REZIDUURI DE HORMONI SI SUBSTANTE ANABOLIZANTE IN ALIMENTE

Pornind de la premiza cã nevoia creeazã mijloacele, se poate întelege de

ce pentru a acoperi cerea mare de produse alimentare de origine animalã, cu

deosebire proteice, în contextul ,,boom-ului’’ de expensiune demograficã,

explozivã, s-a recurs şi la mijloace endocrine, hormonale de impulsionare a

cresterii în greutate a animalelor cu deosebire în masã muscularã. Progresele

spectaculare realizate de endocrinologie ín ultimii 10-15 ani, s-au reflectat

şi asupra tehnicii de folosire a hormonilor în procesul de crestere a animalelor

şi pãsãrilor, iar biotehnologia ultramodernã a pus bazele realizãrii

substantelor hormonale pe calea sintetizãrii biologice şi chimice. Aceste

substante au o deosebitã puritate chimicã si, cea ce a impulsionat mult

folosirea lor, a fost faptul cã revin la preturi de cost scãzute, acceptabil

economic.

Hormoni introdusi în zootehnie ca aditivi de crestere, au întâmpinat

restrictii sanitare de folosire în multe tãri.Se are în vedere un potential

efect nociv al rezidurilor de hormoni din carnea, laptele sau alte produse

comestibile obtinute de la animale sau pãsãri la care sau administrat

hormoni de crestere. Acest aspect sanitar este încã în disputã.

Diverse opinii oficiale sunt divergente, avand în vedere şi varetatea

aspectelor legate de aceasta tehnica de furaje (specificul hormonului,

nocivitate, metode analitice, doze, timp şi etape de administrare, specia

animalului, tipul de eliminare sau de inactivare a hormonului, produsul

alimentar vizat, tehnologii de fabricare sau de prelucrare culinara a

alimentelor).

O disputa înversunatã, care a avut şi un larg ecou în opinia

publica, a izbucnit în 1989 între autoritatile din Statele Unite ale Americii,

care erau interesate sa exporte carnea de vita, şi tarile din Comunitatea

Economica Europeana (Piata Comuna), care nu admiteau, incepand din anul

1988, folosirea substantelor hormonale sau alte substante anabolizante, în

scopul cresterii randamentului nutritional în zootehnie şi deci nici

importul de carne provenita de la animale hormonizate sau tratate cu

substante anabolizante. S-a declansat asa zisa „Batalie a hormonilor”.

Oficialitatile americane au aratat ca „C.E.E. nu a prezentat inca nici o

dovada care sa demonstreze ca folosirea adecvata a hormonilor de crestere

ar putea ameninta sanatatea oamenilor” şi ca practica comerciala a Pietei

Comune a fost adoptata fara baze stiintifice. Conflictul s-a axat în jurul

folosirii somatotrofinei bovine (BST), hormon de sinteza obtinut prin

biotehnologie. S-a convenit sa se intreprinda noi cercetari privind efectele

acestui produs. Administrarea hormonilor prefigureaza sporuri de productie

de lapte între 25 şi 40 % şi sporuri în greutate corporala de 16-26%,

eficiente economice hotaratoare pentru a se continua şi perfectiona acasta

tehnologie de obtinere a unor cantitati mari, suplimentare, de alimente

proteice animale .

B. Hormonii

Hormonii sunt substante secretate de celule organizate în glande cu secretie

interna, care pot regla, pe cale sanguinã, limfatica sau prin lichidul

cefalorahidian, activitatea altui grup de celule. Activitatea hormonilor este

coordonata de sistemul hipotalamohipofizar, adevãrat centru coordonator

neurohormonal al cresterii.

Hormonii naturali, cu implicatii în crestere, sunt: hormoni hipofizari,

tiroidieni, estrogeni, androgeni şi corticosuprarenali. Ca efecte comune acestor

hormoni, favorabile dezvoltarii şi cresterii organismului, pot fi menţionate

urmãtoarele: favorizarea sintezei proteice, creşterea scheletului osos, cresterea

masei musculare, cresterea volumului lichidelor extracelulare, cresterea

lipolizei.

Aceste actiuni anabolice conduc la cresterea în greutate corporala, la

micsorarea continutului în grasime şi la dezvoltarea masei musculare. La

cresterea în greutate corporala este inclus şi aportul mãrit al apei extra

celulare. O proprietate pretioasa a hormonilor hipofizari, respectiv hormonul

lactotrop, este aceea de stimulare a lactatiei. Mai multe tipuri de hormoni

au efect de stimulare a formarii de eritrocite.

Pericolul folosirii acestor hormoni, consta în posibila favorizare

carcinogenetica, tumorala şi o toxicitate ,,nehormonala’’ prezentata de

anabolizati sintetici.

C. Hormonii de sinteza

Hormonul cu cea mai mare şi recenta folosire în cresterea animalelor

este hormonul de crestere bovin prescurtat BST, din limba engleza (Bovine

SomatoTrofin).

Se cunoaste, de mai mult timp, faptul ca tratarea vacilor de lapte cu

hormoni naturali produsi de glanda pituitara face sa creasca semnificativ

productia de lapte. Dar operatia de obtinere a hormonului era scumpa,

nerentabila. In ultimii ani s-a reuşit sinteza acestui hormon prin biotehnologie

şi anume prin recombinarea acidului deoxiribonucleic (ADN), putand fi

produs, în mari cantitati de microogranisme. Ca tehnica folositã, gena de

producere de BST la vacã a fost izolata şi inserata într-o bacterie (o suse de

E.coli). Bacteriile au fost lasate sa creasca printr-un proces de fermentatie

controlat. In acest timp se produc cantitati considerabile de BST. Bacteriile

sunt apoi omorate, iar BST este separat şi purificat; este construit dintr-un

singur lant polipeptidic (Armstrong, 1988).

Somatotrofina exogena porcina (PST) realizeaza cresterea în greutate si

eficienta consumului de hrana (indicele de consum) şi micşoreaza producerea

de grasime corporala, la corp

Experientele pe porci masculi castrati, cu greutate de 25-55 kg ,

injectati zilnic cu PST, au consemnat o crestere în greuate suplimentara de

16-26%, asociata cu cresterea contimutului în proteine şi în apa din corp si o

scadere a grasimi corporale. Eficienta nutritiva (consum/crestere) s-a marit cu

cca 23% (Campbell şi colab 1987).

In cercetari efectuate pe vitei masculi castrati, injectati de 2 ori pe zi

cu somatotrofin ovin (OST), aprox. 0,19mg /kg greutate a crescut cu 20%,

continutul în proteine cu 25% , iar grãsimea de depozit din carcase a scazut cu

27%. Eficienta nutritiva a crescut cu 14%.

D. Beta agoniştii

Efecte anabolice asemanatoare hormonilor, la gaini,porcii,bovine si oi,s-

au obtinut cu agonisti reduce continutul in grasime şi favoarea tesutului

muscular.Greutatea carcasei creste si este insotita de hipertrofia musculara la

pasari si rumegatoare, imbunatatesc cresterea in greutate si eficienta

nutritiva;la porc este imbunatatita numai eficienta nutritiva .

Beta agonistiii au propietati lipolitice si antilipogene si maresc retentia

azotului. Cresc glicoliza, productia de lapte si consumul de oxigen. Ca

urmarea intensificarii metabolismul rezulta, in final, o ridicare a pH-ului

muscular. La analiza carcasei intregi tocate sau a muschilor separati, a rezultat

mai putina grasime si mai multa proteina si apa

Din activitatea hormonilor sintetici si a beta agonistilor, ca substante

anabolizante, rezulta ca, pe langa o imbunatire semnificativa a cresterii in

greutate si impulsionarea productiei de lapte, mai ofera largi perspective de

manipulare a compozitiei carcasei, in sensul inbunatatiri valorii nutritive si

calitatii carnii. Scaderea continutului in grasime, imbogatirea in substante

proteice, cresterea masei musculare, reducerea cantitativa a colagenului-sunt

obiecte privind ridicarea cantitati carnii, realizabile pana acum numai pe cale

genetica (de ex. porci de carne), necesitand ani indelungati de incrucisari

experimentale pentru a realiza produsi de caractere genetice stabile.

Cercetarile sunt avansate privind identificarea cailor nervoase si

hormonale de control ale acestori caracteristici, astel incat sa se poata

prevedea, la animalele tinere, potentialul acestor performante si manipularea

lor prin mijloace furajere, imunologice suu chimice.

E. Prezenta reziduurilor de hormoni in alimente

In cartea sa „Les bases de l’alimentation”, din 1964, R. Ferrando semnala

prezenta in alimente a substantelor de tip corticosteroid si substante cu

actiune asupra tiroidei cu deosebire in lapte de consum si in carne. Acesti

hormoni provin din acvtivitatea hormonala endogena dar si ca urmare a

consumarii de catre animale a unor plante cu continut de substante cu

actiune hormonala, de ex varza de Bruxelles. Laptele de vaca contine estrogeni,

androgeni, corticosteroizi, antitiroidieni. Ferrando semnala faptul ca erau

putine cunostinte de farmacodinamie, toxicologie, metabolism, fiziopatologie

privitoare la aceste substante din alimente. Se poate afirma ca si in prezent

exista putine cunostinte privind prezenta si fiziopatologia substantelor

anabolizante din alimente. Sunt necesare inca numeroase cercetari pentru a

stabili norme sanitare fundamentale stiintific.

Folosirea substantelor anabolizante in scopul de a obtine plusuri de

alimente proteice de origine animala, cu un consum mai scazut de furaje, nu

trebuie respinsa, ab initio, ca un atentat la sanatatea publica si trebuie studiata

pe numeroasele sale fatete, in vedera instituirii celor mai adecvate mijloace de

folosire si de control .

La evaluarea riscului patogen al prezentei reziduurilor de hormoni in

alimente trebuia sa se faca o distinctie neta intre hornoni naturali si hormoni

de sinteza sau modificati pe cale chimica.

Practic, reziduurile de hormoni naturali din alimente nu reprezinta

un pericol pentru consumatorul uman, deoarece nu sunt absorbiti pe cale

digestiva, iar prin administrare la animale de consum, prin injectare sau

implantare, sunt eliminati, dupa conjugare glucuronica in ficat. In

cazurile, mai rare, cand hormoni naturali sunt absorbiti prin mucuoasa

digestiva, sunt repede excretati, dupa o conjugare glucuronica.

Cea mai mare parte a substantelor anabolizante de sinteza sau a

hormonilor modificati pe cale chimica, cum sunt dietilstilbestrolul

(DES), hexestrolul, zeranolul si acetatul de trenbolon, pot prezenta

nocivitatea pe trei considerente principale : a) absortia pe cale digestiva; b)

o activitate puternica si c) prezenta metabolitilor cu efecte endocrine

sau toxice. Ca urmare, nu pot fi considerati ca simpli hormoni. Tocmai aceasta

toxicitate „nehormonala”, ar trebui luata in considerare la evaluarea riscurilor

prezentate prin anabolizanti (Metzler, 1984).

Reziduurile de substante anabolizante din alimentele de origine animala

pot proveni atât prin administrare la animale pentru a mari productia de carne

dar si in scopuri terapeutice, de medicina veterinara. Folosirea in terapeutica

veterinara este conditionata intre altele, si de respectarea intervalului minim de

timp, reglementat prin norme sanitare veterinare, de la administrarea si pâna la

sacrificarea animalului in scop alimentar.