rezumat petrescu claudia maria neacşu
DESCRIPTION
rezumatTRANSCRIPT
1
MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
UNIVERSITATEA VALAHIA DIN TÂRGOVIŞTE
IOSUD – ŞCOALA DOCTORALĂ DE ŞTIINŢE ECONOMICE ŞI
UMANISTE
Domeniul: CONTABILITATE
CONSIDERAŢII PRIVIND
CONTABILITATEA SOCIETĂŢILOR
COMERCIALE AFLATE ÎN
DIFICULTATE. TEORIE ŞI PRACTICI
SPECIFICE
REZUMAT
Conducător ştiinţific de doctorat,
Prof.univ.dr. Nicolae TODEA
Doctorand,
Claudia-Maria PETRESCU (NEACŞU)
Târgovişte
2013
2
Cuprins
1. Demers epistemologic……………………………………………………3
1.1. Cadrul general şi interesul temei de cercetare……………………..3
1.2. Starea actuala a cercetării………………………………………….4
1.3. Poziţionarea epistemologică a cercetării…………………………..5
1.4. Problematica cercetării…………………………………………….6
1.5. Metodologia cercetării……………………………………………..8
2. Conţinutul sintetic al lucrării……………………………………………...9
3. Concluziile cercetării……………………………………………………20
4. Contribuţii personale…………………………………………………….25
5. Cuprinsul lucrării………………………………………………………..26
6. Bibliografie selectivă……………………………………………………30
7. Curriculum vitae…………………………………………………………39
8. Listă lucrări……………………………………………………………...40
3
CONSIDERAŢII PRIVIND CONTABILITATEA SOCIETĂŢILOR
COMERCIALE AFLATE ÎN DIFICULTATE. TEORIE ŞI PRACTICI
SPECIFICE
Cuvinte cheie: întreprinderi în dificultate, risc, risc financiar, strategii de
reorganizare, insolvenţă, insolvabilitate, rentabilitate, reorganizare judiciară,
lichidare, dizolvare, achiziţii, fuziuni, informaţie contabilă, situaţii financiare.
1.Demers epistemologic
1.1. Cadrul general şi interesul temei de cercetare
În ultimele două decenii în ţara noastră s-au înregistrat schimbări radicale
în multiple planuri: social, informaţional, cultural, politic, economic. În cadrul
acestor mutaţii, s-au produs modificări economice esenţiale, care situează
întreprinderea în prim-planul dezvoltării de ansamblu a societăţii româneşti.
Abordarea întreprinderii a fost reconsiderată în teorie şi practică, aceasta
fiind privită ca sistem deschis, în interdependenţă cu un mediu extern
concurenţial, transformări care au generat dificultăţi economice şi finaciare
profunde. Economia de piaţă a impus privatizarea întreprinderilor cu capital de
stat şi a determinat apariţia unei noi categorii de întreprinderi, IMM-ul
(întreprinderi mici şi mijlocii). Atât fostele întreprinderi de stat, privatizate sau
în curs de privatizare, cât şi întreprinderile nou înfiinţate, cu capital privat, au
întâmpinat şi întâmpină dificultăţi, în contextul adaptării mentalităţilor, a
legislaţiei la noile cerinţe şi a impactului mediului concurenţial asupra activităţii
interne. La acestea s-a adăugat procesul de integrare europeană, care a impus noi
restricţii activităţii întreprinderilor româneşti.
Lucrarea de faţă reprezintă un demers ştiinţific în sensul cunoaşterii
trăsăturilor specifice întreprinderilor în dificultate, a procesului de depreciere a
4
situaţiei economico-finaciară a acesteia şi, în special, a înţelegerii modalităţilor
de redresare şi viabilizare a întreprinderilor în declin.
În contextul integrării europene şi în condiţiile crizei financiare actuale,
teza este de mare actualitate, deoarece analiza dificultăţilor cu care se confruntă
întreprinderea, a mijloacelor de prevenire ori de detectare a acestora, precum şi
reactia firmei pentru depăşirea situaţiei dificile este foarte importantă, mai cu
seamă datorită enormelor consecinţe economice şi sociale pe care le antrenează
deteriorarea performanţelor şi, în cele din urmă, dispariţia întreprinderii. Este
vorba de o reacţie în lanţ, care produce efecte asupra tuturor celor care depind de
întreprindere, această reacţie în lanţ putând provoca perturbarea unei industrii,
însa şi a economiei în ansamblu, datorită efectelor produse asupra sectoarelor de
activitate, situate în aval sau în amonte.
1.2.Starea actuala a cercetarii
În literatura de specialitate acest subiect a fost, desigur, dezbătut, însă nici
o lucrare nu a cuprins toate aspectele legate de întreprinderile în dificultate,
creând legaturi între delimitarea unor anumite situaţii şi modalităţile de
redresare.
Astfel, teoria a abordat noţiunea de întreprindere în dificultate din mai
multe puncte de vedere: economic, juridic, au fost prezentate statistici privind
cauze ale dificultăţilor specifice altor economii, precum cea americană sau
canadiană, există opinii convergente, dar şi divergente, privind fazele procesului
de depreciere etc.
Este incontestabil faptul că orice activitate economică se desfaşoară în
cadrul legal existent, la un moment dat, într-o anumită tară. Prin urmare,
economicul trebuie să alinieze normele juridice, motiv pentru care realitatea
economică este conditionată, în mare parte, de reglementările juridice. În egală
masură însă, dreptul trebuie să fie adecvat realităţilor economice şi sociale
5
existente într-o anumită perioadă, ca şi caracteristicile poporului pentru care au
fost edictate legile. Teza de doctorat abordează o tema importantă din domeniul
insolvenţei, domeniu de mare interes în contextul economic actual intern şi
internaţional în care mulţi participanţi la viaţa economică îşi desfaşoară
activitatea timoraţi de eventualitatea falimentului. În acest context, se impune o
abordare interdisciplinară, a aspectelor privind strategiile şi cadrul juridic, atât
naţional cât şi comunitar, de reorganizare a societăţilor comerciale.
1.3.Poziţionarea epistemologică a cercetarii
Poziţionarea epistemologocă reprezintă punctul de plecare în reflectarea
contribuţiei personale legate de obiectul cercetării. Astfel, în ce priveşte curentul
de cercetare predominant, lucrarea de faţă se încadreaza într-un demers ştiinţific
ce se doreşte a fi pozitivist, nefiind lipsit însă de abordari interpretativiste şi
critice care au ca scop explicarea diferitelor concepte cu privire la intreprinderile
în dificultate, analiza legislaţiei juridice, contabile şi fiscale, dar şi prezentarea
modului în care reglementarile internaţionale sunt transpuse în legislaţia
naţională şi a inadvertenţelor care există între prevederile legislative şi abordarea
practică.
Având în vedere realizarea obiectivelor propuse în cadrul cercetarii,
demersul nostru ştiinţific se bazează în general pe o abordare deductivă, de la
general înspre particular, utilizată în principal la nivelul cercetarilor
teoretice/calitative. Pe parcursul lucrarii am folosit şi abordarea de tip inductiv
ce caracterizează cercetarile cantitative în cadrul carora, plecând de la rezultate
desprinse la nivelul unui eşantion limitat de articole sau societăţi, am formulat
concluzii cu caracter general cu privire la întreaga populaţie.
Având în vedere specificul şi trăsăturile ariei de cercetare precum şi
părerea conform căreia „o cercetare care va dăinui probei timpului presupune o
combinare optimă a metodelor de cercetare în scopul atingerii obiectivelor
6
propuse” (Chelcea, 2007), pe parcursul lucrării realizate am îmbinat cercetarea
calitativă cu cea cantitativă. Cercetarea calitativă are rolul de a genera informaţii
consistente necesare înţelegerii aprofundate şi de ansamblu a contextului general
(Chelcea, 2009)1, permiţând conturarea aspectelor principale ale problemei de
cercetat şi diagnosticarea situaţiei, identificarea ipotezelor pentru o viitoare
cercetare descriptivă sau cauzală (Lefter, 2004)2. În schimb, cercetările
cantitative au rolul de a caracteriza şi cuantifica aspectele relevante identificate
cu ajutorul metodelor calitative, fiind utilizate pentru stabilirea unor date
statistice, respectiv pentru verificarea şi testarea teoriilor existente sau dezvoltate
utilizând metode specifice.
1.4.Problematica cercetarii
Teza de doctorat cu tema „Consideraţii privind contabilitatea societăţilor
comerciale aflate în dificultate. Teorie şi practici specifice.”, are un caracter
interdisciplinar şi are ca obiectiv principal crearea unei imagini coerente, cu
numeroase intervenţii critic-constructive într-un domeniu aflat la graniţa între
economic, juridic şi financiar şi anume ”reorganizarea societăţilor comerciale
aflate în dificultate în actuala conjunctură economică pe fondul crizei
economice globale”. Într-o lume în permanentă schimbare, o lume a
confruntărilor în care rezistă numai companiile cu un sistem economico-
financiar flexibil şi cu o mare capacitate de adaptare la exigenţele mediului
concurenţial, prevenirea apariţiei şi dezvoltării stării de insolvenţă este în acelaşi
timp instrument de apărare şi formă de manifestare a performanţei echipei
manageriale.
Obiectivele secundare pe care le-am avut în vedere în eleborarea acestei
teze de doctorat, sunt, în principal, următoarele:
1 S. Chelcea – “Metodologia cercetarii sociologice. Metode cantitative si calitative.”, ed. a III-a, Editura
Economica, Bucuresti, 2009 2 C. Lefter – “Certetarea de marketing – Teorie si aplicatii.”, Editura Infomarket, Brasov, 2004
7
- delimitarea conceptului de întreprindere în dificultate, a cauzelor şi
dimensiunilor dificultăţilor şi a particularităţilor întreprinderilor
româneşti în dificultate;
- elaborarea unei tipologii a întreprinderilor în dificultate, având în vedere
multiplele criterii de clasificare a acestora;
- evidenţierea procesului de degradare şi a implicaţiilor economice,
financiare şi juridice;
- identificarea factorilor cauzali care au, în mod frecvent, un impact
negativ asupra performanţelor întreprinderilor;
- analiza stării de insolvenţă, în contextul delimitărilor legale în viguare şi
prezentarea oportunităţilor pe care le are la dispoziţie o întreprindere
aflată în această situaţie;
- analiza opţiunii strategice de achiziţii şi fuziuni în contextul
întreprinderilor care se confruntă cu dificultăţi;
- elaborarea unui studiu de caz , abordând comparativ avantajele
reorganizării în raport cu valoarea de lichidare a societăţii în caz de
faliment.
Problematica cercetării poate fi definită ca fiind „o construcţie intelectuală
formalizată având ca bază interogaţia, poziţionarea epistemologică, respectiv
ipotezele de cercetare. Aceasta reprezintă de fapt o punere în perspectivă a
ansamblului legăturilor ce există între fapte, teorii şi componentele problemei
date, plasate într-un anumit context”3.
Demersul nostru ştiinţific va avea ca punct de plecare următoarele
ipoteze:
3 M. Niculescu, N. Vasile, s.a – “Epistemologie. Perspectiva interdisciplinara”, Editura Bibliotheca, Targoviste,
2011, P.102
8
I1. Cauzele dificultăţilor prin care trece o întreprindere constituie
concretizări ale riscurilor.
I2. Scăderea performanţelor este urmarea unor dezechilibre
economice, tehnice, comerciale sau umane.
I3. Lichidarea se impune atunci când întreprinderea este
neviabilă.
I4. Falimentul unei societăţi situează creditorii şi debitoarea pe
poziţii antagonice.
În vederea atingerii obiectivelor pe care ni le-am propus, am planificat
demersul nostru ştiinţific în mai multe etape, acestea fiind reflectate în cele cinci
capitole ale prezentei lucrări.
1.5. Metodologia cercetării
Orice demers ştiinţific, care îşi propune să găsească răspunsul la o
anumită problemă, are la bază o metodologie de cercetare specifică ce cuprinde
metodele şi tehnicile utilizate în vederea îndeplinirii obiectivelor stabilite.
Alegerea metodelor de cercetare utilizate este în strânsă legatură cu obiectivele
pe care ni le-am propus în lucrarea de faţă, depinzând de natura fenomenelor
studiate. Astfel, metodele şi instrumentele de cercetare folosite de-a lungul
lucrării sunt diverse şi variază de la un capitol la altul.
Cercetarea documentară a condus la înţelegerea aspectelor teoretice
privind întreprinderile în dificultate şi opţiunile de reorganizare ale acestora.
Documentarea teoretică a fost realizată prin parcurgerea unui numar
semnificativ de lucrări de specialitate, cărţi şi articole, atât din literature română,
cât şi din literatura străină.
9
Schimburile cu experţii din domeniu realizate în cadrul participării la
două şcoli de vară, precum şi în cadrul conferinţelor naţionale şi simpozioanelor
au avut un rol important în cadrul cercetării teoretice.
Toate informaţiile şi ideile ce s-au desprins din documentarea teoretică au
condus la realizarea unei cercetări epirice, utilizând metode cantitative (studiul
de caz) ce au contribuit la validarea ipotezelor.
2.Conţinutul sintetic al lucrării
Capitolul 1 cuprinde atât elemente de clarificare a conceptului de
“întreprindere în dificultate” perceput din cele trei unghiuri (economic, social şi
juridic), dar şi elaborarea tipologiei unei întreprinderi în dificultate, având în
vedere multiplele criterii de clasificare a acestora. Abordarea aspectelor
complexe privind funcţionarea şi demersurile pe care trebuie să le facă cei care
decid asupra activităţii în cadrul unei întreprinderi în dificultate necesită, în
primă instanţă, întelegerea sensului existenţei unei întreprinderi şi procesele
economice ce se desfăşoară în cadrul acesteia.
Ideea că întreprinderea este un sistem deschis este acceptată în
unanimitate şi dezvoltată în teoria economică şi în practica actuală. Noţiunea de
“sistem” defineşte un ansablu de elemente (principii, reguli, forţe etc.)
independente şi formând un întreg organizaţional, care pune ordine într-un
domeniu de gândire teoretică, reglementează clasificarea materialului într-un
domeniu de ştiinţe ale naturii sau face ca o activitate practică să funcţioneze
potrivit scopului urmărit4. Datorită multiplelor evoluţii pe plan internaţional,
această noţiune a devenit un instrument de bază în cercetarea economică şi în
orice analiză economică.
La nivel microeconomic, întreprinderea este un sistem complex,
încorporând resurse umane, materiale, financiare şi informaţionale. Cele patru
4 Dicţionarul explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic 1998. pag.993
10
categorii de factori se îmbină, formând o serie de subsisteme în cadrul
întreprinderii.
Întreprinderea este, totodată, un sistem deschis, fiind influenţată direct de
ceea ce este generic denumit “ mediul extern de afaceri” : clienţi, furnizori,
bănci, organisme publice. Concret, caracterul său “deschis” se exprimă prin
fluxul de intrări – utilaje, materii prime, combustibili, informaţii, resurse
financiare şi prin fluxul de ieşiri – produse, servicii, resurse financiare şi
informaţii, destinate sistemelor din cadrul cărora face parte.
Un rol important în preocupările unei organizaţii îl deţine analiza
aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă, de a acţiona în condiţii de risc minim.
Echilibrul financiar este un imperativ permanent pentru orice întreprindere, în
sensul că menţinerea solvabilitătii este o restricţie pe care întreprinderea trebuie
să şi-o impună în mod curent. Totodată, echilibrul financiar este un imperativ
absolut, neputând fi omis sub nicio motivaţie: se poate ca, în practică, o
întreprindere ce trece printr-o perioada mai dificilă să renunţe la unele obiective
de creştere sau obiective sociale, însă aceasta nu poate renunţa la obiectivul
“solvabilitate”, acesta conditionând, din punct de vedere financiar,
supravieţuirea ei.
Începând cu o situaţie financiară dificilă şi până la starea de faliment,
noţiunea de “întreprindere în dificultate” este vastă. Acest concept este, înainte
de toate, de natură economică, dar nu trebuie omis caracterul său juridic, care nu
poate fi definit fără a face referire la legislaţia care reglementează situaţia
întreprinderilor în dificultate.
Este greşit să afirmăm că o întreprindere cu dificultăţi, economice sau
financiare, este în faliment. Falimentul este ultima etapă a unui lung proces de
degradare a situaţiei economico-financiare a întreprinderii, având, în mod
fundamental, o componentă juridică
În finalul acestui capitol am vorbit despre particularităţile întreprinderilor
româneşti în dificultate.
11
Capitolul 2 cuprinde o scurtă evoluţie a concepţiei privind strategia, cât şi
strategiile de reorganizare aflate la îndemâna întreprinderilor în difcultate. Ideea
de strategie a penetrat timid teoria economică şi literatura de specialitate:
componentele strategice şi jocurile au patruns în micro-economie, fără însă ca
gestiunea întreprinderii să fie cu adevarat influenţată. Veritabila lansare a
gândirii strategice a întreprinderii se datorează lui Adler Chandler, Peter
Drucker şi Igor Ansoff. Cel mai explicit şi, mai ales, cel mai formalizator,
Ansoff a realizat în 1965 celebra sa lucrare “Corporate Strategy” în care a oferit
o tipologie a deciziilor şi o concepualizare a strategiei, rămase, de-a lungul
anilor, platforma pe care s-au acumulat cercetările în domeniu.
La un anumit moment în istoria lor, majoritatea întreprinderilor de succes
suferă o scădere sau o stagnare a performanţelor lor. Aceasta cauzează nelinişti
la nivel organizaţional, cu toate că continua apariţie a unor noi firme într-un
mediu cu resurse limitate implică o creştere mai lentă sau chiar stagnarea şi
dispariţia unora din vechile întreprinderi. Cu atât mai mult, nu trebuie neglijat
faptul că economia României este, de peste douazeci de ani, într-o fază de
adaptare continuă, determinată de înlocuirea economiei de piaţă, care oferă un
mai mare grad de automonie întreprinderilor, dar şi o intensificare a concurenţei,
precum şi de apariţia pieţelor financiare, mondializarea crescută, mai ales sub
influenţa integrării în Uniunea Europeană, apariţia unor noi sectoare de
activitate, instabilitatea legislativă, factori care, fără îndoială, îşi pun amprenta şi
asupra evoluţiei şi performanţelor întreprinderilor.
Analiza dificultăţilor cu care se confruntă întreprinderile, a mijloacelor de
prevenire ori de detectare a acestora, precum şi reacţia firmei pentru depăşirea
situaţiei dificile este foarte importantă, mai cu seamă datorită enormelor
consecinţe economice şi sociale pe care le antrenează deteriorarea
performanţelor şi, în cele din urmă, dispariţia întreprinderii. Este vorba de o
reacţie în lanţ, care produce efecte asupra tuturor celor care depind de
întreprindere pentru a-şi procura bunuri şi servicii ori pentru a-şi asigura locurile
12
de muncă, precum şi asupra societăţii în ansamblul său, prin pierderea unor
venituri fiscale sau prin costurile sociale care le generează dispariţia unei
întreprinderi. Această reacţie în lanţ poate provoca perturbarea unei industrii,
însă şi a economiei în ansamblu, datorită efectelor produse asupra sectoarelor de
activitate, situate în aval sau în amonte. Astfel, strategiile de reorganizare sunt
de o relevanţă deosebită, şi nu numai în contextul economico-social al
României. Dimpotrivă, intensificarea concurenţei datorită globalizării, progresul
tehnic şi tehnologic, costurile ridicate ale capitalului şi alti factori determină ca
din ce în ce mai multe întreprinderi să treacă prin perioade dificile.
Analiza strategiilor de reorganizare nu poate fi separată de o ananliză a
principalilor factori cauzali, atât din exteriorul, cât şi din interiorul întreprinderii,
care determină degradarea performanţelor acesteia. Din examinarea literaturii de
specialitate consacrată declinului organizaţiilor, dar şi din datele de realitate
economică, se identifică o serie de factori cauzali care au, în mod frecvent, un
impact negativ asupra performanţelor întreprinderilor. La modul general cauzele
dificultaţilor întreprinderilor pot proveni din anumite caracteristici ale mediului
în care aceasta operează sau din anumite erori şi dificultăţi de natură internă,
organizaţionale.
Întreprinderile care se confruntă cu dificultăţi, cu o degradare a
performanţelor, pot opta pentru aplicarea, separat, concomitent sau succesiv şi în
funcţie de amploarea şi intensitatea reacţiei care este necesară din partea
acestora, pentru opţiuni strategice de reorganizare şi de depăşire a situaţiei
dificile, de modificare a structurii capitalului prin privatizare, precum şi de
revitalizare. În orice situaţie însă, accentul trebuie pus pe rapiditatea şi
promtitudinea răspunsului organizaţiei, în lipsa cărora, situaţia deja dificilă se va
deteriora şi mai mult. Pentru a reuşi să se redreseze, întreprinderea trebuie să fie
capabilă să identifice şi să se concentreze asupra aspectelor susceptibile să ofere,
cel puţin într-o primă etapă, o îmbunătăţire rapidă şi semnificativă a
performanţelor. În ipoteza în care aceste măsuri de reorganizare au eşuat sau
13
nici măcar nu s-a încercat punerea lor în practică, iar situaţia întreprinderii se
deteriorează până la ruperea echilibrului financiar, ceea ce caracterizează starea
de insolvenţă, reorganizarea acesteia nu mai poate fi concepută decât în cadrul
reglementat de lege, cu ajutorul intervenţiei judiciare. Într-un asemenea moment,
singura opţiune posibilă este recurgerea, la cererea creditorilor sau chiar a
debitorului, la procedura reorganizării judiciare, reglementată în dreptul roman
de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei actualizată.
Capitolul 3 cuprinde particularităţi ale contabilităţii şi fiscalităţii
operaţiunilor de reorganizare. În lucrările de specialitate de până acum5, analiza
opţiunii strategice de achiziţii şi fuziuni în contextul întreprinderilor care se
confruntă cu dificultăţi a fost realizată doar dintr-o singură perspectivă, respectiv
cea a organizaţiei cu performanţe bune care ia decizia strategică de a dobândi, pe
calea unei achiziţii sau a unei fuziuni, o altă întreprindere în dificultate, pentru a
beneficia de avantajele unei astfel de operaţii în condiţiile unui preţ scăzut. Mai
mult decât atât, s-a exprimat în literatura de specialitate opinia, pe care nu o
împărtăşim, din considerentele ce vor fi prezentate în legatură cu strategiile de
reorganizare şi pentru că aceasta ar reprezenta un mod prea facil de soluţionare a
unor probleme, că recurgerea la vânzarea organizaţiei şi căutarea unui
cumpărător ar trebui luată în considerare chiar înainte de orice încercare de
reorganizare, pentru a se evita consumarea unor resurse şi degradarea situaţiei
întreprinderii6. De altfel, această opinie este contrazisă chiar de realitatea
economică, de vreme ce multe întreprinderi în dificultate au aplicat cu success
diverse opţiuni strategice de reorganizare. În acest context, considerăm că
opţiunea strategică de achiziţii şi fuziuni trebuie privită şi din cealaltă
perspectivă, respectiv cea a întreprinderii ce înregistrează o scădere a
performanţelor şi pentru care reprezintă o alternativă de reorganizare. Şi astfel
5G.Bruton, B. Oviatt, M. White, Permormance of Acquisitions of Distressed Firms, în The Academy of
Management Journal, vol.37, nr.4/1994, p.972-989. 6 G. Bruton, B. Oviatt, M. White. Permormance of Acquisitions of Distressed Firms, în The Academy of
Management Journal, vol.37, nr.4/1994, pag.972
14
de organizaţii pot face achiziţii şi fuziuni, în încercarea de a avea acces la mai
multe resurse, de a obţine o eficienţă sporită cu ajutorul economiilor de
anvergură, de a-şi îmbunătăţii poziţia competitivă ori chiar pentru a beneficia de
noi oportunităţi ori de o relocare a resurselor şi activelor pe alte pieţe sau în alte
industrii. Desigur că, în cazul unei întreprinderi care se confruntă cu dificultăţi,
selectarea acestei opţiuni strategice va depinde în mare măsură de resursele
financiare de care aceasta dispune sau pe care a reuşit să le obţină ca urmare a
aplicării altor opţiuni strategice de reorganizare. Analiza economiei mondiale
actuale ne permite să remarcăm schimbările profunde care au avut loc, mai ales
în ultimele decenii, şi care s-au manifestat prin globalizarea pieţelor,
internaţionalizarea şi mondializarea tot mai accelerată a economiilor naţionale,
accentuarea schimbărilor tehnice şi tehnologice şi explozia informaţională,
intensificarea concurenţei globale, concentrarea producţiei şi dezvoltarea marilor
companii şi grupuri industriale şi, nu în ultimul rând, prin mobilitatea tot mai
ridicată a capitalurilor. Aceste transformări au influenţat mediul de afaceri şi au
generat modificări asupra elementului de bază al oricărei economii de piaţă,
respectiv societatea comercială. În acest context, managerii au fost puşi în
situaţia de a adopta cele mai bune decizii care să le permită fructificarea
„oportunităţilor” şi contracararea efectului „ameninţărilor”. Strategiile puse în
aplicare au presupus realizarea de parteneriate şi alianţe strategice, ajungându-se
chiar la operaţiuni complexe de tipul fuziunilor şi achiziţiilor sau divizări şi
lichidări.
Societatea de drept european comunitar reprezintă încununarea unui
efort conceptual şi procedural de durată. O societate evoluând în cadrul
comunitar devine europeană, nu se naşte în acest fel. Simpla voinţă a
fondatorilor, acţionarilor, nu este suficientă pentru a naşte o entitate nouă,
subiect de drept european. Doar evoluţia transfrontalieră, în interiorul Uniunii,
cu respectarea cerinţelor comunitare, poate avea ca rezultat naşterea unui subiect
de drept cu trăsături aparte. Societatea europeană ia naştere în primă instanţă în
15
dreptul naţional pentru ca ulterior, după ce atins o maturitate şi o dimensiune
transnaţională, să poată evolua în dreptul comunitar. Avantajul transformării
este acela că terţii vor ştii aprioric caracterele noii structuri indiferent de locul de
înregistrare a societăţii.
Legea societăţii comerciale actualizată consacră un paragraf distinct
fuziunii transfrontaliere. Conform acestei reglementări, societăţile pe actiuni,
societăţile în comandită pe acţiuni, societăţile cu răspundere limitată – persoane
juridice române – şi societăţile europene cu sediul social în România pot
fuziona, în condiţiile prezentei legi, cu societăţi comerciale care au sediul social
sau, după caz, administraţia centrală ori sediul principal în alte state membre ale
Uniunii Europene sau în state aparţinând Spaţiului Economic European sau cu
societăţi europene cu sediul social în alte state membre. În cazul în care
societatea absorbanta este o societate în comandită pe acţiuni, înfiinţată şi
funcţionând potrivit legii române, acţionarii societăţii absorbite vor fi
întotdeauna acţionari comanditari ai societăţii în comandită pe acţiuni
absorbante, dacă nu se prevede altfel hotărarea de aprobare a proiectului de
fuziune. Competenţa de verificare a legalităţii fuziunii, sub aspectul procedurii
pe care o urmează societăţile participante la fuziune – persoane juridice române
sau societăţile europene cu sediul social în România – şi dacă este cazul,
societatea nou-înfiinţată – persoana juridica română sau societatea europeană cu
sediul social în România – aparţine judecătorului delegat la Oficiul Registrului
Comerţului unde sunt înmatriculate societăţile persoane juridice române sau
societăţile europene cu sediul social în România participante la fuziune, inclusiv
societatea absorbantă, ori, dacă este cazul, societatea nou-înfiinţată.
Capitolul 4 cuprinde particulariăţti privind contabilitatea şi fiscalitatea
lichidării societăţilor comerciale. Criza financiară reprezintă o situaţie a
economiei caracterizată prin instabilitate şi incertitudine. În România, criza
financiară a fost percepută la dimensiunile sale reale la mult timp după
declanşare, deşi existau semne clare ce conturau o recensiune economică:
16
închiderea multitudinii de fabrici care funcţionau în economia romînească
dinainte de 1989 si care erau mai mult sau mai puţin rentabile, pierderea unor
pieţe importante, restrângerea altora, cota alarmantă a somajului, retragerea
investitorilor străini.
O economie de piaţă sănătoasă se caracterizează prin circulaţia liberă şi
rapidă a mărfurilor şi a banilor într-un circuit ce se reia neîntrerupt: producţie-
marfă-bani-producţie. În acest ciclu, comerţul este motorul economiei de piată,
dar libertatea comerţului a dat naştere concurenţei, iar aceasta a generat riscul
comercial. Comerţul apare astfel ca o activitate economică, ca un risc mai mult
sau mai puţin previzibil. În condiţii de risc o activitate economică poate fi
falimentară în măsura în care nu mai asigură procurarea banilor necesari reluării
ciclului iniţial. În general, eşecul unei afaceri vine în urma unui proces continu
de degradare a stării sale economico-financiare, proces previzibil pe baza unor
simptome ce anticipează eşecul. Întrucât, în ultimii 20 de ani, problematica
falimentului a fost aria de interes a numeroşi cercetatori şi practicieni şi a fost
abordată din punct de vedere juridic, economic şi financiar ne intrebăm de ce
într-o economie în care incapacitatea de plată a agenţilor economici este cronică,
iar capitalurile societăţilor se diminuează vădit, managerii lor şi clientela
prosperă şi nimeni nu e pedepsit pentru falimentul fraudulos.
În contextul economic al pieţei competitive de astăzi şi din perspectiva
integrării europene, chiar şi marile companii pot avea probleme. Deoarece
administratorii sau directorii lor nu sunt în masură să facă faţă unor probleme
dificile, prin luarea unor măsuri eficiente şi oportune, societăţile comerciale nu-
şi pot păstra poziţia pe care o au în domeniul lor de activitate şi ajung în situaţia
în care nu dispun de lichidităţi, înregistrează profituri în scădere sau datorii
excesive. Dacă nu se redresează rapid, societăţile chiar viabile pierd momentul
de piaţă şi mai ales posibilităţile de generare a lichidităţilor, iar creditorii,
obligatarii, investitorii, conducerea şi angajaţii sunt nevoiţi să caute soluţii
pentru a-şi recupera diferite drepturi faţă de societate.
17
Am început acest capitol prin prezentarea evoluţiei concepţiilor şi
procedurilor privind tratamentul întreprinderilor în dificultate. Reglementarea
procedurilor colective a cunoscut o lungă evoluţie istorică, determinată de
încercarea de adaptare a dreptului la realităţile economice şi sociale ale
diferitelor epoci. De-a lungul timpului, legiuitorul a urmărit prin intermediul
reglementării finalităţi diferite. Astfel, într-o primă etapă, s-a avut în vedere
pedepsirea comerciantului care nu-şi onora angajamentele, mai târziu scopul
principal l-a constituit protejarea creditorilor neplătiţi, pentru ca, într-o epocă
mult mai recentă, legiuitorul să se preocupe în principal pentru a sigura
supravieţuirea întreprinderilor care au resurse pentru a se redresa7. Această
ultimă finalitate a fost avută în vedere şi de legiuitorul român, deşi nu în mod
exclusiv, în cadrul reglementării actuale a procedurii insolvenţei. Spre deosebire
de alte legislaţii8, în care consideraţiile economice şi sociale prevalează asupra
factorilor juridici, astfel încat principalul obiectiv al reglementării este salvarea
întreprinderii, cautarea unor soluţii de viitor viabile în detrimentul plăţii
pasivului, în legislaţia noastră actuală în materie s-a încercat satisfacerea atât a
intereselor creditorilor, cât şi ale debitorului, astfel încat acoperirea pasivului să
se realizeze, atunci când acest lucru este posibil, prin reorganizarea activităţii
debitorului.
Procedurile colective nu reprezintă o inovaţie a legislaţiei moderne, ci
acestea, mai bine zis falimentul, au fost cunoscute înca din antichitate.
Reglementarea legală în materie de proceduri colective se infăţişează astazi ca
rezultatul unui proces continuu de evoluţie, care începe cu vechiul drept
ROMAN, proces care nu reprezintă altceva decât o adaptare a dreptului la
realitatea timpului. Astfel, vechiul drept roman a consacrat prima reglementare a
situaţiei juridice a debitorului care a condus mai târziu la instituţia juridică a
7 Y. Guyon, Droit des affaires.Entreprises en difficultes –Redressement judiciaire – Faillite, vol.2, ed.a-9-a,
Economica, Paris, 2003, p.13 8 Spre exemplu, în dreptul francez, Legea nr.2005-845 din 26 iulie 2005 privind salvarea intreprinderilor.
18
falimentului. De altfel, termenul “ falimet” are o etimologie latină, provenind de
la verbul “ fallo-fallare”care inseamnă a lipsi , a greşi dar şi a înşela.
Societatea comercială se constituie pentru a desfaşura o activitate
comercială pentru o durată de timp stabilită în actul constitutiv. Uneori însă,
durata societăţii se prelungeşte chiar şi după decesul asociaţilor care au
constituit societatea. Dar, orice societate comercială v-a sfarşi prin a-şi înceta
existenţa deoarece ea urmează acelaşi destin implacabil, ca şi o persoană fizică :
se naşte, trăieşte şi moare.
Întrucât, societatea comercială se constituie pe baza actului constitutiv şi
prin îndeplinirea formalităţilor prevăzute de lege ea devine persoană juridică,
subiect de drept şi se află în raporturi juridice cu asociaţii, stabilind de asemenea
raporturi cu terţii. Astfel, încetarea existenţei societăţii comerciale presupune
realizarea unor operaţiuni care vor avea drept rezultat nu numai încetarea
personalităţii juridice, ci şi lichidarea patrimoniului societăţii, prin exercitarea
drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor sociale. Potrivit legii, încetarea existenţei
societăţilor comerciale impune parcurgerea a doua faze: dizolvarea societăţii şi
lichidarea societăţii.
Faza dizolvării societăţii cuprinde o serie de operaţiuni care declanşează şi
pregătesc încetarea existenţei societăţii. În această fază, personalitatea juridică a
societăţii nu încetează, însă dizolvarea presupune încetarea activităţii pe care
aceasta o desfaşoară în mod current.
Faza lichidării societăţii cuprinde operaţiile de lichidare a patrimoniului
societăţii, plata creditorilor şi împărţirea activului între asociaţi. În această fază
societatea continuă să-şi păstreze personalitatea juridică, dar ea este subordonată
cerinţelor lichidării.
În capitolul 5 am realizat un studiu de caz care are drept scop analiza
avantajelor procedurii reorganizării faţă de procedura de lichidare. Scopul
principal al planului de reorganizare coincide cu scopul Legii 85/2006, şi anume
acoperirea pasivului debitorului în insolvenţă. Principala modalitate de
19
realizare a acestui scop, în concepţia modernă a legii, este reorganizarea
debitorului, şi menţinerea societăţii în viaţa comercială, cu toate consecinţele
sociale şi economice care decurg din aceasta. Astfel, este relevată funcţia
economică a procedurii instituite de Legea 85/2006, respectiv necesitatea
salvării societăţii aflate în insolvenţă, prin reorganizare, inclusiv restructurare
economică, şi numai în subsidiar, în condiţiile eşecului reorganizării sau lipsei
de viabilitate a debitoarei, recurgerea la procedura falimentului pentru
satisfacerea intereselor creditorilor. Reorganizarea prin continuarea activităţii
debitorului presupune efectuarea unor modificări structurale în activitatea
curentă a societăţii aflate în dificultate, menţinându-se obiectul de activitate, dar
aliniindu-se modul de desfăşurare a activităţii la noua strategie, conform cu
resursele existente şi cu cele care urmează a fi atrase, toate aceste strategii
aplicate fiind menite să facă activitatea de bază a societăţii profitabilă. Planul de
reorganizare, potrivit spiritului Legii 85/2006, trebuie să satisfacă scopul
reorganizării lato sensu, anume menţinerea debitoarei în viaţa comercială şi
socială, cu efectul menţinerii serviciilor şi produselor debitorului pe piaţă.
Totodată, reorganizarea înseamnă protejarea intereselor creditorilor, care au o
şansă în plus la realizarea creanţelor lor. Aceasta pentru că, în concepţia
modernă a legii, este mult mai probabil ca o afacere funcţională să producă
resursele necesare acoperirii pasivului decât lichidarea averii debitoarei aflate în
faliment. Argumentele care pledează în favoarea acoperirii pasivului societății
debitoare prin reorganizarea activității acesteia sunt accentuate cu atât mai mult
în actualul context economic caracterizat printr-o acută criză de lichidități și
scăderea semnificativă a cererii pentru achiziția de bunuri imobile. În acest
context economic încercarea de acoperire a pasivului societății debitoare prin
lichidarea bunurilor din patrimoniul acesteia va necesita un interval de
valorificare destul de ridicat generat de conjunctura de piață care afectează
cererea pentru activele societății debitoare.
20
3.Concluziile cercetării
Scopul cercetarii noastre teoretice şi practice a fost de a furniza concluzii
stiinţifice care să conducă la înţelegerea dificultăţilor cu care se confruntă
întreprinderea în contextual economic actual, dar şi modalităţile de redresare şi
viabilizare a întreprinderilor în decline.
Validarea primei ipoteze “Cauzele dificultăţilor prin care trece o
întreprindere constituie concretizări ale riscurilor”, s-a realizat pe parcursul
primului capitol. Acţiunile conştiente sau inconştiente întreprinse asupra
elementelor componente ale unui sistem pot determina apariţia unor rezultate
directe, corespunzătoare obiectivelor urmărite, dar şi manifestarea unor efecte
întâmplătoare directe sau indirecte nedorite, pe care literatura de specialitate le
defineşte “riscuri”.
În economia de piaţă, procesele economice se autoreglează, funcţia-
obiectiv fiind creşterea bunăstării, a motivaţiei individuale, îndeosebi prin
pârghia proprietăţii private. Nu este lipsită de contradicţii şi tensiuni, însă
aceasta demonstrează dinamismul său si tendinţa permanentă către echilibru.
Riscul economic a fost studiat temeinic, identificându-se şi căi de limitare a
acestuia. Din multiplele definiri ale riscului economic abordate în literatura de
specialitate, putem concluziona că reprezintă un prejudiciu potenţial la care sunt
expuse patrimoniul, interesele şi activitatea întreprinderii, având drept cauze
posibile caracterul concurenţial al economiei, inconsistenţa managementului,
pierderi economice, calamităţi naturale.
Validarea celei de-a doua ipoteze “Scăderea performanţelor este urmarea
unor dezechilibre economice, tehnice, comerciale sau umane”, s-a realizat pe
parcursul capitolelor doi şi trei.
Societăţile comerciale funcţionează într-un mediu în evolutie rapidă şi
complexă care influenţează posibilităţile sale de existentă şi de acţiune. Ca atare,
21
natura şi schimbările mediului în care operează societatea solicită o flexibilitate
crescută din partea acesteia, o adaptare permanentă, dar poate avea şi o influenţă
negativă asupra performanţelor sale. În contextul actual mediul este în mod
obişnuit în schimbare, datorită unui complex de factori, printre care şi progresul
tehnic, astfel încât este vital de a identifica corect amplitudinea şi ritmul
răspunsului din partea întreprinderii. În literatura de specialitate s-a subliniat în
mod corect că majoritatea societăţilor ignoră crizele şi schimbările apărute în
mod brusc, pe neasteptate, în mediul extern întreprinderii, deoarece le percep ca
fiind temporare, de mică intensitate şi fără relevanţă pentru performanţele sale,
tinzând să se concentreze mai mult asupra aspectelor de natură internă. Din acest
motiv societatea comercială nu răspunde în mod adecvat şi cu suficientă
rapiditate schimbărilor din mediu, ceea ce poate duce la dificultăţi
Schimbarea legislaţiei şi impunerea de către stat a unor constrângeri
tehnice, sociale, de protecţie a consumatorilor ori a mediului pot avea un impact
nefavorabil asupra performanţelor întreprinderii, constituind o altă cauză externă
generatoare de dificultăţi. Anumite întreprinderi pot fi plasate în dezavantaj
datorită înăspririi legislaţiei în domeniul de activitate sau datorită adoptării unor
politici guvernamentale cum ar fi subvenţii, impozite diferenţiate, protecţia
mediului, politici sociale.
În condiţiile ritmului schimbăriilor ce au avut loc pe parcursul ultimilor
ani, se poate constata că tehnologia joacă un rol important în crearea unor
avantaje concurenţiale durabile. În aceeaşi masură, dezvoltarea tehnologică se
poate dovedi şi un factor cu influenţă negativă asupra performanţelor
întreprinderii, în condiţiile în care aceasta nu se poate proteja faţă de avansul
tehnic şi tehnologic al competitorilor. Accesibilitatea redusă a resurselor
reprezintă un alt factor cauzal pentru dificultăţile întreprinderilor. Aceasta se
poate datora unor mişcări negative în preţurile materiilor prime, unei reduceri
22
naturale a nivelului de resurse din mediu ori faptului că proprietatea sau
controlul asupra materiilor prime sunt deţinute de concurenţi.
Dificultăţile interne ale întreprinderilor provin în general din
disfuncţionalităţi sau erori la nivel organizaţional care, dacă sunt identificate
corect, pot sugera soluţii potrivite pentru a facilita redresarea. Caracteristicile
personale şi comportamentul conducătorilor cheie ai întreprinderii joacă un rol
major în dificultăţile acesteia, fără a fi vorba doar de incompetentă. Managerii
pot devenii foarte legaţi de strategiile pe care le-au creat şi le-au pus în practică,
astfel încat organizaţia aplică strategii foarte rigide şi conservatoare bazate mai
mult pe tradiţie si pe concepţii, uneori depăşite, şi nu pe o analiză raţională, ceea
ce cauzează o scădere a performanţelor întreprinderii. Indecizia managerilor şi
termenele prea lungi pentru adoptarea unor decizii strategice importante duc, de
asemenea, la o scădere a performanţelor şi la dificultăţi, deoarece oportunităţile
se schimbă repede, iar întreprinderea va fi într-o poziţie dezavantajoasă în raport
cu competitorii.
Întreprinderile foarte specializate, care se concentrează asupra unui
singur produs, sunt foarte dependente de fluctuaţiile intervenite la nivelul cererii,
în ceea ce priveste nevoile clienţilor, schimbarea preferinţelor acestora,
posibilitatea de cumpărare, astfel încât devin foarte vulnerabile.
O structură financiară inadecvată contribuie la creşterea vulnerabilităţii
întreprinderii şi a dependenţei sale fată de cei care împrumută fonduri, în general
bănci, dacă aceasta nu dispune de suficiente resurse proprii pentru a-şi finanţa
activitatea. O rată de îndatorare ridicată se va traduce, mai devreme sau mai
tarziu, într-o scădere a performanţelor, deoarece o întreprindere cu un grad
moderat de îndatorare este considerată a fi mai pregatită pentru a răspunde
oportunităţilor. Gradul ridicat de îndatorare şi insuficienţa resurselor proprii duc
la scăderea autonomiei financiare, făcând-o foarte sensibilă şi la o serie de alţi
factori de conjuctură, cum ar fi neplata la timp a facturilor de către clienţi,
23
falimentul unui client important ori fluctuaţiile activităţii sale. De asemenea, şi o
politică financiară conservatoare, caracterizată de lipsa reinvestirii profitului, o
rată ridicată de dividende plătite acţionarilor şi o lichiditate crescută, în
detrimentul unor programe de investiţii pentru a obţine o rentabilitate pe termen
lung va conduce inevitabil la dificultăţi şi chiar la falimentul întreprinderii.
Firmele care au o structură de costuri sensibil mai ridicate decât
principalii competitori suferă de obicei un important dezavantaj concurential.
Costurile ridicate pot fi determinate de mai mulţi factori, printre care: o
insuficientă concentrare asupra creşterii eficienţei producţiei pentru a beneficia
de efectele economiilor de scară; cheltuieli nejustificat de mari cu forţa de
muncă; dependenţa prea mare de un număr mic de furnizori; o amplasare
nefavorabilă în spaţiu faţă de furnizori şi clienţi; ineficienţa operaţională, care
este de obicei rezultatul unui management deficitar,etc.
Validarea celei de-a treia ipoteze „Lichidarea se impune atunci cand
întreprinderea este neviabilă” s-a realizat pe parcursul capitolului patru.
Salvarea întreprinderii depinde într-o mare măsură de recunoasterea
timpurie şi de acceptarea existenţei dificultăţilor. Dificultaţile întreprinderilor nu
sunt neapărat de natură financiară, cu toate că, indiferent de origine, în cele din
urmă acestea dobândesc o exprimare financiară. Cel mai adesea, scăderea
performanţelor are la origine doar partial probleme financiare propriu-zise, ea
fiind traducerea unor dezechilibre economice, tehnice, comerciale sau umane la
nivelul întreprinderii ori a înăspririi condiţiilor economice, juridice, sociale ori
concurenţiale din mediul în care aceasta evoluează.
Întreprinderile care se confruntă cu dificultăţi, cu o degradare a
performanţelor, pot opta pentru aplicarea, separat, concomitent sau succesiv şi în
funcţie de amploarea şi intensitatea reacţiei care este necesară din partea
24
acestora, pentru opţiuni strategice de reorganizare şi de depăşire a situaţiei
dificile, de modificare a structurii capitalului prin privatizare, precum şi de
revitalizare. În orice situaţie însă, accentul trebuie pus pe rapiditatea şi
promtitudinea răspunsului organizaţiei, în lipsa cărora, situaţia deja dificilă se va
deteriora şi mai mult. Pentru a reuşi să se redreseze, întreprinderea trebuie să fie
capabilă să identifice şi să se concentreze asupra aspectelor susceptibile să ofere,
cel puţin într-o primă etapă, o îmbunătăţire rapidă şi semnificativă a
performanţelor.
În ipoteza în care aceste măsuri de reorganizare au eşuat sau nici măcar
nu s-a încercat punerea lor în practică, iar situaţia întreprinderii se deteriorează
până la ruperea echilibrului financiar, ceea ce caracterizează starea de
insolvenţă, reorganizarea acesteia nu mai poate fi concepută decât în cadrul
reglementat de lege, cu ajutorul intervenţiei judiciare. Într-un asemenea moment,
singura opţiune posibilă este recurgerea, la cererea creditorilor sau chiar a
debitorului, la procedura reorganizării judiciare, reglementată în dreptul roman
de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei actualizată.
Evitarea cu orice preţ a insolvenţei şi amânarea deznodământului nu sunt
scopuri în sine. Dacă dificultăţile pe care le întâmpină debitorul sunt severe,
debitorul trebuie să ceara deschiderea procedurii de insolvenţă. În măsura în care
întreprinderea este neviabilă, lichidarea sa cât mai rapidă se impune în faţa
oricărei încercări de redresare. Debitorul trebuie să fie conştient că
supravieţuirea întreprinderii nu este întotdeauna de dorit. În anumite
circumstanţe, lichidarea societăţii este cea mai bună opţiune, pentru că nimic nu
justifică sacrificarea drepturilor creditorilor, dacă salvarea debitorului nu este
posibilă. Continuarea unei afaceri ruinătoare poate angaja responsabilitatea,
inclusiv penală, a celor vinovaţi pentru apariţia stării de insolvenţă sau pentru
agravarea acesteia în mod conştient. O astfel de atitudine poate provoca
insolvenţa în lanţ a partenerilor contractuali ai debitorului sau a întregului grup
din care face parte debitorul, iar un asemenea rezultat trebuie evitat.
25
Validarea celei de-a patra ipoteze ”Falimentul unei societăţi situează
creditorii şi debitoarea pe poziţii antagonice”, s-a realizat cu ajutorul studiului
de caz din ultimul capitol.
Falimentul unei societăţi situează debitoarea şi creditorii pe poziţii
antagonice, primii urmărind recuperarea integrală a creanţei împotriva averii
debitorului, iar acesta din urmă menţinerea întreprinderii în viaţa comercială.
Dacă în cazul falimentului interesele creditorilor exclud posibilitatea salvării
intereselor debitorului, a cărui avere este vândută (lichidată) în întregime, în
cazul reorganizării cele două deziderate se cumulează, debitorul continuându-şi
activitatea, cu consecinţa creşterii sale economice, iar creditorii profită de pe
urma maximizării valorii averii şi a lichidităţilor suplimentare obţinute,
realizându-şi în acest fel creanţele într-o proporţie superioară decât cea ce s-ar
realiza în ipoteza falimentului.
Făcând o comparaţie între gradul de satisfacere a creanţelor în cadrul
celor două proceduri, se arată că în ambele cazuri există un patrimoniu vandabil
destinat plăţii pasivului, dar că în procedura reorganizării, la lichidităţile
obţinute din eventuala vânzare a bunurilor din patrimoniul debitoarei care nu
sunt necesare reuşitei planului se adaugă profitul substanţial rezultat din
continuarea activităţii debitoarei, toate destinate plăţii pasivului.
4.Contribuţii personale
Având în vedere că scopul principal al oricarei cercetari este de a crea
valoare adaugată ariei studiate, vom prezenta în continuare o sinteză a
principalele contribuţii pe care le-am adus prin intermediul acestei lucrări la
stadiul actual al cunoaşterii în domeniu:
- identificarea şi sistematizarea particularităţilor întreprinderilor
româneşti în dificultate;
26
- prezentarea detaliată şi dezvoltarea mai multor abordări
conceptuale cu privire la întreprinderile în dificultate;
- elaborarea unei tipologii a întreprinderilor în dificultate, având în
vedere multiplele criterii de clasificare a acestora;
- analiza stării de insolvenţă şi prezentarea opţiunilor pe care le are
la dispoziţie o întreprindere aflată în aceasta situaţie, comentând
Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei;
- delimitarea avantajelor şi limitelor ale opţiunilor strategice de
reorganizare aflate la dispoziţia întreprinderii în dificultate;
- exemplificarea avantajelor reorganizării faţă de procedura
falimentului;
- realizarea unei baze de date ce cuprinde un numar semnificativ
de cărti cu autori români şi străini şi articole şi alte lucrări de
specialitate.
5. Cuprinsul lucrării
Introducere – problematica, metodologia cercetării, stadiul cunoasterii
CAP. 1 Conceptul de întreprindere în dificultate şi cadrul de definire
1.1 Întreprinderea şi factorii care influenţează activitatea acesteia
1.2 Riscul şi incertitudinea în activitatea întreprinderii
1.3 Delimitări conceptuale ale întreprinderii în dificultate
1.3.1.Definiri ale întreprinderilor în dificultate
1.3.2 Dimensiunea financiară a stării de dificultate
1.4 Tipologia întreprinderilor în dificultate
1.5. Particularităţi ale întreprinderilor româneşti în dificultate
27
CAP.2 Reorganizarea societatilor comerciale aflate în dificultate. Strategii
si cadru legal
2.1.Scurtă prezentare a concepţiei privind strategia
2.2. Strategii de reorganizare
2.2.1 Cauzele dificultăţilor întreprinderii
2.2.1.1 Cauzele externe ale dificultăţilor întreprinderii
2.2.1.2 Cauzele interne ale dificultăţilor întreprinderii
2.2.1.3 Mecanisme de detectare şi prevenire a dificultăţilor
2.2.2 Opţiuni strategice de reorganizare
2.2.2.1 Reducerea costurilor produselor şi activităţilor
2.2.2.2 Redimensionarea personalului
2.2.2.3 Disponibilizarea unor active
2.2.2.4 Generarea de venituri suplimentare.
2.2.2.5 Refocalizarea asupra unor nişe
2.2.2.6 Recentrarea asupra produselor de baza
2.3 Reorganizarea judiciară
2.3.1 Consideraţii generale privind procedura insolvenţei
2.3.1.1 Domeniul de aplicare a legii insolventei
2.3.1.2 Scopul procedurii insolvenţei
2.3.1.3 Procedura generala şi procedura simplificată
2.3.1.4 Participanţii la procedura insolvenţei
2.3.2 Procedura reorganizării judiciare
2.3.3 Insolvenţa în Uniunea Europeană
CAP.3 Particularităţi ale contabilităţii şi fiscalităţii operaţiunilor de
reorganizare
3.1 Cadrul general – achiziţii şi fuziuni
3.1.1 Noţiunea de achiziţie de întreprinderi
3.1.2 Conceptul de fuziune de întreprinderi
28
3.1.3 Achiziţii şi fuziuni la nivel mondial
3.2 Aspecte generale privind grupurile de societati rezultate din achizitii şi
fuziuni
3.2.1 Cauzele şi consecinţele apariţiei grupurilor de societăţi
3.2.2 Noţiunea de grup şi caracteristicile acestuia
3.2.3 Structura grupurilor şi organigrama acestora
3.2.4 Tipologia grupurilor
3.2.5 Necesitatea publicării unei informaţii consolidate la nivelul
grupurilor de societăţi
3.3 Normele de reglementare româneşti privind fuziunea întreprinderilor
3.3.1 Transferul de active
3.3.2 Tratamentul provizioanelor şi rezervelor în cazul fuziunii
3.3.3 Tratamentul pierderilor fiscale
3.3.4 Deductibilitatea cheltuielilor cu dobânzile
3.4 Fuziunea din perspectiva Directivelor Europene
3.4.1 Contabilizarea iniţială a grupurilor de întreprinderi
3.4.1.1 Identificarea cumpărătorului
3.4.1.2 Determinarea costului grupării
3.4.1.3 Alocarea costului de achiziţie activelor şi datoriilor
achiziţionate
3.4.2 Principii şi politici referitoare la contabilizarea fondului
comercial
3.5 Societatea de drept europeană şi fuziunea transfrontalieră
3.5.1 Societatea europeană
3.5.1.1 Constituirea societatii europene prin fuziune
3.5.1.2 Constituirea unui holding societate europeană
3.5.1.3 Constituirea prin formarea unei filiale societate
europeană
29
3.5.1.4 Transformarea unei societăţi pe acţiuni preexistente
într-o societate europeană
3.5.2 Aspecte privind fuziunea transfrontalieră
CAP.4 Consideraţii privind contabilitatea şi fiscalitatea lichidării
societăţilor comerciale
4.1 Evoluţia concepţiilor şi procedurilor privind tratamentul
întreprinderilor în dificultate
4.1.1 Practici întalnite în perioada premodernă
4.1.2 Reglementarile epocii moderne
4.1.3 Reglementarile procedurii în Romania
4.2 Contabilitatea operaţiunilor de dizolvare şi lichidare a societăţilor
comerciale
4.2.1 Consideratii privind dizolvarea si lichidarea societatilor
comerciale
4.2.2 Documente specifice dizolvării şi lichidării societăţilor
comerciale
4.2.3 Instrumentarea contabilă şi fiscală a operaţiilor privind
lichidarea societăţilor comerciale
4.2.4 Bilanţul contabil de lichidare
4.2.5 Contabilitatea operaţiunilor de partaj
4.2.6Consecinţele lichidării societătilor în plan contabil şi fiscal
CAP.5 Reorganizare versus lichidare. Studiu de caz SC DANIEL SRL
5.1 Scurta prezentare a societăţii debitoare
5.2 Necesitatea procedurii reorganizării
5.2.1 Aspectul economic al reorganizarii
5.2.2 Aspectul social al reorganizarii
5.2.3 Avantajele reorganizării
30
5.2.3.1 Premisele reorganizării Daniel SRL
5.2.3.2 Avantaje generale faţă de procedura falimentului
5.2.3.3 Comparaţia avantajelor reorganizării în raport cu
valoarea de lichidare a societăţii în caz de faliment
5.2.3.4 Avantaje pentru principalele categorii de creditori1
5.3 Starea actuală a societăţii
5.3.1 Analiza de ansamblu a situaţiei patrimoniale
5.3.2 Analiza evoluţiei performanţelor financiare
5.3.3 Concluziile studiului de caz
Concluzii, contribuţii personale
Bibliografie
Anexe
Listă figuri
Listă tabele
Curriculum vitae
Listă lucrări
6.Bibliografie selectivă
Carti de specialitate, tratate, monografii
1. Achim, M.V., Analiza economico-finaciara, Editura Risoprint, Cluj-Napoca,
2009;
2. Adam, I., Savu, C.N., Legea procedurii insolvenţei - Comentarii şi explicaţii,
Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006;
3. Alexander, D., Britton, A. & Jorissen, A., International Financial Reporting
and Accounting, Editura Thomson Learning, London, 2003;
4. Alfandari, E., Droit des affaires, Editura Litec, Paris, 1993;
31
5. Allain, Y., Farsirotu, M., L’entreprises strategique. Penser la strategie”, Editura
Dunod, 1992;
6. Altman, E.I., Financial Rations, Discriminant Analysis and Prediction of
Corporate Bancruptcy, The Journal of Finance, 1998;
7. Anghel, I., Faliment. Radiografie si predictie, Editura Economica, Bucuresti,
2002;
8. Ansoff, I., Implanting strategic management, Prentice-Hall International,
Englewood Cliffs, New Jersey, 1984;
9. Argenti, J., Corporate colapse, The Causes and symptoms, Editura Mc.Graw-
Hill, UK;
10. Avare, P., Legros, G., Ravary, L., Lemonnier, P., Gestiune si analiza
financiara, Editia în limba romana, Editura Economica, Bucuresti, 2002;
11. Bailesteanu, G., Diagnostic, risc si eficienta în afaceri, Editura Mirton,
Timisoara, 1998;
12. Bărbulescu, C., Diagnosticarea întreprinderii în dificultate economică-
strategii şi politici de redresare şi dinamizare a activităţii, Editura Economică, Bucureşti,
2002;
13. Bărbulescu, C., Sistemele strategice ale întreprinderii, Editura Economică,
Bucureşti, 1999;
14. Benard, A., Fontan, A-L., La gestion des risques dans l’entreprise, Editura
Eyrolles, Paris,1994;
15. Bonaci, C., Fundamente teoretice si practice ale contabilitãtii instrumentelor
financiare. De la Jonathan’s Coffee-house si Tortine Coffee House la vremuri actuale de crizã,
Editura Casa Cãrtii de stiintã, Cluj-Napoca, 2009;
16. Bonnet, F., Entreprises en difficulte et gestion de tresorerie, Editura
Econimica, 2003;
32
17. Brilman, J., Le redressement d’entreprise en difficulte, Editura Hommes et
technique, Paris, 1978;
18. Bufan, R., Reorganizarea judiciara si falimentul, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2001;
19. Butacu, C., Legislatia concurentei – Comentarii si explicatii, Editura All Beck,
Bucuresti, 2005;
20. Cărpeanu, D., Predoiu, M., Pipera, G., David, I., Legea societăţilor comerciale.
Comentariu pe articole,editia a 4-a, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009;
21. Cărpenaru, St.D., Drept comercial român, Ediţia a VI-a, revăzută şi adăugită,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007;
22. Cenar, I., Deaconu, S.C., Viata contabila a intreprinderii de la constituire la
faliment, Editura CECCAR, Bucuresti, 2006;
23. Ceterchi, I..,coord., Istoria dreptului romanesc, vol I , Editura Academia,
Bucuresti, 1980;
24. Costin, M.N., A.Miff, Falimentul –evolutie si actualitate, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2000;
25. Deaconu, A., Diagnosticul si evaluarea întreprinderii, editia a II-a, Editura
Intelcredo, Deva, 2000;
26. Deaconu, A., Valoarea justã. Concept contabil, Editura Economicã, Bucuresti,
2009;
27. Dumitrean, E., Contabilitatea financiara, Editura Sedcom Libris, Iasi, 2008;
28. Dutescu, A., Ghid pentru întelegerea si aplicarea standardelor internationale de
contabilitate, Editura CECCAR, Bucuresti, 2001;
29. Elliott, B. & Elliott, J., Financial Accounting and Reporting, 9th Edition,
Editura Pearson Education, London, 2005;
30. Feleagă, N. & Feleagă, L., Contabilitate consolidată. O abordare europeană şi
internaţională, Editura Economică, Bucureşti, 2007;
33
31. Feleagă, N. & Ionaşcu, I., Tratat de contabilitate financiară, vol II., Editura
Economică, Bucureşti, 1999;
32. Feleagă, N. & Malciu, L., Politici şi opţiuni contabile. (Fair Accounting versus
Bad Accounting), Editura Economică, Bucureşti, 2002;
33. Feleagă, N., Sisteme contabile comparate, vol. I-III, Editura Economică,
Bucureşti, 1999;
34. Guyon, I., Doit des affaires. Entreprises en difficultes- Redressement judiciaire
– Faillite, vol.2, editia a 9-a, Economica, Paris, 2003;
35. Harrington, H.G., Harrington, J.S., Management total în firma secolului 21,
Editura Teora, Bucuresti, 2001;
36. Hurduzeu, Gh., Achizitii de firme pe piata de capital, Editura Economica,
Bucuresti, 2002;
37. Jacquemont, A., Droit des entreprises en difficulte, editia a 5-a, Editura Litec,
Paris, 2007;
38. Johnson, G., Scholes, K., Whittington, R., Exploring Corporate Strategy,
Pearson Education Limited, Harlow, 2005;
39. Lupulescu, A.M., Reorganizarea societăţilor comerciale în contextul integrării
europene,Editura Wolters Kluwer, Bucureşti, 2008;
40. Lynch, R., Strategia corporative, Ed.ARC, Chisinau, 2002;
41. Malciu, L. & Feleagã, N., Reglementare si practici de consolidare a conturilor.
Din orele astrale ale Europei contabile, Editura CECCAR, Bucuresti, 2004;
42. Matiş, D., Contabilitatea operaţiunilor speciale, Ed. Intelcredo, Cluj-Napoca,
2003;
43. Mereuta, C., Analiza diagnostic a societăţilor comerciale în economia de
tranziţie, Editura Tehnica, Bucureşti, 1994;
34
44. Munteanu, V., Ţurcan, A., Grupurile de societăţi – consolidarea contabilă,
Editura Economică, Bucureşti, 1998;
45. Niculescu, M., Diagnostic global strategic , vol I şi II, Editura Economică,
Bucureşti, 2003;
46. Niculescu, M, Vasile, N, s.a, Epistemologie. Perspectiva interdisciplinara,
Editura Bibliotheca, Targoviste, 2011;
47. Nisulescu, I., Reorganizarea şi lichidarea societăţilor comerciale, Editura
Infomedica, Bucureşti, 2007;
48. Petre, G., Lazãr, A. & Iordache E., Reglementãri contabile conforme cu
directivele europene aprobate prin ordinul ministrului finantelor publice nr. 1752/2005: ghid
practic, Editura Irecson, Bucuresti, 2006;
49. Pantea, I.P., Managementul contabilitatii romanesti, vol.II, Editura Intelcredo,
Deva, 1998;
50. Pipera, G., Insolvenţa : legea, regulile, realitatea, Editura Wolters Kluwer,
Bucureşti, 2008;
51. Ripert, G., Roblot, R. (sous la direction de M.Germain), Traite de droit
commercial, vol.2, ed.a 18-a, LGDJ, Paris, 2002;
52. Ristea, M., Dumitru, C., Contabilitatea aprofundată, Editura Universitară
Bucuresti, 2005;
53. Ristea, M., Olimid, L. & Calu, D. A., Sisteme contabile comparate, Editura
CECCAR, Bucuresti, 2006;
54. Schiau, I., Prescure, T., Legea societatilor comerciale nr.31/1990. Analize si
comentarii pe articole, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2007;
55. Serban, C., Strategii de prevenire a riscului din activitatea economico-
financiara a agentilor economici, Editura Universitara, Bucuresti, 2003;
35
56. Tiron Tudor, A., Combinari de intreprinderi, Editura Accent, Cluj-Napoca,
2005;
57. Todea, N., Teoria contabilă şi raportarea financiară, Editura Aeternitas, Alba
Iulia, 2009;
58. Toma, M., Reorganizarea intreprinderilor prin fuziune si divizare, Editura
CECCAR, Bucuresti, 2003;
59. Turcu, I., Legea procedurii insolvenţei. Comentariu pe articole, ediţia a 2-a,
Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2009;
60. Turlea, E, Roman, A.G, Neamtu, H, Audit financiar. Misiuni de asigurare si
servicii conexe, Editura Economica, Bucuresti, 2012;
61. Voicu, C.- coord., Insolventa problema acuta a operatorilor economici, Editura
Pro Universitara, Bucuresti, 2007;
Articole si studii
1. Adam, I., Savu C.N., Cateva consideratii referitoare la procedura simplificata
în lumina Legii nr.85/2006 privind procedura insolventei, în Revista de Drept comercial
nr.3/2007,p.21-51;
2. Bacanu, I., Noua reglementare a fuziunii si divizarii societatilor comerciale, în
Revista de Drept comercial nr.5/1999, p.28-40;
3. Ball, R., International Financial Reporting Standards (IFRS): pros and cons for
investors, Accounting and Business Research, International Accounting Policy Forum,2006,
p. 5-27;
4. Cabrillac, M., Petel, P., Redressement et liquidation judiciaries des enterprises,
în La semaine juridique nr.40/2005, p.1975-1801;
5. Cameron, S., Organizational Effects of Decline and Turbulence, în
Administrative Science Quarterly, vol.32, nr.2/1987, p.222-240;
6. Ciolpan, D., Grupurile de societãti în viziunea normelor contabile
internationale, Accounting and Management information Systems, no. 4, 2003, p. 21-2;
7. Chaput, Y., Les juges des defaillances financiers dans l’Union europeenne, în
lucrarea Etudes offertes a Jacques Beguin, Litec, Paris, 2005, p.99-123;
36
8. Cucu Ioanas, C. & Nichita, M., Recognition and valuation of Goodwill under
IFRS 3 „business combinations”, Accounting and Management information Systems, no. 11-
12, 2005, p. 66-69;
9. Curpan, A. M., The impact of using IFRS 3 „Business combination” on
businesses’ goodwill, Accounting and Management information Systems, no. 13-14, 2005, p.
109-112
10. Ionascu, I., Ionascu, M., Olimid, L. & Calu, D.A., An Empirical Evaluation of
the Costs of Harmonizing Romanian Accounting with International Regulations (EU
Directives and IAS/IFRS), Accounting în Europe, vol. 4, no. 2, 2007, p.169-206;
11. Lascu, L.A., Aplicarea normelor privind concurenta în cadrul Uniunii
Europene, în Dreptul nr.3/2007, p.16-25;
12. Lefter, C., Libera concurenta si ajutorul de stat în piata interna comunitara.
Ajutoarele de stat interzise, în Revista romana de Drept comunitar, nr.2/2007, p.44-50;
13. Legeais, D., Les concours consentis a une enterprise en difficulte, în La
semaine juridique nr.42/2005, p.1747-1750;
14. Lienhard, A., Sauvegarde des enterprises, în Recueil Dalloz nr.2/2006, p.150-
154;
15. Luca, F.X., Apercu de la reformed u droit des enterprises en difficulte par la loi
de sauvegarde des enterprises du 26 juillet 2005, în Bulletin Joly Societes nr.11/2005, p.1181-
1188;
16. Lupulescu, A.M., Unele consideratii asupra dreptului comunitar al procedurilor
collective, în Buletinul Institutului Nationqal pentru pregatirea si perfectionarea avocatilor
nr.1/2005, p.51-63 si nr.2/2005, p.69-73;
17. Lupulescu, A.M., Reforme et presentation du nouveau cadre juridique du
redressement judiciaire conformement a la Loi no.85/2006, în Volumul International
Conference AMIS 2006, supliment al Revistei de Contabilitate si Informatica de Gestiune,
Editura ASE, 2006, p.314-318;
18. Lupulescu, A.M., Aspecte privind aplicarea Regulamentului (CE)
nr.1346/2000 privind procedurile de insolventa în practica instantelor judecatoresti din statele
member, în Revista romana de Drept comunitar, nr.3/2007, p.68-75;
19. Milos, S.M., Principalele modificari ale legii privind procedura reorganizarii
judiciare si a falimentului, în Revista de Drept comercial nr.6/2004, p.69-78;
20. Morvan, P., Le droit social dans la reforme du droit des enterprises en
difficulte , în La semaine juridique nr.42/2005, p.1751-1760;
37
21. Niculeasa I., Niculeasa, M., Notiunea de ajutor de sta – noi abordari propuse
de Curtea de Justitie a Comunitatilor Europene, în Dreptul nr.12/2004, p.143-154;
22. Pasca, V., Consideratii privind raspunderea patrimoniala pentru declararea
premature sau tardiva a insolventei comerciale, în Revista de Drept comercial nr.1/2005, p.27-
32;
23. Patulea, V., Sfera de aplicabilitate a prevederilor Legii nr.64/1995 privind
procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, în Dreptul nr.2/2005, p.29-57;
24. Petel, P., Le nouveau droit des enterprises en difficulte, în La semaine
juridique nr.42/2005, p.1730-1746;
25. Răileanu, V. & Rãpcencu, C., Business aquisition under IFRS 3 „business
combination”. Opinions and classifications, Accounting and Management information
Systems, no. 11-12, 2005, p. 57-65;
26. Răpceanu, C., Present în business combination, Accounting and Management
information Systems, no. 13-14, 2005, p. 89-94;
27. Quintart, A., L’analyse financiere des projets de desinvestissement, în
Encyclopedie du management, vol.I, Ed.Vuibert, Paris, 1992, p.468-474;
28. Remery, J-P., La faillite comme instrument de construction europeenne: aquis
et perspectives, în Faillite et concordat judiciaire: un instrument aux contours incertains et aux
interferences multiples, Centre J. Renauld, U.C.L., vol.9, Bruyland-Academia, 2002, p.23-35;
29. Rey, P., De la sauvegarde des enterprises, în La semaine juridique nr.42/2005,
p.1770-1771;
30. Rusu, N.O., Consideratii privind posibilitatea modificarii planului de
reorganizare si a prelungirii perioadei acestuia de executare, în Revista de Drept commercial
nr.10/2006;
31. Săcărin Marian (2009) Evaluarea fondului comercial pozitiv si a intereselor
minoritare în viziunea Standardelor Internationale de Raportare Financiarã, Contabilitatea,
Expertiza si Auditul Afacerilor, no. 1, 2009, p. 37-42;
32. Schiau, I., Modificarile aduse, prin Legea nr.149/2004, Legii nr.64/1995
privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, în Dreptul nr. 9/2004, p.27-40;
33. Stefanescu, B., Consideratii de ansamblu referitoare la legea nr.85/2006
privind procedura insolventei, în Dreptul nr.10/2006, p.9-34;
34. Stefanescu, I.T., Protectia drepturilor salariatilor în cazul transferului
intreprinderii, al unitatii sau al unor parti ale acestora, în lumina Legii nr.67/2006, în Dreptul
nr.9/2006, p.9-20;
38
35. Stefanescu, I.T., Regimul creantelor salariale în cazul insolventei
angajatorului în Dreptul nr.10/2006, p.47-62;
36. Turcu, I., Noii potentiali debitori în insolventa – necomerciantii, în Revista de
Drept comercial nr.11/2003, p.9-25;
37. Turcu, I., Stan, M., Legea privind procedura insolventei – o noua etapa în
reforma legislativa , în Revista de Drept comercial nr.6/2006, p.9-30;
38. Tandareanu, N., Planul de reorganizare judiciara si reorganizarea , în Revista
de Drept comercial nr.10/1998, p.74-96 si nr.11/1998, p. 76-95;
39. Vallens, J.-L., Vers un droit materiel europeen en matiere de faillite?, în Petites
affiches nr.248/12 decembrie 2003, p.47-53.
Legislaţie
1. Codul fiscal adoptat prin Legea 571/2003, cu modificările şi completările
ulterioare;
2. Norme metodologice de aplicare a legii nr.571/2003 privind Codul Fiscal;
3. Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei, modificată şi completată
inclusiv prin Legea nr.169/2010;
4. Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale , republicată în Monitorul
Oficial nr.1066 din 17.11.2004, cu modificările şi completările ulterioare;
5.. Legea contabilitătii nr.82/1991, republicată în MOF. nr. 454 din 18.06.2008;
6. Legea nr.381/2009 privind introducerea concordatului preventiv şi mandatului
ad hoc, publicată în MOF., Partea I, nr.870/2009;
7. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice 3055/2009 pentru aprobarea
Reglementărilor Contabile cu Directivele Europene, publicat în MOF. nr.766/10.11.2004;
8. Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1376/2004 pentru aprobarea
normelor metodologice privind reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de
fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a societăţilor comerciale, precum şi retragerea sau
39
excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora,
publicat în MOF. nr.1012 din 03.11.2004( inclusiv anexa la acest ordin);
7. Curriculum vitae
Curriculum vitae Europass
Informaţii personale
Nume / Prenume NEACŞU, CLAUDIA MARIA
Adresă(e) Bld. I.C. Brătianu, Bl. 30B, Ap. 7, Cod 130153, Târgovişte, Dâmboviţa
Telefon(oane) 0345.103.172 Mobil: 0763.699.916
Fax(uri)
E-mail(uri) [email protected]
Naţionalitate(-tăţi) Română
Data naşterii 20.08.1977
Sex Feminin
Experienţa
profesională
Perioada 1. 2008-2013; 2. 2005-2008; 3. 2003-2005; 4.2001-2003
Funcţia sau postul ocupat 1. Director Economic; 2. Contabil Şef; 3. Economist; 4. Economist
Activităţi şi
responsabilităţi
principale
Organizarea, conducerea şi controlul departamentului financiar-contabil.
Numele şi adresa
angajatorului
1-3 SC DANIEL SRL, str.Poet Gr. Alexandrescu, bl.E5, Parter. (website
www.danielexpert.ro)
4. SC HALOFIN PROD SRL , str.Cărămidari, nr. 65(website www.halofin.ro)
Tipul activităţii sau
sectorul de activitate
1-3 Comerţ electronice şi electrocasnice
4. Comerţ materiale construcţii şi echipamente sanitare
40
Educaţie şi formare
Perioada 1. 2010- 2013; 2. 1996-2000
Calificarea / diploma
obţinută
1.Domeniu de doctorand: contabilitate
2. Licenţă în Economie (Contabilitate şi Informatică de Gestiune);
Disciplinele principale
studiate / competenţe
profesionale dobândite
Discipline profesionale: Contabilitatea societăţilor comerciale; Sisteme
informatice de gestiune, contabilitate aprofundată, Proiectarea sistemelor
informatice financiar contabile; Analiza economico-financiară; Auditul în
instituţiile publice şi private
Discipline generale: Limbă străină (Franceza); Economie, Drept
Numele şi tipul instituţiei
de învăţământ /
furnizorului de formare
1 Universitatea VALAHIA Târgovişte
2 Universitatea VALAHIA Târgovişte;
Nivelul în clasificarea
naţională sau
internaţională
Universitar
Limba(i) maternă(e) Română
Limba(i) străină(e)
cunoscută(e)
Autoevaluare Înţelegere Vorbire Scriere
Nivel european (*) Ascultare Citire Participare la
conversaţie
Discurs
oral
Exprimare scrisă
Engleză B2 B2 B2 B2 B2
Franceză B1 B1 B1 B1 B1
(*) Nivelul Cadrului European Comun de Referinţă Pentru Limbi Străine
Competenţe şi abilităţi
sociale
Munca în echipă, capacitate bună de comunicare, perseverenta.
Competenţe şi aptitudini
organizatorice
Spirit organizatoric obţinut în urma conducerii unui departament cu 12 persoane;
Competenţe şi aptitudini
de utilizare a
calculatorului
Pachetul Microsoft Office, Internet, Visual FoxPro
41
Permis(e) de conducere Categoria B
8. Lista lucrari
Rezultatele autoarei au fost diseminate în cadrul lucrărilor ştiinţifice prezentate mai
jos:
A. Lucrări ştiinţifice publicate în reviste indexate BDI:
1. „Theory and Practices which are specific to the Reorganization”, autori: Claudia-
Maria Petrescu(Neacsu), Nicoleta Barbu, Madalina Vlad, Valahian Journal of
Economic Studies, Les Annales de l’Université Valahia de Targoviste, volum 2(16)
ISSUE 4/2011, ISSN: 2067 – 9440;
2. „Knowledge Management System and SMEs””, autori: Mariana Radu, Costel
Barbu,Claudia-Maria Petrescu(Neacsu), Silviana (Marin) Serafimescu Valahian
Journal of Economic Studies, Les Annales de l’Université Valahia de Targoviste,
volum 2(16) ISSUE 1/2011, ISSN: 2067 – 9440;
3. “Reorganization, a Possible Bridge over Bankruptcy”, autori: Claudia-Maria
Petrescu(Neacsu), Madalina (Vlad) Vladaia, Florin Radu, Ovidius University Annals
Economic Sciences Serie, Volume XIII, Issue 1/2013, ISSN: 1582-9383,
http://ideas.repec.org/s/ovi/oviste.html ;
4. “Fair value and its significance in performance”, autori: Madalina (Vlad) Vladaia,
Claudia-Maria Petrescu(Neacsu), Ovidius University Annals Economic Sciences
Serie, Volume XIII, Issue 1/2013, ISSN: 1582-9383,
http://ideas.repec.org/s/ovi/oviste.html;
5. “Accounting Considerationof Companies Distressed. Specific Theory and Practices”,
autor Claudia-Maria Petrescu(Neacsu), Ovidius University Annals Economic
Sciences Serie, Volume XII, Issue 2/2012, ISSN: 1582-9383,
http://ideas.repec.org/s/ovi/oviste.html;
42
B. Lucrării ştiinţifice prezentate în cadrul conferinţelor naţionale şi internaţionale:
1. „Teorie si practici specifice reorganizarii societatilor comerciale aflate in dificultate”,
autor: Petrescu (Neacsu) Claudia-Maria, articol susţinut în cadrul Simpozionului
Doctoranzilor – Burse Doctorale, Universitatea Valahia din Târgovişte, 30 septembrie
2011;
2. „Societatea de drept europeana si fuziunea transfrontaliera”, autor: Petrescu (Neacsu)
Claudia-Maria , articol susţinut în cadrul Simpozionului Doctoranzilor – Burse Doctorale,
Universitatea Valahia din Târgovişte, septembrie 2012;
3. „Reorganizare versus lichidare”, autor Petrescu (Neacsu) Claudia-Maria:, articol
susţinut în cadrul Simpozionului Doctoranzilor – Burse Doctorale, Universitatea Valahia
din Târgovişte, mai 2013.
43
Considerations about accounting firms in difficulty. Theory and specific
practices.
Introduction - issues, research methodology, the state of knowledge
CHAPTER. 1
The concept of enterprise in difficulty and the definition framework
1.1 Enterprise and factors influencing its activity
1.2 Risk and uncertainty in company activity
1.3 Conceptual delimitations of the enterprise in difficulty
1.3.1. Definitions of firms in difficulty
1.3.2 The financial dimension of the state of difficulty
1.4 Typology of firms in difficulty
1.5. Characteristics of Romanian firms in difficulty
CHAPTER.2 Reorganization of companies in difficulty. Strategies and legal
framework
2.1. Brief presentation of the concept of strategy
2.2. Strategies of reorganization
2.2.1 Causes of enterprise difficulties
2.2.1.1 External causes of enterprise difficulties
2.2.1.2 Internal causes of enterprise difficulties
2.2.1.3 Mechanisms to detect and prevent difficulties
2.2.2 Policy options for reorganization
2.2.2.1 Reduction of the cost of products and activities
2.2.2.2 Resizing staff
2.2.2.3 Disposal of assets
2.2.2.4 Generate additional revenue
2.2.2.5 Refocus on niches
44
2.2.2.6 Refocusing on core products
2.3 Judicial reorganization
2.3.1 General considerations on insolvency proceedings
2.3.1.1 Scope of insolvency law
2.3.1.2 The purpose of insolvency proceedings
2.3.1.3 General procedure and the simplified procedure
2.3.1.4 Participants in the insolvency process
2.3.2 Judicial reorganization
2.3.3 Insolvency in the European Union
CHAPTER.3 Characteristics of accounting and taxation of reorganization
operations
3.1 Framework - mergers and acquisitions
3.1.1 The concept of purchase of undertakings
3.1.2 The concept of merger of companies
3.1.3 Global mergers and acquisitions
3.2 General aspects of groups of companies resulting from mergers and
acquisitions
3.2.1 Causes and consequences of the emergence of groups of
companies
3.2.2 The concept of a group and its characteristics
3.2.3 Groups and their organizational structure
3.2.4 Typology of groups
3.2.5 The need to publish consolidated information within the
group companies
3.3 The rules governing the merger of Romanian enterprises
3.3.1 Transfer of assets
3.3.2 Treatment of provisions and reserves of merger
3.3.3 Treatment of tax losses
3.3.4 Deductibility of interest
45
3.4 Merger in terms of European Directives
3.4.1 The initial accounting of clusters
3.4.1.1 Identifying the buyer
3.4.1.2 Determination of the cost of grouping
3.4.1.3 The allocation of the acquisition cost of the assets and
liabilities acquired
3.4.2 Accounting principles and policies relating to goodwill
3.5 The European company and cross-border merger
3.5.1 The European Society
3.5.1.1 European Company formation by merger
3.5.1.2 Establishment of a European holding company
3.5.1.3 Formation of a European company branches
3.5.1.4 Turning an existing joint stock company into a
European Company
3.5.2 Aspects of cross-border merger
CHAPTER.4 Considerations regarding accounting and taxation of
liquidation of companies
4.1 The evolution of concepts and procedures for the treatment of firms in
difficulty
4.1.1 Practices in premodern period
4.1.2 Regulations of modern era
4.1.3 Regulations of proceedings in Romania
4.2 Accounting operations of dissolution and liquidation of companies
4.2.1 Considerations regarding the dissolution and liquidation of
companies
4.2.2 Specific documents of dissolution and liquidation of
companies
4.2.3 Investigation of accounting and fiscal operations on
liquidation of companies
46
4.2.4 Balance sheet for liquidation
4.2.5 Accounting of division operations
4.2.6 Consequences of society liquidation from the accounting and
tax point of view
CHAPTER.5 Reorganization versus liquidation. Case study about DANIEL
SRL
5.1 Short presentation of the debtor company
5.2 The need for a reorganization procedure
5.2.1 The economic aspect of reorganization
5.2.2 The social aspect of reorganization
5.2.3 Advantages of reorganization
5.2.3.1Premises of reorganization of Daniel SRL
5.2.3.2 General advantages to bankruptcy proceedings
5.2.3.3 Comparison of reorganization advantages relative to
the liquidation value of the company in bankruptcy
5.2.3.4 Advantages for the main categories of creditors
5.3 Current status of company
5.3.1 Analysis of the overall economic situation
5.3.2 The analysis of financial performance
5.3.3 The findings of the case study
Conclusions, personal contributions
Bibliography
Annexes
List of figures
List of tables
Curriculum vitae
List of papers