rezumat instaurarea tabloului

8/17/2019 Rezumat Instaurarea tabloului

1/5

Victor Ieronim Stoichi ţă, Instaurarea tabloului

În studiul său Instaurarea tabloului, V. I. Stoichiţă prezintă perioada în care pictura europeană îşi dobândeşte conştiinţa de sine, în cadrul unor preocupărimetaartistice ale pictorilor din Ţările de Jos şi Spania!. Secolele "V#"VII sunt cele care

marchează, totodată, naşterea tabloului precum şi a noilor $enuri picturale% natura moartă, peisa&ul, scenele de inteior. 'atura moartă nu îşi (ace apariţia de la început ca $en pictural de sine stătător.

)ai întâi ea e prezentă # la (el ca şi tabloul # ca para-ergon în interiorul tabloului, noţiunece desemnează ce*a situat dincolo şi dincoace de (rontieră, respecti* pe pra$ul+ înimediata apropiere a operei.rumul parcurs de acest $en de la paraergon la ergon operă! marchează di(erite trepteintermediare% el poate (i întâlnit ca ima$ine#cadru sau marginalia la )aestrul )ariei de-ur$undia, Închinarea magilor 1!, apoi ca revers sau anti#ima$ine/ pictată într#ade*ăr pere*ersul unui tablou de -arthel -ru0n, spre e1emplu!, hors-d’oeuvre sau trompe-l’oeuil , plasată într#o nişă, de*enind până la urmă ima$ine pe a*ersul tabloului, dar păstrându#şi

caracterul de parado1 artistic% punerea artei de către artă în chestiune.2emele ma&ore prin care natura moartă se de(ineşte sunt trompe-l’oeuil #ul, metapicturalulşi vanitas. Inclusă în cadrul unei scene de interior Velaz3uez, Cristos la Marta şi Maria!sau ocupând între$ prim#planul ca la 4ieter 5ertsen!, natura moartă este adesea pandantul unei scene reli$ioase, pe care, sub (ormă de sciitură de obiecte/ saumetonimie, o comentează6.

Ima$inea *ăzută în nişă, prin (ereastră, uşă sau încadrată de o ramă pictată suntmodalităţi abordate de pictură în procesul de autode(inire. 4rimele trei modalităţi prezintăo parte din! conte1tul genezei tabloului% ima$inea încadrată, aşa cum o *ede pictorulînainte de a o picta. 4ictarea ramei implică o schimbare a locului autorului% el se plaseazăîn locul spectatorului. 7onte1tul de expunere este cel în(ăţişat.

'atura moartă în(ăţişată în nişă prezintă, spre deosebire de peisa& *ederea prin(ereastră şi uşă!, doar o relati*izare/ a zidului şi nu o ne$are a lui. 81emplele cele mai*estite din epocă sunt bodegones#urile spaniole. 8le erau culti*ate de un mediu dea*an$ardă, dintre care un reprezentant este Juan Sanchez 7otan% el a izbutit să depăşeascădi(icultatea de racordare a nişei la (orma tabloului prin încadrarea doar a unui (ra$mentde nişă cu obiecte.

9ereastra constituia locul în (aţa căruia pictorii peisa$işti îşi plasau cu predilecţieşe*aletul. 5tunci când apare în ima$ine, (ereastra izolează un (ra$ment de natură :, permiţându#i să se propună ca o nouă totalitate. Se întâlneşte însă şi cazul în care(ereastra este (olosită doar pentru a &usti(ica un peisa& şi a#i de(ini natura de tablou/;.

Vederea prin uşă, sau doorkijkje, nu de*ine un topos în pictură decât în secolul al"VII#lea, când este (olosită pentru autode(inirea picturii de interior în (aza acesteia de


2/5

maturitate. 2ermenul *a (i codi(icat în unele cazuri cu sensul $eneral de 4ictură%doorzichtkunde către mi&locul secolului al "VII#lea!.

?a (el ca celelalte modalităţile de încadrare, rama pictată este rezultatul unuidemers re(le1i* al pictorilor asupra limitelor picturii şi a raportului lor cu lumea reală.=ama pictată su$erează anularea $raniţelor dintre spaţiul tabloului şi cel real. 8a se

constituie ast(el ca opusul ramei propriu#zise care de&a nu mai (ăcea corp comun cutabloul, în epocă!.Înrămarea dedublată/ începe din anii


3/5

de altă parte, cultura protestantă era preocupată de teoretizarea doar a imaginii, în *remece lumea catolică era preocupată de in*entarierea/ şi teoretizarea artei, atâta *reme câtse obser*a declinul/ =enaşterii. 9ăurirea unui sistem de memorare/ cu a&utorulcombinării de ima$ini şi locuri/ într#un ade*ărat 2emplu al picturii/ B ima$inar # , aşacum (usese conceput de Dian 4aolo ?omazzo, pentru obţinerea unui limba& unic şi

uni*ersal al picturii din stilul celor şapte $u*ernatori/ ai =enaşterii, era un demers înstare să caracterizeze cultura memoriei/.5ceastă cultură este combătută de raţionalişti, prin noua paradi$mă propusă%

metoda. 2e1tul (undamental al (ilozo(iei carteziene este 'iscurs asupra metodei. 8l este oautobio$ra(ie, adică un produs/ (ilozo(ie!, care po*esteşte/ în acelaşi timpproducerea/ sa B demersul (ilozo(ului în *ederea cuceririi metodei de a şti/, adicăordinea de idei care l#a condus la concepţia sa (ilozo(ică. 2ot ast(el, picturile analizate casituându#se sub semnul metodei sunt scenarii de producţie sau autoproiecţii.

5utoreprezentarea poate (i autoportret, atunci când se (ace sub (ormă descripti*ă@,sau scenariu de producţie, când ia o (ormă narati*ă.5utoportretul cunoaşte patru modalităţi de realizare% autorul te1tualizat 9ratele =u(ilus,

Ini(iala )% autorul e prezent în persoană, alături de opera sa, în timpul lucrului!, autorulmascat pictorul se reprezintă în persoana unui alt persona& în tablou!, autorul#*izitator pictorul se reprezintă în interiorul operei sale dar în a(ara conte1tului narati*! şi autorulca autoportret raportat B (i$ura autorului apare într#un portret inserat în lucrarea sa4eru$ino, *utoportret !. G altă modalitate de inserţie auctorială este cea a autorului cainstanţă operantă% scenariul de producţie/ sau scenariul poietic/. istin$em în acest cazdouă noi posibilităţi% scenariul de producţie inclus în re(le1ia de pe un obiect, de pildă,s(era de sticlă dintr#o natură moartă B 4ieter 7laesz, +anitas! respecti* scenariul de producţie mitizat/ B plasat sub semnul unuia dintre patronii le$endari ai picturii% S(ântul?uca sau 5pelles. 5cesta din urmă se întâlneşte cu precădere în cultura curiozităţii/, (aptcare do*edeşte că demersul autore(le1i* a (ost abordat şi înaintea tematizării lui de către

cultura metodei/.Scenariile poietice presupun o scindare a eului auctorial, o schiză% el este şimodel, şi operator. e asemenea, (i$ura pictorului la şe*alet nu *a putea (i *ăzutăniciodată concomitent cu a*ersul pânzei ce tocmai este pictată, atâta *reme cât artistul nus#a oprit din lucru cum este cazul la =embrandt B ,ictorul %n atelier , sau J. ).)olenaer!. Scena *estită de *telier a lui Vermeer 'e "childerconst ! ne în(ăţişează actulcreaţiei în centrul compoziţiei, în imediata apropiere a modelului. Scena ce urmează să(ie reprezentată pe pânza abia începută este o ale$orie. 4ânza albă (ace pereche, în tablou,cu supra(aţa albă peretelui, amal$amul de semne al hărţii atârnate de perete relaţioneazăcu semnele/ draperiei din prim#plan. Stoichiţă subliniază (aptul că această draperie esteţinută dina(ara tabloului de o a treia ipostază a autorului.5ceastă a treia posibilă! ipostază a autorului se re$ăseşte în tabloul as Meninas a luiVelaz3uez în persoana şambelanului Jose 'ieto 0 Velaz3uezH, cel care a*ea (uncţia demanipulator al perdelei/, dar care de această dată ocupă punctul de (u$ă al liniilor

@ 5utoportretul se poate constitui a posteriori în istorie a personalităţii/, cum se întâmplă în cazul seriei deautoportrete ale lui =embrandt.H Do0a ar (i dat o asemenea interpretare persona&ului, reluându#i $estul într#un *utoportret la şe*alet, încare se prezintă în contre-jour . În spaniolă era desemnat ca sumiller de cortina.

:


4/5

perspecti*ale din tablou. ambelanul este, aşadar, manipulator al reprezentării sau mânăoperantă/, (iind totodată un alter ego şi al spectatorului.

raperia ridicată din *telierul lui Vermeer se răsuceşte în &urul ei, ascunzând pri*itorului, la prima *edere, (aptul că ea ar prezenta, des(ăşurată, re*ersul său, adicăne$ati*ul ima$inii. =e*ersul ima$inii este tematizat şi de Velaz3uez în as Meninas%

lectura tabloului începe cu ne$ati*ul ima$inii B re*ersul tabloului B şi al ramei B şasiul.2abloul lui Velaz3uez, pictură despre pictură/, ne prezintă şi rolul schimbat al o$linzii în pictura modernă/% ea nu mai are rol sintetizator al tuturor ima$inilor dintr#o $alerie deartă pe care le re(lectă într#o ima$ine imaterială, cumulati*ă!. 8a prezintă doar un(ra$ment re(lectat din pictura care nouă ne rămâne ascunsă, simbol al materialităţii arteiopus (ormei ei spirituale/. 5st(el, o$linda se trans(ormă din instrument al erudiţiei/ îninstrument al metodei/.

În cadrul e1perimentărilor metaartistice ale acestei perioade se poate (acedistincţia între trei cazuri de multiplicare în ima$ine a planurilor de reprezentare% tabloulraportat, harta şi o$linda.2abloul raportat poate (i un interior doorkijkje!K el trebuie înţeles în conte1tul său iniţial

de e1punere B într#un alt interior, bur$hez! B şi care îi moti*a apariţia% acelaşi parado1 caîn cazul 7abinetelor de amatori e1puse într#o $alerie de tablouri. 5lte dăţi, tabloulraportat poartă cheia de citire a între$ului tablou din care (ace parte. 8l se identi(icăatunci cu emblema. 8mblemele sunt nişte atribute/ ale picturii care indică disimulat/!o posibilă semni(icaţie a unei scene aparent lipsite de sens/.Earta este considerată a (i mai mult o scriere decât o pictură. 8a se situează la antipodul*ederii/, care implică o construcţie perspecti*ală. Ln tablou de peisa& *a deschide/întotdeauna un zid, pe când o hartă îl *a acoperi cu un strat de semne/. În reprezentăriacest lucru este re*elat de (aptul că o hartă nu se în*ecinează niciodată, pe acelaşi perete,cu un peisa& sau o (ereastră.G$linda este instrumentul esenţial pentru redarea auctorială, (iind totodată sin$ura

modalitate ce#i permite pictorului să redea ceea ce este în a(ara limitelor tabloului.Lltima parte a cărţii este dedicată momentului în care $ândirea asupra arteia&un$e la contemplarea propriului neant/ situat în secolul al "VII#lea!. 4ictorul careduce acest demers până la capăt este 7ornelius 'orbertus Di&sbrechts. 8l prezintăacti*itatea picturii în scene de vanitas, a&un$ând să tematizeze parado1ulautoreprezentării ima$inii. 4arado1ul înseamnă, în retorică la (el ca în artă, oar$umentaţie iscusită care susţine o opinie di(erită de cea a ma&orităţii. 5st(el, a&un$ându#se în secolul al "VII#lea să se discute cu a&utorul cuceririlor metareprezentaţionale alesecolelor anterioare! în cadrul reprezentării chiar ideea de parado1, se a&un$e la o discuţiedespre nimic/. =ezultatul acestei dezbateri este un tablou iluzionist, care îşi reprezintă pe a*ers re*ersul.4rin acest tablou întors/, arta e1perimentărilor metaartistice a&un$e la deplina saconştiinţă de sine, moment care constituie,în mod parado1al/, un act inau$ural.

5ndrei 2elea$ă, I25 anul I

?ista ilustraţiilorîn ordinea apariţiei lor în te1t!

;


5/5

)aestrul )ariei de -ur$undia, Închinarea magilor , p. :;-arthel -ru0n, +anitas, p. :MVelaz3uez, Cristos la Marta şi Maria, p. 6H4ieter 5ertsen, Cristos la Marta şi Maria, p.

rezumat instaurarea tabloului

Documents