1. Definiţi noţiunea procesul penal.

De la nasterea raportului juridic conflictualpenal ,in urma savirsirii infractiunii ,pina la incetarea acestuia,in cazul executarii pedepsei stabilite de instanta judecatoreasca,o serie de organe statale desfasoara o activitate prin care se constata existenta infractiunii si se realiz\eaza raportul juridic procesual penal Procesul penal a fost definit in literatura de specialitate

ca o activitate reglementata de lege , desfasurata de organele competente cu participarea partilor si a altor persoane ,in scopul constatarii la timp si in mod cmplet a faptelor ce constitue infr.,aceasta fiind pedepsita conform vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala .Conform izvoarelor doctrinale procesul penal a fost

definit ca un sistem de actiuni ale organelor de stat competente si raporturi juridice ce se nasc intre aceste organe si participanti,plus un al 3 element –actiunile procesuale ale persoanelor participa in cauza penala .Latina, processus semnifica succesiune de stari ,etape

prin care trec diverse fenomene , evenimente ,sisteme naturalesau sociale .Aspect juridic miscarea ,actiunea,ce trebuie sa se desfasoare pentru aplicarea dreptului penal ,pentru descoperirea,prinderea si cercetarea,judecarea acelora care savirsesc infractiuni.Franceza , procesul penala se utilizeaza si ca

procedura ,ce semnifica totalitatea formelor si actelor indeplinite de unorgan de jurisdictie sau de un alt organ de stat in exercitarea functiei sale fiind utilizate ca cvasisinonime .

Procesul penal fiind o succesiune de actiuni intreprinse de organe de urmarure oenala , constatare ,procuror ,instanta si ceilalti participanti ai proceuslui conf CPP.Procedura penala contine formele si exigentele legale impuse actiunilor procesuale din care este compus procesul penal

2. Ilustraţi evoluţia formei procesuale în cadrul formelor istorice ale procesului penal.

Procesul penal in contextul istoriei statului si dreptuluise prezinta traditional in urmatoarele tipuri istorice : (proces penal sclavagist ,pr.penal feudal,burghez,modern.).Fiecarui tip de stat si de drept ii sunt carcteristice un tip de proces penal ,fiind la diferite etape de dezvoltare a societatii,in functie de rolul organelor ce desfasoara anumite activitati procesulae,de mijloacele de proba ,sarcina probatiuniiin proces si de alti factori se deosebesc urmatoarele forme ale procesului penal:Procesul privat acuzatorial ,aparut in epoca scalvagista

in Grecia si Roma Antica,avind forma dominanta in prima perioada a feudalismului..Trasatura specifica se declansa de catre persoanele ce au ssuferitin urma infr (cauze private)sau de carte orice cetatean al Atenei sau romei.,insa nu era posibila intentarea din oficiu ,chiar si in cazurile uor infractiuni concrete .Invinuitul se afla in stare de libertate ,pregatindu-se sa se apere singur sau cu ajutorul avocatului ,laudatores si patroni.In grecia Antica sistemul probatoriu includea :legile ,depozitiile martorilor ,recunoasterea ,tortura (robii )si juramintulForma data a evoluat regasindu-se in in procesul

penal modern pentru unle infr reduse socialmente ,cind se institue procedura prealabila direct la instanta de jud .Proceul privat acuzatorial e determinat de vointa celui vatamat de al trage la raspundere pe cel vinovat de sav infr ,si o particularitate admisibilitatea impacarii partilor atit procesual cit si jurisdictional.Procesul inchizitorial apare odata cu dezvoltarea

caracterului oficialitatii procedurii vechi privat acuzatoriale ,prin excluderea principiului egalitatii partilor ,prin negarea drepturilor elementare ale invinuitului care devine obiect de examinare supus torturii ,ect.Astfel se judecau cauze penale privind infractiuni le flagrante si infractiuni urmarite de strigatul sau invinuirea obstaeasca .Izvorul principal al procesului inchizitoarial era procesul ecleziastic (canonic) raspindit in Europa in sec 11-12 si aupra procesului laic .Specific si dreptului medieval in Moldova si Tara Romaneasca ,dar carcteristic carui era neadmiterea impacarii partilor .In materia probelor cu martorul se aplica adagiul ,precum si norme morale ,religioase,ect.Se bazau pe prezumtiile legale,pe amanunte cazuistice ,declaratiile unor specialisti in medicina , ect.Recunoasterea vinovatiei de invinuit avea o importanta

deosebita ,considerindu-se regina probelor,frecvent fiin utilizata tortura pentru dobindirea acesteia..O alta particularitate e faptul ca nu se aplica [rezumtia nevinovatiei ,invinuitul fiind inmpus sa-si demonstreze nevinovatia ,nu se respecta nici la pronuntarea sentintei ,daca se stabilea pe deplin vinovatia atunci se condamna ,dac partiala at se achita ,iar in cazul insuficietei de probe se lasa pe timp nedeterminat sub invinuire .Procesul dat mai exclude participarea

aparatorului ,motivinduse ca acesta ar putea fi o piedica in aflarea adevarului ,astfel invinuitul raspundea personal la intrebari.Form secreta si lipsa contradictorialitatii .Forma dat se regaseste in procesul modern in statele cu sitem continental dar cu o drastica modificari ,mai umane ,principii noi.Pr.acuzatorial -apare in urma reformei pr

inchizitorial.In Franta sec 18 ,forma inchizit. E inlocuita cu cea acuzatoriala.Invinuitului i se acorda drpturi la administrarea probelor ,ir trimiterea in judecata se dispune de reprezentatii poporului care participa si la infaptuirera justitiei prin curtile cu jurati ,in baza codului din 1808 se divide in 2 faze principale una ancheta ce ramine inchizitoriala iar judecatade principii acuzatoriale.Carcateristic formei acuzotoriale acordarea mai multor atributii procurorului ,functia de invinuire decit aparatorul statului . Juratii -Un alt aspect trecerea de la sistemul probelor legale formale,la principiul liberii aprecieri ,preluat din proceul englez cu juratii ce apreciau probele dupa propria convingere .Sarcina probatiunii ii revineau –partii civile si procurorului ,dac nu se proba invinuitul benificia de prezumtia nevinovatiei recunoscuta in Declaratia dr omului si cetateanului 1789Pr.contradictorial –cunoscut in tarile cu sitemul anglo –

saxon (Anglia ,SUA,Canada) bazata pe egalitatea partilor si separarea functiilor intre invinuire aparare si judecata –faza urmarire si judecatii .Procesul englez dominat de princip nevinovatiei ,sarcina probatiunii revine partii acuzarii,dar specific este si posibilitatea trecerii sarcinii probatiunii da la acuzator la invinuit .(faptul ca invinuitul este iresponsabil-revine partii apararii ) .Organele de stat nu are obligatia sa adune probe in favoarea

invinuitului .Recunoasterea vinei de catre invinuit ,ancheta judecatoreasca nu se desfasoara si judecatorul emite sentinta fara a mai pune juratilor intrebari cu privire la vinovatie si fapte .Daca invinuitulneaga vinovatia sa si probe nu sunt suficiente ,judectarorul emite ordin de inscriere a verdictului de achitare fara a transmite cauza sper examinare juratilor .Forma mixta-s-a constitui in urma reformelor judiciare

si presupune existentei elemnetlor proceesului inchizitorial in faza uramririi penale (carcaterul nepublic si scris ,lipsa carcterului contradictoriu si nemijlocirii,indeplinirea functiei de urmarire penala concomitent cu luarea hotaririlor in cauza de catre organul de urmarire sau procuror) precum si a elementelor procesului contradictorial in fazele judiciare .Procesul penal al RM a capatat o forma mixta in urma

modificarilor in CPP prin legea din 9 dec 1994 care a schimbat esential rolul instantei in proces cu particularitati specifice formei contradictoriale.Noul CPP din 2003 14 martie a cunosctut schimbari majore ,fiin unproces contradictoriu. Procesul penal al Republicii Moldova aparţine formei procesului penal mixt, care îşi are originea în Revoluţia Franceză de la 1789 şi în care domină principiul liberei aprecieri a probelor în baza intimei convingeri

3. Estimaţi oportunitatea respectării formei procesuale în cadrul procesului penal.

Formele reglementate de lege in care se desfasoara procesul penal sunt denumite forme procesuale .Ordinea procesuala constitue totalitatea conditiilor stabilite in legea

procesuala in baza carora se desfasoara procesul penal in general si se adopta hotariri in cauza sau a unei actiuni procesuale distincte care determina raportul si succesiune actiunilor efectuate cu solutii date Forma procesuala stabileste acel regim imperativ de

desfasurare a acestei activitati,fiind totodata considerate acele garantii impotriva abuzurilor .Astfel acea formalitate prevazuta de lege si introdusa in

CPP ,necesita respectare si evedentiaza o derulare a procesului penal general.Formele procesuale in procedura penala a RM sunt :-forma generala (tipica )prevazuta pentru majoritatea

absoluta aa cauzelor penale.Aceasta este forma dominanta in proces ,desfasurata in baza regulilor unice si parcurgerea tuturor fazelor obligatorii ai procesului penal. -Formele speciale(atipice) ,prevazute pentru

anumite cauze penale se desfasoara la fel sub incidenta regulilor generale insa cu careva exceptii determinate de de particularitatile cauzei ,unde unele faze lipsesc.(procedura in cauzele privind minorii,cu garantii suplimentare ,masurile de constringere cu carcter medical fiind conditionata de starea de iresponsabilitate a faptuitorului,acordul de recunoastere a vinovatiei )

Procesul penal in RM ,pe linga formele descrise mai cunoaste urmatoarele proceduri cu o forma atipica :-pr.de urmarire si judecare a unor infr.flagrante-pr.privind urmarirea penala si judecarea cauzelor privind

infractiunile savirsite de pj -procedura de reparare a prejud cauzat prin actiunile

ilicite ale organelor de urmarire penala si ale instantelor judecatoresti

-pr.de restabilire a documentelor judiciare disparute Acetse proceduri speciale imbraca o forma diferita decit

cea generala ,insa nu genereaza inegalitati fata de persoane in fata legii sau incalcarea princip legalitatii.Astfel oportunitatea respectarii acestora urmeaza calea

legala ,descrisa de catre legiutor ,doar ca acesta cale e diferita de cea generala si prevazuta in cazurile cu particularitati ,dat fiind faptul ca intregul proces penal este guvernat de princiipii ca legelitatea ,egalitatea persoanelor in fata legii si alte principii de baza .

4. Definiţi noţiunea de probă în procesul penal.

Probele -reprezinta acea categorie juridica ce consta în anumite împrejurari, realitati, întâmplari -denumite generic elemente de fapt- care servesc la aflarea adevarului si realizarea scopului procesului penal, respectiv constatarea la timp si în mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savârsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.Categorie juridica distincta, mijloacele de proba pot fi

definite ca fiind izvorul probei, adica acele mijloace care pun în evidenta proba prin care pot fi constatate elementele de fapt care pot servi ca proba în procesul penal .Asa cum remarca si literatura de specialitate, cele doua

notiuni trebuie delimitate întotdeauna cu precizie. În nici un caz, o împrejurare de fapt care conduce la o concluzie de vinovatie ori de nevinovatie nu poate fi confundata cu

mijlocul prin care o asemenea împrejurare este cunoscuta sau demonstrate.Conform CPP art 6 pct. 33)probele-elemente de fapt ,dobindite in modul prevazut de Cod , ce servesc la constatarea imprejuarilor care au importanta pentru justa solutionare a cauzei penale. Potrivit legii, constituie proba orice element de fapt care

serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. Ele constituie atat un mijloc prin intermediul caruia se afla adevarul cat si un instrument de dovedire a sustinerilor partilor intr-o cauza. Probele nu au o valoare dinainte stabilita, aprecierea fiecarei probe se face de organul de urmarire penala si instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor.

5. Analizaţi situaţiile în care poate fi încălcată sarcina probei.

Obligatie ce revine partilor dintr-un proces de a face dovada imprejurarilor, faptelor, afirmatiilor, sustinerilor pe care isi intemeiaza pretentiile ori apararile prezentate in fata organului de jurisdictie. In procesul penal este consacrat principiul potrivit caruia partea care face o afirmatie sau o propunere in fata organului de judecata este obligata sa o dovedeasca. In toate cazurile, pentru aflarea adevarului, organul de judecata are dreptul si obligatia sa ceara din oficiu administrarea oricaror probe pe care le apreciaza ca necesare si sa sprijine partile in obtinerea probelor propuse in solutionarea pricinii.

În materia probelor sarcina reclamantului este mai grea decât cea a pârâtului.Dacă reclamantul nu-şi dovedeşte afirmaţiile, i se va respinge acţiunea ca fiind neîntemeiată, pentru că ceea ce nu s-a dovedit este considerat că nu există. Dacă reclamantul nu şi-a dovedit nici una din afirmaţiile sale, pârâtul se poate situa numai pe poziţia negării, fără a fi ţinut să dovedească ceva. (prezumtia nevinovatiei)Problema administrării probelor nu poate fi cercetată fără

examinarea chestiunii privind sarcina probei, fiind necesar să se ştie cine are obligaţia de a dovedi diverse împrejurări. Prin sarcina probaţiunii (onus probanti) se înţelege obligaţia procesuală ce revine participanţilor la procesul penal de a dovedi împrejurările care formează obiectul probaţiunii. Plecând de la prezumţia de nevinovăţie, sarcina de a proba revine întotdeauna celui care acuză. Instanţa de judecată este doar un arbitru în acest proces, autorizând administrarea unei sau altei probe. Pornind de la principiul prezumţiei de nevinovăţie, procurorul, organul de urmărire penală este obligat să colecteze suficiente probe pentru dovedirea vinovăţiei persoanei. Sub acest aspect se invocă problema referitor la rolul părţii vătămate în administrarea probelor, mai ales în cazurile de plângere prealabilă. Consider că şi în asemenea cazuri sarcina de a proba vinovăţia revine organului de urmărire penală şi procurorului, având în vedere atât prevederile art. 28 referitoare la principiul oficialităţii procesului penal, potrivit căruia aceşti subiecţi, în limitele competenţei lor, sunt obligaţi să efectueze acţiuni necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate. Desigur că în asemenea cazuri partea vătămată dispune de capacitatea de a determina soarta procesului acceptând sau

nu împăcarea, însă în sarcina ei nu poate fi pusă probarea vinovăţiei făptuitorului. În acelaşi timp, partea vătămată, ca şi martorul, este obligată să depună mărturii sincere referitor la circumstanţele cauzei, dacă dispune de informaţia dată. Un exemlu elocvent in acest sens rezida in practica jusiciara. Reiesind din practica judiciara, o doamna invinuita de savirsirea unei infractiuni care afirma ca a savirsit infractiunea sub influenta sotului, urmeaza sa demonstreze cum anume sotul a influentato, in caz contrar, aceasta circumstanta nu se va invoca in instanta de judecata. O alta cauza e existenta unei masini de batut monede la

o persoana. In sarcina apararii ramine de a demonstra ca masina data se afla la persoana in cauza legal si ca aceasta are licenta, pentru a dovedi nevinovatia acesteia.

6. Proiectaţi o situaţie cînd în procesul penal o informaţie a fost administrată prin altă modalitate decît prin mijlocul legal.

Datele de fapt care sunt utilizate in calitate de p[roba sunt incluse in anumite mijloace de proba pentru ca aceste date sa fie recunoscute ca probe se necesita de dispunerea capacitatii juridice,care sunt admisibilitatea ,,pertinenta ,concludenta si utilitatea.Doctrina recunoasteexigenta unor reguli de asigurarea admisibilitatii (1.proba sa fie administrata de un subiect competent2.mijlocul cuvenit 3. procedura cuvenita ) In cadrul celei de a 3 reguli,are unele exceptii,acestea fiind cercetarea la fata locului si perchezitia corporlaa sau ridicarea care pot fi efectuate pina la pornirea procesului penal.O alta exceptie a

admisibilitatii probei conteaza in dependenta de sursa acesteia .Astfel daca provinienta ei are radacini dintr-o sursa independenta ,sau ar fi fost descoperite inevitabil.Urmatoarea situatie:La audierea banuitului i s-a incalcat

dreptul la apartaor,aplicindu-se contringere psihica pentru a obtine careva informatii.In urma audierii s-a constatat locul aflarii bunurilor sustrase de catre acesta in urma savirsirii furtului.

7. Definiţi funcţiile procesual penale.

În cadrul procesului penal sunt realizate funcţii specifice. Prin funcţii procesual penale înţelegem căile, direcţiile sau orientările de desfăşurare a activităţii procesuale.   În proces penal modern deosebim 2 funcţii de bază:   Funcţia acuzării ( a învinuirii) este exercitată şi

realizată, în principal, de procuror prin promovarea unor acte cum ar fi : începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a acţiunii penale, trimiterea în judecată, susţinerea acuzării in faţa instanţei de judecată, formularea concluziilor de condamnare, exercitarea căilor de atac etc.   Funcţia de acuzare poate fi definită ca imperativa în dezbaterile judiciare a cauzei penale, ca direcţie de activitate reglementată de lege a subiecţilor acuzării    ( procurorul, partea vătămată ), abilitaţi cu drepturi de a-l demasca pe inculpat de comiterea unei fapte pasibile de pedeapsă şi întemeierea răspunderii penale a inculpatului.     Procurorul participă la şedinţa judiciară în calitate de

exponent al funcţiei de acuzare. Acuzatorul trebuie sa demonstreze în faţa judecăţii temeinicia acuzării. La

realizarea acestei funcţii contribuie şi partea vătămată care, alături de procuror, se situează pe poziţiile acuzării. Rolul părţii vătămate sporeşte în cazuri de acuzare particulară sau privată. Când urmărirea penală începe în baza plângerii părţii vătămate . acuzarea privata-in forma sa pura e un fenomen

istoric ,acuzarea apartinea victemei infr si rudele ei sau tribului,fara implicarea vreunui organ de drept ,sau vreo autoritate publica . Actual in cadrul urmaririi penale ce se pune in miscare la depunerea plingerii de catre victima , organel intervin ,insa odata cu retragerea plingerii prealabile ,procesul penal inceteaza. acuzarea publica –reprezinta pornirea si

desfasurarea procesului penal indifferent de vointa victemei.Principiul oficialitatii oblige organelle responsabile sa descopere infr sis a atraga la rasp pen faptuitorii .Actul de justitie exceed interesele pers ,devenind un interes al societatii..Pornirea urmaririi penala se face indifferent de faptul depunerii plingerii prealabile de catre victima Victima are dreptul de a depune plingere la organul de drept ,insa aceasta nu are efecte juridice .Statul are obligatia pozitiva de a atrge la raspundere faptuitorii vinovati de sav unei infr ,acesta fiind un process general util pentru ordine de drept si societate .

acuzarea privat-publica .In acest caz urmarirea penal se porneste doar la cereare partii vatamate ,dar nu inceteaza la retragerea ei(in CPP 1961,abrogate de DPPP 2003) Noul cod prevede doar forma private si cea publica a acuzarii

  Funcţia apărării   o exercită, în principiu, pentru sine fiecare parte, realizându-se drepturile procesuale. Apărarea – activitate procesuală efectuată de partea apărării în scopul combaterii, în tot sau în parte, a învinuirii ori a atenuării pedepsei, apărării drepturilor şi intereselor persoanelor bănuite sau învinuite de săvârşirea unei infracţiuni, precum şi a reabilitării persoanelor supuse ilegal urmăririi penale .La aceasta se adaugă şi contribuţia organului judiciar,

care prin atitudinea sa activa şi în baza principiului oficialităţii asigură respectarea, garantarea şi exercitarea drepturilor şi intereselor legitime ale cetăţenilor. Un rol important îi revine apărătorului, care realizează

asistenţă juridică calificată sau reprezintă părţile în proces, potrivit condiţiilor prevăzute de lege.   Funcţia de apărare este acea activitate procesuală ce are ca obiect promovarea şi exercitarea dreptului de apărare – drept recunoscut învinuitului, inculpatului şi oricărei alte părţi în procesul penal, de către ele însele ori prin beneficiere prin asistenţă juridică a altor persoane în toate fazele procesului penal sau de condamnare a inculpatului.            Funcţia judecatii -soluţionării cauzei

penale aparţine, în condiţiile şi limitele legii, numai instanţei de judecată. Astfel, soluţionarea propriu-zisă care are loc în fza judecării, este o funcţie realizată exclusiv de instanţă de judecată prin pronunţarea definitive de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare a inculpatului.            Realizarea funcţiilor diametral opuse în procesul

penal de acuzare şi constituie condiţia stabilirii adevărului obiectiv de către instanţă de judecată,  care depăşeşte

interesele părţilor şi urmăreşte înfăptuirea funcţiei proprii – soluţionării cauzei penale.În procesul penal se disting următoarele funcţii auxiliare:

a)      funcţia de supraveghere a respectării legilor în cursul procesului penal, exercitată de instanţa de judecată ( de ex. Legalitatea aplicării măsurii preventive, arestul, sau a refuzului de a începe urmărirea penală );b)      funcţia soluţionării acţiunii civile ce se

manifestă prin repararea prejudiciului material cauzat de infracţiune;c)      funcţia de furnizare a probelor, care este

legată de declaraţiile unui martor, de prezentarea concluziilor de către experţi etc.d)      funcţia de favorizare a procesului

penal, legată de antrenarea unor subiecţi, care într-un fel dau altul, înlesnesc soluţionarea cauzei penale     ( de ex. Chemarea specialistului pentru acordarea ajutorului la administrarea probelor etc. ) ;e)      funcţia de educaţie şi de prevenire ea poate

fi demonstrată parţial prin următorul exemplu: o şedinţă de judecată, bine organizată într-o cauză penală, poate servi ca lecţie de morală şi educaţie cu mult mai eficient decât o lecţie pregătită şi ţinută anume în acest scop.

Din cele expuse mai sus, reiese că funcţiile procesului penal au un caracter corelativ, se pătrund reciproc şi nu se limitează numai la activitatea unui singur subiect.

8. Divizaţi funcţiile procesuale în dependenţă de fazele procesului penal.

Fazele procesului penal constitue diviziuni ale procesului penal,in care se efctueaza mai multe activitati desfasurate succesiv ,progresiv si coordonat ,pe baza de raporturi juridice carcteriistice in vederea realizarii unor sarcini specifice.Sistemul actiunilor procesual penale este divizat in urmatoarele faze obligatorii:Urmarirea penala –consta in efectuarea actelor

proesuale si de investigare operativa de organele de urmarire in scopul stabilire circumstantelor cauzei,administr. si verif. probelor , intocmindu-se in cele din urma rechizitoriu in caz de identificare a persoanelor vinovate de savirsirea infr.,confirmata de procuror dupa care se transmite in judecata .(Functia acuzarii ,invinuirii)Judecarea cauzei in 1 instanta –a 2 faza a procesului

penal ,care incepe odata cu sesizarea instantei si cuprinde toate activitatile procesuale desfasurate de catre acestea sau in fata ei pentru solutionarea fondului cauzei Faza data fiind recunoscuta ca fiind principala ,datorita procesului de examinare de catre instanta a tuturor probelor administrate de parti in conditii de contradictorialitate,solutionind conflictul de drept astfel constatarea vinonavatiei pers si stabilirea pedeps corespunzatoare fie nevinovatia acesteia si restabilirea acesteia prin sentinta de achitare Momentul final e cel de pronunhtare a sentinteiApelul si recursul sunt 2 ci ordinare de atac exercitate de titularii de drept impotriva hotaririlor nedefinitive ,parcurgind judecarea in apel la instanta superioara urmata de judecarea in recurs Neutilizarea cailor de atac in termenul prevazut de lege duce l;a executarea hot judecatoresti.(functia judecarii , )

Executarea hotaririlor-faza obligatorie a procesului penal care incepe odata cu raminerea definitiva a hot jud si cuprinde activitatile instantei de punere in aplicare.Instanta solutioeaza chestiuni privind aminarea executarii sentinetei,eliberarea de pedeeapsa din cauza bolii,executarea sentintei in cazul existentei si altor sentinte neexecu8tate ,cerereile de stingere si reabilitare inaninte de termen precum si alte chestiuni.Examinarea cauzei penale in urma exercitarii cailor

extraordinare de atac e o faza facultativa in prezenta unor imprejurari deosebite ,pentru a corecta erorile din activitatea jurisdictionala anterioara (caile extraordinare:recursul in anulare si revizuirea procesului-functia apararii ).

9. Proiectaţi o situaţie de încălcare a funcţiei procesuale în raport cu unele principii a procesului penal.

Principiul art 7 CPP Legalitatea procesului penal-procedura in cauzele privind minorii Audierea banuitului ,invinuitului ,inculpatului minor ce dureaza mai mult de 2 ore fara intrerupere ,si cu depasirea totala de 4 ore . Atunci cind :Termenul tinerii persoanei in stare de arest fata de invinuitii minori durata poate fi prelungita numai pina la 4 luni ect.

10. Daţi definiţia admisibilităţii probelor şi a criteriilor de apreciere a admisiilităţii probelor.

Prin intermediul admisibilităţii se asigură calitatea procesuală a probei. Sunt admisibile probele pertinente,

concludente şi utile administrate în conformitate cu Codul de procedură penală. Doctrina procesual penală recunoaşte existenţa unor reguli de asigurare a admisibilităţii probelor. Pentru ca o probă să fie admisibilă ea trebuie să fie administrată de un subiect competent, mijlocul cuvenit, procedura cuvenită, regula privind "fructele pomului otrăvit"inadmisibilitatea probelor care contin date de provininta necunoscuta . Proba se consideră inadmisibilă dacă este obţinută din altă probă cu încălcarea procedurii.

1regula .Administrarea de un subiect competent,enumerati de legea procesuala penala.Proba poate fi administrata atit de organul de urmarire penala din oficiu ,prin efectuarea unor actiuni procesuale fie de catre parti prinpunerea la dispozitia organului de urmarire penala sau instantei ,fie de catre instanta la solicitarea partilor.2.regula a doua privind mijlocul cuvenit .,prevazute

de cPP.Ca o declaratie sa fie recunoscuta ca mijloc de proba ea trebuie sa fie depusa in cadrul procesului penal si nu in afara,nu poate fi inlocuit raportul de expertiza cu un act departamental ,sau opinia specialistului 3regula . Asigurarea admisibilitatii e cea privind

procedura cuvenita ,respectarea procedurii in ceea ce priveste termenii procesuali Regula data asigura si repsectarea calitatii procesuale a persoanei implicate in proces(se interzice audierea i calitate se invinuit fata de persoana care nu s-a emis ordonnata de punerea sub invinuire si careia nu i s-a inaintat acuzarea ,sau persoana in calitate de martor dar ea in realitate e banuit ) Sunt inadmisibile probele obtinute :

 1) prin aplicarea violenţei, ameninţărilor sau a altor mijloace de constrîngere, prin violarea drepturilor şi libertăţilor persoanei;     2) prin încălcarea dreptului la apărare al bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii vătămate, martorului;     3) prin încălcarea dreptului la interpret, traducător al participanţilor la proces;     4) de o persoană care nu are dreptul să efectueze acţiuni procesuale în cauza penală;     5) de o persoană care evident ştie că intră sub incidenţa de recuzare;     6) dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica în şedinţa de judecată;     7) prin utilizarea metodelor ce contravin prevederilor ştiinţifice;     8) cu încălcări esenţiale de către organul de urmărire penală a dispoziţiilor prezentului cod;     9) fără a fi cercetate, în modul stabilit, în şedinţa de judecată;     10) de la o persoană care nu poate recunoaşte documentul sau obiectul respectiv, nu poate confirma veridicitatea, provenienţa lui sau circumstanţele primirii acestuia. 

4 regula privind fructul pomului otravit .Proba se considera inadmisibila daca este obtinuta din alta proba cu incalcarea procedurii ,regula fiin adese utilizata la ridicarea obiectelor sau perchezitiei,cu exceptia cazurile cind probele derivate se bazeaza pe o sursa independenta sau ar fi fost descoperite inevitabil.

5 regula inadmisibilitatii probelor care contin date de provinienta necunoscuta care asigura admisbilitatea probelor,astfel autencitatea careia poate fi verificata.Prin pertineta se intelege legatura intre continutul probei

si circumstantele care necesita a fi probate intr-o cauza penala.Concludente sunt probele pertinente care influenteaza

aupra solutionarii cauzelor penale. Utile sunt probele concludente si, prin urmare pertinente,

care prin informatiile pe care le contin sunt necesare solutionarii cauzei

11. Divizaţi subiecţii procesuali în sarcina cărora este pusă probarea inadmisibilităţii probelor.

Obligaţia organului de urmărire penală este de a examina sub toate aspectele, complet şi obiectiv toate circumstanţele cauzei care are o aplicare fundamentală în cadrul procesului de apreciere a probelor, fiind mecanismul legal de formare a propriei convingeri a instanţei de judecată, procurorului şi ofiţerului de urmărire penală. Existenţa regulii examinării sub toate aspectele, complet şi obiectiv a circumstanţelor cauzei şi probelor prezentate este dictată de necesitatea realizării scopului procesului penal şi aflării adevărului pe fiecare cauză examinată. Nici o proba nu are o valoare juridică dinainte stabilită,

din aceste considerente obligaţia organului de urmărire penală este sa administreze probe nu numai în defavoarea bănuitului, inculpatului şi învinuitului, dar şi în favoarea

acestora. Aceasta fiind o obligaţie fundamentală care asigură aflarea adevărului în procesul penal.Sarcina probarii inadmisib.unei probe revine partii care o

invoca ,insa toate probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet şi obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe şi verificarea sursei din care provin probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective.Insa instanţa e cea care va pune la baza hotărîrii sale numai acele probe la cercetarea cărora au avut acces toate părţile în egală măsură.

1. În faza de urmărire penală, obligaţia de a verifica admisibilitatea probelor este pusă în seama organului de urmărire penală din oficiu. Organul de urmărire este obligat din oficiu să verifice admisibilitatea probelor. Părţile au dreptul în toate cazurile de a invoca prin cererile sale necesitatea verificării anumitor probe. Faptul că partea nu a invocat verificarea admisibilităţii unei probe în cadrul urmăririi penale nu o limitează de dreptul de a o invoca. Instanţa nu este în drept de a respinge cererea persoanei, de a verifica admisibilitatea probei din motivul că această cerere nu a fost înaintată în timpul urmăririi penale. Atît organul de urmărire, cît ţi instanţa sunt obligate de a emite o hotărîre motivată în cazul cînd resping cererea de verificare a admisibilităţii probelor. În timpul verificării admisibilităţii probelor, la cererea părţilor se emite o hotărîre motivată prin care se recunoaşte proba inadmisibilă, fie se respinge cererea părţii de a recunoaşte această probă ca inadmisibilă.

În cadrul verificării probelor, organul de urmărire sau instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii acestor probe. În cazul cînd după verificarea probei instanţa, sau organul de urmărire au constatat că această probă este admisibilă, partea are dreptul să-şi înainteze argumentele sale. Proba poate fi respinsă în asemenea situaţii, numai că partea care a invocat inadmisibilitatea probei aduce argumente convingătoare. În cazul cînd au fost aduse asemenea argumente, organul care a administrat proba sau în favoarea cărei părţi a fost administrată, poate aduce argumente privind admiterea acestei probe.Prevederea data se realizeaza mai dificil in cadrul urmaririi,cind se pune in diascutie chestiunea privind admiterea probelor de organul de urmarire penala .2.In cadrul judecatii nu pot aparea dificultati privind

admiterea sau respingerea unei anumite probe administrate de organ de urm pen tinind seama de faptul ca instanta este limitata de principiul contradictorialitatii al administrarii probelor Insa există situaţii cвnd acuzatul trebuie să

dovedească că a efectuat o activitate autorizată;258 оn cazul cвnd elementul, de fapt, este cunoscut unei părţi, aceasta trebuie să-și asume sarcina probei, indiferent de faptul in sarcina cui este

pusă

12. Proiectaţi un caz prin care se poate observa proba „fructul pomului otrăvit”.

La data de 16 dec.2011 cet Cazanov a fost retinut ca

fiind banuit in comiterea infractiunii de furt.Ca temei de retinere a fost plingerea lui Avram ,care se prezinta a fi ca

martor ocular .In cadrul audierii acestuia ,organul de urmarirea penala apelind la constringerea psihica ,amenintindul va sta o perioada indelungata dupa gratii il impune pe acesta sa semneze procesul verbal de recunoastere a vinovatiei .Dat fiind faptul ca lui Cazanovi s-a promis ca va fi ajutat in caz ca semneaza procesul verbal, si nu I s-a oferit nici un avocat din oficiu ,din nestirea acestuia ,el s-a facut vinovat de infractiune fiindu-I teama de inchisoare , Incalcinduse art 94 ,probe obtinute prin aplicarea

mijloacelor de constringere si incalcarea dreptului la parator ..

13.Notiune garantii procesuale in procesul penal . pg 28

Garantiile procesuale sunt mijloace ce asigura realizarea drepturilor prevazute de lege tuturor subiectilor in procesul penal. In calitate de garantii procesuale pot aparea orice elemente care contribuie la rezolvarea optima acauzei penale, in cf cu legea, cu adevarul si cu necesitatile realizarii scopurilor politicii penale. Semnificatia generala,in calitatea de garantii procesuale

pot aparea orice elemente care contribute la rezolvarea optima a cauzei penale ,in conform cu lg si adevarul si cu necesitatitile realizarii scopurilor politice penale.Intr-un sens restrins garantiile procesuale reprezinta

acele mijloace legale care permit exercitare efectiva, reala a tuturor drepturilor proesuale in concordanta cu interesele legitime ale fiecarei personae.

Pentru aisgurarea respectarii legalitatii in cursul desfasurarii procesului penal legiutorul a instituit o serie de garntii procesuale :

1.-nulitatea actelor efectuate cu incalcare dispozitiilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal (251

CPP)2.-decaderea din exercitiul unor drepturi procesuale cu

sanctiunea procesuala (324 aln2 )3.-aplicarea unei amenzi judiciare pentru incalcare

obligatiunilor procesuale4.-calificarea ca infractiune a incalcarilor grave a legii

procesuale penale

14. Clasificaţi tipurile de garanţii procesuale.

Prin natura lor juridica, garantiile procesuale se clasifica in : a) mijl care asigura realizarea scopului procesului

penal Caracterul obligatoriu al ordonantelor

procurorului sau hot inst de jud in legatura cu desfasurarea process penal pt toate pf so pj Atributiile organelor de urm penala de a

efectua unele actiunide urm penala desinestatator, fara sanctiunea procurorului sau inst de jud Atributiile organ de urm penala de a retine

pers timp de 72 ore fara mandate Atrib org de urm penala de a cita si asculta

orice pers in calitate de martor Atrib inst de jud de a aplica amenda

juduciara

b) garantii privind respectarea drepturilor si intereselor legitime ale persoanei

Obligatia organ ce desf process penal de a Instiinta participantii despre drept procesuale si de asigura realizarea acestora Obliga pers de urm penala de a cerceta

circumst cauzeisub toate aspectele Oblg org de urm penala si a instantei de jud

de a emite hotariri legale, intemeiate si motivate Atributia procuror de a anula ordonantele

ilegale Drept partilor de a avea aparator sau

reprezentant Dr la repararea prejuduciul cauzat prin

actiunile organ de urmarire penala si ale inst de judPrin natura lor juridica garantiile procesuale pot fi

clasificate in :1.mijloace ce asigura posibilitatea exercitarii obligatiilor

si imputernicirilor de catre organele statului si persoanele cu functii de raspundere pentru realizarea scop procesului penal prev la art.12.mijloace ce asigura realizarea de catre participanti a

drepturilor procesuale prevazute ,precum si apararea libertatilor si intereselor legitime ale cetatenilor

15. Proiectaţi o situaţie în care sunt afectate garanţiile procesuale.

Cetateanul Boicu Vasile la data de 16 decembrie 2011 domiciliata pe str.Dominiuc15/1

ap. 56 ,sectorul Ciocana ,a fost retinut de catre organele competente ,fiind banuit de savirsirea infractiunii de omor a unui coleg de lucru a acestuia . Drept temei a fost ordonanta organului de urmarire

penala.Retinerea cet.Boicu a durat 74 de ore .In cele din urma acesta a fost eliberat .IN cazul spetei date ,se evedentiaza o incalcare din partea organelor de drpt in privinta duratei de timp care persoana poate fi retinuta ,aceata constituind pina la 72 ore ,iar pentru minori 24 . Precum si persoana in termenul de 74 ore nu a fost dusa

in fata judecatorului de instructie pentru a fi examinata chestiunea arestarii lui.Demersul privind arestarea persoanei fiind obligatoriu inaintat cu cel putin 3 ore pina la expirarea termenului de retinere ,procurorul fie emite ordonanta de eliberare fie inainteaza demersul .Fiindui afecatat drepturile sale respectiv garantiile procesuale in legaura cu termenul retinerii . 16. Definiţi noţiunea de obiect al probatoriului.

Noţiunea de obiect al probaţiunii (thema probantum) include totalitatea circumstanţelor care urmează a fi dovedite într-o cauză penală. Constatarea acestor circumstanţe permite de a soluţiona just cauza penală şi în esenţă de a realiza în fiecare caz concret sarcinile unui proces echitabil. Prin circumstanţese înţeleg fenomenele lumii materiale,

adică faptele şi împrejurările de fapt. Existenţa normelor juridice nu trebuie dovedită, prezumându-se că ele sunt cunoscute atât de către organele judiciare, cât şi de către justiţiabili. La descrierea obiectului probaţiunii, o mare

importanţă o au normele dreptului penal, care abordează câteva aspecte: în dispoziţiile normelor părţii generale a Codului penal sunt indicate cele mai importante semne ale faptei criminale (în principal obiectul, latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă); normele părţii generale conţin semnele subiectului, coparticipării, legitimei apărări, extremei necesităţi, riscului întemeiat, cazului fortuit etc. În legătură cu aceasta este necesar de menţionat că normele legii procesual penale nu determină necesitatea constatării şi a circumstanţelor care exclud răspunderea penală, însă constatarea acestora este într-o legătură directă cu chestiunea privind existenţa sau inexistenţa faptei criminale; în normele părţii generale a Codului penal sunt enumerate circumstanţele atenuante şi agravante. Obiectul generic este: Faptele referitoare la existenţa

infracţiunii, precum şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei; Circumstanţele prevăzute de lege care atenuează sau

agravează răspunderea penală a făptuitorului; Datele personale care caracterizează inculpatul şi victima; Caracterul şi mărimea daunei cauzată prin infracţiune; Circumstanţele relevante la stabilirea pedepsei; Just cauza penala si in esenta de a realize in fiecare caz

concret sarcinile unui process echitabil. Faptele si imprejurarile incluse in obiectul probatoriu sunt de 2 feluri: faptele si imprejurarile cu ajutorul carora este solutionat fondul cauzei si fapte sau imprejurari care vizeaza desfasurarea normala a procesului.

Faptele si imprejurarile cu ajutorul carora este solutionat fondul cauzei, la rindul lor, se divizeaza in > prinicipal( insusi obiectul procesului penal, sunt probe

directe) si probatorii(imprejurari de fapt care nu sunt incluse in faptul principal, probe indirecte).

17. Distingeţi elementele componente ale obiectului probatoriului.

Totalitatea de împrejurări care trebuie dovedite într-o cauză penală constituie obiectul probaţiunii. Totalitatea de împrejurări, circumstanţe, prevăzute de articolul 96, determină conţinutul rechizitoriului, a sentinţei, cît şi se iau în consideraţie în căile de atac cînd este pusă în discuţie chestiunea privind examinarea fondului cauzei. În acelaşi moment, toate împrejurările, în dependenţă de cauza penală concretă, dispun de anumite particularităţi individuale, de aceea şi obiectul probaţiunii este individual în fiecare cauză penală.

1Faptele referitoare la existenta infr ,precum si cauzele care inlatura carcterul penal Si anume dacă a avut loc în realitate un asemenea fenomen (moartea, leziunile corporale, traficul de fiinţe umane, ş.a.), apariţia acestui fenomen; corespunderea circumstanţelor acestei fapte cu elementele componenţei de infracţiune, realizarea intenţiei şi altele.In procesul de constatare a faptului infractiunii este necesar de a solutiona chestiunea privind cauzele care inlatura caracteul penal al faptei

2.Circumstanţe prevazute de lg care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala

care confirmă faptul că un asemenea fenomen a avut loc în realitate-timpul, locul, caracterul acţiunilor, ş.a. Enumerarea din articolul 96 nu este exhaustivă, spre exemplu, la soluţionarea chestiunii despre vinovăţia de

omor a persoanei, instanţa va reieşi din cumulul tuturor circumstanţelor infracţiunii săvârşite, va ţine cont, în special, de anturajul, modul de săvârşire a infracţiunii, arma utilizată, numărul, caracterul şi localizarea rănilor şi a altor leziuni corporale, comportarea anterioară a vinovatului şi a victimei, relaţiile dintre ei. Probarea faptului infracţiunii presupune stabilirea

împrejurărilor concrete de comitere a infracţiunii. În toate cauzele penale trebuie să fie cu certitudine

stabilit locul, timpul, mijlocul. Este necesar deci de a proba unele circumstanţe care caracterizează latura obiectivă a infracţiunii. Cu toate că aceasta depinde de particularităţile fiecărei componenţe de infracţiuni. Timpul comiterii infracţiunii: Timpul săvârşirii faptei, conform art. 9 Cod Penal, se consideră „Timpul cînd a fost săvîrşită acţiunea (inacţiunea) prejudiciabilă, indiferent de timpul survenirii urmărilor”. În unele cazuri este obligatoriu de a se stabili pe cît de posibil timpul exact, de exemplu în infracţiunea de omor, în cazul cînd este imposibil de evaluat exact timpul comiterii infracţiunii, se apreciază: (de exemplu, în jurul orelor). Pentru unele infracţiuni (spre exemplu evaziunea fiscală) nu este important de a stabili ora, dar perioada respectivă, (spre exemplu trimestrul întâi al anului)Există şi împrejurări care caracterizează pericolul social

al infracţiunii şi consecinţele şi acestea trebuie de stabilit.. Dacă infracţiunea a fost comisă de un grup de persoane, este necesar de stabilit concret care faptă infractorică a comis fiecare din co-participanţi.Fapta prejudiciabilă trebuie să fie săvîrşită cu vinovăţie.

La probarea împrejurărilor stabilite de către articolul 96 punctul 1 este necesar de luat în consideraţie articolul 20

al Codului Penal care vorbeşte despre fapta săvîrşită fără vinovăţie (cazul fortuit). În legătură cu aceasta este necesar de a verifica toate împrejurările care mărturisesc despre prezenţa la persoană a unei posibilităţi reale de a conştientiza caracterul periculos al faptelor sale, cît şi obligaţia şi posibilitatea de a preîntâmpina survenirea consecinţelor. În afară de acesta ca obiect al probaţiunii sunt şi

calităţile psiho-fiziologice ale persoanei care din anumite împrejurări nu au putut să prevadă survenirea consecinţelor.În orice cauză penală este necesar de stabilit motivul şi

scopul infracţiunii. Articolul 96 alineatul 1 punct 1 stabileşte că este

necesar ca într-o cauză penală să fie dovedite şi cauzele care înlătură caracterul penal al fapteiCodul penal stabileşte circumstanţele atenuante şi

agravante dând posibilitatea instanţei de a aprecia o asemenea circumstanţă. Din aceste considerente în obiectul probaţiunii este necesar de inclus şi asemenea împrejurări, cum ar fi „concurs de împrejurări grele, căinţa sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracţiunii, acţiunile ilegale sau imorale ale victimei, provocare a unor urmări grave, batjocorirea victimei, mijloace care prezintă un pericol, alte interese josnice, cu folosirea încrederii acordate” 3.Punctul 3 al articolului 96 date personale care

caracterizează inculpatul şi victima. Faptul că în partea pregătitoare a şedinţei de judecată,

potrivit articolului 358 Cod de Procedură Penală se stabileşte identitatea inculpatului nu eliberează instanţa de a analiza personalitatea acestuia. Constatarea acestor

împrejurări are importanţă atît la stabilirea pedepsei, cît şi la executarea acesteia. Orice împrejurare poate fi luată în consideraţie, dacă

această împrejurare caracterizând persoana poate contribui la stabilirea unei pedepse echitabile,dacă a participat la unele operaţiuni militare, starea sănătăţii, vîrsta, prezenţa unor minori la întreţinere şi alte împrejurări. Se ia în consideraţie şi recomandările serviciului de

resocializare la stabilirea pedepsei, dacă o asemenea anchetă a fost efectuată. Un aspect esenţial la caracterizarea personalităţii

învinuitului sunt şi datele despre comportamentul acestuia după comiterea infracţiunii şi atitudinea faţă de fapta comisă. Este necesar de a proba şi faptul că persoana în virtutea unor defecte fizice sau psihice nu poate desinestătător să-şi realizeze dreptul la apărare,daca e alcoolic sau narcoman sau învinuitul dispune de putere mare fizică, sau cunoaşterea unor procedee de luptă este necesar de a indica în sentinţă sau în rechizitoriu că atacând persoana învinuitul conştientiza că dispune de asemenea capacităţi şi acesta intenţionat sau din neglijenţă avea o atitudine faţă de consecinţe.Date care nu au legătură cu cauza penală, nu trebuie să

figureze nici în rechizitoriu, nici în sentinţă. În toate dosarele nu trebuie să figureze date care înjosesc onoarea şi demnitatea victimei. 4. Caracterul şi mărimea daunei cauzată prin

infracţiune. În noţiunea de daună se include prejudiciul moral, fizic

sau material. Este necesar în primul rînd de constatat legătura cauzală între faptă şi prejudiciul cauzat, mărimea acestui prejudiciu, existenţa unor bunuri care ar putea

repara acest prejudiciu. În cazul unor infracţiuni de vătămare, este necesar de a constata gradul acestor leziuni corporale, consecinţele, mijloacele care au fost necesare pentru tratament, îngrijire, ş. a. m. d.(prejudiciu moral, această trebuie inclusă în obiectul probaţiunii, împrejurările care mărturisesc despre faptul înjosirii cinstei şi demnităţii, încălcării onoarei, unele suferinţe psihice a persoanei.) În cazul unor infracţiuni contra patrimoniului obiectul

probaţiunii este inclus nu numai preţul real al bunurilor sustrase, dar şi împrejurările care caracterizează preţul subiectiv a celor sustrase pentru victimă, cît şi consecinţele care au survenit sau ar fi putut surveni în activitatea victimei, tratamentul său, asigurarea familiei, îndeosebi a minorilor şi a persoanelor incapabile de muncă. În asemenea cazuri se ia în consideraţie starea materială a victimei şi veniturile acesteia.5.Este necesar de inclus în obiectul probaţiunii şi

existenţa anumitor bunuri destinate sau utilizate pentru săvârşirea infracţiunii care se află la învinuit sau alte persoane, sau bunurile care au fost obţinute în rezultatul activităţii criminale. În categoria bunurilor nu se includ numai obiectele, dar şi alte venituri sau avantaje, care au fost primite de învinuit, sau alte persoane. Are importanţă formarea grupării criminale, prezenţa intenţiei, sau înţelegerii prealabile, modul de comitere a infracţiunii, de ascundere a urmelor, surselor de obţinere a armelor, de realizare a bunurilor sustrase, ş. a.6.Stabilirea conditilor ce au determinat infractorul la

savirsirea infractiunii La examinarea cauzei penale la urmărire trebuie de

examinat şi chestiunea privind formarea grupării

criminale, motivele care au contribuit la activitatea îndelungată, modurile de recrutare a participanţilor, de corupere a persoanelor oficiale, modul de obţinere a informaţiei pentru activitatea criminală şi asigurarea securităţii participanţilor.În caz de recidivă este necesar de a examina cauzele şi

condiţiile, inclusiv faptul că este dificil de angajat în cîmpul muncii, asigurarea cu spaţiu locativ, restabilirea relaţiilor cu familia, ş.a. Este necesar de a stabili din vina cărei persoane au fost comise asemenea erori. 7.Toate circumstantele relevante la stabilirea pedepsei In cadrul Laturii civile ,privind despagubierele ,in

obiectul probatiuniisunt incluse faptele care constata ca a fost produs prejudiciul .

18. Generalizaţi situaţiile legale prevăzute în legea procesuală şi în practică cînd circumstanţele cauzei sunt constatate prin anumite mijloace de probă.

In cele mai dese cazuri ,mijloacele de proba prin care se constta anumite circumstante sunt expertizele medico-legale sau psihiatrice .Expertizele pot fi ordinare cit si complexe ,cum ar fi psihologico-psihiatrica;medico-legala si psihiatrica.Obligatia pusa in fata subiectilor procesuali de a dovedi

toate circumstantele faptei nu este absoluta .Exista situatii cind in cadrul examinaii unei cauze faptele examinate sa fie cunoscute majoritatii lumii ,si nu este necesar de a aduce probe privind existenat acestora .Exceptie de la regula generala sunt actele unanim

recunoscute ,acele fapte evidente (faptele notorii ) precum

si veridicitatea metodelor moderne de cercetare unanim recunoscute in domeniul stiintei ,tehnicii , artei ,meseriei.In doctrina se exista opinii potrivit careia faptele

similare ,auxiliare si negative nu necesita probare .Conf CPP Articolul 97. Circumstanţele care se constată

prin anumitemijloace de probă    În procesul penal se constată, prin anumite mijloace de probă, următoarele circumstanţe:     1) cauza decesului – prin raportul expertizei medico-legale;     2) caracterul şi gradul leziunilor corporale în cauzele penale privind infracţiunile grave, deosebit de grave şi excepţional de grave – prin raportul expertizei medico-legale;     3) incapacitatea persoanei, la momentul săvîrşirii faptei prejudiciabile, de a-şi da seama de acţiunile sau inacţiunile sale sau de a le dirija ca urmare a unei boli mintale sau a unei dereglări psihice temporare, a unei alte dereglări a sănătăţii sau debilităţii – prin raportul expertizei psihiatrice;     4) incapacitatea martorului de a percepe şi a reproduce circumstanţele, ce urmează a fi constatate în cauza penală, ca urmare a unei boli mintale, unei dereglări psihice temporare, a unei alte dereglări a sănătăţii sau a debilităţii – prin raportul expertizei psihiatrice;     5) atingerea de către partea vătămată, bănuit, învinuit, inculpat a unei anumite vîrste, dacă aceasta are importanţă în cauză – prin certificat de vîrstă, iar în caz de incapacitate legată de vîrstă – prin raportul expertizei medico-legale sau psihiatrice;     6) prezenţa antecedentelor penale ale bănuitului,

învinuitului, inculpatului – prin certificat de cazier judiciar sau, după caz, prin copii de pe hotărîrile judecătoreşti de condamnare devenite definitive. 

19. Definiţi tipurile şi sistemul izvoarelor interne şi internaţionale ale procesului penal.

Acestea sunt de două feluri: – izvoare în sens material, respectiv condiţiile materiale

de existenţă ale societăţii care determină evoluţia dreptului procesual

penal; – izvoare în sens formal, respectiv formele juridice prin

care sunt exprimate normele procesual penale: ConstituţiaCodul de procedură

penală, Codul penal, Codul de procedură civilă, Codul civil, Legile de

organizare a organelor judiciare, Decizii ale Curţii Constituţionale, acte

normative care conţin dispoziţii procesual penale

Izvorul juridic al dreptului procesual penal este legea procesuală penală. Legea procesuală penală are următoarele părţi componente:- normele dreptului internaţional, tratatele şi covenţiile nternaţionale ce conţin dispoziţii procesual penale la care

Republica Moldova este parte; - normele procesuale penale fixate în Constituţia

Republicii Moldova; - Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

Lista izvoarelor juridice ale dreptului procesual penal stipulată în art. 2 din CPP RM este exhaustivă, cea ce înseamnă că normele juridice cu caracter procesual penal care se conţin în alte legi, decît în cele indicate în ea, nu pot fi aplicate dacă ele nu sînt incluse în Codul de procedură penală al Republicii Moldova.Constituţia, ca Lege Fundamentală a Republicii Moldova

este izvor al dreptului procesual penal. Normele constituţionale, avînd putere juridică supremă, poartă un caracter general, însă în cazurile necesare ele pot fi aplicate nemijlocit în cadrul reglementării raporturilor juridice procesual penale. Legea procesual penală naţională, care contravine dispoziţiilor Constituţiei Republicii Moldova, nu are putere juridică. În aceste cazuri se aplică direct normele constituţionale. În Constituţia Republicii Moldova au fost întărite majoritatea principiilor generale care stau la baza procesului penal şi a organizării judecătoreşti. Constituţia Republicii Moldova garantează, de asemenea, drepturile şi libertăţile omului inclusiv ale persoanei implicate în procesul penal. Respectarea şi ocrotirea persoanei implicate în procesul penal constitue o îndatorire primordială a organelor de urmărire penală, a procuraturii şi a instanţelor judecătoreşti (art.16 alin.(1) din Constituţia RM), dreptul ei la apărare fiind garantat de Legea Supremă a statului (art. 26 din Constituţia RM).Principiile generale şi normele unanim recunoscute ale

dreptului internaţional, tratatele şi convenţiile internaţionale la care Republica Moldova este parte constitue elemente integrante ale dreptului procesual penal, pot să reglementeze nemijlocit raporturile juridice procesual penale şi au supremaţie asupra Constituţiei

Republicii Moldova şi legislaţiei procesual penale naţionale. Aceasta înseamnă că legile şi alte acte normative

naţionale nu pot avea putere juridică, dacă ele contravin normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional, prevederilor tratatelor internaţonale la care Republica Moldova este parte, dacă prin ele se încalcă independenţa judecătorească, fie nu corespund principiului contradictorialităţii, anulează sau limitează drepturile omului. Dacă există neconcordanţe cu actele internaţionale, au prioritate şi se aplică reglementările internaţionale. (Сarta Organizatiei Natiunilor Unite,Conventia pentr apararea dr si libertatilor fundamentale ,Roma 4 noiembrie 1950,jurisprudenta CtEDO :interpretarile fiind oficiale si obligatorii pentru instante in calauzirea procesului ) Codul de Procedura Penala adoptatla 14 martie 2003 ,in

vigoare 12 iunie 2003,prevederile unor legi la care codul face trimitere :Lg cu privire la secretul de stat,Lg cu privire la secretul commercial,Lg cu privire la protectia martorilor si altor participanti la procesul penal,Lg cu privire la asistenta juridical internationala in materie penala.. Desigur, fi ecare cauză are particularităţile sale și nici

precedentul nu poate acoperi cu soluţii multitu dinea de situaţii care pot exista. Cu atвt mai mult această funcţie nu o poate realiza norma juridică care stabilește reguli generale. Precedentul оn acest sens are capacitatea de a suplini

lacunele оn drept, fi ind mai mult prompt decвt un act normativ.

Este necesar a lua оnconsideraţie și faptul că precedentul, situвnd pe aceeași treaptă puterea legislativă, execu tivă și judecătorească, asigură fi ecărei vocaţia de a crea izvoare de drept Este controversată problema recunoașterii hotărвrilor Plenului Curţii Supreme de Justiţie ca obligatorii оn procesul penal, conceptul avвnd suficienţi oponenţi Se consideră că hotărвrile Plenului Curţii Supreme de Justiţie nu pot fi obligatorii, consideraţia pornind de la apartenenţa sistemului de drept moldovenesc la cel continental. Оn opinia noastră aceste argumente sunt insufi cient оntemeiate. Un argument ar fi faptul că, actualmente, оn Europa nu se poate vorbi despre apartenenţa la un sistem cu rigori stricte care ar interzice aplicarea hotărвrilor judecătorești, accentul fi ind pus pe efi cacitatea normelor de drept și a activităţii instanţelor. Dacă este de revenit la analiza perspectivei elaborării precedentului de către Curtea Supremă deJustiţie, optăm doar pentru hotărвri оn cauze concrete și

avem unele reserve vizavi de hotărвrile explicative ale Plenului, care nu pot fi considerate, оn opinia noastră, hotărвri ale unei instanţe de judecată. In Republica Moldova perspectiva precedentului ţine

оndeosebi de activitateaCurţii Constituţionale. Fiind principalele forme de

garantare a drepturilor și libertăţilor persoanelor, prevederile constituţionale sunt prea vagi, fi ind prescrise doar la nivelde principiu constituţional. Оn așa mod, prin precedentul

constituţional sevor suplini lacunele оn ceea ce privește realizarea drepturilor persoanei.

20. Clasificaţi şi explicaţi formele de interpretare a normelor juridice procesual-penale.

Reprezintă operaţiunea logică prin care se caută sensul exact al legii. Din punctul de vedere al subiectului care face interpretarea, se cunosc: – interpretarea legală, autentică (făcută de organul care

a edictat legea); autentica facuta de organul care a adoptat legea .Aceasta este obligatorie,forta normei imperative fiind aceeasi ca si a normei interpretate– interpretarea judiciară –jurisprudentiala (făcută de

organele judiciare cu prilejul soluţionării fiecărei cauze). De catre instante in procesul aplicarii NJ

pr pen ,fara a avea caracter obligatoriu si pentru alte instante judiciare,utilizata la solutionarea unei cauze penale.Astfel sunt evitate eronarile si abuzurile.-interpretarea doctrinara(sau stiitifica )mai numita

interpretare neoficiala ,realizata de catre specialistii,cercetataorii domeniului dreptului.Forta argumentelor stiintifice se gasesc in cadrul manualelor,,cursuri,tratate,monografii,articole stiintifice in domeniul procesului penal.Nu este obligatorie,insa poate sta la baza unor modificarii legistlative viitoare

Referitor la metodele folosite în explicarea sensului legilor, se cunosc: – interpretarea gramaticală (potrivit sensului

etimologic al termenilor); literara consta in lamurirea continutului normelor juridice prin intelegerea exacta a termenilor folositi,punerea in lumina a conexiunii gramaticale precum si legatura dintre parti intr-o propozitieIn cadrul inetrpretarii gramaticale ,substantivel

se vor examina cu atributele ,iar verbele impreuna cu complementele ,in termenul masculin se contine si cel femenin ,singularului i se aplica si pluralul-interpretarea sistematica ajuta la elucidarea

continutului unei normejur prin corelarea ei cu alte dispozitii legale din aceeiasi ramura de drept sau din alte ramuri de drept – interpretarea logică (potrivit raţionamentelor logice

per a contrario, afortiori),lamurirea intelesului unei norme cu ajutorul rationamentelor logice ,utilizat a majori ad minus ,unde legea permite mai mult implicit permite si mai putin . Sub aspectul rezultatelor sau al efectelor interpretarii

aceasta poate fi :-Interpretarea declarativa se face prin redarea intocmai

a textului de lege interpretat,daca s-a constat ca redactarea este corecta si precisa-Interpretarea restrictiva are loc atunci cind se constata

ca in textul de lege interpreta s-a spus mai mult decit s-a voit ,adica litera legii s-a depasit Astfel norma se va restringe la limitele trasate de vointa legii .-Interpretarea extensiva –este inversul interpretarii

restrictve,adica atunci cind se constata ca textul de lege spune mai putin decit a voit sa spuna legea ,iar prin interpretare se va extinde norma si la alte situatii care nu sunt explicit prevazute ,dar implicit de subinteles

21. Proiectaţi o situaţie în care să demonstraţi modul de funcţionare al excepţiei de neconstituţionalitate în procesul penal

 

La 10 iulie 2011 cetateanul ucrainean , Vaiculescu Ion , fara domiciliu temporar in RM, a fost retinut ca fiind banuit in comiterea infractiunii de tarfic de influenta ,ca temei de retinere a fost informatia operativa de la un agent sub acoperire.

La data de 12 iulie acesta a fost supus arestarii preventive pe termen de 30 de zile .

Ca temei a fost presupunerea ca cet. V.I. va contiuna activitatea infractionala si se va sustrage de la urmarire .La 1 august procurorul a incetat urmarirea penala atragindul pe cetateanul V la raspundere contraventionala (tainuirea unui act de coruptie ) fiind eliberat de sub arest .La 28 august procurorul ierarhic superior a reluat urmarirea penala.

Pe lîngă alte drepturi procesuale, oferite de lege persoanei şi dreptul constituţional de a nu fi urmărită, judecată sau pedepsită de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Principiul în cauză presupune că cel care prin conduita sa a ignorat ordinea de drept va răspunde o singură dată pentru fapta ilicită, pentru o încălcare a legii se va aplica o singură sancţiune juridică. Acest principiu  constituţional se aplică nu numai în cauzele penale, dar şi în cauzele contravenţionale, precum şi în orice altă formă de răspundere juridică din aceeaşi materie de drept (de exemplu - penală sau civilă). În prezenta hotărîre Curtea Constituţională va aborda acest principiu în special în materia penală.

22. Definiţi noţiunea de probatoriu.     (1) În procesul penal, probatoriul constă în invocarea de probe şi propunerea de probe, admiterea şi administrarea lor în scopul constatării circumstanţelor care au importanţă

pentru cauză.    (2) Probele administrate se verifică şi se apreciază de către organul de urmărire penală sau instanţă. Administrarea probelor constă în folosirea mijloacelor de probă în procesul penal, care presupune strîngerea şi verificarea probelor, în favoarea şi în defavoarea învinuitului, inculpatului, de către organul de urmărire penală, din oficiu sau la cererea altor participanţi la proces, precum şi de către instanţă, la cererea părţilor, prin procedeele probatorii. Fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor

23. Analizaţi atribuţiile subiecţilor procesuali în cadrul probatoriului.

Probele administrate se verifică şi se apreciază de către organul de urmărire penală sau instanţă.  În scopul administrării probelor, apărătorul admis în procesul penal, în modul prevăzut de prezentul cod, este în drept:     1) să solicite şi să prezinte obiecte, documente şi informaţii necesare pentru acordarea asistenţei juridice, inclusiv să poarte convorbiri cu persoane fizice dacă acestea sînt de acord să fie audiate în modul stabilit de lege;     2) să solicite certificate, caracteristici şi alte documente din diverse organe şi instituţii care pot să le elibereze în modul stabilit;     3) în interesul asistenţei juridice, să solicite, cu consimţămîntul persoanei pe care o apără, opinia specialistului pentru explicarea chestiunilor care necesită

cunoştinţe speciale.     (3) Bănuitul, învinuitul, inculpatul, apărătorul, acuzatorul, partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor, precum şi alte persoane fizice sau juridice, sînt în drept să prezinte informaţii orale şi scrise, obiecte şi documente care pot fi utilizate ca mijloace de probă.     (4) Toate probele administrate în cauza penală vor fi verificate sub toate aspectele, complet şi obiectiv. Verificarea probelor constă în analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe, administrarea de noi probe şi verificarea sursei din care provin probele, în conformitate cu prevederile prezentului cod, prin procedee probatorii respective. eprezentantul organului de urmărire penală sau judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele şi în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.     (3) Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită pentru organul de urmărire penală sau instanţa de judecată.    (4) Instanţa pune la baza hotărîrii sale numai acele probe la cercetarea cărora au avut acces toate părţile în egală măsură.

24. Redactaţi o cerere la CtEDO în situaţia cînd un subiect procesual a încălcat prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului datorită depăşirii atribuţiilor sale în cadrul probatoriu.

25. Definiţi principiul legalităţii în procesul penal.

In conformitate cu alin 3 al art1 Constitutie ,RM este un stat de drept si democratic.Acesta este un principiu general de drept cu o aplicabilitate universala in cadrul raporturilor juridice Principiul legalităţii procesuale este o transpunere pe plan

procesual a principiului general de drept al supremaţiei şi respectării necondiţionate a dreptului. Acest principiu se deduce şi din caracterul de ordine publică al normelor de drept procesual penal. Acesta este un principiu general al dreptului cu o aplicabilitate universală în cadrul raporturilor juridice, ce constă în respectarea exactă şi uniformă a legii de către toţi subiecţii de drept. Analiza principiului legalităţii procesului penal se poate efectua doar în concordanţă cu art. 15 al Constituţiei Republicii Moldova, care consfinţeşte obligaţia cetăţenilor de a respecta Constituţia şi legile Republicii Moldova. Obligarea respectării legii este universală şi se extinde

asupra tuturor domeniilor sociale. În CPP se prevede că procesul penal reprezintă o activitate desfăşurată în conformitate cu legea procesual penală. Legalitatea procesului penal include obligaţia ca întreaga desfăşurare a procesului penal şi toată activitatea instanţei de judecată, părţilor şi participanţilor la procesul penal să se realizeze în conformitate cu legea.Principiul legalitatii pr pen etse aplicabil in egala masura tuturor activitatilor instantei de judecata ,partilor sia ltor particpanti la pr penal,toti fiind obligate sa respecte legea in actvitatea lor procesuala .Respectarea principiului legalitatii asigura concomitant respectarea tuturor principiilor ,acest fiind unprincipiu-cadru si ca prima conditie a existentei celorlate principii.

26. Distingeţi situaţiile în care jurisprudenţa este o parte componentă a sistemului de drept.

In sistemul de drept al Republicii Moldova, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este direct aplicabilă, avînd forţă constituţională şi supralegislativă. Or, C.E.D.O. a statuat în repetate rînduri că dreptul la tribunal este pus grav în discuţie dacă taxa de stat este fixată într-un cuantum excesiv, în deosebi atunci cînd cel care intenţionează să exercite acţiunea în justiţie sau calea de atac este lipsit de resurse financiare.Ansamblu de solutii pronuntate de catre organele de

jurisdictie in legatura cu probleme de drept sau institutiile juridice examinate cu prilejul desfasurarii litigiilor din competenta lor.Mai este denumita si practica judiciara. In unele sisteme de drept, cu deosebire in sistemul

anglo-american. Jurisprudenta constituie izvor de drept mai ales sub forma precedentului judiciar, adica a unei solutii pronuntate anterior in cauze similare. In tara noastra, desi jurisprudenta nu constituie un izvor de drept, are o valoare orientativa, contribuind la aplicarea corecta si unitara a normelor legale. O importanţă primordială capătă și perspectiva utilizării

jurisprudenţei naţionale оn activitatea subiecţilor procesuali. Cu toate că оn majoritatea ţărilor cu sistem de drept continental legea este considerată ca unic izvor al dreptului sau ca unul esenţial, оn același timp, precedentul este viabil, pornindu-se de la premisa că asupra dreptului statelor membre ale Consiliului

Europei infl uenţează jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a cărei esenţă constă оn utilizarea precedentelor. Este certă poziţia superioară a legiuitorului faţă de instanţă оn ceea ce privește ela borarea normelor de drept; legiuito rul nu este оn stare să prevadă totalitatea aspectelor juridice ale normei elaborate, misiunea de a defi ni tiva norma rămвnвnd a fi pusă оn seama instanţei, vitalitatea procesului de cristalizare a normei juri dice fi ind condiţionată de instituţia precedentului judiciar. Precedentul are capacitatea de a suplini lacunele оn

drept, fi ind mai mult prompt decвt un act normativ. Este necesar a lua оn consideraţie și faptul că precedentul, situвnd pe aceeași treaptă puterea legislativă, execu tivă și judecătorească, asigură fi ecărei vocaţia de a crea izvoare de drept. Precedentul judiciar poate fi mai simplu de modifi cat оn cazul apariţiei necesităţii sociale de schimbare a elementului normativ prin adoptarea unei noi hotărвri.

27. Proiectaţi o situaţie în care în cadrul procesului penal s-ar aplica analogia dreptului sau legii.

In mai multe sisteme de drept este cunoscuta institutia analogiei, aceasta ofera organului de aplicare a dreptului ca dupa constatarea stari de fapt si a adevarului obiectiv sa gaseasca solutie juridica chiar daca nu se gasesc norme care sa se refere la cauza data. Se recurge astfel la doua forme de analogie:1. Analogia legii este procedeul la care se recurge

atunci cand se constata lipsa normei juridice, in cazul ce urmeaza a fi solutionat. In dreptul nostru procedeul analogiei legii nu are, in principiu, aplicare, deoarece

legislatia nu are lacune. Cerintele legalitatii impun rezolvarea cauzelor supuse reglementarii juridice numai pe baza normelor juridice.2. Analogia dreptului constituie o alta forma a analogiei,

la care se recurge atunci cand in solutionarea unei cauze lipseste norma juridica si nici nu se pot gasi norme sau texte juridice care sa reglementeze cauze asemanatoare. Analogia legii :In cadrul procesului penal este greu de

afirmat prezenta unei oarecare analogii ,insa nici nu ne permite sa afirmam lipsa acesteia.Afirmatia potrivit careia in procesul penal se lasa loc de analogie ar fi cazurile ce sunt nemijlocdit legate de drepturile si libertatile fundamentale ale omului prevazute de Conventie.Se creaza astfel de situatie deoarece ,este imposibil de prevazut si de inclus in cadrul legii procesual penale toatlitatea de multitudini de cazuri in cadrul careia s-ar incalca vreun drept sau libertate.Un alt concept in privinta a careva elemente de analogie

ar fi ultraactivitatea le retroactivitatea legiiOdata cu adoptarea codului in anul 2003 ,organele de constatare nu esrau incluse intro lista exhaustiva ,astfel pompierii care prin intermediul unui raport constatau producerea unui incediu lipseau in Cod ,insa acestia aveau astefl de atributie.Un alt exemplu constitue institutia impacarii ,in carul

careia se prevedeau infraciunile ce urmeaza sa benificieze de institutia data .Violul conform CP aln 1 ,insa nu era inclus in CPP ,dar in practica institutia impacarii se practica.Iar in cazul interpretariilor dubiilor in privinta

invinuitului ,acesteia se lua in favoare persoanei acuzate si nicidecum in defavoare.

28. Identificaţi atribuţiile apărătorului în cadrul probatoriului.

Articolul 68. Drepturile şi obligaţiile apărătorului    (1) Apărătorul, în funcţie de calitatea procesuală a persoanei ale cărei interese le apără, are dreptul:    1) să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii;    2) să participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea de către organul de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi la toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa;     3) să explice persoanei pe care o apără drepturile şi să atenţioneze persoana care efectuează acţiunea procesuală asupra încălcărilor legii comise de ea;     4) să pregătească materiale în cauza respectivă;     5) să prezinte documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;     6) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;     7) să înainteze cereri;     8) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;     9) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea lui şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;     10) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, să facă copii; 

    11) să participe la şedinţele de judecată în primă instanţă, în apel, în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac;     12) să pledeze în dezbateri judiciare;     13) la solicitarea sa, să primească gratuit copii de pe hotărîrile care se referă la drepturile şi interesele persoanei pe care o apără;     14) să depună plîngeri împotriva acţiunilor şi hotărîrilor organului de urmărire penală, precum şi să atace sentinţa sau orice altă hotărîre judecătorească finală în cauza respectivă;     15) să participe la împăcarea cu partea oponentă dacă persoana pe care el o apără participă la împăcare;     16) să facă obiecţii referitor la plîngerile altor participanţi la proces despre care a fost informat de către organul de urmărire penală sau a aflat despre ele din alte surse, precum şi să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile şi propunerile altor participanţi la proces şi referitor la chestiunile soluţionate de instanţa de judecată;     17) să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlalţi participanţi la proces;     18) să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată;     19) să-i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală de la persoana interesele căreia le apără sau, în cazurile prevăzute de lege, din bugetul statului;    20) să i se repare prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei.     (2) Apărătorul bănuitului, învinuitului, inculpatului în scopul clarificării circumstanţelor care combat învinuirea,

exclud răspunderea penală a persoanei pe care o apără sau atenuează pedeapsa ori măsurile procesuale de constrîngere, precum şi în scopul acordării asistenţei juridice necesare, în afară de drepturile prevăzute la alin.(1), dispune, de asemenea, de următoarele drepturi:     1) să aibă întrevederi cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, fără a se limita numărul şi durata lor;     2) să participe la orice acţiune procesuală efectuată cu participarea persoanei pe care o apără dacă aceasta o cere persoana pe care o apără sau însuşi apărătorul;     3) să ia cunoştinţă de materialele prezentate în judecată de către organul de urmărire penală pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării.     (3) Apărătorul nu este în drept să întreprindă careva acţiuni împotriva intereselor persoanei pe care o apără şi să o împiedice să-şi realizeze drepturile. Apărătorul nu poate, contrar poziţiei persoanei pe care o apără, să recunoască participarea ei la infracţiune şi vinovăţia de săvîrşirea infracţiunii. Apărătorul nu este în drept să destăinuiască informaţiile care i-au fost comunicate în legătură cu exercitarea apărării dacă aceste informaţii pot fi utilizate în detrimentul persoanei pe care o apără.     (4) Avocatul nu este în drept să renunţe nemotivat la apărare. Apărătorul nu este în drept să-şi înceteze de sine stătător împuternicirile de apărător, să împiedice invitarea unui alt apărător sau participarea lui în această cauză. Apărătorul nu este în drept să transmită altei persoane împuternicirile sale de a participa în cauza respectivă.    (5) Apărătorul nu este în drept, fără consimţămîntul persoanei pe care o apără, să efectueze următoarele acţiuni:    1) să o declare vinovată de săvîrşirea infracţiunii; 

    2) să declare împăcarea persoanei pe care o apără cu partea oponentă;     3) să recunoască acţiunea civilă;     4) să retragă plîngerile persoanei pe care o apără;     5) să-şi retragă apelul sau recursul împotriva sentinţei de condamnare.     (6) Apărătorul este obligat:     1) să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală sau a instanţei;     2) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;     3) să nu părăsească sala de şedinţe pînă la anunţarea întreruperii, fără permisiunea preşedintelui şedinţei;     4) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.Poartă un caracter specii c rolul apărătorului în

probatoriu. În Codul de procedură penală din 1961, potrivit art.46, apărătorul avea obligaţia de a folosi toate mijloacele și formele de apărare prevăzute de lege pentru a lămuri împrejurările care ar putea să determine achitarea învinuitului ori să-i atenueze răspunderea. Codul de procedură penală din 2003 determină statutul apărătorului ca persoană care acordă asistenţă juridică. În doctrină nu există o poziţie unitară referitor la dei niţia noţiunii de asistenţă juridică, aceasta i ind un element al dreptului la un proces echitabil. Art.6 par.3) lit. (c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului proclamă dreptul acuzatului la asistenţă juridică conform propriei sale alegeri sau când acesta nu dispune de mijloacele necesare, posibilitatea de a i asistat în mod gratuit dacă o cer interesele justiţiei.

Potrivit Codului de procedură penală din 2003, se lărgesc drepturile părţilor de a avea acces la piesele dosarului în faza de urmărire. Avocatul dispune atât de dreptul de a participa la orice acţiune procesuală efectuată cu participarea persoanei pe care o apără, cât și să ia cunoștinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea lui. Atribuţii similare capătă și alte părţi în proces

Este evident că apărătorul participă în probatoriul penal fără a purta sarcina probei. În acest aspect se cere de remarcat că obligaţia, în sens juridic, reprezintă opusul dreptului subiectiv și constă în satisfacerea sau, după caz, îndeplinirea prerogativelor pe care le implică drepturile sau competenţa celuilalt subiect al raportului juridic concret.

Nerespectarea obligaţiilor atrage sancţiuni care, în aspect procesual penal, reprezintă consecinţe survenite pentru subiectul raporturilor juridice în cazul nerespectării de către acesta a normelor procesual penale.

29. Analizaţi modalităţile de administrare a probelor de către apărător. 1. Sarcina apărării în sensul articolului 100 constă în descoperirea unor împrejurări care fie îl îndreptăţesc pe învinuit, fie contribuie la atenuarea responsabilităţii. Sarcina apărătorului nu poate fi asimilată cu sarcina organului de urmărire, care în baza articolului 19, alineatul 3 are obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de lege, pentru cercetarea sub toate aspectele, complet şi obiectiv a circumstanţelor cauzei, reieşind din faptul că articolul 19 determină accesul la justiţie, şi pune această sarcină în seama organelor statului. Trebuie de luat în consideraţie şi faptul că dacă apărarea nu şi-a realizat atribuţiile sale potrivit articolul

100, aceasta nu poate fi interpretat ca o dovedire a vinovăţiei persoanei. Apărătorul, însă nu poate administra probe, aplicînd aceleaşi mijloace probatorii aplicate de către organul de urmărire penală. 2. Reieşind din faptul că persoana se prezumă

nevinovată, toate acţiunile în constatarea vinovăţiei este pusă în seama subiectului care intentează acţiunea penală. Partea apărării au dreptul de a participa la probaţiune, la administrarea probelor, utilizînd metoda de solicitare. În acest sens avocatul are dreptul de a descoperi şi a transmite anumite obiecte, documente, poate efectua fotografierea, înregistrarea audio sau video, poate întocmi anumite scheme sau planuri, în caz cînd sunt necesare anumite cunoştinţe speciale avocatul poate apela la un specialist. În cazul cînd avocatul a purtat convorbiri cu unele persoane fizice, aceste date sunt transmise organului de urmărire, care trebuie să audieze aceste persoane în calitate de martori. În cazul cînd a dus convorbiri cu persoana fizică, avocatul poate înregistra aceste convorbiri video sau audio cu acordul persoanei, fie poate propune persoanei de a întocmi o lămurire care apoi poate fi autentificată în notariat şi servi în continuare temei pentru audierea persoanei de către organul de urmărire sau de către instanţa de judecată. 3. O altă metodă de administrare a probelor de către

apărare este solicitarea diferitor documente din organizaţii şi instituţii. Aceste documente pot să fie certificate de sănătate, materiale de arhivă, diferite acte normative departamentale, ş.a. Cu toate că în fiecare caz concret organul de urmărire ia decizia privind efectuarea actelor suplimentare la cererea avocatului, refuzul de a efectua aceste acte trebuie să fie întemeiat şi argumentat.

4. Este necesar de menţionat şi faptul că administrarea probelor de către apărător este un drept şi nu o obligaţie a acestuia şi faptul că apărarea nu a administrat probe nu poate fi interpretat ca un eşec al apărării. Apărarea determină oportunitatea administrării anumitor probe. Verificarea probelor în sensul alineatului 4, articolul 100, se efectuează prin anumite metode: analiza conţinutului probelor administrate, coroborarea cu alte probe. Corobora (din latinescul „corroborare”) înseamnă a întări, a sprijini, a da putere, a consolida, a confirma. Probele trebuie coroborate cu alte probe care au fost administrate mai înainte, pot fi administrate noi probe sau poate fi verificată sursa (de exemplu, prezentarea spre recunoaştere, verificarea declaraţiilor la faţa locului, experimentul, ş.a.).

30. Estimaţi în ce măsură atribuţiile apărătorului în cadrul probatoriului se conformează cu principiul „egalităţii armelor” consfinţit de CtEDO.

In jurisprudenta europeana, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor pe toata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una dintre ele sa fie avantajata in raport cu cealalta parte sau celelalte parti in proces. Acest principiu decurge inmod direct din faptul ca orice persoana are dreptul la ascultarea cauzei sale in mod echitabil.Principiul este un element esential al dreptului la un proces echitabil. Acest principiuimpune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditiicare sa nu plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu adversarul ei si ca exigenta„egalitatii armelor” in sensul unui just echilibru intre parti are, in principiu

acelasi rol atat in procesel civile, cat si in cele penale.Astfel, o diferenta de tratament in ascultarea martorilor poate incalca principiul egalitatiiarmelor. Orice inegalitate in comunicarea documentelor poate fi sanctionata in numeleacestui principiu. Partile trebuie sa aiba posibilitatea de a prezenta in mod egal mijloacele de proba de care dispun. De asemenea, principiul egalitatii armelor trebuie sa fie respectat intimpul exercitarii cailor de atac.Aceasta implica faptul ca orice parte a unei proceduri,

indiferent dacă este in materie civilasau penala, trebuie sa aibă posibilitatea rezonabila de a-si prezenta punctul de vedere in fatatribunalului in conditii care sa nu o dezavantajeze fata de celelalte parti ale procesului saufata de acuzare.Astfel, s-a decis ca exista o incalcare a principiului egalitatii armelor in situatia in careacuzarea depune la dosar un document, inainte de audienta publica, in care isi prezinta inrezumat argumente, iar acuzatul nu are acces la acel document. Atunci cand se depune la dosarul cauzei

undocument important pentru solutionarea acesteia, este insa obligatoriu ca partile sa aibacunostinta de continutul sau, indiferent daca instanta utilizeaza sau nu documentul inmotivarea hotararii.Tot astfel, s-a constat o violare a exigentelor egalitatii

armelor procedurale in situatia in carelegea austriaca nu permitea participarea si expunerea orala a argumentelor in fata instanteide apel decat a reprezentantului parchetului, nu si inculpatului sau avocatului sau. De asemenea, faptul ca in urma caii de atac se poate

inrautati situatia inculpatului conduceinstanta

europeana la o analiza stricta a posibilitătilor egale de a declansa procedura decasare. În acelaşi context, Curtea a precizat că se poate vorbi de o atingere serioasă a principiului egalităţii armelor atunci când pentru declanşarea unei proceduri de atac statul beneficiază de suspendarea termenul de apel pe perioada vacanţei, în timp ce cealaltă partenu beneficiază de această posibilitate de prelungire a termenului.Actualmente, în legislaţia procesual penală nu există

mecanisme care ar avea ca scop contribuţiala asigurarea efectivă a unei „egalităţi a armelor”. Cu toate că art.100 alin.(2) C.proc.pen. prevede uneleatribuţii ale apărării în cadrul probatoriului penal, această normă rămâne însă a avea o naturădeclarativă, fără anumite garanţii procesuale. În asemenea condiţii, una dintre soluţiile pertinente estecea de consolidare a instituţiei investigaţiei avocatului.Acordarea unor drepturi avocatului în cadrul probatoriului vine să asigure principiul „egalităţiiarmelor” în raport cu partea acuzării. În situaţia în care extinderea dreptului avocatului de a fi implicatactiv în probatoriu va avea ca obiectiv asigurarea echităţii procesului, acest fapt va predomina asupraunor tradiţii în care rolul acuzării era predominant.Reformele în acest domeniu trebuie să fie promovate

moderat, luându-se în considerare factoriisociali, economici ş.a. La promovarea instituţiei cercetării avocatului trebuie să se ţină cont de obligaţia autorităţilor de a întreprinde toate măsurile pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă,a circumstanţelor cauzei, inclusiv de obligaţia de a administra probe în apărare. Proporţinonalitatea înacest sens se manifestă prin acordarea dreptului şi obligaţiei avocatului de a administra

probe, iar lipsa probelor în apărare nu trebuie să fie interpretată ca un eşec al apărării. Instituţia investigării avocatului poate căpăta în aspect de formă diverse conotaţii. Fiind după natura sa mixtă, instituţia va consolidagaranţiile procesuale de protecţie a drepturilor persoanei în probatoriul penal sub aspectul principiului„egalităţii armelor”

31. Stabiliţi esenţa principiului Prezumţiei nevinovăţiei în cadrul procesului penal.

Principiul prezumtiei nevinovătiei reprezintă o regulă de bază a PP ii unul dintre dr. Fundamentale ale omului.

Esenta acestui principiu constă în statutul acordat bănuitului, învinuitului sau inculpatului în cadrul PP, fiind considerat o persoană de bună credintă. Din acest statut rezultând toate garantiile puse la dispozitia acestora si respectarea dr. de a nu încălca acest drept fundamental si de ai acorda garantii reale de a se apăra de o acuzatie injustă. Principiul prezumtiei nevinovătiei mai include si lipsa obligatiei vreunei persoane să\si dovedească nevinovătia sa.Prezumţia de nevinovăţie (presupunerea, recunoaşterea

juridică a unui fapt pînă la proba contrarie) este una legală şi relativă. Aceste se explică prin faptul că este prevăzută expres în lege şi este posibilă răsturnarea (tot în baza legii) acestei prezumţii.Prezumţia nevinovăţiei cuprinde şi lipsa obligaţiei vre-

unei persoane să-şi dovedească nevinovăţia sa (art. 8 al (2) CPP R.M.). De asemenea este recunoscut şi atribuit dreptul recunoaşterii întemeiate a persoanei ca vinovat de săvîrşirea unei infracţiuni, doar instanţei de judecată, care

nu este ţinută de vre-un interes de serviciu ca să acuze sau să achite în mod preconceput o persoană. Vinovăţia persoanei se stabileşte în cadrul unui proces cu respectarea garanţilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei1. Sarcina probei revine organelor de urmărire penală (art. 100 CPP R.M., art. 64 al. P. 7, art. 66, al. 2 p. 7). Pînă la adaptarea unei hotărîri de condamnare şi pînă la rămînerea definitivă a acesteia, inculpatul are statutul de persoană nevinovată. Acest statut al persoanei se răsfrînge şi în alte raporturi, decît cel Procesual-penal – pînă la rămînerea definitivă a sentinţei persoana dispune de toate drepturile constituţionale, participarea la alegeri, dreptul la libera alegere a locuinţei, Legea procesual-penală stabileşte că răsturnarea

prezumţiei nevinovăţiei sau concluziile despre vinovăţia persoanei despre săvîrşirea infracţiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate legal, se interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului. Această reglementare se include în spiritul prezumţiei nevinovăţiei datorită faptului că pedepsirea oricărei persoane pentru o faptă penală se poate realiza doar în baza unor informaţii certe şi veridice despre vinovăţia ei, neadmiţîndu-se presupunerile sau probele afectate de incertitudine. Chiar în cazul aprecierii probelor orice informaţie, în baza căreia se pot trage 2 sau mai multe concluzii opuse (în sensul apărării sau acuzării) despre aceeaşi circumstanţă arată imposibilitatea punerii acesteia în baza unei sentinţe de vinovăţie.Principiul procesual al prezumţiei de nevinovăţie este

subordonat principiului legalităţii şi constituie baza

1

principiilor, libertăţii persoanei, respectării demnităţii umane şi a dreptului de operare. Cu toate acestea nu este posibil şi nici utilă societăţii

respectarea într-un mod absolut al acestei prezumţii pentru a nu ajunge într-o extremă cînd să nu fie permise nici o acţiune procesual-penală, care limitează unele drepturi ale persoanei din motiv că nu avem o sentinţă definitivă, or sentinţa definitivă nu poate fi emisă decît după o urmărire penală care implică şi măsurile procesuale de constrîngere cu respectarea prevederilor legii.Dacă prezumţia nu permite pedepsirea unui nevinovat

atunci tot ea presupune şi faptul că nici o persoană recunoscută vinovată de săvîrşirea unei fapte penale, în spiritul de dreptate şi justiţie, nu trebuie să rămînă nepedepsită şi sancţiunile să fie aplicate cu toată fermitatea şi severitatea în raport se greutatea infracţiunilor săvîrşite2.

32. Generalizaţi constatările CtEDO în cauza Popovici vs Moldova.

Reclamantul a susţinut că a avut loc încălcarea articolului 3 din Convenţie pe motivul condiţiilor inumane şi degradante de detenţie; o încălcare a articolului 5 pe motivul arestării preventive nemotivate; o încălcare a articolului 13 pe motivul lipsei unor căi de recurs efective referitor la condiţiile inumane şi degradante de detenţie; o încălcare a articolului 6 pe motivul neechităţii proceselor penale; şi o încălcare a prezumţiei de nevinovăţie

2

Reclamantul, dl Petru Popovici, cunoscut drept Micu (“reclamantul”), este cetăţean al Moldovei care s-a născut în 1962. În prezent, el ispăşeşte o condamnare pe viaţă în închisoarea din Rezina.

C ondiţiile de detenţie ferestrele erau acoperite cu plăci din metal iar lumina electrică era tot timpul stinsă. Celulele nu aveau sistem de ventilare. Nu existau saltele, perne, pături sau paturi. Deţinuţilor li se refuza oportunitatea unei plimbări zilnice. Nu existau mijloace de menţinere a igienei în celulă. Nu exista duş şi deţinuţii nu primeau mîncare suficientă. Din cauza imposibilităţii statului de a oferi mîncare corespunzătoare, deţinuţilor li se permitea în mod excepţional de a primi mîncare de la familiile lor.Curtea va considera că condiţiile de detenţie au rămas

neschimbate. În continuare, Curtea reiterează că în cauza Becciev ea a constatat că condiţiile de detenţie au atins pragul minim de severitate contrar articolului 3 din Convenţie (a se vedea Becciev,În prezenta cauză, Curtea nu constată nici un motiv de a se îndepărta de acea constatare şi, prin urmare, conchide că condiţiile de detenţie din timpul arestului administrativ al reclamantului au constituit un tratament inuman şi degradant şi că a existat o încălcare a articolului 3 din Convenţie. motivele invocate de instanţele naţionale pentru deţinerea

lui în timpul procesului erau generale şi prestabilite şi nu puteau prin urmare fi considerate relevante şi suficiente în sensul articolului 5 § 3 din Convenţie.instanţele naţionale cînd au dispus arestarea

reclamantului şi prelungirea acestei măsuri, au invocat dreptul intern pertinent, fără a arăta motivele de ce au

considerat că susţinerile precum că reclamantul s-ar putea sustrage sau să influenţeze ancheta ar fi întemeiat - Curtea a constatat încălcări ale articolului 5 § 3 din Convenţie. În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că motivele pe care s-a bazat Judecătoria Buiucani şi Curtea de Apel Chişinău în hotărîrile lor de a dispune arestarea preventivă a reclamantului şi de a o prelungi nu au fost “relevante şi suficiente”.Reclamantul a susţinut că procedurile care au condus la

condamnarea sa au fost inechitabile şi arbitrare. În particular, el a susţinut că, Curtea Supremă de Justiţie l-a condamnat în lipsa saTotuşi, după casarea sentinţei de achitare a reclamantului

adoptată de prima instanţă, Curtea Supremă a calificat acuzaţiile penale împotriva reclamantului, condamnînd-ul aproape pe toate capetele de acuzare aplicînd-ui detenţiunea pe viaţă, fără a examina anumite probe aduse personal de el şi fără a prezenta probele în prezenţa sa într-o şedinţă publică cu scopul de a asigura procedura contradictorie. Guvernul a susţinut că reclamantul a refuzat să participe la şedinţa din faţa Curţii Supreme din 1 martie 2004. O asemenea renunţare din partea reclamantului – în măsura în care este permisă – trebuie stabilită fără ambiguitatePrin urmare, a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 din

Convenţie.  Reclamantul a susţinut că declaraţia dlui Gurbulea,

precum că el era conducătorul unei organizaţii criminale, înainte ca acesta să fie condamnat, a constituit o încălcare a dreptului său de a fi prezumat nevinovat  Curtea reiterează că prezumţia de nevinovăţie garantată

de articolul 6 § 2 din Convenţie este unul din elementele

unui proces echitabil prevăzut de articolul 6 § 1. Ea ar fi încălcată dacă o declaraţie a unei persoane oficiale referitor la o persoană acuzată de o infracţiune penală reflectă opinia că aceasta este vinovată înainte ca aceasta să fi fost dovedit în conformitate cu legislaţia. Este de ajuns, chiar şi-n lipsa unei constatări formale, că există un anumit raţionament care sugerează că oficialul îl consideră pe acuzat ca pe un vinovat. Cu privire la aceasta Curtea reiterează importanţa alegerii cuvintelor de către persoanele oficiale în declaraţiile lor înainte ca o persoană să fi fost judecată şi găsită vinovată de comiterea unei infracţiuniIn consecinţă, declaraţia dlui Gurbulea a fost o declaraţie

clară referitoare la vinovăţia reclamantului, care, mai întîi de toate, a încurajat publicul în a-l considera vinovat şi, în al doilea rînd, a prejudiciat aprecierea faptelor de către autoritatea judiciară competentă. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 2 din Convenţie. Reclamantul a susţinut că potrivit dreptului intern nu

exista un recurs în temeiul căruia ar fi putut solicita o încetare imediată a încălcării articolului 3 pe motivul unor condiţii inadecvate de detenţieCurtea nu consideră posibil de a se îndepărta de

constatările sale din cauza Ostrovar. În consecinţă, a existat o încălcare a articolului 13 din Convenţie, combinat cu articolul 3 din Convenţie

33. Compuneţi anumite reguli care trebuie respectate de către organul de urmărire penală în relaţiile cu mass-media, astfel încît să nu se încalce prezumţia de nevinovăţie.

In ceea ce priveste incalcarea prezumtiei de nevinovatie prin declaratiile oficiale ale reprezentantilor statului doctrina, tratand destul de lapidar aceasta problema, a trasat cateva linii directoare in materie pornind de la jurisprudenta Curtii

Europene a Drepturilor Omului. S-a evidentiat regula conform careia, orice reprezentant al

statului trebuie sa se abtina sa declare public faptul ca cel fata de care s-a pus in miscare

urmarirea penala sau a fost trimis in judecata este vinovat de savarsirea infractiunii ce i se

reproseaza, inainte ca vinovatia sa fistabilita de catre instanta printr-o hotarare definitiva de

condamnare. Atitudinea autoritatilor nu trebuie sa denote ca opinia lor este formata altfel decat prin

evaluarea probelor administrate in cauza.O declaratie a oficialilor ce insinueaza puternic vinovatia

celui in cauza este de natura sa infranga prezumtia de nevinovatie chiar inainte de inceperea urmaririi penale in cauza, inca din faza actelor premergatoare.Subiectii carora li se aplica direct aceasta interdictie de pronuntare in public cu privire la vinovatia acuzatului, sunt reprezentati in primul rand de magistrati, atat judecatori cat si procuroricat si de orice alt reprezentant al puterii publice, cat timp declaratiile acestora sunt facute in calitate de reprezentant al statuluiIn stadiul incipiental al anchetei nu sunt permise

declaratiile interpretabile, in catalogarea lor tinandu-se cont de sensul real al termenilor si nu de sensul

literal al acestora. Sensul real al

termenilor se apreciaza in context, folosirea unei terminologii asemanatoare atat de catre acuzat cat si de catre autoritati putand duce la stabilirea acestuia Pentru ca aceasta garantie trebuie sa fie efectiva, afirmatiile publice sub forma dubitativa sau

interogativa nu sunt excluse de plano de la aplicarea standardului impus de articolul 6 din Conventiei.Curtea subliniaza inca o data importanta alegerii

vocabularului si terminologiei folosite in declaratiile publice si in actele oficiale atunci cand este vorba de o persoana care nu a fost judecata si condamnata in mod definitv de catre instanta competenta.

Propunere e doptarea unei legislaţii specifice , care să protejeze valorile fundamentale ale procesului penal, să definească obligaţii şi interdicţii erga omnes in modul de raportare la cetăţenii bănuiţi de săvărşirea unor fapte penale, să reglementeze in mod explicit comportamentul dezirabil al autorităţilor publice, oficialilor, oamenilor politici faţă de suspecţi şi faţă de procesele penale aflate in curs de desfăşurare.1. Comunicatele de presă au caracter oficial. Ele nu

reprezintă punctul de vedere al persoanei desemnate să redacteze materialul, al purtătorului de cuvănt sau al structurii cu atribuţii in relaţia cu presă, ci reprezintă punctul de vedere al instituţiei inseşi. 2.Existenta unui Biroude informare publică şi relaţii cu

presă care obligatoriu sa fie condus de un procuror şef birou, subordonat direct procurorului general .3. Atunci cănd persoana care face obiectul comunicatului

de presă este cunoscută publicului intr-o altă calitate decăt cea pe care o are in mod oficial, neadmitere de a face

trimitere la porecla ,sau numele sub care este cunoscut banda ,sau careva asociatii cu aceasta De exemplu, in cazul lui Popovici vs RM4. Folosirea unui pronume de politeţe (domnul) a fost

identificată, cu totul izolat, in cazul implicarii unui procuror cu funcţie de conducere intr-un eveniment rutier.5. Nu se introduce prin niciun fel de element indoiala cu

privire la comiterea faptei de către persoana la care se face referire ori dubiul cu privire vinovăţia invinuitului/inculpatului in comiterea acesteia. Afirmaţiile in legătură cu vinovăţia invinuitului sau inculpatului sunt tranşante şi lipsite de orice relativism.6. Caracterul cert al faptei săvărşite de persoana la care se

referă este subliniată şi prin folosirea formei de trecut perfect compus a verbului care descrie acţiunea ilicită a persoanei. Acesta semnifică o acţiune sigură, trecută şi terminată,astfel se incalca principiul..

34. Definiţi declaraţiile persoanei acuzate.

Declaraţia se defineşte ca o mărturisire, o afirmare deschisă a unor convingeri, opinii sau sentimente, ceea ce afirmă cineva cu un anumit prilej. Declaraţiile sunt depuse în cadrul urmăririi penale şi judecării cauzei. Sunt recunoscute doar ca mijloc de probă separat doar declaraţiile depuse în cadrul acţiunilor procesuale respective cum ar fi audierea, confruntarea şi verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii.  Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului sînt informaţiile orale sau scrise,

depuse de aceştia la audiere în conformitate cu prevederile prezentului cod, referitor la circumstanţele care au servit temei pentru a-i recunoaşte în această calitate, precum şi la alte împrejurări ale cauzei pe care le cunosc. . Declaraţiile învinuitului şi inculpatului au aceeaşi valoare

ca şi celelalte probe din dosar. Din aceste considerente, recunoaşterea vinovăţiei, ca atare, nu are valoare probantă, având valoare probantă informaţiile pe care le depun învinuitul şi inculpatul despre fapta dată. Recunoaşterea vinovăţiei poate fi luată în consideraţie doar în ansamblu cu celelalte probe din cauză. Este necesar de nu confundat recunoaşterea vinovăţiei în cadrul declaraţiilor cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei

35. Argumentaţi necesitatea confirmării recunoaşterii vinovăţiei cu alte probe în cauza penală.

Acordul de recunoaştere a vinovăţiei se întocmeşte în scris, cu participarea obligatorie a apărătorului, învinuitului sau inculpatului şi numai în cazul infracţiunilor uşoare, mai puţin grave şi graveDeclaraţiile învinuitului şi inculpatului au aceeaşi valoare

ca şi celelalte probe din dosar. Din aceste considerente, recunoaşterea vinovăţiei, ca atare, nu are valoare probantă, având valoare probantă informaţiile pe care le depun învinuitul şi inculpatul despre fapta dată. Recunoaşterea vinovăţiei poate fi luată în consideraţie doar în ansamblu cu celelalte probe din cauză. Este necesar de nu confundat recunoaşterea vinovăţiei în cadrul declaraţiilor cu acordul de recunoaştere a vinovăţiei .

În cazul cînd învinuitul, inculpatul şi-a recunoscut vinovăţia în cadrul mai multor acţiuni procesuale, e necesar de a constata dacă nu sunt contradicţii esenţiale în declaraţiile depuse la diferite faze ale procesului. În cazul cînd există contradicţii esenţiale, acesta este un criteriu de a aprecia că probele care constată vinovăţia sunt insuficiente.

36. Proiectaţi o situaţie cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului va constata o violare a drepturilor omului în funcţei de aprecierea incorectă a declaraţiilor persoanei acuzate.

37. Reproduceţi conţinutul juridic al cerinţei egalităţii tuturor în faţa legii şi autorităţilor.

O justitie nu poate fi echitabila si corecta daca ea nu asigura egalitatea tuturor,bazinduma pe prevederile

constitutionalecu privire la exprimarea particulara a egalitatii.In privinta tuturor persoanelor implicate in proces se

aplica acelai norme materiale si procesuale ,oferindusile aceleasi dr si li se impune aceleasi obligatiiEsential este ca odata cu stabilirea volumului de dr si obligatii sa nu se faca discriminare intre persoane (tuturir martorilor li se ofera aceleasi drepturi s obligatii impuse).Autoritatile publice implicate in proces penal trebuie sa

adopte o atitudine egala fata de toate persoanele ,fara a face careva discriminari ,a unui tratament mai rau fata de unele sau mai indulgent fata de altele.Organele de drept sunt obligate in asigurarea exercitarii

reale a dr de catre orice persoana.Principiul dat exclude posibilitatea infiintarii unor organe

de urmarire penala sau instantelor judecatoresti extraordinare pentru anumite categorii de persoane in scopul oferirii unui tratament mai privilegiat sau discriminatoriu .Legea nu enumera exhaustiv circumstantele care pot

servi drept motiv pentru discriminarea.Prevederea leagladin alin1 .stabileste interdictia discriminarii oricare ar fi motivul.Cu toate acestea ,nu se interzice un tratament juridic diferentiat .Curtea europeana a indicat pr egalitatii nu se incalca daca la baza acestia e o justificare obiectiva si rezonabila,iar distinctia urmareste un scop legitim si este proportional cu mijloacele aplicate si scopul care se urmareste a fi atins..Cu toate acestea,pentru anumite motive,cum ar fi

sexul,sau cetatenia ,trebuie sa existe o argumentatie foarte intemeiata pentru a nu las loc dubiilor de diferentieri.

Exceptiile de la procedura obisnuita se fac pentru anumite categorii de pers ce nu incalca acest principiu ,in cadrul carora s urmareste stabilirea carova garantii pentru infaptuireea activitatii lor profisionale sau garantii pentru buna infaptuire a justitie si nu vin in contradictie cu regulile expuse de Curtea Europeana .

38. Demonstraţi esenţa principiului „egalităţii armelor”.

In jurisprudenta europeana, principiul egalitatii armelor semnifica tratarea egala a partilor petoata durata desfasurarii procedurii in fata unui tribunal, fara ca una dintre ele sa fieavantajata in raport cu cealalta parte sau celelalte parti in proces. Acest principiu decurge inmod direct din faptul ca orice persoana are dreptul la ascultarea cauzei sale in mod echitabil.Principiul este un element esential al dreptului

la un proces echitabil. Acest principiu impune fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza sa in conditiicare sa nu plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu adversarul ei si ca exigenta„egalitatii armelor” in sensul unui just echilibru intre parti are, in principiu acelasi rol atat in procesel civile, cat si in cele penale.Astfel, o diferenta de tratament in ascultarea

martorilor poate incalca principiul egalitatiiarmelor. Orice inegalitate in comunicarea documentelor poate fi sanctionata in numeleacestui principiu. Partile trebuie sa aiba posibilitatea de a prezenta in mod egal mijloacele de proba de care dispun. De asemenea, principiul egalitatii

armelor trebuie sa fie respectat intimpul exercitarii cailor de atac

Principiul egalitatii armelor se aplica atat in materie civila, cat si in materie penala, in sensula r t .  6  d in  Convent i a  Europeana  a  Drep turi lo r  Omulu i .   In   rea l i t a te   sun t  v iza te   toa te  procedurile. Totusi, principiul nu are o sfera de aplicabilitate absoluta. Egalitatea nu poate fidecat relativa si trebuie sa fie apreciata „in mod rezonabil” Judecatorii trebuie sa dea dovada de pragmatism in

acest domeniu, ceea ce nu poate fi decat aprobat. O abordare preaabsolutista a principiului egalitatii armelor s-ar manifesta, in mod cert, prin ineficacitateaacestuia.Instanta europeana a admis ca, la fel ca si celelalte garantii prevazute de art. 6 par. 1 dinConventie, principiul egalitatii armelor se aplica oricarei proceduri, fie ea contencioasa saugratioasa.Verificand respectarea de catre instantele nationale a principiului discutat in cadrulunei proceduri concrete, instanta europeana nu are ca misiune sa se pronunte asupra fondului procesual, oricare i-ar fi obiectul, acuzatie in materie penala sau contestatie a unor drepturi siobligatii civile.Pr inc ip iu l  de  ega l i t a te  a  a rmelor  es te  deoseb i

t  de   impor tan t   in t ruca t   se   sub in te legerespectarea dreptului la aparare sau chiar necesitatea unei dezbateri contradictorii, garantii puternice in care se integreaza din ce in ce mai mult si a caror efectivitate este necesar sa fie protejata. Curtea a amintit ca elementele de proba trebuie sa

fie in principiu prezentate infata justitiabilului,

in sedinta publica, in vederea unei dezbateri contradictorii;. Jurisprudentaeuropeana a precizat ca principiul egalitatii reprezinta un element al notiunii mai extinse a procesului echitabil care incorporeaza si dreptul fundamental la caracterul contradictoriu altribunalului. Dreptul la un proces echitabil contradictoriu presupune,

in principiu, pentru o parte, posibilitatea de a lua cunostinta de observatiile sau documentele prezentate, precum side a le pune in discutie. Principiul egalitatii armelor si principiul contracdictorialitatii nutrebuie confundate. Se poate intampla, ca in cadrul aceleiasi cauze, un principiu sa fierespectat, dar nu si celalalt. Notiunea de proces echitabil cuprinde dreptul la un

procescontradictoriu, care presupune dreptul partilor de a face cunoscute elementele care suntnecesare pentru reusita pretentiilor acestora, dar si de a lua la cunostinta si discuta oricedocument sau observatie prezentata judecatorului in vederea influentarii deciziei acestuia side a le pune in discutie.

39. Justificaţi existenţa cazurilor de excepţie de la principiul egalităţii.„Egalitatea armelor” constituie unul dintre elementele

noţiunii mai largi de „proces echitabil”, care impune instanţa să ofere fiecărei părţi posibilitatea rezonabilă de a-şi susţine cauza in condiţii care să nu o plaseze intr-o situaţie dezavantajată in raport cu adversarul ei. In procedura penală naţională subiectul rămane controversat. Dintr-un punct de vedere, procurorul este parte in proces

cu drepturi egale, iar dintr-un alt punct de vedere, insăşi Constituţia acordă procurorului un statut deosebit de cel al părţilor – cel de contribuţie la exercitarea justiţiei. Art.19

alin.(3) C.proc.pen. include in obligaţiile procurorului asigurarea examinării cauzei sub toate aspectele, complet şi obiectiv, evidenţiind atat circumstanţele care dovedesc vinovăţia, cat şi cele care il dezvinovăţesc, precum şi circumstanţele care ii atenuează sau agravează răspunderea. După cum se observă, statutul procurorului depăşeşte

atribuţiile de a fi parte simplă in proces. Insă acest statut nu-i permite procurorului să-şi creeze imaginea de parte avantajată faţă de acuzat sau apărătorul acestuia. In probatoriul penal, problema are două conotaţii: de a prezenta părţii opuse probele atestate şi de a avea posibilitatea administrării de probe in condiţii egale.Atribuţiile apărătorului, spre deosebire de cele ale

procurorului şi ofiţerului de urmărire penală, nu pot fi limitate doar la anumite prevederi legale. Efectuand acţiuni procesuale, procurorul şi ofiţerul de urmărire penală sunt limitaţi in activitatea lor de normele legale. Apărătorul, potrivit art.67 alin.(1) C.proc.pen., acordă asistenţă prin toate mijloacele neinterzise de legePrincipiul „egalităţii armelor” constituie unul dintre

elementele noţiunii mai largi de „procesechitabil”, care impune instanţa să ofere fiecărei părţi

posibilitatea rezonabilă de a-şi susţinecauza in condiţii care să nu o plaseze intr-o situaţie

dezavantajată in raport cu adversarul ei.Statutul procurorului depăşeşte atribuţiile de a fi parte

simplă in proces. Insă acest statut nu-ipermite procurorului să-şi creeze imaginea de parte

avantajată faţă de acuzat sau apărătorul acestuia.

40. Descrieţi procedura de audiere a bănuitului, învinuitului, inculpatului.

1 Audierea bănuitului, învinuitului sau inculpatului trebuie să fie efectuată imediat după reţinere sau aplicarea unei măsuri preventive ca bănuit sau după emiterea unei ordonanţe de recunoaştere ca bănuit sau după înaintarea acuzării.2 Reieşind din articolele 64 şi 66 CPP RM, bănuitul

şi învinuitul şi inculpatul au dreptul la asistenţă juridică pînă la audierea lor. Este necesar de a asigura posibilitatea întrevederii cu apărătorul în condiţii de confidenţialitate. Aceasta întrevedere nu poate fi limitată în timp. În situaţia cînd apărătorul ales nu poate să se prezinte se procedează conform prevederilor articolului 70. 3 Audierea învinuitului, bănuitului sau inculpatului

poate avea loc doar cu acordul acestor persoane. Din aceste considerente, persoana care efectuează audierea trebuie să constate dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul este de-acord să depună declaraţii despre acest fapt făcându-se menţiune în procesul verbal. 4 Timpul nopţii este intervalul de timp cuprins între

orele 22.00 şi 6.00 (vezi comentariul la articolul 6). Importanţa practică a acestei prevederi constă în faptul că în timpul nopţii se interzice efectuarea oricărei acţiuni procesuale, cu excepţia cazurilor care nu suferă amînare. La cazuri care nu suferă amînare se pot atribui situaţiile în care necesitatea audierii a apărut subit în cadrul executării altor acţiuni procesuale, în cazul unui delict flagrant, cînd există informaţii că sunt tentative de a distruge probele, sau a le ascunde sau în situaţia când este necesar de a împiedica comiterea altor infracţiuni, de a reţine

coparticipanţii etc. În cazul lipsei unei asemenea împrejurări, probele obţinute în urma audierii în timpul nopţii a bănuitului, învinuitului sau inculpatului vor fi inadmisibile. Se vor considera de asemenea ca inadmisibile probele obţinute în urma declaraţiilor în timpul nopţii dacă nu va fi indicat expres în procesul verbal motivul efectuării unei asemenea acţiuni procesuale în timpul nopţii. 5 Audierea poate fi efectuată şi în alte locuri cum ar fi

locul de trai, locul de serviciu sau în alt loc unde se află bănuitul, învinuitul sau inculpatul, spre exemplu în cazurile cînd necesitatea de a audia persoana a apărut subit în cadrul efectuării unei acţiuni procesuale, cum ar fi percheziţia sau altele.6 Audierea poate fi efectuată în alt loc în cazul când

sunt necesare de a fi efectuate anumite acţiuni procesuale imediat după audierea bănuitului, învinuitului şi inculpatului sau persoanei îi este dificil de a depune declaraţii neaflîndu-se la locul unde a fost comisă fapta, când starea sănătăţii a bănuitului, învinuitului împiedică să se prezinte la citare, acesta poate fi audiat în locul tratamentului. În asemenea cazuri nu este necesar de indicat în procesul verbal locul. În timpul audierii persoanei bolnave este necesar de a confirma prin certificat capacitatea lui de a depune declaraţii. În unele situaţii la audiere trebuie să participe medicul.

7 Persoana care efectuează urmărirea este obligată să se asigure ca bănuiţii, învinuiţii, să nu comunice între ei, în situaţia cînd în cauza penală sunt mai mulţi inculpaţi. În cazul cînd persoana acceptă să fie audiat se soluţionează problema privind limba în care persoana va depune declaraţii. În caz de necesitate este invitat un interpret.

8 Depunerea declaraţiilor este un drept al bănuitului, învinuitului, inculpatului, care nu poate fi limitat. Aceste fapt determină şi modalitatea de depunere a declaraţiilor. Persoana poate să depună declaraţii în forma verbală iar după aceea în formă scrisă, poate să facă în scris explicaţiile sau poate să le facă doar verbal. Aceste prevederi se referă la faza de urmărire penală. În timpul judecăţii, inculpatul depune verbal declaraţii care se consemnează în procesul verbal al şedinţei de judecată.

9 Ofiţerul de urmărire penală este obligat de a constata voinţa bănuitului sau a învinuitului de a accepta o modalitate de depunere a declaraţiilor.

10 Dreptul învinuitului, bănuitului de a depune declaraţii la faza de urmărire nu este în dependenţă de recunoaşterea bănuielii sau învinuirii. Indiferent de faptul dacă bănuitul sau învinuitul recunoaşte sau nu fapta, lui trebuie să i se dea posibilitatea de a depune declaraţii.

11 Dacă bănuitul sau învinuitul a acceptat să facă în scris declaraţiile trebuie să i se acordă această posibilitate şi numai după aceea să i se pună întrebări de concretizare sau alte întrebări. Tactica audierii este stabilită de către ofiţerul de urmărire penală dar cea mai utilă ar fi acordarea posibilităţii de a expune liber împrejurările, iar după aceea de a i se pune întrebări.

12 Referitor la obiectul declaraţiilor, a se vedea comentariul la articolul 103. Declaraţiile bănuitului şi învinuitului trebuie să se detalizeze pentru a asigura posibilitatea verificării lor.

13 Este necesar de a stabili cine mai poate fi audiat referitor la aceste împrejurări. Se concretizează împrejurările privind locul, timpul şi alte împrejurări ale faptei. Este necesar de a stabili din ce considerente

bănuitul sau învinuitul a memorizat anumite detalii. În cazul cînd se constată împrejurările care au favorizat comiterea infracţiunii trebuie de constatat faptele pe care le-a comis el personal cît şi faptele complicilor. În toate cazurile este necesar de verificat şi declaraţia cu privire la alibi. Este necesar de constatat în legătură cu care fapt bănuitul sau învinuitul se afla în locul indicat de acesta, cât şi datele care confirmă acest fapt sunt (declaraţiile unor martori sau alte date).

14 Audierea învinuitului, bănuitului care îşi recunoaşte vinovăţia trebuie să fie tot aşa de detaliate ca şi în cazul în care persoana neagă vinovăţia. În cazul cînd persoana recunoaşte parţial vinovăţia este necesar de a constata care fapte din învinuirea formulată le neagă şi din ce motive. În cazul cînd în procesul audierii bănuitul sau învinuitul care nu-şi recunoştea vinovăţia şi-a schimbat poziţia, la sfîrşitul audierii se poate de pus suplimentar chestiunea privind faptul dacă-şi recunoaşte sau nu vinovăţia. Refuzul de a depune declaraţii nu poate fi interpretat ca o probă în învinuire şi nu lipseşte persoana de alte drepturi procesuale, cît şi pe ofiţerul de urmărire penală de a asigura realizarea acestor drepturi.

15 În cazul cînd persoana refuză de a depune declaraţii, acesteia i se dă posibilitatea de a arăta motivele de refuz de a depune declaraţii, fapt care se menţionează în procesul verbal. Este raţional ca la audierea unei persoane care refuză să depună declaraţii să participe procurorul.

16 Pe parcursul audierii ofiţerul de urmărire penală poate să pună la dispoziţia persoanei unele probe, indică privind contradicţiile în declaraţiile persoanei. În cazul cînd se efectuează înregistrări audio sau video a persoanei,

trebuie să i se comunice (vezi comentariul la articolul 115).

17 Pe parcursul audierii nu pot fi utilizate metode de influenţă fizică sau psihică, sau care înjosesc onoarea şi demnitatea persoanei , promisiuni false, ameninţări, ş.a. Sunt interzise întrebările sugestive, punerea asemenea întrebări va încălca principiul accesului liber la justiţie (vezi comentariul la articolul 19, alineatul 3). Nu încalcă legea situaţia în care pe parcursul audierii se utilizează sistema conform căreia după fiecare întrebare pusă se înregistrează răspunsul şi se pune la dispoziţie procesul verbal pentru semnare iar după aceea se trece la următoarea întrebare.

18 Învinuitul, bănuitul sau inculpatul poate să utilizeze anumite notiţe, scheme şi altele. De asemenea pe parcursul audierii pot fi întocmite scheme (spre exemplu locul aflării fiecărui participant la faptă, ş.a.). Despre acest fapt este necesar de indicat în procesul verbal. Se interzice însă de a prezenta o declaraţie scrisă mai înainte sau de a începe şedinţa cu citirea unei declaraţii depusă anterior.

41. Analizaţi constatările CtEDO în cauza Valeiu şi Nicolae Roşca. C Moldova.Art 3 Interzicerea torturii

Reclamanţii au pretins, în special, precum că dînşii au fost supuşi relelor tratamente în timpul aflării sale în detenţia poliţiei cu scopul obţinerii declaraţii autodenunţătoare; precum că examinarea plîngerilor sale cu privire la rele tratamente a fost tergiversată; reclamanţii au suferit urmare a condiţiilor inumane şi degradante de detenţie; precum că dînşii nu au avut acces la avocatul ales în timpul reţinerii şi detenţiei iniţiale; şi ultimii nu au

beneficiat de remedii efective vizavi de cererile sale cu privire la rele tratamente.

Reclamanţii s-au plîns conform prevederilor Articolului 6 din Convenţie despre interdicţia de a avea accesul la un avocat în timpul detenţiei sale iniţiale în comisariatele de poliţie din Chişinău şi Ialoveni, şi precum că li s-a împiedicat posibilitatea contestării cu apel a mandatului de arestare preventivă. Cu toate acestea, Curtea notează că reclamanţii nu au arătat că procesul penal întru acuzarea lor, în continuare a fost prejudiciat urmare a celor două pretinse încălcări. Respectiv, plîngerea conform prevederilor Articolului 6 din Convenţie este în mod vădit nefondată şi prin urmare inadmisibilă în sensul Articolului 35 §§ 3 şi 4 din Convenţie.

Curtea notează precum că ambele părţi nu contestă faptul că reclamanţii, la 13 iunie 2001, au fost supuşi relelor tratamente de colaboratorii de poliţie în Comisariatul de poliţie Ialoveni. Curtea observă că reclamanţilor li s-au aplicat, inter alia, practici a falaka ( a se vedea mai sus § Error: Reference source not found). Curtea reaminteşte că maltratarea persoanei pe tălpi, sau falaka¸ este o practică evident intenţionată şi poate fi apreciată exclusiv drept o tortură veritabilă. (a se vedea Corsacov v. Moldova, no. 18944/02, § 65, 4 aprilie 2006, şi Levinţa v. Moldova, no. 17332/03, § 71, 16 decembrie 2008). Prin urmare rezultă că în prezenta cauză a avut loc o violare a dreptului reclamanţilor de a nu fi supuşi torturii, contrar cu aspectul material al Articolului 3 din Convenţie.

Curtea consideră că întîrzierea prezentării reclamanţilor pentru examinarea medico-legală întru confirmarea relelor tratamente aplicate acestora, precum şi tergiversarea

începerii urmăririi penale nu este corespunzătoare condiţiilor promptitudinii unei investigaţii în sensul Articolului 3 din Convenţie.Reclamanţii au pretins 25,000 EUR pentru fiecare cu titlu

de compensarea prejudiciului moral cauzat. Dînşii au susţinut că cazul lor a arătat lipsa totală de respect faţă de lege şi drepturile omului din partea colaboratorilor de poliţie şi îngăduinţă şi amabilitate completă din partea procurorilor şi judecătorilor care au examinat cazul împotriva acelor colaboratori de poliţie. Mau mult decît atît, nu numai că reclamanţii au fost torturaţi, dar dînşii şi-au petrecut cîţva ani în condiţii de detenţie inumane şi degradante.

Curtea consideră că reclamanţii au suferit în anumită măsură stres şi frustrare, în special în urma torturării întru obţinerea declaraţiilor autodenunţătoare şi detenţia lor în condiţii inumane, în momentul în care colaboratorii de poliţie care i-au maltratat nu au fost niciodată privaţi de libertate sau nici chiar suspendaţi din funcţie în cadrul efectuării investigaţiei. Bîndeţa pedepsei aplicate colaboratorilor de poliţie doar a adăugat la suferinţele reclamanţilor. În corespundeer cu circumstanţele prezentei cauze, şi hotărînd pe principii echitabile, Curtea oferă 15,000 EUR fiecăruia din reclamanţi.

Statul reclamat trebuie să achite reclamanţilor, în decurs de trei luni de la data la care hotărîrea va deveni definitivă, potrivit Articolului 44 § 2 din Convenţie, următoarele sume, care urmează a fi convertite în lei moldoveneşti la rata aplicabilă la data achitării:

(i) EUR 15,000 (cincisprezece mii) pentru fiecare reclamant, plus orice taxă care poate fi aplicată, cu titlu de compensare a prejudiciului moral;

(ii) EUR 2,000 (două mii) ambilor reclamanţi cu titlu de compensare a costurilor şi cheltuielilor, plus orice taxă care poate fi aplicată;

+3 % cu rata minimă a dobînzii de împrumut a Băncii Centrale Europene

42. Estimaţi mecanismele procesuale de asigurare a dreptului învinuitului în cadrul audierii.

Reieşind din articolele 64 şi 66 CPP RM, bănuitul şi învinuitul şi inculpatul au dreptul la asistenţă juridică pînă la audierea lor. Este necesar de a asigura posibilitatea întrevederii cu apărătorul în condiţii de confidenţialitate. Aceasta întrevedere nu poate fi limitată în timp. În situaţia cînd apărătorul ales nu poate să se prezinte se procedează conform prevederilor articolului 70. Audierea învinuitului, bănuitului sau inculpatului poate

avea loc doar cu acordul acestor persoane. Din aceste considerente, persoana care efectuează audierea trebuie să constate dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul este de-acord să depună declaraţii despre acest fapt făcându-se menţiune în procesul verbal. Timpul nopţii este intervalul de timp cuprins între orele

22.00 şi 6.00 (vezi comentariul la articolul 6). Importanţa practică a acestei prevederi constă în faptul că în timpul nopţii se interzice efectuarea oricărei acţiuni procesuale, cu excepţia cazurilor care nu suferă amînare. La cazuri care nu suferă amînare se pot atribui situaţiile

în care necesitatea audierii a apărut subit în cadrul executării altor acţiuni procesuale, în cazul unui delict

flagrant, cînd există informaţii că sunt tentative de a distruge probele, sau a le ascunde sau în situaţia când este necesar de a împiedica comiterea altor infracţiuni, de a reţine coparticipanţii etc. În cazul lipsei unei asemenea împrejurări, probele

obţinute în urma audierii în timpul nopţii a bănuitului, învinuitului sau inculpatului vor fi inadmisibile. Se vor considera de asemenea ca inadmisibile probele obţinute în urma declaraţiilor în timpul nopţii dacă nu va fi indicat expres în procesul verbal motivul efectuării unei asemenea acţiuni procesuale în timpul nopţii. Depunerea declaraţiilor este un drept al bănuitului,

învinuitului, inculpatului, care nu poate fi limitat. Aceste fapt determină şi modalitatea de depunere a declaraţiilor. Persoana poate să depună declaraţii în forma verbală iar după aceea în formă scrisă, poate să facă în scris explicaţiile sau poate să le facă doar verbal. Aceste prevederi se referă la faza de urmărire penală. În timpul judecăţii, inculpatul depune verbal declaraţii care se consemnează în procesul verbal al şedinţei de judecată.

43. Definiţi conceptul de tortură şi tratament cu cruzime, inuman ori degradant

Al. 3 al art. 10 al CPP interzice, fără nici o excepţie, supunerea persoanei la tortură, la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante; sau deţinerea în condiţii umilitoare şi impunerea participării la acţiuni procesuale care ar leza demnitatea umană. Constituţia R.M. consacră acest principiu în al. 24:

Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane ori departamente.

Pe lîngă reglementarea constituţională a acestui aspect al principiului, el primeşte şi o vastă reglementare internaţională. Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului la 10.XII.1948 şi principiul respectării demnităţii umane (art. 5). Acest principiu este reluat şi în art. 3 al Convenţiei Europene privind protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (Roma, 4.XI.1950). Convenţia Europeană pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptată la Strasbourg la 26.XI,1987, devine obligatorie din 01.02.1998 şi pentru Republica Moldova. Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice din 1966 în art. 7 iarăşi consacră acest principiu, de asemenea şi Convenţia ONU din 1984 pentru prevenirea torturii şi a altor Tratamente sau pedepse Crude, Inumane ori Degradante. În toate aceste acte juridice figurează termeni: tortură, tratament inuman, tratament degradant.Convenţia ONU pentru prevenirea torturii, în vigoare din 26 iunie 1987 în art. 1 stabileşte: Termenul “tortură” semnifică orice act prin care se

cauzează unei persoane în mod intenţionat suferinţe sau dureri grave, fie fizice sau psihice în scopul deţinerii de la ea sau de la o terţă persoană a unei anumite informaţii sau mărturii; pedepsirea ei pentru o acţiune, pe care ea sau o terţă persoană a comis-o sau este bănuită de comitere; intimidarea sau constrîngerea ei sau a unei terţe persoane ori din alte motive bazate pe orice fel de discriminare.De aici rezultă că tortura este construită din trei elemente

esenţiale:

Cauzarea unor suferinţe sau durerii fizice sau psihice grave;Cauzarea intenţionată a durerii;Urmărirea unui scop anume precum ar fi obţinerea

informaţiei, pedepsirea sau intimidarea. Curtea Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului deosebeşte trei noţiuni de bază ale art. 3 al. CEDO după indicele de gravitate al tratamentului sau al pedepselor. Pentru fiecare dintre noţiuni Comisia Europeană pentru Drepturile Omului şi Curtea definesc criteriile cu prilejul a două cauze interstatale examinate de Curte. În cauza Danemarca, Franţa, Norvegia, Suedia şi Olanda c/Greciei. (Cauza Greacă 1969) au determinat gradele comportamentului interzis după cum urmează:Tortura: tratament inuman avînd drept scop obţinerea

informaţiei sau a unor mărturisiri, sau aplicarea unei pedepse.Tratamentul sau pedeapsa umană: tratament de natură să

provoace în mod deliberat grave suferinţe mintale sau fizice, care, în aceste situaţii particulare, nu se pot justifica.Tratament degradant: tratament care umileşte în mod

grav individual în faţa altora sau care îl determină să acţioneze împotriva voinţei ori a conştiinţei sale. Codul de Procedură Penală al R.M. interzice şi

deţinerea în condiţii umilitoare pentru a nu ofensa, jigni sau înjosi persoana cu scopul de a-l pune într-o situaţie de inferioritate, care să-i aducă atingere demnităţii. Prin demnitate înţelegem – conştientizarea individuală şi de către alte persoane a faptului posedării unor calităţi morale şi intelectuale de apreciere a personalităţii

44. Deduceţi constatările CtEDO în cauza Corsacov vs Moldova.

Art3 interzicerea torturii si art .13 dr la un recurs efectiv .

1.Reclamantul a pretins că el a fost supus unei brutalităţi grave din partea poliţiei şi că autorităţile au omis să desfăşoare o investigaţie adecvată a incidentului, ceea ce constituie o încălcare a articolului 3. El de asemenea se plînge de încălcarea articolului 13 al Convenţiei. Curtea nu este convinsă de argumentele prezentate de

către Guvern şi consideră că acesta a omis să prezinte o explicaţie plauzibilă despre modul cum reclamantului i-au fost cauzate leziuni corporale. Ea notează că expertiza medicală din 28 februarie 2000, întocmită de către o comisie independentă constituită din 4 medici legişti cu experienţă, numită de către procuratură, în mod clar precede faptul că leziunile corporale ale reclamantului nu puteau fi cauzate printr-o cădere a acestuia, dar prin lovituri cu un obiect contodent (vezi paragraful 33 de mai sus). Ea mai notează de asemenea că, constatările comisiei medicale nu au fost puse la îndoială în procedura naţională şi că Guvernul nu a prezentat nici o probă Curţii, care să pună la îndoială concluziile clare ale comisiei medicale. Prin urmare, Curtea consideră că acest raport are o valoare probatorie puternică în ceea ce priveşte modul în care reclamantului i-au fost cauzate leziunile corporaleCurtea conchide că Guvernul nu a reuşit să prezinte

probe care să dovedească faptul că leziunile corporale

au fost cauzate reclamantului într-un alt mod decît aplicarea unui tratament rău pe parcursul aflării sale în arest.Expertiza medicală arată că reclamantul a fost bătut

cu obiecte contodente în cap şi la talpa piciorului său stîng. Se pare că în rezultatul acestor bătăi reclamantul a suferit o traumă acută la cap şi o contuzie; el avea numeroase vînătăi pe faţă, în jurul urechii drepte şi pe talpa piciorului său stîng; el a avut o perforare a membranei timpanului ca rezultat al leziunilor corporale aplicate care i-au cauzat surzenie brusc instalată şi care a avut drept rezultat scăderea capacităţii de auz (ibidem). Se pare că, leziunile cauzate reclamantului s-au deteriorat pînă la invaliditate de gradul II, care în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova corespunde pierderii capacităţii de muncă în volum de 50-75%.Totuşi, elementul decisiv pentru determinarea formei

tratamentului rău este practicarea aşa zisei falaka (lovirea tălpilor) la care a fost supus reclamantul. Aceasta este o formă de tratament rău deosebit de gravă care presupune intenţia de a obţine informaţii, intimida sau aplica o pedeapsă. Curtea reaminteşte faptul că în cauza Salman v. Turcia, citată sus, § 115) ea a constatat faptul că folosirea practicii falaka, însoţită de lovituri în zona pieptului a constituit tortură.Curtea notează că investigaţia a durat mai mult de trei

ani, perioadă în care ea a fost încetată şi re-deschisă de cel puţin douăsprezece ori. Toate deciziile care au respins plîngerile au avut aceeaşi concluzie: că singura cauză a leziunilor corporale ale reclamantului a fost lovirea sa de pămînt cu capul, atunci cînd a fost aruncat de către ofiţerii

de poliţie pentru a-l deposeda de cuţit. De asemenea, aceste decizii au indicat că ofiţerii de poliţie au fost în drept să utilizeze forţa, deoarece cuţitul pe care reclamantul îl avea asupra sa a prezentat o ameninţare pentru viaţa şi sănătatea lor şi că ei au acţionat în limitele legii. Curtea notează faptul că autorităţile naţionale nu au oferit

nici o explicaţie cu privire la discrepanţa dintre concluziile expertizei comisiei medicale din 28 februarie 2000, care în mod clar au indicat că leziunile corporale au putut fi cauzate doar ca rezultat al bătăilor şi versiunea circumstanţelor faptei prezentată de către ofiţerii de poliţie A. Tulbu şi V. Dubceac.În aceste circumstanţe Curtea constată o încălcare a

articolului 3 al Convenţie şi în această privinţă. 2. Reclamantul ar fi putut pretinde compensaţii pentru

cauzarea prejudiciului material şi moral, numai dacă prejudiciul ar fi fost cauzat prin acţiuni ilegale, deoarece urmărirea penală, desfăşurată de autorităţile naţionale a conchis că acţiunile ofiţerilor de poliţie A. Tulbu şi V. Dubceac au fost legale, orice acţiune civilă înaintată împotriva lor ar fi fost inefectivă. Curtea conchide că reclamantul nu a avut un remediu

efectiv în conformitate cu dreptul naţional de a pretinde compensaţie ca urmare a aplicării în privinţa sa a unui tratament rău, şi prin urmare constată o încălcare a articolului 13 al Convenţiei în ceea ce priveşte plîngerea înaintată de reclamant în conformitate cu articolul 3 al Convenţiei.Curtea decide

(a) ca statul pîrît să achite reclamantului, în decurs de trei luni de la data la care hotărîrea devine

definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei 20.000 Euro (douăzeci de mii de Euro) în calitate de prejudiciu moral şi 1.000 Euro (o mie de Euro) în calitate de costuri şi cheltuieli, care să fie convertite în valuta naţională a statului pîrît la rata aplicabilă la data executării hotărîrii, plus orice taxă care ar putea fi încasată;(b) că după expirarea celor trei luni menţionate mai

sus pînă la executarea hotărîrii va fi achitată o dobîndă la sumele de mai sus la o rată egală cu rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene pe parcursul perioadei de penalitate plus trei procente;

45. Redactaţi în calitate de avocat o plîngere pe numele procurorului despre încălcarea art. 3 al CEDO în privinţa clientului dvs.

46. Definiţi noţiunea de declaraţii ale martorului. Declaraţiile martorului sînt date orale sau scrise, depuse

de acesta în cadrul audierii în condiţiile prezentului cod,

asupra oricăror circumstanţe care urmează să fie constatate în cauză, inclusiv asupra persoanei bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii vătămate şi relaţiilor sale cu aceştia.

47. Evidenţiaţi erorile care pot influenţa asupra declaraţiilor martorului fidel.

In cadrul celor 3 etape de formare a declaratiei ,exista posibilitatea admiterii careva devieri,numite erorile partilor .Erorile obiective sunt acele situtatii,create ,circumstante

care nu depind de vointa partilor si pot influenta nemijlocit perceperea si receptionarea unor imagini.(timpul ,conditii meteo , distanta zi noapte )Erorile subiective sunt acele criterii individuale

carcteristice unei persoane si tine de capacitatea omului de memorizare ,starea fiziologica ,virsta ,maladii,daltonism ,vederea auzul.O mare importanta la aprecierea declaraţiilor martorului

are analiza aspectului psihologic de formare a declaraţiilor, care trece prin trei etape: recepţionarea, memorizarea şi reproducerea. Momentul iniţial în procesul de formare a mărturiei este evenimentul judiciar care are loc indiferent de voinţa viitorului martor. În urma recepţiei senzoriale sunt identificate obiectele din lumea care ne înconjoară. Există mai multe modalităţi de recepţie. Cea mai des întîlnită este recepţia vizuală. În cele mai

dese cazuri mărturia se bazează pe senzaţiile vizuale. Percepţia unor însuşiri ale obiectelor este condiţionată atît de proprietăţile obiective ale obiectelor cît şi de totalitatea de factori psiho- fiziologici şi personali

caracteristici martorului concret. Un factor obiectiv îl constituie intensitatea luminii. În acest caz trebuie diferenţiat dacă faptele s-au desfăşurat în condiţii cu o iluminare naturală sau artificială. Fapta a fost comisă ziua , în amurg sau în timp de noapte. La o lumină crepusculară (amurg) – se percep într-o imagine bitonală (gri închis sau gri deschis sau negru), faptele recepţionate în timpul nopţii sunt percepute unitonal, într-o culoare închisă. În acest sens, susţinerile martorilor privind culoarea feţii, părului, hainelor observate în timpul nopţii poate fi apreciat fie ca produsul fanteziei provocat fie de o stare de spaimă, frică ş.a. fie prin faptul că martorul declară corect că a perceput acest caracteristice în condiţiile unei vederi diurne, fie că martorul declară fals. Este important de a lua în consideraţie şi fenomenul adaptării. Este necesar de luat în consideraţie şi calităţile psiho-fiziologice ale persoanei, starea vederii, fie unele vicii cum ar fi spre exemplu daltonismul. La aprecierea mărturiilor este necesar de luat în

consideraţie şi raportul de distanţă. Vederea acţionează în următoarele limite – inferioară – 10 centimetri, superioară – 450 de metri. O importanţă capătă şi condiţiile în care a fost efectuată observaţia, cum ar fi condiţiile atmosferice – senin, ceaţă, etc. La recepţia auditivă este necesar de corelat natura

sunetului sau zgomotului cu vîrsta martorului, distanţa de la obiectul cercetării şi eventualele obstacole. La recepţia vorbirii, trebuie de luat în consideraţie că

martorului nu i se cere de a reproduce fidel termenii ce alcătuiesc o frază, ci numai sensul convorbirii. În aceste sens la aprecierea unor asemenea probe, este necesar de a

ţine seama de influenţele exercitate asupra senzaţiilor auditive de către alte persoane. Reproducerea sensului este influenţată şi de

capacitatea de a înţelege vorbirea. De asemenea, este necesar de a ţine seama şi de posibilităţile reale ale celui ce percepe de a înţelege semnificaţia şi conţinutul unei convorbiri. Mai rar în practica judiciară se întîlneşte recepţia

cutanată, care se evidenţiază prin patru categorii: senzaţii tactile(de atingere), senzaţii de cald, de rece, de durere (alică). În ceea ce priveşte percepţia timpului este necesar de

luat în consideraţie că în plan juridic nu se operează cu noţiunea de percepere a duratei timpului dar a aprecierii acestei durate, deoarece omul percepe direct durate foarte scurte de timp. În practică se pune problema evaluării timpului în următoarele situaţii tipice: martorul trebuie să facă localizarea în timp a unei infracţiuni. Localizarea exactă sau aproximativă depinde de calităţile martorului. În acest sens este necesară căutarea unor puncte de referinţă (de exemplu fenomenul a fost efectuat cînd la televizor se transmitea un meci). O importanţă considerabilă asupra mărturiei o are

atenţia. Ea nu dispune de un conţinut reflectoriu propriu, ci însoţeşte celelalte procese psihice. Mărturiei în mod predominant îi este proprie atenţia involuntară, deoarece evenimentul care se produce se impune de la sine şi martorul nu este pregătit în prealabil pentru a-l recepţiona. În unele cazuri, însă, atenţia poate constitui obiectul probaţiunii, de exemplu în situaţia cînd a fost comisă o infracţiune prin imprudenţă (şoferul nu era

atent). În asemenea cazuri atenţia poate fi probată cu declaraţiile unui martor care era în automobil.Memorizarea este un proces psihic cu un grad mai

mare de complexitate. La aprecierea declaraţiilor este necesar de luat în consideraţie următoarele: memoria nu se reduce la o întipărire, păstrare sau actualizare simplă, adică nu este o fotografiere a informaţiei, dar o reflectare activă care presupune prelucrarea celor memorate. În al doilea rînd memoria este o reflectare selectivă, ceea ce înseamnă că nu este posibilă o întipărire şi reflectare a tuturor informaţiilor. Memoria este relativ fidelă, adică nu se poate de

memorizat absolut faptul şi memoria are un caracter logic şi raţional. Cu timpul memoria scade deci este necesar ca audierea să fie efectuată pe cît se poate de urgent. În unele situaţii, ceea ce s-a pierdut în memorie poate apărea, de aceea ascultarea repetată a martorilor poate avea efect.La aprecierea declaraţiilor martorului trebuie de luat în

consideraţie că în momentul expunerii pot fi anumite denaturări: denaturări prin adiţie, adică prin adăugare a unor date care de fapt nu au fost în realitate, prin omisiune, care pot fi provocate de uitare, cînd martorul este de bună-credinţă sau intenţionate cînd martorul este de rea –credinţă, denaturări prin substituie, cînd martorul poate substitui anumite date percepute cu date care au avut loc într-un alt eveniment perceput. O mare importanţă la expunere o are tipul de temperament , capacitatea de a se expune, ş.a.

48. Estimaţi corespunderea legislaţiei naţionale cu standardele CEDO privind „declaraţiile anonime”.

Martotii anonimi se înţelege persoanele careau fost audiate cu protejarea identităţii sau prin includerea acestora în programelespeciale de protecţie şi care au dat declaraţii cu privire la faptele de care este acuzată  persoanaPrevederile articolului 110 sunt determinate de

jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului. Reieşind din dreptul la proces echitabil, Curtea a dedus că toate probele în mod normal trebuie să fie examinate într-un proces public, în prezenţa celui acuzat, ţinând cont de principiul contradictorialităţii. Totuşi, Curtea nu a stabilit că declaraţiile indirecte sunt inadmisibile. Se accentuează că înainte de începerea procesului sau pe parcurs, acuzatul trebuie să dispună în mod adecvat şi corespunzător de posibilitatea să interogheze un martor.

Pentru Curtea Europeană noţiunea de martor anonim prezintă un sens autonom mai larg decвt dreptul intern.970 Defi nirea mărturiei anonime ca o modalitate de mărturii a fost propusăin doctrină. Mărturia anonimă a fost defi nită ca fiind orice

informaţie adusă la cunoștinţa autorităţilor de poliţie sau autorităţilor judiciare, sub condiţia că identitatea martorului să nu fi e relevată apărării.971 Utilizarea declaraţiilor anonime оn procesul penal este condiţionatăde prescripţia unei stricte respectări a art.6 al Convenţiei

Europenea Drepturilor Omului. Or, utilizarea unor asemenea probe poate adduce atingere dreptului la un proces echitabil. Оn asemenea condiţii, este evident pericolul ca acuzatul să nu dispună de reala posibilitate de a pune la оndoială credibilitatea martorului. Curtea

Europeană, оn cauza Kostovski, accentuează că „dacă apărarea ignoră identitatea unui individ pe care оncearcă să-l interogheze, riscă să fi e privată de precizările care оi promit să stabilească că este parţial, ostil sau nedemn de crezare”. Curtea Europeană s-a pronunţat asupra admisibilităţii mărturiilor anonime оn procesul penal,cu condiţia ca apărarea să nu se ciocnească de obstacole

de nedepășit оn realizarea principiului egalităţii armelor. Este necesar ca apărarea să aibă toate posibilităţile reale

și sufi ciente de a contesta o mărturie a acuzării și de a interoga martorul acuzării chiar оn momentul declaraţiei sau mai tвrziu.Dreptul la ascultarea martorilor nu este un drept absolut,

el fi ind оn subordonare dreptului la un proces echitabil. Problema celor mai mari derogări оn privinţa mărturiilor anonime oface nu atвt prezenţa acuzatului atunci cвnd martorii

depun mărturii, deoarece acuzatul poate lipsi оn timpul urmăririi, cu condiţia să aibă ulterior posibilitatea de a participa la o confruntare, cвt și posibilitatea efectivă a apărării de a contesta declaraţiile martorilor prin orice mijloc și оn orice stadiu al procesului.972 Curtea Europeană a ridicat оn jurisprudenţa sa cвtevacondiţii cumulative de admitere a martorilor anonimi.973

Condiţiile determinate de Curtea Europeană sunt direct aplicabile pentru jurisprudenţa naţională. Acestea constau оn faptul că pentru utilizarea mărturiilor anonime este necesar, оn primul rвnd, să existe motive sufi ciente de a ţine оn secret identitatea uni martor; оn al doilea rвnd, este necesar ca difi cultăţilecu care, eventual, se poate confrunta apărarea să fi e

compensate de procedura urmată оn faţa instanţelor; оn al

treilea rвnd, condamnarea nu trebuie fondată, nici оn mod exclusiv și nici оntr-o măsură determinantă, pe declaraţii anonime.Generalizвnd cele menţionate considerăm că pentru

practica judiciară și teoria procesual penală naţională pot fi formulate unele concluzii. Astfel, din prevederile art.110 alin.(9) C.proc.pen. reiese că puterea probantă a declaraţiilor martorilor anonimi este insufi cientă оn cazul оn care nu există alte probe.975 Оn acest aspect, faptul că instanţa оn darea sentinţei nu

se va baza pe alte probe va crea impresia inechităţii procesului. Deci „mărturia anonimă” rămвne totuși ca una

excepţională care poate fi viabilă оn cumulcu alte probe.Două probleme esenţiale care intră оntr-un confl ict

reciproc: necesitateade a proteja martorul și asigurarea echităţii procesului

оși pot găsi o soluţierelevantă оn fi ecare caz concret. De asemenea, cвnd se

va pune оn discuţie chestiunea privind audierea martorului anonim, instanţa va trebui să dea apreciere situaţiei date, care оn fi ecare cauză penală este specifi că, inclusiv va constata dacă trebuie ţinut оn secret numele acestuia, dacă trebuie prezentat fi zic, deghizat sau mascat ori dacă оn toate cazurile este necesară o tele-conferinţă. De reţinut, că оn actuala reglementare de la alin.(1) art.110 C.proc.pen. este posibil refuzul aplicării modalităţii speciale de audiere pe motivul inexistenţei mijloacelor tehnice respective.Deci, pentru a nu avea confuzie оn interpretarea art.110

alin.(1) C.proc. pen., considerăm că expresia „dacă există

mijloace tehnice respective” trebuie exclusă, aceasta pentru a asigura libertatea de utilizare a mijloacelor de protecţie și nu numai de audiere, propunвnd un spectru mai larg de oportunităţi pentru instanţe care ar putea fi preluate din Legea cu privire la protecţia martorilor și altor participanţi la procesul penal. Ţinem să menţionăm, de asemenea, că mărturia anonimă nu poate fi comparată cu mărturia propriu-zisă. Deci, judecătorul nu ar avea libertateade a alege оntre ambele forme de mărturii fără argumente

convingătoare, avвnd оn vedere caracterul de excepţionalitate al mărturiei anonime. Motivarea acceptării mărturiei anonime rămвne o obligaţie primară, evitarea poate provoca constatarea inechităţii procesului. Legea cu privire la protecţia martorilor și altor

participanţi la procesul penal al Republicii Moldova stabilește anumite criterii pentru ca un martor să fi e benefi ciar al protecţiei de stat.Оn aspect de cooperare internaţională se cere de remarcat

că Legea cu privire la protecţia martorilor conţine prevederi care deschid perspective de protecţie a persoanelor оn afara ţării. Spre deosebire de procedura mai multor ţări europene,

inclusiv cea a Republicii Moldova, оn practica americană și engleză anumiţi martori (experţi, poliţiști, chiar și martori ocazionali etc.) se găsesc deja оn sală dacă avocaţii nu se opun. Оn caz contrar, avocaţii trebuie să ceară judecătorului o hotărвre de excludere a martorului. Judecătorul poate acorda o forţă probantă mai slabă martorului care era оn sală și care ar fi putut fi infl uenţat de mărturiile anterioare.

Potrivit art.68 al Statutului Curţii Penale Internaţionale, Curtea оntreprindemăsuri necesare pentru asigurarea protecţiei fi zice și

psihice a victimelor și martorilor. Măsurile se aplică оn funcţie de infracţiune și persoană, оnsă nu trebuie să afecteze o justiţie echitabilă și imparţială. Statutul prevede posibilitatea ședinţelor in camera sau posibilitateaprezentării probelor prin intermediul mijloacelor

electronice sau al altor mijloace specialeUn aspect separat оl constituie asigurarea drepturilor

martorului prin aplicarea protecţiei. Importanţa problemei derivă și din preocupările Curţii Europene a Drepturilor Omului privind asigurarea proporţionalităţii оntre drepturile acuzatului și martorului cooperant. Оn acest context s-a arătat că există mecanisme procesuale și extraprocesuale de protecţie amartorului. Оn ambele cazuri оnsă hotărвrea de a aplica

măsurile revine unui subiect procesual, măsura fi ind aplicată оn funcţie de circumstanţele cauzei, persoana martorului etc. Jurisprudenţa Curţii Europene оn acest aspect este utilă pentru procedura internă. Fiind preocupat de problema protecţiei martorului,

legiuitorul naţional a adoptat оn 2008 Legea cu privire la protecţia martorilor și altor participanţi la procesul penal. Respectвnd rigorile europene, legea necesită o detalizare оn acte normative subordonate, deschizвnd noi posibilităţi de cooperare internaţională оn acest domeniu.

49. Definiţi conceptul de limitare a libertăţii indicînd condiţiile în care limitarea libertăţii în cadrul procesului penal este considerată legală.

Оn activitatea organelor procesual penale necesită a fi aplicat principiul autolimitării care poate fi defi nit, оn opinia noastră, astfel: dacă un comportament,o acţiune a organelor nu este interzisă, dar și nu este prevăzută de lege,aceasta оnseamnă că acţiunea trebuie interpretată ca una interzisă. Pentrucetăţeni este aplicabil principiul libertăţii care asigură persoana cu dreptul de a-și apăra libertăţile și drepturile sale cu toate mijloacele neinterzise. Drepturileși libertăţile persoanei determină esenţa și conţinutul

legilor. Astfel, оn primul rвnd, se prezumă stabilirea оn legi a condiţiilor pentru realizarea оn cea mai mare măsură sau pe cвt este posibilă, a drepturilor persoanei. Principiul proporţionalităţii a fost creat de jurisprudenţa

Curţii Europene a Drepturilor Omului și aplicat оn privinţa drepturilor și libertăţilor apărate de Convenţie, care pot cunoaște limitări autorizate cu privire la drepturile оn circumstanţe determinate, cum sunt cele defi nite, de pildă, de cel de-al doilea paragraf al art. 8,9,10,12 din Convenţie.143 Acest principiu a permis Curţii să examineze, după ce eventual a constatat o ingerinţă a unei autorităţi statale оn exerciţiul dreptului apărat „dacă aceasta a fost necesară оntr-o societate democratică” și dacă ea a fost proporţională cu scopul legitim urmărit prin producerea ei.144 După cum s-a remarcat оn doctrină, limitările pot fi aplicate оn scopul protejării unor valori, fi ind restricţii care pot privi atвt drepturi civile și politice, cвt și unele drepturi sociale, precum dreptul la viaţa privată și familială, la domiciliu și la corespondenţă, dreptul la libertatea de manifestare a religiei și a convingerilor

sale, libertatea de exprimare, libertatea de reuniune, libertatea de asociere și libertatea sindicală, dreptul la proprietate și altele.De remarcat că limitele pot fi aplicate doar respectвndu-

se trei condiţii esenţiale, luatecumulativ: -limitarea trebuie să fi e prevăzută de legea naţională.

Оnsăși legea, la rвndul ei, trebuie să fi e previzibilă, accesibilă, să urmărească un scop legitim;– limitarea trebuie să fi e necesară оntr-o societate

democratică și, оnsfвrșit,– limitarea trebuie să fi e proporţională cu scopul legitim

urmărit prininstituirea ei.

Articolul5 Dreptul la libertate şi la siguranţă1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă.

Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale:a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate

de către un tribunal competent;b) dacă  a făcut obiectul unei arestări sau al unei deţineri

legale pentru nesupunerea la o hotărâre pronunţată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege;c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale

în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;

d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia  sa legală, în scopul aducerii sale în faţa autorităţilor competente;e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane

susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui  alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond;f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală a 

unei persoane pentru a o împiedica să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

50. Analizaţi constatările CtEDO în cauza Stepuleac vs Moldova.

Reclamantul a susţinut, în particular, că a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante de detenţie şi că a fost lipsit de asistenţă medicală, că a fost deţinut ilegal şi că instanţele judecătoreşti nu au oferit motive relevante şi suficiente pentru arestarea sa, şi că nu a avut acces la materialele pertinente ale dosarului său penal pentru a contesta efectiv arestarea în timpul procesului.Reclamantul s-a plâns că a fost arestat fără o suspiciune rezonabilă că a comis o infracţiune. Într-o oarecare măsură, sistemul judecătoresc a fost utilizat pentru a-l intimida astfel încât să-şi cedeze afacerile unui concurent. Singurul motiv pentru a iniţia urmărirea penală a fost

plângerea lui G.N., care nu menţiona numele reclamantului.

Cu toate acestea, în ordonanţa de iniţiere a urmăririi penale el a fost menţionat din motive neexplicabile. Mai mult decât atât, Judecătoria Buiucani a exprimat îndoieli cu privire la privarea ilegală de libertate a lui G.N. Al doilea arest a fost bazat doar pe pretinsele plângeri

similare a două persoane, ambii negând în instanţă că ar fi fost victime ale vreunor acţiuni comise de reclamant. În consecinţă, circumstanţele cauzei nu ofereau nici un motiv de a crede că reclamantul a comis vreuna din cele două infracţiuni de care era învinuit. a. Condiţiile de detenţie din izolatorul DGCCO 1  Curtea notează că reclamantului i-a fost acordată o

masă pe zi la DGCCO, soţiei reclamantului i s-a acordat dreptul de a-i trimite mâncare o dată pe săptămână. Curtea conchide că reclamantul a fost deţinut într-o celulă fără acces la lumina zilei. Guvernul nu a contestat susţinerea reclamantului precum că acestuia i s-a permis să meargă la veceu şi să folosească apa curgătoare 1 pe zi, şi nici că celula nu era încălzită şi că era nevoit să doarmă îmbrăcat şi să folosească aşternuturi proprii. Curtea constată că descrierea a cel puţin unora din

condiţiile de mai sus coincide cu cele făcute de CPT în 2001 . Curtea conchide că reclamantul a fost deţinut în condiţii incompatibile cu articolul 3 din Convenţie. b.  Asistenţa medicală Curtea face referinţă la opinia Guvernului precum că era

imposibil pentru un medic nespecialist să fie sigur de diagnosticul de bronşită în absenţa unor rezultate urmare a unor investigaţii medicale aprofundate Ea notează că, în pofida diagnosticului care a necesitat o

confirmare, reclamantul nu a fost supus nici unei examinări, cel puţin până la sfârşitul detenţiei din DGCCO

şi două săptămâni după aceea ,în DGCCO nu era personal medical iar ambulanţa era chemată în cazuri mult mai grave. Curtea face referinţă la răspunsul oferit reclamantului

privind cererea sa de a fi transferat într-un izolator cu personal medical (a se vedea paragraful Error: Referencesource not found supra). În pofida solicitării exprese a reclamantului precum că avea nevoie de asistenţă medicală, acestuia i-a fost promisă asistenţă medicală oricând va avea nevoie de ea. Rezultă că reclamantul nu a primit asistenţă medicală corespunzătoare în timp ce era deţinut în izolatorul DGCCO.   Curtea notează că în faţa sa nu s-a disputat faptul

dacă dreptul sau practica în Moldova cerea unei pretinse victime a unor acte ilegale să se plângă în mod repetat procurorului înainte ca acesta să reacţioneze. Dimpotrivă, din informaţia pe care o are la dispoziţie

rezultă că procuratura a iniţiat două urmăriri penale împotriva reclamantului care se bazau pe plângerile pe care le-au înregistrat, fără a aştepta confirmarea intenţiei autorului plângerilor de a-şi menţine acele plângeri. Curtea notează că Guvernul nu a comentat susţinerea

reclamantului precum că alţi patru foşti ofiţeri de urmărire penală şi un avocat erau deţinuţi în izolatorul DGCCO în acelaşi timp când şi el era deţinut şi, prin urmare, nu existau motive pentru detenţia sa solitară. Opinia reclamantului era că, singurul motiv pentru detenţia sa solitară era de a crea condiţiile necesare pentru intimidarea sa fără martori.

Curtea notează că reclamantul nu a solicitat deţinerea sa solitară şi de fapt s-a plâns despre aceasta, şi nu exista o încheiere judecătorească de a-l plasa în detenţie solitară.   Deşi Curţii nu i-au fost prezentate probe suficiente

precum că reclamantul a fost într-adevăr intimidat în celula sa, ea consideră că statul nu şi-a onorat obligaţia sa pozitivă de a investiga în mod corespunzător alegaţiile reclamantului de rele tratamente, luând în calcul toate circumstanţele cauzei menţionate suprad.  Concluzie Curtea constată că detenţia reclamantului mai mult de trei

luni cu mâncare insuficientă şi cu lipsa accesului la lumina zilei mai mult de 22 de ore pe zi, lipsa accesului la veceu şi la apă curgătoare când avea nevoie, şi lipsa asistenţei medicale corespunzătoare, au constituit o încălcare a articolului 3 din Convenţie. În plus, omisiunea de a investiga plângerile sale despre intimidare în celula izolatorului, unde s-a simţit foarte vulnerabil din moment ce era deţinut de unul singur, a constituit o încălcare a obligaţiilor procedurale în temeiul articolului 3 din Convenţie. 2.  Aprecierea Curţii   Curtea reiterează că “rezonabilitatea' suspiciunii pe care

poate fi fundamentată o arestare formează o parte esenţială a protecţiei împotriva arestării şi detenţiei arbitrare şi este încorporată în articolul 5 § 1 (c) din Convenţie. Existenţa unei 'suspiciuni rezonabile' presupune existenţa faptelor ori a informaţiilor care ar convinge un observator obiectiv că persoana vizată ar fi putut comite infracţiunea. a.  Prima arestare a reclamantului  În prezenta cauză, mai întâi de toate, Curtea notează că

nici una dintre instanţe examinând acţiunile procurorului

şi demersurile pentru aplicarea arestării nu au examinat chestiunea dacă a existat o suspiciune rezonabilă precum că reclamantul a comis o infracţiune, în pofida susţinerii reclamantului că el era nevinovat. Chiar dacă am presupune că hotărârile judecătoreşti interne ale instanţelor naţionale fac referire la un asemenea aspect, Curtea va trebui să fie foarte atentă în propria ei apreciere în lumina absenţei unei asemenea examinări la nivel naţional. motiv invocat de organele de urmărire penală când l-au

reţinut pe reclamant şi când au solicitat instanţei de judecată să dispună arestarea sa preventivă era faptul că victima (G.N.) l-a identificat direct pe acesta ca fiind autorul infracţiunii . Totuşi, ea de asemenea notează că plângerea depusă de G.N. Într-adevăr, doar T.G. şi reclamantul au fost arestaţi şi

nu toţi angajaţii. Ordonanţa procurorului din 26 noiembrie 2005 cu privire la dispunerea efectuării urmăririi penale includea numele reclamantului Nu se explica arestarea sa în calitate de director al companiei Tantal, însă reclamantul a fost acuzat de participarea personală în acţiunile de şantaj.

  Mai mult decât atât, Curtea notează că instanţele naţionale, când au examinat demersul pentru aplicarea unei încheieri judecătoreşti, au stabilit că cel puţin unul dintre aspectele plângerii lui G.N. era abuziv. În particular, plângerea sa referitor la detenţia ilegală a

contrazis demersul oficial emis de adjunctul procurorului mun. Chişinău. Aceasta ar fi trebuit să creeze dubii asupra credibilităţii lui G.N.

Conflictul pe care el l-a avut cu conducerea companiei creează alte aspecte de îndoială cu privire la motivele sale. Aceasta conferă o consistenţă susţinerii reclamantului precum că organele de drept nu a verificat în mod autentic faptele cu scopul de a aprecia existenţa unei suspiciuni rezonabile precum că el a comis o infracţiune, ci mai curând au urmărit reţinerea sa, pentru pretinse interese private. subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne, care a solicitat şi a obţinut retragerea licenţei companiei reclamantului pe motivul participării lui în activităţi ilegale înainte ca vreo instanţă să-i stabilească vinovăţia (a se vedea paragraful Error: Reference source not found supra) şi după ce Judecătoria Buiucani a constatat motivele înaintate în sprijinul arestării sale ca fiind convingătoare .În consecinţă, a existat o încălcare a articolului 5 § 1

din Convenţie cu privire la prima arestarea a reclamantului. b.  A doua arestare a reclamantului   Curtea constată similitudini între cele două arestări

ale reclamantului. Fiecare dată singurul temei pentru arestarea sa a fost o plângere a unei pretinse victime. Ea a constatat deja că o suspiciune bona fide sau “autentică” a unui organ de urmărire penală nu este în mod necesar suficientă pentru a convige un observator obiectiv că suspiciunea este rezonabilă Dimpotrivă, a doua arestare a fost fundamentată pe o

presupusă infracţiune care a fost săvârşită la sfârşitul lunii septembrie 2005 .Dacă reclamantul ar fi săvârşit într-adevăr infracţiunea şi dacă ar fi dorit să influenţeze victima sau martorii sau să distrugă probele, el ar fi avut timp suficient să facă aceasta înaintea lunii decembrie

2005, iar Curţii nu i-a fost prezentată nici o probă a unor asemenea acţiuni din partea reclamantului. Prin urmare, nu era nici o urgenţă pentru o arestare cu scopul de a curma o activitate infracţională în curs de desfăşurare. Şi mai îngrijorător, din declaraţiile celor două pretinse

victime rezultă că una dintre plângeri a fost fabricată şi că organul de urmărire penală nu a verificat dacă într-adevăr acea plângere a fost depusă, iar cealaltă plângere era rezultatul presiunii directe a ofiţerului.  Toate cele de mai sus, inclusiv includerea numelui

reclamantului în lista bănuiţilor din cadrul cauzei, stabilite cu privire la prima sa arestare ,creează o impresie îngrijorătoare precum că reclamantul a fost acuzat în mod deliberat.   În consecinţă, a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din

Convenţie şi cu privire la ce de-a doua arestare a reclamantului. IV. PRETINSELE ÎNCĂLCĂRI ALE ARTICOLLULUI

5 § 3 ŞI 4 DIN CONVENŢIE   De asemenea, reclamantul s-a plâns de insuficienţa

motivelor oferite de instanţe pentru dispunerea arestării sale pe durata procesului şi lipsa accesului la materialele pertinente din dosar referitoare la temeiurile arestării sale Curtea consideră că nu trebuie să examineze aceste plângeri separat, constatând că arestarea în sine a fost contrară articolului 5 § 1 din Convenţie. Conform incalcarilor :A.  Prejudiciul 2. Curtea consideră că reclamantului i s-a cauzat un

anumit stres şi anxietate drept consecinţă a deţinerii sale contrar articolului 5 § 1 din Convenţie şi în condiţii contrare articolului 3 din Convenţie. Statuând pe baze echitabile, Curtea acordă reclamantului 12 000 euro

(EUR) (a se vedea Modarca c. Moldovei, nr. 14437/05, § 103, 10 mai 2007). B.  Costuri şi cheltuieli  Curtea reiterează că în scopul includerii costurilor şi

cheltuielilor într-o hotărâre potrivit articolului 41, trebuie de stabilit dacă ele au fost în realitate necesare şi realmente asumate şi că au fost rezonabile ca şi cuantum (a se vedea Şarban, citat supra, § 139). Potrivit articolului 60 § 2 din Regulamentul Curţii, pretenţiile reclamantului evaluate şi stabilite pe rubrici trebuie însoţite de justificativele pertinente, iar nerespectarea acestor cerinţe poate determina Camera să le respingă în tot sau în parte. În prezenta cauză, Curtea notează că, chiar dacă ce

reclamantul nu a prezentat o copie a contractului cu avocatul său, avocatul a fost împuternicit în mod corespunzător de al reprezenta în procedurile din faţa Curţii şi ei au semnat o listă cu numărul de ore în pregătirea cauzei. De asemenea, este clar că a fost efectuat un anumit număr de ore de lucru, luând în calcul calitatea observaţiilor. Totuşi, suma solicitată este excesivă şi trebuie acceptată doar parţial. Ţinând cont de lista cu numărul de ore lucrate, numărul şi complexitatea chestiunilor cu care a avut de-a face, Curtea acordă reclamantului 3 000 euro (EUR) pentru costuri şi cheltuieli (cf. Şarban, citat supra, § 139).

51. Redactaţi o cerere la CEDO constatînd încălcarea art. 5 al CEDO.

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

-Consiliul Europei

Strasbourg, France

CERERE prezentată în conformitate cu articolul 34 al Convenţiei

Europene a Drepturilor Omului,precum şi cu articolele 45 şi 47 ale Regulamentului Curţii

I.PARTILE A.RECLAMANTAFrumuzachi Corina, de

natinalitate moldoveanca,sex feminin,studenta anului 3,USM -drept,nascuta la data de 06 iunie 1990 ,orasul Chisinau ,domiciliata inRM, strada Bulgara 103 ap 3Chisinau,RM.

B.Importiva RM

II.EXPUNEREA FAPTELOR :

52. Definiţi declaraţiile părţii vătămate ca mijloc de probă.Datele de fapt care asigura solutionarea cauzei penale pot fi administrate in proc pen prin intermediul mijloacelor de proba.Mijl de proa pot fi considerate ca acele cai prin intermediul carora datele de fapt care au o import in solutionarea unei cauze penale pot fi utilizate legal intr-o cazuza penala.Solutionarea cauzelor penale nu este posibila fara stabilirea cu exactitate a situatiei de fapt si a împrejurarilor legate de situatia faptuitorului. Astfel, pe lânga declaratiile învinuitului sau inculpatului, la aflarea adevarului în cauza, o contributie substantiala pot aduce si

declaratiile celorlalte parti în procesul penal.În întelesul legii, partea vatamata este persoana care a suferit prin infractiune o vatamare fizica, materiala sau morala, daca participa la procesul penal. Spre deosebire de martor partea vatamata are un stattut special in cauza penala,determinat de faptul ca este o persoana careia i s-a cauzat un prejudiciu si evident acesasta are un interes in cauza penala.La audierea in inst a part vat,de regula,cunoaste toate materialele cauzei.Spre deosebire de martor,pv nu numai ca este oligata sa depuna declaratii,dar si are dreptul de a le depune,astfel promovindu-si interesele sale si ocrotindu-si un drept legitim al sau.Declaratiile pv au aceeasi valoare probanta ca si celelalte proe din cauza penala.-pv are un interes la aprecierea probelor;-pv cunoaste materialele dosarelor dupa finisarea urmaririi;-pv poate reda neadevarul acesta fiind determinata de comportam provocatoriu al sau.ex:violenta domestika,violul-pv are sentimentul de indulgenta(iertarea);-pv are exagerarea prejudiciului.

53. Distingeţi declaraţiile părţii vătămate de cele ale martorului.

Spre deosebire de martor partea vatamata are un stattut special in cauza penala,determinat de faptul ca este o persoana careia i s-a cauzat un prejudiciu si evident acesasta are un interes in cauza penala.La audierea in inst a part vat,de regula,cunoaste toate materialele cauzei,spre deosebire de martor.

Spre deosebire de martor,pv nu numai ca este oligata sa depuna declaratii,dar si are dreptul de a le depune,astfel promovindu-si interesele sale si ocrotindu-si un drept legitim al sau.In cazul in care victima infractiunii renunta la constituirea p,aceasta nu va fi obligata sa depuna declaratii in instanta.In declaratiile pv sunt incluse nu doar imprejurarile faptei,ca si in cele ale unui martor dar si diferite opinii.

54. Proiectaţi o situaţie cînd în anumite categorii de infracţiuni apărării i se interzice de a pune anumite întrebări directe părţii vătămate.

continui

55. Definiţi inviolabilitatea domiciliului ca principiu procesual.P inviolab domiciliului isi gaseste consacrare in actele juridice de baza ale RM si in reglementari internationale.Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului,prin preveerile art. 8 garantează, în linii generale, dreptul la intimitate, „dreptul de a trăi, atât cât doreşti, la adăpost de priviri indiscrete”Domeniul sau de aplicabilitate include respectiv dreptul la respectarea inviolabilităţii domiciliului. Sub acest aspect, considerăm că acordarea unei protecţii speciale acestui drept se impune în mod natural, întrucât o bună ocrotire a vieţii private necesită, în primul rând, asigurarea intimităţii locurilor în care aceasta se desfăşoară. Astfel, domiciliul reprezintă spaţiul de libertate în care o persoană îşi desfăşoară cea mai mare parte a vieţii sale

private şi familiale, şi a cărui ocrotire este indispensabilă într-o societate democratică. Constitutia Rm in art 29 declara inviolabilit domic.Nimeni nu poate patrunde sau ramine in domiciliul sau in resedinta uni persoane fara consimtamintul acesteia.Se admit unele derogari de la acesta norma doar p/u eceutarea unui mandat de arestare sau a unei hotariri judecatoresti.CPC in p.11 al art 6.explica sesnul notiunii”domiciliu”ca fiindca locuinta permanenta sau temporara a unei sau mnai multor persoane(casa,vila,apartament,camera de hotel).este interzisa in cursul procesului penal patrunderea in domiciliu contrar vointei pers care locuiesc aici.dare xista si exceptii legale.Perchizitiile,cercetraile domiciliului,cercetarea la fata locului,ridicarea de documente sau obiecte pot fi efectuate in baza unui mandat juridic.Situatii cind acest drept care e relativ:a)ingerinta legala-se permite de lege intercept comunic,se permite p/u infr grave,,deosebit de grave si exceptional de grave.b)este proportionala cu scopul urmarit adica insasi legea treb sa stabileasca situatii cind se permite interceptarea.Limitarea inviolabilit domiciliului se permite doar in baza legii,actiunile ilegale sunt pedepsite penal,iar probele obtinute pe aceste cai nu sunt admisibile conf art 93,94CPP.

56. Deduceţi constatările CEDO în cauza Guţu ş.a vs Moldova.

57. Proiectaţi o situaţie în care cercetarea la domiciliu este posibilă fără mandat judiciar.

58. Definiţi noţiunea de audiere a martorului şi descrieţi procedura audierii.Atit finalizarea urmaririi penale, cat si atingerea obiectivelor sale principale, respectiv aflarea adevarului, stabilirea vinovatiei si a raspunderilor, nu se pot implini fara contributia unui personaj important al scenariului judiciar-martorul. In principiu, depozitiile martorului se constituie ca probe directe, deaceea ele sunt, de cele mai multe ori, decisive in solutionarea cauzelor penale. Prin declaratiile martorului se inteleg relatarile facute in fata organelor judiciare de catre persoanele care au cunostinte de natura sa serveasca la aflarea adevarului intr-un proces penal.Declaratiile martorului reprezinta mijloacele de proba fiind numiti”ochii si urechile justitiei”.De regula, ascultarea martorilor parcurge in trei etape, si anume:a) verificarea identitatii si ascultarea cu privire la datele personale;b) relatarea libera sau spontana ori ascultarea ori ascultarea povestirii martorilor;c) adresarea de intrebari si ascultarea raspunsurilor sau ascultarea dirijata. Audierea propriu-zisa a martorului se efectueaza atit prin iformare prealabila cit si prin propunerea de a declara despre anumite fapte si circumstante pe care le cunoaste

referitor la fenomenul a carui martor a fost. Martorul este solicitat sa raspunda la intrebarile ce i se adreseaza cu privire la datele de identitate -- nume, prenume, adresa, ocupatie. Audierea martorului se face printr-o expunere libera a acestuia asupra anumitor imprejurari pe care le cunoaste.Pe parcurus audierii pot fi puse intrebari de concretizare,iar dup ace martorul a facut declaratii lui I se pun intrebari asupra altor circumstante despre care el nu a vb.In timpul audierii,acestuia I se pot prezenta anumite corpuri delicate,p/u a cosntata atributia martorului la acestea sau p/u a constata existenta unor informatii. Odata edificata cu privire la identitatea persoanei chemate sa depuna in calitate de martor, organul de urmarire penala este obligat sa intrebe pe martor daca este sot sau ruda apropiata cu vreuna din parti si, in caz afirmativ, sa-i aduca la cunostinta ca nu este obligat sa depuna. De asemenea, martorul este intrebat in ce raporturi se afla cu partile si daca a suferit vre-o paguba de pe urma savirsirii infractiunii. Aceste intrebari au menirea de a stabili raporturile ce exista intre martori si parti si interesul pe care acestea l-ar avea in cauza penala respectiva, cunostinte necesare atit pentru stabilirea tacticii de ascultare, cit si pentru aprecierea declaratiilor martorului.Momentul urmator in cadrul acestei etape priveste aducerea la cunostinta a persoanei audiate ca va fi audiat ca martor fiindu-i explicate drepturile si obligatiunile prevazute de art. 90 Cod Procedura Penala, inclusiv si preintampinat pentru raspunderea ce o poarta pentru refuzul sau eschivarea de a face declaratii conform art. 313 Cod Penal si pentru declaratiile mincinoase cu buna stiinta conform art.312 Cod Penal. 

In articolul 90 a Codului de Procedura Penala sunt stipulate obligatiile martorului si drepturile lui.Martorul este obligat:. sa se prezinte la citarea organului de urmarire penala sau a instantei pentru a face declaratii si a participa la actiuni procesuale;. sa faca de claratii veridice, sa comunice tot ce stie in legarura cu cauza respectiva si sa raspunda la intrebarile puse, sa confirme, prin semnatura, exactitatea declaratiilor sale incluse in procesul verbal al actiunii procesuale sau anexate la acesta;. sa prezinte, la cerere organului de urmarire penala sau a instantei, obiecte, documente, mostre pentru cercetarea comparativa;. sa accepte, la cererea organului de urmarire penala, examinarea corporala;. la cererea organului de urmarire penala, sa fie supus unei expertize in conditii de ambulator pentru verificarea capacitatii de a intelege corect circumstantele care urmeaza sa fie constatate in cauza respectiva si de a face declaratii juste in cazul in care sunt temeiuri verosimile pentru a pune la indoiala o asemenea capacitate;. sa se supuna dispozitiilor legale ale organului de urmarire penala sau ale presedintelui sedintei de judecata;. sa nu paraseasca sala de sedinte fara permisiunea presedintelui sedintei. sa respecte ordinea stabilita in sedinta de judecata.Martorul are dreptul:. sa stie in legatura cu care cauza este citata;. sa ceara recuzarea interpretului, traducatorului care participa la audierea sa;. sa inainteze cereri;

. sa refuze de a face declaratii, de a prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativa sau date daca acestea pot fi folosite ca probe care marturisesc impotriva sa sau a rudelor sale apropiate;. sa faca declaratii in limba materna sau in alta limba pe care o poseda; sa ia cunostinta de declaratiile sale inregistrate, sa ceara corectarea sau completarea declaratiilor sale;. la depunerea declaratiilor,sa utilizeze documente ce contin calcule complicate, denumie geografice si alta informatie care este dificil de a o expune din memorie, notite asupra amanuntelor greu de retinut; sa ilustreze declaratiile sale cu scheme, desene grafice ;. la participarea la actiuni procesuale din cadrul urmaririi penale, sa fie asistat de un aparator ales de el ca reprezentant,. sa scrie personal declaratiile sale in procesul-verbal al audierii din cadrul urmaririi penale;. sa ceara compensarea cheltuielilor suportate in cauza penala si repararea prejudiciului cauzat de actiunile ilegale ale organului de urmarire penala sau ale insatntei. sa i se restituie bunurile ridicate de organul de urmarire penala sau prezentate de el insusi in calitate de probe, sa primeasca documentele, ce ii apartin, in original.Parcurgind aceasta etapa, organul de urmarire penala, pe linga faptul ca isi indeplineste obligatiile prevazute de legea procesuala penala, are posibilitatea sa studieze martorii, sa urmareasca modul in care reactioneaza fata de situatia in care se afla, sa desprinda concluzii pretioase pentru adoptarea tacticii de ascultare. A doua etapa incepe prin adresarea unei intrebari generale, de natura a da posibilitatea martorilor sa declare

tot ceea ce stiu in legatura cu faptele sau imprejurarile pentru a caror lamurire au fost solicitati sa depuna. De exemplu: " Aratati ce cunoasteti in legatura cu accidentul de circulatie produs la data de . . . in locul . . .?" ori: " Ce cunoasteti in legatura cu imprejurarile savirsirii furului din data de . . . in paguba . . .?" martorii au posibilitatea sa povesteasca faptele, imprejurarile in succesiunea lor logica, firesca, sa prezinte tot ce cred ca ar interesa cauza, fara ca relatarea sa fie limitata prin interventiile celui ce conduce ascultarea. Relatarea libera sau spontana ofera si alte avantaje. Astfel, povestind ceea ce considera ca ar interesa organul de urmarire penala, martorii pot prezenta si unele fapte, date, imprejurari, detalii necunoscute pina atunci, cu importanta pentru cauza ori elemente din care sa rezulte savirsirea altor infractiuni de catre cei cu privire la activitatea carora au fost chemati sa faca declaratii. Un rol deosebit pentru clarificarea problemelor prin relatarea libera il are atmosfera propice povestirii martorilor, realizata de catre cel ce conduce ascultarea. Pentru aceasta ascultarea trebuie sa fie facuta cu rabdare, calm si atentie. Martorii nu trebuie sa fie intrerupti decit in mod exceptional, cind relatarile lor nu au legatura cu cauza si atunci numai cu recomandarea de a se referi la obiectul cauzei. Organul de urmarire penala nu trebuie sa aprobe, sa dezaprobe sau sa faca aprecieri cu privire la posibilitatile martorilor de a percepe, memora si reproduce faptele si imprejurarile cu privire la care sunt ascultati. A treia etapa este facultativa spre deosebire de primele doua, care sunt obligatorii.Tactica ascultarii in aceasta etapa se stabileste avinduse in vedere, in principal, pozitia martorilor ascultati. In cazul martorilor de buna-credinta, care in cadrul relatarii libere

au avut omisiuni, probleme insuficient clarificate, concluzii ori afirmatii contradictorii, li se vor adresa intrebari de verificare si precizare pe marginea acestor aspecte. Aceste intrebari sunt adresate cu scopul de a ajuta martorii sa-si aminteasca detaliile necesare lamuririi complete a imprejurarilor cu privire la care sunt ascultati, sa-si formuleze declaratia clar si precis pentru a avea valoare in cauza. Intrebarile care li se adreseaza pot fi din cele prevazute in planul intocmit pentru ascultare ori pot fi formulate i raport cu continutul povestirii libere.Principalele avantaje ale ascultarii dirijate:-- inlatura confuziile si contrazicerile pe care martorii le-au facut in povestirea libera. Prin intrebari adecvate si bine formulate nu numai ca se inlatura contrazicerile si confuziile, dar pot fi stabilite si cauzele acestora;-- elimina posibilitatea martorilor de a se abate de la imprejurarile care intereseaza cauza sau de a se opri la probleme ne semnificative, ignorind pe cele esentiale;-- ofera posibilitatea celui care a condus ascultarea de a ajuta martorii sa-si aminteasca unele imprejurari uitate;-- constituie metoda de baza in demascarea martorilor de rea-credinta, care, in mod deliberat, vor sa ascunda anumite imprejurari necunoscute.Declaratiile martorilor se apreciaza in colaborare cu intregul material probator administrat in cauza. Numai in masura in care acestea sunt confirmate de celelalte materiale verificate ale cauzei, se poate afirma ca ele reflecta realitatea. Va fi modificat art.109 probabil se va realize si la cererea apararii(astazi doar la cererea procurorului)art 109 la situatia cind martorul nu va fi audiat in instate.

59. Sintetizaţi constatările CEDO în cauza Doorson c. Olandei.!

60. Estimaţi în ce măsură legislaţia naţională corespunde standardelor CEDO în materie de audiere a martorului.

61. Enumeraţi mijloacele procesuale prin intermediul cărora persoana poate fi limitată în exercitarea dreputlui la proprietate sau privată de proprietate.

62. Analizaţi constatările CEDO în cauza Cebotari vs Moldova.

2. Reclamantul a fost reprezentat de către dl V. Nagacevschi, care a acţionat în numele organizaţiei „Juriştii pentru Drepturile Omului”, o organizaţie non-guvernamentală cu sediul în Chişinău. Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către dna L. Grimalschi şi dl V. Grosu, şeful Direcţiei Agent Guvernamental şi, respectiv, Agentul Guvernamental.

3. Reclamantul a pretins, în special, că arestarea sa a fost ilegală şi arbitrară şi a declarat că a avut loc o violare a articolelor 5 şi 18 ale Convenţiei. De asemenea, el s-a plâns, în temeiul articolului 34 al Convenţiei, că a fost împiedicat de către autorităţile naţionale să depună cauza sa la Curte. 4. La 3 octombrie 2006, Secţiunea a Patra a Curţii a comunicat Guvernului cererea. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, ea a decis ca

fondul cererii să fie examinat concomitent cu admisibilitatea acesteia. CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 1. Declară cererea admisibilă; 2. Hotărăşte că a avut loc o violare a

articolului 5 § 1 al Convenţiei; 3. Hotărăşte că nu este necesar de a examina

separat pretenţiile formulate de reclamant în temeiul articolului 5 §§ 3 şi 4 al Convenţiei;

4. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 18 al Convenţiei combinat cu articolul 5;

5. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 34 al Convenţiei;

6. Hotărăşte (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, EUR 10,000 (zece mii euro) cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 2,500 (două mii cinci sute euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, care să fie convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii, plus orice taxă care poate fi percepută; (b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

7. Respinge restul pretenţiilor reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.

Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 13 noiembrie 2007, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.63. Redactaţi o cerere la CEDO invocînd violarea

dreptului de proprietate în cadrul procesului penal.

64. Explicaţi esenţa noţiunii de verificare a declaraţiilor la faţa locului .Verificarea declaratiilor la locul infractiunii este un procedeuspecial de obtinere a declaratiilor , esenta caruia consta in verificarea si precizarea unor declaratiianterioare ale martorilor , partii vatamate , banuitului , invinuitului in faza deurmarire , in scopul stailirii veridicitatii acestor declaratii (114 CPP ) . Reprezentantul organului de urmarire penala , apreciind informatia obtinuta anteriuor , decide efectuarea acestei actiuni procesuale cu scopul de a concretiza , de a verifica , dar si de a obtine noi informatii . Verificarea declaratiilor la fata locului are tangente cu alte actiuni procesuale , de exemplu , cu audierea , deoarece persoana depune declaratii la locul comiteri faptei , tinind cont de anumite imprejurari . O tangenta cu aceasta actiune procesuala o are si cercetarea la fata locului . In afara de persoana ale carei declaratii trebuie verificate si evident , reprezentantul organului de urmarire penala , la aceasta actiune procesuala participa aparatorul , banuitului, invinuitului , si avocatul martorului sau al partii vatamate , alte persoane . O prevedere deosebit de importanta la alin. 4 este cea ca verificarea declaratiilor la locul infractiunii poate fi efectuata doar cu conditii ca se va asigura protejarea

demnitatii si onoarei persoanelor care participa la aceasta actiuni si nu se va punein pericol sanatatea lor . In cazul in care se considera ca exista un pericol pentru sanatatea ei sau i se va incalca demnitatea si onoare persoana este in drept sa refuze participarea la aceasta actiune procesuala . Ca si in cadrul audierii se interzice punerea unor intrebari sugestive sau influentarea , intro forma sau alta ,a rezultatelor actiunii procesuale . Nu se admite , de asemenea atragerea concomitenta a mai multor persoane la verificarea declaratiilor la fata locului . La efectuarea verificarii declaratiilor la fata locului se intocmeste un proce-verbal dupa regula generala ;pot fi aplicate mijloace tehnice , intocmite schite . care se anexeaza la procesul verbal .

65. Demonstraţi deosebirea între verificarea declaraţiilor la faţa locului, de audiere şi reconstituirea faptei.

Reconstituirea nu este un procedeu de descoperire si ridicare a inscrisurilor si mijloacelor materiala deproba , dar este analizata in acest context datorita faptului ca prezinta anumite aspecte comune cu cercetarea la fata locului ,astfel:seefectueaza la locul infractiunii si urmareste stabilirea imprejurarilor si conditiilor in care a fost savirsita fapta . In literatura de specialitate reconstituirea apare ca forma a cercetarii la fata locului unde s-a sairsit fapta ,avind drept scop sa verifice daca faptele s-au putut savirsi in anumite conditii de timp si spatiu .

Unii autori constituie reconstituirea ca forma auxiliara a cercetarii la fata loculuiprin care se poate verifica daca

faptele si imprejurarile infractiunii care formeaza obiectul cauzei s-au savirsit intr-un anumit mod.

O prima deosebire existenta intre reconstituire si cercetarea la fata locului este aceea ca reconstituirea se face numai in prezenta invinuitului sau inculpatului acesta fiind cel care va repeta modul in care a actionat la savirsirea infractiunii . Reconstituirea se consemneaza intr-un proces-verbal de reconstituire , care trebuie sa cuprinda aceleasi data ca si procesul – verbal de cercetare la fata locului , inserindu-se in schimb , amanunti , desfasurarea reconstituirii .

66. Proiectaţi o situaţie în care au fost încălcate drepturile învinuitului participant la verificarea declaraţiilor la faţa locului.

67. Explicaţi esenţa şi importanţa principiului secretului corespondenţei.Prin secretul corespondentei se urmareste sa se

protejeze posibilitatea fiecarei persoane de a-si comunica prin scris, prin telefon sau prin alte mijloace de comunicare opiniile si gandurile sale, fara ca acestea sa-i fie cunoscute de altii, facute publice sau cenzurate. Dreptul la fespecarea corespondentei este definit ca facultatea de a comunica cu terte persoane fara a fi interrupt,fara cenzura.Constitutia RM in art 30 garanteaza secretul scrisorilor,telegramelor,al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare. Acest principiu este isncris in art 8 din Conventia Europeana privind protectia drepturilor omului si libert fundam.Constitutia RM in al (2) al art 30 permite in orice caz de necessitate p/u a proteja securitatea nationala,bunastarea economica a tarii,ordinea publica si

p/u a preveni infractiunile,limitarea acestui drept cu respecytarea conditiilor legale.Principiul secretului corespondentei se extinde si asupra persoanelor retinute sau arestate.Curtea Europeana p/u drept omul a declarat ca dreptul unui prizonier la necenzurarea corespondentei sale cu un avocet sau orgn judiciar in nici un caz nu rebuie incalcat. Trebuie insa precizat ca exercitiul acestui drept poate comporta o restrangere necesara in interesul justitiei, sau mai precis in scopul descoperirii infractorilor. Acest drept recunoscut magistratilor de a retine, citi si folosi in proces corespondenta care vine sau pleaca de la persoanele invinuite de savarsirea unor infractiuni, trebuie sa fie consacrat de lege, efectuat dupa o procedura stricta si doar pe baza de ordonante scrise, cu respectarea celorlalte drepturi ale persoanei.

68. Generalizaţi constatările CtEDO în cauza Ostrovar. vs Moldova.

Reclamantul s-a plâns, în special, de condiţiile sale de detenţie, de încălcarea dreptului său la corespondenţa cu mama sa, a dreptului său de a avea întrevederi cu soţia şi fiica sa, precum şi de faptul că nu a avut un recurs efectiv cu privire la încălcările drepturilor sale garantate de articolul 3 şi articolul 8 ale Convenţiei. A. Prejudiciu

115. Reclamantul a solicitat EUR 9,000 cu titlu de prejudiciu moral, din care EUR 5,000 au fost solicitaţi pentru încălcarea dreptului său de a nu fi deţinut în condiţii inumane şi degradante, EUR 2,000 pentru

încălcarea dreptului său de a coresponda cu mama sa şi EUR 2,000 pentru încălcarea dreptului său de a avea contacte cu soţia şi fiica sa. Referitor la articolul 13 al Convenţiei, reclamantul a declarat că constatarea unei violări ar constitui o satisfacţie echitabilă suficientă pentru el.

116. Reclamantul a declarat că condiţiile în care el a fost deţinut i-au cauzat sentimente de frustrare, incertitudine şi nelinişte care nu ar putea fi compensate prin simpla constatare a unei violări. Referindu-se la încălcarea dreptului său de a coresponda cu mama sa, reclamantul a declarat că el, fără îndoială, a suferit un prejudiciu ca rezultat al faptului că nu a putut comunica cu ea despre necesităţile sale referitoare la medicamente şi că era într-un stres continuu, deoarece nu ştia pentru cât timp îi vor ajunge rezervele sale de medicamente. În ceea ce priveşte întrevederile cu soţia şi fiica sa, el risca să-şi piardă familia şi îi era greu să nu-şi vadă singurul copil o perioadă de timp atât de lungă.

117. Guvernul nu a fost de acord cu sumele pretinse de reclamant. El a susţinut că suma pretinsă pentru violarea articolului 3 al Convenţiei era excesivă. Referitor la sumele pretinse pentru violările articolului 8, el a declarat că constatarea unei violări ar constitui o satisfacţie echitabilă suficientă.

118. Curtea notează că reclamantul care suferea de astm a fost deţinut timp de nouă luni în celule supraaglomerate împreună cu fumători douăzeci şi trei de ore pe zi, fără îngrijire medicală corespunzătoare, fără hrană corespunzătoare şi în condiţii sanitare necorespunzătoare. Mai mult, deşi era dependent de familia sa în aprovizionarea cu medicamente, el, de asemenea, a fost

lipsit de posibilitatea de a coresponda cu mama sa şi de a-şi vedea soţia şi fiica. În astfel de circumstanţe, Curtea consideră că reclamantul, în mod inevitabil, trebuia să fi suferit frustrări, incertitudine şi nelinişte care nu pot fi compensate doar prin simpla constatare a unei violări. Făcând evaluarea sa în bază echitabilă, aşa cum o cere articolul 41 al Convenţiei, Curtea acordă reclamantului suma de EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral. HOTĂRÂREA OSTROVAR c. MOLDOVEI 24

B. Costuri şi cheltuieli

119. Reclamantul a pretins, de asemenea, EUR 2,940 cu titlu de costuri şi cheltuieli suportate în faţa Curţii.

120. Guvernul nu a fost de acord cu suma pretinsă, declarând că ea este excesivă. Potrivit Guvernului, suma pretinsă de reclamant este prea mare în lumina salariului mediu lunar din Republica Moldova şi a plăţilor oficiale achitate de stat avocaţilor din oficiu. Guvernul, de asemenea, a contestat numărul de ore prestate de reprezentantul reclamantului lucrând asupra cauzei.

121. Curtea reaminteşte că pentru ca costurile şi cheltuielile să fie rambursate în temeiul articolului 41, trebuie stabilit faptul dacă ele au fost necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime (a se vedea, de exemplu, Amihalachioaie v. Moldova, nr. 60115/00, § 47, ECHR 2004-...).

122. În această cauză, luând în consideraţie lista detaliată prezentată de reclamant, criteriile de mai sus şi lucrul efectuat de către avocatul reclamantului, Curtea acordă reclamantului EUR 1,500.

C. Dobânda 123. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 1. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 3 al

Convenţiei;

2. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 8 al Convenţiei în ceea ce priveşte dreptul reclamantului de a coresponda cu mama sa;

3. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 8 al Convenţiei în ceea ce priveşte refuzul de a-i permite reclamantului să aibă contacte cu soţia şi fiica sa;

4. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 13 al Convenţiei combinat cu articolul 3 al Convenţiei;

5. Hotărăşte că nu a existat o violare a articolului 13 al Convenţiei combinat cu articolul 8 al Convenţiei;

6. Hotărăşte69. Proiectaţi o situaţie în care consideraţi că este

nevoie de limitat secretul corespondenţei. Motivaţi.

Unei persoane ii este aplicat sechestrul corespondentei fara autorizarea judecatorului de instructie.

Ex anumite fotografii facute in public si ii vine acasa amenda km,viteza ,amnda primeste sotia scrisoarea,si afla ca sotul era la strasbourg in masina cu o domnisoara.In asemenea situatiei avem dr la protejarea vietii private si a familiei.Organele de dr sunt obligati sa nu amestece obiectul vietii private cu obiectul cauzei,fiindca se inkalca drepturile.

Ex:o inregistrare de imagini inkalaca dr unei persoane.demnitate,injosire.

Interceparea comunicarilor persoanelor ese limiata de CPP.sechestrul corespondenei se admite doar cu autorizatia judecatorului de instructie in urma unui demers motivat din partea organelor de urmarire penala.In al (4),(5) ale art 135 din CPP se limiteaza durata totala de interceptarea a convorbirilor la 6

luni,cu obligatia judecatorului de instructie sa informeze,cel tirziu o data cu terminarea urmaririi penale,persoanele ale caror convorbiri a;e caror convorbiri au fost interceptate si inregistrate,despre acest fapt.pag 250.

70. Stabiliţi procedura de prezentare spre recunoaştere. Prezentarea spre recunoastere constituie un procedeu de obtinere a declaratiilor pe parcursul caruia unei persoane i se prezimnta alte persoane sau obiecte cu scopul constatarii asemanarilor sau deosebirilor cu persoanele sau obiectele observate in imprejurari ce au legatura cu obiectul probatoriu.In calitate de prsoana prezentata spre recunaostere pooate fi orice pers nu numai faptuiotorul.pers se reprezinta spre recunoastere daca declara ca in anumite circumstante ce au legaturi cu cauza data a obsevat o pers care nu a cunoscuto pina la monetul respectiv.p/u efectuarea prezentarii spre recunaostere este necesr deasemenea ca persoana observata sa nege faptul ca se cunoaste cu cel prezenta.In cazul cind ambele persoane declara ca se cunossc prezentarea spre recunaostere nu se efectuieaza.prezentarea persoanelor poate fi:frontala din profil,prezentarea mersului,a vocii etc.pers care trebuie recunoscuta este prezentata in afar spatiului vizibilitatii impreuna cu 4 asistenti procedurali de acelasi sex,asemanatori la exterior.In cazuri cind sunt prezente conditiile prevazute in art 110 CPP al RM prezentarea spre recunoastere poate fiefectuata cu aplicarea dispozitiilor art respectiv.la prezentarea spre recunaostree se aplica fotografiile,se anexeaza in mod obligatoriui la procesul-verbal al actiuunii procesuale.persoana prezenta pre recunaotere are dreptul

sa occupe locul pe care il doreste.persoana chemata p/u recunaostere trebuie sa indice particularitati certe p/u identificarea persoanei prezentate.in caz contrar recunaosterea se va considera neintemeiata.De remarcat,ca prezentarea spree recunoastree spre deosebire de alte actiuni procesuale poate fi efectuata doar 1 singura daca cind participa ambele persoane(cel care recunaoste si cel prezentat).Datele obtinute in timpul prezentarii spre recunoastere nu pot fi considerate ca probe care prevaleaza asupra altora,fiind apreciate in cumul cu celelalte.71. Distingeţi calităţile persoanelor şi a obiectelor

prezentate spre recunoaştere.Prezentarea spre recunoastere constituie un procedeu de obtinere a declaratiilor pe parcursul caruia unei persoane i se prezimnta alte persoane sau obiecte cu scopul constatarii asemanarilor sau deosebirilor cu persoanele sau obiectele observate in imprejurari ce au legatura cu obiectul probatoriu.In calitate de prsoana prezentata spre recunaostere pooate fi orice pers nu numai faptuiotorul.pers se reprezinta spre recunoastere daca declara ca in anumite circumstante ce au legaturi cu cauza data a obsevat o pers care nu a cunoscuto pina la monetul respectiv.p/u efectuarea prezentarii spre recunaostere este necesr deasemenea ca persoana observata sa nege faptul ca se cunoaste cu cel prezenta.In cazul cind ambele persoane declara ca se cunossc prezentarea spre recunaostere nu se efectuieaza.prezentarea persoanelor poate fi:frontala din profil,prezentarea mersului,a vocii etc.pers care trebuie recunoscuta este prezentata in afar spatiului vizibilitatii impreuna cu 4 asistenti procedurali de acelasi sex,asemanatori la exterior.In cazuri cind sunt

prezente conditiile prevazute in art 110 CPP al RM prezentarea spre recunoastere poate fiefectuata cu aplicarea dispozitiilor art respectiv.la prezentarea spre recunaostree se aplica fotografiile,se anexeaza in mod obligatoriui la procesul-verbal al actiuunii procesuale.persoana prezenta pre recunaotere are dreptul sa occupe locul pe care il doreste.persoana chemata p/u recunaostere trebuie sa indice particularitati certe p/u identificarea persoanei prezentate.in caz contrar recunaosterea se va considera neintemeiata.De remarcat,ca prezentarea spree recunoastree spre deosebire de alte actiuni procesuale poate fi efectuata doar 1 singura daca cind participa ambele persoane(cel care recunaoste si cel prezentat).Datele obtinute in timpul prezentarii spre recunoastere nu pot fi considerate ca probe care prevaleaza asupra altora,fiind apreciate in cumul cu celelalte.Prezentarea spre recunoastere a obiectelor se efectuiaza dupa aceleasi reguli ca si prezentarea persoanei.persoana chemaat p/u recunoastere este audiata asupra circimstantelor incare a vazut obiectul si asupra particularitatilor distinctive dupa care l-ar putea recunoaste,fiind prevenit p/u raspunderea penala in caz de refuz de a depune declaratii sau de declaratii false.Obiectele se prezinta cu alte 2 obiecte omogene(aceeasi denumire,destinatie,forma,model).Obiectele pot fi curatate de muradrie,rugina daca acestea nu il va distruge ca mijloc de proba.La prezentarea cadavrului spre recunoastere nu se aplica regula privind un nr oarecare de exemplare.recunoasterea cadavrului se efectueaza in situatii cind este imposibil a se obtine anumite date privind

decedatul dupa acte sau cind exteriorul sau este schimbat consideratbil.daca pe acestea se pot observa ex:un tatuaj,semn din nascare.Exceptie de la regula generala privind nr de exemplare o face situatia cind spre recunoastere se prezinta un obiect de anticariat,alte obiecte p/u care este imposibil de a alege si prezenta un analog.prezentarea spre recunoastere a obiectelor se exprima prin faptul ca de regula sunt corpuri delicte.

72. Evaluaţi legislaţia naţională în materie de protecţie a persoanei în cadrul prezentării spre recunoaştere.

CPP prevede norme cu caracter general care sunt aplicabile in situatiile cind securitatea poate fi pusa in pericol.Intr-o maniera generala art 215 CPPstabileste conditiile de aplicare a masurilor de protectie.Persoana care trebuie recunoscuta este prezentata in afara spatiului vizibilitatii impreuna cu 4 asistenti procedurali de acelasi sex,asemanatori exterior.Aceasta prevedere legala vine a asigura securitatea persoanei chemate spre a recunaostere si a exclude influenta asupra acesteia.In cazul cind sunt prezente conditiile prevazute in art 110 CPP prezentarea spre recunoastere poate fi efectuata cu aplicarea dispozitiilor articolului respoectiv.

73. Definiţi conceptele de viaţă privată, viaţă intimă, viaţă familială.

Constitutia RM stabileste obligatia generala a S de a respecta si ocoti viata intima,familiar si privata conform art 28.Principiul in discutie este intr-o dependenta strinsa cu asa concepte cum ar fi inviolabilitatea domiciliului,secretul corespondentei.

Viata privata este un concept ce include integritatea fizica si morala a persoanei.Respectul p/u viata privata trebnuie sa cuprinda intr-o amsura oarecare dreptul de a stabili si dezvolta relatii cu alte fiinte umane cu caracter profesional sau de afaceri.in asa fel viata privata este un concept mult mai larg decit viata intima si familiala si include neaparat si dr de adezvolta relatii cu alte persoane si cu lumea exterioara.

Viata familiala include toate rlatiile care apar in cadrul unei familii fondata prin casatorie sau a relatiilor ce apar inurma maternitatii sau paternitatii.in cazul Johnston vs.Irlanda,1986 CEDO a decis ca acele cupluri necasatorite care traiesc impreunacu copiilor sunt considerate a fi sub incidenta vietii familiale ca odata ce relatiile create in cadrul lor nu diefra in practica de viata unei familiiformate prin casatorie.Totodata in cazul Kerkhoven v Olanda 1992 o relatie stabila intre 2 fgemei si copilul nascut d euna din acestea prin insemintarea artificiala,judecatorii au refuzat sa califice aceasta ca o viata de familie chiar daca coabitarea lor era de tip familial,exista o divizare a sarcinelor parentale.Ele puteau sa revendice o protectie numai in aceea ca priveste viata privata.aceasta ionseamna ca perssoanele care nu cad sub incidenta conceptuluivietii familiale nu pot sa ceara aplicarea unor privilegii pe vare aceasta le poate oferi,cum ar fi,ex:dr de anu face declaratii impotiva sotului sau rudelor apropiate,in acest sens,pct.41 al art 6 din CPP stabileste ca fiind rude apropiate copii,parintii,infietorii,frati si surori,bunici si nepoti.

Viata intima sunt incluse acele aspecte ce tin de viata familiala sau privata,trecute prin prisma drptului persoanei de a ramine singura.de ex:este o incalcare a intimitatii cazul cind o persoana este nevoita sa mearga la veceu in camera unde se detine,aflindu-se in vazul tuturor.pentru protejarea persoanei contra ingerintelor ilegale in viata sa privata,intima sau de familie legea stableste unele garantii.astfel,este interzisa acumularea fara necesitate a informatiei despre viata privata si intimaa persoanei.Colectarea unei asemenea informatii in particular si amestecul in viata privata si de famile in general se permite conf art 8(2) al CEDO,in masra in care este prevaut de lege si daca constituie o masura care,intr-o societate democratica,este necesara p/u securitatea nationala,siguranta politica,protectia sanatatii si a morale,apararea ordinii si prevenirea faptelor penale.

74. Analizaţi constatările CEDO în cauza Iordache ş.a vs Moldova.

Reclamanţii au pretins în particular, în conformitate cu Articolul 8 din Convenţie, precum că dreptul lor la libera corespondenţă nu a fost respectat din momentul în care legea domestică, care reglementează înregistrarea convorbirilor telefonice, nu conţine suficiente garanţii împotriva abuzurilor din partea autorităţilor naţionale.

A. Prejudiciu

58. Reclamanţii nu au pretins nici prejudiciu material nici daune morale.

B. Costuri şi cheltuieli

59. Reclamanţii au pretins 5 475 EURO pentru costuri şi cheltuieli suportate în procedurile în faţa Curţii. Dumnealor au prezentat o condică detaliată a timpului utilizat.

60. Guvernul a pledat că din momentul în care reclamanţii s-au reprezentat însuşi, dînşii nu sunt îndreptăţiţi să recepţioneze careva plăţi în acest sens. Alternativ, Guvernul a considerat că valoarea pretinsă este excesivă şi a contestat numărul de ore lucrate de reclamanţi.

61. Curtea oferă în total 3 500 EURO pentru costuri şi cheltuieli.

C. Penalităţi

62. Curtea consideră oportun ca penalităţile de întîrziere să fie bazate pe rata minimă de împrumut a Băncii Centrale Europene la care se vor adăuga trei procente.

DIN ACESTE CONSIDERENTE, CURTEA ÎN UNANIMITATE

1. Hotărăşte că a avut loc încălcarea Articolului 8 din Convenţie;

2. Hotărăşte că nu a avut loc încălcarea Articolului 13 din Convenţie, luat în conexitate cu Articolul 8;

3. Hotărăşte

(a) că statul reclamat urmează să achite reclamanţilor, în decurs de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă potrivit articolului 44 § 2 din Convenţie, suma totală de 3 500 EURO (trei mii cinci sute) cu titlu de costuri şi cheltuieli, care urmează a fi convertite în valuta naţională a statului reclamat la rata de schimb aplicabilă în ziua efectuării plăţii, plus orice taxă care ar putea fi percepută la această sumă de la reclamanţi; HOTĂRÎREA în cauza IORDACHI ŞI ALŢII c. MOLDOVEI 23

(b) că din momentul expirării termenului de trei luni menţionat şi pînă la achitare, o dobîndă simplă va fi plătită la sumele menţionate, egală cu rata minimă a dobânzii de împrumut a Băncii Centrale Europene pe perioada întîrzierii plus trei procente;1

4. Respinge restul pretenţiilor reclamatului de satisfacţie echitabilă.

75. Proiectaţi o situaţie de limitare legală a inviolabilităţii vieţii private.

Moraru,Legislatia si jurisprudenta nationala sint imperfecte si

in ceea ce priveste protectia vietii private si mecanismele de angajare a raspunderii p/u delictele legate de incalacrea acestui drept.Unele fapte care evidentiaza violarea grava,de catre unele categorii profesionale specifice,adr la viata privata sint incriminate prin CPP.cazurile limiatrii legale a inviolabilitatiiprivate:

1.sechestrarea corespondentei conf art 133 CPP2.interceptarea convorbirilor telefonice art 135 Cp3.perchizitia la domiciliu,corporala.76. Descrieţi procedura de cercetare la faţa locului.CERCETAREA LA FATA LOCULUI - este activitatea de urmarire penala, ce consta in cercetarea nemijlocita si amanuntita a locului unde s-a savarsit infractiunea pentru a se face constatari cu privire la locul savarsirii faptei, a se descoperi si a se fixa urmele infractiunii, precum si imprejurarile in care infractiunea a fost comisa. Ea se efectueaza de catre organele de urmarire penala si de catre

instanta de judecata, atunci cand este necesar, in prezenta partilor si a invinuitului sau a inculpatului arestat. Un loc important în probaţiunea procesual-penală, printre alte acte de urmărire penală,revinecercetării la faţa locului. În cadrul cercetării pot fi stabilite nu numai circumstanţele careconstituie obiectul probaţiunii (art. 96 CPP) dar şi alte momente importante, care permit de aorienta într-o direcţie corectă investigarea cauzei şi de a înainta versiunile respective. Nu în zădar cercetarea la faţa locului este denumită simbolic „cheia pentru rezolvarea problemei cu mai mulţinecunoscuţi.”Cercetarea la faţa locului reprezintă activitatea procedurală al cărui obiect îl constituie percepţia nemijlocită de către organele judiciarea locului unde s-a săvârşit  activitateainfracţională, descoperirea, fixarea şi ridicarea urmelor, precizarea poziţiei şi stării mijloacelor materiale de probă, în vederea stabilirii naturii şi împrejurărilor comiterii infracţiunii, a elementelor care să conducă la identificarea făptuitorului.Cercetarea la faţa locului reprezintă o activitate procesuală şi tactică a ofiţerului deurmărire penală, ce rezidă în studierea, perceperea, depistarea, fixarea şi ridicarea nemijlocită aobiectelor, stabilirii stării şi proprietăţii lor, urmelor, indiciilor şi poziţiei reciproce a acestora,importante pentru cauza cercetată. În scopul descoperirii  urmelor infracţiunii, a mijloacelor materiale de probă pentru a stabili circumstanţele infracţiunii ori alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză, organul de urmărire penală

efectuează cercetarea la faţa locului a terenurilor, încăperilor, obiectelor,documentelor, animalelor, cadavrelor umane sau de animale(art.118 alin.1 C.pr.pen.).Pentru a evita dispariţia urmelor, denaturarea lor, schimbarea situaţiei locului, şi, în sfârşit, pentru a nu diminua eficienţa cercetărilor, este stipulat în art. 118 alin. (2) CPP că locul cercetării poate fi înconjurat de colaboratorii organelor de menţinere a ordinii publice.Cercetarea la faţa locului la domiciliu fără permisul persoanei căreia îi este limitat dreptulla inviolabilitatea domiciliului, este efectuată în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală, cu autorizarea judecătorului de instrucţie.Reieşind din conţinutul art. 118 alin.(1) CPP, există următoarele tipuri de cercetare la faţalocului: a terenurilor, a încăperilor, a obiectelor, a documentelor (înscrisurilor), a animalelor, acadavrelor umane sau a animalelor.De asemenea, art. 134 CPP stipulează cercetarea corespondenţei poştale şi telegrafice, iar art. 120 CPP - examinarea exterioară a cadavrului. O modalitate a cercetării este examinareacorporală, prevăzută de art. 119 CPP.De   regu lă  ce rce ta rea   t e renur i lo r ,  ob iec te lo r ,   însc r i sur i lo r ,  p recum ş i   examinareacadavrului, este parte integrantă a cercetării la faţa locului. În cazurile când pentru cercetareaacestor obiecte este necesar mai mult timp ele sânt examinate la locul efectuării urmăririi penale.Obiectele descoperite în timpul cercetării la faţa locului se examinează la locul efectuăriiacestei acţiuni şi rezultatele examinării se consemnează în procesul-verbal al acţiunii respective. Dacă pentru examinarea obiectelor şi

documentelor se cere un timp mai îndelungat, precum şi înalte cazuri, persoana care efectuează urmărirea penală le examinează în sediul organului deurmărire penală. Pentru aceasta, obiectele şi documentele se împachetează, se sigilează, pachetul  se semnează şi despre aceasta se face menţiune în procesul-verbal (art.118 alin.(4) CPP).În anumite cazuri, persoana care efectuează urmărirea penală, dacă este necesar, executădiferite măsurări, fotografieri, filmări, întocmeşte desene, schiţe, face mulaje şi tipare de pe urme desine stătător sau cu ajutorul specialistului în materia respectivă.P/u efectuarea cercetraii ila fata locului nu este necesara emiterea sau inlocuirea unei ordonante,insa in cazul cercet la fata locului in domiciuliu aceasta e obligatorie.Cercetarea se efectueaza de ofiterul de urmarire penala,procurer sau de instanta.efectuarea cercetarii la fata locului permite obtinerea anumitor fate initiale p/u efectuarea altor actiuni procesuale9exoertiza,experimental,audierea)cercetarea se efectueaza imediat dupa sesizarea organului de urm pen.lege anu stabileste in competenta carui organ se include efectuarea cercet la fata locului,de regula acesta e organul de urm penala sesizat.La efectuarea cercetarii la fata locului pot participa specialisti din diferite domenii cum ar fi:criminalisti,medici,biologi,chimisti etc. Exista:1.cercetare statica-fara miscarea obiectelor(fotografii) 2.cercetarea dinamica-cu miscarea obiectelor(sigilarea armei)In functie de infract comissa,cercet la fata locului are sarcini specifice.Procesul-verbal de cerectare la fata locului constituie un mijloc de proba.

77. Evidenţiaţi atribuţiile organului de urmărire penală în cadrul cercetării la faţa locului.

Cercetarea la fata locului e o actiune procesuala efect de organ de urmar de regula la locul faptei insa nu e o cerinta imperativa.

1. .Pentru efectuarea cercetării la faţa locului nu este necesară emiterea, întocmirea unei ordonanţei, însă în cazul cercetării la faţa locului în domiciliu este obligatorie emiterea ordonanţei şi înaintarea unui demers judecătorului de instrucţie (vezi comentariul la articolul 304). Judecătorul de instrucţie autorizează efectuarea cercetării la faţa locului în domiciliu printr-o încheiere (vezi comentariul la articolul 305). Doar în cazuri excepţionale cercetarea la faţa locului în domiciliu poate avea loc fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului (vezi comentariul la articolul 301).

Cercetarea la faţa locului se efectuează de ofiţerul de urmărire penală care atrage forţele poliţiei pentru a asigura efectuarea normală a cercetării. Procurorul poate efectua cercetarea la faţa locului în orice cauză penală.1. Cunoaşterea şi investigarea  directă de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată a locului în care a fost săvârşită fapta, în vederea stabilirii şi fixării particularităţilor sale. Contactul direct nemijlocit al organului judiciar ce ceea ce este denumită „scenă ” sau „ambianţa” locului serveşte la formarea unei imagini exacte a cadrului în care s-a comis fapta la determinarea poziţiei şi distanţei dintre obiectele principale;

            2. Căutarea, relevarea, fixarea, ridicarea şi interpretarea urmelor şi mijloacelor materiale de probă, precum şi fixarea procesuală a acestora. Descoperirea urmelor urmată de interpretarea lor imediată la faţa locului este de natură să ofere indicii el puţin cu caracter general cu privire la natura faptei şi chiar la persona autorului;            3. Obţinerea de date cu privire la modul de operare al făptaşului la numărul de persoane care au luat parte la comiterea infracţiunii. Din cercetarea locului faptei se poate deduce modul în care s-a desfăşurat activitatea infracţională începând din momentul pătrunderii autorului în câmpul cercetat şi terminând cu retragerea sa;            4. Identificarea eventualilor martori, întrucât în funcţie de condiţiile concrete ale locului şi momentului săvârşirii faptei se poate stabili dacă şi în ce măsură activitatea infractorului putea fi percepută de cineva. Această precizare se impune deoarece sunt puţine cazurile în care sunt găsiţi imediat martori ai evenimentului.

78. Proiectaţi o situaţie în care la efectuarea cercetării la faţa locului pot fi afectate drepturile protejate de CEDO.In urma unui accident rutier soldat cu decesul unei persoane , invinuitului Moraru ,cetatean de provenienta rusa , in cadrul cercetarii fata locului , organele de urmarire penale , nu i-au oferit un avocat ales sau un avocat care acorda asistenta juridica garantata de stat, si tototada fiind vorbitor de limba rusa nu i s-a oferit un traducator astfel atribuindu-l la minoritatile sociale care nu vorbesc in limba de stat. Astfel este incalcat

principiul asigurarii dreptului la aparare . Dreptul de aparare in cadrul unui proces penal este prevazut si in Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului . Astfel lit c) pct.3 art.6 stipuleaza ca orice persoana acuzata de o infractiune are dreptul sa se apere singura sau sa fie asistata de un aparator ales de ea , iar daca nu dispune de mijloace necesare pentru a-l plati , sa poata fi asigurata in mod gratuit de un avocat din oficiu , atunci cind interesele justitiei o cer . Iar conform pct. A) al.3 art.6 din Conventie stipuleaza ca orice acuzat are dreptul sa fie asistat in mod gratuit de interpret , daca nu vorbeste sau nu intelege limba folosita la audiere .

79. Definiţi conceptul aplicării principiului utilizării limbii în care se desfăşoareă procesul penal.

În conformitate cu art. 2 al Constituţiei Republica Moldova este un stat de drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă valori supreme şi sunt garantate, inclusiv statul recunoaşte şi protejează dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul ţării. Premizele constituţionale enunţate mai sus impun desfăşurarea procesului penal în cadrul unor condiţii care ar asigura şi garanta egalitatea participanţilor la proces, care să se înfăptuiască fără nici o discriminare pe temei de naţionalitate, origine etnică, limbă.

Potrivit art. 118 din Constituţie, art. 16 din CPP şi a altor prevederi din legislaţia în vigoare3, procedura judiciară se efectuează în limba de stat sau în condiţiile legii, într-o limbă acceptabilă pentru majoritatea persoanelor care participă la proces. Limba de procedură este anunţată lae

3 Legea cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Moldova, nr. 3465-XI din 1.09.1989

xaminarea cauzei concrete în şedinţa de judecată şi nu poate fi modificată pe parcursul întregului proces judiciar.4

Admiterea folosirii altei limbi decît a celei de stat, în cadrul desfăşurării procedurii judiciare şi dreptul la interpret şi înscrierea acestor reguli printre principiile de bază ale procesului penal vine să marcheze asigurarea intereselor legitime ale minorităţilor naţionale şi a tuturor persoanelor nevorbitori în limbă de stat. În cazul în care procesul penal se desfăşoară în altă limbă decît cea de stat, hotărîrile procesuale (ordonanţa de punere sub învinuire, rechizitoriul, sentinţa şi decizia instanţei judecăţii se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de stat.

Conform art. 6, al. 3, punctul a al CEDO stabileşte că orice acuzat are dreptul să fie asistat în mod gratuit de interpret, dacă nu vorbeşte sau nu foloseşte limba folosită la audiere. Legislaţia procesual-penală (art. 17, al. 2) extinde sfera prevederilor Convenţiei sub aspect de subiecţi la participanţii la procesul penal.

80. Argumentaţi necesitatea includerii principiului utilizării limbii procesului într-un proces echitabil.Obligativitatea evaluării nivelului de cunoaştere a persoanei a limbii în care se desfăşoară procedura judiciară în vederea aplicării normelor privind asigurarea cu interpret sau traducător revine subiecţilor oficiali a procesului penal – ofiţerilor de urmărire penală, procurorilor, instanţei, care ulterior fiind obligate, odată

4 Hotărîrea Plenului CSI a R.M. cu privire la respectarea legislaţiei despre utilizarea limbii în procedura judiciară, nr. 12 din 09.04.1999, “Culegere de hotărîri explicative, Chişinău, 2002, pag. 14.

ce sunt sesizate de beneficiarii interpretării, să exercite un anumit control al calităţii interpretării asigurate.

Dreptul la interpret este înţeles ca fiind extins şi asupra muţilor, surzilor şi surdomuţilor care înţeleg limba semnelor.

Limbajul pe interesul inculpatului înseamnă evident folosirea limbii pe care acesta o cunoaşte cel mai bine. S-a precizat încă că chiar dacă limba oficială a procedurii judiciare coincide cu cea a inculpatului, modul de exprimare a organelor judiciare trebuie să fie de aşa natură, încît inculpatul să înţeleagă exact şi în detalii învinuirea5.

81. Proiectaţi o situaţie în care se va face o detaşare de la principiul limbii în care se desfăşoară procesul.

82. Definiţi instituţia examinării corporale şi scopul acesteia.

Examinarea corporală este o modalitate a cercetării specificul căreia constă în obiectul de cercetare care este corpul omenesc, cu scopul descoperirii urmelor infracţiunii (spre exemplu urme de arsuri, de leziuni etc.). In urma examinarii corporale pot fi descoperite urme ale infractiuniii. În cazul când persoana refuză de a participa la examinarea corporală ea poate fi adusă forţat şi efectuată examinarea corporală forţată. În urma examinării corporale pot fi descoperite urme, componente chimice, zgârieturi, cicatrice, tatuaje, unele leziuni corporale, unele defecte ale constituţiei corpului, semne din născare, diferite (cum se numesc

5

ele) şi alte semne prin care se poate de constatat atribuţia persoanei la infracţiunea urmărită. În unele cazuri semnele descoperite facilitează identificarea făptuitorului sau constată faptul cauzării unor leziuni corporale. însă poate fi examinată concomitent îmbrăcămintea, încălţămintea, toate datele obţinute fiind incluse într-un singur proces-verbal.Obiectul de cercetare poate fi corpul bănuitului, învinuitului, inculpatului, martorului şi al părţii vătămate.La efectuarea examinarii corporale se emite ordonanta a organului de urmarire si se solicita autorizarea judecatorului de instructie . In cazul unui delict flagrant examinarea poate fi efectuata fara autorizatia judecatorului de instructie care e instiintat in termen de 24 h .art.119 CPP . Organul de urmărire penală decide efectuarea sau nu a examinării corporale. Organul de urmărire penală poate lua decizia examinării corporale şi fără acordul bănuitului, învinuitului, inculpatului, martorului sau al părţii vătămate. În asemenea cazuri este necesară emiterea ordonanţei în care se indică motivele efectuării acestei acţiuni procesuale. În cazurile când examinarea corporală este efectuată de către organul de urmărire penală fără consimţământul persoanei examinate este obligatorie autorizaţia judecătorului de instrucţie, care examinând demersul înaintat emite o încheiere privind admiterea sau respingerea demersului ce are ca una din consecinţe efectuarea examinării corporale. În cazul când persoana refuză de a participa la examinarea corporală ea poate fi adusă forţat şi

efectuată examinarea corporală forţată. În urma examinării corporale pot fi descoperite urme, componente chimice, zgârieturi, cicatrice, tatuaje, unele leziuni corporale, unele defecte ale constituţiei corpului, semne din născare, diferite (cum se numesc ele) şi alte semne prin care se poate de constatat atribuţia persoanei la infracţiunea urmărită. În unele cazuri semnele descoperite facilitează identificarea făptuitorului sau constată faptul cauzării unor leziuni corporale.

83. Demonstraţi în care situaţii poate fi efectuată forţat examinarea corporală.

Se prezuma in cele mai dese cazuri ca examinarea corporala este oaciune la care persoana participa benevol.Doar in cazuri excepionale,cind nu exisa o alta posibilitate de a obtine date importante p/u cauza,examinarea corporala poae fi efectuata fortat.În cazul când persoana refuză de a participa la examinarea corporală ea poate fi adusă forţat şi efectuată examinarea corporală forţată. În urma examinării corporale pot fi descoperite urme, componente chimice, zgârieturi, cicatrice, tatuaje, unele leziuni corporale, unele defecte ale constituţiei corpului, semne din născare, diferite (cum se numesc ele) şi alte semne prin care se poate de constatat atribuţia persoanei la infracţiunea urmărită. În unele cazuri semnele descoperite facilitează identificarea făptuitorului sau constată faptul cauzării unor leziuni corporale. Conf art 119 CPP al RM..

84. Estimaţi o situaţie cînd pot fi afectate drepturile persoanei participante la examinarea corporală.

X a fost nevoit sa fie supus unei examinari corporale,dar din diferite moive au fost afectate drepturile persoanei si anume:persoana care a efectuat urmarirea penala a asistat la examinarea coprorala a persoanei(inculpatului)care era de alt sex si a avut loc dezbracarea acestuia.In aceste circumstante in adresa inculpatului au fost adresate injosiri precum ca are un corp foarte urit,la fel incuplat a fost supus unor mingieri.

Mentiona ca in cursul examinarii corporale au avut loc actiuni a injosit demnitatea persoanei examinate.conf art 119 al (5) in cursul examinarii corporale sint interzise actiuni care injosesc demnitatea pers sau pun in pericolviata ei.La fel conf art 119 al(4):”persoana acre efectueaza urmarirea penala nu asita la examinarea corporala a unei pers de sex opus daca e necesara dezbracarea acesteia”in plus acest articol prevede prezenta medicului care a fost uitata.

85. Indicaţi mecanismele procesuale de asigurare a dreptului la apărare.Raporturile sociale care fac obiectul procesului penal constau totdeauna într-un raport conflictual de drept penal, ce apare ca rezultat al săvîrşirii unei infracţiuni. Aceste fapte constituie şi obiectul raportului procesual-penal care intervine între persoane cu interes opus. Pe parcursul procesului penal părţile şi alţi participanţi cu dreptul la acţiuni legale îndreptate spre apărarea intereselor lor, inclusiv la asistenţa unui apărător.

Dreptul de apărare nu trebuie confundat cu asistenţa apărătorului. Dreptul de apărare constă în totalitatea prerogativelor, facultăţilor şi posibilităţilor pe care potrivit legii le au justiţiabilii pentru apărarea intereselor lor. Asistenţa apărătorului este unul din componentele dreptului de apărare şi se realizează prin: darea de sfaturi şi îndrumări, întocmirea de cereri şi demersuri6.

Dreptul la apărare, este prevăzut în actele normative internaţionale şi în cele naţionale ale multor state, inclusiv R.M.

Codul de procedură penală a R.M. în art. 17 arată valoarea de principiu obligaţiei statului de a asigura dreptul la apărare, în tot cursul procesului penal, părţilor (bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile) de a fi asistate sau, după caz, reprezentate de un apărător ales sau în caz de necesitate, numit din oficiu şi remunerat din bugetul de stat.

Formularea acestui principiu, în CPP al R.M. ca “asigurarea dreptului la apărare” diferă, după conţinut de situaţia “asigurarea dreptului de apărare”. Această formulare însă nu reduce totalitatea formelor de exercitare a dreptului de apărare doar la prezenţa unui avocat. Art. 17, al. 2 al Codului de procedură penală prescrie obligaţia organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată de a asigura participanţilor la procesul penal deplină exercitare a drepturilor lor procesuale în condiţiile prevăzute de lege procesuală. Formularea menţionată este una legală şi include în sine toate prerogativele, facultăţile şi posibilităţile exercitării

6 Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, partea generală - Vol. V, Uintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta Iliescu, Rodica Stăinoiu. Ed. Acad. Române – 2003; All Beck.

apărării unei persoane. Avînd în adere importanţa fundamentală a dreptului de apărare, constituţie R.M. în art. 26 consacră garanţia dreptului la apărare.

Dreptul de apărare în cadrul unui proces penal este prevăzut şi în Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului în art. 6, p. 3, lit. c) prevede că orice persoană acuzată de o infracţiune are dreptul să se apere singură sau să fie asistată de un apărător ales de ea, şi dacă nu dispune de mijloace necesare pentru al plăti, să poată fi asigurată în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cînd interesele justiţiei o cer. În Hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 9.XI. 1998, nr. 30. “Cu privire la practica aplicării legilor pentru asigurarea dreptului la apărare în procedura penală a bănuitului, învinuitului şi inculpatului p. 6. Curtea stabileşte criteriile cînd interesele justiţiei cer prezenţa avocatului:

a) în caz de complexitate sporită a cauzei; b)în dependenţă de capacitatea bănuitului,

învinuitului, inculpatului de a se apăra singur – urmează a fi luate în consideraţie capacităţile, cunoştinţele şi priceperea fiecărei persoane în parte;

c) în dependenţă de importanţa şi pericolul faptei de Comiterea căreia este bănuită sau învinuită persoana.

Principiul asigurării dreptului la apărare, de asemenea, obligă organul de urmărire penală şi instanţa să asigure bănuitului, învinuitului, inculpatului dreptul la asistenţă juridică calificată din partea unui apărător ales de el sau numit din oficiu, independent de aceste organe (art. 57, al. (2) p. 14).

Persoana care efectuează apărarea în cadrul procesului penal, trebuie să posede licenţa de avocat eliberată în urma susţinerii unui examen de licenţă în modul prevăzut de lege. Această obligaţie pentru stat (de a testa calităţile profesionale ale avocatului) rezultă din reglementările internaţionale la care R.M. este parte şi din normele ei interne. Constituţia în art. 26 p.(1) garantează dreptul la apărare. Această garantare se extinde şi asupra asigurării, dacă este necesar, a prezenţei unui avocat din oficiu. Diferenţa dintre avocatul ales şi cel din oficiu trebuie să se limiteze doar la sursa remunerării activităţii sale şi să nu afecteze calitatea asistenţei juridice acordate de el. Garantarea dreptului de apărare este realizată şi prin o serie de norme din CPP al R.M. care cuprind ca şi Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului în art. 6 p. 3:

- să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înţelege şi de o manieră detaliată asupra naturii şi cauzei acuzării împotriva sa. (şi în articolele 64 CPP al R.M.);

- să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii sale.

Acest drept implică toate acţiunile îndreptate spre apărarea persoanei, inclusiv acceptarea sau nu a audierii; prima audiere şi următoarele să fie realizate în prezenţa apărătorului ales sau numit din oficiu; să dispună de consultaţii cu avocatul său fără limită de timp, chiar şi pînă la audierea lui în calitate de bănuit.

Dreptul de apărare este unul complex. Pe lîngă asistenţa unui avocat legea Procesual penală prevede garantează şi alte mijloace care realizează dreptul de apărare. Organele de urmărire penală sunt obligate în virtutea

principiului oficialităţii, să aibă în vedere din oficiu toate aspectele care sînt în favoarea părţii (art. 19 CPP al R.M.)

În legea procesual penală majoritatea normelor ce reglementează drepturile şi obligaţiile părţilor implicate în cauză, în special bănuitului, învinuitului şi inculpatului sunt axate pe realizarea eficientă a apărării lor.

Principiul asigurării dreptului la apărare stabilesc, în art. 17 al CPP al R.M. şi în art. 26 al Constituţiei R.M., că părţile, în tot cursul procesului au dreptul să fie asistate de avocat ales sau unit din oficiu. Codul de Procedură penală specifică noţiunea de “părţi” care au acest drept: bănuitul, învinuitul, inculpatul. Partea vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă.

Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să asigure participanţilor la procesul penal deplina exercitare a drepturilor lor procesuale. Codul prevede obligaţia organului de urmărire penală de a-i asigura părţii prezenţa avocatului ales sau, după caz din oficiu (art. 57 al. 2 p. 14 CPP al R.M.).

Pentru a înlătura abuzurile din partea subiecţilor oficiali ai procesului penal procedura interzice organului de urmărire penală să refuze participarea avocatului la audierea martorului sau părţii vătămate. Mai mult, acest drept pentru martor, împiedică folosirea informaţiei pe care o depune, împotriva sa în cazul în care poate deveni bănuit sau învinuit pe dosar. Art. 63 al. 6 interzice integrarea în calitate de martor a persoanei faţă de care există anumite probe că a săvîrşit o infracţiune. Aceste două norme funcţionează într-un mod de completare

reciprocă pentru a fi înlăturat potenţialul abuz al organelor de drept.

Este interzis, de asemenea, orice amestec în actualitatea persoanelor care exercită apărarea în limitele legale este sancţionată.

Jurisprudenţa Curţii Europene pentru apărarea Drepturilor Omului pe cauzele Can a/Austriei (1985) si Campbell şi Fill a/Regatului Unit (1984), recunoaşte dreptul persoanelor la o comunicare nestingherită cu avocatul lor între patru ochi. Prezenţa poliţiştilor sau al altor persoane de pază în timpul consultaţiilor nu permite realizarea deplină a acestui drept. Totuşi, Curtea în cauza Compbell şi Fell a evidenţiat că în anumite împrejurări excepţionale, Statul poate limita aceste consultaţii particulare, atunci cînd există acţiuni temeinice pentru a bănui avocatul că abuzează de situaţia sa profesională, acţionînd în secret în înţelegere cu clientul său pentru a ascunde sau distruge probe sau obstrucţionînd în mod serios mersul justiţiei. Tot Curtea, în cauza Domenichini a/Italiei (1966), a apreciat că interzicerea trimiterii unei scrisori de la un prizonier către avocatul lui constituie o încălcare a art. 6(3) (6) al CEDO.

Asigurarea obligatorie a prezenţei apărătorului trebuie să fie reală şi nu numai formală. Astfel Curtea EDO în cauza Goddi a/Italia a constatat încălcarea art. 6 (3) © a Convenţiei atunci cînd avocatul “desemnat” nu a întreprins atunci de fapt pentru apărarea persoanelor şi el au fost condamnate. Într-o altă cauză Curtea a explicat că prezenţa obligatorie a apărătorului în cazurile cînd interesele justiţiei o cer nu este o alternativă a dreptului persoanei de a se apăra singur, ci un drept individual, la

care se aplică standarde obiective, de a aprecia dacă realmente persoana se apără sau nu efectiv. Chiar dacă apare un conflict cînd persoana, căreia i se acordă apărare obligatorie, nu colaborează cu apărătorul atunci acesta trebuie să fie prezent la acţiunile respective şi să vegheze asupra legalităţii procesului din punctul de vedere al apărării.

Convenţia deasemenea prevede, în spiritul dreptului de apărare şi dreptul de confruntare al martorilor (Art. 6 (3) (d)). Curtea recunoaşte încălcarea principiului cînd nu se respectă egalitatea armelor la audierea martorilor de către organele oficiale şi apărare, prin folosirea unor cheme diferite, (Bonisch a/Austriei (1985), sau atunci cînd condamnările se întemeiau pe declaraţiile unor martori anonimi pe care nu i-a putut audia sau pune întrebări apărarea (Koplovski c/Olandei (1989), Windisele c/Austriei (1990)). Codul de Pr.P al R.M. înlătură aceste potenţiale încălcări prin reglementările art. 110 stabilind procedura ascultării martorilor cu statut procesual special (de protecţie a lui).

Părţile dispun de Pr. Dreptului de Apărare pe întreaga perioadă de desfăşurare a Procesului penal.

Principiul garantării dreptului la apărare este limitat de Pr. Legalităţii, se corelează cu procesul oficialităţii, este garantat de principiile respectării demnităţii umane şi folosirea limbii de procedură şi se întemeiază pe principiul prezumţiei de nevinovăţie7.

86. Analizaţi constatările CEDO în cauza Castraveţ vs Moldova.

7 “Tratat de Procedură Penală” Adrian Ştefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Ed. ALL Beck 2001, p. 44.

Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 al Convenţiei, că arestarea sa preventivă a fost nemotivată şi că nu a putut comunica cu avocaţii săi în mod confidenţial.A. Prejudiciu 63. Reclamantul a pretins 4,000 euro (EUR) cu titlu de

prejudiciu moral. El a susţinut că a îndurat suferinţe psihice severe.

59. Guvernul nu a fost de acord cu suma pretinsă de reclamant şi a susţinut că acesta nu a prezentat exemple de jurisprudenţă relevantă în sprijinul pretenţiilor sale. El a solicitat Curţii să respingă pretenţiile reclamantului privind satisfacţia echitabilă.

65. Curtea consideră că reclamantul trebuia să fi suferit un anumit stres şi frustrare ca rezultat al încălcărilor dreptului său la libertate şi siguranţă garantat de articolele 5 § 3 şi 5 § 4 ale Convenţie. Hotărând în bază echitabilă, ea acordă reclamantului suma totală de EUR 2,500.

B. Costuri şi cheltuieli 60. Avocatul reclamantului a pretins EUR 2,400 cu titlu

de costuri de reprezentare şi EUR 85 pentru cheltuieli de traducere.

61. În ceea ce priveşte cheltuielile de traducere, reclamantul a prezentat o copie a unei chitanţe ce atestă plata sumei de EUR 85 unui traducător autorizat pentru traducerea observaţiilor din limba română în franceză.

62. În ceea ce priveşte costurile de reprezentare, reclamantul a prezentat Curţii copia unui contract de asistenţă juridică încheiat cu avocatul său, în conformitate cu care onorariul perceput pe oră era de EUR 75. El a

anexat la contract o listă detaliată a orelor de lucru, conform căreia avocatul a petrecut 32 de ore asupra cauzei. El a mai prezentat o copie a unei chitanţe ce atestă plata sumei de EUR 418 avocatului său, ceea ce reprezintă prima tranşă, care, potrivit condiţiilor contractului, urma să fie plătită la data semnării contractului.

63. Reclamantul a susţinut că suma pretinsă cu titlu de costuri şi cheltuieli a fost în limitele tarifelor recomandate de Baroul Avocaţilor din Republica Moldova. El a prezentat o copie a documentului privind tarifele recomandate, emis de Baroul Avocaţilor la 29 decembrie 2005.

64. Guvernul nu a contestat suma pretinsă pentru cheltuielile de traducere. Totuşi, el nu a fost de acord cu suma pretinsă pentru reprezentare, considerând-o excesivă şi ireală în lumina situaţiei economice a ţării şi a salariului mediu lunar. El a contestat numărul de ore petrecute de avocatul reclamantului şi onorariul pe oră perceput de acesta.

65. Curtea reaminteşte că, pentru ca costurile şi cheltuielile să fie rambursate în temeiul articolului 41, trebuie stabilit dacă ele au fost necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime (a se vedea, spre exemplu, Amihalachioaie v. Moldova, nr. 60115/00, § 47, ECHR 2004-...). HOTĂRÂREA CASTRAVET c. MOLDOVEI 14

72. În această cauză, luând în consideraţie lista detaliată prezentată de reclamant, criteriile de mai sus şi complexitatea cauzei, Curtea acordă reclamantului EUR 2,000.

C. Dobânda de întârziere 73. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în dependenţă de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 1. Declară cererea admisibilă; 2. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 5 § 3 al

Convenţiei; 3. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 5 § 4 al

Convenţiei; 4. Hotărăşte: (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, EUR 2,500 (două mii cinci sute euro) cu titlu de prejudiciu moral, şi EUR 2,000 (două mii euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli, care să fie convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii, plus orice taxă care poate fi percepută;

(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

5. Respinge restul pretenţiilor reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.

87. Proiectaţi o situaţi de respingere a cererii privind renunţarea la apărător.In urma savirsirii unei infractiuni deosebit de grave soldate cu 2 decesuri,invinuitului Moraru,cetatean de provenienta rusa,cu afectiuni mintale,in cadrul procesului penal, organele de urmarire penale , ii ofera un avocat ales sau un avocat care acorda asistenta juridica garantata de stat art 57(2) CPP al RM. Insa acesta invinuitul scrie o cerere privind renunatrea la aparator,la rindul sau cererea este respinsa .Dr de aparare in cadrul unui process penal este rpevazut in CEDO,astfel lit c) pct.3 al art 6 stipuleaza ca orice persoana accuzata de o infractiune are dreptul sa se apere singura dar exista si exceptii conform Hotaririi plenului CSJ:cu privire la aplicarea legilor p/u asigurarea dr la aparare…”la pct 6 Curtea stabileste criteriile cind interesele justitiei cer prezenta avocatului:

d)în caz de complexitate sporită a cauzei; e) în dependenţă de capacitatea bănuitului,

învinuitului, inculpatului de a se apăra singur – urmează a fi luate în consideraţie capacităţile, cunoştinţele şi priceperea fiecărei persoane în parte;

f) în dependenţă de importanţa şi pericolul faptei de Comiterea căreia este bănuită sau învinuită persoana.

88. Indicaţi cazurile de efectuare a confruntării.

Confruntarea este un procedeu probatoriu complementar, putând fi folosit de către organul de urmărire penală în cazul cînd se constată că există divergenţe între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză. Prin confruntare, pe lîngă lămurirea divergenţelor existente în declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză, se pot obţine noi date utile pentru rezolvarea cauzei penale. Confruntarea se mai consideră şi un mijloc tactic de verificare a declaraţiilor şi de precizare a poziţiilor învinuitului faţă de fapta ce i se impută. Confruntarea este ascultarea concomitentă a două persoane cu scopul înlăturării divergenţelor între declaraţiile anterioare. În legătură cu aceasta este inadmisibil ca la confruntare să participe o persoană care nu a fost anterior audiată. Dacă în declaraţiile anterioare referitor la unele şi aceleaşi fapte şi circumstanţe sunt absente divergenţele, confruntarea nu se efectuează.Practica judiciar evidenţiază faptul că pe parcursul ascultării diferitelor categorii de persoane, între declaraţiile acestora pot apărea contraziceri cu privire la diverse fapte, stări de fapt sau împrejurăriale cauzei.Cele mai frecvente contraziceri survin între declaraţiile martorilor şi declaraţiile învinuiţilor sau/ş i inculpa ţ ilor. Cu toate acestea, sunt numeroase situaţiile în care astfel de contraziceri apar ş i între declaraţiile martorilor, între declaraţiile învinui ţ ilor ş i/sauinculpaţilor implicaţi în aceeaşi cauză , precum Şi între declaraţiile altor categorii de persoane.Cauzele acestor contraziceri pot fi dintre cele mai variate.Astfel, în cazul martorilor, contrazicerile pot apărea datorită faptului că nu au perceput fidel

faptele (spre exemplu, au vizualizat un eveniment din unghiuri diferite), dar şi atunci când nu îşi amintesc în totalitate cele percepute sau când aceştia nu reuşesc să  reproduca în mod exact evenimentele la care au asistat.Atunci când între declaraţiile martorilor şi ale celorlalte persoane implicate în anchetă există contraziceri, acestea pot surveni şi ca urmare a coruperii martorilor, a sentimentelor de afecţiune sau duşmănie pe care le nutresc fa ţă de învinuit/inculpat ori fa ţă devictimă , sau ca urmare a neîncrederii Ş i chiar duşmăniei pe care o manifestă fa ţă de organul de urmărire penala.În ceea ce-l priveŞte pe învinui/inculpat, contrazicerile se pot datora refuzului acestuia de a colabora cu organul de anchetă încercării de a scăpa de răspundere penală ori de a o atenua, de induce în eroare organele de anchetă prin “strecurarea” de contraziceri între situaţia reală şi cea relatată ori de a ascunde participarea altor persoane la săvârşirea infracţiunii.Atâta timp cât astfel de contraziceri există împrejurĂrile cauzei nu pot fi clarificate corespunzător, iar aflarea adevărului nu este pe deplin posibilă Pentru înlăturarea contrazicerilor trebuie folosite toate posibilităţile pe care legea procesual – penală română le oferă printre acestea numărându-se şi confruntarea.

89. Distingeţi instituţia confruntării cu instituţia audierii şi prezentării spre recunoastere.

90. Evaluaţi în ce măsură instituţia confruntării corespunde standardelor CEDO.

91. Indicaţi importanţa publicităţii şi a cazurilor cînd poate să se facă excepţie de la acesta.Procesul de înfăptuire a justiţiei,dintotdeauna a atras şi a interesat membrii societăţii. Acest interes fiind reciproc şi util. Legiuitorul respectă exigenţele de publicitate a şedinţei de judecată pentru a demonstra că în orice situaţie cînd are loc o infracţiune, făptuitorul este judecat, întotdeauna în condiţii legale.

Constituţia R.M. în art. 107 prevede că în toate instanţele judecătoreşti şedinţele de judecată sunt publice. Constituţia admite, însă nu specifică, în ce situaţii anume se permit şedinţele de judecată cu uşile închise, în care se respectă toate regulile de procedură.

Codul de Procedură Penală în art. 18 înaintează aceleaşi exigenţe pe care le conţine art. 6 al Convenţiei Europene Drepturilor Omului: Orice persoană are dreptul la o judecată echitabilă şi publică. Hotărîrea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul presei şi publicului poate fi interzis în sala de şedinţe. Excepţiile sunt formulate în acelaşi articol şi cunoaşte cazurile cînd poate fi limitat accesul persoanelor terţe de a asista la judecată. Şedinţele se pot petrece cu uşile închise în interesul moralităţii, ordinii publice sau se securităţii naţionale, cînd interesul minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor o cer. Justiţia poate decide şi în alte cazuri, cînd consideră strict necesară desfăşurarea

şedinţei cu uşile închise, atunci cînd datorită unor împrejurări speciale, publicitatea ar putea prejudicia interesele justiţiei. În aceste cazuri decizia de a examina dosarul în şedinţă închisă trebuie argumentată şi să fie respectate toate normele procedurii judiciare.

Jurisprudenţa CEDO, în cauza Le Compte, Vau Lenven si De Meyere c/Belgiei (1981), a decis că dreptul la publicitate nu este în mod necesar interzis dacă cele două părţi ale procedurii consimt desfăşurarea judecării în şedinţă secretă.

Caracterul public al şedinţei de judecată, atunci cînd şedinţa nu necesită a fi desfăşurată în mod secret, este extins asupra tuturor etapelor judecăţii: în fond, în apel, în recurs şi dacă sunt, şi în cadrul căilor extraordinare de atac.

Art. 316 al Codului de Procedură Penală mai amănunţit unele aspecte ale publicităţii şedinţei de judecată în care se admite la şedinţă orice persoană care a împlinit vîrsta de 16 ani şi persoanele neînarmate. Preşedintele şedinţei poate permite prezenţa la şedinţă a minorilor şi a persoanelor înarmate care sunt obligate să poarte armă din oficiu, în exerciţiul funcţiunii lor. Aceştea sunt colaboratorii poliţiei care asigură ordinea în şedinţa de judecată, şi în cazurile cînd persoanele judecate necesită pază sporită.

Întru realizarea acestui principiu legea prevede posibilitatea admiterii reprezentanţilor mass-media sau a altor persoane care să efectueze înregistrări foro, audio şi video. Aceste acţiuni sunt permise doar de către preşedintele şedinţei de judecată în limita respectării desfăşurării normale a judecăţii.

Sancţiunea nerespectării prevederilor legale ce privesc caracterul public al şedinţei de judecată pot duce la casarea oricărei hotărîri prin folosirea căilor de atac a hotărîrii pronunţate. (Art. 427 şi 444 (PP). După desfăşurarea şedinţei de judecată hotărîrea adoptată se pronunţă, fără nici o excepţie, în mod public.

Publicitatea şedinţelor de judecată este dictată de necesitatea transparenţei justiţiei într-o societate democratică, de rolul educativ general al procesului de înfăptuire a justiţiei, cînd societatea ştie că orice faptă ilegală este sancţionată; şi de faptul că judecătorii acordă o atenţie sporită modului în care judecă şi motivează hotărîrile atunci cînd şedinţa este deschisă au cînd se înregistrează pentru mass-media.

Reluand regula anterior enuntata si potrivit careia exceptiile sunt de stricta interpretare, sunt prevazute expres si nu pot fi extinse pe cale de interpretare, precum si constatarea dedusa din verificarea dispozitiilor incidente in materia ce face obiectul prezentului demers, se impune concluzia in conformitate cu care, in cazul judecarii cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, sedinta de judecata este publica.

92. Analizaţi necesitatea publicităţii ca un principiu al procesului penal.

Publicitatea, ca principiu al sedintei de judecata, consta in posibilitatea pe care o are orice persoana de a asista la desfasurarea judecatii, dând expresie garantiei institutionale prin care se asigura ca administrarea justitiei este subiect

al examinarii de catre public si contribuie la respectarea legii si a persoanelor implicate.

Consacrarea sa este asigurata de dispozitiile art.6 paragraful 1 din Conventia europeana a drepturilor omului, iar pe plan intern, de dispozitiile constitutionale ale art.127, respectiv art.12 din Legea nr.304/2004.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a subliniat importanta acestui principiu procesual, aratând ca art.6 alin.1 din Conventie impune, ca o conditie distincta a unui proces echitabil, publicitatea acestuia – „Fiecare persoana are dreptul la judecarea in mod public”. In consecinta, Curtea a statuat ca publicitatea procedurilor organelor judiciare la care se refera art.6 alin.1 are ca scop protejarea justitiabililor impotriva unei „justitii secrete”. Prin transparenta pe care o asigura administrarii justitiei, publicitatea dezbaterilor judiciare ajuta la realizarea obiectivului esential – derularea unui proces echitabil in deplina concordanta cu principiile fundamentale ale oricarei societati democratice.Publicitatea şedinţelor de judecată este dictată de necesitatea transparenţei justiţiei într-o societate democratică, de rolul educativ general al procesului de înfăptuire a justiţiei, cînd societatea ştie că orice faptă ilegală este sancţionată; şi de faptul că judecătorii acordă o atenţie sporită modului în care judecă şi

motivează hotărîrile atunci cînd şedinţa este deschisă au cînd se înregistrează pentru mass-media.

93. Justificaţi necesitatea de limitare a principiului publicităţii.excepţii de la principiul publicităţii, astfel că, dacă

judecată publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnităţiisau vieţii intime a unei persoane, instanţa, la cererea procurorului, a părţilor ori din oficiu poate declara sedinţa secretă pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecăţii. O altă limitare a principiului publicităţii sedinţelor de judecată este cu privire la judecarea infractorilor minori. Declarareased in ţe i   sec re te   se   face   în   şed in ţă  pub l ică  după  ascu l t a rea  pă r ţ i lo r  p rezen te   ş i   a  procurorului.Cu toateaceste limitări, pronunţarea hotărârii judecătoreşti în procesul penal seface în şedinţă publică.

O limitare a principiului publicitatii o constituie practica judecatoreasca, intrucatdesi instantele nu vor putea contesta starea tabulara si concordanta acesteia cu situatia juridica reala, au totusi drept de apreciere ori de cate ori intervine un litigiu si poate fi pusain discutie buna-credinta

94. Reconstruirea faptei de experiment şi acţiunii procesuale.Conform art 121 CPP al RM1. Reconstituirea faptei este asociată în multe cazuri cu experimentul în procedura penală. Din aceste considerente este necesar de a face unele precizări:

Reconstituirea, fie parţială, fie totală şi indiferent dacă se face la faţa locului ori nu, presupune în toate cazurile refacerea unor momente ale faptei respective. Ea se face numai în strânsă legătură cu împrejurările în care a fost săvârşită fapta. Reconstituirea faptei se face cu participarea făptuitorului prin reproducerea acţiunilor, situaţiilor sau altor circumstanţe în care s-a produs fapta. Experimentul se face fără reconstituirea momentelor faptei.

La efectuarea reconstituirii prezenţa unui specialist nu este obligatorie. Experimentul în multe cazuri implică concursul specialistului.

La reconstituirea faptei obligatoriu participă făptuitorul. La experiment nu este necesară sau obligatorie prezenţa făptuitorului.

O cerinţă pentru reconstituirea faptei este efectuarea acesteia în condiţii maximale ajustate la condiţiile în care s-a comis fapta care se reconstituie. Nerespectarea cerinţelor privind efectuarea reconstituirii faptei în condiţii maximale ajustate poate fi apreciată ca încălcarea cerinţelor legii procesual-penale, fapt ce poate duce la pierderea valorii probante a datelor obţinute.

Reconstituirea faptei dă posibilitatea de a verifica datele de fapt obţinute în urma audierii făptuitorului, cît şi a altor subiecţi, cercetării la faţa locului, sau a altor acţiuni procesuale. În acelaşi moment în urma reconstituirii faptei pot fi obţinute şi alte date care pot confirma sau nega informaţia deţinută prealabil.

Această acţiune procesuală poate fi efectuată repetat de câte ori este necesar. În toate cazurile trebuie să fie întocmit un proces verbal în care să se redea condiţiile efectuării reconstituirii faptei.

Valoare probantă au atît rezultatele pozitive, cît şi negative ale reconstituirii faptei.

Reconstituirea faptei se face fie din oficiu de către organul de urmărire penală, fie la cererea părţilor, fie de către instanţă la cererea părţilor. Decizia în toate cazurile o ia organul de urmărire, fie instanţa. Pentru efectuarea reconstituirii faptei nu este necesară emiterea unei ordonanţe. La reconstituirea faptei în faza de urmărire pot asista în afară de făptuitor şi alţi subiecţi la discreţia organului de urmărire penală. Aceasta o decide organul de urmărire. În cadrul judecării cauzei asistă toţi participanţii. În cazul cînd au fost comise infracţiuni care au avut ca consecinţă moartea victimei, nu este raţional ca la reconstituirea faptei să participe rudele apropiate ale victimei (mama, tatăl, ş.a.). Acest fapt le poate produce suferinţe suplimentare. Apărătorul participă în toate cazurile la reconstituirea faptei. Aceasta este determinat de faptul că reconstituirea faptei se face cu participarea făptuitorului care poate fi bănuit, învinuit sau inculpat.

Eficacitatea reconstituirii faptei este condiţionată în multe cazuri de pregătirea prealabilă a acestei acţiuni procesuale. Este necesar în prealabil de a stabili locul şi timpul fix cînd va fi efectuată reconstituirea faptei, participanţii la această acţiune procesuală, care acţiuni vor fi efectuate, de

câte ori vor fi efectuate aceste acţiuni, ş. a. Reconstituirea faptei nu poate să fie efectuată în cazurile cînd apare pericolul pentru sănătatea persoanei, sau care înjosesc unora şi demnitatea persoanei. În afară de aceasta trebuie de luat în consideraţie faptul că reconstituirea faptei nu poate să aibă ca consecinţă cauzarea unui prejudiciu bunurilor, încălcării securităţii publice, sau a unor norme a moralităţii.

95. Evidenţiaţi cercul de subiecţi care pot participa la reconstruirea faptei în funcţie de fazele procesului penal.

Confr art 122CPP al RMLa efectuarea reconstituirii prezenţa unui specialist nu este

obligatorie.Reconstituirea faptei se face fie din oficiu de către organul de urmărire penală, fie la cererea părţilor, fie de către instanţă la cererea părţilor. Decizia în toate cazurile o ia organul de urmărire, fie instanţa. Pentru efectuarea reconstituirii faptei nu este necesară emiterea unei ordonanţe. La reconstituirea faptei în faza de urmărire pot asista în afară de făptuitor şi alţi subiecţi la discreţia organului de urmărire penală. Aceasta o decide organul de urmărire. În cadrul judecării cauzei asistă toţi participanţii. În cazul cînd au fost comise infracţiuni care au avut ca consecinţă moartea victimei, nu este raţional ca la reconstituirea faptei să participe rudele apropiate ale victimei (mama, tatăl, ş.a.). Acest fapt le poate produce suferinţe suplimentare. Apărătorul participă în toate cazurile la reconstituirea faptei. Aceasta este determinat de

faptul că reconstituirea faptei se face cu participarea făptuitorului care poate fi bănuit, învinuit sau inculpat.

96. Redactaţi o plîngere a părţii vătămate cu privire la încălcarea drepturilor sale în cadrul reconstituirii faptei.

97. Definiţi principiul accesului liber la justiţie în cadrul procesului penal.Accesul liber la justiţie este principiu ce reiese din

interpretarea art. 6 par. al CEDO. Directivele prevăzute de art. 6 sunt anunţate în art. 19 al CPP. Art. 20 al CRM determină că orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie.

Prevedere asemănătoare se remarcă şi-n Pactul Internaţional cu privire la drepturile politice şi civile (art. 14) unde orice persoană are dreptul în litigiul în care se află să fie examinat de un tribunal independent.

Importanţa majoră a acestui principiu pentru procesul penal a fost sesizată şi evocată de Jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie8 şi Curţii Constituţionale.9

Art. 6 stipulează că orice persoană are dreptul ca “cauza să fie judecată în mod echitabil”. Această expresie îmbină numeroase aspecte ale unei bune administrări a justiţiei, printre care se evidenţiază un drept autonom respectiv dreptul de a avea acces la o instanţă

8 Hotărîrea Plenului CSS a RM cu privire la practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale CRM, nr. 2 din 30.01.1996//Culegere de hotărîri explicative.- Chişinău, 2002.- P. 99 Hotărîrea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 97, al. 4 din Codul de Procedură Penală, nr. 20 din 16.06.97

judecătorească care se constituie a fi unul din cele mai importante elemente ale art. 6 CEDO.

Existenţa acestui drept, chiar în lipsa unei prevederi exprese, a fost reţinută de Curte pentru prima dată în cauza Golder c. Regatul Unit (1975), conceptul fiind dezvoltat în jurisprudenţa ulterioară.

Astfel, dacă acuzaţiile sunt retrase într-o modalitate în care asupra acuzatului continuă să planeze o bănuială de vinovăţie, dreptul său de acces la instanţă este încălcat, încălcîndu-se de această dată şi prezumţia de nevinovăţie (Cauza Minelli c. Italia, 1983)

Dreptul de acces la o instanţă nu are un caracter absolut, părţile putînd renunţa la aceasta, cu condiţia că renunţarea să fie făcută într-o manieră clară, evidentă (Neumeistor c. Austria, 1981), (Calozza c Italiei, 1985).

Din analiza textului constituţional pot fi desprinse cîteva elemente definitorii ale dreptului de a te adresa Justiţiei şi anume: 1. întrucît textul se referă la orice “persoană” înseamnă că el cuprinde sub protecţia sa, atît persoane cetăţeni ai RM, cît şi persoane cetăţeni străini apatrizi, atît persoane fizice şi juridice (în dependenţă de calitatea lor procesuală); 2. Accesul la justiţie are ca scop nu numai protecţia sau valorificarea drepturilor subiectiv dar şi intereselor legitime.103. Dacă, uneori, în condiţiile art. 54 din Constituţie, prin lege, se poate proceda la restrîngerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, exercitarea dreptului de a te adresa în justiţie nu poate fi nici odată îngrădită.

10 Vezi art. 401, al. 1, p. 6 CPP

Problema dirijării noţiunii de justiţie este esenţială pentru a da eficienţa principiului constituţional al liberului acces la justiţie.

Justiţia în acord cu CEDO şi reglementarea internă este puterea judecătorească. Ea cuprinde instanţele judecătoreşti şi se exercită de judecători şi judecători de instrucţie, care sunt independenţi li se supun numai legii.

Legea determină cadrul procedural de realizare a accesului liber la justiţie. Astfel, posibilitatea sesizării instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime se va realiza pe calea înaintării cererii directe.

În acord cu dispoziţiile art. 6, alin. 1 din CEDO, accesul liber la justiţie se poate realiza integral, în finalitatea sa, numai printr-un tribunal independent şi imparţial organizat cu respectarea principiilor puterii judecătoreşti.

De asemenea, liberul acces la justiţie nu se va putea obţine deplin, decît printr-un proces echitabil,11 în cadrul căruia să se asigure şi să se garanteze toate drepturile inclusiv şi dreptul la apărare şi libertăţile individuale, respectarea termenului rezonabil şi asigurarea unei instanţe independente, imparţiale şi legal constituite care va activa în conformitate cu principiul legalităţii.

Accesul liber la justiţie garantat de către Convenţie trebuie de asemenea să se completeze cu art. 13 care prevede dreptul la un recurs efectiv (Kudla c. Polonia, 2000). Desigur, accesul liber la justiţie nu înseamnă numai, posibilitatea înaintării acţiunii sau cererii în 11 Suplimentar accesului liber la justiţie conţinutul noţiunii de proces achitabil include: a) audierea în prezenţa acuzatului; b) dreptul de a nu contribui la propria sa incriminare, c) egalitatea armelor; d) dreptul la o procedură contradictorie; e) dreptul la o hotărîre motivată.

instanţa de judecată, ci şi posibilitatea de a se folosi de căile de atac prevăzute de lege.12

Accesul la justiţie, în cazul anumitor categorii de persoane poate fi permis numai dacă se obţine autorizarea autorităţii competente în lipsa cărora procesul încetează. În această categorie intră judecătorii,13 cît şi parlamentarii,14 numai după ridicarea imunităţii.

Accesul la justiţie nu ar trebui să fie condiţionat de situaţie financiară a persoanei şi din acest considerent statele în conformitate cu rezoluţiile Consiliului Europei ar trebui să asigure un acces real la justiţie.15

Este necesar de subliniat că accesul liber la justiţie poate fi barat de un obstacol de fapt, fie de drept şi excluderea lor, în cazuri necesare , ce determină faptul că dreptul analizat nu va fi teoretic şi iluzoriu, ci efectiv.

Acest principiu este asigurat de instituţia incompatibilităţii în procesul penal. Scopul instituţiei menţionat este asigurarea imparţialităţii instanţei de judecată şi posibilitatea oferită părţilor, invocănd cazurile de incompatibilitate, de a exclude. Prin intermediul recuzării de la înfăptuirea justiţiei judecătorul care este direct sau indirect, interesat în soluţionarea cauzei.

O particularitate a art. 19 CPP în ceea ce priveşte accesul liber la justiţie este obligaţia organului de urmărire penală, procurorului de a lua toate măsurile legale pentru 12 În problema contradictorie în cadrul procesului penal a RM ţine de: a) excluderea părţii vătămate din cercul persoanelor capabile de a inainta cereri în cadrul căilor de atac; b) condiţionarea exercitării dreptului la recursul împotriva hotărîrilor instanţelor de apel şi recursului în anulare prin semnătura unui avocat specializat, admis de CSJ. Aceeiaşi prevedere, în cadrul procesului civil, a fost declarată neconstituţională (…….). Procedura în privinţa declarării reconstituţionalităţii art. 421 şi 452 CPP. (această prevedere a distrus dreptul părţii vătămate de a înainta cerere în cadrul căilor de atac care nu mai poate apela la acest drept sub aspectul atăcării laturii penale).13 Legea14 Legea 15 a) recomandarea nr. R (81)7 din 14.051981 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei privind uşurarea, înlesnirea căilor de acces la justiţie; b) recomandarea nr. R (93)1 din 8.01.1993…., relativă la accesul efectiv la drept şi justiţie al persoanelor aflate în sărăcie.

cercetarea cauzei sub toate aspectele16 complet17 şi obiectiv18 a circumstanţelor cauzei.

Legea procesual penală a stabilit garanţii procesuale în vederea realizării eficiente a regulilor enunţate:

1. cazurile de incompatibilitate (art. 37 CPP, art. 54 CPP)

2. nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia (imposibilitatea impunerii bănuitului, învinuitului de a-şi dovedi nevinovăţia), art. 8, alin. 2

3. neadmiterea datelor obţinute prin aplicarea violenţei, ameninţărilor sau altor mijloace de constrîngere, prin violarea drepturilor şi libertăţilor persoanei (art. 94, alin. 1. P. 1).

4. Nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită (art. 101, alin. 3).

Instanţa cercetează şi pune la baza hotărîrii este numai probele la cercetarea cărora au avut acces toate părţile în egală măsură.

Regula examinării sub toate aspectele, complet şi obiectiv are o aplicare fundamentală în cadrul procesului de apreciere a probelor fiind mecanismul legal de formare a propriei convingeri a instanţei de judecată şi reprezentantului organului de urmărire penală, procurorului.

Existenţa examinării sub toate aspectele complet şi obiectivă a circumstanţelor cauzei şi probele prezentate este dictată de necesitatea realizării scopului procesului penal şi aflării adevărului pe fiecare cauză examinată.16 Asigură cercetarea circumstanţelor cu valoare juridică şi probelor pertinente cu toate calităţile şi semnele lor, examinarea tuturor versiunilor obiectiv posibile care determină direcţia activităţii probatoare şi exclude unilateralismul şi subiectivismul în cadrul procesual de probaţiune.17 Elucidarea tuturor circumstanţelor necesare de stabilit în cauza penală.18 Stabilirea tuturor circumstanţelor care dovedesc vinovăţia bănuitului, învinuitului şi inculpatului, cît şi cele care îl dezvinăvăţesc, precum şi circumstanţele care îi atenuiază sau agravează raspunderea

98. Analizaţi constatările CEDO în cauza Ciorap vs Moldova.Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 al

Convenţiei (condiţii inumane de detenţie şi alimentare silită), în temeiul articolului 6 § 1 (accesul la o instanţă în ceea ce priveşte alimentarea sa silită), în temeiul articolului 8 (cenzurarea corespondenţei şi dreptul de a se întâlni cu familia sa în condiţii de confidenţialitate) şi în temeiul articolului 10 (accesul la regulamentul intern al izolatorului de detenţie provizorie).

A. Prejudiciu

124. Reclamantul a pretins EUR 81,800 cu titlu de compensaţii pentru prejudiciul moral cauzat prin pretinsele încălcări ale drepturilor sale, inclusiv EUR 50,000 pentru violarea articolului 3, EUR 24,800 pentru violarea HOTĂRÂREA CIORAP c. MOLDOVEI 30

articolului 6 şi EUR 7,000 pentru violarea articolului 8 al Convenţiei. El s-a bazat pe jurisprudenţa Curţii cu privire la articolele menţionate mai sus.

125. Guvernul nu a fost de acord cu suma pretinsă de reclamant şi a susţinut că reclamantul nu a dovedit violarea niciunui articol din Convenţie şi nu a prezentat nicio probă cu privire la prejudiciul moral. El a considerat irelevantă jurisprudenţa invocată de reclamant, deoarece acele cauze s-au referit la situaţii diferite, iar compensaţiile acordate de Curte în acele cauze au reflectat constatarea unei violări a mai multor articole din Convenţie.

126. Curtea reaminteşte că în această cauză ea a constatat violări grave ale articolelor 3, 6 şi 8 ale Convenţiei, cea mai importantă fiind tortura. Hotărând în bază echitabilă, Curtea acordă reclamantului EUR 20,000 cu titlu de compensaţii pentru prejudiciul moral (a se vedea Nevmerzhitsky, citată mai sus, § 145; Holomiov, citată mai, § 155).

B. Costuri şi cheltuieli

127. Reclamantul a pretins EUR 3,136 cu titlu de costuri şi cheltuieli, sumă care includea EUR 3,000 pentru reprezentarea juridică. În susţinerea pretenţiilor sale, el a prezentat un contract încheiat cu reprezentantul său şi o listă detaliată a orelor

lucrate asupra cauzei, care confirma că reprezentantul său a lucrat 50 de ore, costul orei de lucru fiind de EUR 60.

128. Guvernul a contestat necesitatea de a lucra 50 de ore asupra cauzei şi a notat că reclamantul a fost reprezentat doar după comunicarea către Guvern a cererii. Mai mult, sumele cerute erau nerezonabil de mari şi nu a existat nicio probă că reclamantul le-a plătit de fapt reprezentantului său. Mai mult, reprezentantul era membru al unei organizaţii non-guvernamentale non-profit şi trebuia să lucreze gratuit.

129. Curtea reaminteşte că, pentru ca costurile şi cheltuielile să fie rambursate în temeiul articolului 41, trebuie stabilit dacă ele au fost necesare, realmente angajate şi rezonabile ca mărime (a se vedea, spre exemplu, Ostrovar v. Moldova, citată mai sus, § 21).

130. În această cauză, având în vedere lista detaliată prezentată de reclamant, criteriile de mai sus, complexitatea cauzei şi lucrul efectuat de avocatul reclamantului, care l-a reprezentat pe reclamant doar după ce această cauză a fost comunicată, Curtea acordă reclamantului EUR 2,000 cu titlu de costuri şi cheltuieli, din care sunt deduse EUR 850, sumă care a fost primită de la Consiliul Europei cu titlu de asistenţă judiciară, plus orice taxă pe valoare adăugată care ar putea fi percepută (a se vedea Nevmerzhitsky, citată

mai sus, § 149). HOTĂRÂREA CIORAP c. MOLDOVEI 31

C. Dobânda de întârziere

131. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda de întârziere să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente. DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE, 1. Declară cererea admisibilă; 2. Hotărăşte că a avut loc o violare a

articolului 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte condiţiile de detenţie a reclamantului;

3. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 3 al Convenţiei în ceea ce priveşte alimentarea silită a reclamantului şi modul în care aceasta a fost efectuată;

4. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 6 al Convenţiei în ceea ce priveşte refuzul de a examina recursul reclamantului pe motiv de neplată a taxei de stat;

5. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 8 al Convenţiei ca rezultat al cenzurării corespondenţei sale;

6. Hotărăşte că a avut loc o violare a articolului 8 al Convenţiei în ceea ce priveşte condiţiile în care reclamantul a trebuit să se întâlnească cu vizitatorii săi în închisoare;

7. Hotărăşte că nu este necesar de a examina separat pretenţia formulată în temeiul articolului 10 al Convenţiei;

8. Hotărăşte

(a) că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care această hotărâre devine definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei următoarele sume, care să fie convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii:

(i) EUR 20,000 (douăzeci mii euro) cu titlu de prejudiciu moral;

(ii) EUR 1,150 (o mie o sută cincizeci euro) cu titlu de costuri şi cheltuieli;

(iii) orice taxă care poate fi percepută la sumele de mai sus;

(b) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus HOTĂRÂREA CIORAP c. MOLDOVEI 32

egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente;

9. Respinge restul pretenţiilor reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă.

99. Estimaţi modalitatea de realizare în activitatea organelor de urmărire penală a obligaţiei de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obectivă a circumstanţelor cauzei.

100. Indicaţi esenţa experimentului de reconstruirea faptei.1. Reconstituirea faptei este asociată în multe cazuri cu experimentul în procedura penală. Din aceste considerente este necesar de a face unele precizări:

Reconstituirea, fie parţială, fie totală şi indiferent dacă se face la faţa locului ori nu, presupune în toate cazurile refacerea unor momente ale faptei respective. Ea se face numai în strânsă legătură cu împrejurările în care a fost săvârşită fapta. Reconstituirea faptei se face cu participarea făptuitorului prin reproducerea acţiunilor, situaţiilor sau altor circumstanţe în care s-a produs fapta. Experimentul se face fără reconstituirea momentelor faptei.

La efectuarea reconstituirii prezenţa unui specialist nu este obligatorie. Experimentul în multe cazuri implică concursul specialistului.

La reconstituirea faptei obligatoriu participă făptuitorul. La experiment nu este necesară sau obligatorie prezenţa făptuitorului.

O cerinţă pentru reconstituirea faptei este efectuarea acesteia în condiţii maximale ajustate la condiţiile în care s-a comis fapta care se reconstituie. Nerespectarea cerinţelor privind efectuarea reconstituirii faptei în condiţii maximale ajustate poate fi apreciată ca încălcarea cerinţelor legii procesual-penale, fapt ce poate duce la pierderea valorii probante a datelor obţinute.

Reconstituirea faptei dă posibilitatea de a verifica datele de fapt obţinute în urma audierii făptuitorului, cît şi a altor subiecţi, cercetării la faţa locului, sau a altor acţiuni procesuale. În acelaşi moment în urma reconstituirii faptei pot fi obţinute şi alte date care pot confirma sau nega informaţia deţinută prealabil.

Această acţiune procesuală poate fi efectuată repetat de câte ori este necesar. În toate cazurile trebuie să fie întocmit un proces verbal în care să se redea condiţiile efectuării reconstituirii faptei.

Valoare probantă au atît rezultatele pozitive, cît şi negative ale reconstituirii faptei.

Reconstituirea faptei se face fie din oficiu de către organul de urmărire penală, fie la cererea părţilor, fie de către instanţă la cererea părţilor. Decizia în toate cazurile o ia organul de urmărire, fie instanţa. Pentru efectuarea reconstituirii faptei nu este necesară emiterea unei ordonanţe. La reconstituirea faptei în faza de urmărire pot asista în afară de făptuitor şi alţi subiecţi la discreţia organului de urmărire penală. Aceasta o decide organul de urmărire. În cadrul judecării cauzei

asistă toţi participanţii. În cazul cînd au fost comise infracţiuni care au avut ca consecinţă moartea victimei, nu este raţional ca la reconstituirea faptei să participe rudele apropiate ale victimei (mama, tatăl, ş.a.). Acest fapt le poate produce suferinţe suplimentare. Apărătorul participă în toate cazurile la reconstituirea faptei. Aceasta este determinat de faptul că reconstituirea faptei se face cu participarea făptuitorului care poate fi bănuit, învinuit sau inculpat.

Eficacitatea reconstituirii faptei este condiţionată în multe cazuri de pregătirea prealabilă a acestei acţiuni procesuale. Este necesar în prealabil de a stabili locul şi timpul fix cînd va fi efectuată reconstituirea faptei, participanţii la această acţiune procesuală, care acţiuni vor fi efectuate, de câte ori vor fi efectuate aceste acţiuni, ş. a. Reconstituirea faptei nu poate să fie efectuată în cazurile cînd apare pericolul pentru sănătatea persoanei, sau care înjosesc unora şi demnitatea persoanei. În afară de aceasta trebuie de luat în consideraţie faptul că reconstituirea faptei nu poate să aibă ca consecinţă cauzarea unui prejudiciu bunurilor, încălcării securităţii publice, sau a unor norme a moralităţii.

101. Deduceţi care subiecţi pot fi antrenaţi la efectuarea experimentului.

1. Experimentul poate fi efectuat din oficiu de către ofiţerul de urmărire penală sau la cererea părţilor. În toate cazurile responsabil pentru efectuarea experimentului este organul de urmărire penală. În

dependenţă de caracterul acţiunilor efectuate, ofiţerul de urmărire penală sau procurorul în toate cazurile constată necesitatea participării învinuitului, bănuitului, martorului. Aceasta este raţional deoarece în unele cazuri experimentul are ca scop verificarea datelor declarate de către aceste persoane. În alte cazuri experimentul va avea o importanţă tactică pentru a dovedi imposibilitatea existenţei anumitor împrejurări declarate de bănuit sau învinuit. În dependenţă de natura experimentului ofiţerul de urmărire penală sau procurorul poate atrage un specialist.

102.Proiectati o situatie de incalcare a drepturilor omului in cadrul experimentului.cind faptasul a sarit de pe o cladire cu 9 etaje si in cadrul experimentului acesta este pus din nou sa sara pu a duce expirimentul la bun sfirsit.

103.Enumerati criteriile dupa care se stabileste termenul rezonabil.Rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie sa fie apreciata prin prisma circumstantelor cauzei concrete, tinindu-se cont de urmatoarele criterii legale:

Complexitatea cazului- include toate circumstantele lui atit de fapt, cit si de drept luate in ansamblu (numarul participantilor la proces, numarul episoadelor infractionale incriminate, dificultatea dovedirii anumitor aspecte cum ar fi necesitatea numirii unor comisii rogatorii in strainatate etc.)Conduita organului de urmarire penala si a instantei de judecata- tine de rapiditatea cu care acestea solutioneaza intrebarile si efectueaza actiunile procesuale necesare pentru a misca cauza penala spre o solutionare definitiva. Statul raspunde atit pentru conduita organelor mentionate, cit si altor persoane care au fost atrase in procesul penal pentru a contribui la solutionarea cauzei. De acest principiu tine si obligatia statului sa organizeze sistemul legal in asa fel incit sa permita organelor competente sa asigure termenul rezonabil, In general statul nu poate sa motiveze o solutionare lenta a cauzei prin volumul mare de munca. Cu toate ca CPP stabileste ca se ia in consideratie numai conduita organelor de urmarire penala si a instantelor, aceasta prevedere trebuie sa fie interpretata mai larg, incluzindu-se toate organele statului implicate in proces. Astfel, spre exemplu, in practica CEDO, durata procesului in cadrul Curtii Constitutionale se ia in consideratie atunci cind rezultatul acesteia este in stare sa afecteze rezultatul solutionarii cauzei in fata instantelor ordinare.Criteriul comportamentului partilor – este aplicat pentru a se stabili existenta vinovatiei statului in depasirea termenelor rezonabile si gradul acestei vinovatii. Organele statului nu sint vinovate de incalacarea dreptului persoanei, daca se stabileste ca depasirea a avut loc din vina acesteia.Aceasta poate avea loc atunci cind

comportamentul partii duce la o incetinire a procesului cum ar fi in cazul de schimbare nefondata a avocatilor, inaintare nefondata a plingerilo, intirziere la comunicarea informatiilor necesare, lipsa nemotivata de la actiunile ce trebuie ce trebuie sa aiba loc in prezenta partii etc. (exemplu: in cauza Ciricosta si Viola vs. Italia – petitionarii au solicitat de cel putin saptesprezece ori aminarea audierilor si nu s-au opus la sase aminari solicitate de partea adversa, in consecinta CEDO a considerat ca termenul de 15 ani nu incalca dreptul la judecarea cauzei in termen rezonabil.

104.Analizati cazurile de apreciere a respectarii termenelor rezonabile.105.Estimati Legislatia Rep.MD in asigurarea respectarii termenelor rezonabile.106. Indicati temeiurile pentru efectuarea perchezitiei. Temeiurile pentru efectuarea percheziţiei    (1) Organul de urmărire penală este în drept să efectueze percheziţie dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o presupunere rezonabilă că într-o anumită încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot afla instrumente ce au fost destinate pentru a fi folosite sau au servit ca mijloace la săvîrşirea infracţiunii, obiecte şi valori dobîndite de pe urma infracţiunii, precum şi alte obiecte sau documente care ar putea avea importanţă pentru cauza penală şi care prin alte procedee probatorii nu pot fi obţinute.    (2) Percheziţia se poate efectua şi în scopul descoperirii unor persoane căutate, precum şi a unor cadavre umane sau de animale.     (3) Percheziţia se efectuează în baza ordonanţei

motivate a organului de urmărire penală şi numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.    (4) În caz de delict flagrant, percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei efectuate, indicîndu-se motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea acestei acţiuni procesuale.     (5) În cazul constatării faptului că percheziţia a fost efectuată legal, judecătorul de instrucţie confirmă rezultatul acesteia printr-o încheiere motivată. În caz contrar, prin încheiere motivată, recunoaşte percheziţia ca fiind ilegală.

107.Analizati normele procedurale cu referinta la perchezitie.Perchezitia trebuie efectuata cu respectarea art. 8, paragraful 1 al CEDO, care stipuleaza ca orice persoana are dr. la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului si a corespondentei sale. Perchezitia presupune o oarecare constringere si se efectueaza fara vointa sau cu acordul proprietarului sau posesorului. Scopul perchezitiei este descoperirea si ridicarea anumitor instrumente care au servit la savirsirea infractiunii, obiecte si valori dobindite in urma infractiunii, precum si a altor obiecte sau documente care ar putea avea importanta

pentru cauza si descoperirea unor persoane cautate sau cadavre. Perchezitia poate fi efectuata in orice incapere, loc, teritoriu etc. in care, la presupunerea intemeiata a org. De urm., pot fi obiecte, documente sau persoane ce sunt implicate in cauza penala respectiva. Cercul de persoane la care se poate face perchezitie nu este stabilit, acestea pot fi atit subiectii procesului, cum ar fi faptuitorul, partea vatamata, martorul, si altii, cit si alte persoane.Temei pentru afectuarea perchezitiei poate constitui presupunerea organului de urm. Bazata pe probe administrate in cauza penala respectiva sau materialele de investigatie operativa. Probele care reprezinta temei de efectuare a perchezitiei trebuie, de asemenea, administrate cu respectarea legii pr. Penale, iar materialele de investigatie operativa trebuie transmise cu respectarea prevederilor legislatiei pr. Pen., numai cu autorizatia judecatorului de instructiePerchezitia poate fi efectuata la orice etapa a urmaririi penale, in functie de prezenta temeiurilor. Judecatorul de instructie, recunoscind perchezitia legala, intocmeste o rezolutie, in cazul in care perchezitia este ilegala, judecatorul intocmeste o incheiere. Deci temei al perchezitiei este o banuiala rezonabila ca cu ajutorul perchezitiei se vor aduna probe necesare urmaririi penale.Persoanele care sunt limitate in dr. prin efectuarea perchezitiei pot sa inainteze o plingere judecatorului de intructie care sa vizeze actiunile organului de urm. In timpul efectuarii perchezitiei, inclusiv recunoasterea perchezitiei ca fiind ilegala.Perchezitia si ridicarea sunt proceduri cu particularitati comune, ambele actiuni procesuale trebuie efectuate cu

prezenta persoanei la care se face perchezitia sau ridicarea, sau un membru de familie/reprezentant, iar in caz de imposibilitate un reprezentant al autoritatii executivea admin. Pub. Locale. Persoana la care se efectueaza perchezitia trebuie sa dispuna de posibilitate reala de a lua cunostinta cu ordonanta. La efectuarea perchezitiei trebuie de luat in vedere ca o data predate benevol, obiectele sau docum. Determina intreruperea actiunii procesuale, aceasta limitindu-se doar la ridicarea obiectelor. In cadrul perchezitiei pot fi ridicate si obiecte a caror circulatie este interzisa de lege, chiar daca nu sunt pertinente la cauza penala concreta (subst.narcotice, arme, munitii etc) In cadrul perchezitiei pot fi efectuate inregistrari video. De obicei perchezitia este interzisa in timpul noptii, insa in unele cazuri in practica se admite efectuarea perchezitiei dupa ora 22:OO, daca perchezitia a inceput in timp de zi, iar aminarea pe a 2-a zi poate preejudicia considerabil urm.penala.O modalitate a perchezitiei si ridicarii este perchezitia corporala si ridicarea, care consta in cercetarea imbracamintei, corpului omenesc, a lucrurilor aflate la persoana in scopul d escoperirii si ridicarii anumitor obiecte, documente si lucruri de pret, care pot avea importanta.in cadrul efectuarii perchezitiei corporalepot fi supuse verificarii hainele, corpul, incaltamintea. In caz de necesitate, la perchezitie poate participa un specialist. Perchezitia corporala trebuie facuta cu respectarea demnitatii umane, in acest sens ar.130 alin(3) prevede ca perchezitia corporala poate fi facuta si de un specialist de acelasi sex cu perchezitionatul. La efectuarea perchezitie corporale se intocmeste un proces-verbal obligatoriu, care ulterior va fi mijloc de proba in proces.cpp 128,12

    (3) Pînă la începerea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente, reprezentantul organului de urmărire penală este obligat să înmîneze, sub semnătură, persoanei la care se face percheziţia sau ridicarea copia de pe ordonanţa respectivă.       (7) La efectuarea percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente, persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să deschidă încăperile şi depozitele încuiate dacă proprietarul refuză să le deschidă benevol, evitîndu-se deteriorarea nejustificată a bunurilor.    (8) La efectuarea percheziţiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi menţionat în procesul-verbal.     (9) Organul de urmărire penală este obligat să ia măsuri pentru a nu se da publicităţii circumstanţele privitor la viaţa intimă a persoanei, constatate în legătură cu efectuarea percheziţiei sau ridicării.    (10) Persoana care efectuează urmărirea penală are dreptul să interzică persoanelor aflate în încăpere sau la locul unde se efectuează percheziţia, precum şi persoanelor care au intrat în această încăpere sau au venit în acest loc, să plece ori să comunice între ele sau cu alte persoane pînă la terminarea percheziţiei. În caz de necesitate, încăperea sau locul unde se efectuează percheziţia pot fi luate sub pază.108.Estimati in ce masura normele nationale corespund rigorilor CEDO in materie de perchezitie.109. Explicati esenta principiului libertatii de marturisire impotriva sa. se analizează una dintre esenţialele garanţii ale acuzatului în cadrul probatoriului penal. Noua legislaţie procesual penală proclamă libertatea persoanei de a mărturisi împotriva sa ori împotriva rudelor sale apropiate, a soţului,

soţiei, logodnicului, logodnicei sau de a-şi recunoaşte vinovăţia. Acest principiu include atât dreptul la tăcere, cât şi dreptul de a nu mărturisi împotriva altei persoane. Scopul privilegiilor împotriva autoincriminării este de a-l proteja pe acuzat de acţiunile necorespunzătoare ale autorităţilor şi, astfel, de a evita erorile judiciare. Dreptul la absenţa autoincriminării vizează, în primul rând, respectarea voinţei persoanei acuzate de a păstra tăcerea şi a presupune că în cauzele penale acuzarea să fie făcută fără a obţine probe prin metode coercitive sau opresive împotriva voinţei acuzatului. Există posibilitatea formulării unor raţionamente defavorabiletăcerii unui acuzat pe parcursul procesului. Un asemenea privilegiu nu ar trebui să împiedice de a lua în considerare tăcerea acuzatului în situaţii care, în mod vădit, cer o explicaţie din partea lui. Legiuitorul prevede şi obligaţia de a transmite în scris informaţia privind drepturile bănuitului, în care trebuie inclus şi dreptul de a tăcea şi a nu mărturisi împotriva sa. În contextul dreptului la tăcere şi a nu mărturisi împotriva sa pot fi distinse câteva componente. În baza acestui drept, învinuitul şi inculpatul trebuie să fie informat de organul de urmărire penală asupra faptului că este liber de a depune declaraţii referitor la fapta care a constituit obiectul acuzaţiei. Aspectul informării asupra consecinţelor cooperării cu organele statului este similară cu situaţia bănuitului. O întrebare stringentă în doctrina juridică se referă la admisibilitatea utilizării anumitor procese-verbale în calitate de mijloc de probă obţinute la etapa predecesoare pornirii urmării penale.

. Acuzatului trebuie să i se atragă atenţia asupra faptului că ceea ce declară poate fi folosit împotriva sa. Obligaţia de a avertiza acuzatul trebuie pusă în faţa organului de urmărire. Avertizând persoana referitor la dreptul la tăcere, instanţa trebuie să aducă la cunoştinţa inculpatului şi faptul că refuzul acestuia de a răspunde la întrebările puse în cadrul procesului poate crea unele dificultăţi la stabilirea adevărului.110.Distingeti cazurile cind nu este afectat dr. la tacereexista anumite situatii cind persoana totusi trebuie sa dea anumite explicatii (dosarele financiare, depasirea vitezei, parcarea ilegala), refuzul de a acorda astfel de explicatii poate fi interpretat in favoarea procurorului.Deasemenea nu exista incalcare cind vorbim de ridicarea mostrelor de singe, amprentelor digitale etc. refuzul de a depune declaratii intr-un proces public unde s-au respectat toate drepturile ( nu la urmarire), permite instantei de a considera probele acuzarii ca fiind veridice.111.Estimati categoriile de persoane care au dr. de a nu depune declaratii in functie de rationamentul principiului dat.In procesul penal nimeni nu poate fi obligat sa depuna declaratii impotriva rudelor sale apropiate, a sotului, sotiei, logodnicului, logodnicei. Categoria de persoane care intra in categoria de rude apropiate este circumscris exhaustiv la pct.41) al art.6CPP al RM si sunt : copiii, parintii, infietorii, infiatii, fratii, surorile, bunicii, nepotii. Pentru a verifica relatiile de rudenie intre pers. nominalizate este necesar de a controla actele de stare civila eliberate de org. De stare civila. In cazul in care aceste categorii de persoane nu sunt prevenite de dr. de a tacea, datele obtinute prin audierea martorilor nu vor fi

admise ca probe.logodnicul se verifica prin poze,martori,filmari.112.Stabiliti procedura de ridicare a obiectelor si documentelor.

Este o actiune procesuala, in urma careia sunt ridicate anumite obiecte sau documente din locuri cunoscutede catre organul de urmarire penala. Spre deosebire de perchezitie, ridicarea presupune cunoasterea prealabila atit a existentei insusi a documentelor sau obiectelor, cit si locu aflarii lor. Ridicarea anumitor documente ce contin informatii reprezentind secret de stat, comercial, bancar, precum si ridicarea informatiei privind convorbirile telefonice se fac numai cu autoriatia judecatorului de instructie. În celelalte cazuri, ridicarea se efectuează pe baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală. Este interzis de a efectua ridicări de obiecte sau documente în timpul nopţii (de la 22.00 pînă la 6.00), cu excepţia cazurilor de delict flagrant.

Dacă anumite obiecte sau documente prezintă importanţă pentru cauză, şi dacă se cunoaşte exact locul şi persoana, la care ele se află, reprezentantul organului de urmărire penală efectuează ridicarea lor. Pentru ridicarea de obiecte sau documente sînt necesare două condiţii:

 a)        Necesitatea de ridicare a obiectului (documentului);

 b)       Existenţa informaţiei veridice privind locul de aflare

al acestor obiecte (documente).Modul de efectuare a ridicării:  Pînă la începerea ridicării de obiecte şi documente,

reprezentantul organului de urmărire penală este obligat să

înmîneze, sub semnătură, copia ordonanţei de ridicare, persoanei la care se face ridicarea.

Neînmînarea copiei ordonanţei şi lipsa semnăturii Dvs. constituie o încălcare a legii şi serveşte drept temei pentru contestarea şi anularea rezultatelor ridicării.

 După prezentarea ordonanţei, reprezentantul organului de urmărire penală cere să i se predea obiectele sau documentele care urmează a fi ridicate. În caz de refuz, reprezentantul organului de urmărire penală poate proceda la ridicarea lor forţată.  

La efectuarea ridicării, reprezentantul organului de urmărire penală este în drept să deschidă încăperile şi depozitele încuiate. Dacă proprietarul refuză să le deschidă de bună voie, reprezentantul organului de urmărire penală va evita să deterioreze nejustificat bunurile.

 La efectuarea ridicării de obiecte şi documente, trebuie să fie asigurată prezenţa persoanei la care se face ridicarea. Dacă persoana în cauză lipseşte, este obligatorie prezenţa unor membri adulţi ai familiei acestuia, sau a persoanelor care reprezintă interesele persoanei în cauză. Dacă prezenţa acestor persoane este imposibilă, se invită reprezentantul organului executiv al administraţiei publice locale. 

Persoanele la care se efectuează ridicarea de obiecte şi documente, cît şi specialiştii, interpreţii, reprezentanţii, apărătorii au dreptul să asiste la toate acţiunile organului de urmărire penală, şi să facă, în legătură cu aceasta, obiecţii şi declaraţii care vor fi consemnate în procesul-verbal.

 

Ridicarea obiectelor sau documentelor în localurile ocupate de întreprinderi, instituţii şi organizaţii se efectuează în prezenţa reprezentantului acestei întreprinderi, instituţii sau organizaţii.

 Persoanelor, la care se efectuează ridicarea de obiecte

sau documente, martorilor asistenţi, reprezentanţilor trebuie să li se explice dreptul de a asista la toate procedurile şi de a face declaraţii în legătură cu acestea, declaraţii care trebuie să fie consemnate în procesul verbal.

 Obiectele (documentele) care pot fi ridicate.Pot fi ridicate numai obiectele şi documentele care

prezintă importanţă pentru procesul penal. Obiectele şi documentele, a căror circulaţie este interzisă de lege, pot fi ridicate indiferent dacă au sau nu legătură cu procesul. 

 Garanţiile pentru proprietarul obiectelor (documentelor) ridicate

Toate obiectele şi documentele ridicate trebuie să fie arătate martorilor asistenţi şi celorlalte persoane prezente, şi să fie enumerate în procesul-verbal de ridicare sau într-o listă specială anexată, în care se va indica: numărul, măsura sau greutatea lor, materialul din care sînt făcute şi alte elemente de individualizare. Obiectele şi documentele ridicate trebuie, pe cît e posibil, să fie împachetate şi sigilate chiar la locul percheziţionării şi ridicării.

 Dacă proprietarul are dubii referitor la siguranţa stării obiectelor ridicate, el are dreptul să ceară reprezentantului organului de urmărire penală indicarea în procesul-verbal în ce stare se află aceste obiecte (noi, în stare de funcţionare etc.).

113.analizati modalitatile de efectuare a ridicarii in functie de obiectele si documentele supuse ridicarii.

Organul de urmărire penală este în drept să ridice obiectele sau documentele care au importanţă pentru cauza penală dacă probele acumulate sau materialele de investigaţie operativă indică exact locul şi persoana la care se află acestea.     Ridicarea de documente ce conţin informaţii care constituie secret de stat, comercial, bancar, precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile telefonice se fac numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.    Ridicarea de obiecte sau documente în alte situaţii se efectuează în baza ordonanţei motivate a organului de urmărire penală. 

in localurile diplomatice si in locuintele membrilor misiunilor diplomatice si ale familiilor lor, ridicarea are un caracter deosebit, determinat de faptul ca aceasta actiune procesuala poate avea loc doar cu acordul sau la cererea misiunii diplomatice respective, ceea ce exclude elementul de forta la efectuarea lor. Spre deosebire alte modalitati, org. De urm. Penala nu poate impune persoana sa predea anumite bunuri sau documente, iar in caz de necesitate sa efectueze ridicarea lor fortata. Cind exista informatii certe ca intr-o locuinta sunt anumite obiecte sau documente care pot avea importanta pentru cauza, org de urm. Penala inainteaza un demers Procurorului general, care la rindul sau, prin intermediul MAE al RM solicita consimtamintul sefului misiunii diplomatice. Ridicarea poate fi efectuata si la cererea misiunii diplomatice, dupa caz.In cadrul perchezitiei pot fi ridicate si obiecte a caror circulatie este interzisa de lege, chiar daca nu sunt

pertinente la cauza penala concreta (subst.narcotice, arme, munitii etc). ???????? nu sunt sigura daca asta se cere in intrebare :////

114. proiectati o situatie in care ridicarea va afecta art.8 si protocolul 1 al CEDO. Dr la respectarea vietii private si de familii,protectia proprietatii.115.definiti continutul principiului dreptul de a nu fi urmarit, judecat sau pedepsit de mai multe ori. este logic ca o pers. Care si-a ispasit pedeapsapentru o fapta sa nu mai fie pusa in situatia de a fi pedepsita inca o data pentru aceeasi fapta. Acest drept include si interdictia urmaririi sau judecarii repetate, din motiv ca sunt actiuni inseparabile de procedura atragerii la rs.penala. Fiind cunoscut din antichitate la romani cu denumirea “non bis in idem”, acest principiu inseamna: “ nu de doua ori pt acelasi lucru” . in conventie se spune ca nici o pers. Nu poate fi urmarita sau pedepsita penal de jurisdictia aceluiasi stat pt savirsirea unei infractiuni pentru care a fost deja achitata sau condamnata printr-o hot. Definitiva legii si procedurilor penale ale acelui stat.Aceste prevederi au 2 exceptii : este posibil de redeschis, daca fapte noi sau recent descoperite sau exista un viciu fundamental in cadrul procedurilor precedente sunt de natura sa afecteze hotarirea pronuntata.Pentru realizarea acestui principiu p.7) si 8) din alin.(1) al art. 275 CPP prevede ca urm.pen. nu poate fi pornita, iar daca a fost pornita, nu poate fi efectuata si va fi incetata in cazurile in care :

- in privinta persoanei exista deja o hot.judecatoreasca definitiva in legatura cu aceeasi acuzatie sau prin care s-a constatat imposibilitatea urm.pen pe aceleasi temeiuri;- in privinta unei persoane exista o hot. Neanulata de neincepere a urmaririi penale sau de incetare a urm. Pen. Pe aceleasi acuzatii.Reluarea urmaririi in aceste cazuri poate avea loc numai daca apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental.Sub incidenta aceluiasi principiu cade si situatia cind persoana a fost trasa la rs. Administrativa. Declansarea unui proces in privinta aceluiasi faptuitor si pt aceeasi fapta nu mai este posibila. Principiul dreptul de a nu fi urmarit, judecat sau pedepsit de mai multe ori este aplicat si se respecta si in cazul cind o persoana a fost sanctionata pentru o infractiune intr-un stat strain. Problema recunoasterii hot. Jud. Straine implica deducerea termenelor de detentie preventiva dintr-un alt stat, in caz de incepere a executarii pedepsei sau executarii totale a ei persoana nu mai este supusa pedepsei repetatept aceeasi fapta.

116. Analizati hotarirea Curtii Constitutionale cu privire la constitutionalitatea art. 63 CPP.

S E S I Z A R Eprivind constituţionalitatea unei sintagme din

alin. (6)art. 63 Cod de procedură penală, la demersul Judecătoriei sect. Botanica, mun. Chişinău în

legătură cu

soluţionarea plîngerii depuse în ordinea art. 313 CPP

în cauza lui Ţara Sergiu1. În cadrul unui dosar penal, pornit

referitor la infracţiunea prevăzută de art. 3091 alin. (3) lit. b), c), e) CP, cet. Ţara Sergiu prin ordonanţa din 13.06.2007, a fost recunoscut în calitate de bănuit în săvîrşirea acestei infracţiuni în privinţa cet. Braga Vitalie, fiindu-i tot atunci explicate drepturile şi audiat în calitate de bănuit. Drepturile şi obligaţiile bănuitului sînt prevăzute în art. 64 CPP.

2. Potrivit art. 63 alin. (2) pct. 3) CPP organul de urmărire penală nu este în drept să menţină în calitate de bănuit persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în această calitate mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General şi al adjuncţilor săi, mai mult de 6 luni.

Conform alin. (3) din art. 63 CPP la momentul expirării termenului de 3 luni, ori după caz a celor de 6 luni, organul de urmărire penală este OBLIGAT să dispună scoaterea bănuitului de sub urmărire penală, ori să dispună punerea lui sub învinuire.

Procedura de scoatere a bănuitului de sub urmărire penală este reglementată de art. 284 CPP, iar cea de punere sub învinuire de art. 280-281 CPP.

Ţinînd seama de dispoziţiile acestor norme de procedură penală, procurorul, care,

efectua urmărirea penală în cauză, avea obligaţia ca pînă la 13.09.2007 să-l pună pe bănuitul Ţara S. sub învinuirea săvîrşirii infracţiunii în cauză, ori după caz, printr-o nouă ordonanţă, cu acordul Procurorului General, ori a adjuncţilor săi să prelungească calitatea de bănuit pînă la 13.12.2007.

3. Potrivit materialelor dosarului nici una din obligaţiile enumerate nu au fost exercitate de procurorul ce efectua urmărirea penală. Deci pînă la 13.09.2007 bănuitul Ţara S. nu a fost pus sub învinuire, nu a fost scos de sub urmărirea penală, şi nici nu a fost prelungit termenul de ţinere a lui în calitate de bănuit maxim pînă la 13.12.2007, ca ulterior ori să fie scos de sub urmărire penală ori să fie pus sub învinuire.

La 06 februarie 2009 procurorul, care efectua urmărirea penală, prin ordonanţă a reluat urmărirea penală şi la pus pe cet. Ţara S. sub învinuirea în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit. b), c), e) Cod penal.

4. Ordonanţa de punere sub învinuire a lui Ţara S. a fost atacată în ordinea art. 2991 CPP cu plîngere de către învinuit, care în motivare a invocat că procurorul nu a fost în drept de a relua urmărirea penală şi al pune sub învinuire deoarece au expirat termenele prevăzute de art. 63 CPP şi Ţara S. se consideră scos de sub urmărire penală.

Reluarea urmăririi penale este contrară prevederilor art. 287 CPP. Conform alin. (1) reluarea poate avea loc numai dacă s-a constatat că nu a existat în fapt cauza care a determinat scoaterea persoanei de sub urmărire penală, iar potrivit alin. (4) reluarea urmăririi penale poate avea loc dacă apar fapte noi sau recent descoperite ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente au afectat ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală.

Procurorul ierarhic superior a respins plîngerea, motivînd că conform art. 63 alin. (6) CPP calitatea de bănuit a lui Ţara S. a încetat de drept, prin urmare nu a fost necesară o ordonanţă separată de scoatere a lui de sub urmărire penală.

Încetarea de drept a calităţii de bănuit în legătură cu expirarea termenelor indicate în alin. (2) în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire pentru acelaşi fapt.

5. În ordinea art. 313 CPP Ţara S. prin intermediul avocatului Ulianovschi Gh. a atacat cu plîngere judecătorului de instrucţie, acţiunile procurorului, manifestate prin emiterea ordonanţei de reluare a urmăririi penale şi punerea lui sub învinuire din 06.02.2009, solicitîndu-se anularea acestor acte procedurale şi scoaterea lui Ţara S. de sub urmărire penală.

Ca motivare s-a invocat, că reluarea urmăririi penale în cazul lui Ţara S. şi punerea lui sub învinuire contravine prevederilor art. 287 CPP, deoarece s-au adoptat peste termenul prevăzut de lege (maxim într-un an) şi în raport cu dispoziţiile art. 230, 251 CPP, actele în cauză devin nule.

La fel reluarea urmăririi penale contravine, principiului non bis in idem, ce rezultă din prevederile art. 4 al Protocolului 7 al Convenţiei Europene privind Drepturile Omului, art. 7 Cod penal şi art. 22 al Codului de Procedură Penală.

6. Prin încheierea din 30 decembrie 2009 a Judecătoriei Botanica, mun. Chişinău, în temeiul art. 7 şi 349 CPP s-a admis demersul avocatului Gh. Ulianovschi şi s-a sesizat Curtea Supremă de Justiţie cu privire la controlul constituţionalităţii sintagmei „încetarea de drept a calităţii de bănuit în legătură cu expirarea termenelor indicate în alin. (2) art. 63 CPP, în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire pentru aceiaşi faptă” din art. 63 alin. (6) CPP în raport cu art. 16, 21, 25 din Constituţia Republicii Moldova.

Totodată s-a suspendat procedura privind soluţionarea plîngerii lui Ţara S. şi avocatului depusă în ordinea art. 313 CPP împotriva actelor procurorului – ordonanţei de reluare a urmăririi penale şi punerii lui sub învinuire.

7. Prin hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie s-a admis demersul Judecătoriei sect. Botanica, mun. Chişinău şi s-a decis să se sesizeze Curtea Constituţională referitor la constituţionalitatea sintagmei din alin. (6) art. 63 Cod de procedură penală, cităm:” încetarea de drept a calităţii de bănuit în legătură cu expirarea termenelor indicate în alin. (2) art. 63 CPP, în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire pentru aceiaşi faptă”, încheiat citatul, în raport cu art. 16, 21, 25 din Constituţia Republicii Moldova.

Curtea Supremă de Justiţie consideră că prevederea citată din alin. (6) este neconstituţională din următoarele considerente.

8. Conform art. 16 alin. (1) din Constituţie respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului. Această prevedere Constituţională este concretizată în art. 10 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că toate organele şi persoanele participante la procesul penal sînt obligate să respecte drepturile, libertăţile şi demnitatea persoanei.

Mai sus s-a menţionat că prin ordonanţa din 13.06.2007 procurorul, ca organ de urmărire penală, l-a recunoscut pe cet. Ţara S. în calitate de bănuit în săvîrşirea infracţiunii prevăzute de art. 3091 alin. (3) lit.

b), c), e) Cod penal, deci în săvîrşirea acţiunilor de tortură faţă de un minor în scopul de a obţine informaţii referitor la o presupusă infracţiune. Bănuitul Ţara S. a fost audiat privitor la infracţiunea imputată lui.

Potrivit art. 63 alin. (2) pct. 3 CPP Ţara S. ca bănuit nu putea fi menţinut în această calitate mai mult de 3 luni, iar cu acordul Procurorului General ori al adjuncţilor săi mai mult de 6 luni.

Aliniatul (3) al art. 63 CPP în mod imperativ obligă procurorul că dacă termenul de 3 ori 6 luni a expirat şi nu s-au acumulat probe pentru a pune persoana bănuită sub învinuire, trebuie să dispună prin ordonanţă scoaterea bănuitului de sub urmărire penală, despre ce acesta trebuie să fie informat, obligaţia privind informarea bănuitului. Rezultă din prevederile art. 62 alin. (1) pct. 10) CPP conform căruia bănuitul are dreptul să fie informat de organul de urmărire penală despre hotărîrile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale.

În situaţia în care se prezumă că bănuitul Ţara S., cunoaşte prevederile art. 63 alin. (3) în sensul obligaţiunii procurorului de al scoate de sub urmărire penală după expirarea a 3 ori a 6 luni, termen în care el nu a fost pus sub învinuire, ultimul obţine dreptul să considere că bănuiala, ori vinovăţia lui în săvîrşirea infracţiunii nu s-a confirmat şi şi-a format convingerea şi rezoluţia că procurorul

a procedat anume în modul prevăzut de alin. (4) art. 63 CPP, prin ordonanţa a dispus scoaterea lui de sub urmărire penală.

Obligaţiunea procurorului de a dispune scoaterea bănuitului după caz, de sub urmărirea penală rezultă din prevederile art. 52 alin. (1) pct. 22) CPP, iar conform art. 255 alin. (1) CPP la desfăşurarea urmăririi penale, asupra acţiunilor respective procurorul dispune prin adoptarea ordonanţei. Despre necesitatea adoptării ordonanţei motivate în cazul cînd procurorul trebuie să dispună scoaterea persoanei de sub urmărire penală stipulează şi art. 284 alin. (3) CPP.

Astfel, avînd în vedere dispoziţia art. 16 alin. (1) din Constituţie că respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului, legislatorul, în mai multe norme a procedurii penale, printre care şi cele enunţate mai sus, a statuat obligaţiuni a procurorului ca reprezentant al statului, la efectuarea urmăririi penale în privinţa unei persoane şi garantarea că drepturile acestuia vor fi respectate şi ocrotite.

Dispoziţia alin. (6) art. 63 CPP, care prevede că încetarea de drept a calităţii de bănuit în legătură cu expirarea termenelor indicate în alin. (2), în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire pentru acelaşi fapt, s-a inclus în art. 63 prin Legea nr. 264-XVI din 28.07.2006, întrată în vigoare

la 03.11.2006, aceasta este în contradicţie cu art. 21 din Constituţie, privind prezumţia nevinovăţiei, precum şi cu art. 4 al Protocolului nr. 7 la Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Potrivit art. 21 din Constituţie orice persoană, acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare apărării sale.

Raportînd prevederile art. 21 cu starea de fapt a cazului Ţara S. se prezumă că ultimul, din momentul ce au expirat termenele aflării lui în calitate de bănuit şi nu i-a fost înaintată învinuirea în săvîrşirea infracţiunii imputate, a obţinut dreptul de a considera că bănuiala a dispărut şi nu are nici o restricţie legată de cazul penal. Această încredere că persoana este nevinovată avea dreptul să fie sugerată şi altor cetăţeni.

Dispoziţia nominalizată menţine însă bănuiala acestei persoane în timp şi care este nedeterminat.

Din acest punct de vedere şi din sensul art. 21 din Constituţie se deduce o concluzie că odată ce în termenele prevăzute de lege bănuiala persoanei în săvîrşirea infracţiunii nu s-a dovedit, procesul judiciar trebuie să se finalizeze cu ordonanţa de scoaterea bănuitului de sub urmărire penală.

Prevederea alin. (6) la care ne referim, de fapt legalizează neîndeplinirea de către organul de urmărire penală ori de procuror a obligaţiilor privind cercetarea sub toate aspectele, completă, obiectivă şi operativă a tuturor circumstanţelor cauzei, şi aceasta contravine principiului legalităţii procesului penal, precum şi cerinţelor că legea trebuie să fie clară şi previzibilă.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Constituţie libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. Această prevedere este desfăşurată în art. 22 Cod de procedură penală care stipulează următoarele:

1)Nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanţa judecătorească de mai multe ori pentru aceeaşi faptă.

2)Scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi penale împiedică punerea repetată sub învinuire a aceleaşi persoane pentru aceeaşi faptă, cu excepţia cazurilor cînd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărîrea respectivă.

3)Hotărîrea organului de urmărire penală de scoatere a persoanei de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, precum şi hotărîrea judecătorească definitivă, împiedică reluarea urmăririi

penale, punerea sub o învinuire mai gravă sau stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceeaşi persoană pentru aceeaşi faptă, cu excepţia cazurilor cînd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente au afectat hotărîrea pronunţată.Astfel, asigurarea dreptului fundamental

al persoanei de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori, include şi situaţia cînd procurorul era obligat să scoată persoana de sub urmărire penală şi să o informeze despre această acţiune penală. Iar dacă nu a fost exercitată această obligaţiune, în termenii prevăzuţi de lege, persoana, după cum s-a mai menţionat anterior, înterpretînd principiul asigurării siguranţei sale, este în drept să considere că a fost scoasă de sub urmărire penală. O nouă reluare a acesteia ar putea avea loc numai în baza prevederilor art. 287 CPP, precum şi ale art. 4 pct. 2 din Protocolului nr. 7 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Sintagma criticată, dar de fapt integrul alin. (6) face ca dispoziţiile art. 63 alin. (3), (4), (5) să fie omise de procuror şi să nu procedeze în strictă conformitate cu aceste prevederi, să nu se expună prin actul procedural respectiv, şi să menţină persoana bănuită sub o stare de fapt stresantă şi pe un termen nedeterminat.

În sensul prevederilor al. (6) în vigoare procurorul nu are obligaţia de a proceda în ordinea art. 287 CPP şi art. 4 din Protocolul nr. 7, dat fiind că urmărirea penală oficial nu a fost încetată. Din aceste puncte de vedere, în conformitate cu art. 7 alin. (3), art. 39 pct. 4) CPP, art. 2 lit. d) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie, art. 4 alin. (1) lit. a), art. 16, 38 alin. (1) lit. d); art. 39, 62 Codului jurisdicţiei Constituţionale, Curtea Supremă de Justiţie

S O L I C I T Ă :

Examinarea constituţionalităţii sintagmei din art. 63 alin. (6) CPP „Încetarea de drept a calităţii de bănuit în legătură cu expirarea termenelor indicate în alin. (2), în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente, nu împiedică punerea persoanei sub învinuire pentru acelaşi fapt”, în raport cu art. 16 alin. (1), art. 21, art. 25 alin. (1) din Constituţia Republicii Moldova, precum şi art. 4 al Protocolului nr. 7 al Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

117. Evaluati legislatia nationala in ce priveste dr. de a nu fi urmarit, judecat sau pedepsit de mai multe ori. Potrivit art. 25 alin. (1) din Constituţie libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. Această prevedere este

desfăşurată în art. 22 Cod de procedură penală care stipulează următoarele:

4)Nimeni nu poate fi urmărit de organele de urmărire penală, judecat sau pedepsit de instanţa judecătorească de mai multe ori pentru aceeaşi faptă.

118. definiti procedura de sechestrare a corespondentei. este o actiune procesuala care aduce atingere unui drept esential al persoanei, ocrotit atit de normele internationale, cit si de cele nationale. CPP asigura secretul corespondentei, iar limitarea acestui drept se admite numai in baza mandatului judiciar. Pornind de la valoarea dr.care il afecteaza, legea stabileste ca sechestrarea corespondentei poate avea loc doar in cazul infr. Grave, deosebit de grave si exceptional de grave, cu conditia ca prin alte procedee probatorii nu au fost obtinute probe si deci nu poate fi stabilit adevarul. Pentru efectuarea actiunii procesuale trebuie sa fie prezente temeiuri suficiente de a presupune ca o corespondenta postala primita sau expediata poate contine informatii ce ar avea importanta probanta in cauza penala. Legea nu defineste notiunea de temeiuri suficiente si in toate cazurile aceasta este pusa la discretia org de urm penala , procurorului si evident judecatorului de instructie, care autorizeaza efectuarea acestei actiuni procesuale. Potrivit CPP in toate cazurile de sechestrare, una dintre parti trebuie sa fie banuitul sau invinuitul. Sechestrarea corespondentei consta in interdicitia de transmite corespondenta adresatului. Scopul e de a exclude posibilitatea de comunicare dintre anumite persoane. Sechestrarea mai poate avea ca scop

contstatarea faptului daca persoanele se cunosc intre ele, care sunt relatiile dintre ele, unde locuieste pers. Care a expediat corespondenta etc. pot fi sechestrate si coletele sau containerele. Sechestrul se instituie pe un termen ce nu poate depasi termenul urmaririi penale si poate fi instituit intr-o institutie postala sau in mai multe. In situatia cind s-a constatat necesitatea sechestarii corespondentei, procurorul intocmeste ordonanta cu privire la sechestrarea corespondentei, in care se indica motivul dispunerii sechestrului, denumirea inst. Postale asupra careia se pune obligatia de a retine corespondent, numele si prenumele persoanei a carei corespondenta urmeaza sa fie retinuta, adresa exacta a acestei persoane, genul de corespondenta care se sechestreaza si durata sechestrului. Judecatorl autorizeaza sechestrarea stabilind durata acesteie.Examinarea corespondentei se efectueaa de org. De urm. Penala. In caz de necesitate, la examinare participa specialistul si traducatorul.in legatura cu examinarea si ridicarea corespondentei se intocmeste un proces-verbal dupa regulile generale. In urma examinarii, corespondenta poate fi ridicata si anexata la dosar, pot fi facute copii, iar in cazul cind in corespondenta s-au gasit documente false,aceasta se anexeaza in oroginal in calitate de corp delict. Toti participantii sunt preintimpinati de obligativitatea nedivulgarii informatiei cunoscute, cit si depre responsabilitatea ce survine in caz contrar.119. Distingeti procedura de sechestrare a corespondentei de interceptarea comunicarilor.Ambele proceduri sunt interventii in viata privata a persoanei. Procedura de sechestru a corespondentei este posibil in cazul infractiunilor grave, deosebit de grave si

exceptional de grave, la fel si in cazul interceptarii comunicarilor.In cazul interceptarii comunicarilor este posibila efectuarea interceptarii comunicarilor fara autorizatia procurorului , in cazurile care nu sufera aminare, procurorul fiind responsabil pentru efectuarea acetei cercetari, este obligat ca imediat sau in maximum 24 h, sa informeze judecatorul de instructie, care la rindul sau este obligat timp de 24 h sa ia o hot asupra acestui fapt.(infirma sau confirma) In cazul sechestrului corespondentei aceasta posibilitate nu exista.Termenul procedurii de sechestru poate dura pe tot timpul urmaririi penale, pe cind la procedura de interceptare a comunicarilor termenul este stabilit strict de legea procesuala- 30 zile, iar in cazuri cind sunt temeiuri justificate, acesta poate fi prelungit cu inca 30 zile, dar nu poate depasi 6 luni. Interceptarea se siteaza si in cazul cind dispar motivele care au conditionat interceptarea initial. Ambele proceduri sunt efectuate in scopul obtinerii de probe si de stabilire a adevarului si ambele presupun o atingere a drepturilor esentiale a persoanei, insa dupa continut sunt diferite, una presupunind lipsirea de corespondenta, iar alta limitarea in comunicari, care fiind instiintat despre aceasta nu va mai dispune de increderea pe care o detinea pina atunci. Aceste proceduri pot aduce probe, care in ambele cazuri pot fi anexate la dosar.120. Estimati in ce masura legislatia nationala corespunde CEDO in materie de sechestrare a corespondentei.

121. Explicati modalitatile de asigurare a dr. victimei infractiunilor, abuzurilor de serviciu si erorilor judiciare. Victima unei fapte care contine elementele componentei de infractiune dispune de drepturile prevazute de art. 58 din CPP, in special de dreptul de a cere pornirea urmaririi penale, dreptul de a participa la procesul penal in calitate de parte vatamata si dreptul de a fi reparate prejudiciile morale, fizice si materiale. Procesul penal al RM permite examinarea concomitenta a actiunii civile in cadrul solutionarii cauzei penale de catre instanta de judecata, ceea ce ofera avantaje suficiente victimei.. Prejudiciul este o paguba morala sau materiala, fizica, care poate fi evaluata in expresie baneasca. Dreptul persoanei vatamate de catre o autotitate publica de a-i fi compensat prejudiciul cauzat de o actiune sau inactiune ilegala a organelor de stat este un drept constitutional al persoanei. Potrivit normei constitutionale mentionte, statul rs patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile savirsite in procesele penale de catre organele de urm pen si instantele judecatoresti. Activitatea org de ocrotire a normelor de drept se exercita nu de putine ori prin interventia in sfera intereselor private a unor persoane carora li se cauzeaza un prejudiciu.In CP abuzul de putere sau abuzul de serviciu este regelementat de art.327, sintagma “ lezate in drepturi in alt mod” cuprinde cazurile de comitere de infr din domeniu justitiei ( tragerea cu buna-stiinta la rs penala a unei pers. Nevinovate, pronuntarea unei sentinte contrar legii,retinerea sau arestarea ilegala, constringerea de a face declaratii, tortura, falsificarea probelor)

Avind in vedere importanta respectarii principiului constitutional al dr la libertatea individuala si siguranta persoanei, prevederile internationale si nationale stabilesc expres dr persoanei la reparatii, despagubiri in cazul in care victima a fost arestata sau detinuta ilegal. Eroarea juridica consta in gresita stabilire a faptelor, in cursul procesului penal, avind urmare condamnarea definitiva a unui nevinovat sau exonerarea de rs a unui vinovat. Conform CPP, org de urm penala trebuie sa activeze in asa mod incit nici o persoana sa nu fie neintemeiat banuita, invinuita sau condamnata.Dreptul la repararea prejudiciului apare si in cazul in adoptarii de catre CtEDO sau de catre Comitetul de Ministri al Consiliului Europei a hotaririi cu privire la repararea prejudiciului sau a realizarii acordului amiabil dintre persoana vatamata si reprezentantul Gvernului RM in Comisia Europeana pentru Drepturile Omului si in CtEDO. Acordul mentionat se aproba de catre Guvrnul RM.CPP stipluleaza ca actiunea de repararea prejudiciului poate fi initiata in termen de un an de la data devenirii definitive sau dupa caz irevocabile a hotaririi jud sau ordonantei org de urm penala, prin care a fost constatat caracterul ilicit al actiunii procesuale respective, al urmaririi penale sau al condamnarii , care au adus prejudiciu. Actiunea de reparare a prejudiciului este scutita de taxa de stat si poate fi inaintata in instanta judecatoreasca in a carei raza teritoiala domiciliaza persoana careia i-a fost cauzat prejudiciul, chemind in judecata statul.

Persoana are dreptul sa fie repusa in dr personale pierdute prin restabilirea la serviciu, la pensie la locuinta, restituirea ordinelor, medaliilor.Deasemena art. 34 CEDO prevede ca “ curtea poate fi sesizata, printr-o cerere de orice per. Fizica, organizatie neguvernamentala sau grup de particulari care se pretind victime ale unei incalcari de catre una dintre inaltele parti contractante a drepturilor recunoscute in conventie sau in protocoalele sale. Inaltele parti contractante se angajeaza sa nu impieduce prin nicio masura exercitiul eficace al acestui drept.122. Distingeti notiunea de victima a infractiunii si victima a abuzului in lumina jurisprudentei CtEDO.123. Proiectati o situatie in care victima abuzului erorii judiciare trebuie repusa in drepturi personale.Turcan, in urma legitimei aparari a vatamat grav o alta persoana, in urma careia ultima a decedat, actiunile lui turcan intruneau toate conditiile legitimei aparari, insa in urma urmaririi penale acesta totusi a fost condamnat, deoarece org de urm penala initial si instanta judecatoreasca ulterior au considerat actiunile lui turcan ca fiind prejudiciabile si constituind o infractiune, dupa 6 luni de detinere,in urma condamnarii Turcan si-a pierdut postul de munca. Ulterior se descopera ca acesta a fost condamnat din cauza unei erori juridice din partea organului de urm penala. Astfel acesta urmeaza sa fie reabilitat si repus in drepturi. 124.Stabiliti procedura de interceptare a comunicarilor.In cazul interceptarilor procedura este asemanatoare, procurorul emite o ordonanta, care este autorizata de judecatorul de instructie, procurorul este obligat sa indice

in ordonanta motivele care au determinat necesitatea efectuarii interceptarii. In cazul interceptarii comunicarilor este posibila efectuarea interceptarii comunicarilor fara autorizatia procurorului , in cazurile care nu sufera aminare, procurorul fiind responsabil pentru efectuarea acetei cercetari, este obligat ca imediat sau in maximum 24 h, sa informeze judecatorul de instructie, care la rindul sau este obligat timp de 24 h sa ia o hot asupra acestui fapt.(infirma sau confirma) Interceptarea comunicarilor poate avea loc pe orice cale, fie personal a banuitului, invinuitului, fie a persoanei juridice etc. acesta poate fi canalul de la locul de trai, hotel , prieteni, cunoscuti. Modalitatea si locul efectuarii interceptarii sunt determinate de org de urm penala, in unele cazuri interceptarea poate fi efectuata in scopul protejarii martorului si a partii vatamatesau a membrilor familiilor lor. La efectuarea unei asemenea interceptari este obligatorie cererea persoanelor a caror securitate este pusa in pericol. In toate cazurile interceptarii este obligatorie ordonanta emisa de catre procuror si autorizata de catre judecatorul de instructie. Procurorul este obligat sa indice de fiecare data, in ordonanta motivele ce au detreminat necesitatea efectuarii acesteia.La procedura de interceptare a comunicarilor termenul este stabilit strict de legea procesuala- 30 zile, iar in cazuri cind sunt temeiuri justificate, acesta poate fi prelungit cu inca 30 zile, dar nu poate depasi 6 luni. Interceptarea comunicarilor se efectueaza doar in faza de urm penala, iar o data cu finisarea acesteia se sisteaza interceptarea com, chiar daca nu a depasit termenul de 6 luni.

Interceptarea se siteaza si in cazul cind dispar motivele care au conditionat interceptarea initial.Interceptarea propriu-zisa se efectueaza de catre organul de urm penala care atrage specialisti fie din institutiile de telecomunicatii, fie din organul care efectueaza activitatea operativa de investigatii. Specialistii sunt obligati sa pastreze secretul in legatura cu toate informatiile pe care le-au cunoscut in cadrul efectuarii interceptarii. Despre efectuarea interceptarii se face un proces-verbal, in care se indica toate datele, continutul integral al inregistrarilor se inscriu in proces-verbal, verificindu-se si contrasemnindu-se de procuror. Toate inregistrarile relevante cauzei se anexeaza la dosar ( fotografii, casete, video, dialoguri etc.)124. Analizati constatarile CtEDO in cauza Iordachi a Moldovei.

Reclamanţii, Vitalie Iordachi, Vitalie Nagacevschi, Snejana Chitic, Victor Constantinov şi Vlad Gribincea sunt născuţi în anii 1972, 1965, 1980, 1961 si 1980 şi trăiesc în Chişinău. Aceştia sunt membrii ai organizaţiei non-guvernamentale “Avocaţi pentru Drepturile Omului” specializaţi în reprezentarea reclamanţilor în faţa Curţii.Organizaţia a fost creată în contextul în care odată cu

venirea la putere a Partidului Comunist numărul încălcărilor drepturilor omului a crescut considerabil. Singurul scop al acestei organizaţii este de a asista persoanele care formulează cereri către Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamanţii arată că ei sunt supuşi riscului de a le fi ascultate telefoanele ca urmare a legislaţiei în vigoare.Aceştia nu se pretind victime a unei anumite interceptări, prin intermediul telefonului sau a poştei, şi nu au introdus nici o acţiune pe plan intern în acest sens.

La data de 17 ianuarie 2008 reclamanţii au adresat o cerere Preşedintelui Curţii Supreme de Justiţie solicitând informaţii statistice în ceea ce priveşte inter alia numărul cererilor înaintate de organele de anchetă pentru interceptarea conversaţiilor telefonice, precum şi numărul cererilor aprobate şi a celor respinse. Răspunsul a fost dat la data de 6 februarie 2008, în care se arăta că : în 2005 din totalul de 2609 cereri pentru interceptări, 98,81% au fost aprobate; în 2006 din 1931 de cereri 97,93% au fost abrobate, iar în 2007, 99, 24 % din cele 2372 de cereri au fost aprobate.Reclamanţii s-au plâns în baza articolului 8 că dreptul la libertatea corespondenţei nu le-a fost respectat de vreme ce dreptul intern nu conţinea suficiente garanţii împotriva abuzurilor autorităţilor. Aceştia nu s-au pretins a fi victimele vreunei interceptări telefonice.Curtea reiterează că aceste comunicaţii telefonice se includ în noţiunea de „viaţă privată” şi „corespondenţă” în sensul Art. 8 (a se vedea Weber şi Saravia vs. Germania (dec.), nr. 54934/00, § 77, 29 Iunie 2006). De asemenea, aceasta mai arată că în cauza Klass vs Germania (§ § 34 şi 35) Curtea a fost chemată să decidă dacă un individ ar putea depune o cerere la organele Convenţiei, în ceea ce priveşte măsurile secrete de supraveghere fără să poată să arate că o măsură concretă l-a afectat în mod specific. Astfel, Curtea acceptă că o persoană, în anumite condiţii, poate să fie victima unei încălcări prilejuite de simpla existenţă a unor măsuri secrete sau a legislaţiei care permite măsuri secrete, fără a fi nevoită să arate că astfel de măsuri i-au fost aplicate acesteia.

Curtea mai subliniază că acolo unde un stat membru instituie supraveghere secretă fără ca persoanele supravegheate să cunoască acest lucru, art. 8 poate fi în mare măsura redus la o nulitate. Este posibil ca într-o astfel de situaţie un individ să fie tratat în mod contrar articolului 8, sau chiar de a fi lipsit de dreptul acordat de acest articol, fără a fi conştient de aceasta şi, prin urmare, fără a putea obţine o despăgubire, fie la nivel naţional, sau înaintea instituţiilor Convenţiei. Curtea constată că este inacceptabil ca asigurarea de a beneficia de un drept garantat de Convenţie să fie astfel îndepărtată prin simplul fapt că persoana în cauză este în necunoştinţa încălcării acestuia. Dreptul de a recurge la Comisia pentru persoane potenţial afectate de supravegherea secretă trebuie să se facă în baza art. 25 pentru că altfel art. 8 riscă să devină nulă.Expresia "în conformitate cu legea" în temeiul articolului

8 § 2 necesită, în primul rând, ca măsură să aibă corespondent în dreptul intern, şi se referă şi la calitatea legii în cauză. Prin urmare, aceasta ar trebui să fie compatibilă cu statul de drept şi accesibilă pentru persoana în cauză şi care trebuie să fie capabilă să prevadă consecinţele acesteia. Curtea constată că, după 2003, legislaţia Republicii Moldova pare să fie mai clară cu privire la interceptarea comunicaţiilor persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni. Într-adevăr, este menţionat explicit că o persoană suspectată de săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, riscă în anumite circumstanţe, să-i fie aplicate aceste măsuri privind interceptarea comunicaţiilor. Mai mult decât atât, a fost modificată legislaţia care prevede

acum că mandatele de interceptare urmează să fie emise de către un judecător.Curtea observă, de asemenea, că legislaţia în cauză nu

prevede în mod clar o limitare în timp a unei măsuri de autorizare a interceptării comunicaţiilor telefonice. Deşi Codul penal impune o limitare de şase luni nu există prevederi în legislaţie care ar împiedica autorităţile de urmărire penală să încerce şi să obţină un nou mandat de interceptare după expirarea termenului stabilit de şase luni.S-a mai stabilit că posibilitatea de a controla sistemul de

supraveghere secret o are Parlamentul, care îşi exercită această atribuţie printr-o comisie de specialitate (pct. 18 din Legea cu privire la activităţile operaţionale de investigaţie). Cu toate acestea, modul în care Parlamentul exercită controlul nu este prevăzut de lege şi Curţii nu i-a fost prezentată nici o dovadă care să arate că există o procedură care să reglementeze activitatea Parlamentului în legătură cu aceast aspect.Curtea este de părere că problemele pe care le-a

identificat aveau un impact asupra funcţionării efective a sistemului de supraveghere secret care există în Moldova. În acest sens, Curtea i-a act de informaţiile statistice conţinute în scrisoarea şefului Biroului Prezidenţial al Curţii Supreme de Justiţie. Aceste statistici arată că sistemul de supraveghere secretă în Republica Moldova este întrebunţat în mare parte, iar acest lucru se datorează lipsei de protecţie. (Asociaţia pentru Integrare Europeană şi Drepturile Omului şi Ekimdzh).În concluzie, Curtea consideră că în Republica Moldova,

legea nu prevede o protecţie adecvată împotriva abuzului de putere de către stat în domeniul de interceptare a

comunicaţiilor telefonice. Ingerinţa în exercitarea drepturilor reclamanţilor nu a fost aşadar prevăzută “de lege”. Având în vedere această concluzie, nu este necesar să considerăm dacă ingerinţa îndeplinea celelalte condiţii ale paragrafului 2 art. 8. Rezultă că a existat o încălcare a articolului 8, în acest caz.126.Estimati legislatia nationala cu rigorile CtEDO in materie de interceptare a comunicarilor.

Curtea constată că legislaţia existentă înainte de 2003 nu este clară şi nici nu îndeplineşte condiţiile minime de siguranţă stabilite în jurisprudenţa Curţii.Curtea constată că, după 2003, legislaţia Republicii

Moldova pare să fie mai clară cu privire la interceptarea comunicaţiilor persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni. Într-adevăr, este menţionat explicit că o persoană suspectată de săvârşirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave, riscă în anumite circumstanţe, să-i fie aplicate aceste măsuri privind interceptarea comunicaţiilor. Mai mult decât atât, a fost modificată legislaţia care prevede acum că mandatele de interceptare urmează să fie emise de către un judecător.Curtea observă, de asemenea, că legislaţia în cauză nu

prevede în mod clar o limitare în timp a unei măsuri de autorizare a interceptării comunicaţiilor telefonice. Deşi Codul penal impune o limitare de şase luni nu există prevederi în legislaţie care ar împiedica autorităţile de urmărire penală să încerce şi să obţină un nou mandat de interceptare după expirarea termenului stabilit de şase luni.S-a mai stabilit că posibilitatea de a controla sistemul de

supraveghere secret o are Parlamentul, care îşi exercită această atribuţie printr-o comisie de specialitate (pct. 18

din Legea cu privire la activităţile operaţionale de investigaţie). Cu toate acestea, modul în care Parlamentul exercită controlul nu este prevăzut de lege şi Curţii nu i-a fost prezentată nici o dovadă care să arate că există o procedură care să reglementeze activitatea Parlamentului în legătură cu aceast aspect.Curtea este de părere că problemele pe care le-a

identificat aveau un impact asupra funcţionării efective a sistemului de supraveghere secret care există în Moldova. În acest sens, Curtea i-a act de informaţiile statistice conţinute în scrisoarea şefului Biroului Prezidenţial al Curţii Supreme de Justiţie. Aceste statistici arată că sistemul de supraveghere secretă în Republica Moldova este întrebunţat în mare parte, iar acest lucru se datorează lipsei de protecţie.În concluzie, Curtea consideră că în Republica Moldova, legea nu prevede o protecţie adecvată împotriva abuzului de putere de către stat în domeniul de interceptare a comunicaţiilor telefonice. Ingerinţa în exercitarea drepturilor reclamanţilor nu a fost aşadar prevăzută “de lege”. Având în vedere această concluzie, nu este necesar să considerăm dacă ingerinţa îndeplinea celelalte condiţii ale paragrafului 2 art. 8. Rezultă că a exista posibile incalacari ale art. 8 CEDO. 127 selectati element constitutive ale contradictori in ppAcest P in continutul sau are urmat.elemente care il si definesc:1.Separarea f.iilor procesuale si exercitarea lor de diferite org sau pers imputernicite.Cestea treb facute conform funct procesuale de baza si anume ,f.ia acuzarii,f.ia apararii si f.ia judecarii cauzei mai sint si altele susidiare

cum ar fi cele legate de funcia act civile_respingerea acesteia sau de inaintare.In genere acest aspect presupune ca toate f.iile nu pot fi exercitate concomitant de catre unul si acelasi organ sau persoana imputernicita ceia c ear duce la abuzuri de justitie.2.Egalitatea in dr a partilor(adica posibilitati procesuale egale pu sustinerea sa) Acesta este impartit in 2: Unul fiind din traditiile anglo saxone si care se realizeaza la toate fazele procesuale apararea poate concomitant cu acuzarea sa acumuleze independent porbe . A doua fiind traditia continentala ,isi gaseste acet P realizarea doar la faza judecarii cauzei fiind lipsita de urmarire penala,acesta asemaninduse mult cu proc.p achizitorial,mentionez ca RM face parte din aceasta ultima categorie.3.Pozitia diriguitoare a instantei si Dr exclusiv a acesteia de a lua hotarirea in caauza penala,acesta semnalizeaza ca jud este indepedenta creiind doar conditiii pu exercitarea dr si ob partilor.128Distingeti contradict de egalitatea armelor in lumina jurisprudentei CedoCurtea o claseazala relatia dintre parti adica inst treb sa comunice ambelor parti toate piesele dosarului ,inst nu etse in dr sa se implice din oficiu in administrarea probelor ,pe cind egalitatea armelor presupune posibilitatea reala ale partilor se a a dminis probe ,cpp ne spune in art 100 al 2 ca partile treb sa aiba aceleasi posibilitati pu asi invoca interesele sale Desi sunt foarte asemanatoare acestea trebuie private distinct la fel sub aspectul sus mentionat de jurisprudenta Cedo

129Estimati care principii asigura contradictorialitatea pp Cest p este unul general in pp si ar treb sa se aplice pe tot parcursul procesului el este strins legat cu alte principii si anume se simte o colaborare strinsa cu p egalitatea armelor deorece preupune ambele drepturile si obligatiile partilor in process,    (1) Urmărirea penală, apărarea şi judecarea cauzei sînt separate şi se efectuează de diferite organe şi persoane.    (2) Instanţa judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării şi nu exprimă alte interese decît interesele legii.    (3) Părţile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilităţi egale pentru susţinerea poziţiilor lor. Instanţa de judecată pune la baza sentinţei numai acele probe la cercetarea cărora părţile au avut acces în egală măsură.    (4) Părţile în procesul penal îşi aleg poziţia, modul şi mijloacele de susţinere a ei de sine stătător, fiind independente de instanţă, de alte organe ori persoane. Instanţa de judecată acordă ajutor oricărei părţi, la solicitarea acesteia, în condiţiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare.130 reproduceti procedura inregistrarii de imaginiCpp al Rm ne spune ca inregistatrea video dobîndite în condiţiile legii, constituie mijloace de probă dacă ele conţin date sau indici siguri privind pregătirea sau săvîrşirea unei infracţiuni şi dacă conţinutul lor contribuie la aflarea adevărului în cauza respectivă,doar acestea pot fi calificate ca probe. In primul rind treb de mentionat ca inregistrarea de imagini se efectuează de către organul de urmărire penală asigurarea tehnică a interceptării

comunicărilor se realizează de către Serviciul de Informaţii şi Securitate al RM. Persoanele care asigure tehnic interceptarea şi înregistrarea comunicărilor sînt obligate să păstreze secretul acţiunii procesuala la care se intocmeste un process verbal si ei semneaza    se întocmeşte un proces-verbal de catre OUP in baza efectuarii acestui procedeu de inregistrare în care, suplimentar, se menţionează autorizaţia dată de judecătorul de instrucţi si plus la toate nr de personae din imagini ,numele lor, numărul de ordine ale imaginiei s.a    imaginile in original , însoţite de reproducerea integrală în scris a înregistrării şi de copiile de pe procesele-verbale, se transmit judecătorului de instrucţie care a autorizat inregistrarea pentru păstrare în locuri speciale, într-un plic sigilat. Instanţa judecătorească va dispune, sau prin sentinţă, nimicirea înregistrărilor care nu au importanţă pentru cauză. Celelalte înregistrări vor fi păstrate pînă la depozitarea dosarului la arhivă.Treb de mentionat ca În caz de urgenţă, dacă întîrzierea obţinerii autorizaţiei ar provoca prejudicii grave activităţii de administrare a probelor, procurorul poate dispune, prin ordonanţă motivată, înregistrarea de imagini informînd despre aceasta imediat, dar nu mai tîrziu de 24 de ore, judecătorul de instrucţie care, în cel mult 24 de ore, se va pronunţa asupra ordonanţei procurorului şi, dacă o confirmă, va autoriza, în caz de necesitate, interceptarea în continuare, iar dacă nu o confirmă, dispune încetarea imediată a interceptărilor şi nimicirea înregistrărilor efectuateinregistrarea de imagini în cadrul urmăririi penale se autorizează pentru o durată de cel mult 30 de zile. Ea poate fi prelungită în aceleaşi condiţii pentru motive temeinic justificate, fiecare prelungire neputînd depăşi 30

de zile. Durata totală a interceptării comunicărilor nu poate depăşi 6 luni. În orice caz, ea nu poate dura mai mult decît pînă la terminarea urmăririi penale. Acestea pot fi verificate prin expertiză tehnică dispusă de către instanţa de judecată la cererea părţilor sau din oficiu.131 distingeti inregistrarea de imagini de interceptareaDiferenta acestora nu o distigne din CPP deoarece nu avem anume articole care sa diferentieze inregistrarea de interceptare din contra art 137 cpp Înregistrările de imagini se efectuează în condiţiile şi modalităţile de efectuare a interceptării comunicărilor, prevăzute la art.135 şi 136, care se aplică în mod corespunzător.,in schimb doctrina de specialitate face diferenta intre acestea si anume prin inregistrare intelegem acele inregistrari video ,audio,fotografiile ca in cazul nostru purtatori de informatie effectuate de catre OUP .Totodata este specifica fata de interceptare prin procedura de efectuare asadar inregistrarea nu necisita neaparat ordonanta din partea judecat de intructie(aceasta este permisa chiar si fara permisiunea celui asupra caruia sse efectueaza inregistrarea in locurile publice,este o procedura admisibila de legislatia nationala)aceasta procedura de inregistrare este reglementata de catre art 164CPP,pe cind procedura de interceptarea se efectueaza conf 135-138, se efectuează de către organul de urmărire penală cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, în baza ordonanţei motivate a procurorului în cauzele cu privire la infracţiunile grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o bănuială rezonabilă privind săvîrşirea acestora.

Inregistrarile si interceptarile pot fi verificate prin expertiză tehnică dispusă de către instanţa de judecată la cererea părţilor sau din oficiu.Persoanele care sînt chemate să asigure tehnic interceptarea şi înregistrarea comunicărilor sînt obligate să păstreze secretul acţiunii procesuale, secretul corespondenţei şi poartă răspundere pentru încălcarea acestei obligaţi acest organ este SIS.132Evaluati care valori protejate de cedo pot fi afectate de procedura inregistrarilor imag.Conf valorilor ociale protejate de CEdo pot fi atinse anume Demnitatea persoanei cind prin inregistrarile de imagine acestea intr-un anumit mod sa spunem chiar cind legea permite pu ca se presupune ca va ajuta descoperirea inf se face publica o inf defaimatoare pe banuit sau invinuit.se invalca inviolabilitatea vietii private ,deoarece se intra in viata acestuia private si la fel poate ca de exemplu sotia din imagini sa afle ca sotul o inseala.Uneori aceste imagini nu ajuta lla descoperirea inf si banuitul invinuitul pu ca sa nu afle familia sa despre o situatie neplacuta pu ei cauzta de el poate sa isi assume sau sa recunoasca o fapta pedepsita penal care nu a savarsito.133Definiti notiunea de indepedenta jud.

Conf legisla procesual p nationale(CPP ,L priv Organiza judecat) si cea internationale(Declaratia universala a DR om,CEDO)prevede ca o conditie esentiala acest principiu. Noţiunea de independenţă a judecătorilor şi aspectele importante pentru tragerea acestora la răspundere în legătură cu pronunţarea actelor judecătoreşti de dispoziţie au fost dezvoltate în următoarele acte normative.

Astfel, conform art. 1 din Legea privind statutul judecătorului, judecătorul este persoana învestită constituţional cu atribuţii de înfăptuire a justiţiei, pe care le execută în baza legii. Art. 19 alin. (3) din Legea privind statutul judecătorului prevede că judecătorul nu poate fi tras la răspundere pentru opinia sa exprimată în înfăptuirea justiţiei şi pentru hotărârea pronunţată dacă nu va fi stabilită, prin sentinţă definitivă, vinovăţia lui de abuz criminal.Judecătorii trebuie să ia decizii în mod independent şi imparţial şi să poată acţiona fără nici un fel de restricţii, influenţe nepotrivite, presiuni, ameninţări sau intervenţii, directe sau indirecte, din partea oricărei autorităţi, fie chiar autorităţi judiciare. Organizarea ierarhică a jurisdicţiilor nu poate aduce atingere independenţei individuale.”

Asadar jud sunt reprez ai aut jud in st se supun doar legii nu se supun mai mult nimanui hotaririle lor sunt executorii si obligatorii pu toti fara nici o exceptie fiind asigurata cu forta coercitiva a st.134Analizati criteriile care demonstreaza indepedenta judec

ACestea pot fi:1.Procedura de infaptuire a just si anume reglementarea ordinii in timpul sedintei ,caracterul oblig care il imbraca hot jud,executarea acestora s.a aici treb de adaugat ca procedura speciala de pornire a UP impotriva jud se face la initiativa Procur general su acordul CSJ sau dupa caz de Prl.2.declararea inviolabilitatii pers judecatorului ,locuintei sau unde isi desfasoara serviciu ,telefoanele folosite de el,sorespundenta si alte bunuri folosite de el ,putem sa mai adugam sa secretul deliberarii ,divulgarea lui care asugura

protejarea intemei convingeriia jud la luarea deciziei.3.procedura de numire ,suspendare,demisie ,eliberare din f-ie a jud il protejeaza de eventualele abuzuri din partea factorilor de decizie a altor organe de st.Ar fi momentul de mentionat Răspunderea disciplinară a judecătorilor nu se extinde la conţinutul hotărârilor sau verdictelor lor, inclusiv diferenţele de interpretare juridică între instanţe; sau la exemple de erori judiciare; sau la critica instanţelor”.

135proecatti o situatie in care poate fi demonstrata incalcarea principiului indepedentei judec

Serban a venit instanta de jud pus sub invinuire de omor a unui minor.Judecatorul care analiza cauza s-a lasat prredeispus acceptind concluziile procurorului in defavoarea inculpatului ,exprimindusi in cadrul sedintei aceatsa opinie prin incurajari a exprimarii procur avind ideia initiala ca serban a comis inf carea fost insuflta de catre procuror,astfel judecatorul prin hotarire la supus pedepesei penale pe serban neacumulinduse probe indeajuns de catre acuzare.

136 definiti not de constatare tehbico-stiintifica si medico legala

constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală ca o activitate efectuată de către specialistîn cadrul acţiunii procedurale, sau de sine stătător, pentru explicare unor fapte sau circumstanţe ale cauzei cercetatefiiind urgente

Constatarile sunt mijl de proba,avind aceiasi valoare si se apreciara in concordanta cu alte probe.Asadar acestea apar inin anumite situatii cind exista un pericol iminent din cauza pericolului de disparitie a unor mijloace de proba sau de schimbarea unei situaţii de fapt şi este necesară explicarea urgentă a unor fapte sau circumstanţe

ale cauzei, organul de urmărire penală foloseste cunoştinţele unui specialist dispunînd, la cererea părţilor, iar organul de urmărire penală şi din oficiu, efectuarea constatării tehnico-ştiinţifice(in care de cele mai dese ori se implica specialisti care efectueaza constatarile pe cazuri de accidente rutiere sau anumite untilaje tehnice) saumedico-legale(acestea le se atribuie cele mai dese ori cazurile de omor sua pu a determina durata tratamentului). acestea de regula se efectuează, de regulă, de către specialişti care funcţionează în organul de urmărire penală. Ea poate fi efectuată şi de către specialişti care funcţionează în cadrul altor organe, precum şi de către alţi specialiştica de exemplu cei din medicina legala sau din alte domenii ale medicinii.

137Distingeti diferenta constatarilor de expertiza .In prim rind cind cind exista pericolul de disparitie a

mijl de proba pu o urgenta si din nedispunerea de timp pu o cercetare de catre expert se apeleaza la constatarile ......,invocind ar 6 a conventiei dr omu afirmam in ceia ce priveste indepedenta expertului deoarece constatarile se efectueaza in cadrul oup adica ca specialistii la efectuarea constatarilor de obieci sunt cei care funcţionează în organul de urmărire penală. poate fi efectuată şi de către specialişti care funcţionează în cadrul altor organe, precum şi de către alţi specialiştica de exemplu cei din medicina legala sau din alte domenii ale medicinii, dar acestea nu treb sa isi insuseasca atrib de OUP ci ttreb sa se limiteze la rezolvarea problemelor de stricta specialitate,pe cind expertul este persoana care poseda cunostinte temeinice speciale intr-un anumit domeniu si are abilitatatia in conf cu legea de a efectua o

eexpertiza(ca de ex in domeniu stiintei,mestesugaritului ,a artei sma)O alta deosebire este ca orice constatarea in unele cazuri poate fi urmata de catre o expertiza pe cind o ezpertiza poate fi urmata de catre una facultativa sau de catre o contraexpertiza..in caz constatarilor se efectueaza de urgenta pe cind expertiza i se fixeaza un termen mai mare efectuarea expertizei.trebuie de mentinat diferenta rapoartelor ,anume acel al constatarilor uneori poate fi in procesul verbal fara intocmirea lui adica in acele cazuri cind specialistul participa la efectuarea procedeelor probatoriu de catre OUP,pe cind a expertului este confirmar plus la toate de semnatura si i se aplica si sigiuliu institutiei respectivase anexeaza dupa caz corpurile delicte ,probe grafice sa.o alta deosebire o putem arata si prin ceia ca expertul poate fi audiat in caz ca raportul nu este destul de clar sau are unele deficiente,pe cidn specialistul care efectueaza constatarea nu etse supus unei audieri ci la neclaritatea raportului sau la initiativa uneia din parti sau din oficiu OUP se efectueaza expertiza.constatrile sunt supuse unor proceduri mai simplificate decit cele al eexpertizei138estimati in ce masura procedura de efectuare a constatarilor se conformeaza cu standartele CEDO

Astfel, rezultatele consta tărilor tehnico-şt iinţifice devincunoscute părţilor odată cu prezentarea materialelor cauzei penale şi înmânarea rechizitoriului. După părea mea, această acţiune este cam întârziată şi incomodă pentru procuror şi organul de urmărire penală.În situaţia în care părţile vor lua cunoştinţă de materialele cauzei penale,aceştia vor înainta, în cel mai bun caz, demersuri cu cererea de a seordona o expertiză, lucru care va conduce la tergiversarea termenuluiurmăririi penale, iar în

unele cazuri – şi la amânarea unor acţiunipreventive. În alte cazuri aceste demersuri şi cereri vor fi respinse cafiind nefondate sau adresate instanţei de judecată. În acest caz putem41observa inexactitatea unor reglementări, care pot avea drept consecinţă încălcarea drepturilor menţionate (dreptul la apărare şi dreptul laegalitate în arme,susutinute de CEDO). În situaţia în care instanţa va respinge cererea părţiide a ordona expertiza, ea se va întemeia, de exemplu, pe declaraţiile specialistului şi conţinutul constatării tehnico-ştiinţifice sau medicolegale, sperând, că expertul nu va descoperi circumstanţe noi în raportulsău de expertiză.Consider, că instituţia constatării tehnico-ştiinţifice şi medicolegale necesită reglementări mult mai precise. Legiuitorul nu se referădirect la posibilitatea efectuării constatării până la etapa porniriiurmăririi penale. Deci, principiul declarat, că „exis tă pericoluldispariţiei unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situaţii defapt”, nu poate fi atribuit în întregime constatărilor tehnico-ştiinţificeşi medico-legale.

În numărul acţiunilor, care pot fi realizate până la etapa pornirii

urmăririi penale (cercetarea la faţa locului, percheziţia corporală şi

ridicarea), prevăzute de art. 279 al CPP, constatarea nu figurează.

Însă, potrivit legii, la fiecare dintre aceste acţiuni ofiţerul de urmărirepenală solicită participarea şi a unui specialist, concluziile căruia,conform art. 141 al CPP, pot fi cuprinse direct în procesul verbal al acţiunii de urmărire penală. Deci, se face observată o contradicţie în

această lege: pe de o parte, constatarea nu poate fi realizată până la pornirea urmăririi penale, deoarece legea nu prevede această anticipare,iar, pe de altă parte, noi acceptăm concluziile specialistului, expuse până la începutul etapei de urmărire penală, la care acesta participă,şi, conform art. 93 al CPP, ele servesc drept mijloc de probă. Atacareaîn instanţă a concluziilor specialistului, care se conţin textual în acţiuneade cercetare la faţa locului, ar obliga judecătorul să declare nulitateaacestora. În alte situaţii ne putem pomeni cu darea unor sentinţe decondamnare în temeiul unor probe obţinute cu încălcarea prevederilorprocedurale. Este necesară modificarea alin. 3 al art. 141 al CPP, şi anume:rezultatele constatărilor tehnico-ştiinţifice să nu fie incluse direct înprocesul verbal al acţiunii de urmărire penală, ci să se conţină într-unraport separat. Această modificare ar permite să aducem la cunoştinţasolicitanţilor rezultatele constatărilor imediat după apariţia părţilor laproces sau după primirea rezultatelor constatării, ceea ce ar permite şirespectarea prevederilor alin. 5 al art. 151, care acordă organului deurmărire penală trei zile să ia cunoştinţă de concluziile raportului deexpertiză.Modificările propuse am convingerea, că vor conduce laconsolidarea posibilităţii de respectare a unor drepturi aparte ale părţilor

la procesul penal şi ne vor feri de alte procese la CEDO.139indicati asupra mecanismului de liberii aprecieri a probelorJudecătorul şi persoana care efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.In urma aprecierii libere a probelor care trebuie sa fie insotite neaprat de intima convingere sint adoptate hotariri cu caracter oficial de ex punerea sub invinuires.a. asta in cazul cind libera apreciere este o obligatie anume a inst dar cind libera apreciere este un drept in cazul partilor acestea pot inainta plingeri,ceriri care produc efecete dupa ce acestea sunt aduptate printr-o hotarire de catre organul competent.mentionam ca acestea treb sa fie motivate pe totalitatea necesara de probe adica prin ob probatiunii si pertinentiiprobelor,regulilor de colectarea si administrare a probelorNici o probă nu are putere probantă dinainte stabilită.in final aprecierea probelor devine a fi o garantie a realizarii dr persoanei si instanta sa poata stabili cit mai real vinovatia sau nevinovatia persoanei pu ai putea aplica pedeapsa meritata

140evedentiati particularitatile sintagmei,,propria convingereAprecierea unei probe se face de organul de urmarire penala,procurorul si de instanta de judecata in urma examinarii tuturor probelor administrate si potrivit convingerii lor si conducandu-se dupa constiinta lor. Intima convingere este garantata de respectarea de catre organele de urmarire penala si instanta de judecata a principiilor si legilor de formare a probelor, de moralitatea si buna credinta, de respectarea principiului separarii puterilor in stat, a inamovibilitatii magistratilor si, nu in

ultimul rand, ferirea deliberarii de orice influenta prin desfasurarea ei in secret. Mentionez ca intima convingere este rezultatul desfasurarii unui proces psihic in cadrul caruia elementele de ordin obiectivdau nastere unui sentiment de adevar in legatura cu existenta sau a inexistentei inf,aceasta ofera posibilitatea de a aprecia probele in mod rezonabil,impartiall ,onest si fiind urmata de motivarea convingerii prin cercetarea minutuasa a probelor fiind mai ales acestea contradictorii,indirecte s.a.141estimati conformitatea p liberei aprecieri a probelor cu situatia in care anumite circumstante se dovedesc prin anumite mijloace de proba Circumstanţele care se constată prin anumitemijloace de probă sunt consfintite in codul penal asa ca nu poate fi pusa la indoiala dar este neaprat nevoie ca sa ca sa fie sa se constate prin anumiteprobe     În procesul penal se constată, prin anumite mijloace de probă, următoarelecircumstanţe:     1) cauza decesului – prin raportul expertizei medico-legale;     2) caracterul şi gradul leziunilor corporale în cauzele penale privind infracţiunile grave, deosebit de grave şi excepţional de grave – prin raportul expertizei medico-legale;     3) incapacitatea persoanei, la momentul săvîrşirii faptei prejudiciabile, de a-şi da seama de acţiunile sau inacţiunile sale sau de a le dirija ca urmare a unei boli mintale sau a unei dereglări psihice temporare, a unei alte dereglări a sănătăţii sau debilităţii – prin raportul expertizei psihiatrice;     4) incapacitatea martorului de a percepe şi a reproduce circumstanţele, ce urmează a fi constatate în cauza penală,

ca urmare a unei boli mintale, unei dereglări psihice temporare, a unei alte dereglări a sănătăţii sau a debilităţii – prin raportul expertizei psihiatrice; s.a.Acestea nu contravine p liberii aprecieri a probelor ci din contra deoarece principiul libertãtii aprecierii probelor, potrivit cãruia în procesul penal pot fi prezentate orice probe si folosite orice mijloace de probã legal totodata principiul liberei aprecieri a probelor, potrivit cãruia toate probele au, dupã lege, aceeasi valoare probantã, organele judiciare având obligatia de a aprecia fiecare probã în urma examinãrii tuturor probelor administrate în cauzã. Dupa parerea mea aici aprecierea probelor se face în scopul aflãrii adevãrului, ceea ce înseamnã cã trebuiesã se evite formarea unei convingeri pur subiective, contrare adevãrului,întemeiatã în mod arbitrar doar pe o parte din probe sau pe o încredere nejustificatã acordatã unor probe în detrimentul altora aici apar anume acele circumstante care se constata prin anumite mijloace de proba..142Indicati temeiurile pu dispunera si efectuarea expertizeiSunt prevazute de catre cpp in articolul142 care ne spune ca     (1) Expertiza se dispune în cazurile în care pentru constatarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sînt necesare cunoştinţe speciale în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau meşteşugului. Posedarea unor asemenea cunoştinţe speciale de către persoana care efectuează urmărirea penală sau de către judecător nu exclude necesitatea dispunerii expertizei. Dispunerea expertizei se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, precum şi din oficiu de către

organul de urmărire penală.     (2) Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sînt în drept să înainteze cerere despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor. Raportul expertului care a efectuat expertiza la cererea părţilor se prezintă organului de urmărire penală, se anexează la materialele cauzei penale şi urmează a fi apreciată o dată cu alte probe.     (3) În calitate de expert poate fi numită orice persoană care posedă cunoştinţe necesare pentru a prezenta concluzii referitoare la circumstanţele apărute în legătură cu cauza penală şi pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală. Fiecare dintre părţi are dreptul să recomande un expert pentru a participa la efectuarea expertizei. 

143distingeti subiectii procesuali competenti de dispunerea a expertizei

Dispunerea expertizei se face, la cererea părţilor, de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, precum şi din oficiu de către organul de urmărire penala in vederea solutionarii unor chestiuni ce se includ in ob probatoriu si care necesita cunostinte speciale. Părţile, din iniţiativă proprie şi pe cont propriu, sînt în drept să înainteze cerere despre efectuarea expertizei pentru constatarea circumstanţelor care, în opinia lor, vor putea fi utilizate în apărarea intereselor lor

144evaluati in ce masura prevederea privind efectuarea expertyizei din contul partilor corespunde rigorilor CEDO

Dupa parerea mea este o incalcarea in primul rind a art 6 al Conv EDOcare consfinteste indepedenta acestuia intru totul atit fata de OUP cit si de partile la proces, in cadrul a

celor experti care efectueaza expertiza din contul partilor ra putea admite unele favorizari pu cei care ii achita serviciul,din alt punct de vedere legislatia nationala prin consfintirea normei date asigura o respectare profunda a drepturilor si libertatilor persoanelor prin p egalitatea in fata legii si autoritatilor,in cazul celui banuit,invinuit ii asigura dreptul la aparare.

145indicati asupra trasaturilor definitorii ale principiului oficalitatii procesului penalIn primul rind determina obligatiile pozitive ale st a determinat dispoziţiile ce prevăd obligarea organelor de cercetare penală de ase sesiza din oficiu privind săvârşirea unei infracţiuni, obligaţia organelor judiciare de a începe urmărirea penalăşi de a efectua cercetările penale, obligaţia procurorului de a dispune trimiterea în judecată, dacă se îndeplinesc condiţiile legii, obligaţia instanţei de a soluţiona cauza şi obligaţia executării din oficiu a hotărârii penale definitive. Garanţia juridică a respectării acestui principiu o constituie instituirea unor sancţiuni disciplinarepenale faţă de cei care nu-şi îndeplinesc obligaţia legală de a desfăşura procesul penal.Înscriind acest principiu, Codul de procedură penală face şi o rezervă, arătând că actele necesareprocesului penal se îndeplinesc din oficiu, dacă prin lege nu se dispune altfel, adică în anumite cazuri legea împiedică organelor judecătoreşti să acţioneze din oficiu şi supune activităţii organelor judiciare iniţiativaperoanelor prevăzute de lege, iar această persoană

capătă un drept de a dispune asupra începerii şi desfăşurăriiprocesului penal.Pentru infracţiuni cum ar fi violarea de domiciliu, violul, lovirea, vătămarea, acţiunea penală nu poatefi pusă în mişcare decât la plângerea prealabilă a persoanei vătămate; fără o asemenea plâgere nu poate începeurmărirea penală. În aceeaşi situaţie se află organul de urmărire penală, dacă pentru unele infracţiuni contrasiguranţei circulaţiei pe cale ferată şi contra capacităţii de apărare a ţării nu a fost sesizat de organul competental căilor ferate, respectiv, de organul militar.Pe baza aceleiaşi derogări de la oficialitate, urmărirea sau judecata nu mai pot continua când persoanavătămată îşi retrage plâgerea prealabilă sau se împacă cu inculpatul, dacă legea permite. În unele situaţii,procesul  penal  se  porneşte  din  of ic iu ,  dar  desfăşurarea  sa  ul ter ioară  este   lăsată   la  dispozi ţ ia  persoaneivătămate, în sensul că aceasta şi făptuitorul se pot împăca (ex. la infracţiuni de lovire, vătămare corporală,seducţie)146Distingeti institutia oficilaitatii cu cea a disponibilitatii in procesul penalIn procesul penal in prim rind nu se evedentiaza institutia disponibilitatii aceasta fiind aplicata mai larg in procedura civila.Prin institutia oficialitatii intelegem Procurorul şi organul de urmărire penală au obligaţia, în limitele competenţei lor, de a porni urmărirea penală în cazul în care sînt sesizate, în modul prevăzut de prezentul cod, că s-a săvîrşit o infracţiune şi de a efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate.si Instanţa de judecată efectuează acţiunile procesuale din oficiu, în limitele competenţei sale.Acesta avin exceptile ca Urmărirea penală se porneşte numai în

baza plîngerii prealabile a victimei în cazul infracţiunilor anumite prevazute de lege.La împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul în anumite cazuri urmărirea penală înceteazăO alta situatie este atunci cind OUP sesizeaza despre pregatirea unei inf si informeaza titularul de drepturi sau autoritatea abilitată conform legislaţiei privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, în termen de 15 zile lucrătoare de la data primirii notificării si acesta nu depune plîngerea prealabilă, organul de urmărire penală nu începe urmărirea penală în conformitate cu prevederile prezentului cod.Daca e sa analizam sub acest aspect p disponibilitatii dupa parerea mea ar incadra aceste exceptii ale p ofcialitatii deoarece acesta determina disponibilitatea organelor jurisdictionale in afara cind aceste sunt obligate conf regulaamentului de serviciu precum si la sesizarea partilor printr-o cerere a inf147evaluati exceptiile de la principiul oficialitatii in perspectiva reformei legislatiei procesuale.In mai multe cazuri putem bn observa unele exceptii de la acest principiu si anume uneori pornirea urmaririi penale se porneste numai in baza plingerii prealabile a victemei,in asa situatii procur poate porni urmarirea numai daca victima din cauza incapacitatii sau a capacitatii limitate de xercitiu a starii de neputiinta sau a depedentei fata de banuit sau pot si alte motive nu este in stare sa isi apere dr si interesele sale,ca o exceptie vine si impacarea partilor in acele inf mai putin grave si usoare ,ceia ce ar inlatura raspunderea penala.putem atribui aici si retragerea imunitatii anumitor pesroane (deputati)ceia ce ar schimba totatlmente pornirea si si desfasurarea procesului mai

departe.Cred ca aceste exceptii sunt benevenite pu legislatia procesual penala nationala deoarece asigura dreptul fiecarui participant de asi alege conduita in proces.in proetul de modificare a CPP care urmeaza afi aprobat de catre parl RM este o asa norma care apare la fel ca o exceptie si anume inceperea pornirii dosarului la sesizarea OUP,ca de exemplu o babuta a sunat la 14.22 ca i s-a furat gainile si ca stie ca acesta etse vecinul sua ca la vazut citeva zile a venit pe la ea si i le numara.Acesta a scos automat o cerere si dosarul este considerat inceput la 14 .22,la 15 00 ofit de UP pleaca la babuta analizeaza situatia ,acesta in anumite condtii incepe examinarea cauzei,poate fi si asa situatii cind este un denunt eronat astfel se intocmeste procesul verbal unde inseamna ora ca a incetat urmarirea pu un denunt eronat.Cred ca este bn venita o asa reforma ,chiar daca OUP se impotriveaza pu ca cred ca est eo pierdere de timp desi dupa parerea mea acestea isi vor indeplini anume atributiile de serviciu.. 148 formele de expertiza intr-un proces penalExpertiza in pp imbraca mai multe forme in depedenya de criteriul in care se clasifica si anume:1 Dupa natura problemelor care urmeaza a fi clarificate(pe parcursul timpui dezvoltarea stiintifica si tehnica permite aparitia noilor domenii ale stiintei si tehnicii,noi metode de cercetare alte metode de comitere a inf ceiia ce duce la noi si noi metode de expertize),cele mai des sunt intilnite –Expertiza criminalistica care la rindul ei poate fi de mai multe feluri (grafica ,balistica autotehnica)-Expertiza medico legala(de obicei lucreaza cu cadravele,vatamarile s.a) si cea psihiatrica legata cu starea psihica a faptelor comise de catre

infractor.2.Un alt criteriu este modul in care este reglementat legal necesitatea efectuarii expertizei si avem:-Expertiza facultativa (acestea sint dispuse de catre OUPsau la cererea partilor si de catre inst de judec.la cererea partilor in toate caz cind se considera ca ets enecesara cunostinte speciale im domeniul stiintei,tehnicii artei s.atreb de mentionat ca raportul acesteai va fi la fel o valoare probanta ca si cel intocmit in ordinea generala)-Epertizele obligatorii acestea suunt prevazute in CPP si anume se efectueaza expertiza in mod obligatoriu prin dispunerea de efectuarea a expertizei pu constatarea mortii ,pu constatarea gradului de gravitate si caracterul vatamarilor integritatii corporale.pu stabilirea starii psihice si fizice a faptasului,pu stabilirea virstei banuitului,invinuitului,inculpatului.Treb de mentionat ca aceasta se efectueaza si pu stabilirea starii fizice sau psihice a partii vatamate.3.Dupa modul de organizare avem:Expertiza simpla (se uitlizeaza maai m in stiinta criminalistica si practica)-Expetiza de comisie(este o comisie de experti)-Expertiza complexa(se efectueaza in urma unor investigatii de diferite domenii)-Expertiza suplimentara(cind considera ca raportul de experyiza nu este suficientde clar sau complet)-Contraexpertiza(se efectueaza de catre alti experti cind din raport concluziile nu sunt intemeiate si exista indoeli asupra procesului de organizare a expertizei)149 Analizati situatiile de efectuare a expertizei suplimentareConform CPP expertiza suplimentara se efectueaza atunci cind organul de urmărire penală care a dispus expertiza sau instanţa de judecată consideră că raportul expertului nu este suficient de clar sau complet, poate fi dispusă

efectuarea acesteia de către acelaşi expert sau de către un alt expert. 150Proectati o situatie cind este necesara efectuarea contraexpertizeiExpertul w la prezentarea raportului de expertiza a adus concluzii ca survenirea decesului victemei a fost tairea arterei principale ,acestea fiind neintemeiate deoarece chiar si cei care nu aveau cunostinte in domeniu puteau bine vedea pe poze ca corpul victemii nu era insotit de nici o rana sau leziune,Astfel OUP a cerut o contraexpertiza semnind in ordonanta motivul sus mentionat pu necesitatea efectuarii acesteia.151 Indicati competenta funcionala a inst in judecata.Cu ajutorul ei sunt determinate categoriile de activitati pe care le poate desfasura un anumit organ udecatoresc in cadrul competentei sale generale.In cadrul procesului penal, activeaza diferite organe judecatoresti, cu atributii deosebite, ce indeplinesc diverse activitati procesuale.Un anumit organ judecatoresc solutioneaza cause in numai unul anume judeca in prima instanta, iar altele solutioneaza cauza in apel sau recurs,competenta data este strict reglementata de catre dispozitiile CPP.Aceasta este necesara si trebuie sa cunosatem competenta funct pu a desfasura procesul legal si a sti la care instanta sa ne adresam.un ex C de Apel are capacitatea de a examina recursuri le ce tin de arestarea,examineaza in apel ca ins de recurs152distingeti diferentele specifice dintre competenta materiala de cea teritorialaTrebuie mai intii de toate sa spunem ca comp materiala tine de obiectul cauzei examinate ,majoritatea inf sunt

examinate de catre judecatorii,doar o singura inf se examineaza de CSJ,deobicei pina acum a avut o mare importanta anume pu a determina acele inf economice care se solutionau la judecatoriile economice acum insa ele au fost disfiintate.in schim cea teritoriala este acea competenta in raza careia s-a exercitat urmarirea p sau in altfel spus in raza unde s-a comis inf,desi la decizia procurorul genereal aceatsa poate fi si alta raza.treb de mentionat ca deviere de la aceatsa competenta este stramutarea cauzei.153proectati o siuatie cind va fi necesara stramutarea cauzei penaleIn raionul nisporeni s-a comis un omor unde victima era presedintele de raion iar presupul faptas era comisar de politie,pentru a nu fi mediatizata instanta de jud din raion si pentru ca membrii comunitatii toti rau foarte indignati si procesul mereu era cu multe emotii si targiversat de opinii diferit si de revolta care erau intre acestea la cererea pres ind de jude din nisporeni a cerut stramutarea cauzei in municipiu chis ,in cerere erau aduse ca motivatie anume cele enumerate mai sus ,la CSJ a admis stramutarea cauzei .Curtea Supremă de Justiţie strămută judecarea unei cauze penale de la instanţa competentă la o altă instanţă egală în grad în cazul în care prin aceasta se poate obţine soluţionarea ei obiectivă, rapidă, completă şi se asigură desfăşurarea normală a procesului. 154.definiti notiunea importanta si sarcinile masurilor procesuale de constringere.ACestea au fost definite mijloace proces cu caracter restrictiv aplicate in stricta conformitate cu legea de catre organul de cercetare penala ,ofiter de urmarire

penala,procurror ,inst de jude in privinta banuit,invinuit ,partii vatamate ,martorilor si altor persoane pu lichidarea obstacolelor reale si posibile ce pot aparea in procesul cercetarii si solutionarii cauzelor penale ,in scopul asigurarii eficiente a proces penal.In doctrina dr proces penal au mai fost definite ca institutii de dr procesula penal care constau in anumite privatiuni sau constringeri personale sau reale determinate de conditiile si imprejurarile in care se desfasoara procesul p sau mijl de constringere folosite de organele judiciare p pu garantarea executarii pedepsei si reparareapagubei produse prin inf precum si pu asigurarea indeplinirii de catre parti a oblig lor procesualeDin notiune in care am ivedentiat si sarcinile acesteai putem deduce importanta care pe linga cele mentionate putem afirma ca contribuie la desfasurearea actelor principale(procedeelor probatorii)si a altor actiuni procesuale importante adica prin asigurarea prezentei martorilor sau a partilor,care combate impiedicarea aflarii adevarului ,prin executarea pedespei cu amenda s.a155clasificati masurile procesuale de constringereSistemul masurilor procesuale de constringere au clasificat acestea in 1.retinerea,2.masuri preventive,3.alte masuri procesuale de constringere.1 prin reţinere intelegem privarea persoanei de libertate, pe o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de ore, în locurile şi în condiţiile stabilite prin lege. Si pot fi supuse reţinerii: persoanele bănuite de săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen mai mare de un an;  învinuitul, inculpatul care încalcă condiţiile măsurilor preventive neprivative de libertate, luate în privinţa lui, precum şi

ordonanţa de protecţie în cazul violenţei în familie, dacă infracţiunea se pedepseşte cu închisoare;    3) condamnaţii în privinţa cărora au fost adoptate hotărîri de anulare a condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau de anulare a liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen. aceasta se face in baza  procesului-verbal, în cazul apariţiei nemijlocite a motivelor verosimile de a bănui că persoana a săvîrşit infracţiunea;ordonanţei organului de urmărire penală;  hotărîrii instanţei de judecată cu privire la reţinerea persoanei condamnate pînă la soluţionarea chestiunii privind anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen ori, după caz, cu privire la reţinerea persoanei pentru săvîrşirea infracţiunii de audienţă.

2 masurile de prevenire au fost definite ca Măsurile cu caracter de constrîngere prin care bănuitul, învinuitul, inculpatul este împiedicat să întreprindă anumite acţiuni negative asupra desfăşurării procesului penal sau asupra asigurării executării sentinţeiMăsurile preventive sînt orientate spre a asigura buna desfăşurare a procesului penal sau a împiedica bănuitul, învinuitul, inculpatul să se ascundă de urmărirea penală sau de judecată, spre aceea ca ei să nu împiedice stabilirea adevărului ori spre asigurarea de către instanţă a executării sentinţei. Acestea sunt:     1) obligarea de a nu părăsi localitatea;     2) obligarea de a nu părăsi ţara;    3) garanţia personală;     4) garanţia unei organizaţii;    5) ridicarea provizorie a permisului de conducere a

mijloacelor de transport;    6) transmiterea sub supraveghere a militarului;    7) transmiterea sub supraveghere a minorului;     8) liberarea provizorie sub control judiciar;     9) liberarea provizorie pe cauţiune;    10) arestarea la domiciliu;    11) arestarea preventivă.3.  acestea vin in scopul asigurării ordinii stabilite de prezentul cod privind urmărirea penală, judecarea cauzei şi executarea sentinţei, organul de urmărire penală, procurorul, judecătorul de instrucţie sau instanţa, conform competenţei, sînt în drept să aplice faţă de bănuit, învinuit, inculpat alte măsuri procesuale de constrîngere, cum ar fi:    1) obligarea de a se prezenta;    2) aducerea silită;    3) suspendarea provizorie din funcţie;    4) măsuri asiguratorii în vederea reparării prejudiciului cauzat de infracţiune;    5) măsuri asiguratorii în vederea garantării executării pedepsei amenzii. În unele cazurile organul de urmărire penală sau instanţa de judecată este în drept să aplice faţă de partea vătămată, martor, precum şi faţă de alte persoane participante la proces următoarele măsuri procesuale de constrîngere:    1) obligarea de a se prezenta;    2) aducerea silită;    3) amenda judiciară (se aplică doar de către instanţă). 

156estimati corespundrea legisl nationale cu standartele cedo in materie de liberare provizorie

 Persoana arestată preventiv în condiţiile art.185 poate cere, în tot cursul procesului penal, punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune. 2) Liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă bănuitului, învinuitului, inculpatului în cazul în care acesta are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave sau există date că el va săvîrşi o altă infracţiune, va încerca să influenţeze asupra martorilor sau să distrugă mijloacele de probă, sau să fugă.    (3) Liberarea provizorie sub control judiciar a persoanei deţinute este însoţită de una sau mai multe din următoarele obligaţii:     1) să nu părăsească localitatea unde îşi are domiciliul decît în condiţiile stabilite de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţă;     2) să comunice organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată orice schimbare de domiciliu;    3) să nu meargă în locuri anume stabilite;     4) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cîte ori este citată;     5) să nu intre în legătură cu anumite persoane;     6) să nu săvîrşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în procesul penal;     7) să nu conducă autovehicule, să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvîrşirea infracţiunii.    8) să predea paşaportul judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată.    (4) Organul de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte bănuitul, învinuitul, inculpatul liberat provizoriu efectuează controlul asupra respectării de către acesta a

obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată.    (5) Controlul judiciar asupra persoanei liberate provizoriu poate fi ridicat, total sau parţial, pentru motive întemeiate, în modul stabilit pentru aplicarea acestei măsuri. (1) Liberarea provizorie pe cauţiune a persoanei arestate preventiv, reţinute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de arestare poate fi acordată în cazul în care este asigurată repararea prejudiciului cauzat de infracţiune şi s-a depus cauţiunea stabilită de judecătorul de instrucţie sau de către instanţă.     (2) Liberarea provizorie pe cauţiune nu se aplică dacă se constată unul din cazurile prevăzute la art.191 alin.(2).    (3) În perioada liberării provizorii pe cauţiune, persoana este obligată să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau instanţei de judecată şi să comunice orice schimbare a domiciliului. Faţă de persoana liberată provizoriu pe cauţiune pot fi aplicate şi alte obligaţii prevăzute de art.191 alin.(3).     (4) Cuantumul cauţiunii se fixează de către judecătorul de instrucţie sau de instanţă de la 300 la 100.000 unităţi convenţionale, în dependenţă de starea materială a persoanei respective şi de gravitatea infracţiunii. 157 definiti notiunea de incomptibilitateConform dictionarului juridic defineste INCOMPATIBILITATEA ca desemneaza situatia in care un membru al completului de judecata este oprit, in cazurile expres prevazute de lege, sa participe la solutionarea unui anumit litigiu.Doctrina de specialitate desemneaza prin incopatibilitate este situatia inadecvate in care se afla organele justitiabile fata de o cazua penala si care constitue un impediment in

ceea ce priveste participarea acestuia la rezolvarea acelei cauze penale,terb de metinat ca nu treb de confundata cu o incopetenta sau cu situatia de permutare sau reexaminare ci numai o situatie speciala in care se afla un participant oficial in fata de cauza penala anumita158. Distingeţi cazurile de incompatibilitate a diferitor subiecţi procedurali.Incompatibilitatea judecătoruluiJudecătorii care sînt soţi sau rude între ei nu pot face parte din acelaşi complet de judecată.Judecătorul nu poate participa la judecarea cauzei şi urmează a fi recuzat:dacă el personal, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor, fraţii sau surorile şi copiii acestora, afinii şi persoanele devenite prin înfiere, potrivit legii, astfel de rude, precum şi alte rude ale lui, sînt direct sau indirect interesate în proces;    2) dacă el este parte vătămată sau reprezentant al ei, parte civilă, parte civilmente responsabilă, soţ sau rudă cu vreuna din aceste persoane ori cu reprezentantul lor, soţ sau rudă cu învinuitul, inculpatul în proces ori cu apărătorul acestuia; In calitate de experti ,specialisti martoti interpreti traducatori.Judecat nu poate examina cauza,deorece sesizind personal anumite aspecte ,clar lucru ca persoana care este chmeta sa evalueze probele nu poate fi o pers care a prezentat vreo proba.In calitate de reprezent a partilor ,magistratul e incopatibil sa judece in acea cauza aupra unui asa jud este dubios ca pitea sa fie angajat in optica partii a carei aparare s-a pronuntat.aici nu conteaza cit de bun este aparatur si ce fel de reprezentare face legala sau conventionala.In calitate de pers care a efectuat urmarirea penala,procurorul,ca ar avea scopul de acuzator nu de a soluitona cauza indepedent .in calitate de jud de

instructie desi de natura contencioasa procedura de efctuare a control jud de urmarire penala nu etse in sine o activ de jud insa prin aplicatiile sale procesuale si prin asemanarea cel putin din punct de vedere probator a unor aspecte legate de fondul cauzei creeaza o stare de incopatibil pu judec creat sa rezolve ambele chestiuni de control judiciar al urmarii si de examinarea in fond a cauzei.Daca a participat la eefectuarea unei cercetare administrativ al circumst cauzei sau facaut parte dintr-un organ administrativ legat de cauza acesta nu este compatibil cu f.ia ca judecator .Daca a participat ca judecator in inst de recurs care a jud recusrsul impotriva hot privind masura preventiva.Daca el a luat in cauza concreta hot anterioara a judecatii in care si-a expus opinia asupra vinovatiei sau nevinovatiei inculpatului. Dispoziţiile privind cazurile de incompatibilitate descrise de mn mai sus nu se aplică judecătorului de instrucţie şi judecătorului instanţei de recurs care judecă recursul împotriva hotărîrii privind măsura preventivă159. Evaluaţi esenţa incompatibilităţii în funcţie de standardele CEDO.Incopatibilitatea este sustinuta de catre standartele cedo si legislatia nationala a fost reformulata conform acestor standarte fiina acum in corespundere cu acestea.Incopatibilit serveste anume pu a legaliza activitatea organelor jurisdictionale cind de exemplu un judecat nu poate examina o cauza concrete din anumite circumstante,aceasta problema este rezolvata de catre doua institutii si anume Institutia abtinerii anume cind pers se afla in stare de incopatibil se retrage singura autorefuz) si institutia recuzarea(dr partilor de a solicita inlaturarea a celei pers),aceste prevederi sunt in cocordanta cu

standartele cedo si anume pu asigurarea aflarii adevarului si a P legalitatea procesului penal ,pu asigurarea dr la o justitie echitabila si corecta s.a.160. Definiţi noţiunea de reţinere.Prin retinere intelegem privarea de libertate a persoanei banuite sau invinuite e savirsirea unei inf pu care prevede pedeapsa cu inchisoare pe un termen mai mare de un an prin hotarirea OUP pu o perioada scurta de timp dar nu mai mult de 72 de ore in izolatoarele de detentie provizorie ale Organelor afacerilor interne.Conf constitutiei Rm se refera la aceasta procesuala p de constringere,aceasta treb delimitata de catre retinirea fizica(care care are scopul de aducerea fortata) si administ a pers.161. Analizaţi esenţa „bănuelii rezonabile”.Prin banuiala rezonabila intelegem suspiciunea care este fondata pe ceva anume,aceasta banuala rezonabila se fondeaza si vine aplicarea retinerii anume pu ca.1.Ca se va sustrage desi vin a fi nevoie si unele probe exemplu a fost retinut i aeroport ,si-a vindut locuinta ,a procurat bilete ca exemplu vine cauza Sherba 2005.2.Banuiala ca va continua activ infract (are legaturi crimanel dupa aplicare unei masuri preventive a mai comis unele inf)3.Poate sa distruga probele (impiedice la stabilirea adevarului ,ameninta martorii)Atentie ,refuzul depunerii declaratiei poate fi luata ca o impedicare de stabirire a adddevarului.

162. Evaluaţi normele procesuale naţionale în raport cu rigorile CEDO în materie de reţinere.Normele procesuale sint in report cu normele internationale ca de exemplu articol 25 al paragraful 2 al conventiei in referinat ca infractiunea treb inregistrata la momentul retinerii,neinregistrarea duce la eliberarea persoanei,obligatia de a informa rudele in termen de 6 ore si este necesara autorizarea judecatorului de instructie,acestea la fel vin in referinat cu normele internationaleLa fel in conformitate cu paragraful 2 al conventiei pers treb informata despre motivele retinerii in caz de necesitate prezenta interpretului ,nu este necesara o anumita forma stricta de informare la momentul retinerii poati si numai in forma verbala dar este neparat necesara informarea privind comiterea unei inf concrete prevazute de CPRM

163. Definiţi statutul ofiţerului de urmărire penală.Ofiter de urm penala este acea pers cu f.ie de raspundere din MAI,serviciul vamal ,CCCEC,imputernicita in numele st sa efectueze urmarirea p in cauze penale,acestea o deducem din CPP art 57 si Legea priv sttatutul ofit de urm p,Dina ceiasi lege observam ca calitatea acestuia este incompatibila cu functii de mentinere a ordinii publice .de control sau de exercitare a activitatii operative care au statut de persoane cu f.ii de constatare a inf.164. Distingeţi atribuţiile procurorului de atribuţiile

ofiţerului de urmărire penală în vederea aplicării măsurilor procesuale de constrângere.

In functie de subiectul care e abilitat sa aplice anumite masuri acestor doua organe le putem distinge si anume masurile aplicate de catre ofit de urm p sunt retinerea,aducerea silita ,obligarea de a se prezenta.iar cele ale procurorului sunt masurile preventive neprevative de libertate si masurile procesuale aplicate de catre OUP.trenb de mentionat ca ofit de urm p vine doar cu propuneri fata de procuror ,iar indicatiile scrise ale procurorului sunt obligatorii urmind a fi executate intocmai si in termenul indicat,insa ofit de urm penala poate sa contesteze indicatiile acestuia privind efectuarea unor actiuni ale ofit de urm penala.

165. Evaluaţi prevederile legale privind asigurarea drepturilor victimelor unor categorii de infracţiuni în cadrul procesului penal.

Intelegem prin victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale.Victima conform CPPla general are dreptul ca cererea sa să fie înregistrată imediat în modul stabilit, să fie soluţionată de organul de urmărire penală, iar după aceasta să fie informată despre rezultatele soluţionării.Victima beneficiază de asemenea de următoarele drepturi:să primească de la organul de urmărire penală certificat despre faptul că ea s-a adresat cu cerere sau o copie de pe procesul-verbal despre cererea orală;să prezinte documente şi obiecte pentru confirmarea cererii sale; să se adreseze cu o cerere suplimentară; să ceară de la organul respectiv informaţii despre soluţionarea cererii sale;să ceară de la organul de urmărire penală să fie recunoscută ca parte vătămată în

cauza penală;s.a insa vb in continuare de anumite inf victima procesului penal are dreptul ca de exemplu   in cazul unei infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave contra persoanei, indiferent de faptul dacă este recunoscută în calitate de parte vătămată sau parte civilă, dispune de asemenea de următoarele drepturi:să fie consultată de un apărător avocat pe tot parcursul procesului penal ca şi celelalte părţi în proces;să fie asistată de un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat în cazul în care nu dispune de mijloace băneşti pentru a plăti avocatul;    3) să fie însoţită de o persoană de încredere, alături de avocatul său, la toate cercetările, inclusiv la şedinţele închise;    4) să primească o hotărîre judecătorească despre compensarea materială pentru prejudiciul cauzat prin infracţiune.in cazul traficului de fiinţe umane,victima beneficiază de dreptul la protecţie de stat de îndată ce ea a fost identificată.   În situatia în care în calitate de victimă este o întreprindere, instituţie, organizaţie de stat, ea nu are dreptul să-şi retragă cererea

166. Stabiliţi condiţiile , temeiurile şi circumstanţele care se iau în consideraţie la aplicarea măsirilor prevative.

Prima conditie generala este existenta probelor ce stabiletste faptul savirsirii inf de catre banuit invinuit ,inculpat,acesta ingloba in sine suspiciunea rezonabila.

A doua conditie generala este exitenta temeiurilor rezonabile de a presupune suspectul ca ar putea sa se ascunda de OUPsau de instanta,poate impiedica aflarea adevarului sau sa savirseasca noi inf. O alta calsificare o putem distinde la Igor Dolea si anume ca prima condittie este ca Persoana va impiedica stabilirea adevarului ,desi o asemenea formulare nu exista in conventie o putem asimila cu fraza va comite alte inf adica vb de anumite acte ilegale si anume,a incercat sa intimideze martorul ,sa distruga probele.

O alta conditie fiindca faptasul va incerca sa se sustraga sa fuga ca de exemplu a fost retinuta in aeroport ,a spus unui martor ca va fugi

Continuitatea activitatii aceasta se prezuma prin faptul ca are la fel legaturi criminale ,inf comise in termenul de probas.a.

Ca circumstante vin a fi criteriile complimentare si anume 1) caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei incriminate;     2) persoana bănuitului, învinuitului, inculpatului;     3) vîrsta şi starea sănătăţii lui;     4) ocupaţia lui;     5) situaţia familială şi prezenţa persoanelor întreţinute;     6) starea lui materială;     7) prezenţa unui loc permanent de trai;    8) alte circumstanţe esenţiale. Acestea in toate caz 

inst nation sint obligate sa identifice masurile alternative,toate hot trebuie motivate deoarece RM are probleme mari la acest capitol la cedo ca de exemplu cazurile Castravet,musuc,sarban,boicencos.a

Temeiurile sunt la fel stipulate in CPP si anume ca Măsurile preventive pot fi aplicate de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanţa de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrşească alte infracţiuni, de asemenea ele pot fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea executării sentinţei.

167. Analizaţi constatările CtEDO în cauza Şarban Moldova.In cauza Sarban se depisteaza plingerile acestuia care cer respectarea conventiei si anume ca i s-a incalcat in primul rind lipsa accesului la asistenta medicala conf articolului 3 al conventiei,arestul preventiv ,motivinf ca motiv ca a comis o inf grava si ca acesta poate sa se ascunda,insuficienta motivelor inaintate in inst de judla aplicarea arestului preventiv si deciziile unui jud necompetent de a dispune liberarea provizorie conf art 5

paragraful 3 al convent,durataexcesiva de examinare a cererii de habeas corpus si refuzul de a audia un martor conf art 5 paragraful 3 si au fost incalcate dreptul la comunicarile confedentiale dintre reclam cu avocatul art 8. Guvernul a avut ca obiectii faptul ca reclamantul nu a epuizat toate caile de recurs interne accesibile si pretinsul abuziv la dr la petitie din partea reclamantului sustine ca reclamantul a depus declarati abuzive.Itr-un sfirsit curtea s-a pronuntat prin deciziile de a respinge obiectiile preliminare ale G,sustine ca aexistat o incalcare a art 3 ,si a fost incalcat art 5 paragraful 3(motivele insuficiente pu detentie,in schimb nu a existat o incalcare a art 5 paragr 3 asupra deciziei pronuntate de judecatori competenti de a dispune eliberarea recl in parcusul procedurii),nu a avut loc incalcarea art 8 (lipsa comunicarilor confedetinale recl-avocat).Sistine ca statul treb sa achite 4000 euro prej moral si 3000 e de costuri si cheltueli in decurs de 3 luni plus orice taxa care v-a trebui incasata desi idn momentul expirarii de trei luni pina la data executarii treb de achitat rata simpla a dobinzii egale cu rata limita de imprumut a BCE,si respinge restul pretentiilor reclam de satisfacerea echitabila.168. Redactaţi o cerere la CtEDO în materia art. 5 al Convenţiei Europene.

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI

Conseil de l’Europe - Council of Europe-Consiliul Europei

Strasbourg, France

CERERE prezentată în conformitate cu articolul 34 al Convenţiei

Europene a Drepturilor Omului,precum şi cu articolele 45 şi 47 ale Regulamentului Curţii

PARTILE A.RECLAMANTA Carp Victoria, de natinalitate moldoveanca,studenta anului 3,USM -drept,nascuta la data de 3 septembrie 1990 ,orasul Glodeni,domiciliata inRM raionul Glodeni,orasul Glodeni,strada Tineretului 55,adresa actuala Gheorghe Casu Chisinau/RM

B.Importiva RM

EXPUNEREA FAPTELOR :La data de 02.05.2009,a fost retinuta si supusa arestului preventiv ,instanta de judecata motivind ca am comis o infractiune grava si acesta fiind explicat prin faptul ca as putea sa ma ascund sau sa impiedic organelor justitiabile aflarea adevarului.Odata supusa arestului preventiv nu am fost informata asupra motivelor arestarii iar acuzatiile aduse mie au fost pronunate in limba rusa,deoarece judecatorul la fel ca si procurorul erau cunoscatori de limba rusa (eu necunoscind limba rusa),am cerut sa mi se aduca un interpret ca sa imi traduca ,judecatorul insa stiind ca grafiera cunoaste limba de stat i-a spus sa imi

traduca,aceasta insa nu reusea sa traduca totul ca eu sa inteleg.Astfel conform Conventiei europene pu drepturile omului si libertatile fundamentale,si anume articolul 5 al acesteia rog sa mi se recunoasca ca incalcarea acestui articol si anume :.ca orice persoana arestată trebuie să fie informată, în cel mai scurt termen şi într-o limbă pe care o înţelege, asupra motivelor arestării sale şi asupra oricărei acuzaţii aduse împotriva sa si ca este o incalcare dreptului de interpret conform Legii privind activitatea interpretului ce nu poate fi insumata cu alta functir sau calitate intr-un proces penal ca in cazul nostru a grefierii. .Au fost insuficiente motive inaintate de instanta de judecata la aplicarea arestului preventiv.

Am dispus de un recurs la care l-a fel am avut acelasi raspuns ,si am ramas in continuare sub arest

Nu am mai prezentat în faţa unei alte instanţe internaţionale de anchetă sau reglementare capetele de cerere din prezenta plângere

Conf art 5 al 5.al conventiei,, Orice persoană, victimă a unei arestări sau deţineri în condiţii contrar dispoziţiilor acestui articol, are dreptul la reparaţii.’’Cer sa mi se achite 2000 de euro prejudicii morale,3000 de euro de costuri si cheltueli plus orice taxa care trebuie incasata

La prezenta cerere anexez toate copiile documentelor acumulate pe pracursul arestarii,hotaririlor instantelor de judecata,proceselor verbaleDeclar pe onoare că informaţiile ce figurează în prezentul formular de cerere sunt exacte.

Chisinau2011.16.12

Semnatura reclamantei169. Identificaţi momentul încetării calităţii de bănuit.Bănuitul este persoana fizică faţă de care există anumite probe că a săvîrşit o infracţiune pînă la punerea ei sub învinuire. Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:    1) procesul-verbal de reţinere;    2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate;    3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit.Conform reglementarilor normelor procesual penale din CPP art 63 care reglementeaza n privind banuitul ne spune ca . Calitatea de bănuit încetează din momentul eliberării reţinutului, revocării măsurii preventive aplicate în privinţa lui ori, dupăcaz, anulării ordonanţei de recunoaştere în calitate de bănuit şi scoaterii lui de sub urmărire, sau din momentul emiterii de către organul de urmărire penalăa ordonanţei de punere sub învinuire.Treb de mentionat ca OUP nu este în drept să menţină în calitate de bănuit:    1) persoana reţinută – mai mult de 72 de ore;    2) persoana în privinţa căreia a fost aplicată o măsură preventivă neprivativă de libertate – mai mult de 10 zile din momentul cînd i s-a adus la cunoştinţă ordonanţa despre aplicarea măsurii preventive;    3) persoana în privinţa căreia a fost dată o ordonanţă de recunoaştere în această calitate – mai mult de 3 luni, iar cu

acordul Procurorului General şi al adjuncţilor săi - mai mult de 6 luni.La momentul expirării, după caz, a unui termen de mai sus organul de urmărire penală este obligat să elibereze bănuitul reţinut ori să revoce, în modul stabilit de lege, măsura preventivă aplicată în privinţa lui, dispunînd scoaterea lui de sub urmărire sau punerea lui sub învinuire.Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, constatînd că bănuiala nu s-a confirmat, este obligată să elibereze bănuitul reţinut sau să revoce măsura preventivă aplicată în privinţa lui pînă la expirarea termenelor indicate mai sus dispunînd scoaterea lui de sub urmărire.170. Evidenţiaţi drepturile bănuitului reţinut şi supus unei măsuri preventive.In primul rind are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală îi asigură bănuitului posibilitatea să-şi exercite dreptul la apărare prin toate mijloacele şi metodele care nu sînt interzise de lege.el este in drept să ştie de ce este bănuit şi, în legătură cu aceasta, imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea despre aplicarea măsurii preventive sau să fie informat în prezenţa apărătorului care poate sa fie si din oficiu , în limba pe care o înţelege aici apare si interpretul in caz de necesitate, despre conţinutul bănuielii şi despre încadrarea juridică a faptelor infracţionale de săvîrşirea cărora este suspectat;Imediat dupa retinere si aplicarea masurii preventive sa I se comunice despre drepturile pe care le are, ca de exp dreptul la tacere pu care acesta se semneaza ,la fel după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea de aplicare a măsurii preventive sa I se dea copia de pe hotărîrea respectivă sau copia de pe

procesul-verbal privitor la reţinerea sa.Dupa ce a fost retinut sau supus masurii preventive acesta automat poate de beneficia de un aparator din oficiu cind nu are suficienti bani ca il achite sau cind are bani poate sa isi i-a un aparator la alegrea sa I se permite sa aibă întrevederi cu apărătorul său confidenţiale, fără a se limita numărul şi durata lor;;are dr să facă declaraţii sau să refuze de a le face,are dr să anunţe imediat, dar nu mai tîrziu de 6 ore, prin intermediul organul de urmărire penală, rudele sau o altă persoană, la propunerea sa, despre locul unde este reţinut;Un drept la fel ca si celellat consfintite si in conventie europ pu aparaea dr si libertatilor fundamentale ale omului este in drept sa ceara recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, judecătorului de instrucţie, interpretului, traducătorului,trebuie să fie informat de către OUP despre toate hotărîrile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, precum şi să primească, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărîri;Poate sa atace , conf lege, acţiunile şi hotărîrile organului de urmărire penală;In caz ca act sunt nelegitime ale OUP sau ale inst de jud poate să ceară şi să primească repararea prejudiciului cauzat,totodata poate sa fie reabilitat în cazul în care bănuiala nu a fost confirmată.Bănuitul la moment nu poartă răspundere pentru declaraţiile sale, cu excepţia cazurilor în care el face un denunţ intenţionat fals că infracţiunea a fost săvîrşită de o persoană care, de fapt, nu a avut atribuţie la săvîrşirea ei.,insa in modificari se prevede ca acesta va raspunde pu declaratii false.

171. Estimati prevederile legale privind termenele de mentinere a persoanei in calitate de banuit inclusiv in materia principiului Non Bis in idem.Alin (2) art.63 reglementeaza termenul inauntrul caruia persoana poate detine calitatea de banuit.- in cazul persoanei retinute acest termen este de cel mult 72 ore. La calcularea termenukui procedural se porneste de la ora privarii efective de libertate. Ora de la care incepe si la care se sfirseste termenul intra in durata de 72 ore.Asupra cazului retinerii persoanei banuite se intocmeste, in maximum 3 h de la momentul privarii de libertate, un proces verbal de retinere.- in cazul persoanei fata de care s-a aplicat o masura preventiva acest termen este cel mult 10 zile. Termenul procedural va curge din momentul aducerii la cunostinta a hotaririi ( incheierea instantei sau ordonanta procurorului) despre aplicarea masurii preventive. Daca pers a fost anterior retinuta, termenul de 72 ore se include in termenul de 10 zile.

- in cazul persoanei fata de care s-a dat o ordonanta de recunoastere in aceasta calitate termenul este de cel mult 3 luni, iar cu acordul Procurorulu General si al adjunctilor sai – mai mult de 6 luni. In acest caz termenul procedural se calculeaza de la ziua indicata in actul care a provocat curgerea termenului si expira la sfirsitul zilei respective a ultimei luni. Daca aceasta zi cade intr-o luna ce nu are zi corespunzatoare , termenul expira in ultima zi a acestei luni.

Toate aceste calcule sunt facute cu scopul ca aceeasi persoana sa nu fie detinuta mai mult decit este necesar

pentru aceeasi fapta, de asta se includ acele 72 ore in termenul de 10 zile.

172. Indicati particularitatile aplicarii masurilor preventive fata de minori.

Transmiterea minorilor in supravegherea unor persoane este o masura preventiva speciala aplicata minorilor (art. 184 Cod de Procedura Penala al R.Moldova), ce consta in asumarea in scris a obligatiei de catre unul din parinti, tutore, curator sau de catre o alta persoana demna de incredere, precum si de catre conducatorul institutiei de invatamant speciale unde invata minorul, de a asigura prezentarea acestuia, cand va fi citat, la organul de urmarire penala sau la instanta, precum si de a contracara actiunile prevazute la art.176 alin.(1) din Codul de procedura Penala al R. Moldova. Masura supravegherii minorilor se dispune de organele de urmarire penala, procuror sau instanta de judecata cu conditia ca parintii, tutorele, curatorul vor putea asigura o purtare corespunzatoare a minorului invinuit sau banuit in sens procesual si prezenta lui la citarea organelor judiciare. Insa pana la transmiterea sub supraveghere a minorului, procurorul sau instanta vor solicita de la autoritatea tutelara informatie despre persoanele carora urmeaza sa le fie transmis minorul sub supraveghere pentru a se convinge ca acestea sant capabile sa asigure supravegherea lui. Constatand ca aceasta masura preventiva poate fi luata in privinta minorului, procurorul adopta o ordonanta, iar instanta – o incheiere, de aplicare a acesteia. Minorii aflati in Institutiile ce asigura un regim de control sau de paza si anume institutii speciale de invatamant si educatie; institutii internate; scoli speciale

profesional-tehnice; institutii de internare provizorie, precum si coloniile de educare prin munca pentru minori cu regim comun sau inasprit, sunt lasati in supravegherea administratiei acestor institutii.

Lasarea sub supravegherea administratiei institutiilor educative de tip inchis este o masura preventiva care are tangete cu "arestarea preventiva."In cazul aplicarii acestei masuri minorul este lipsit de posibilitatea de a se deplasa liber si limitat in dreptul la viata personala, comunicarea cu alte persoane, etc.Se recomanda, ca aceasta masura procesuala sa fie sanctionata doar de instanta de judecata, deoarece este vorba despre privarea persoanei de libertate si in special este vorba de minor.

 articolul 184 alin. 4 din Codul de Procedura Penala al R.M, prevede sanctionarea persoanei careia i-a fost incredintat sub supraveghere minorul, daca ea si-a incalcat obligatiunile sale, printr-o amenda in marime de la 10 la 25 unitati conventionale.

Transmiterea sub supraveghere a minorului se face numai la cererea scrisa a persoanelor special specificate in Cod, care iau cunostinta de fondul cauzei si de obligatiile lor, fapt ce se consemneaza in procesul-verbal.

173. Cauza CtEDO Becciev vs. Moldova174.Proiectati o situatie cind se dispune anularea

masurii preventive privative de liberatate. 175. Enumerati actele procedurale prin care pers.

Poate fi recunoscuta in calitate de banuit, invinuit, inculpat, condamnat, achitat.

Persoana poate fi recunoscută în calitate de bănuit prin unul din următoarele acte procedurale, după caz:

1) procesul-verbal de reţinere;

2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate;

3) ordonanţa de recunoaştere a persoanei în calitate de bănuit.

Persoana poate fi recunoscuta in calitate de invinuit – printr-o ordonanta de punere sub invinuire, emisa conform prevederilor CPP.

Invinuitul in privinta caruia cauza a fost trimisa in judecata se numeste inculpat.

Persoana capata calitatea de condamnat daca s-a pronuntat integral sau partial o sentinta de condamnare.

Persoana devine achitata printr-o sentinta integral de achitare.

176. Distingeti statutul procesual al invinuitului de cel al inculpatului.

177. Redactati o plingere catre judecatorul de instructie constatind incalcarea drepturilor invinuitului in materia Protocolului 7 par.4 al CEDO

Catre Jud. De intructie a jud…..

Plingere

Prin Prezenta plingere rog sa fie Incetata urmarirea penala, intentat contra Plugaru I, domiciliat pe strada Livezilor 34/2, nascut in anul 1984, care a fost banuit in savirsirea infractiunii de furt, ulterior a fost judecat in cadrul unui proces penal, apoi a fost achitat printr-o sentinta integrala de achitare definitiva conform legii.

Peste 3 luni, pe aceeasi cauza, i se porneste din nou urmarie penala, cauzindu-se astfel lui Plugaru o stare emotionala instabila si frustranta, pe parcursul acestei perioade Plugaru isi revenise un pic, insa dupa intentarea urmarii penale din nou , acesta a suferit un soc psihic nebenefic, care i-a marcat sanatatea. Aceste actiuni contravin sever protocolului 7 paragraful 4 al CEDO, astfel cerem, incetarea urmaririi penale si repararea prejudiciului moral cauzat astfel.

178. Reţinerea minorului şi aplicarea faţă   de minori a măsurilor preventive     (1) La soluţionarea chestiunii privind aplicarea măsurii preventive în privinţa minorului, în fiecare caz se discută, în mod obligatoriu, posibilitatea transmiterii lui sub supraveghere conform dispoziţiilor art.184.     (2) Reţinerea minorului, precum şi arestarea lui preventivă în temeiurile prevăzute în art.166 (Temeiurile pentru reţinerea persoanei bănuite de săvîrşirea infracţiunii), 176 (Temeiurile pentru aplicarea măsurilor preventive), 186 Termenul ţinerii persoanei în stare de arest şi prelungirea lui, 185 (Arestarea preventivă), pot fi aplicate doar în cazuri excepţionale cînd au fost săvîrşite infracţiuni grave cu aplicarea violenţei, deosebit de grave sau excepţional de grave (3) Despre reţinerea sau arestarea preventivă a minorului se înştiinţează imediat procurorul şi părinţii sau alţi reprezentanţi legali ai minorului, fapt care se consemnează în procesul-verbal de reţinere.Iar demersul privind arestarea preventive se solutioneaza cu participarea obligatorie a reprezentantilor legali.Reţinerea minorului nu poate depăşi 24 de ore.Durata

tinerii in stare de arrest a invinuitului minor nu poate depasi 4 luni.Nu pot fi supuse aducerii silite minorii în vîrstă de pînă la 14 ani conform art 199 al 5CPP180.Aparatorul este admis pentru participare in procesul penal prin una din cele 2 modalitati prevazute la art.70 aln1

1)la invitaţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal al acestuia, precum şi la solicitarea altor persoane, cu consimţămîntul persoanelor interesele cărora urmează să le apere; aparatorul poate fi invitat si de alte persoare(rude prieteni)cu respectarea unor conditii-consimtamintul banuitului,invinuitului,inculpatului.De regula dupa semnarea contractului de asistenta juridical banuitui invinuitul inculpatul isi da acordul in forma scrisa ori pentr-o cere solicita admiterea aparatorului.2)la numirea din oficiu astfel potrivit art 69 cind participarea aparatorului este obligatore daca banuitul,invinuitul inculpatul ori reprezentantul legal al acestuia nu si-a ales un aparator, la desemnarea de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat în cazul cererilor sau solicitărilor de acordare a asistenţei juridice calificate.

Organul de urmărire penală sau instanţa nu este în drept să recomande cuiva invitarea unui anumit apărător. Organul de urmărire penală sau instanţa solicită desemnarea

avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat de către coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat:1) la cererea bănuitului, învinuitului, inculpatului- in asemenea situatii admiterea aparatorului in exclusivitate va depinde de vointa banuitului invinuitului inculpatului iar organul ce desfasoara procesul penal are obligatia asigurarii apararii din oficiu indiferent de starea materiala a banuitului,invinuitului ,inculpatului.    2) în cazul în care participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie, iar bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are apărător ales. Organul de urmărire penală sau instanţa cere de la biroul de avocaţi înlocuirea apărătorului ales sau solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat substituirea avocatului care acordă asistenţă juridică garantată de stat”n următoarele situaţii dificile de desfăşurare a procesului penal: 

1) dacă apărătorul ales nu poate să se prezinte în cazul reţinerii timp de 3 ore din momentul retinerii, punerii sub învinuire timp de 4 sau mai multe zile sau audierii bănuitului, învinuitului mai mult de 3 ore sau 4 si mai multe zile;     2) dacă apărătorul ales nu poate să participe la desfăşurarea procesului în decurs de 5 zile din momentul anunţării lui, termenul de5 zile se scurge incepind cu urmatoarea zi dupa instientarea in modul cerut de lege acest termin poate fi prelungit in cazurile cind aparatorul este in imposibilitate de a se prezenta pe motive de

boala,deplasare,participare intr-o alta cauza penala.    3) dacă procurorul sau instanţa constată că avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat nu este în stare să asigure asistenţă juridică eficientă bănuitului, învinuitului, inculpatului.Inlocuirea aparatorului are loc conform prevederilor art 322 CPP

178.Stabiliti conditiile aplicarii garatiei personale si garantiei unei organizatii.

Dupa depunerea garantiei personale sau a unei organizatii, garantul este obligat sa asigure comportamentul corespunzator al prevenitului, conf. Art 179-181 CPP; In vederea asigurarii garantiei, garantul poate avea intrevederi cu prevenitul, poate duce cu el discutii pentru explicarea consecintelor nerespectarii masurii preventive aplicate. In cazurile prevazute in art. 181 alin (3) din CPP, garantul poate adresa autoritatii care a dispus aplicarea masurii preventive o cerere privind retragerea garantiei si restituirea sumei banesti depuse pe contul de depozit al autoritatii respective pentru asigurarea garantiei. Dupa depunerea cererii garantului privind renuntarea la garantia asumata, autoritatea care a dispus aplicarea masurii preventive procedeaza conform art. 195 din CPP.

181.Atit in procedura de renuntare la aparator cit si in cea de inlaturare a lui putem observa o multime de asemanari:1.Poate ave loc la orice etapa a procesului penal2.Se face prin cerere scrisa anexata la materialele cauzei3.Organul de urmarire penala emite o ordonanta motivate iar instant incheiere motivate.Dar si deosebiri:In cazul renuntarii la aparator e nevoie ca insasi inculpatul,invinuitul sau banuitul sa ceara acest fapt si numai in cazurile cind

avocatului i-au fost create posibilitati reale pentru participarea lui la proces,iar in cazul inlaturarii poate fi inaintata aceste cerinte atunci cind sau constatat unele circumstante ce nu permit legal participarea aparatorului la proces:    1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală cu persoana care a participat la urmărirea penală sau la judecarea cauzei;     2) dacă el a participat în această cauză în calitate de:     a) persoană care a efectuat urmărirea penală;     b) procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal;     c) judecător care a judecat cauza;     d) grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor;    3) dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei instanţei judecătoreşti. Atit la initiative instantei de judecata ,a procurorului cit si a inculpatul,invinuitul sau banuitul.Avocatul care acordă asistenţă juridică garantată de stat va fi înlăturat din procesul penal dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces. Bănuitul, învinuitul, inculpatul care a renunţat la apărător este în drept, în orice moment al desfăşurării procesului penal, să revină asupra renunţării şi să invite un apărător sau să solicite desemnarea unui avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat, care va fi admis din momentul cînd a fost invitat sau solicitat. hotărîrea de inlaturare a aparatorului nu este susceptibilă de a fi atacată.

183. Liberarea provizorie pe cauţiune a persoanei arestate preventiv, reţinute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de arestare poate fi acordată în cazul în care este asigurată repararea prejudiciului cauzat de infracţiune şi s-a depus cauţiunea stabilită de judecătorul de instrucţie sau de către instanţă. Conditia repararii prejudiciului este realizata si in cazul in care prejudicial este reparat nu exista sau nu sa inaintat actiune civila.In cazul cind exista prejudiciu dar actiunea civila nu este inaintata judecatorul de instructive sau dupa caz instant de judecata va instientiza victim sau partea vatamata despre examinarea cererii de liberare provizorie pe cautiune in sensul daca acestea nu au pretentii material fata de invinuit.Dovada punerii cautiunei pe contul procuraturii sau dupa caz a instantei de judecata o face parte ace solicita liberarea provizorie .cautiunea se depune de catre sotul rudele apropiate sau aparatorul banuitului invinuitului si inculpatului,mentionindu-se in cauza penala respective.liberarea provizorie pe cautiune nu se acorda banuitului,invinuitului,inculpatului in cazul in care acestaare antecedente penale nestinse pentru infr. Grave deosebit de grave sau exceptional de graveOri exista date ca el va savirsi o alta infractiune,va incerca sa influenteze martorii sa distraga mijloacele de proba sau sa fuga.În perioada liberării provizorii pe cauţiune, persoana este obligată să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau instanţei de judecată şi să comunice orice schimbare a domiciliului. Faţă de persoana liberată provizoriu pe cauţiune pot fi aplicate şi alte obligaţii: 1) să nu părăsească localitatea unde îşi are domiciliul decît în condiţiile stabilite de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţă; 

    2) să comunice organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de judecată orice schimbare de domiciliu;    3) să nu meargă în locuri anume stabilite;     4) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de judecată ori de cîte ori este citată;     5) să nu intre în legătură cu anumite persoane;     6) să nu săvîrşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în procesul penal;     7) să nu conducă autovehicule, să nu exercite o profesie de natura aceleia de care s-a folosit la săvîrşirea infracţiunii.    8) să predea paşaportul judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată.Cuantumul cauţiunii se fixează de către judecătorul de instrucţie sau de instanţă de la 300 la 100.000 unităţi convenţionale, în dependenţă de starea materială a persoanei respective şi de gravitatea infracţiunii. La aplicarea cautiunii se vor prezenta documente privind venitul annual al familiei celui invinuit.184. Analizaţi constatările CtEDO în cauza Muşuc vs. Moldova.1.Curtea s-a pronuntat ca art 5 paragraful 4 nu garanteaza un dr de a avea contestate deciziile pu remuneratie,ea treb respinsa ,nu e compatibila cu prevederile curtii2.Conform art 5 paragr 1 pu retinere treb sa fie o banuiala rezonabila .Totusi nu e necesar ca OUP sa aiba dovezi .Nu s-a demonstrat cum procuratura a ajuns la concluziile ca reclamant ar fi savirsit inf .3.Conf art 5 paragr 3 arestarea nu s-a bazat pe o banuiala rezonabila >motivele de arest si de prelungire erau luate

din cod dar nu se refereau la materialile dosarului .Iar cerinta ca recl sa plateasca o cautiune pe care nu a plitito de aceia a continuat detentia ,incalcarea rt 8 paragraful 3.4.Conform art 5 paragraf 4 nu au fost motive pu a nu prezenta informat reclam si prin urmare recl nu a putu sa conteste arestarea sa deoerece nu a avut informat de ce a fost arestat .Si a decis ca s-a violat art 5 paragr 8 arestarea fara banuiala rezonabila,vilarea art 5 paragraful 3 insuficienta motivelor pu arestare,violarea art 5 paragr 3 prin faptul ca recl i s-a cerut sa plateasca o cautiune,art 5 paragr 4 recl si avocatul nu au avut acces la materialile din dosar,art 5 parag4 ingerinta ca nu a avut posibilitatea ca recl sa comunice confedential cu avocatul sau.

186.Incetarea calitatii de aparator poate avea loc prin rezilierea contractului incheiat intre cele doua parti.Motivele incetarii pot fi proprii adica ale partilor cit si de stat .De exemplu: 1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală cu persoana care a participat la urmărirea penală sau la judecarea cauzei;     2) dacă el a participat în această cauză în calitate de:     a) persoană care a efectuat urmărirea penală;     b) procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal;     c) judecător care a judecat cauza;     d) grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor;    3) dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei instanţei judecătoreşti

Dacă persoana pe care o apără are temeiuri reale de a pune la îndoială competenţa sau buna-credinţă a avocatului şi va depune o cerere pentru înlăturarea acestui apărător din proces. Dacă a acordat anterior sau acordă în prezent asistenţă juridică unei persoane ale cărei interese vin în contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără, precum şi dacă se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală de prima. Odata cu finisarea judecatii inceteaza si calitarea de aparator la fel ca si contractual.Numai daca partile vor merde in instant superioara atunci calitatea de aparator se va prelungi.O alta cauza de incetare a calitatii de aparator poate fi renuntarea. Renunţarea la apărător înseamnă voinţa bănuitului, învinuitului, inculpatului de a-şi exercita el însuşi apărarea, fără a apela la asistenţa juridică a unui apărător.

187.1) să cunoască esenţa bănuielii sau învinuirii;    2) să participe, la propunerea organului respectiv, la efectuarea de către organul de urmărire penală a acţiunilor procesuale şi la toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea sa;     3) să explice persoanei pe care o apără drepturile şi să atenţioneze persoana care efectuează acţiunea procesuală asupra încălcărilor legii comise de ea;     4) să pregătească materiale în cauza respectivă;     5) să prezinte documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată;     6) să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului; 

    7) să înainteze cereri;     8) să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;     9) să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu participarea lui şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal respectiv;     10) să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din momentul terminării urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar, să facă copii; 11) să aibă întrevederi cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, fără a se limita numărul şi durata lor;     12) să participe la orice acţiune procesuală efectuată cu participarea persoanei pe care o apără dacă aceasta o cere persoana pe care o apără sau însuşi apărătorul;     13) să ia cunoştinţă de materialele prezentate în judecată de către organul de urmărire penală pentru confirmarea reţinerii şi necesităţii arestării. 188.In republica Moldova putem spune ca avem unele reglementari in vederea respectarii confidentialitatii de catre avocet si acuzat in vederea procesului penal si a cauzei.Cestea fiind Legea republicii moldova cu privire la avocatura.Aici putem observa ca tot ce spune inculpatul,banuitul aparatorului trebuie sa fie confidential.Si avocatul trebuie sa actioneze doar in interesele acuzatului.Deasemenea si in prevederile CEDO putem observa acest principiu de confidentialitate.189Arestarea preventivă constă în deţinerea bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de arest în locurile şi în condiţiile prevăzute de lege. Arestarea preventivă poate fi aplicată în cazurile şi în condiţiile: Arestarea preventivă se aplică numai în cazurile existenţei unei bănuieli rezonabile

privind săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mare de 2 ani, iar în cazul existenţei unei bănuieli rezonabile privind săvîrşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mic de 2 ani.Arestarea preventive pot fi aplicata de către procuror, din oficiu ori la propunerea organului de urmărire penală, sau, după caz, de către instanţa de judecată numai în cazurile în care există suficiente temeiuri rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvîrşească alte infracţiuni, de asemenea ele pot fi aplicate de către instanţă pentru asigurarea executării sentinţe. Se vor lua in consideratie si datele cu privire la: 1) caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei incriminate;     2) persoana bănuitului, învinuitului, inculpatului;     3) vîrsta şi starea sănătăţii lui;     4) ocupaţia lui;     5) situaţia familială şi prezenţa persoanelor întreţinute;     6) starea lui materială;     7) prezenţa unui loc permanent de trai;    8) alte circumstanţe esenţiale. 9) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova;     10) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu este identificat;     11) bănuitul, învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri preventive aplicate în privinţa sa ori a încălcat ordonanţa de protecţie în cazul violenţei în familie

190. Curtea face referire la principiile stabilite în jurisprudenţa sa cu privire la articolul 3 al Convenţiei în

ceea ce priveşte, în special, condiţiile de detenţie şi asistenţa medicală .

Ea observă că reclamantul a fost deţinut în aceeaşi celulă ca şi reclamantul în cauza Modârcă,, în care Curtea a constatat că condiţiile de detenţie erau contrare articolului 3 al Convenţiei. Circumstanţele plângerilor în ambele cauze sunt foarte asemănătoare, iar reclamantul a declarat, în mod expres, că ele sunt identice. Prin urmare, ea consideră că ea nu poate să ajungă la o concluzie diferită în această cauză decât dacă s-ar fi dovedit că condiţiile de detenţie s-au schimbat între data la care dl Modârcă a fost eliberat şi cea la care reclamantul a fost transferat în celulă.

. Reclamantul s-a plâns de detenţia sa în lipsa unui temei legal, contrar articolului 5 § 1 al Convenţiei. El a considerat că practica din Republica Moldova de a nu cere instanţelor de judecată să emită noi mandate de arestare după trimiterea dosarului în instanţă spre judecare el similară celei constatate ca fiind contrară articolului 5 § 1

Având în vedere constatarea sa că detenţia reclamantului începând cu 20 februarie 2006 nu a avut niciun temei legal (a se vedea paragraful 44 de mai sus), Curtea nu consideră necesar de a examina această pretenţie separate

192.Parte civilmente responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică care, în baza legii sau conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.Recunoaşterea ca parte civilmente responsabilă se face

prin hotărîre a organului de urmărire penală sau a instanţei. Partea civilmente responsabila poarta o raspundere complimentara indirect si anume raspunderea civila a unei alte personae decit autorul faptei penale pentru prejudicial cauzat prin infractiune.În cazul în care se constată că, după recunoaşterea părţii civilmente responsabile, persoana respectivă nu poartă răspundere materială pentru prejudiciul material cauzat de către învinuit, inculpat sau că din alte motive lipsesc temeiuri pentru ca persoana să fie în calitate de parte civilmente responsabilă, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărîre motivată, încetează participarea persoanei la proces în calitate de parte civilmente responsabilă. 193.Parte civilmente responsabilă este recunoscută persoana fizică sau juridică iar invinuitul este doar persoana fizică.Prima este persoana care, în baza legii sau conform acţiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului.Cea de a doua fiind insasi persoana faţă de care s-a emis, în conformitate cu prevederile prezentului cod, o ordonanţă de punere sub învinuire. În cazul în care se constată că, după recunoaşterea părţii civilmente responsabile, persoana respectivă nu poartă răspundere materială pentru prejudiciul material cauzat de către învinuit, inculpat sau că din alte motive lipsesc temeiuri pentru ca persoana să fie în calitate de parte civilmente responsabilă, organul de urmărire penală sau instanţa, prin hotărîre motivată, încetează participarea persoanei la proces în calitate de parte civilmente responsabilă. Iar invinuitul urmeaza a raspunde penal pentru fapta infractionala comisa.

195.Dupa depistarea Temeiurile pentru reţinerea persoanei   bănuite de săvîrşirea infracţiunii,retinerea persoanei banuite de savirsirea unei instructiuni ce se dispune prin intocmirea unui process-verbal de retinere in termen de pina la 3 ore de la momentul privarii de libertate de catre organul de urmarire penala.In situatia data se presupune ca banuitul este present in fata organului de urmarire penala,fie prins sau adus de catre orice cetatean.In procesul-verbal de retinere se indica temeiurile,motivele,locul,anul luna ziua si ora retinerii,fapta savirsita de persoana respective,rezultatele perchezitiei corporale a persoanei retinute precum si data si ora intocmirea procesului-verbal.Acesta se aduce la cunostinta persoanei retinute numai in prezenta unui aparator ales sau numit din oficiu.Banuitul poate renunta la aparator numai in cazul cind i-au fost create posibilitati reale pentru participarea avocatului in process.Banuitului I se inmineaza in scris informatia despre drepturile prevazute in art 64,Procesul-verbal de retinere se semneaza de persoana ce la intocmit sic ea retinuta.Persoanei retinute I se inmineaza in copie precesul verbal de retinere la cererea acesteia.In decurs de pina la 3 ore de la intocmirea procesului-verbal de retinere persoana ce la intocmit prezinta procurorul o comunicare in scris privind aplicarea acestei masuri. Organul de urmărire penală, în timp de o oră după reţinerea persoanei, solicită oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat sau unor alte persoane împuternicite de acesta desemnarea unui avocat de serviciu pentru acordarea asistenţei juridice de urgenţă. Solicitarea de a desemna un avocat de serviciu este prezentată în scris, inclusiv prin fax, sau la telefon

Persoana ce a intocmit procesul-verbal de retinere imediat dar nu mai tirziu de 3 ore e obligate sa ea posibilitate persoanei retinute sa anunte una din rudele apropiate sau alta persoana la propunerea retinutului despre locul unde acesta e retinut sau o anunta singur.In cazul in care persoana retinute este cetatean al altui stat despre retinere e informata in termenul prevazut ambasada sau consulatul daca aceasta o cere.In cazuri exceptionale daca aceasta o cere caracterul deosebit al cauzei in scopul asigurarii secretului etapei incepatoare a urmaririi penale cu consimtamintul judecatorului de instructie.instiintarea despre retinere poate fi aminata de oina la 12 ore.În cazul reţinerii minorului, persoana care efectuează urmărirea penală este obligată să comunice imediat aceasta procurorului şi părinţilor minorului sau persoanelor care îi înlocuiesc. Persoana reţinută va fi audiată în conformitate cu prevederile art.103 şi 104, dacă acceptă să fie audiată.    Persoana care efectuează reţinerea este în drept să supună persoana reţinută percheziţiei corporale în condiţiile Reţinerea persoanei în baza ordonanţei organului  de urmărire penală pentru a fi pusă sub învinuireOrganul de urmărire penală adoptă o ordonanţă de reţinere a persoanei în cazul în care probele administrate în cauza penală dau temei rezonabil de a presupune că ea a comis infracţiunea şi că persoana respectivă nu se află în localitatea dată sau locul ei de aflare nu este cunoscut. Această ordonanţă este obligatorie pentru executare de către orice colaborator al organului de urmărire penală sau al poliţiei care va găsi bănuitul.art.130

Despre executarea ordonanţei de reţinere este informat imediat organul care a adoptat ordonanţa în cauza respectivă. Reţinerea persoanei în temeiul prevăzut la alin.(1) se efectuează conform procedurii şi în termenele prevăzute la art.166 şi 167. 198. Persoana incapabilă participantă la proces nu-şi poate exercita de sine stătător drepturile prevăzute de prezentul cod, acestea fiind exercitate de reprezentantul ei legal.    În cazul în care partea civilă iresponsabilă nu are reprezentant legal, participarea ei în procesul penal se suspendă, iar acţiunea civilă se lasă fără examinare, dacă procurorul nu înaintează acţiune în interesele acesteia faţă de învinuit, inculpat sau faţă de persoana care poartă răspundere materială pentru faptele învinuitului, inculpatului. În cazul iresponsabilităţii părţii civilmente responsabile, participarea acesteia la proces se suspendă, iar acţiunea înaintată împotriva ei se lasă fără examinare. Doar incapacitatea si capacitatea limitata este unicul temei de participare a reprezentantului legal. În procesul penal, succesor al părţii vătămate sau al părţii civile este recunoscută una din rudele ei apropiate care a manifestat dorinţa să exercite drepturile şi obligaţiile părţii vătămate decedate sau care, în urma infracţiunii, a pierdut capacitatea de a-şi exprima conştient voinţa. Succesor al părţii vătămate sau al părţii civile nu poate fi recunoscută ruda ei apropiată căreia i se incumbă cauzarea de prejudiciu material, fizic sau moral părţii vătămate. Recunoaşterea rudei apropiate ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile o decide procurorul care conduce urmărirea penală sau, după caz, instanţa de judecată, cu condiţia că ruda apropiată solicită această

calitate. În cazul în care mai multe rude apropiate solicită această calitate, decizia de a alege succesorul îi revine procurorului sau instanţei de judecată. Dacă, la momentul solicitării respective, lipsesc temeiuri suficiente pentru recunoaşterea persoanei ca succesor al părţii vătămate sau al părţii civile, hotărîrea în cauză se ia imediat după constatarea acestor temeiuri. 199.In desfasurarea procesului penal prezenta unora dintre parti este necesara fie in mod permanent fie doar la anumite acte.Astlfe in cadrul reprezentarii persoana reprezentata nu se poate prezenta sau prezenta ei nu e posibila.iar in cazul reprezentarii legale aceasta e posibila numai fata de persoanele cu capacitate limitata sau faca capacitate de exercitiu.Persoanele care reprezinta pe una din partile in proces devin prin aceasta subiecti procesuali ci nu parti.196. Reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor sale garantate de articolul 3 al Convenţiei. Articolul 3 prevede următoarele: „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.” . De asemenea, reclamantul a considerat că detenţia sa a fost contrară articolului 5 § 1 al Convenţiei, partea relevantă a căruia este următoarea: „1. Orice persoană are dreptul la libertate şi la siguranţă. Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: ... (c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea

de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;” . Reclamantul s-a plâns, în temeiul articolului 5 § 3 al Convenţiei, că detenţia sa preventivă nu s-a bazat pe motive „relevante şi suficiente”. De asemenea, el s-a plâns de decizia de a suspenda examinarea cauzei sale până la recuperarea sa. Partea relevantă a articolului 5 § 3 prevede următoarele: „3. Orice persoană arestată sau deţinută, în condiţiile prevăzute de paragraful 1 lit. c) din prezentul articol ... are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere.” De asemenea, reclamantul a susţinut că durata de timp în care a fost examinată cererea sa habeas corpus, refuzul de a examina recursul său împotriva respingerii acelei cereri şi respingerea acelei cereri în baza unor noi circumstanţe au constituit fiecare o încălcare a articolului 5 § 4 al Convenţiei, care prevede următoarele: „4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într-un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă deţinerea este ilegală.” . In fine, reclamantul s-a plâns de întârzierea de a se conforma măsurilor provizorii indicate de Curte. El a considerat că acest lucru a constituit o violare a articolului 34 al Convenţiei, care prevede următoarele: „Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretind victimă a unei

încălcări, de către una din Înaltele Părţi Contractante, a drepturilor recunoscute în Convenţie sau protocoalele sale. Înaltele Părţi Contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exerciţiul eficace al acestui drept

Costatarile curtii:

Curtea conchide că lipsa asistenţei medicale corespunzătoare în Izolatorul de Detenţie Provizorie al CCCEC, tratamentul incomplet al reclamantului în spitalul penitenciar după 20 mai 2005 şi încetarea subită a tratamentului lui cu OHB au constituit fiecare o violare a articolului 3 al Convenţiei.

Curtea constată, din motivele aduse în cauzele citate mai sus, că detenţia reclamantului, după transmiterea dosarului pentru examinare în instanţa de judecată după 22 octombrie 2004, când termenul de detenţie autorizat prin ultima încheiere judecătorească a expirat, nu s-a bazat pe nicio prevedere legală. Prin urmare, a avut loc o violare a articolului 5 § 1 al Convenţiei în perioada de după 22 octombrie 2004În lumina constatării sale că detenţia reclamantului după 22 octombrie 2004 nu s-a bazat pe nicio bază legală (a se vedea paragraful 90 de mai sus), Curtea nu consideră necesar de a examina aceste pretenţii separate

Curtea consideră că omisiunea autorităţilor naţionale de a se conforma urgent cu măsura provizorie indicată de Curte a expus în sine unui risc capacitatea reclamantului de a

menţine cererea lui la Curte şi, astfel, a fost contrară exigenţelor articolului 34 al Convenţiei. Acest lucru a fost determinat, în primul rând, de aparenta lipsă în legislaţia şi practica naţionale a prevederilor clare care să ceară unei instanţe judecătoreşti naţionale să examineze urgent o măsură provizorie; şi, în al doilea rând, de deficienţele în organizarea activităţii biroului Agentului guvernamental, care au avut ca rezultat omisiunea acestuia de a reacţiona prompt la măsura provizorie şi de a asigura ca administraţia spitalului să aibă la dispoziţia sa toate documentele medicale necesare

În lumina riscului foarte serios la care a fost expus reclamantul ca rezultat al întârzierii de a se conforma cu măsura provizorie, în pofida termenului relativ scurt al acestei întârzieri, Curtea constată că a avut loc o violare a articolului 34 al Convenţiei în această cauză

197.DEMERSDe prelungire a arestarii invinuituluiOr.Leova 28 noiembrie2011Procurorin procuratura raionului Leova,jurist de rangul IAnatolie Iordache,examinind materialele dosarul penalnr.3687909568Doresc prelungirea arestarii invinuitului pe motiv de posibilitatea disparitiei invinuitului astfel impiedicind constatarii adevarului si pedepsirii adevaratului infractor.194.ORDONANTADE RECUNOASTERE A PERSOANEI IN CALITATE DE PARTE CIVILA

Or.Leova 23.septembrie 2011Procurorin procuratura raionului Leova,jurist de rangul IAnatolie Iordache,examinind materialele dosarul penalnr.3687909568CONSTAT:Ca cetateanului Pislaru Anatol ia fost cauzat un prejudiciu material in urma comiterii infractiunii prevazuta la art.151 alin 1de catre cetateanul Scurta Victor.Astfel prin actiunile lui licite sau cauzat prejudicii material in valoare de 10000lei.DISPUN:Sa recunosc cetateanul Pislaru Anatol in calitate de parte civila conform art.161 CPP domiciliat in satul Sarata din or.Leova nascut pe data de 12.22.98 celibatar cu studii medii.182.In articolul 6 aln 3al conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale reglementeaza ca orice acuzat are dreptu la apararea de sine statatoare sau sa fie asistat de un aparator ales fde el.In legislatia nationala putem observa ca in     Articolul 69. Participarea obligatorie a apărătorului    (1) Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie în cazul în care:     1) aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul;     2) bănuitul, învinuitul, inculpatul întîmpină dificultăţi pentru a se apăra el însuşi, fiind mut, surd, orb sau avînd alte dereglări esenţiale ale vorbirii, auzului, vederii, precum şi defecte fizice sau mintale;     3) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură insuficientă limba în care se desfăşoară procesul penal; 

    4) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor;     5) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen;     6) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă;    7) bănuitul, învinuitul, inculpatul este ţinut în stare de arest ca măsură preventivă sau este trimis la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar;     8) interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sînt contradictorii şi cel puţin unul din ei este asistat de apărător;    9) în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al părţii civile;     10) interesele justiţiei cer participarea lui în şedinţa de judecată în primă instanţă, în apel şi în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale extraordinară de atac;     11) procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile, căreia i se incriminează săvîrşirea unor fapte prejudiciabile sau în privinţa unei persoane care s-a îmbolnăvit mintal după săvîrşirea unor asemenea fapte;     12) procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei persoane decedate la momentul examinării cauzei.    (2) Participarea apărătorului la procesul penal este obligatorie din momentul cînd:     1) bănuitul, învinuitul, inculpatul a solicitat participarea acestuia – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.1);    2) bănuitului, învinuitului, inculpatului i s-a adus la cunoştinţă hotărîrea organului de urmărire penală cu privire la:    a) reţinerea, aplicarea măsurii preventive sau punerea sub învinuire – în cazurile prevăzute la alin.(1) pct.2)-6);

    b) trimiterea la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de staţionar – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.7);    c) aplicarea măsurii preventive sub formă de arest – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.7);     3) bănuitul, învinuitul, inculpatul a decedat şi a fost depusă o cerere de reabilitare din partea rudelor sau altor persoane – în cazul prevăzut la alin.(1) pct.12).     (3) Participarea obligatorie a apărătorului la procesul penal este asigurată de coordonatorul oficiului teritorial al Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei.Deaceea in vederea de a nu incalca prevederile Conventiei Europene statul a intreprins masura respective astfe de exemplu in cazul minorilor e obligatorie participare partii apararii in vederea respectarii tuturor drepturilor acestora.

201. Indicati conditiile aplicarii arestarii la domiciuliu. Arestarea la domiciliu consta in izolarea banuitului, invinuitului, inculpatului de societate in locuinta acestuia , cu stabilirea anumitor restrictii. Aceasta masura preventiva este reglementata de CPP al RM in art.188 si se aplica fate de invinuit banuit inculpat in baza hotaririi judecatorului de instructie daca sunt intrunite conditiile cu privire la:

1. Virsta, starea sanatati, satarea familiala a banuitului invinuitului inculpatului

2. Gravitatea infractiunii

3. Antecedentele penale si comportamentul postinfractional al invinuitului

Acestea sunt conditii speciale cu referire la aplicare arestului la domiciliu insa sunt si anumite conditii generale cu referire la aplicarea masurilor preventive privative de libertate. Acestea sunt:

1. Existenta unei banuieli rezonabile privind savirsirea unei inf. existenta unei banuieli rezonabile este o conditie pentru legalitatea aplicarii arestului la domiciliu.

2. Existenta temeiurilor rezonabile de a presupune ca baniutul invinuitul inculpatul ar putea sa se ascunda de org. de urmarire pen. sau sa impedice la stabilirea adevarului in pr.penal ori sa savirseasca alte inf.

202. Analizati prevederile legale privind restrictiile puse in fata persoanei arestate la domiciliu.

Arestare la domiciliu este o masura preventiva care este insotita de anumite restrictii. Aceste restrictii sunt stabilite de CPP si sunt urmataorele:

1. Interzicerea de a iesi din locuinta 2. Limitarea convorbirilor telefonice, a receptionarii si

expedierii corespodentei si a utilizarii altor mijloace d comunicare

3. Interzicerea comunicarii cu anumite persoane si a primirii altor persoane in locuinta sa

De asemenea fata de subiectul asupra căruia este aplicat arestul la domiciliu mai sunt instituite suplimentar si restrictiile :

1. De a mentine in stare de functionare mijloacele de control si de ale purta permanent

2. De a raspunde la semnalele de control sau de a emite semnalele telefonice de control de a se prezenta personal la org. de urmarire pen. sau la instanta de judecata

Aceste restrictii sunt stabile expers de CPP si sunt indicate in incheierea judecatorului de instructie saau dupa caz de instanta de judecata.

203. Proiectati o situatie in care Curtea de Apelva fi pusa in situatia de a inlocui arestul preventiv cu arest la domiciliuCetatianul X era banuit de savirsirea infractiunei de furt la momentul retinerii nu avea documente care sa il identifice si sa

204. Indicati persoanele care pot fi antrenate in calitate de asistent procedural si enumerati cazurile in care acestea participa in pr.penal Asistentul procedural este persoana care potrivit CPP nu are un inters personal in cauza nu esta angajat al org.de urmarire penala si partcipa la prezentarea pers.spre recunoastere. Pot fi antrenate in proces in calitate de asistent procedural persoanele care:

Au acelesi sex cu sexul faptuitorului

Au trasaturi anatomice asemanatoare cu faptuitorul( constitutia fizica, culoarea tenului, culoarea si natura parului etc.

Nu tebuie sa posede anumite infirmitati defecte dobindite ereditar sau din anumite maladii care se manifesta evident

Trebuie sa fie neutru – sa nu fie interesat in cauza sau sa fie cunoscut de persoana care face recunoasterea

Sa nu fie angajat al org. de urmarire pen.

Asistentul procedural poate participa in proces in cazul in care :

Este chemat sa participe la constituirea faptei este chemat la efectuarea experimentului este chemat sa participe la prezentarea spre

recunoastere

205. Distingeti statutul asistentului procedural de statutul martorului Asistentul procedural si marotul sunt participanti in procesul penal care prin prezenta lor ajuta la stabilirea adevarului. Ei au anumite drepturi si obligatii care formeaza statutul fiecorara din ei. Statutul asistentului procedural se deosebeste de cel al martorului prin faptul ca martorul poseda un statut mai larg . In comparatie cu martorul asistentul are mai putine drepturi si obligatii si anume asta are urmatoarele drepturi :

- sa asiste la efectuare actiunii procedurale de la inceputul pina la sfirsitul acestea

- sa ia cunostinta cu procesul-verbal al actiunii la care a participat

- sa faca obiectii referitor la cele efectuate si la cele reflectate in procesul-vrebal

- sa semneze numai acea parte a procesului verbal care reflecta circumstantele cunoscute de acesta

- sa primeasca compensarea cheltuielilor suportate in legatura cu participarea la actiunea procesuala repararea prejudiciului cauzat de actiunile nelegitime etc.

Asistentul procedural este obligat :- sa se prezinte la citarea org.de urm. pen.- sa indeplineasca indicatiile org. de urm.pen- sa semneze procesul-verbal intocmit in urma actiunii

procedurale- sa nu dea publicitatii circumstantele care iau devenit

cunoscute- sa nu paraseasca locul efectuarii actiunii procesuale

fara invoirea org.respectiv.

Spre deosebire de asistentul procedural martorul are urmatorele dr.:

- sa ceara recuzarea interpretului traducatorului care participa la audierea sa

- sa inainteze cereri- sa refuze de a prezenta documente mostre pentru

cercetarea comparativa in cazul cind aceste date pot fi folosite impotriva sa sau a rudelor

- sa participe la actiuni procedurale sa fie asistat de aparator sau reprezentant la alegerea sa

- sa scrie personal declaratiile sale in procesul-verbal

Ca si asistentul procedural are dr.la compensarea cheltuielilor suportate in cauza pen.si sa i se repare prejudiciul cauzat de actiunile nelegitime etc. Martorul este obligat sa :

- se prezinte la citatie org.de urmarire pen.- sa faca declaratii veridice sa comunice tot ce stie in

legatura cu cauza- sa prezinte documente mostre pentru cercetare

comparativa- sa nu paraseasca sala e sedinte- sa respecte ordinea stabilita- sa accepte examinarea corporala etc.

206. Estimati prevederile legale privind imunitatile si privilegiile martorilor in pr.penal in raport cu standartele internationale

In lit.de sp. a fost abordata problema imnunitatilor si privilegilor martorilor in unele opinii se considera ca termenii dati sunt sinonime insa DEX defineste aceste notiuni in mod diferit astfel ,,imunitatea ,,este ansamblu de dr.sau privilegii de care se bucura anumite categorii, ,,privilegiu,, este un avantaj o scutire de obligatii acordate in anumite situatii unor persoane. Imunitatile si privilegiile au menirea de a proteja anumite relatii recunoscute de societate ca fiind valori . Diferentierea imunitatilor de privilegii este necesara din

cauza drepturilor survenite in urma acestor institutii.In cazul imunitatilor persoana nu poate participa in cadrul procesului in nici un caz pe cind privilegiile acorda persoanei dreptul de a participa in cadru probatiunii. CPP stabileste anumite imunitati si privilegii pentru martorii in procesul penal si anume nu pot fi citati ca martori persoanele care din cauza defectelor fizice sau psihice nu pot sa inteleaga just imprejurarile importante pentru cauzaDe asemenea este necesar de mentionat ca nici o prsoana nu este obligata sa depuna marturii impotriva sa sau a rudelor apropiate(parinti surori frati si alte rude de diferit grad inclusiv si a sotilor logodnicilor etc) Aceste prevederi corespund prevederilor internationale deoarece Conventia europeana pentru dr. omului contine prevederi cu referire la valorile aparate de iminitatile si privilegiile acordate martorilor.207. Conditiile si temeiurile aplicarii sechestruluiPunerea sub sechestru este o masura procesuala de constringere, care consta in inventarierea bunurilor si interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de ele iar in caz de necesitate de a se folosi de aceste bunuri. Punerea sub sechestru poate fi dispusa in urmatoarele conditii:

- sa fie inceputa urmarirea penala- daca probele acumulate permit de a presupune

intemeiat ca banuitul invinuitul sau alte persane la care se afla bunurile urmarite le pot tainui, deteriora, cheltui

- daca s-a inaintat actiunea civila, daca pentru svirsirea inf. incriminat banuitului invinuitului inculpatului poate fi aplicata pedeapsa amenzii.

Aceste conditii trebuie sa fie intrunite cumulativ. Temeiurile de punere sub sechestru a bunurilor sunt prevazute de CPP art.205(2) si acestea sunt:

- ordonanta org. de urmarire pen. cu autorizatia judecatorului de instructie sau dupa caz a incheierii instantei de judecata

- procurorul din oficiu sau la cererea partii civile inainteaza demers judecatorului de instructie, demers insotit de ordonanta org.de urmarire pen.privind punerea sub sechestru a bunurilor

- rezolutia judecatorului de instructie de sanctionare a punerii sub sechestru a bunurilor ,iar instanta decide asupra cererii partii civile ori a altei parti

208. Deduceti particularitatile judiciare in raport cu amenda contraventionala

Amenda contraventionala este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de codul contraventional. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 20 de lei.    Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 150 de unităţi convenţionale. Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore din momentul stabilirii ei. În acest caz, se consideră că

sancţiunea amenzii este executată integral. Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei, instanţa de judecată o poate înlocui, după caz, cu:     a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii cu amenda prevăzută de norma materială contravenţională sau de prezentul articol;     b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;    c) muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;    d) arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata arestului fiind de cel mult 30 de zile.     Amenda se înlocuieşte de către instanţa de judecată la demersul agentului constatator sau al procurorului. În cazul în care sancţiunea amenzii este stabilită de instanţa de judecată, înlocuirea o efectuează instanţa la demersul executorului judecătoresc. Amenda judiciara este o sanctiune baneasca aplicata de catre instanta de judecata persoanei care a comis o abatere in cursul pr.penal. Ea se stabileste in u.c. U.c la amenda judiciara este egala cu 20 lei. Aceasta amenda se aplica in marime de la 1-25 u.c pentru cazurile in care se constata urmatoarele abateri:

- Neindeplinirea de catre orice persoana a masurilor luate de catre presedinele sedintei

- Neexecutarea odonantei sau a incheierii de a aducere silita

- Neprezentarea justificata a martorului expertului specialistului…citati la org.de urmarire pen.

- Tergiversarea de catre expert interpret traducator a executarii insarcinarilor primite s.a

Amenda judiciara are ca scop asigurarea desfasurarii normale a activitatii procesuale prin efectuarea corect si la timp a indatoririlor legale de catre subiectii procesuali. Amenda contraventionala are ca scop prevenirea savirsirii de noi contraventii de catre contravenient in special si de catre societate in general. Amendei judiciare in cazul cind nu este executata i se aplica anumite masuri asiguratorii, amenda contraventionala dupa cum am specificat mai sus este inlocuita cu alta sanctiune contraventionala sau este dublata.

209. Proiectati o situatie de revocare a masurii sechestrului210. Definiti notiunile de expert si de specialistExpert-este persoana numita pentru a efectua investigatii in cazurile prevazute de CPP, care nu este interesata in rezultatele cauzei penale si care aplicind cunostintele speciale din domeniul stiintei, tehnicii artei si din alte domenii prezinta rapoarte in baza acestora.Specialist- este persoana chemata pentru a participa la efectuarea unei actiuni procesuale in cazurile prevazute de CPP care nu este interesata in rezultatele procesului penal . Specialistul trebuie sa posede cunostinte si deprinderi speciale pentru acordarea ajutorului necesar org.de urmarire pen. sau instantei.

211. Distingeti statutul expertului de statutul specialistului Expertul si specialistul sunt persoane participante la procesul penal care nu au un interes in ceea ce priveste rezultatul procesului penal. Este necesar de mentionat ca opinia specialistului nu poate inlocui concluzia expertului. Acesti participanti la proces au drepturi si obligatii care formeaza statul fiecaruia dintre ei. Statutul acestor doua persoane este asemanator si anume dispun de drepturi si obligatii asemanatoare insa au si anumite prevederi care le diferentiaza.Expertul are dreptul:

- sa ia cunostinta de materialele cauzei penale in legatura cu obiectul expertizei

- Sa ceara sa i se puna la dispozitie materiale suplimentare necesare pentru prezentarea concluziilor

- Sa participe cu aprobarea org.de urmarire pen. la audieri si alte actiuni procesuale

- Sa puna intrebari persoanelor audiate- Sa ia cunostinte cu procesele-verbale- Sa ceara compensarea cheltuielilor suportate in

legatura cu participarea la proces - Sa i se repare prejudiciu cauzat de actiunile ilegale ale

org de urmarire pen.- Sa primeasca recompensa pentru lucru efectuat s.a

Expertul este obligat:- Sa formuleze in raportul sau concluzii obiective si

intemeiate in legatura cu intrebarile ce i se pun

- Sa refuze sa de raspuns daca intrebarea pusa depaseste cadrul cunostintelor lui de specialitate care nu au fost verificate de el

- Sa comunice despre experienta sa profesionala si despre relatiile cu persaonael perticipante la proces

- Sa respecte ordinea stabilita â- Sa nu divulge circumstantele si datele care iua devenit

cunoscute in cadrul procesului- Sa nu paraseasca locul desfasurarii actiunilor

procedurle etc

Specialistul are dreptul:- Sa ia cunostinta cu permisiunea org.de urmarire pen.

cu materialele cauzei- Sa puna intrebari participantilor- Sa ceara completarea datelor puse la dipozitie pentru

formularea concluziei- Sa dea explicatii referitor la chestiunile ce tin de

competenta sa- Sa faca obiectii care vor fi incluse in procesul-verbal- Sa citeasca procesul-verbal a actiunilor la care a

participat si sa ceara includerea obiectilor - Sa ceara compesarea cheltuielilor suportate in

legatura cu cauza penala la care a participat- Sa primeasca recompensa pentru lukru efectuat

Specialistul este obligat:- Sa se prezinte la chemarea org.de urmarire penala

- Sa prezinte documente ce confirma calificarea lui de specialist

- Sa-si apreciez obiectiv capacitatea sa de spcialist- Sa comunice despre experienta in domeniu despre

relatiile cu persoanele participante in cauza penala respectiva

- Sa fie la locul actiunii procesuale atit cit este necesar- Sa aplice toate cunostintele pe care le poseda pentru a

acorda ajutor org.de urmarire pen.- Sa dea explicatii ce tin de competenta sa profesionala- Sa targa concluzii - Sa respecte ordinea stabilita in sedinta de judecata- Sa nu divulge circumstantele care le-a cunoscut in

urma efectuarii actiunii procesuale

212. conform CPP, specialistul este persoana chemata pentru a participa la efectuarea unei actiuni procesuale in cazurile prevazute de CPP, care nu este interesata in rezultatele procesului penal. Prin specialist se intelege pers care:

a) are cunostinte temeinice intr-un domeniu de activitate’

b) care afost chenata laefectuarea actiunii procesuale in cf cu legea procesual penala

c) care nu se afla in situatie de incompatibilitate cin cf cu legea

scopul pt care specialistul se atrage in procedura penala si anume pt acordarea ajutorului necesar organului de urm penala sau a instantei.

Expertul este persoana numita pentru a efectua investigatii in cazurile prevazute de CPP, care nu este interesata in ezultatele cauzei penale si care, aplicind cunostintele speciale din domeniul stiintei, tehnicii, artei si dina lte domenii,prezinta rapoarte in baza acestora.

In ceea ce priveste incompatibiliatile atit a expertului cit si a specialistului, ele sunt prevazute de lege. Astfel nu poate fi in calitate de specialist sau expert daca el personal sau rudele acestuia sunt direct sau indirect interesate in process, daca el este partea vatamata sau reprezentant al ei, parte civila, parte civlmente responsabila, daca este sot sau ruda cu una din partile mentionate sau cu invinuitul, banuitul sau inculpate; daca exista relatii de rudenie sau in relatiile de dependenta de persoana care efctueaza urmarirea penala; daca nu e in drept sa fie in aceasta calitate in baza legii sau a sentintei judecatoresti, etc.

Legislatia CEDO prevede ca expertul sau specialistul trebuie sa fie independent, nu poate face parte din aceeasi autoritate care investigheaza. Astfel, in acest sens legislatia noastra corespunde cu legislatia CEDO.

O problema elocventa in legea procesual penala nationala este stabilirea unui expert sau specialist independent de catre unul din avocatii partilor. CEDO ne arata in cauzele sale ca partile sunt libere sa stabileasca un expert sau un specialist independent pentru a face expertiza sau pentru a se pronunta asupra anumitor situatii ce tin de competenta sa.

213.Definiti scopul si limitele confidealitatii urmaririi penale

Confidentilitatea urmaririi pen. este o institutie a DPP care are ca scop protejarea desfasurarii activitatilor procesuale in mod normal. Sarcinile urmaririi penale pot fi realizate numai daca publicitatea procesului, proprie fazei de judecare este limitata, in cazul in care elementele cauzei penale nu s-au conturat iar probele urmeaza a fi srinse desfasurarea activitatilor procesuale in mod public ar tergiversa si ingreuna aflarea adevarului. Confidentiaitatea urmaririi penale este reglementata de CPP care stabileste ca materialele urmaririi penale nu pot fi date publicitatii decit cu autorizatia persoanei care efectuiaza urmarirea si numai in limitele in care aceasta considera ca este posibil. Limitele confidentialitatii urmaririi penale sunt stabilite de faptul ca publicarea acestor date nu vor prejudicia urmarirea penala sau securitatea persoanelor participante in proces si de asemenea publicarea acestor date sa nu incalce prezumtia nevinovatiei si sa nu afecteze interesele altor persoane si desfasurarea urmaririi penale. Interdictia de a divulga datele urmaririi penale se impune persoanelor implicate la proces pe o periaoda nedeterminata-pina la terminrea urmaririi penale.214.Distingeti masurile de pastrare a confidentialitatii urmaririi penale de masurile pastrarii secretului de stat, comercial si a altui secret ocrotit de lege

215. DOMNULE judecator de instructie,Subsemnatul(a) …………., domiciliat(a) in

………….., formulez:PLANGEREA DE INCALCARE A SECRETULUI

CORESPONDENTEI

impotriva ORGANULUI DE URMARIRE PENALA din sectorul Botanika.

Data depunerii……………Semnatura,……….DOMNULUI JUDECATOR DE INSTRUCTIE

…………….

216. cf CPP, martorul este persoana care poseda informatii cu privire la vrei circumstanta care urmeaza sa fie constatata in cauza. Pt ca o pers sa devina martor, trebuie sa intruneasca anumite conditii:

Existenta unui process penal in curs de desfasurare in fata organ de urm penala sau inst de jud

Existenta unei pf care cunoaste anumite fapte si imprek=jurari cu privire la circumstanta care urmeaza a fi costatata

Citarea in modul prevazut lege procesuala in calitate de martor de catre organ de urm penala sau inst de judecata.

Nu pot fi in calitate de martori:1. Pers care din cauza deficientelor fizice sau psihice n

sunt in stare sa inteleaga just imprejurarile2. aparatorii, colaboratorii baroului de avocati – pt

constatareea unor date care le-au devenit cunoscute in legatura cu adresarea pt acordarea de asistenta juridica

3. pers care cunosc o anumita info referitoare la cauza in legatura cu exercitarea de catre ele a atributiilor de reprezentanti ai partilor

4. judecator, procurer, reprezentantul organ de urm penala, grefierul- cu privire la circums care le-au devenit cunsocute in legatura cu exercitarea atributiilor lor procesuale, cu exceptia cazurilor de participare la retinerea in flagrant delict

5. jurnalistul- pt a preciza persoana care i-a prezentat anumita informatie cu conditia de a nu-I divulga numele, cu exceptia caz kind pers doreste benevol sa depuna marturii

6. slujitorii culteror- despre circums care le-au devenit cunoscute in legatura cu exercitarea atribuliior lor

7. medical de familie si alte personae care au acordat ingrijire medicala- la viata private a persoanelor pe care le deservesc

217. Aparatorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezinta interesele banuitului, invinuitutlui, inculpatului, ii acorda asistenta juridical prin toate mijl si metodele neinterzise de lege. Aparatorul nu poate fi asimilat de catre organelle de stat si persoanele cu functie de raspundere cu persoana, interesele careia le apara si cu caracterul cacalitate de uzei penale care se examineaza cu participarea lui.

In calitate de aparator in procesul penal pot participa: a) avocatulb)alte pers abilitate prin lege cu atributii de aparatorc)un avocat din strainatate in cazul in care acesta este

asistat de un avocet.

Persoanele date capata statutul de aparator in momentul in care si-a asumat angajamentul de a apara interesele persoanei, cu consemtamintul acesteia. aparatorul are drepturi consdintite in legea procesual penala cu ar fi: dreptul de a cunoaste esenta banuielii, sa explice drepturile pers pe care o reprezinta, sa participle la efectuarea de catre organ de urm penala a actiunilor procesualeConform CPP persoana care a fost citata in calitate de martor are dreptul sa invite un avocet care ii va reprezenta interesele in organul de urm penala si o va insoti la actiunile procesuale effectuate cu participarea sa. Drepturile avocatului martorului sunt reglementate de legea procesual penala. In acest sens el are dreptul sa stie in care cauza penala este citata persoana pe care o reprezinta, sa asiste e tot parcursul desfasurarii actiunii procesuale la care participa persoana pe care o reprezinta, sa inainteze cereri, sa explice martorului drepturile lui sis a atentioneze pers care efectueaza actiunea procesuala asupra incalcarilor comise de ea, sa se adreseze, cu permisiunea organ de urm penala, persoanei interesele careia le reprizinta cu intrebari, observatii, indrumari, sa faca cunostinta cu procesele-verbale ale actiunilor procesuale la care au participat el si persoana interesele careia le reprezinta si poate sa ceara completarea sau includerea obiectiilor sale in process-verbal respective. Notiunea de aparator de mult mai larga, in cluzind in sine si avocatul si un avovat din strainatate. Aparatorul e acordata banuitului, invinuitului,inculpatului din oficiu daca acesta nu are posibilitate sasi asigure unul, iar martorul poate lua avocet doar din proprie

initiativaAparatorul are mai multe drepturi ca avocatul martorului, intrucit are dreptul de a afce cunsotinta cuu intreg dosarul, iar avocet martorului doar cu partea care vizeza clientul sau. Avocatol martorului poate adresa intrebari doar cu acodul organ de urmarire penala, iar aparatorul la proprie initiativa.Avocatol martorului spre deosebide de aparator nu are dreptul de a inainta apel sau recus. Martorul poate fi asista de un avocet doar la etapa urmaririi penale, iar aparatorul pe tot parcursul desfasurarii pocesului.

218. HOTĂRÂRE nr.2-3d-88/10 privind înlăturarea din process al avocatului martorului30 martie 2010 mun. Chişinău

Examinând chestiunea cu privire la privind înlăturarea din process al avocatului martorului domnului Denis Zubco,

C O N S T A T Ă:Procurorul General a informat Consiliul Superior al Procurorilor desprenecesitatea adoptării unui nou model al legitimaţiei de procuror, care ar fi maipractic, protejat de semne distincte în corespundere cu cerinţele noilor tehnologiiinformaţionale.Potrivit pct.2.2 lit.o) din Regulamentul Consiliului Superior al Procurorilor,

art.74 alin.(1) din Legea cu privire la Procuratură, Consiliul Superior alProcurorilor aprobă modelul legitimaţiei de procuror.Studiind mostra prezentată de Procurorul General, în conformitate cuprevederile art. 74 din Legea cu privire la Procuratură, pct.2.2 lit.o) dinRegulament, Consiliul Superior al Procurorilor,H O T Ă R Ă Ş T E:1. A aproba modelul legitimaţiei de procuror conform mostrei prezentate înAnexă.2. Hotărârea se remite secţiei personal pentru informare.

Procurorilor Iurie Garaba

219. Masuri de protectie sunt acele masuri aplicate de organul de urmarire penala sau intsanta de judecata in scopul asigurarii securitatii participantilor la procesul penal a caror viata, integritate corporala, liberatate ori proprietate sunt amenintate ca urmare a faptului ca detin date pe care au acceptat sa le furnizez organelor judiciare si care constotuie probe concludente cu privire la savirsirea unor infractiuni grave, deosebit de grave, exceptional de grave. Temeiurile pt aplicarea masurilor de protectie apers in proce penal sunt: 1. existenta unei stari de pericol in privinta pers

2. depunerea sau acceptarea depunerii unor declaratii privitoare la infr grave, deosebit de grave, exceptional de grave 3. Declaratiile prezinta probe concludente in descoperirea infractiunii sau pt judecarea obiectva acauzei

220. cf Legii cu privire la protectia de stat a partii vatamate, a martorilor si a altor persona care acorda ajutor in process penal masuriel de asigurare a securităţii participanţilor la procesul penal sunt clasificate in ordinare si extraordinare. În functie de circumstantele concrete, pentru asigurarea securitatii persoanelor protejate, pot fi aplicate urmatoarele masuri de protectie de stat:1) ordinare:a) paza personala, paza locuintei si averii;b) eliberarea mijloacelor speciale de aparare individuala, de legatura si de informare privind pericolul;c) plasarea temporara în locuri lipsite de pericol;d) tainuirea datelor despre persoana protejata;2) extraordinare:a) schimbarea locului de munca (serviciu) sau studii;b) stramutarea în alt loc de trai, cu atribuire obligatorie a locuintei (casa, apartament);c) schimbarea actelor de identitate prin schimbarea numelui, prenumelui si patronimicului; schimbareaexteriorului;

d)examinarea cauzei în sedinta judiciara închisa.

Legea cu privire la protectia martorilor si altor participanti la process, prevede 3 categorii de masuri:

a)masuri procedurale penale, prevazute de cppb)masuri urgente, masuri de protectie, masuri de

asistentac)masuri de protectie pri n actiuni de investigatie

operative

Masuri procedurale: examinaea cauzei in sedinta inchisa, audierea martorilor dupa modalitatie speciale,prezentarea pers spre recunoastere astfel ca sa excluda vizibilitatea persoanei, interceptarea comunicarilor in cazul unor amenintari de aplicarea a violentei impotriva partii vatamate, tainuirea datelor privind identitatea martorilor si altor personae.

Masuri urgente:asigurarea pazei persoanle alocuintei, a bunurilor, interceptarea comunicarilor persoanei protejate, plasarea temporara intr-un loc sigur, protejarea sau limitarea deplasarii, eliberarea mijloacelor speciale active si passive de protectie personala.

Masuri de protectie: protectia datelor de identitate, audierea cu aplicarea unor modalitati speciale, schimbarea identitatii, schimbarea domiciliului sau locului de trai.

Masuri de asistenta: intergrarea in alt mediu social, asigurarea unui venit decen pina la gasirea unui loc de munc, asistenta medicala, asistenta juridical, asistenta psihologica si sociala, etc.

221. Ctateanul macovei a fost de accord sa depuna marturii impotriva lui Moldovanu ca l-ar fi vazut cum a savirsit omorul a 3 persoane. Moldovanu l-a amenintat ca

daca se va prezenta in judecata pentru a-si mentine marturiile il va omori pe Macovei.

222. Citarea in procesul penal constituie actiunea procedurala prin care organul de urm penala, judecatorul de intructie sau inst de judacata asigura prezentarea unei pers in fata sa pt desfasurarea normala a procesului penal. Citarea se face printrun act procedural numita citatie. Chemarea unei pers in fata organ de urm penala sau a instantei de jud se face prin citatie scrisa. Citarea poate fi si prin nota telefonica sau telegrafica sau prin mijloace electronice, Citarea se face in asa fel ca pers chemate sa I s einmineze ciatatia cu cel putin 5 zile inainte de data cind ea trebuie sa se prezinte cf citatiei in fata organ respective. Citatia este indicviduala si trebueie sa cuprinda: denumirea organ de urm penala sau a instantei de jud care emite citatia, sediul acesteia, data emiterii si nr dosarului, adrsa celui ciatat,, ora,ziua luna si anul de prezentare a pers, mentioninduse consecintele legale in caz de neprezentare.

223. In cauza Zilimberberg, cetateanul Z. a pretins incalcarea art. 6 din Conventie si anume dreptul la un process echitabil . reclamantul a motivat incalcarea art 6 prin faptul ca el a fost citat cu o ora dupa inceperea procesului penal. Guvernu a negat faptul dat, insa nu a demonstrate aceasta.

Curtea a constatt ca a fost o incalcare a art 6 din CEDO. Articolul 6 al Convenţiei, interpretat în ansamblu, garantează dreptul persoanei acuzate de a participa efectiv la procesul său penal. Acesta include nu doar dreptul de a fi prezent, dar şi de a asculta şi a urmări procesul. Acest

drept face implicit parte din esenţa conceptului procedurii contradictorii şi poate fi, de asemenea, dedus din garanţiile prevăzute în sub-paragrafele (c), (d) şi (e) ale paragrafului 3 al articolului 6 - „să se apere el însuşi”, „să întrebe sau să solicite audierea martorilor” şi „să fie asistat în mod gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba folosită la audiere”). Este dificil de a vedea în această cauză cum reclamantul ar fi putut să-şi exercite aceste drepturi fără a fi prezent.

224. Cf CPP, principala modalitate de citare in cadrul procedurii penale este citarea in scris, printr-o citatie scrisa. Insa se admite si citarea telefonica, telegrafica sau prin mijloace electronice. Ciarea este o garantie de realizare a drepturilor cetatenilor. Cf CEDO, orice pesoana are dreptul să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer. Astfel, persoana are dreptul de a participa efectic la procesul sau si nu doar de a fi present, dar sa se apere singur,sa fie asistat de un interpret, sa solicite audierea martorilor. Din cele enumerate cel mai efficient mod de ciare este cea scrisa, intrukit soara as se poate demonstra ca persoana a primit citatia si a facut cunostinta cu aceasta.

In ceea ce priveste alte modalitati, nu am gasit asemea, intrucit cele mai importante si mai posibile, legea prosesual penala déjà le-a reglementat.

225. Nulitatea este o sanctiune procedural ace intervine atunci cind un act procedural sa indeplinit cu incalcarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege.

Nulitatea are ca effect ineficienta actelor realizate cu incalcarea dispozitiilor legale. . nulitatea procedurala indeplineste diferite functii in procesul de realizare a justitiei repressive. In 1 rind, ea asigura respecarea regulilor de baza a legalitatii procesuale. Fara prevederea in lege a sanctiunii nulitatii, regulile procesuale ar fi assimilate cu simple recomandari.Nulitatitile pot fi clasificate in functie de mai multe criterii. In functie de modul de exprimare in norma juridical, Dupa limitele cosecintelor, modul de aplicare, efecte, s.a1 nulitati exprese(prevazute de lege) si nulitati virtuale(ce decurg din reglementarea generala)2 nulitati absolute(pot fi invocate oricind, chiar din oficiu) si nulitati relative(invocate in timp util de catre cel interesat)3. nulitati totale(actul intreg) si nulitati partiale(numai o parte din acstul viciat)

226. Cf CPP incalcarea prevederilor legale care reglementeaza desfasurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural numai in cazul in care sa comis o incalcare a normlor procesuale care nu pot fi inlaturate decit prin anularea acestui act. Adica, nu orice incalcare a prevederilor legale atrage dupa sine nulitatea actuluci, dar numai incalcarile esentiale, de ex neinminarea ordonantei sau incheierii de aplicare a unei masuri preventive nu atrage nulitatea actului, avind in vedere ca banuitul, invinuitul poate solicita revocarea, inlocuirea sau poate ataca aplicarea acestei masuri.Nulitatea nu opereaza automat, prin simpla incalcare a legii. Pt a constata nulitatea, aceasta se cere sa fie invocate din oficiu sau de catre partile interesate. .Innvocarea nulitatii se face de catre cei interesati prin intermediul cererii, plingerii sau cailor ordinare si extraordinare de atac, indicindu-se o exceptie de nulitate, in caile de atac, nulitatea poate fi invocate ca motiv de apel, recurs sau temei de recurs in anulare.Organ de urm pen, judec de instructie si inst de jud in fata carora se invoca nulitatea trebuie sa constate daca sunt intrunite conditiile privind nulitatea sis a dispuna anularea actului procedural cu refacerea sau fara refacerea acestuia sau, dupa caz, refacerea fara anularea acestuia.

Procurorul in faza urm penale, controlind legalitatea actiunilor procesuale effectuate de orna de urm penala anuleaza ordonantele si procese-verbale ilegale sau restituie dosarele penale org de urm penala cu indicatii in scris privind refacerea anumitor acte procedurale.

227. Moraru a fost audiat in calitate de martor in cauza penala cu privire la infractiunea de omor, savirsita de munteanu. Moraru e cetatean rus si nu cunostea limba romana. Acesta a cerut un traducator, insa organul de urm penala a renuntat, motivind ca ii va ajuta ei sa inteleaga intrebarile puse. Avocatul lui Munteanu a cerut declararea nulitatii procesului-verbal de audiere a martorului Moraru.

„Curtea poate fi sesizată printr-o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie neguvernamentală sau de orice grup de particulari care se pretind victimă a unei încălcări, de către una din Înaltele Părţi Contractante, a drepturilor recunoscute în Convenţie sau protocoalele sale. Înaltele Părţi Contractante se angajează să nu împiedice prin nici o măsură exerciţiul eficace al acestui drept.”