Moara cu noroc – Ioan Slavici

Actiunea nuvelei se desfasoara in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, in zona Aradului, pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Pasti.

Ghita, cizmar sarac, dar onest, harnic si muncitor, hotaraste sa ia in arenda carciuma de la Moara cu noroc, pentru a castiga rapid bani. Carciuma este asezata la rascruce de drumuri, izolata de restul lumii, inconjurata de pustietati intunecoase. O vreme, la Moara cu noroc, afacerile ii merg bine, iar primele semne ale bunastarii si ale armoniei in care traieste familia nu intarzie sa apara: Ghita traieste fericit alaturi de sotia sa, Ana si de cei doi copii, iar batrana, mama Anei, vegheaza la linistea familiei. Aparitia lui Lica Samadaul, seful porcarilor si al turmelor de porci din imprejurimi, tulbura echilibrul familiei. Din momentul aparitiei lui Lica, incepe procesul instrainarii lui Ghita fata de familie. 

Din dorinta de a se imbogati, carciumarul se indeparteaza de Ana si devine treptat complicele lui Lica la diverse nelegiuiri: jefuirea arendasului, uciderea unei femei si a unui copil. Retinut de jandarmi, lui Ghita i se da drumul numai pe chezasie. Carciumarul se aliaza cu jandarmul Pintea, fost hot si tovaras al lui Lica, pentru a-i da in vileag pe Samadau. Ghita nu este insa sincer fata de Pintea, deoarece ii ofera dovezi ale vinovatiei lui Lica, numai dupa ce isi poate opri jumatate din sumele aduse de acesta din urma.

La sarbatorile Pastelui, Ghita isi arunca sotia in bratele lui Lica, lasand-o la carciuma in compania Samadaului, in timp ce el merge sa-i anunte pe jandarm ca Lica are asupra lui banii furati. Dezgustata de lasitatea sotului care se instrainase de ea si de familie, Ana i se daruieste lui Lica. Cand se intoarce si realizeaza acest lucru, Ghita o ucide, iar el la randul lui este ucis de Raut, din ordinul lui Lica. Un incendiu provocat de oamenii lui Lica mistuie carciuma de la Moara cu noroc. Pentru a nu cadea viu in mainile lui Pintea, Lica se sinucide, izbindu-se cu capul de un copac. Singurele personaje care supravietuiesc sunt batrana si copiii.

Alexandru lapusneanu- Costache Negruzzi

ION - Liviu Rebreanu

     Primul capitol,se numeste “Inceputul”,in care se descrie mai  iantai drumul ce duce din Armadia spre Bistrita si trece prin satul Pripas.Se mai descriu casa invatatorului Zaharia Herdelea,care este de fapt casa familiei Rebreanu din Prislop,casa lui Macedon Cercetasu, casa primarului,si casa lui Ion al Glanetasului,eroul principal al romanului.

     Actiunea incepe la hora de duminica,la care iau parte toti locuitorii satului.Aici,ion nu joaca la hora cu Florica lui Maxim Oprea,desi jocul se facea in batatura casei acesteia,ci cu Ana lui Vasile Baciu,promisa de tatal ei lui George Bulbuc.Acesta din urma,vrand sa-l provoace,danseaza cu Florica.

La un momentdat toata lumea se opreste,barbatii isi scot palariile,cei care stateau pe prispa se ridica,caci venisera preotul Belciug impreuna cu doamna Maria Herdelea,nevasta invatatorului,cu domnisoara Laura si cu Titu.

In acest timp Ion isi daduse intalnire cu Ana,in gradina sub nuc.In timp ce stateau imbratisati,au fost vazuti de catre Ilie,fratele de cruce al lui George,caruia ii si spune imediat.Acesta impreuna cu tatal Anei,se duc la locul cu pricina,iscandu-se un scandal groaznic,cu tot felul de reprosuri.Ion era cunoscut ca un baiat violent,dar acum s-a abtinut sa nu se ia la bataie cu tatal Anei,sperand intr-o oarecare impacare cu aceasta.

Dupa ce acestia s-au despartit,Vasile Baciu si-a luat fata si au plecat acasa,iar Ion si cu ceilalti s-au dus la carciuma satului,unde in general veneau satenii sa bea ca sa mai uite de greutati.Aici,Ion il bate pe George,reusind sa-si stinga focul care-l avea in piept de la cearta de mai devreme.

Acestea sunt momentele in care este foarte fericita,deoarece credea ca aceasta bataie a fost din cauza ca Ion o iubea,nestiind adevarul,ca acesta ii dorea doar bogatia si pamanturile la care a ravnit inca de cand era copil.

     In al doilea capitol,numit “Zvarcolirea”,se incepe cu momentul in care Ion se scoala,si era plin de sange,caci adormise imbracat cu hainele de sarbatoare cu care fusese imbracat cu o seara inainte.Acesta s-a schimbat si a plecat sa munceasca la o fasie de pamant,tocmai in inima hotarului.Aici eate vizitat de Florica,fata pe care el intr-adevar o iubea,dar era foarte saraca.Acestia se imbratiseaza,si sunt vazuti de Ana,care suferea din pricina tatalui sau care nu-I permitea sa se mai intalneasca cu Ion..

Apoi la slujba Ion este mustruluit de catre preotul satului de bataia acestuia cu George,caci Toma Bulbuc s-a dus imediat sa I se planga preotului ca Ion I-a batut fiul.

Actiunea se muta apoi asupra lui Titu,un carturar din Transilvania,care invata adevaratele probleme din viata satului,la inceput ca ajutor de notar,apoi intelegand ca rolul sau trebuie sa fie mai important.

La sfarsitul capitolului,Ion isi formeaza hotararea de a lupta cu Vasile Baciu pentru Ana,si obtiunea vaga de la hora devine o hotatare ferma.

     Capitolul al treilea incepe cu impacarea dintre George si Ion,incat au dat si mana,dar aceasta era doar de fata lumii,caci Ion nu avea sa renunte la Ana si la bogatia ei,astfel incat acesta incepuse sa o viziteze pe Ana pe ascuns la ea acasa din ce in ce mai des.Apoi actiunea se muta asupra Laurei,o fata de numai 19 ani care avea o adevarata viziune asupra dragostei,astfel incat ea refuza la Pintea,si il iubeste din ce in ce mai mult pe Aurel Ungureanu.Apoi Pintea trimite o scrisoare parintilor ei,in care ii cere mana,lucru foarte asteptat de catre parintii si rudele Laurei,mai ales ca acestia nu prea il inghiteau pe Aurel,despre care credeau ca vrea sa-si bata joc de fata lui.

In acest timp Ion vrea sa-si mareasca bucata de pamant,luand din bucata altuia crezand ca nimeni nu o sa bage de seaama,dar Simion Lungu,al carui pamant era vrea sa-l vada pe Ion la judecata pentru fapta comisa.

Familia Herdelea il astepta pe Pintea in timp ce Laura il astepta pe Aurel.Acesta a venit si in timp ce dansau,Laura ii spune de propunerea pe care I-a facut-o Pintea,si acesta spunandu-I ca este de acord cu totul,fapt ce a intristat-o pe Laura.

Intre timp Titu se plimba prin afara satului,cand se intalneste cu Roza Lang,de care era profund indragostit.Aceasta lai intai il ispiteste,dar apoi in final il refuza.

     In capitolul al patrulea,george vede ca Ion nu maise duce pe la Ana si ca nu mai pare tot atat de interesat de ea ca inainte,astfel incat incearca sa-I castige inima,dar totul pare imposibil,caci Ana era de neinduplecat.

Ion primeste citatia de la judecata si speriimdu-se putin se duce la invatator ca sa-l sfatuiasca cu ce sa faca.Ajungand la judecatorie Ion se impaca cu Simion,dar pedeapsa e pedeapsa astfel incat ion trebuie sa stea 2 saptamani la racoare.

Inspre seara vine si Pintea in sat,caci duminica avea sa fie serata dansanta la care toata lumea era invitata.Aici s-a aflat ca Laura avea sa se marite cu Pintea.

Ion face o plangere la judecatorie caci,dupa cum era sfatuit si de ceilalti nu era drept ca el sa stea la temnita.

Peste vreo 2 saptamani,a venit in sat profesorul de greaca,Maiereanu,in cinstea caruia avea sa fie data o petrecere.Titu nu stia cum sa faca sa o invite la aceasta petrecere si pe Roza Lang,dar aceasta fusese invitata impreuna cu sotul ei.Totusi Titu reuseste sa aiba o aventura cu Roza,fiind foarte aproape sa fie prinsi de catre Lang.

Intre timp,Ana ii spune lui Ion ca I se pare ca este insarcinata,lucru care l-a bucurat tare mult pe Ion,caci astfel se putea casatori cu ea si punand mana pe avere.aceasta discutie a fost auzita de catre George,care ara ascuns.

      Capitolul V,numit “Rusinea”,incepe cu fixarea logodnei dintre Laura si Pintea,adica a doua duminica dupa Boboteaza.Timpul trecu foarte repede si logodna s-a facut fara mare ceremonie si cu putini invitati.

Apoi incepe sa se raspandeasca veste prin sat ca Ana ar fi insarcinata.Timpul trecea si ana nu mai putea sa-si ascunda sarcina.Tatal ei nu mai stia ce sa faca,o compatimea si ii aducea doctorul de frica sa nu I se intample ceva,acesta crezand ca tatal copilului este George.Chiar se duce la el

acasa,sa-I spuna sa-i ia fata de sotie acum ca a facut-o de ras,dar atuncie momentul in care afla ca George nici macar nu a atins-o pe fata lui.Venit acasa,o ia la bataie pe Ana icercand si vecinii sa o scape din mainile lui.Sfatuit de tatal ei,Ana se duce la Ion,cu gandul sa-I propuna acestuia sa se casatoreasca,dar raspunsul nu a fost cel asteptat,caci Ion a spus ca vrea sa se intalneasca cu tatal ei sa discute si sa se tocmeasca.Ion se gadea numai la avere,si cum o sa puna toate acestea pe numele lui;dar totusi refuza sa se insoare cu Ana.

In capitolul VI,aflam ca Titu pleca din sat ca sa o uite pe Roza,dar tot timpul el este cuprins de ramuscari.

Se face o plangere pentru Ion din partea preotului si al lui Herdelea,pe baza faptului ca este un element periculos pentru sat.Totusi,dupa ce s-au sfatuit,si dupa ce Vasile a fost de acord sa puna averea pe numele Anei si lui Ion sa-I dea 5 locuri si o pereche de boi,Ion se gandi ca este o propunere destul de buna,si accepta sa-I ia fata de sotie.

Titu incepea sa se simta din ce in ce mai bine acolo unde era,sa se inteleaga bine cu lumea,si mai ales ca avea cariera care si-a dorit-o,prin care putea sa asculte durerile poporului sa fie sprifinul lui,si sa fie in mijlocul neamului.Dar nu avea sa dureze mult ,caci lumea nu era multumita de capacitatile sale.

Herdelea este suparat pe Ion fiindca I-a inselat asteptarile,prin faptul ca l-a tradat inspectorului scolar ungur,pentru toate falsele alegeri si falsa democratie.

Cu toate acestea Ion mai are curajul sa apara in fata lui Herdelea,si chiar in casa lui.

In acest timp,Titu se gandea la fel ca alta data din ce in ce mai mult la Roza,datorita careia se si intoarce in Jidovita.O gaseste pe aceasta acasa,singura,plangand,pentru ca subinspectorul Horvat l-a gasit pe Lang beat,si din aceasta cauza vrea sa-l destituie din functie.

Laura se casatoreste cu George Pintea,intr-o duminica,apoi au plecat cu o trasura la Bistrita,si de acolo urmau sa-si continue calatoria cu trenul.

O alta nunta este aceea dintre Ion si Ana,care a durat trei zile,dupa cum era obiceiul.Deja pe Ion nu il mai interesa ana ca persoana,uitandu-se pe furis la Florica

     In capitolul al VII lea este vorba despre conflictul dintre Herdelea sI Belciug,despre faptul ca Ion afla ca de fapt nu poate intra in posesia pamanturilor,asa cum I se promisese inainte de casatorie

Titu s-a dat seama ca Roza nu merita dragostea lui adevarata,mai ales ca in dupa ce a plecat din sat si  in timp ce el suferea Roza s-a consolat cu cine a putut.

Din cauza faptului ca Ion a fost inselat de catre tatal Anei,Acum acesta vrea sa se razbune,astfel incat intr-o zi o asteapta pe Ana,si o ia la bataie,crezand ca ea s-a inteles cu tatal ei ca sa-l insele.

Invatatorul Herdelea are o propunere pentru cei doi:vasile sa-I dea lui Ion jumatate din avere,urmand ca cealalta jumatate sa-I fie data dupa moartea sa.dar nici unul nu a fost de acord,luandu-se la bataie.Atunci Ana si-a dat seama pentru prima oara de necazul care s-a abatut deasupra ei.Dupa ce s-a mai calmat,Ion ii spune sotiei sale ca daca nu are nici un ban nu poate sa o tina si mar fi mai bine pentru ea sa se intoarca acasa.

     In capitolul al VIIIlea,Ana se intoarce acasa,spunand ca Ion a gonit-o.In acest timp,Ion a gasit un avocat si l-a tras in judecata pe Vasile pentru inselatoria sa.

Laura trimite o scrisoare acasa incare spune ca sunt fericiti,ca au calatorit mult si sa nu-si faca probleme pentru ei.

Relatia dintre Ion si Ana mergea din ce in ce  mai rau,deoarece Ion o batea din ce in ce mai des,chiar daca ea era insarcinata.Dupa putin timp au luat-o durerile facerii,nascand  un baiat,ajutata de catre Zenobia.Ion era impresionat,tipetele copilului bucurandu-l si suparandu-l in acelasi timp.

Acum Titu a calatorit pana in satul Lusca,purtand-o in inima pe Roza.Dupa putin timp dupa ce s-a stabilit,cunoaste o invatatoare de 25 de ani,pe nume Virginia,de care se indragosteste.

In ziua de Sf Petru au botezat copilul lui Ion pe nume Petre.Apoi duminica l-au gasit pe Avrum spanzurat in casa.

Herdelea afla ca va fi suspendat din slujba,cel putin provizoriu.

     In capitolul al IX lea il observam pe Herdelea care se arata foarte ingrijorat in legatura cu slujba lui,pentru ca-I era frica sa nu ramana pe drumuri.primiste srisoare de la Laura in care-I spunea ca este insarcinata,dar ca are o sarcina cam grea.

Mosul Ion moare ,inainte spunandu-I Anei ca lui nu-I e frica de moarte,si ca este multumit ca o sa moara,vorbe ce au afectat-o pe Ana facand-o sa se gandeasca mai adanc.

Vasile se duce cu Ion la notar hotarat sa-I lase si ce-a mai ramas din avere,apoi dandu-si seama ce a facut a vrut sa-l loveasca pe Ion,dar acesta l-a trantit pe scari.

Titu,indragostit de Virginia,afla ca acesteia ii facea curte plutonierul,fiind foarte uparat din aceasta privinta.De acum se isca niste certuri intre Titu si locotenent,dar rezultate cu o strangere de mana,caci Titu nu voia sa petreaca cateva zile la arest.Din acest moment hotaraste ca ar fi mai bine sa plece in Romania.Vazand ca nu are banii necesari de drum,se gandeste sa se intoarca acasa.chiar in ziua plecarii,afla ca Virginia s-a logodit cu locotenentul,neuitand sa o felicite cu aceasta ocazie.

Acum Ion este foart fericit ca a reusit sa puna mana pe atata pamant,pe care chiar il saruta.

     Din capitolul al X lea,aflam ca Laura a nascut o fetita,pe care au botezat-o Maria,si ca Florica avea de gand sa se marite cu George Bulbuc,fapt care l-a facut pe Ion sa se gandeasca serios la aceasta situatie.Nunta a vut loc,la George acasa.Ion s-a imprietenit din ce in ce mai bine cu George cu scopul sa fie cat mai aproape de Florica.Din aceasta cauza,Ana nu a mai putut suporta si s-a spanzurat in grajd.

     In capitolul al XI lea,Ion se crede blestemat si vrea sa savarseasca pedeapsa din inchisoare.Herdelea a fost achitat fapt care l-a bucurat atat de tare incat nici nu a putut dormi.

Ion a ajuns la inchisoare,intre 4 ziduri,macinandu-l tot felul de ganduri negre.Herdelea avea sa-si reanceapa serviciul la scoala din Pripas.

Dupa ce  Ion si-a ispasit pedeapsa,s-a intors acasa,dar o veste proasta il astepta:copilul era bolnav,deochiat cum zicea mama lui.Dupa putin timp copilul moare si,toata averea ar trebui sa se intoarca la Vasile.Alaturi de gandul spre pamant lui Ion I se altura si gandul catre Florica.

     In capitolul al XII lea,Ion incepuse sa-I dea din nou tarcoale Floricai ,fiind convins ca mai pot fi impreuna.Savista ii spune totul lui George,care,infuriat spune ca-l va omori.

In legatura cu mostenirea,Vasile a fost pe la multi avocati si toto I-au spus ca,copilul mosteneste pe tata si tata pe copil,stia ca nu mai are ce sa faca,dar cel putin sa-l sperie.

In acest timp Titu se indrepta spre Romania.Ajuns la destinatie,el si reuseste sa-si faca prieteni.

In acest timp Ion isi dadea intalniri cu Florica,fapt bine stiut de George,astfel incat o data a venit mai repede acasa,tocmai cand Florica trebuia sa se intalneasca cu Ion in curte.Vazandu-l pe Ion,l-a lovit,spargandu-I capulsi  omorandu-l.George a fost luat de catre jandarmi.

Averea lui Ion ramasese bisericii,astfel incat preotu se simti dator sa-l inmormanteze pe acesta in pamantu bisericii.

In casa familiei Herdelea are sa mai aiba o nunta,aceea dintre Ghighi si Zagreanu.

Capitolul se termina cu aceeasi prezentare din primul capitol aceea a drumului satului,dar in sens invers cu plecarea familiei invatatorului Herdelea si a lui Titu Herdelea.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi- Camil Petrescu

Romanul este structurat în două păr i, cu titluri semnificative, surprinzând două ipostaze ț

existen iale: „Ultima noapte de dragoste”, care exprimă aspira ia către sentimentul de iubire ț ț

absolută i „întâia noapte de război”, care ilustrează imaginea războiului tragic i absurd, ca ș ș

iminen ă a mor ii. Dacă prima parte este o fic iune, deoarece prozatorul nu era căsătorit i nici nu ț ț ț ș

trăise o dramă de iubire până la scrierea romanului, partea a doua este însă o experien ă trăită, ț

scriitorul fiind ofi er al armatei române, în timpul primului război mondial. Romanul este scris la ț

persoana I, personajul-narator identificându-se în partea a doua cu autorul. Modalitatea narativă se

remarcă, a adar, prin prezen a mărcilor formale ale naratorului, de unde reiese apropierea acestuiaș ț

de evenimente, până la substituirea lui de către personaj. Perspectiva temporală este discontinuă,

bazată pe alternan a temporală a evenimentelor, pe dislocări sub formă de flash-back i feed-back. ț ș

Perspectiva spa ială reflectă un spa iu real, frontul, Bucure ti, Odobe ti, Câmpulung, dar mai ales ț ț ș ș

un spa iu imaginar închis, al frământărilor, chinurilor i zbuciumului din con tiin a personajului.ț ș ș ț

Ultima noapte de dragoste

Romanul se deschide cu o scenă la popotă, unde căpitanul i comandantul discută procesul unui soș ț

achitat de omorârea unei so ii vinovate de adulter. Ace tia sunt întrerup i de sublocotenentul ț ș ț

Gheorghidiu, care îi acuză de vulgaritate i superficialitate înainte de a părăsi camera furtunos.ș

Următoarele capitole îl introduc pe tefan Gheorghidiu, un student sărac la filozofie, căsătorit cu o Ș

studentă la română i franceză, Ela. Ini ial, acesta se simte măgulit de devotamentul acesteia. ș ț

Situa ia se schimbă o dată cu moartea unchiului său foarte bogat. Testamentul îi lasă acestuia o ț

mare parte din avere, spre ciuda celuilalt unchi al său i a restului familiei, care-l dau în judecată i ș ș

încep să-l calomnieze. Acesta observă ac iunile lor cu calm i o lipsă de interes care o frapează, ț ș

ini ial, pe so ia acestuia, care îl apără înfocată. Acesta dezaprobă ceea ce nume te „dat din coate” i, ț ț ș ș

la sfâr itul unui parastas jenant, renun ă la partea de avere cerută de restul familiei.ș ț

Celălalt unchi al protagonistului, Nae Gheorghidiu, încearcă să convingă familia să îi dea averea să

cumpere o fabrică de metalurgie. La îndemnurile so iei sale, tefan cedează i o cumpără laolaltă cuț Ș ș

Tănase Vasilescu Lumânăraru, un aparent fabricant de lumânări. În ciuda a teptărilor unchiului ș

său, fabrica ajunge repede în pericol de faliment, iar când fiul lui Nae se îmbolnăve te de ș

tuberculoză i acesta rămâne acasă ca să aibă grijă de el, protagonistul află disperat că nici ș

Lumânăraru nu se pricepea.

Cei doi sunt salva i de Nae Gheorghidiu, când acesta află de un depozit de fier la Gala i. Prin ț ț

conexiunile acestuia, depozitul este cumpărat exact înainte ca cineva să ofere o sumă mai mare, dar

protagonistul face un aranjament cu ceilal i i se retrage.ț ș

Înapoi la via a de facultate, acesta câ tigă admira ia colegilor săi cuț ș ț  Critica ra iunii practiceț . Venitul

lor atrage aten ia „lumii bune” i tefan cu so ia lui renun ă la vechiul lor stil de via ă. Ela devine ț ș Ș ț ț ț

tot mai interesată de lucruri pe care protagonistul le consideră frivole, spre neplăcerea acestuia. În

timpul unei excursii, acesta este cuprins de certitudinea că aceasta îl preferă pe avocatul amator în

defavoarea lui. Acesta descifrează fiecare gest al acesteia ca o dovadă de adulter i devine din ce în ș

ce mai cătrănit pe parcursul celor trei zile la Odobe tiș .

Acesta o confruntă pe Ela în privin a vinovă iei ei, dar aceasta reu e te ini ial să-l convingă. Zilele ț ț ș ș ț

de după întoarcerea lor sunt încărcate cu tensiune i ac iunea culminează cu o petrecere dată de ș ț

prietenii lor de la facultate. Ca să o pedepsească, acesta începe să facă avansuri unei alte doamne,

dar o respinge atunci când ajung singuri. Ela îi face jocul i acesta cedează i se hotără te să plece ș ș ș

devreme. Spre surprinderea lui, Ela refuză, acceptând, în ochii lui, acuza iile pe care acesta i le ț

aducea. Acesta continuă să accepte i să spere, dar în cele din urmă pleacă, culege o femeie de pe ș

stradă i o duce acasă. Astfel îi găse te Ela, două ore mai târziu i pleacă, rănită i indignată.ș ș ș ș

După o despăr ire nu prea lungă, cei doi ajung la o scurtă perioadă de împăcare, pe parcursul căreiaț

Ela descoperă că e însărcinată i,în ciuda protestelor lui, avortează copilul. Într-o zi, tefan pleacă ș Ș

cu treabă la Azuga  i la întoarcere găse te casa goală. O caută disperat pe la cunoscu i i, în cele din ș ș ț ș

urmă, renun ă i o a teaptă acasă, unde, la venirea acesteia a doua zi, se desparte de ea.ț ș ș

În zilele care urmează acesta încearcă fără succes să i-o scoată din cap, găsind obsesia lui ridicolă. ș

Ajunge să nu mai mănânce i devine palid la fiecare referire la ea. Spre dezgustul lui, i se pare că ș

to i ceilal i îi pot intui suferin a i o ridiculizează. Într-un moment de căutare înfrigurată, acesta dă ț ț ț ș

peste o scrisoare din partea Ani oarei, în care aceasta o ruga pe Ela să vină să-i ină de urât pe ș ț

perioada celor două zile în care so ul acesteia lipsise, fiind plecat cu treburi. Când Iorgu, so ul ț ț

Ani oarei confirmă cele scrise, acesta este năpădit de remu cări i capătă permisie ca să o vadă ș ș ș

la Câmpulung. Acolo petrece câteva momente fericite, până când ea, a doua zi, îi cere să- i treacă o ș

parte din avere pe numele ei. Convins de motiva iile mercantile ale acesteia, acesta o părăse te i, ț ș ș

ie it din casa în care se afla Ela, îl vede pe domnul G. plimbându-se pe stradă, atunci se hotărăste să ș

meargă să- i ia lucrurile de la hotel i să-i omoare pe cei doi, dar, întâlnindu-se cu colonelul lui, ș ș

renun ă la acest plan i părăse te ora ul împreună cu acesta. Pe drum află că domnul Grigoriade, ț ș ș ș

presupusul amant al Elei, era i el în ora , i că altă femeie, căutând să fie cu el în absen a so ului ei,ș ș ș ț ț

lăsase acasă o scrisoare asemănătoare cu cea găsită de el.

Întâia noapte de război

În ciuda a teptărilor, batalionul sublocotenentului Gheorghidiu este mobilizat când ara intră în ș ț

război.

Batalionul lui luptă la Măgura, unde, din cauza incompeten ei comandan ilor i a lipsei de ț ț ș

coordonare, chiar Gheorghidiu este confundat, din neaten ie, cu un militar inamic i luat prizonier ț ș

de propriii camarazi. Pe măsură ce tefan se implică tot mai mult în zbuciumul războiului, acesta Ș

reflectă la cât de străin se simte de drama lui cu Ela. Ironic, acesta se gânde te că aceasta l-a în elat ș ș

numai după ce a devenit bogat. La sfâr itul luptei, acesta scrie o scrisoare prin care îi lasă suma de ș

bani cerută la Câmpulung.

În zilele următoare prinde un grup de copii de igani care furaseră din sat. O tânără de 15 ani îi ț

atrage aten ia i o arestează ca să o sperie, dar îi dă drumul. Un ăran pâră te două fete că ar fi ț ș ț ș

spioane, dar nimeni nu tie ce să facă cu ele. De fapt, după cum se va afla din presă, cele două fete ș

erau adevărate eroine, care au călăuzit trupele române să treacă Oltul fără pierderi. După trecerea

Oltului, Gheorghidiu i batalionul lui se opresc în Cohalm, unde sunt ataca i de unguri.ș ț

Fiind rănit, tefan Gheorghidiu este trimis laȘ  Bucure tiș , unde toată familia îl cople e te cu ceea ce ș ș

el consideră falsă afec iune. Mama lui, odată foarte ostilă la citirea testamentului, acuma vine să-i ț

aducă cele trebuincioase la spital. Acasă, la so ie, acesta observă deta at cât de pu in îl afectează ț ș ț

situatia i se desparte de ea, lăsându-i restul banilor i posesiunilor sale.ș ș

Padurea spanzuratilor – Liviu Rebreanu

Pădurea spânzura ilorț  este un roman din categoria prozei de analiză psihologică, scris de Liviu Rebreanu. Inspirat de un eveniment real, condamnarea la moarte i apoi execu ia prin spânzurare aș ț fratelui lui Liviu Rebreanu, Emil, ofi er înț  armata austro-ungară, care a încercat să dezerteze i să șajungă în liniile române ti. „Pădurea spânzura ilor” configurează un univers dominat de război i ș ț șpândit de perspectiva mor ii prin spânzurare, prezentată chiar din primele scene ale romanului. țPersonajul principal, Apostol Bologa, este un intelectual confruntat cu mai multe drame de con tiin ă.ș ț  Identitatea na ionalăț  a sa este pusă în cumpănă pe fondul ascensiunii na ionalismului în țjurul i chiar în interiorulș Imperiului Austro-Ungar. Un personaj simbolic e locotenentul ceh Svoboda (cu nume programatic, provenit din cuvântul slav svobodŭ, „slobod”, „liber”), de la care Apostol Bologa înva ă re eta libertă ii. Formula narativă se schimbă, naratorul ț ț ținvestighează impactul evenimentelor în con tiin a personajului.ș ț

Totul începe cu o spânzurare a unui om, dezertor, care, în încercarea sa de a fugi la du man cu ș

hăr ile i planurile în mână, este prins. Apostol Bologa este cea mai vajnică persoană din timpul ț ș

executării acelei persoane. Totul încă nu era gata, lipseau unele lucruri, ca scăunelul, călăul i alte ș

obiecte importante. A fost o crimă destul de grea, nu a ajuns curaj pentru a o face. Pe drum a mai

între inut o discu ie cu Klapka, o persoană care a asistat la execu ie. Însă ajuns pe la mijlocul ț ț ț

drumului a început a visa cu ochii deschi i, î i amintea copilăria.ș ș

Apostol Bologa este feciorul lui Iosif Bologa, politician i om cu diplomă de avocat. După ce a stat unș

timp în pu cărie, întors i întâlnit so ia cu un copil în bra e. Poate nu era Bologa cel care o meritase ș ș ț ț

pe so ia sa, însa a a i-a fost soarta. Copilul a început a plânge când l-a văzut. Mama sa, d-na Bologa ț ș

era o femeie credincioasă, de aceea î i educa copilul pe cale religioasă, lucru cu care tatăl nu era de ș

acord. În curând, copilul î i pierduse marea dragoste fa ă de Dumnezeu, pe care o avuse mai ș ț

înainte. După patru clase, copilul a plecat să înve e în ora . Avea succese enorme i tatăl său se ț ș ș

bucura de acestea (abia atunci Apostol a în eles dragostea de bărbat, cum taică-său îl iube te). Însă ț ș

odată, fiind la scoală a aflat că tatăl său decedase, i se sim ea foarte prost că nu i-a demonstrat pe ș ț

deplin dragostea. Pe când avea vreo douăzeci de ani se îndrăgostise de fata lui Dom a, o fată care ș

iubea să cocheteze, i care nu-i prea plăcea mamei sale. Anume ea a fost motivul pentru care el a ș

plecat în armată. El credea că în via a ei sa ivit un alt bărbat. i pentru a nu rămâne în urma lui, a ț Ș

plecat i el în armată. Cu toate chinurile mamei sale de a-l convinge, el a plecat.ș

După ce se trezise din amor irea sa, tiind că a procedat corect,avea oricum unele mustrări de ț ș

con tiin ă. Despre aceasta s-a i discutat la acea masă. Fiind ofi er i comandan i se mai i certau, ș ț ș ț ș ț ș

în contrazicere de păreri. Până în final, el rămase cu părerea că acel dezertor a fost pedepsit pe

dreptate. A avut sus inere din partea lui Klapka, cu care se i împrieteni. Klapka îi povestise cum se ț ș

sim ea de vinovat, că prietenii lui au fost spânzura i în pădurea spânzura ilor, în timp ce trebuia i ț ț ț ș

el să fie acolo, dar tăcuse, i a a făcuse i tovară ii lui. Se sim ea cumplit de vinovat. Îl salvase doar ș ș ș ș ț

o scrisoare de acasă, de aceea n-a fost prins.

Mama sa îi scria des, însa el nu-i putea răspunde în acela i ritm. Era o persoană respectabilă, avea ș

două medalii binemeritate.

Totul era bine până în momentul în care el aflase de la un prieten că va fi trimis pe front să lupte

împotriva fra ilor săi, împotriva românilor. Oficial,despre aceasta nu se tia. În acel moment ț ș

începuse crizele psihologice. Fiind român nu putea lupta împotriva fra ilor săi de sânge. Prin minte ț

îi treceau tot felul de solu ii. Chiar să fie i spânzurat. Până în final, i-a luat în minte i a a teptat să ț ș ș ș ș

fie anun at aceasta oficial, posibil putea să vorbească cumva cu generalul. Când s-a anun at asta, ț ț

solu ia cea mai bună care i-a venit în minte, a fost cea ca sa ochească în proiectorul care lumina, în ț

observatorul acela, i poate va ajunge la general să-i ceară să fie înlocuit.ș

A stat o noapte la pânda, prin ploaie i frig, toate acestea făcute doar pentru a fi scutit de această ș

povară. În fine, i-a atins scopul, a ochit în proiector. În curând a fost chemat la general, care îl ș

întâmpinase cu ospitalitate. Îi promise medalia de aur, pentru cel mai bun locotenent. Însa cînd

Apostol a încercat să roage să-i îngăduie, acesta s-a enervat i nu ia acceptat rugămintea.ș

Povestindu-i prietenului său, Klapka, a hotărât că va pleca la inamic în gazdă, să fugă. Cu toate că nu

iubea dezertorii, îi ura, i îi considera ca demni de moarte. Klapka, i-a spus că acum ca niciodată va ș

fi păzit i urmărit, că nu se poate să facă o nebunie ca asta, va fi omorât, că-l va împiedica să facă o ș

asemenea prostie. Însă dacă Apostol a hotărât a a, nimeni nu-i mai putea sta în cale.ș

Se trezise la unu după miezul nop ii. Auzise de undeva că vor ataca ru ii, însă după ce întrebase pe ț ș

cineva s-a convins că nu poate fi adevărat. Chiar faptul că ru ii au atacat a fost i scăparea lui de a ș ș

nu fugi la inamic. El ajunse în spital pentru cinci luni de zile, via a lui atârna de un fir de păr, apoi se ț

refăcuse.

În acest timp, i-a primit medalia i a fost îngrijit de Petre, un soldat credincios. După ce a fost ș ș

vindecat, a fost trimis în mun i, acolo trebuia să slujească acum. Cu toate că era destul de slăbit, a ț

plecat la drum. Intrând în odaia sa, a observat o cură enie strălucită, o aten ie i o acurate e ț ț ș ț

nemaipomenită. Totul strălucea. În col sta fata gazdei, Ilona. De mai demult el a văzut-o i a ț ș

observat cum a fost măsurat din cap până în picioare. Însă nu- i permitea nici să se uite la ea, cum ș

avea deja logodnică, pe care o iubea nespus de mult. Umblând prin sat, a încercat să se spovedească

unui preot, însă acesta nu la primit cu bra ele deschise i într-un târziu a plecat la Klapka, la ț ș

tovară ii lui de altă dată. Le-a povestit totul detaliat i după asta se sim ea foarte obosit, calul pe ș ș ț

care i la împrumutat doctorul întâlnit în drum părea foarte obosit. Ajuns acasă a fost întâmpinat de

Ilona, căreia ia răspuns cu brutalitate. Când s-a culcat î i sim ea capul tot mai greu, îl năvălise boala.ș ț

Medicul deja venise i astfel a stat sub îngrijirea Ilonei i a lui Petre douăsprezece zile, până ș ș

medicul a căpătat un concediu acasă pentru bolnav. Vestea că va pleca acasă nu l-a prea bucurat,

însă când i-a amintit că are o iubită i că nu s-a gândit cam mult timp la ea, din indignare către fiicaș ș

groparului i-a luat bagajele făcute de Petre i a plecat la gară. Luându- i rămas bun de la Ilona, ș ș ș

aceea avea fa a palidă, îi părea rău.ț

Ajuns acasă, a fost întâlnit de mama sa i de servitoarea lor. A fost a ezat la masă, după care s-a ș ș

culcat în camera lui. A doua zi trebuia să se ducă numaidecât la Marta, logodnica lui, să-i cadă la

picioare i să-i ceară scuze. Nici nu se apuca să plece i ea deja era aici, venise cu vizitiul, care o ș ș

a tepta la poartă. Discu ia nu a fost reciproc interesantă, ea chiar a vorbit împreună cu vizitiul său ș ț

în limba evreiască, ceea ce nu i-a plăcut prea mult lui Bologa. La despăr ire ea i-a transmis un sărut, ț

pe care l-a acceptat însă nu cu multă aten ie.ț

În diminea a următoare a scris o scrisoare domnului Dom a, în care i-a lăsat i inelul de logodnă, ț ș ș ș

în semn că n-o mai iube te pe Marta. Ca răspuns, Dom a, un om respectabil a venit acasă la el, i-a ș ș

cerut explica ii i a în eles că n-o mai iube te, însă considera că i-a dezonorat fata. Ajuns acasă a ț ș ț ș

analizat situa ia împreună cu fata sa, ce avea să zică satul. Pentru aceasta a născocit că el s-a supăratț

că a vorbit o altă limbă în afară de română. Următoarele trei zile plouase, el stătea în cerdac.

După o vizită a vzinului cu care fusese prieten, s-a certat i acesta a plecat cu buza umflată. Mai ș

târziu însă Apostol Bologa a în eles iubirea lui Dumnezeu, a i sim it-o. Aceasta la determinat să se ț ș ț

schimbe. Astfel s-a împăcat i cu vecinul său, dar a i fost acasă la Marta, cerându-i iertare. Ea a ș ș

început a plânge i a spus că doar ea este de vină. Cu trei zile înainte de expirarea concediului a fost ș

telefonat i anun at să se prezinte de urgen ă la serviciu. Aceasta nu i-a complicat lucrurile.ș ț ț

La gară a fost petrecut de mama sa, care i-a amintit că e Săptămâna Patimilor i să nu uite de ș

Dumnezeu, i întâlnit de Ilona. Când a văzut-o a ro it. Fata îl a tepta pe el, dar sub pretextul că ș ș ș

a tepta pe tatăl său să vie de la pia ă.ș ț

Apostol i-a reînceput via a fericită, alături de Dumnezeu i dragostea lui, Ilona. Primul sărut a avutș ț ș

loc când ea a plecat, dar el a strâns-o de talie. De atunci fata devenise ru inoasa i chiar se ascundeaș ș

de el, chiar ea i-a spus că se teme de el.

Un pic mai târziu era deja deranjat de faptul că Petre vorbe te cu ea, gelozia îl apăsa. Într-o zi, însă ș

tatăl fetei îi spuse că pleacă i are să vie peste câteva zile. El se bucurase că va rămâne cu Ilona. În ș

ziua aceea ea trebuia să treacă pe la el după biserică. Îl măcinau gândurile că poate nu are să vină.

Într-un târziu fata veni. El o sărută i ea nu se putu ab ine i a rămas la el în bra e. Diminea a el era ș ț ș ț ț

foarte fericit, unii spuneau că el deja s-a îndrăgostit în fata groparului i că nu are gusturi rele.ș

A fost odată la preotul satului i acesta i-a spus că în via ă e importantă doar fericirea i că are să ș ț ș

facă ce îi spune sufletul. Îndată după aceasta el s-a dus la locuin a groparului să o ceară de nevastă ț

pe Ilona. Tatăl ei a acceptat însă nu deodată. În sfâr it cei doi au mers la părintele satului care le-a ș

dat binecuvântarea. Cei doi îndrăgosti i trăiau deja împreună. La venirea prietenilor nu se prea ț

credea că ei sunt iubi i.ț

Într-o seară, stând în cameră cei doi, au auzit o ma ină care s-a oprit la poartă. Imediat Apostol a ș

ie it afară i a văzut un soldat, care era trimis pentru a aduce o scrisoare. Chiar dacă nu-i prea ș ș

plăcuse soldatul, oricum i se părea cunoscut. În scrisoare era scris că trebuie urgent să se prezinte

domniei sale. A a i a făcut, dar mai întâi i-a luat rămas bun de la so ia sa, care parcă sim ea că se ș ș ș ț ț

duce pe ceva timp i a început a plânge, el însă a spus că e un nimic, îndată va veni. Însă realitatea ș

era altfel, era chemat pentru lucruri destul de serioase.

La regiment era chemat pentru înlocuirea judecătorului general, care urma să decidă soarta a 12

români. Când a auzit asta, el nu mai tia ce să facă, i se oferea o casă, în care se spune că va trăi cu ș

viitoarea so ie. Deodată după finisarea discu iei, el plecase acasă să o vadă pe Ilona, însă nu- i ț ț ș

recuno tea adevăratul motiv. După ce o văzuse o sărutase aprins i îi spuse că va veni numaidecât ș ș

după ea. Pe drum înapoi au început confuziile cam unde se află, de fapt el atunci dezerta la inamic. A

fost prins i dus la comisariat, chestiile erau foarte simple, procedurile rapide. El din comandant se ș

transformase în dezertor asupra căruia intuiau priviri dăunătoare. Cu chiu i vai i s-a permis Iloneiț ș

să-i dea hrană, însă de aceasta nu tia comandantul. În sfâr it mul i erau de acord să-l scoată din ș ș ț

încurcătură, doar că el se împotrivea, însă momentele de apărare i dorin a de via ă varia foarte ș ț ț

des. A fost acuzat pentru dezertare la inamic i spânzurat. Pe drumul parcurs la spânzurătoare nu-ș

i recuno tea numele, era în criză psihologică totală.ș ș

Morometii – Marin Preda

Romanul prezintă viaţa unei familii din sudul ţării (Siliştea-Gumeşti), ilustrativă pentru existenţa generală a

ţăranului român. Acţiunea se concentrează asupra a două momente semnificative din viaţa familiei lui Ilie

Moromete: vara anului 1937 (în primul volum) şi perioada zbuciumată de după război (în cel de-al doilea

volum).

 

În familia numeroasă a Moromeţilor există mocnite nemulţumiri pentru că băieţii cei mari ai lui Ilie

Moromete, anume Paraschiv, Achim şi Nilă, îşi doresc independenţa economică şi, stimulaţi de sora lui Ilie,

Maria Moromete, pun la cale un plan distructiv pentru interesele economice ale familiei; ei vor să plece la

Bucureşti, să-şi facă un rost şi vor să ia oile şi caii pentru a avea un capital. În afară de aceşti trei băieţi,

proveniţi dintr-o primă căsătorie, Ilie Moromete mai are două fete (Tita şi Ilinca) şi un băiat (Niculae

Moromete), cu cea de-a doua soţie, Catrina.

 

Moromete are o gospodărie bine întemeiată; cu pământul lui şi cu zestrea Catrinei se situează printre ţăranii

mijlocaşi; printr-un împrumut la bancă a reuşit să-şi cumpere o turmă de oi (24 de capete), al căror lapte

constituie principala hrană a Moromeţilor. Caii, căruţa, uneltele agricole asigură bunăstarea familiei. Planul

celor trei băieţi va da o grea lovitură acestei gospodării, pentru că împrumutul la bancă nu este achitat, iar caii

sunt indispensabili pentru viaţa de fermier. Ca să facă faţă unei asemenea situaţii, Moromete este nevoit să

vândă din pământ, or, el ştie că singura valoare stabilă este pământul.

 

Achim născoceşte o poveste seducătoare pentru interesele economice ale familiei; el îi propune tatălui său să-

l lase să plece cu oile la Bucureşti, să le pască în marginea oraşului şi să vândă laptele pe preţ bun în capitală.

Moromete se lasă convins de utilitatea întreprinderii şi îi permite să rişte în numele întregii familii. Achim

vinde oile şi îşi aşteaptă fraţii, pe Paraschiv şi Nilă, care au hotărât să plece în taină, luând totodată şi caii

familiei. Dar Nilă nu acceptă să-şi lase tatăl singur în preajma secerişului, aşa că cei doi fraţi îşi amână fuga

până după strângerea recoltei.

 

Moromete află între timp de intenţia băieţilor şi de faptul că Achim a vândut oile, dar nu poate înţelege

dorinţa copiilor săi. El este convins că i-a învăţat să preţuiască unitatea familiei şi nu crede cu adevărat că vor

pleca până în momentul în care se declanşează conflictul. Paraschiv şi Nilă pleacă, iau caii şi o parte din

zestrea surorilor lor vitrege. Moromete trebuie să vândă din pământ pentru a-şi reface gospodăria. Acţiunea

romanului se completează prin numeroase episoade secundare, care conferă romanului caracter de frescă

socială. Paralel cu firul epic al romanului, scriitorul transpune povestea de dragoste dintre Polina şi Birică,

discuţiile din poiana lui Iocan, aspiraţiile lui Niculae etc.

 

Cel de-al doilea volum prezintă consecinţele plecării celor trei băieţi. Moromete se învinovăţeşte pentru

plecarea lor şi încearcă să-i aducă înapoi. Nereuşind, el se însingurează, îşi pierde veselia, devine agresiv şi de

nesuportat pentru Catrina, care îl părăseşte. Fetele se mărită. Niculae refuză orice comunicare cu tatăl său.

Drama personajului este accentuată însă şi de transformările brutale prin care trece satul, acestea constituind

şi cea mai însemnată parte în economia romanului. După venirea comuniştilor la putere, ca peste tot în ţară, şi

în Siliştea-Gumeşti se instalează haosul.

 

Personaje dubioase vin să anunţe ceea ce va urma; un tovarăş poreclit Terente, după numele unui bandit

legendar, şi un tânăr care se prezintă drept notar promit credulilor o „nouă religie a binelui şi a răului”, adică

ceea ce Preda va numi, în alt roman, „dictatura proletariatului cu mintea inflamată”. Niculae Moromete, aflat

în plină criză religioasă, chiar primeşte demagogia comuniştilor ca pe o religie. În afară de inocenţi, în

armata noii religii se înrolează oportuniştii (Mantaroşie), declasaţii (Bilă), cei care vor să parvină (Isosică) şi

mai ales cei care nu mai au nimic de pierdut, nu cred în nimic şi nu respectă nimic, precum Zdroncan sau

Plotoagă.

 

Scriitorul prezintă principalele momente ale falimentarii ţăranului, creând o poveste particulară despre lupta

crâncenă pentru putere. Fiecare personaj are interesele sale şi se foloseşte de confuzia care există sau de

proiectele comuniştilor pentru a-şi atinge ţelurile. Seceta din anii 1946-1947 a constituit principalul moment

al decăderii societăţii tradiţionale. Perioada este foarte bine surprinsă aici, iar Preda prezintă cu multă fineţe

manevrele noii puteri.

 

Ţăranii primesc sămânţă proastă de la stat, care le pretinde apoi să-şi achite cotele în produse bune şi în

cantităţi aşa de mari încât în scurt timp (şi din cauza secetei), munca agricolă devine o corvoadă. În contextul

acesta începe colectivizarea agriculturii, de fapt confiscarea pământului sub un pretext legal, ceea ce va

însemna ultima lovitură dată ţăranului şi proprietăţii sale. Pe acest fond istoric, scriitorul inserează episoade

ilustrative, precum moartea unui ţăran nevinovat, experienţele care marchează maturizarea lui Niculae,

înscenarea proiectată pentru compromiterea lui Adam Fântână (acţiunea Cotigeoaia) etc.

 

Romanul se încheie simbolic cu viziunea lui Niculae, după moartea tatălui său. Fragmentul este scris în stilul

discontinuu al visului, Ilie Moromete apărând în imagini memorabile (înălţându-se lângă salcâmii de la

poartă, ieşind pe podişca unde-şi petrecea serile), mut, intrat într-o istorie intangibilă. Lumea pare pustiită,

iar Niculae, zguduit de plâns, se întreabă: „Tată, tată... unde te duci tu acum, încotro o s-o iai după ce deschizi

poarta şi o să ieşi iar la drum?”.