rezolvarea

2
Rezolvarea „problemei ţiganilor“ – Băi, Valeriu, cum rezolvăm problema asta cu ţiganii care ne fac de rîs în Europa? Uite aşa, tam-nesam, după un training pe leadership, primesc întrebarea de la un domn cursant. În mod evident, omului i-a plăcut cursul şi se simte îndeajuns de bine încît să mă întrebe ce are el pe sufleţel. În afară de faptul că tocmai a aflat că sînt rom, nimic din ceea ce fac şi ştie despre mine nu îi poate sugera că aş fi vreun expert pe topica propusă de el – „ţiganii“. Instinctiv îmi vine să spun că o putem rezolva cu o campanie de lobotomie colectivă care să şteargă ideile preconcepute şi să permită mîrlanului rasist, prostului bine intenţionat şi intelectualului preocupat de leadership să priceapă că întrebările de acest fel sînt cam la limită. – Nu ştiu, dar tu cum crezi că am putea rezolva problema pedofililor, criminalilor şi alcoolicilor români verzi, că doar eşti şi tu în grupul cu riscul cel mai mare? Nu a fost deloc entuziast să caute soluţii. În 2003, la recomandarea preşedintelui de atunci al Parlamentului European, m-am întîlnit cu o deputată din Germania, care juca un rol foarte important în relaţia Uniunii Europene cu Europa de Est. Primul şoc a fost că doamna de vreo 60 de ani părea turnată într-un costum de piele de şarpe roşu, căci nu mi-am putut imagina cum s-ar fi putut îmbrăca în ceva care era atît de mulat. Decolteul generos, pînă aproape de buric, care expunea o piele cam zbîrcită şi plină de pistrui, mi-a permis o cunoaştere mult mai profundă a dînsei decît mi-aş fi dorit vreodată. Probabil această cunoaştere a fost şi motivul pentru care, fără a face vreo introducere, doamna deputată a intrat abrupt în subiect cu: „Problema voastră, a ţiganilor, este că faceţi prea mulţi copii“. Am înghiţit în sec şi i-am răspuns că, într-adevăr, asta cu copiii şi cea cu ţinutul cailor în apartamentele pe care ni le-a dat statul rămîn problemele fundamentale ale incluziunii sociale a romilor. A dat aprobator din cap. Apoi m-a întrebat generoasă dacă stau în Bruxelles. I-am spus că nu, căci nu ne lasă cu caii în oraş fără un permis special. Pe care nu îl am. Aşa că sînt nevoit să călătoresc împrejurul oraşului, să mai cînt, să mai cerşesc ca să mai fac şi eu un ban, să pot să îmi susţin hobby-ul de a mă întîlni cu parlamentari europeni şi de a discuta cu ei despre procesul de aderare şi mai ales despre efectul directivelor 78 şi 43. A fost un pic confuză, dar nu s-a prins. Sarcasmul probabil că nu intra în arhetipul „ţiganului“ din capul ei. Rezolvarea „problemei ţiganilor“ este tratată la fel de absurd pe cît sînt tratate şi poveştile cu caii ţinuţi în apartamentele de bloc. O zdrobitoare majoritate a celor pe care i-am întrebat cred că în mai toate oraşele mari din ţară au fost romi care şi-au adus caii în apartamentele primite de la stat. Nimeni nu a văzut asta cu propriii ochi, toţi au auzit de la un „prieten apropiat“ sau de la o „cunoştinţă“. Nimeni nu a fost însă în stare să îmi dea numărul de telefon sau să mă pună în legătură cu cei care au fost martori ai unor întîmplări cu cai în apartamente. Ca unul care a crescut de mic cu cai, îmi este foarte greu să îmi imaginez cum ar putea cineva, oricît de priceput ar fi, să urce zilnic un cal – să spunem la etajul 3 al unui bloc – şi apoi să îl şi „cazeze“ într-una dintre camerele minuscule ale apartamentelor comuniste. Ca să nu mai vorbim de operaţiunile de curăţare a balegii şi a pişatului de cal, căci mă îndoiesc de faptul că îşi imaginează cineva că romii îşi antrenează caii să folosească WC-ul din dotare. Însă considerînd că sînt destui care cred că putem să citim viitorul în cafea, în ghioc, în cărţi şi facem farmece, s-ar putea să am aşteptări un pic prea mari.

Upload: contscribd11

Post on 17-Dec-2015

3 views

Category:

Documents


2 download

DESCRIPTION

bnmbnm

TRANSCRIPT

  • Rezolvarea problemei iganilor

    Bi, Valeriu, cum rezolvm problema asta cu iganii care ne fac de rs n Europa?

    Uite aa, tam-nesam, dup un training pe leadership, primesc ntrebarea de la un domn cursant. n

    mod evident, omului i-a plcut cursul i se simte ndeajuns de bine nct s m ntrebe ce are el pe

    sufleel. n afar de faptul c tocmai a aflat c snt rom, nimic din ceea ce fac i tie despre mine

    nu i poate sugera c a fi vreun expert pe topica propus de el iganii.

    Instinctiv mi vine s spun c o putem rezolva cu o campanie de lobotomie colectiv care s tearg

    ideile preconcepute i s permit mrlanului rasist, prostului bine intenionat i intelectualului

    preocupat de leadership s priceap c ntrebrile de acest fel snt cam la limit.

    Nu tiu, dar tu cum crezi c am putea rezolva problema pedofililor, criminalilor i alcoolicilor

    romni verzi, c doar eti i tu n grupul cu riscul cel mai mare?

    Nu a fost deloc entuziast s caute soluii.

    n 2003, la recomandarea preedintelui de atunci al Parlamentului European, m-am ntlnit cu o

    deputat din Germania, care juca un rol foarte important n relaia Uniunii Europene cu Europa de

    Est. Primul oc a fost c doamna de vreo 60 de ani prea turnat ntr-un costum de piele de arpe

    rou, cci nu mi-am putut imagina cum s-ar fi putut mbrca n ceva care era att de mulat.

    Decolteul generos, pn aproape de buric, care expunea o piele cam zbrcit i plin de pistrui, mi-a

    permis o cunoatere mult mai profund a dnsei dect mi-a fi dorit vreodat. Probabil aceast

    cunoatere a fost i motivul pentru care, fr a face vreo introducere, doamna deputat a intrat

    abrupt n subiect cu: Problema voastr, a iganilor, este c facei prea muli copii.

    Am nghiit n sec i i-am rspuns c, ntr-adevr, asta cu copiii i cea cu inutul cailor n

    apartamentele pe care ni le-a dat statul rmn problemele fundamentale ale incluziunii sociale a

    romilor. A dat aprobator din cap. Apoi m-a ntrebat generoas dac stau n Bruxelles. I-am spus c

    nu, cci nu ne las cu caii n ora fr un permis special. Pe care nu l am. Aa c snt nevoit s

    cltoresc mprejurul oraului, s mai cnt, s mai ceresc ca s mai fac i eu un ban, s pot s mi

    susin hobby-ul de a m ntlni cu parlamentari europeni i de a discuta cu ei despre procesul de

    aderare i mai ales despre efectul directivelor 78 i 43. A fost un pic confuz, dar nu s-a prins.

    Sarcasmul probabil c nu intra n arhetipul iganului din capul ei.

    Rezolvarea problemei iganilor este tratat la fel de absurd pe ct snt tratate i povetile cu caii

    inui n apartamentele de bloc. O zdrobitoare majoritate a celor pe care i-am ntrebat cred c n

    mai toate oraele mari din ar au fost romi care i-au adus caii n apartamentele primite de la stat.

    Nimeni nu a vzut asta cu propriii ochi, toi au auzit de la un prieten apropiat sau de la o

    cunotin. Nimeni nu a fost ns n stare s mi dea numrul de telefon sau s m pun n

    legtur cu cei care au fost martori ai unor ntmplri cu cai n apartamente.

    Ca unul care a crescut de mic cu cai, mi este foarte greu s mi imaginez cum ar putea cineva,

    orict de priceput ar fi, s urce zilnic un cal s spunem la etajul 3 al unui bloc i apoi s l i

    cazeze ntr-una dintre camerele minuscule ale apartamentelor comuniste. Ca s nu mai vorbim de

    operaiunile de curare a balegii i a piatului de cal, cci m ndoiesc de faptul c i imagineaz

    cineva c romii i antreneaz caii s foloseasc WC-ul din dotare. ns considernd c snt destui

    care cred c putem s citim viitorul n cafea, n ghioc, n cri i facem farmece, s-ar putea s am

    ateptri un pic prea mari.

  • Problemele se rezolv de ctre specialiti. Angajarea celor mai buni experi n domeniu este primul

    pas n crearea unor politici, bugete, mecanisme i structuri care s ajute. Punctul de contact al

    Guvernului Romniei pe romi, cea mai important poziie n ceea ce privete problematica

    romilor, este ocupat de ctre o doamn care a recunoscut n mod public c experiena ei pe romi

    se reduce la participarea la cteva seminarii. Sigur are i civa prieteni care tiu cte ceva despre

    igani cu cai n apartamente.

    Consiliera prim-ministrului pe problematica de romi este de origine, aceasta fiind singura

    calificare pe care o are, dar care nu prea justific funcia deinut. Este ns foarte probabil s

    fie o ghicitoare senzaional n ghioc lucru de care actuala clas politic pare s aib mare nevoie.

    Exist cteva sute bune de experi cu doctorate, masterate i ani de experien lucrai n comuniti

    care i bat capul cum pot s implementeze ntr-un mod ct de ct acceptabil proiectele, de cele mai

    multe ori elucubrante, care ies din puul gndirii specialitilor din guverne i de la Bruxelles, care

    tiu i ei despre romi de la cunotine, din basme sau din filme. Ce-i drept, nu au cai, nu se pricep

    la ghicit i nici nu au una din marile caliti ale elitelor noastre politice tupeul.

    Valeriu Nicolae este activist pentru drepturile omului i fondator al Policy Center for Roma and

    Minorities.