LLiviUiviU iioANoAN ssToiCiUToiCiU ■■EEUgENUgEN NNEgRiCiEgRiCi sEsE

MăRTURisEŞTEMăRTURisEŞTE

EvENiMENTEvENiMENTEdiToRiAL ■EdiToRiAL ■

ToLsToi, ToLsToi, JURNALJURNAL ––ediţie definitivăediţie definitivă

Clubul Clubul Ideea EuropeanăIdeea Europeană

NNiCoLAEiCoLAE BBREBANREBAN ■■MMAREŞALULAREŞALUL

■ T■ TEŞUEŞU ssoLoMoviCioLoMoviCi: : „M-am străduit să nu fiu„M-am străduit să nu fiu

nici procuror, nicinici procuror, niciavocat al mareşaluluiavocat al mareşalului

Antonescu”Antonescu”

REvisTă NAţioNALă de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXiii · NR. 3 (720) · MARTiE 2012

EugEn nEgrici

TTopop CoNTEMpoRANUL ■ CoNTEMpoRANUL ■ Cartea anului • 2011Cartea anului • 2011EEvENiMENTvENiMENT EdiToRiALEdiToRiAL: :

ddoMNiţAoMNiţA ŞŞTEfăNEsCUTEfăNEsCU ■ ■ 11 ani din istoria României11 ani din istoria României

MMoNiCAoNiCA ssăvULEsCUăvULEsCU vvoUdoURioUdoURi ■ L■ LAA piCioARELEpiCioARELE EiEi ERAERA

ToATăToATă AATENATENA

INEDITINEDIT ■ ■ Emil IordacheEmil Iordache ■ ■ Nobelul şi gafeleNobelul şi gafele

2

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

aura chriSti

(redactor-şef)

aNdrei Potlog

carMeN duMitreScu

Mihaela david

adriaN ioNuţ Preda

MariuS tudoSe

corespondenţi din străinătate:MoNica SăvuleScu-voudouri (grecia)eMil raţiu (italia)eugeNia duMitriu (SPaNia)PhiliPPe PaliNi (fraNţa)Mircea gheorghe (caNada)

rubrici:luiza BarcaN, iuliaN Boldea, ştefaN BorBély, MariaN victor Buciu,coNStaNtiNa raveca Buleu, căliN

căliMaN, iriNa cioBotaru, BogdaN creţu,coNStaNtiN cuBleşaN, Nicoleta daBija,SiMoNa drăgaN, daNa duMa, cătăliN

ghiţă, rodica grigore, BedroS horaSaNgiaN,BoriS MariaN, ştefaNia MiNcu, MariN radu MocaNu, jeaNa MorăreScu,adriaN diNu rachieru, Maria-aNa tuPaN,liviu ioaN Stoiciu, alex ştefăNeScu,adriaNa teodoreScu, Magda urSache,Petru urSache, răzvaN voNcu

vignetele rubricilor – laura PoaNtă

viziune grafică – Mircia duMitreScu

apare sub egida uNiuNii Scriitorilor

editor: asociaţia coNteMPoraNul

iSSN 1220-9864revista este înregistrată la oficiul de Statpentru invenţii şi Mărci (oSiM)

adresa: asociaţia coNteMPoraNul

o. P. 22, c. P. 113Sector 1, Bucureşti cod 014780tel./fax: 021. 212 56 92 tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Str. Blănari, nr. 21, et. 1, sector 3, Bucureşti

revista este membră a asociaţieiPublicaţiilor literare şiediturilor din românia (aPler)www.apler.rorevista este membră a aso ciaţiei revistelorşi Publicaţiilor din europa (arPe)e-mail: contemporanul@yahoo.comwww.ideeaeuropeana.ro

CoNtempoRANUL. ideeA eURopeANă

are 40 de pagini

tipar: Sc PriNt Multicolor Srl &asociaţia euroBuSiNeSS

unica responsabilitate a revisteiCoNtempoRANUL. ideeA eURopeANă

este de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform art. 205-206 codPenal, revine exclusiv autorilor

ilustrăm acest număr cu fotografii realizate de luiza BarcaN (grecia)

ApElpEntru SAlvArEA culturii

românE viisemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

S

U

M

A

R

PolemiceNicolae BreBaN l Mareşalul/ 3LecturiBogdaN creţu l uN caz draMatic: Petru duMitriu/ 4■ Eveniment editorialtolStoi, JURNAL – ediţie definitivăNicoleta daBija l câteva roSturi şi Poveşti îN jurNalullui tolStoi/ 5(Con)texteMaria-aNa tuPaN l MaSca Morţii roşii/ 6Cronica literarăştefaN BorBély l uN tratat ştiiNţific deSPre „ceNuşari”/ 7 răzvaN voNcu l uN recurS la MeMorie/ 8Coasta lui Apolloaura chriSti l doStoievSki – NietzSche. elogiul SuferiNţei. CUNoAşteReA CA RitUAL AdUs pe Limită/ 9LecturicoNStaNtiN cuBleşaN l o MiStică de halou doStoievSkiaN / 10coNStaNtiNa raveca Buleu l ceNzura îN roMâNia/ 11Pagina 12 BedroS horaSaNgiaN l diverSe/ 12LecturicătăliN ghiţă l Poetica figurilor orieNtale îN PoeziaroMaNtică eNgleză. rePrezeNtări ale figurilor uMaNe(iii)/ 13Pe cont propriuliviu ioaN Stoiciu l eugeN Negrici Se MărturiSeşte/ 14PolemiceMagda urSache l toNuri şi SeMitoNuri/ 15LecturiMariaN victor BuciulficţiuNea MeMoriei, MeMoria ficţiuNii/ 17VizorştefaNia MiNcu l o Poezie tulBurătoare PriN violeNţă/ 18Cărţi, cărţi, cărţialex ştefăNeScu ladriaN PăuNeScu a îNviNS/ 19ProfiladriaN diNu rachieru luN Poet Mediatic: adriaN PăuNeScu/ 20■ InediteMil iordache lNoBelul şi gafele/ 22Top CONTE ■ Cartea anului • 2011/ 24 EvenimentClubul Ideea Europeanăteşu SoloMovici: „M-aM Străduit Să Nu fiu Nici Procuror,Nici avocat al Mareşalului aNtoNeScu”Participă: veroNica BârlădeaNu, Nicolae BreBaN, aurachriSti, teşu SoloMovici, SoriN roşca StăNeScu, răzvaNteodoreScu/ 26BoriS MariaN lo Biografie a lui ioN aNtoNeScu şi ecourile ei/ 29Antologiile ConteioN cocora lviaţa ca o roată/ 30LecturiSiMoNa drăgaN lPoveştile SultaNului/ 31VizoriuliaN Boldea l Nichita StăNeScu – arhitectura eroSului/ 32LecturijeaNa MorăreScu lo filiaţie NeexPlorata: MariN MiNcu –aNtoNiN artaud/ 33FilmdaNa duMa leStetica SurPrizei/ 34căliN căliMaN lPortretul uNui aN ciNeMatografic/ 35Cartea străinărodica grigore lcătre o Nouă eStetică/ 36Scrisori din BalcaniMoNica SăvuleScu voudouri l la Picioarele ei era toatăateNa / 37■ Eveniment editorialdoMNiţa ştefăNeScu l11 ANi diN istoRiA RomâNiei/ 38ioN criStoiu l iNStruMeNt de lucru/ 39roBert turceScu lSecveNţe diN iStoria ce va Să viNă/ 39

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

călin căliman ■ istoria filmuluiromânesc Colecţia Dictionare &enciclopedii

Am văzut cu Călin Căliman multe, multe filmeromâneşti, ne-am luat de cap pentru nu ştiu câte,am râs împreună la atâtea şi atâtea prostii, amtremurat pentru soarta celor hărăzite, mai presusde toate ne-am găsit împreună în ideea aceea a

lui Perpessicius: „În orice naufragiu creatorul trebuie să caute o perlă”,încât pot scrie că am suficiente motive pentru ca istoria lui să fie bine-venită în Cinemateca mea personală.

Radu CosaşuIstoria filmului românesc, datorată lui Călin Căliman, mi se pare a fi oîncercare majoră de sinteză a istoriei a mai bine de un veac din istoriaunei arte care n-a dus deloc lipsă de detractori, de apologeţi neinspi-raţi, de confraţi cu orgolii exacerbate, de oportunişti identificabili dupăconjuncturile unei epoci sau alteia.

Călin StănculescuMarin Preda ar fi cântărit cartea în mâini, cu admiraţia hâtră pe carei-o stârneau volumele masive. (...) Dacă prin absurd ar pieri documen-te, fişe, dicţionare, dosarele cu ecouri din presa vremii şi ar rămânedoar această Istorie a Filmului românesc (...), de curând distinsă cuPremiul Asociaţiei Criticilor şi Filmologilor, din paginile ei s-ar puteareconstitui unul dintre posibilele chipuri ale filmului nostru.

Magda Mihăilescu

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Aura christi ■ Sfera frigului

O surpriză de mari proporţii neface Aura Christi, cu suita ei depsalmi scrişi parcă de o soră pânăacum necunoscută a fraţilor Karamazov. Prolificitateaautoarei, care te face să te gândeşti automat la improviza-ţie şi superficialitate, este, dimpotrivă, în mod paradoxal,expresia unui patetism abisal, a unei căderi în transă.Fiecare vers are rezonanţă în sufletul cititorului, ca o pro-

poziţie rostită sub bolţile unei catedrale. Alex Ştefănescu

Iată, în cuvintele Aurei Christi, curgând abundent, din surse ascunse, fluidulvivifiant al poeziei, să nu ne temem de retorica majusculelor, al marei Poezii.

Nicolae BalotăMignonă şi bătăioasă, cheltuind pasionalitate, războinică în pofida fragilităţii,împrăştiind texte curajoase pe care amicii internauţi nu ezită a le califica „dina-mită curată”, supărând pe mulţi, scriind febril, asumându-şi riscurile Balcaniei(„linşată”, pedepsită, izolată etc.), Aura Christi, citând vorbele „atroce” iubituluiNietzsche, vrea să devină ceea ce este: poetă. (...) Metamorfoza e izbitoare;discursul a devenit sincopat, auster, de o incantaţie adumbrită, celebrând„viaţa de vis” (...), pentru a conchide că, doar povestită, viaţa e trăită. Mulţi din-tre exegeţii Aurei Christi au subliniat „fulminanta ascensiune” a poetei.Penetrantă, Aura Christi a avut şansa de a fi fost văzută în mediile bucureşte-ne. Dar meritele poetei, dincolo de suportul valoric, stau şi în tenacitatea auto-construcţiei, promovând – programatic – „ruptura”.

Adrian Dinu Rachieru

aveam şapte sau opt ani, în primeleclase primare, la lugoj, în refugiu cufamilia mea, tatăl meu abia scăpat dindetenţia maghiară de la oradea, deoa-

rece refuzase să se retragă cu armata română dinnordul ardealului şi continua să predice în bisericasa, de lângă Baia Mare, făcând clare şi repetate alu-zii la originea noastră latină şi la unitatea naţională– când am tresărit pentru prima oară în viaţa meade... viitor adult, în clasa învăţătoarei mele de laşcoala de aplicaţie, domnişoara Mia Pop, refugiatăîmpreună cu noi, sora marelui lingvist Sever Pop(care, se ştie, împreună cu Sextil Puşcariu, mari lingvişti ambii, au iniţiat una din cărţile, din atlasu-rile de căpătâi ale limbii române, volumele de Atlaslingvistic, scoase la cluj, înainte de război şi duse,din fericire, la capăt, sub mandatul de preşedinte alacademiei române, de eugen Simion, asistat deeminentul lingvist Marius Sala), da, când domnişoa-ra Mia Pop ne-a vorbit pentru prima oară, aşezatănonşalant în mijlocul nostru, pe una din acele dispă-rute şi simple bănci de lemn, despre dacii şiRomanii. o recunosc, uimit eu însumi de aceastămemorie care, chiar şi în frânturi sau în fragmente,nu vrea să se topească între altele, poate mai impor-tante, j’ai tiqué, cum zice franţuzul, am tresărit,am... vibrat! o vibraţie greu nu numai de transmis,dar şi greu de explicat spiritelor ironice şi sceptice deazi, o vibraţie din care, mi se pare, s-a născut şi febraepică care m-a cuprins şi dominat până azi. un fel deciudat neastâmpăr, o mândrie puţoiască, dacă vreţi,care nu s-a mai deslipit demine, de straturile, vai, labo-rioase ale subconştientuluimeu, o febră care m-a împinssă caut în altă parte decât înceea ce se chema realitateade zi cu zi sau, mai ales, carea subminat continuu toatevariantele şi mărturiile pecare mi le făceau adulţii,atunci şi apoi contemporanii,asupra realităţii. Nu-nu, eu,în acea oră de istorie a anu-lui ‘42, am ales nu numai fic-ţiunea, dar şi, să zicem,grandoarea ei, refuzând,apoi, consecvent, orice mini-malizare, fragmentare saucalomniere a trecutului sauprezentului – colectiv saunu.

la cei şapte-opt ani aimei – mai ştii, poate au fostinflexiunile vocii domnişoa-rei învăţătoare Mia Pop (tra-casată apoi de securitate dinpricina fratelui ei, marelelingvist, care fugise înBelgia, la universitatea dinlausanne, unde a şi murit )– nu voiam ca stirpea mea sau a familiei mele să seoprească la orizontul vizibil şi probatoriu al oricăreigenealogii sau filiaţii, ci voiam, în instinctualitateamea pueril-tembelă, dar iată, într-un fel vizionară,să se afunde în timp şi să se bucure de seminţii şiprofiluri cu care începe timpul. şi dacă e just şi înistoria psihologiilor adagiul didactic care se referă laştiinţele naturii că ontogenia repetă filogenia, eu, înacea mică sală de clasă, alături de alţi câţiva mucoşipersiflanţi şi tinerele rigide, mi-am primit primulavertisment a ceea ce urma să mă aştepte – grav,apăsat şi nu rareori sub semnul maniei: căutareaunui simbol şi a unei grandori, posibile şi necesare,să-i zicem, într-o lume veşnic tributară accidentuluişi fatalităţii. re-trăind frisonul istoric pe care l-amrecunoscut câţiva ani mai târziu ca fiind al corifeilorşcolii ardelene, dar şi al junelui eminescu care adormit o noapte în fânul din podul seminaruluigreco-catolic de la Blaj. şi al altora, evident.

ei bine, ca să scurtez, în aceeaşi cărţulie deistorie de şcoală primară sau ce-o fi fost, am datpeste prima poezie politică a vieţii mele, câtevacatrene, însăilate probabil de unul din acei veşnicipoestraşi care însoţesc, ca vivandierele – hoţii sau

miniştrii pe căpeteniile unei naţiuni, închinată luiantonescu. mareşal din lacrimă născut... suna pri-mul vers şi e tot ce ţin minte, dar mi se pare că e sufi-cient pentru a înţelege – fapt ce urma să se întâmpleabia mai târziu, lucru pe care unii distinşi cronicarişi literaţi nu l-au înţeles nici mai apoi! – că în ficţiu-nea istoriei se amestecă figurile zise de bronz, legen-dare, cu cele încropite, vopsite strident peste noapteşi care ar trebui să ne liniştească, să ne alunge iutepanica reală şi, dacă e posibil, să ne înalţe încă odată spre o fermă credinţă în continuitatea şi necesi-tatea sfântă a naţiei noastre.

e interesant că, în acei ani de război sfânt şi dedictatură antonesciană, după câte îşi aduce amintecopilaşul de şase şi de zece ani care am fost, ca şidupă mărturisile familiei mele, eu nu am simţit şi nus-a simţit războiul, în afara ştirilor de pe front, adeceselor şi a realelor sau falselor înaintări sauretrageri elastice, tactice. Nu apăruse nici un fel depenurie alimentară, circulaţia persoanelor era libe-ră, ca şi presa, după spusele tatălui meu care eraabonat la ziarul lui tudor teodorescu-Branişte,oarecum nestânjenită. antonescu terminase iute şisângeros cu foştii lui prieteni şi complici, cu legiona-rii, cu acordul lui hitler, căruia însă i-a cedat nordulardealului, fără a se trage un singur foc de puşcăcum s-au plâns nu puţini soldaţi şi ofiţeri care autrebuit să se retragă la sud de cluj. azi mi se expli-că de tot felul de capete isteţe şi docte că nu aveamce face în faţa uriaşei maşini de război, germane, dar

argumentul meu – şi nunumai al meu, sunt convins!– este că antonescu, careprimise undă verde să-ilichideze pe legionari caresperaseră ajutor nazist,avea, în faţa lui hitler, dacănu forţa de caracter a luiBeck, polonezul, oricum unatu important: petrolulromânesc. care era, până arfi ajuns Nemţii la Bacu, sin-gura sursă de aprovizionareşi susţinere a armatei ger-mane total motorizate, pen-tru prima oară în europa,asigurându-i o formidabilămobilitate, dar şi vulnerabi-litatea surselor specifice.dacă antonescu ar fi fost cuadevărat marele om decaracter cum îl creionau nunumai adulatorii din apara-tul de propagandă al vremii– ce, încă o dată, părea unpreambul la o altă organiza-re propagandistică cu multmai amplă şi mai vicleană,mai cinică ce urma să vină!,dar cum îl văd şi azi unele

spirite care ar vroi cu tot dinadinsul să decupeze dinistoria recentă figuri de provă a istoriei! – ar fi arun-cat acolo, la Berghof, pe masa militarilor germani şia lui hitler, acest atu de neocolit, al petrolului şibenzinei, pentru formidabila divizie de tancuri a luiguderian, care, e drept, în câteva luni de la declan-şarea operaţiunii Barbarossa, din iunie ‘41, în toam-na aceluiaşi an, a ajuns la 28 de kilometri deMoscova, care se pregătea de evacuare. şi şi-ar firetras garanţia acelor surse prahovene, riscândputerea, în cel mai rău caz. dar n-a făcut-o şi întregnordul ardealului românesc a fost teatrul unor per-secuţii şi crime, a unor samavolnicii demne de stră-moşii huni, sub administraţia hortystă maghiară.care, în ultimii ani de ocupaţie, au trimis, la cerereahitleriştilor, sute de mii de evrei la auschwitz, trans-porturi care ne sunt şi azi imputate nouă, româniei,unii gazetari de la marile cotidiene ale vestului, cuziarul Le monde în frunte, uitând să remarce căevreii trimişi la exterminare din ardeal au fost doarcei de sub ocupaţia maghiară! în această problemă,antonescu, sub presiunea reginei elena şi a fiulu ei,Mihai i, a refuzat cererile insistente ale nemţilor,trimiţând evreii doar la unele munci umilitoare, con-

fiscându-le averile şi supunându-i unui regim umili-tor şi discriminatoriu. dar nu i-a trimis la moarte!(iarăşi e drept că, sub aceeaşi comandă aMareşalului, în transnistria armata română s-afăcut vinovată de genocid asupra evreilor şi ţigani-lor, soţii klarsfeld aduc dovezi şi cifre în jurul a300.000 de mii de victime.)

Nu numai că Mareşalul a fost cu adevărat slabîn faţa führerului, acceptând cedarea nordului arde-lenesc – e drept că nici opoziţia politică a momentu-lui nu a reacţionat viguros şi ultimativ, cu Maniu,ardeleanul, în frunte! – dar a dat şi un alt semn desupuşenie absolut condamnabilă, încă o dată dupăumila dar şi ferma mea părere, acceptând nu atâtalianţa cu o armată imperială şi brutală care a încăl-cat toate tratatele semnate cu apusul (cel care ne-aajutat cu două decenii mai devreme să ne întregimîntr-un stat unic şi puternic), acceptând ca teritoriulnaţional să fie loc de trecere şi staţionare a trupelorşi a armamentului belicos şi – fapt extrem de grav şicu urmări incalculabile până azi, a păşit el însuşi înfruntea trupelor române dincolo de Nistru!

încă o dată mi se va spunem cu iuţeala fierbin-te şi indignată a unor intelectuali care cred că potapăra orice le convine şi care se potriveşte cu siste-mul lor de gândire momentană: – N-avea încotro! Nuavea ce să facă! da, regăsim aici întreg, impresio-nantul şi tristul, macabrul fatalism românesc, cuml-a denumit şi cioran, cel ieşit dintr-o istorie a nean-tului de un mileniu a unui popor care nu izbuteşte adeveni o naţiune! Nu, bineînţeles, antonescu avea cesă facă, dacă miliatrul aspru şi onest care se spunecă era şi-ar fi dus până la capăt convingerile politiceşi naţionale, cele care îi porunceau să servească şi săse sacrifice, la nevoie, pentru binele neamului săucare l-a aşezat în fruntea statului şi armatei sale.

românia a fost şi este şi azi o ţară care senumără printre cele mici şi medii, de la strămoşiinoştri am primit sfatul, dacă nu porunca de a neapăra fruntariile cu orice risc, cu orice preţ, ceea ceunii dintre domnitorii noştri, cei mai redutabili, înciuda multor diferenţe de caracter şi moralitate, auşi făcut-o. or, antonescu, care cedează Maramureşulfără o vorbă şi fără un glonte, graniţa noastră de laNord şi matrice a neamului, după ce elibereazăBasarabia pe care acelaşi hitler, cinic şi indiferentca şi alţi mari conchistadori ai istoriei, le-a cedat-oruşilor, odată cu jumătate din Polonia, se face, iată,părtaş şi complice al unei armate imperiale brutalecare urmărea scopuri străine neamului nostru; şicalcă în fruntea trupelor sale pe un teritoriu străin.cum adică – nu avea ce face? Nu era un ostaş vred-nic şi lucid de misia sa şi a armatei române? Nu eraconştient de războiul şi urmările dezastruoase pen-tru europa a atacurilor fulminante ale lui hitlercontra cehoslovaciei, Poloniei şi franţei? o să mi sespună că sconta pe victoria armatei germane contrabolşevismului, făcând astfel prima mare eroare pecare poate să o facă un militar de rasă şi de carieră:să gândească şi să acţioneze nu ca un strateg sau caun patriot, ci ca un om politic. ca un om de partid!

am citat mai sus exemplul formidabil al prim-ministrului Poloniei, generalul Beck, care nu s-asupus urletelor şi teatrului abil şi viclean al luihitler şi al curţii sale de generali, plătind e dreptscump, el şi ţara sa, această îndrăzneală, o dovadă,încă o dată, de caracter şi de demnitate umană şinaţională. dar mai există şi un alt exemplu al acelorani şi mai umilitor pentru imaginea unui antonescucare s-ar vrea prototip al puterii de caracter într-oepocă tulbure: Manerheim, prim-ministru şi generalal finlandei, complice şi el al lui hitler, dar care n-afăcut eroarea să treacă de graniţele istorice ale ţăriisale, opunându-se cu străşnicie vehementelor cerin-ţe ale führerului şi ale aghiotanţilor săi. şi, pânăazi, acest inamic al bolşevicilor îşi are locurile sale decult în ţara sa, finlanda, şi în cărţile de istorie! r

fragment

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

3

© A

uR

AC

hR

ISt

I

Nicolae BrebanMareşalul

România a fost şi este şi azi o ţară care senumără printre cele mici şi medii, de la

strămoşii noştri am primit sfatul, dacă nuporunca de a ne apăra fruntariile cu orice

risc, cu orice preţ, ceea ce unii dintredomnitorii noştri, cei mai redutabili, în

ciuda multor diferenţe de caracter şimoralitate, au şi făcut-o.

4

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

după 1990, când s-a pus coerent proble-ma existenţei unui „afară” al literatu-rii române (sintagma îi aparţine luiSorin alexandrescu), scriitorii din exil

s-au întors, în primul rând prin intermediul cărţilorpână atunci interzise, acasă, fiind primiţi, cei maimulţi dintre ei, cu surle şi trâmbiţe, într-o atmosfe-ră de entuziasm care arunca oarecum în negură luci-ditatea actului critic. S-au spus atunci lucrurinechibzuite (îmi amintesc admiraţia orbitoare aunui filosof care pretindea că Monica lovinescu estecel mai important intelectual de după al doilea răz-boi mondial), dar important este că, între timp, ope-rele s-au aşezat la locul lor firesc, configurând unpeisaj literar nu modificat radical, dar oricum îmbo-găţit şi mai variat. cred că în capul listei puţinilorscriitori importanţi ai exilului care nu s-au bucuratde o primire sărbătorească trebuie menţionat Petrudumitriu.

Să nu fi fost suficienţi treizeci de ani de exilpentru a şterge imaginea scriitorului oficial al anilor’50? a celui care a dat naştere multor legende (apo-crife, majoritatea) privind dandysmul, arivismul,cultura, snobismul, succesul sau „ticăloşia” sa, bachiar şi viaţa sa personală? şi totuşi, Petru dumitriunu a încercat să îşi mistifice trecutul, nu s-a scuturatde el, ci şi l-a asumat bărbăteşte şi s-a străduit sămeargă mai departe, străbătând un drum sinuos, cumulte obstacole, traversând crize existenţiale şi reli-gioase şi, mai important sau oricum mai relevantdecât toate acestea, scriind cărţi neperisabile estetic.una peste alta, este vorba de unuldintre cele mai dramatice destineale unui scriitor din ultima jumă-tate de secol. or, cine vrea să înţe-leagă acest destin este obligat săfrecventeze un document nu doarliterar, ci şi uman: cartea luieugen Simion, Convorbiri cupetru dumitriu, apărută iniţial în1994 şi retipărită acum, pentru atreia oară, la editura curteaveche. Noua ediţie adaugă cunos-cutelor convorbiri un set de scri-sori adresate de scriitor criticuluişi note de oana Soare. de laprima ediţie a acestui dialog pre-lungit şi consistent, s-au făcutpaşi importanţi pentru o corectăşi calmă asimilare a operei luiPetru dumitriu: amintesc, în pri-mul rând, traducerea romanelorscrise în limba franceză, editareacelor trei volume de opere, îngriji-te în 2004 de ecaterina ţarălungăîn seria „opere fundamentale”(după modelul Pléiade) şi, nu înultimul rând, apariţia unei mono-grafii extrem de riguroase, cum puţini scriitori pos-tbelici au avut parte, semnată de oana Soare.Suficient, în mod normal, pentru ca receptarea sărecâştige o normalitate imposibilă în pateticii şifurioşii ani ’90.

cum este Petru dumitriu abil îmboldit deeugen Simion să se deschidă în faţa cititorului deacasă? în primul rând, este vorba de un scriitorimportant, un talent autentic, care a plătit un tributconsistent puterii comuniste în anii ’50, dar care aapucat să îşi scrie, concomitent sau mai bine spusparalel, şi cărţi care rămân, precum Cronica de fami-lie (cu toate păcatele sale) şi proprietatea şi posesiu-nea (scris în 1958-1960, publicat 31 de ani mai târ-ziu) şi celelalte cărţi din ciclul Biografiilor contempo-rane. trăgând linie, ceea ce Petru dumitriu lasă lapărăsirea ţării, la începutul anului 1960, este ooperă inegală, dar care conţine în ea nu atât confir-marea unui important prozator, cât promisiuneaunui scriitor care, dacă vremurile ar fi fost fireşti, arfi putut deveni cu adevărat mare. o ştie el însuşi,după cum o ştie şi eugen Simion, criticul care îl inci-tă la dialog şi care notează precis: „Petru dumitriueste un mare creator care nu şi-a încheiat opera şin-a scris capodoperele pe care putea să le scrie. atâtcât a putut să scrie şi cât l-a lăsat istoria să scriereprezintă pentru literatura română postbelică unpunct de reper.” ideea este că, puse în balanţă, căr-ţile „curate”, valabile estetic, trag mai greu decâtcele sulfuroase: drum fără pulbere, pasărea furtunii.Nu spune nimeni că trebuie să le uităm pe acestea,

amnezia nu este în nici un caz o soluţie; dar pierdeminfinit mai mult decât câştigăm dacă repetăm la nes-fârşit un discurs justiţiar şi ignorăm cărţi admirabi-le.

în plus, Petru dumitriu este, clar, un caz difi-cil. a-l fixa într-o clasă a păcătoşilor şi a profitorilorfostului regim înseamnă a nu-l înţelege şi a-i aplicaun tratament similar celui pe care îl aplicau comuni-ştii duşmanilor lor de clasă. asemenea destine nupot fi „evaluate” în alb şi negru. Scriitorul nu îşi uităşi nu îşi iartă compromisul. face un lucru esenţial,obligatoriu în orice ecuaţie a iertării: mărturiseşte,se căieşte. dar acestea sunt subiecte delicate, nu sepot dezbate în mod brutal; eugen Simion este unpartener de discuţie răbdător şi cu tact: nu îl intro-duce în miezul lucrurilor, nu îl agresează cu între-bări tăioase. de aceea, aceste convorbiri nu reprezin-tă doar prilejul unei mărturisiri a păcatului, ci şi undocument al unui creator complex. această strategienu înseamnă nici menajarea scriitorului: criticul îlîntreabă direct anumite lucruri sensibile, dar ştie săîndrepte logic dialogul către această temă. iar răs-punsurile vin mai elaborate şi chiar mai dure (cusine însuşi în primul rând) decât cele date lui georgePruteanu (un intervievator intransigent, mai grăbitsă obţină răspunsuri memorabile). autorul drumu-lui fără pulbere nu se iartă uşor, deşi crede că cei 33de ani de dublu exil (unul în afara ţării şi altul îninteriorul exilului românesc), ca şi asumarea bărbă-tească a păcatelor sale pot răscumpăra compromisul.şi cred că are dreptate. Sigur, foamea de care sufe-

rea permanent în prima tinereţe,faptul că tatăl său era închis potconstitui circumstanţe atenuan-te. dar scriitorul nu insistă, nuîşi caută scuze facile. a traversatprea multe crize existenţiale, aavut reale dileme religioase, tem-peramentul său este suficient deaspru pentru a-şi da seama cătinereţea nu scuză compromisulşi că propriul trecut nu trebuiefalsificat. Spune apăsat ceea ceare de spus, nu caută să îndul-cească lucrurile. Povestind cum aredactat romanul canalului,ajunge la momentul în care, înplină elaborare a condamnabileiopere, află, în timpul unei vizitede documentare, că sute şi mii dedeţinuţi politici erau ucişi acolo.„apăruse deja o parte, dacă nuchiar două, din acest roman, careîncă nu era terminat. ce te faci,Petru dumitriu, îl continui pânăla capăt sau îl întrerupi şi cumjustifici întreruperea? ăsta-ipăcatul vieţii mele. Punct. N-am

comis niciodată un păcat mai mare decât ăsta. ei,bine, l-am făcut. l-am făcut, dar l-am plătit cu trei-zeci de ani de exil, l-am plătit cu nefericire, l-am plă-tit cu ruşine, l-am plătit cu duşmănia şi reprobareaşi dezaprobarea victimelor.” autorul are un modabrupt de a îşi revizita trecutul, dar o face cu exigen-ţă şi responsabilitate. Nu se biciuieşte demonstrativ,nu face exces retoric, dar nici nu ocoleşte punctulnevralgic. la un moment dat, când pare că are inten-ţia de a o face, este adus prompt cu picioarele pepământ de eugen Simion: „şi de aia spun: ce să-i cri-tic eu pe răutu sau Moraru? dacă nu erau ei, eraualţii. şi dacă nu eram eu, era altul...” replica criticu-lui este însă exactă: „Nu-i o scuză bună!” dar Petrudumitriu nu caută, de fapt, să se scuze, ci mai degra-bă reia o dureroasă încercare de a-şi înţelege fapte-le, în toată urâţenia lor. de altfel, spune de maimulte ori că nimic nu îl poate achita de vinovăţie:păcatul a fost comis, important este să şi-l asume.Nu a avut puterea, rară, să fie erou, nu a găsit niciresurse să rămână neutru, a comis un păcat con-ştient că o face. Nu, nu a crezut în idealurile comu-nismului, s-a înşelat iniţial că este o situaţie de scur-tă durată, s-a făcut frate cu dracul până a trecutpuntea, „dar puntea s-a lungit”...

Săpând în propria biografie, scriitorul nu evităsă mărturisească episoade care îl pun în încurcăturăpe cel care se află, ca cititor, în ipostaza incomodă demartor al unui proces de conştiinţă autentic.Scriitorul mărturiseşte că prinsese obiceiul de a seruga pentru iertarea păcatului chiar în timp ce comi-

tea păcatul: în plină şedinţă cu muncitorii de lacanal. a te ruga pentru iertare în timp ce tocmaisăvârşeşti acel păcat pentru iertarea căruia te roginu prea intră în definiţia unui bun creştin. e un cazaproape schizoid, care a evoluat spre o reală dramă.Simţind că nu mai poate continua în compromis,scriitorul decide să se rupă de ţară, renunţând latoate avantajele şi la o notorietate reală, chiar dacăantipatică. renunţând, în primul rând, la fiica sa denici un an, pe care reuşeşte să o recupereze abiadupă 4 ani. exilul său este oricum numai confortabilnu. e o ruptură care nu se mai vindecă, care creeazăsechele permanente: „aici e frigul”, spune autorul,care îşi explică cu discernământ situaţia celui care,pricepând că pune umărul prin scrisul său la operaunui regim criminal, fuge de la vârful ierarhieicomuniste într-un occident de stânga: „dar să vii în1960 ca unul care a rupt cu comuniştii. şi mai răudecât atât: unul care era ţinut la cald de comunişti şiîmbrobodit, şi plătit, şi cumpărat, şi tot... şi care areneobrăzarea să rupă şi să scuipe pe banii comunişti-lor, şi pe decoraţiile comuniştilor, pe care le are... Sărenunţe şi, ca să spun aşa, să-şi smulgă braţul.Mâna pe care o ţineau comuniştii mi-am tăiat-o.”autorul detestabilelor romane din anii ’50 nu se eroi-zează nici o clipă, alegerea dramatică a exilului i separe şi acum singura soluţie salvatoare. Salvatoarenu doar pentru scriitorul Petru dumitriu, ci mai alespentru omul Petru dumitriu. Pentru că cel dintâi numai putea exista la concurenţă cu procesele de con-ştiinţă ale celui din urmă. a plecat să se spele, insis-tă el. cumva, în cei peste 30 de ani de „frig”, a reuşitsă facă pace cu sine. şi-a scris cărţile, chiar dacă econştient că nu a dat tot ce putea da. acum, la peste70 de ani, în momentul bilanţului, are regrete, cumnu?, dar poate ţine fruntea sus şi poate spune că este„un om liber şi cu inima uşoară”. a păcătuit, dar şi-aasumat păcatul, şi l-a mărturisit şi a plătit pentru el.

am insistat cam mult asupra acestui aspectpentru că, am impresia, tocmai el stă încă în caleaunei juste şi calme receptări a operei lui Petrudumitriu. în rest, în Convorbirile lui eugen Simioncu petru dumitriu descoperi un scriitor lucid, ţepos,cu spirit critic, mare cititor, exigent cu sine şi apoi cualţii, cu gusturi uneori stranii, dar asumate (nu îiplac Brâncuşi, flaubert, joyce); un om care s-asmuls din păcat şi s-a regăsit pe sine, descoperindu-lpe dumnezeu. în fine, un om care a avut tăria săsuporte multe, astfel încât acum, la senectute, consi-deră că principalul său merit este puterea de asupravieţui. cartea este un document al unui destincomplex, dar şi al unei epoci groaznice. citind ceeace a reuşit să scrie Petru dumitriu în limba română,nu te poţi întreba ce ar fi devenit acest uriaş talentdacă s-ar fi putut manifesta într-un context normal.cum ar fi arătat ciclul Biografiilor, autobiografiilorşi memoriilor contemporane dacă scriitorul care fuse-se capabil să dea, la 35-36 de ani, un roman atât debun şi de îndrăzneţ stilistic, compoziţional şi tipolo-gic, precum proprietatea şi posesiunea şi-ar fi pututduce la bun sfârşit proiectul? un proiect continuat laun nivel excelent prin incognito, scris iniţial în limbaromână... astfel de întrebări nostalgice şi neputin-cioase nu îl absolvă cu totul de vină, dar nici nu oaşază, ca pe o povară strivitoare, doar pe umerii săi.vina nu este, cel mai adesea, strict personală. Petrudumitriu este, cu toate compromisurile sale, unuldintre cei mai importanţi sriitori români din ultimii60 de ani. ar fi putut fi mult mai mult dacă ar fi avutrăgazul de a scrie în vremuri normale.

astfel de opinii par fireşti astăzi, dar în anii ’90asumarea lor te putea izola de lumea „bună” a inte-lectualităţii româneşti, pătimaşe şi revanşarde. deaceea, reeditarea Convorbirilor cu petru dumitriurealizate de eugen Simion este o idee inspirată; pro-babil abia acum îşi pot găsi ele momentul oportun,mai ales că, prin noua generaţie de critici impuşidupă 2000, procesul revizuirilor calme începe sădevină o realitate. r

Bogdan CreţuUn caz dramatic: Petru Dumitriu

Am insistat cam mult asupra acestuiaspect pentru că, am impresia, tocmaiel stă încă în calea unei juste şi calmereceptări a operei lui Petru Dumitriu.

În rest, în Convorbirile lui EugenSimion cu Petru Dumitriu descoperi

un scriitor lucid, ţepos, cu spiritcritic, mare cititor, exigent cu sine şi

apoi cu alţii, cu gusturi uneori stranii,dar asumate (nu îi plac Brâncuşi,

Flaubert, Joyce); un om care s-a smulsdin păcat şi s-a regăsit pe sine

descoperindu-l pe Dumnezeu. În fine,un om care a avut tăria să suporte

multe, astfel încât acum, la senectute,consideră că principalul său merit

este puterea de a supravieţui.

veacul al xix-lea, în care tolstoi trăieş-te şi-şi scrie jurnalul (în cea mai mareparte a lui), este cel în care literaturala persoana întâi începe să prolifereze.

este cunoscut ca un secol al sinelui, al introspecţieişi individualismului. jurnalul, mai ales, devine oalegere frecventă, fie că cei care-l scriu sunt literaţi,fie filosofi. de la amiel au rămas 40 de caiete de jur-nal, de la henry david thoreau 14, kierkegaaardscrie 11, emerson 10, leopardi notează în jur de2500 de pagini, ca să amintesc exemplele elocvente.lev tolstoi a lăsat aproximativ 1000 depagini (ediţia românească este tradusă dejanina ianoşi, editura ideea europeană,Bucureşti, 2011). Nu e deloc puţin. Practic,cu câteva intermitenţe, de la 19 la 82 deani, când a murit, el a notat mereu în jur-nal.

cum nu începuseră disputele în jurulscrierilor la persoana întâi, dacă sunt saunu literatură, tind să cred că stilul autori-lor de jurnal de secol xix era ceva mailiber, mai neglijent, dar şi sinceritateaputea fi, ca atare, crescută. funcţia princi-pală a caietului intim era de a reţine coti-dianul, aproape în felul în care astăzinotăm într-o agendă tot felul de gânduri,întâlniri, activităţi de peste zi etc. în aceas-tă latură, însemnările tolstoiene mi-auamintit de jurnalul lui Samuel Pepys,autor de secol xvii, considerat un debut înacest gen de scriere. de multe ori, jurnalullui tolstoi are însă şi rolul de a pregătiviaţa, de a forma omul pentru viitor, şiaceasta făcând planuri, stabilind reguli deexistenţă, metode de aplicare a lor etc.despre rosturile caietului intim, însemnea-ză însuşi scriitorul, în 1850: 1. jurnalul estescris pentru recitirea ulterioară, mereuînsoţită de plăcere şi, prin urmare, mereu un impulsreal de continuare a lui; 2. jurnalul este bun pentrunotarea modului de viaţă, cu regulile lui necesare; 3.jurnalul este util şi în reţinerea laturii amuzante,poetice a unor ani.

Spre bătrâneţe, scriitorul rus notează desprecele trei etape ale vieţii omului, sintetizând de fapt,perioadele vieţii proprii: tinereţea, vremea în careomul trăieşte exclusiv pentru patimile sale.Maturitatea, când omul devine preocupat de bineleoamenilor şi încearcă să schimbe ceva în exterior, pecât îi stă în putinţă. şi bătrâneţea, când noul temeial vieţii devine slujirea lui dumnezeu şi împlinireavoinţei lui, implicit cu o năzuinţă de a face fericiţioamenii, de a contribui puţin la salvarea sufletuluilor. urmărindu-i jurnalul, anii tinereţii, dinainteacăsătoriei mai cu seamă, sunt ani de organizare a

vieţii, un fel de avanscenă a destinului care-l aşteap-tă. Se simte o dorinţă intensă de a se situa pe o calea evoluţiei şi efortul moral pe care-l face în aceastădirecţie. Nu îşi propune o viaţă uşoară, mai mult,parcă anume caută situaţiile dificile. îşi notează, pemăsură ce le găseşte, regulile de viaţă după care săse conducă, este mereu nemulţumit de felul în caretrăieşte pătimaş şi le încalcă; neliniştile tinereţii, înprincipal poftele senzuale, îl tulbură şi-l distrag de laplanul său destinal. îşi notează frecvent şi defectelepe care le descoperă la sine, ca nehotărârea, proastadispoziţie, confuzia, imitaţia, nestatornicia, nesă-buinţa, propunându-şi totodată îndreptarea lor. econştient că este destinat aparte, că trebuie să mun-cească pentru a intra până la urmă pe făgaşul desti-nului propriu: „e în mine ceva care mă face să credcă nu sunt născut pentru a fi la fel cu toţi ceilalţi”(notează la 29 martie 1852).

urmează timpul căsătoriei şi cel al educăriicopiilor, ani în care tolstoi nu scrie prea mult, iarcând notează în jurnal se transmite acea preocupareexcesivă pentru muncă, pentru traiul îndestulat alfamiliei, deopotrivă cu tensiunea din căsnicie. estetotodată vremea maturităţii, în care scriitorul îşiconcepe practic opera importantă, în marile ei crea-ţii. totuşi, cele mai elaborate şi mai extinse notaţiicuprind teoriile sale asupra unor chestiuni de mora-lă, asupra experienţei proprii de viaţă. Nu lipsescnici însemnările a diverse caractere întâlnite, pecare le reţine astfel pentru a-i servi ulterior în crea-rea personajelor cărţilor sale, nici schiţele pentrudiverse povestiri la care scrie sau urmează să scrie.

anii bătrâneţii sunt poate anii cei mai frumoşiai existenţei celebrului scriitor. tolstoi devine con-ştient că sufletul a intrat în era spiritualităţii sale, învremea contemplaţiei şi seninătăţii, a preocupăriipentru rugăciune şi slujirea lui dumnezeu (se vor-beşte despre tolstoi ca despre un spirit creştin, încare ortodoxismul se face simţit destul. el este într-adevăr un suflet moral, dar nu îşi asumă preceptele

bisericii ortodoxe, ba chiar e supărat cu aceasta şirefuză şi înainte de moarte să se convertească.refuză Sfânta treime, reprezentările divine etc.crede în dumnezeu, ca într-o forţă a binelui din ommai curând. dar, în primul rând, dumnezeu e văzutca dragoste, dragoste dusă în cele mai mici detalii şiîn toate). laudă în dese rânduri această perioadă aexistenţei, cumva în răspăr cu majoritatea oameni-lor, care o percep ca pe un timp al degradării, alneputinţei, al retragerii vieţii şi accentuării fricii demoarte. Bătrâneţea pentru tolstoi este însă vremeaîn care, deşi contactul cu lumea exterioară se res-trânge, acest lucru se întâmplă pentru ca să se des-chidă gustul pentru viaţa spirituală, care, în fond,este un imens câştig. după cum, ieşită de sub zodiapatimii, dragostea se eliberează, se amplifică. ceeace face aşadar diferenţa jurnalului lui tolstoi este

această schimbare a atitudinii asupra mersuluifiresc al vieţii. în general, cu cât viaţa se retrage, cuatât însemnările sunt mai rare şi mai aride, maistoarse de vigoare, de fluxul trăirii. tolstoi este prin-tre puţinii care o privesc ca pe o perioadă binecuvân-tată, iar însemnările de jurnal sunt mai dense şi maivii ca niciodată. când împlineşte 80 de ani declară căaici începe viaţa, desigur, cea care contează, spiri-tuală. Salvarea de sub tirania trupului şi a poftelorlui, detaşarea de ele, vin cu bătrâneţea, când omulpoate să trăiască mai mult pentru suflet şi să împli-nească pe cât posibil numai voinţa lui dumnezeu.

însă liniştea dobândită sufleteşte şi bunătateala care ajunge printr-un efort moral susţinut, îi suntmereu puse la încercare de comportamentul proprieisoţii, a cărei situaţie psihică se tot înrăutăţeşte cutrecerea timpului. în ultimii ani ai vieţii şi jurnalu-lui, această relaţie devine o predominantă. Scriitorule controlat în orice pas de către nevastă, ea facescandal, crize de isterie, câteva tentative de sinuci-dere (deşi poate părea exagerat, uneori însuşi tolstoiprimeşte acest coşmar al căsniciei drept o încercarea parcursului său spiritual, o suferinţă necesară). şicu cât participă mai frecvent la acest calvar familial,cu atât mai puternică devine dorinţa de a fugi şi defamilie şi de situaţia materială, pentru a trăi singur,

sărac şi senin. totuşi, nu găseşte acest curaj,se lasă în continuare hărţuit, slăbit, acuzat.Nu poate renunţa şi în realitate la lux şi lacivilizaţie, pentru dumnezeu. dorinţa demoarte devine şi ea o dominantă, o aşteptaresenină, ca o salvare personală şi un rău maipuţin pentru ceilalţi.

carnetele intime îi sunt citite, nevastaplânge pentru că a scris altădată rău despreea, îi cere să şteargă acele pasaje, să îşi cearăiertare, ceea ce adesea tolstoi chiar face.recunoaşte, pe de altă parte, că a dispărutacel „sentiment religios” cu care îşi scria altă-dată jurnalul, din momentul în care acesta i-afost citit, copiat etc. tot la 80 de ani se decidesă ţină şi un carnet secret, nu mult diferit decel „oficial”, însă cu oarecare libertate înexprimarea părerilor asupra soţiei care-i tul-bură îngrozitor liniştea dobândită. dorinţa dea fugi în lume, neştiut de nimeni, se regăseş-te şi ea în câteva pasaje. găseşte acest curajabia cu zece zile înainte să moară. disperatdupă o nouă criză de isterie a consoartei, înplină noapte, tolstoi pleacă de-acasă. Pedrum i se face rău, are febră şi este nevoit săpoposească în gara astapovo. acolo îşi petre-ce ultimele zile, în timp ce copiii o ţin la dis-tanţă pe soţia care l-a ajuns din urmă.

Moartea lui tolstoi este poate singurul moment cuadevărat metafizic al vieţii sale. este incredibil acestgest final. S-a dus să moară în linişte, aşa cum şi-adorit şi nu a trăit. S-a oprit într-o gară, a simţit aerulde libertate, iar apoi a urcat senin în trenul morţii. r

■ tolstoi, Jurnal. ediţie definitivătraducere de janina ianoşi, Prefaţă, note de ion ianoşi, editura ideea europeană, 2011

5

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

Nicoleta dabija

Câteva rosturi şi poveşti în jurnalul lui Tolstoi

n Eveniment editorial

TOLSTOI, JURNAL – ediţie definitivă

contElE tolStoi

Spre deosebire de realitatea materială,cea virtuală e invazivă, instabilă, multi-plicându-se necontrolat. e necesar, deşinu-ţi e de mare folos pentru a te apăra,

să intri periodic în reţea, pentru a afla cine eşti. capersoană sau ca popor. deşi, în epoca reţelelor trans-naţionale – indiferent ce altceva mai sunt – cadrulde referinţă este, de obicei, „blocul”: est-european,post-comunist, post-sovietic etc. iată, de exemplu, unnumăr al revistei Word and text – A Journal ofLiterary studies and Linguistics, care ne este dedi-cat: „Postcomunism – reversul postcolonialismului”.ce ne aduce la un numitor comun cu lumea a treia?Nu, aşa cum ne-am fi aşteptat, un minus de tehnolo-gie sau rafinamentul hiperbirocraţiei capitalismuluitârziu, tot atât de globalizat precum, altă dată, socia-lismul multilateral dezvoltat. Subdezvoltarea fostu-lui bloc comunist ar fi… culturală. Problema e căsuntem „diferiţi”, încercăm un complex al lipsei decivilizaţie, al parvenirii prea târzii la capitalism, alraportului hegelian dintre spiritul de stăpân şi spiri-tul de sclav, în care, se înţelege, ce poziţie ocupăm…Suntem noi europeni, dar „periferici”, fixaţi în zona„tăcerii, necuvântării, psihopatologiei”, a „alterităţiipolitice, sociale, culturale, lingvistice”, deoarece,„aşa cum arată şi raportul tismăneanu, comunismula lăsat urme permanente în istoria lumii”.

Sfârşesc de parcurs invitaţia de colaborare petema „postcomunismului ca revers al postcolonialis-mului” – accepţi sau scrii acasă! – cu oiritare crescândă, după care caut, dinpriviri, „adresantul”. adresa paginiide web, în care licăreşte albăstrui un„ploiesti.ro”, mă face să mă minunezla ce abisuri de auto-înjosire curgeacum „sângele martirilor de la patru-şopt”. întâmplarea îmi aminteşte deun film în care eroul călătoreşte întimp într-o ţară în care oamenii aucăzut sub stăpânirea maimuţelor,numai pentru a descoperi, în final, cărătăcise tot timpul chiar pe pământulnatal.

Nu din interiorul unei „culturimarginale” lansează prozatorii ro-mâni ai ultimelor două decenii ipotezeeuristice asupra a ceea ce va fi fostholocaustul cultural postbelic, şi nicicu vreun sentiment de culpă colectivă.de ce s-ar fi hotărât brusc un popor bine guvernat şinăpăstuit doar cu vreo mie de „derbedei comunişti”să-şi asmută drojdia societăţii asupra elitelor dinartă, ştiinţă, politică şi societate? abia acum însă potspecula ceea ce un thomas Pynchon a fost liber sătematizeze încă din anii şaizeci: existenţa unor pla-nuri secrete în istoria omenirii. cheia în care au fostscrise aceste romane diferă foarte mult, încât nu sepoate vorbi de mimetism: d.r. Popescu, la modulbaroc, parodic; Petru cimpoeşu, oscilând între bufo-nadă şi policier; Marius tupan, evoluând de la poe-tic la grotesc, Nichita danilov şi florin Manolescu,în genul utopic-Sf, alexandru ecovoiu, în stil borge-sian-enciclopedic, horia Bădescu, pe urmele luiMircea eliade, dar cu un fantastic reorientat spreNoua fizică şi etică, gellu Negrea, deschizând frontficţiunii galactice şi războiului stelelor. încercareade a ajunge la o explicaţie unitară a mersului isto-riei, cel puţin în tulburatul secol xx, îi situează, maicurând, într-un loc central, smuls din normalitate dedopajul cu misiuni ale răului internaţional.

cu marea mascara, victoria comnea îşi sileştecititorii să frecventeze site-urile de ştiinţe esotericepentru a se face înţeleasă. apărută anul trecut laeditura dacia în colecţia romanele istoriei, carteaprezintă o succesiune de tablouri din domnia unuivodă de carnaval, în egală măsură măscărici şicălău, contrastând cu idealizarea epocii ghica decătre dana dumitriu. Protagoniştii sunt vodăcaragea şi Manuc, Prinţ al Moldovei şi al aurului,prinşi într-un conflict fatal, dar consumat maicurând în strategii de culise decât în confruntaredirectă.

Perioada imediat următoare regimului deteroare în franţa a dat, într-adevăr, naştere la totfelul de speculaţii, mai ales în anglia şi america,asupra rolului jucat de societăţile secrete în prăbuşi-rea republicii fraternităţii. William godwin şi fiicasa, Mary Shelley, au arătat încă de atunci cu undeget acuzator către „necromanţi”, despre care cel

dintâi spune că „doresc să comande şi să controlezeevenimente viitoare”, în vreme ce, în zilele noastre,Mary roberts, radu florescu, anne Mellior, sau e.j. clery s-au lansat într-un adevărat exerciţiu dearheologie culturală în contextul istoric al activităţi-lor celor două ordine, rosicrucienii şi iluminaţii.

în vreme ce lasă să se înţeleagă că trecerea luivictor frankenstein de la cei dintâi la cei din urmăpentru a-şi îndeplini visul utopic de perfecţiune afiinţei umane înseamnă a urma o cale contra naturiicu consecinţe monstruoase, Mary Shelley face totuşiapologia familiei burgheze paşnice, afectuoase, şi asocietăţii moderne în care oamenii se nasc liberi şi cuşanse, mai ales de educaţie, egale.

marea mascara este tot un roman în care luptacu arme a fost înlocuită de conspiraţii, scrisori şicifruri secrete, caragea şi Manuc întrecându-se înlimbaje simbolice: cel dintâi, în acela al alchimiştilorcabalişti, cel de al doilea, al tarotiştilor. folosireacuvântului lamă, în loc de carte, indică dorinţaautoarei de a părea iniţiată în tarot-ul SocietăţilorSecrete – dintre multele variante de joc. ca şi înromanul lui Mary Shelley, lucrătura ascunsă al căreiunic scop este puterea, parvenirea în rândul„Seniorilor lumii”, cu distrugere de vieţi inocente,pare monstruoasă. caragea e un Baphomett al caba-lei care trece drept Satana în tarot, în vreme ce spa-ţiul de libertate al cuvântului tiparit e apărat deManuc, descendent al unui tipograf. în cazul opozan-

ţilor vechiului regim feudal, „Prieteniidin rusciuk”-ul lui Manuc, activităţi-le secrete urmăresc tocmai creareasocietatăţii moderne, transparente şidemocratice, şi nu una care să perpe-tueze sclavia umană sub o formă saualta.

romanul ne reaminteşte că celedouă volume ale lui faust au apărutla o distanţă de decenii, lăsândeuropa literară să imagineze posibilesoluţii la soarta lui faust. opera luigoethe este ea însăşi un opus alche-micum, o ilustrare a tablei Smarag-dine. unirea lui faust, nu cu o muri-toare oarecare, ci cu elena, arhetipulfrumuseţii feminine, conlucrarea luithales, matematicianul, cu Proteus,simbolul materiei metamorfice, arun-că asupra pământului lumina arheti-

purilor prin care cele de jos devin precum cele de sus.faust, îi spune lui caragea andreos, traducătorulprimului volum, află în cunoaştere, în pauza contem-plativă de după faptă, desfătare, şi aceasta îi sal-veaza sufletul, îl poartă în cerul ideilor. el spune„da” unei clipe din viitor, unei utopii, nu unei reali-tăţi fizice. Spritul se eliberează prin imaginaţie crea-toare, iar această libertate se câştigă zilnic.

caragea, dimpotrivă, vorbeşte ca un cinicmachiavellic despre falsitatea oricărei religii, bunedoar pentru a manipula gloatele credule. Pentruvodă, simbolurile esoterice pe care le-a descifrat încărţile furate din biblioteca lui constantinMavrocordat servesc doar drept cheie spre vârfulierarhiei de putere. riturile iniţiatice sunt pentru elteatru, joc de umbre (teatrul turcesc karagöz oyunu),prin care nici caragea, nici domniţa ralu nu se eli-bereaza spiritual. Piesa în care joacă ea este, semni-ficativ, slugă la doi stăpâni, de goldoni. adevărulpropăvăduit de textul neoplatonic devine arlechina-dă, „mascara”.

Manuc este un iniţiat autentic, la care aflăsprijin învăţaţi, precum dosoftei, istorici, conspira-tori contra lui Napoleon, „distrugătorul lumii”.autoarea speculează cu ingeniozitate dispariţia luimisterioasa în 1917, când caragea era încă voievod.este imaginată o scenă în care Manuc este atras înpalatul voievodal şi torturat moral prin expunereacapului decapitat al unui prieten. continuarea esteambiguă. cum se ştie, el nu a revenit la chişinău, deunde întelegem că a murit, asasinat, iar trezirea şiînnoirea (soţia îi vopseşte părul, care albise de groa-za hidoşeniei lui vodă) nu pot fi decât alegorice, caresurecţia lui hiram abiff, constructorul templuluilui Solomon. Prin Manuc, sunt reprezentaţi artificie-rii civilizaţiei, creatorii de artefacte, de culturănemuritoare.

caragea nu are nimic sfânt, crimele sale, cumar fi imolarea unor femei de vii sau aruncarea unuicopil la câini, punându-l în inferioritate până şi faţă

de animale. cavalcada sa asupra unui convoi mor-tuar, „venind din iad, călărind un cal cu aripi însân-gerate”, este stăvilită de… cal, care se opreşte amiro-sind fânul din părul adolescentului mort. victoriacomnea scrie un roman al romantismului european,din şcoala gotică a Marchizului de Sade, răspun-zând, prin atmosferă, terorii istoriei contemporane.romanul e scris cu artă, cu un rafinament alexan-drin în costrucţia scenelor şi a personajelor, ca şi înactul propriu-zis de renovatio, de resurecţie, inclusivprin lexicul arhaic, a unei lumi îngheţate în chihlim-barul istoriei.

după un veac şi jumătate au avut loc eveni-mentele, nu brodate imaginativ, ci reale, ale holo-caustului comunist, descrise într-un volum publicatde institutul Naţional pentru Studiul totalitaris-mului: România 1945-1949. enciclopedia regimuluicomunist. Represiunea vol. i. a-e. într-un film docu-mentar tramsmis de curând de televiziurearomână, se putea vedea cum, după cedareaBucovinei şi Basarabiei, prima populaţie deportatăau fost români de elită, masele de truditori cu creie-re spălate ramânând să defileze în urma steagurilorroşii, aruncându-şi capul în faţă şi în spate, iar bra-ţele înainte şi înapoi, ca nişte maşinării întoarse cuaceeaşi cheie.

Proporţiile dezastrului analog din regat pot fiimaginate. Nu numai vârfurile artei, ştiintei şi poli-ticii româneşti au fost exterminate programatic, darchiar şi clasa de mijloc, „comunismul împotriva şiprin exterminarea burgheziei”, cuvântul de ordine alanei Pauker, fiind realizat literal. la fiecare paginăai prilejul să-ţi aminteşti amarul comentariu al luilagrange după ghilotinarea lui lavoisier: „le-a tre-buit o clipă ca să-i ia capul, dar franţei s-ar puteasă-i trebuiască un secol pentru a mai da un aseme-nea cap”. reţin, din descrierea crimelor vrednice deanimal Planet, istoria unui deţinut lăsat trei luni încarceră, în ger, până când i s-au cangrenat picioare-le. la sfârşit, i-au scos încălţările cu tălpi cu tot…

Sună aiuritor, dar se pare că e adevărat căşeful statului avea la dispoziţie o temută reţea deterorişti şi bandiţi internaţionali, puşi de cie săasasineze, gen carlos sau „felix”.

în plus, e vorba de coduri, folosite atât de tor-ţionari cât şi de victime. cum ai putea bănui că, prin„acţiuni umede”, se înţelege „operaţiuni de lichida-re”, ordonate de Nicolae ceauşescu şi realizate încomplicitate cu profesioniştii crimei organizate şi aiterorismului internaţional”, angajaţi cu concursulunor agenţii informative străine?

în comparaţie cu bestialitatea primitivă aputerii, până şi deţinuţii de drept comun par încăoameni, înzestraţi cu umor, fie el şi negru. Purtaţi lamuncă între coloniile Salcia şi Stoeneşti, aceştia tra-versau un loc, agaua, pretenţios numit cimitir, undeerau îngropaţi în lăzi cadavrele celor morţi.epuizarea şi tortura aduceau pe unii deţinuţi politiciîn starea în care cei de drept comun le spuneau:„Pinguinule, se vede agaua prin urechile tale”. iatăcă foştii domni în frac, invidiaţi, ajunseseră la fel derău ca ei…

enciclopedia regimului comunist spulberăorice iluzie şi orice mit al epocii ceauşescu. în anul1968, aureolat de idolatri, represiunea politicăînscria oficial în codul Penal „pedeapsa cu moartea”pentru atitudine politică („acţiuni duşmănoase con-tra statului”).

în comparaţie cu amploarea represiunii dinenciclopedie, raportul tismăneanu pare o machetă.doar câteva închisori au un nume familiar, când, înrealitate, ţara a fost împânzită de colonii de muncă,lagăre, carcere. chiar şi aici, nu am găsit numeleniciuneia din victimele cunoscute personal de fami-lia mea. dacă nu există deplină acoperire statistică,colectivul de autori coordonat de conf. dr. octavianroske are, în schimb, meritul de a fi produs un glo-sar redactat cu remarcabilă economie de cuvinte,dăltuite parcă în zidurile de la aiud, Sighet saugherla, şi de a fi descifrat coduri, îngăduindu-ne sătransformăm amalgamul istoriilor de care „se spariegândul” în obiect de cunoaştere şi reflecţie. ceea ceînseamnă că nici urmele comunismului nu vor fi per-manente… r

6

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Maria-Ana TupanMasca morţii roşii

Nu, aşa cum ne-am fi aşteptat, un minus de tehnologie saurafinamentul hiperbirocraţiei capitalismului târziu, tot atât

de globalizat precum, altă dată, socialismul multilateraldezvoltat. Subdezvoltarea fostului bloc comunist ar fi…culturală. Problema e că suntem „diferiţi”, încercăm un

complex al lipsei de civilizaţie, al parvenirii prea târzii lacapitalism, al raportului hegelian dintre spiritul de stăpân şi

spiritul de sclav, în care, se înţelege, ce poziţie ocupăm…Suntem noi europeni, dar „periferici”, fixaţi în zona „tăcerii,necuvântării, psihopatologiei”, a „alterităţii politice, sociale,culturale, lingvistice”, deoarece, „aşa cum arată şi raportul

Tismăneanu, comunismul a lăsat urme permanente în istorialumii”.

n (Con)texte

7

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

Ştefan BorbélyUn tratat ştiinţific despre „cenuşari”©

CO

NS

tAN

tIN

AR

Av

eC

AB

ule

u

tema le stârneşte unora oroare, însă tre-buie să ne obişnuim încetul cu încetulcu ideea că dying and death in the 18th– 21st Century, congresul de thanatolo-

gie pe care Marius rotar îl organizează în fiecare anla universitatea din alba iulia – s-a ajuns în 2011 laa patra ediţie, la toamnă va fi a cincea – este cea maiprestigioasă reuniune ştiinţifică internaţională regu-lată pe care o găzduieşze mediul academic dinromânia. Nu e întâmplător faptul că acest lucru sepetrece într-o universitate mai mică, unde şi orgolii-le sunt mai mici, dar eficienţa altruistă e mai mare.Peste 30 de participanţi străini de primă mână la fie-care ediţie, logistică de primă importanţă, organiza-re discretă impecabilă: toate acestea i se datoreazăunui fanatic al temei, istoricul Marius rotar, care apus pe picioare de unul singur o tradiţie intelectualăspectaculoasă, aşteptată cu interes în toate ţărileeuropei, consemnată în volume colective prestigioa-se, citate peste tot, ultimul apărând la cambridgeScholars Publishing în anul 2011, în coordonareaamfitrionului şi a adrianei teodorescu, ea însăşiautoare a unui doctorat foarte bine primit despreprincipiul „dialogic” al morţii la camus şi Sartre.cum s-ar putea spune, dacă Marius rotar nu ar exis-ta, el ar trebui inventat: formidabil generator deentuziasm ştiinţific şi de profesionalism de mareclasă, el face aproape de unul singur totul, de la„lupta” pentru recunoaşterea ştiinţifică internaţio-nală a reuniunii transilvane la corectura şi redacta-rea volumelor care îi consemnează participările. Nue un congres pentru suflete sensibile, dar tema –enclavizată în aparenţă, deşi numai în perioada pos-trevoluţionară am înregistrat traducerea unei exce-lente lucrări a lui Philippe ariès, omul în faţa mor-ţii – a stârnit un interes european de foarte elevatăvaloare, pentru care rotar trebuie nu numai felici-tat, dar şi apreciat ca un „om care sfinţeşte locul”,într-o românie în care dispersia şi cultura minorăocupă agresiv chiar şi palierele aparent solide aleconstrucţiei, dând la o parte vocaţia, competenţamajoră sau devotamentul.

Pe lângă privilegiul de a fi lansat o linie de stu-diu absolut excepţională, Marius rotar mai are departea sa şi „erezia” de a fi unul dintre cei mai redu-tabili cremaţionişti din românia zilelor noastre,adică taman atunci când presiunea Bisericiiortodoxe împotriva incinerării pare să fi atins unnou apogeu, comparativ cu diatribele anticremaţio-niste furibunde din perioada interbelică. în aceastăprivinţă, Marius rotar a procedat din nou ştiinţificşi obiectiv, fără patimă, pledându-şi cauza atât aca-demic, cât şi instituţional: a fondat asociaţiaromână pentru Studii despre Moarte şi asociaţiacremaţionistă amurg – ambele cu extensii interna-ţionale foarte solide şi cu inerente site-uri peinternet –, a publicat o primă sinteză personală dereferinţă, fostă lucrare de doctorat, intitulatămoartea în transilvania în secolul al XiX-lea (2006-2007, 2 volume) şi a revenit acum cu eternitate princenuşă. o istorie a crematoriilor şi incinerărilorumane în România secolelor XiX-XXi (ed. institutuleuropean, iaşi, 2011, 630 p.), impecabil tratată subaspect ştiinţific, documentar şi bibliografic. estechiar o minune că mai apare aşa ceva la noi, undemajoritatea exegeţilor se opresc prudent la 100-120de păginuţe neapărat eseistice, răbdarea de a citi acronicarilor „de meserie” din presa de mare vizibili-tate fiind, şi ea, adecvat diminuată, pentru a-i mul-ţumi pe frugali.

eşalonarea diacronică a culturii „cenuşarilor”din românia se structurează, în mod tradiţional, pecinci segmente temporale: epoca începuturilor, mar-cată de discuţiile despre thanatologie igienică dinpartea a doua a secolului al xix-lea, cu extensiiînspre începuturile interbelicului, epoca de eferves-cenţă din jurul anului 1928, când, la 26 ianuarie, areloc prima incinerare din Bucureşti, la crematoriul„cenuşa”, fiind aleasă în mod intenţionat o persoanăcu identitate neprecizată (Societatea „cenuşa” – ini-ţial „Nirvana” – fiind constituită în 1923), perioadaintermediară din anii celui de-al doilea războiMondial şi cei imediat următori, care culminează cunaţionalizarea crematoriului în iunie 1948, perioadacomunistă de până în decembrie ‘89, când cremaţiu-nea funcţionează într-un regim de normalitate, şiperioada de după decembrie 1989, marcată de oextraordinară expansiune socială a Bisericii

ortodoxe, în mod tradiţional adversară a incinerării,de închiderea crematoriului „cenuşa” (în mai 2002)şi inaugurarea celui de la vitan Bârzeşti, undeprima incinerare are loc în data de 11 iulie 1994.Strângând, foarte scrupulos, toate documentele derigoare, de la cărţi specializate la instantanee foto-grafice de epocă, al căror corespondent real a dispă-rut între timp (cum este, de pildă, colţul comunişti-lor, „Bela Brainer”, de la crematoriul „cenuşa”, deunde urnele fie au dispărut, fie au fost mutate decătre urmaşi), Marius rotar investighează extremde avizat toate dimensiunile problematicii, de la – săspunem – argumentele medicale ale epidemiologilorşi aversiunea virulentă a Bisericii ortodoxe lainstrumentalizarea politică a cremaţiunii, vizibilă,de pildă, nu numai în incinerarea unor legionari, arămăşiţelor Mareşalului antonescu sau a faimoase-lor cadavre transportate de la timişoara în iureşulevenimentelor din decembrie ‘89, la mult mai puţincunoscuta – sau uitata, pentru a fi mai precişi... –preferinţă a liderilor comunişti pentru cremaţiune,lista minimală incluzându-i, în anii de după cel de-aldoilea război Mondial, pe lothar rădăceanu, iosifrangheţ, Mihai roller, ana Pauker, teoharigeorgescu, Bellu zilber, ur-maşi ai interbelicilor cuaceeaşi orientare Bela Brai-ner, constantin david sauPanait Moşoiu. rămăşiţelelui lucreţiu Pătrăşcanusunt, şi ele, incinerate în1968, după deshumarea carea urmat reabilitării, o altăcremaţiune celebră fiindaceea a lui grigore antipa,incinerat împreună cu soţiasa în data de 13 martie 1944.Mulţi evrei optau pentruincinerare, relevă cartea luiMarius rotar, unii din moti-ve de eschatologie continuă,ca ultim gest religios al uneivieţi, de fapt, atee sau pru-dent-duplicitare.

e greu să selectezi, peparcursul unei cronici, dinnumărul imens de date pecare le furnizează Mariusrotar, fiecare inserţie dincarte fiind argumentatăimpecabil, atât documentar-scriptic, cât şi iconografic.iată un detaliu diacronic,care nu trebuie absolutizatspeculativ, dar nici trecut cuvederea: mulţi scriitori şiartişti sunt adepţii cremaţiu-nii, printre precursorii mili-tanţilor pentru incinerareaflându-se poetul radu d.rosetti, ieşeanul Mihai codreanu sau Panait istrati,convertit în 1914, după ce asistă la incinerarea socia-listului eugène fournière, la Paris. Motivele suntdiverse, de la raţiuni igienice, de pudoare la cele...estetice, cărora li se adaugă, într-un eclectism deloccondamnabil, fascinaţia exercitată de spaţiilesapienţiale extraeuropene, cea mai cunoscută dintreacestea fiind, fireşte, india. dora d’istria (elenaghika) optează pentru incinerare în 1888; ulterior ise adaugă, din varii motive – unele chiar psihologice,sau de histrionism antifamilial cinic – garabetibrăileanu (12 martie 1936), constantin Stere (27iun. acelaşi an), anton holban (17 ian. 1937), ionelfernic, Paul zarifopol, d. evolceanu, eugenlovinescu. Părerile sunt împărţite, cu consecinţe pemăsură: arghezi, deşi interesat, rămâne circumspect(„neutral”, spune rotar), altora decizia de a fi incine-raţi le este refuzată de către familii, iar unii o păţescchiar rău: de pildă, la 10 iunie 1928, puţin dupăinaugurarea crematoriului „cenuşa”, alicegabrielescu se pronunţă în Adevărul literar şi artis-tic pentru cremaţiune, motiv pentru care este acuza-tă public de „uscăciunea de cugetare a unui sufletmasculinizat”. dintre opozanţii cremaţiunii, oficioşiiBor sunt, retoric şi atitudinal, cei mai virulenţi,„cenuşarii” fiind acuzaţi că ar fi „slujitorii lui Baal”şi practicieni iliciţi ai altor rituri păgâne. un grup depreoţi şi susţinători năvăleşte agresiv în crema-

toriul „cenuşa” în data de 26 ian. 1928, încercând săoprească „abjecţia”, după ce „canibalii care conducprimăria oraşului Bucureşti – cei care au autorizatfuncţionarea crematoriului – sunt acuzaţi de senti-mente necreştineşti. codul penal din 1936 al luicarol al ii-lea legalizează incinerarea, ceea ce poateface Bor fiind, cel mult, refuzul de a le permitepreoţilor să oficieze la crematoriu. doi preoţi, calinici. Popp şerboianu şi Nifon ianculescu continuă să-iasiste pe aparţinători, motiv pentru care sunt etiche-taţi în publicaţiile Bor ca „derbedei” şi „sâmbraşi aisatanei”, „care au părăsit monahismul”. deschidereacrematoriului „cenuşa” şi evoluţia sa ulterioară,până la închiderea din 2002, sau inventarul ştiinţifical Flăcării sacre, publicaţia „cenuşarilor” (apare îndecembrie 1934 şi dispare în vâltoarea celui de-aldoilea război Mondial) sunt impecabil lucrate de

către Marius rotar care,departe de a fi un partizanorb, investighează foartescrupulos şi opiniile anticre-maţioniştilor sau a reticenţi-lor, cum au fost, de pildă,cele legate de doctrina „cul-tului mormântului” – asocia-tă celui al strămoşilor – ela-borată de către Nichiforcrainic, sau cea – mult maisubtilă, fiindcă e de esenţăorfică şi gnostică – a „mate-rializării” în care credeaMacedonski, convins că prinmoarte şi înhumare – adicăprin păstrarea corpuluiîncredinţat putreziciunii – seasigură premisele „eliberă-rii” sufletului închis în mate-rie. consecinţa e morbidaNoapte de Noiembrie, cu apo-teoza viermilor rozând cada-vrul, care-i prilejuieşte luialexandri un epitet genial:„vermificator”, adăugat con-descendent celui de versifica-tor...

excelentă este şi anali-za preistoriei temei, undeintră-n joc, de pildă, celebraFamilie care-l debutează şipe eminescu, în paginilecăreia apar multe informaţiidespre incinerare, inclusivconferinţele pe care profeso-

rul italian ludovico Brunetti le susţine la expoziţiauniversală din viena, din 1873. însă, perioada clasi-cilor este dominată de discursul medical şi cel epide-miologic: în 1870 apare tratatul de Hygiena publicaal doctorului iacob felix, foarte activi suntconstantin i. istrati, athanasie economu şi alţii.dincolo de motivaţii strict medicale şi epidemice –legate de necesitatea îndepărtării „miasmei” – , undetaliu istoric picant se strecoară în argumentelecelor care nu exclud cremaţiunea în secolul al xix-lea, reticenţa fiind, însă, la ordinea zilei: românii tre-buie să ia în considerare incinerarea şi fiindcă sunt...urmaşii direcţi ai romanilor, ale căror columbareerau arhirăspândite...

eternitate prin cenuşă, a lui Marius rotar, elucrarea exemplară a unui om exemplar, dotat cu unhar constructiv pe care puţini universitari români deazi îl au. e o carte demnă de un Premiu alacademiei... r

E greu să selectezi, pe parcursul uneicronici, din numărul imens de date pe

care le furnizează Marius Rotar,fiecare inserţie din carte fiindargumentată impecabil, atâtdocumentar-scriptic, cât şi

iconografic. Iată un detaliu diacronic,care nu trebuie absolutizat speculativ,

dar nici trecut cu vederea: mulţiscriitori şi artişti sunt adepţii

cremaţiunii, printre precursoriimilitanţilor pentru incinerare

aflându-se poetul Radu D. Rosetti,ieşeanul Mihai Codreanu sau Panait

Istrati, convertit în 1914, după ceasistă la incinerarea socialistului

Eugène Fournière, la Paris.

8

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

eun fapt binecunoscut că alexandruvlad nu e un optzecist de pluton. Nunumai în sens axiologic, ci şi teoretic.S-a format la cluj, în atmosfera încă

dominată, atunci, de echinox şi de excelenta şcoalăde la filologia în care oficiau Mircea zaciu, ion vladşi ion Pop, diferită de cea bucureşteană, în care stră-luceau, ca mentori ai noii generaţii de scriitori,Nicolae Manolescu, eugen Simion şi ovid S.crohmălniceanu. deşi a debutat odată cu MirceaNedelciu, gheorghe crăciun, Bedros horasangiansau ioan groşan, alexandru vlad nu a părut la fel deimplicat ca aceştia în dezbaterea teoretică despreintertextualitate şi autoreferenţialitate, textualism şipoetica fragmentarului. Poetica sa personală avea,desigur, puncte comune cu cea a optzeciştilor bucu-reşteni, dar alexandru vlad a părut interesat să sedespartă de proza sufocant politică a deceniului ’70-’80 prin propriul scris, mai degrabă decât prin bătă-lii teoretice. şi stilul său de viaţă diferă de cel al cole-gilor săi de generaţie: montagnard şi iubitor de natu-ră, scriitorul nu dispreţuieşte retragerea solitară laţară şi nu este dependent de noile tehnologii decomunicaţie. există o măsură în tot ce facealexandru vlad, ca şi o bucurie ne-livrescă de a trăi(în ciuda bibliotecilor pe care se vede că le-a consu-mat până acum!), după cum şi în literatura sa expe-rimentul postmodern este doar un instrument nara-tiv, iar cultura literară, o hrană spirituală care ali-mentează creaţia, dar nu i se substituie.

romanul ploile amare*, unul dintre cele maibune ale anului trecut, vine să confirme evoluţia luialexandru vlad din ultimul deceniu, când proza sas-a îndepărtat tot mai mult de fragmentarism şi acăpătat o implicare etică demnă de un mare proza-tor. ceea ce (prea) discretul ardelean şi este, de fapt,într-o lume literară, ce-i drept, tot mai puţin dispusăsă îşi recunoască marii scriitori… este un romansolid şi substanţial, articulat în detaliu, care nu sesfieşte să calce pe teritorii străbătute, cu patru-cincidecenii înainte, de marii prozatori ai generaţiei ’60.o face magistral, în deplină independenţă atât faţăde precursori, cât şi faţă de colegii de generaţie, pen-tru care atât tema (rurală), cât şi formula (paraboli-că) sunt de mult expirate. curajul estetic al scriitoru-lui este de semnalat, cu atât mai mult cu cât, cumspuneam, pariul său literar este unul deja câştigat:ploile amare este un roman excelent, profund şi tul-burător în acelaşi timp.

avem de-a face, aşadar, cu o parabolă a comu-nismului – pe un palier de lectură – şi cu o cronică adistrugerii lumii rurale româneşti – pe un altul.Parabola este clar marcată, încă din prima pagină aromanului, naraţiunea deschizându-se sub semnulunui diluviu care va continua pe tot parcursul textu-lui. ca în orice parabolă care se respectă, există tri-miteri destul de vagi la realitate, constând în aluzii-le care par a localiza întâmplările din prezentulnaraţiunii în anul 1970, anul marilor inundaţii, şi laanumite împrejurări istorice reale (izolarea, timp demai multe zile, a unor localităţi îndepărtate dinardeal). însă prozatorul amplifică monstruos datelerealităţii istorice, ducând naraţiunea până în pragulfantasticului, mai exact în acel spaţiu al incertitudi-nii în care spune tzvetan todorov că începe fantas-ticul. Ploile par a dura luni de zile, atât de mult încâtdevin de la sine o metaforă a fostului regim, care aaterizat pe capul nostru tot de undeva, din cer, şi,

deşi a ţinut puţin la scară istorică, noi l-am perceputla un moment dat ca interminabil. (ploile amare sejoacă, de fapt, cu timpii narativi, mai exact cu per-cepţia acestora în funcţie de momentul sufletesc alpersonajelor, spre a amplifica sentimentul de anomiegeneralizată.) Satul în care sunt localizate poveştileconcentrice ale personajelor este izolat de lume – nucomplet, cum se va afla mai târziu – şi, astfel rupt deistorie, viaţa sa se va înşuruba obsedant în jurul pro-priei memorii. Mai exact, în jurul propriului păcatoriginar. începutul noului regim coincide cu o crimă,iar sursa puterii stăpânului autocrat al satului,alexandru, este tocmai această crimă şi teama celor-lalţi de a vorbi despre ea.

Spuneam că ploile amare revizitează o temăprin care a trecut şi romanul generaţiei ’60. însă oface într-un mod cu totul original. Mai întâi, pentrucă prozatorul abandonează locurile comune aleromanelor şaizeciste. denunţarea sistemului nu maivizează doar „obsedantul dece-niu”, ci regimul în întregul său,şi mai ales esenţa spirituluitotalitar. Parabola nu vizează„excesele” începuturilor, ciînsăşi crima ritualică pe careacesta se sprijină. căci nu exce-sele au compromis comunismul:el era compromis de la bun înce-put, fiind impus cu forţa, printr-un viol istoric, unor comunităţicare nu aveau nici cea mai micăintenţie de a-l adopta. în sfârşit,romanul lui alexandru vlad,chiar dacă se încheie cu un soide acalmie meteo, după diluviu,nu face loc optimismului. anii’70 au pus, e-adevărat, capătunor aberaţii şi absurdităţi aleperioadei staliniste, însă, aşacum în roman smârcurile şizonele inundate întârzie să dis-pară după trecerea ploilor, totaşa şi esenţa totalitarismului arămas aceeaşi, în ciuda renun-ţării la practicile din trecut.

Parabola iese însă dinlocurile comune ale prozei şaize-ciste mai ales prin racordareasemnificaţiilor ei politice la osemnificaţie antropologică supe-rioară. totalitarismul nu a dis-trus numai instituţii – Biserica română unită curoma, de pildă, victima cea mai tragică şi mai pres-tigioasă – şi destine umane (anca, Brodea). el aşters din istorie o întreagă clasă, un pilon al identi-tăţii româneşti: ţărănimea. ploile amare este, deci,în egală măsură, un cântec funebru al acestei lumiţărăneşti, al acestei civilizaţii ancestrale, ale căreirădăcini se pierdeau în istorie, şi pe care comunis-mul a distrus-o prin proletarizare. Metafora ploiloramare care cad peste satul ardelean este cât se poatede sugestivă, căci dacă altor grupuri sociale – prole-tariatul industrial, intelectualitatea tehnică – totali-tarismul le-a oferit şi incontestabile oportunităţi,ţărănimea a fost potopită în permanenţă de nenoro-ciri istorice. de la colectivizare la sistematizareasatelor, lumea rurală românească nu a cunoscut niciun moment de respiro, nici o pauză a răului…

toate acestea îşi află ecou în romanul luialexandru vlad, care, configurând satul ca pe unautentic insectar antropologic – beţivi, femei uşoare,doctori înfrânţi (de dosarul soţiei), intelectuali opor-tunişti, sectanţi, ţigani ş.a.m.d. –, îl transformăîntr-o mostră exponenţială a întregii societăţi româ-neşti.

ploile amare este un roman original şi la nive-lul construcţiei. Mai multe modalităţi – de la roma-nul-recherche la procedeul caleidoscopului – suntpuse în operă, pentru a alcătui o naraţiune fără

goluri epice şi fără episoade deprisos. alcătuit din secvenţe, fie-care din ele concentrată în jurulcâte unui personaj, romanul areo circularitate care subliniază şimai puternic endogamia lumiilui ficţionale. endogamie care oizolează şi spaţial, şi temporal.deşi, cum spuneam, către sfârşi-tul romanului personajele devinconştiente că satul nu fuseseniciodată totalmente izolat delumea înconjurătoare: existase-ră canale secrete de comunicare,unele monopolizate de alexan-dru (spre a-şi consolida regimulautocratic de putere), altele uti-lizate pe ascuns de marginali, caţiganul contrabandist poreclitîngeraşul. asemenea detaliisunt strategic plasate dealexandru vlad, spre a trimitecititorul către un referent istoriccare să ajute la decodarea para-bolei, dar şi spre a sublinia fap-tul că parabola nu este, de fapt,una desăvârşită, conţinând ocheie de lectură unică: ea poatefi decodificată în mai multefeluri de către cititor. Spiritul decare este animată naraţiunea nueste unul al totalităţii, anumite

aspecte fiind lăsate în mod deliberat nefinisate. oparabolă şi o naraţiune deschisă, aşadar.

ar mai fi multe de spus despre acest roman.despre tipologia lui remarcabilă, novatoare, în con-textul prozei ţărăneşti româneşti (cu personajememorabile, de la personajul absent, anca, la mamaacesteia, florica, de la felcerul kat la intelectualulPompiliu). despre naturaleţea cu care alexandruvlad, educat la şcoala prozei postmoderne, a luiBorges şi a Noului roman, se întoarce pe teritoriullui rebreanu şi Pavel dan. despre îndemnul lareflecţie pe care ni-l adresează ploile amare în legă-tură cu dispariţia ţăranului ca paradigmă antropolo-gică. în sfârşit, despre relativitatea afirmaţiilor pri-vind moartea prozei cu subiect rural.

căci sensul final al parabolei pare a fi acesta:satul românesc, aşa cum îl fixaseră în mentalulcolectiv scriitori ca rebreanu sau Marin Preda, a fostdistrus de totalitarism. el continuă, însă, să existe,ne place sau nu, în memoria noastră culturală. fărăpatetism, fără „teză”, romanul lui alexandru vlad nepropune un recurs la memorie. r

* alexandru vlad – ploile amare, editura charmides,Bistriţa, 2011.

Răzvan voncuUn recurs la memorie

Ar mai fi multe de spus despre acestroman. Despre tipologia lui

remarcabilă, novatoare, în contextulprozei ţărăneşti româneşti (cupersonaje memorabile, de la

personajul absent, Anca, la mamaacesteia, Florica, de la felcerul Kat la

intelectualul Pompiliu). Desprenaturaleţea cu care Alexandru Vlad,

educat la şcoala prozei postmoderne, alui Borges şi a Noului Roman, se

întoarce pe teritoriul lui Rebreanu şiPavel Dan. Despre îndemnul la

reflecţie pe care ni-l adresează Ploileamare în legătură cu dispariţia

ţăranului ca paradigmă antropologică.În sfârşit, despre relativitatea

afirmaţiilor privind moartea prozei cusubiect rural.

© A

uR

AC

hR

ISt

I

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

nicolae Breban ■ Singura cale

„Am o carte, tot un roman, încă nepublicat, care se petrece în aceeaşi perioadă [stalinistă – n.n.], unde am tentat ointeresantă experienţă: să-mi folosesc elemente ale propriei biografii, din aceiaşi ani, cincizeci, dar... modificând enormdatele şi traseul eroului principal. epoca teribilă a acelor ani conţine, cred eu, un material epic şi uman extraordinar deinteresant şi de bogat, tratat azi de unii comentatori în fugă, polemic şi nu rareori în necunoştinţă de cauză. Nu numainoi, tinerii intelectuali, am fost aruncaţi de istorie într-un cazan aprins şi turbulent, dar întreaga societate românească,ocupată de tancurile «eliberatoare» sovietice, a fost pusă, cu forţa, în faţa unor aşa-zise noi valori şi împinsă să-şi negeşi să-şi calomnieze trecutul, tradiţia şi întemeietorii. Astfel de crize şi taifunuri istorice pot, uneori, să ne arate o altă faţăa neamului, a comunităţii noastre, cu atât mai mult cu cât în acei ani, ba chiar şi în acele decenii, noi, românii, am avut

senzaţia de a fi fost uitaţi sau părăsiţi de vechii noştri aliaţi care ne-au fost model în timp şi ne-au ajutat să ne constituim într-un stat struc-turat pe principii democrate. Franţa în primul rând, care, după cum ştim, a avut şi ea de luptat, mai ales în anul ‘68, cu revolte şi contes-taţii ale tinerilor, nu puţini dintre ei sub flamura radical-anarhistă a unui filosof de talia lui J. P. Sartre.”

Nicolae Breban

cinicul, fals cinicul Porfiri Petrovici, şiel – ca şi Sonia, ca şi raskolnikov – unom terminat, ascuns sub şapte măşti,schimbate rapid, cu o dexteritate ce te-

ndeamnă să fii cu ochii spiritului la pândă, îl întrea-bă pe rodion despre învierea lui lazăr, arătându-şi,astfel, faţa superioară, de formator de conştiinţe, darşi pe cea de expert în domeniul psihologiei abisale,care vede în asasinul atipic un individ rătăcit, debu-solat, cu mintea putrezită de lecturi rău digerate şi,totodată, nelipsit de calităţi neobişnuite. rodionromanîci este întrebat, deci, dacă crede în aceaînviere. răspunsul lui rodeaeste crred. episodul acesta,nelipsit de semnificaţie, esteruminat îndelung de Merej-kovski în tolstoi şi dosto-ievski. Pistele romaneşti suntţesute astfel, încât oferindu-ilui rodea toate atu-urile, ali-biurile, ca el să fugă, să scapede ispăşirea pedepsei, dosto-ievski îi creează, în acelaşitimp – prin enigmaticul,ascunsul, fals cinicul, profeti-cul Profiri – condiţii ca săvadă dacă postadolescentulgenialoid, preşcolarul ideiinapoleoniene, care rateazăprimul pas, va avea tăria decaracter să se autodenunţe. şipentru că o are, pentru căautorul descoperă în rodion,în ciuda slăbiciunilor, a cinis-mului, josniciei, o enormăputere vinovată, o foameneobişnuită de a fi el însuşi, îidă o şansă. astfel, autorul-dumnezeu îl iartă pe criminalul însoţit prin bolgiileinfernului. şi-l îmbrânceşte, la ieşirea din focurilemistuitoare ale acestuia, într-o viaţă nouă – renăs-cândă odată cu umanitatea dinlăuntrul său – apoi,într-o suferinţă nouă, în iubirea de destin – ceea cepare a fi, în cazul lui rodea, probabil, imposibil. darce este, ce poate fi imposibilul? un impuls sprerenaştere, după ce raskolnikov a traversat infernulşi după ce, la ieşirea din experienţele feroce de-acolo,subjugat, învins de vina de a greşi, rodion îngenun-chiază de trei ori. ce devine, totuşi, în asemenea cir-cumstanţe, imposibilul? o uşă întredeschisă. o razăde lumină, ascuţită, ca laserul, ca breşele de o lumi-nă incandescentă, căscate în miezul tornadelor?cum să-i dai o şansă de a reînvia, de a renaşte, unuicriminal, însoţit pe parcursul ispăşirii pedepsei de oprostituată, care citeşte din Noul testament capito-lul 11, scena învierii lui lazăr din Betania?Prostituată serafică, extrem de vie, care găseştesoluţia salvatoare: „– ce e de făcut! – exclamă ea,sărind deodată din loc, şi ochii ei, plini până atuncide lacrimi, străluciră deodată. – ridică-te! (îl apucăde umăr; el se ridică puţin, privind-o aproape mirat).du-te chiar acum, în clipa asta, stai la o răspântie, făo plecăciune, sărută mai întâi pământul pe care l-aipângărit, şi pe urmă înclină-te în faţa lumii întregi,în toate cele patru zări, şi spune cu voce tare în faţatuturor: «am ucis!» Atunci dumnezeu o să-ţi trimitădin nou viaţă”. (s.n.)

Nebănuite sunt căile iubirii lui dostoievski.legea iubirii dostoievskiene se întoarce parcă cuspatele la vechiul testament, la legea talionului,

găsind parcă credinţa emanată de Noul testamentnet superioară. romancierul nu admite psihologiaresentimentară, conform căreia se cere dinte pentrudinte, ochi pentru ochi. dostoievski se regăseşte, ast-fel, din nou, cu tot geniul său cu faţa spre iisus.Pentru că a căzut foarte jos, raskolnikov, cel maiiubit, aproape cel mai întunecat, spuneam, dintrepăcătoşii dostoievskieni, se va înălţa, după ce vatrece... prin luminişurile întunecate ale vinovăţiei,ale iubirii, prin alte şi alte experienţe benigne, cat-hartice, prin care rodion va plăti îngrozitoarea eroa-re, din bolgiile infame ale căreia a irumpt profeţia.

astfel, psihologia unui uriaşcreator se arată a fi, încă odată, de neînţeles, ca şi enor-ma iubire care bântuie acolo,sus, printre vârfuri. gurainspirată a circarului Marme-ladov, ascuns sub masca unuiurmaş fidel al lui Bachus, submasca laşităţii, a ticăloşiei,ştie şi o spune în cârciumaPalatul de cristal: „şi pe toţi osă-i judece şi-o să-i ierte, şi pebuni şi pe răi, şi înţelepţii şismeriţii... şi când va fi sfârşitcu toţi, atunci va grăi cătrenoi: «haideţi, va spune, şi voi!haideţi, beţivilor, haideţi neis-prăviţilor, haideţi neruşinaţi-lor!» şi ne vom duce cu toţii,fără să ne ruşinăm, şi vom sta-naintea lui. şi el va spune:«Nişte porci, asta sunteţi!fiara v-a dat chipul şi şi-a puspecetea pe voi; dar haideţi şivoi!» şi-or să spună cei înţe-lepţi, cei cu minte: «doamne!

de ce-i primeşti pe ăştia?» şi el va spune: «îi pri-mesc, înţelepţilor, îi primesc, voi cei cu minte, fiin-dcă nici unul dintre ei nu s-a socotit vrednic deasta...» şi îşi va întinde braţelecătre noi... şi noi vom cădea... şivom plânge... şi vom înţelege tot!Atunci o să înţelegem tot!... şi toţivor înţelege... şi katerinaivanovna... şi ea o să-nţeleagă...doamne, să vină împărăţia ta!”vom înţelege, astfel, treptat-trep-tat, că legea iubirii este maiputernică decât legea talionului.că superioritatea, puterea stau,câteodată, în iertare, nu în pedeap-să. în blândeţe, nu în violenţă.

urmărindu-l, cu blândeţeatentă, pe rodka raskolnikov,descriindu-i eurile multiple, angre-nate într-o imposibilă tensiune,încercăm, în realitate, ca şi enig-maticul Porfiri, să-l ascultăm; înnici un caz, să-l judecăm.analizându-i mişcările, gândurile,poate, nu facem decât să recurgemla exerciţii de înţelegere a moduluiîn care acest dedublat ieşit dincomun ratează fatidic primul pas.dmitri Merejkovski scrie cădostoievski „s-a speriat şi s-a ascuns”. de radicalis-mul ideii profetice emise prin gura sărmanuluiraskolnikov? oare? Prin dublul asasinat, care arăvăşit toată veneţia Nordului, fiodor Mihailovici,

răspunde, prin rodion raskolnikov,că, indiscutabil, e posibil să ucizi înnumele unei idei, iar crima, în acestcaz, e posibil să-ţi fie dictată de con-ştiinţă, dar – accentul este pus înromanul dostoievskian, fără tăgadă,pe partea a doua a afirmaţiei – aşanu se face, aşa nu se cuvine; acel eposibil demonstrat prin raskolnikoveste inadmisibil, josnic, infam!radicalitatea acestei descoperirielectrocutante, îngrozitoare, ne faceşi astăzi să o tratăm cu... spaimă; celmai iubit dintre păcătoşii dostoiev-skieni, se vede limpede, este „o fan-tasmă a viitorului, acea umbră pecare evenimentele mari o aruncă

înainte”. (dmitri Merejkovski) originalitatea malig-nă, radicalismul descoperirii nu credem însă că l-ausperiat pe dostoievski. din contră, autorul îl urmă-reşte pe rodion raskolnikov – spărgând, unul dupăaltul, nu puţine tipare psihologice – prin periplul lui,ba oferindu-i atu-uri, spuneam, ca să scape, ba pre-făcându-se că îl ajută, arborându-şi o sumedenie demăşti ce-i servesc scopul de a-l salva din bolgiile rău-lui în care este prins, ca într-un vârtej malefic.Pentru ca, într-un târziu, teribilul chin asemuit cuiadul să fie reluat de la capăt, aşa încât, oricât amdiseca, minuţios, savant, acest protagonist, marcatde o complexitate derutantă, vom ajunge, într-untârziu, excedaţi, să cedăm, recunoscând un adevărizbitor, şi anume: rodion este unul dintre eroii ceimai problematici şi mai complecşi. în cazul în carevom trata cu luare-aminte exclusiv crimele comisede el, nu vom ajunge nicăieri, fiindcă a pune accen-tul pe crime şi pe analiza psihologiei criminaluluiînseamnă a eşua, ireversibil, în opinia noastră, pe opistă falsă, rodion romanovici neavând, am spus, opsihologie de asasin de duzină, deşi el este un ucigaş,susţine răspicat însuşi dostoievski în scena viziteifăcute Soniei acasă, când juna fată, abia rămasăorfană, îi citeşte, la insistenţa salvatorului straniu alfamiliei sale, capitolul 11 din evanghelia după ioan:învierea lui lazăr din Betania.

…Stranii, misterioşi sunt mai toţi dedublaţiiromancierului rus, inclusiv cei care poartă în neas-tâmpăratul lor for lăuntric iadul, demonicul, nebu-nia, curajul, şi există sub semnul nihilismului purslav, ajuns pe culmile-i extatice, şi logodit, nu o dată,cu spiritul apocaliptic. Spirit, de care au fost şi maisunt marcaţi, între altele fie spus, unii ruşi, nupuţini de altminteri, poporul rus rămânând a fi, ca şipoporul evreu, după cum remarcă, nu fără subtilita-te perspicace, autorul Filosofiei lui dostoievski, „unpopor mesianic”. ideea aceasta nu este o noutate.din secolul al xvi-lea se consideră că Мать Россия– Maica rusie este „purtătoare de christos”, celebrasintagmă „Moscova – a treia roma” înglobând şi

ideea de popor ales, care, precizea-ză emil iordache, „va dăinui pânăla sfârşitul veacurilor, având despus un cuvânt deosebit omeniriişi divinităţii”. (Rusia bolnavă)unele personaje dostoievskiene,considerându-se alese şi fiind, înrealitate, aşa, procedează în con-secinţă, adresându-se omenirii,divinităţii, întregului univers –detaliu la care vom reveni în capi-tolul al iii-lea al acestei scrieri.

Mânat de un spirit antropo-logic, anti-monofizist în esenţă,dostoievski recurge, pe întindereaîntregii sale creaţii, la variaţiunipe tema dublului, făcut dintr-unalt aluat, înstrăinat de plebe,ancorat într-o lume contradictorie:o lume în care umanismul, ajunsîntr-un vârf indiscutabil, se năru-ie, îşi amuşină apusul, iar valorile,cultivate răstimp de secole, se cla-tină. Nihilismul apoteotic, de sor-ginte pur slavă, ajunge, în acestcontext, la ultimele-i consecinţe, şi

riscă să dărâme, cu vigoarea fiarei încolţite, ultime-le bariere, ultimele redute. ca şi Nietzsche, fireşte,în ţara lui, din iubire, pasional, aspru criticată,dostoievski, în marasmul acesta spiritual, moral –în miezul secolului al xix-lea, într-o rusie imperia-lă, în care discrepanţele dintre diferitele păturisociale erau, se ştie, uriaşe, iar iobăgia, primele ele-mente ale căreia au fost atestate în rusia kieveanăa secolului al xi-lea, a fost desfiinţată abia la 1861,prin Proclamaţia emancipării, sub domnia ţaruluialexandru al ii-lea (care, între altele fie zis, interzi-ce folosirea cuvântului progres!) – în asemenea cir-cumstanţe, dostoievski se întoarce, după cum s-aremarcat, cu faţa spre renaştere, iar, în trena aces-tei epoci, spre antichitate, laolaltă cu gânditorii eiuriaşi (cita enorm, adorându-l pe homer; ca şiNietzsche, iubea presocraticii). şi antichitatea şirenaşterea sunt regândite, revăzute demarele barbar în funcţie de singura osie decare se arată interesat acest titan incredibil:ideea-fiinţă, „omul din om”.

9

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

© N

ICO

lAe

BR

eB

AN

Aura Christidostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinţei. Cunoaştereaca ritual adus pe limită

n Coasta lui Apollo Cunoaşterea omului devine, sub panadostoievskiană, un ritual adus pe

limită, un ritual disputat între Iisusşi... Dionysos nu altundeva decât înabisurile întunecate ale omului, în

care se află sediul iadului şi-al raiului.Înainte de a deveni realităţi

exterioare transcendente, iadul şiraiul, aduse în subteranele fiinţei

umane, dintr-o pulsiune anti-dantescăorganică, da, capătă aici, acum,concreteţe flagrantă, imanentă.

■ Editura poliromf.M. dostoievski (1821 – 1881)

DoStoiEvSki, 1863

niEtzSchE, 1864

ð

10

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

omistică de halou dostoievskian domi-nă obsedant destinele eroilor dinromanul aurei christi, Cercul sălbatic(editura ideea europeană, Bucureşti,

2010), circumscris, cel puţin prin datele sale forma-le, actualităţii imediate. debusolate, într-o realitatece pare ea însăşi a fi debusolată („scena postdecem-bristă e minată de confuzie, de pierderea reperelor,se vehiculează teorii nostime, deşuchiate, pe margi-nea nu ştiu căror crize – a artelor plastice, a roma-nului, a poeziei, literaturii etc, etc. –or, între crizele invocate una singu-ră este reală: cea a receptării.Modelele reale, de prim rang, aufost împinse în marginalitate – deun grup de comentatori rapace,avizi să-şi transfere prestigiul de pesolul artelor, pe cel social, urmărin-du-se în fapt interese mărunte, cir-cumscrise banalului, puterii sociale,etc., etc.”), personajele angrenateîntr-o intrigă mai mult moralădecât faptică, în sine (investigareaunei crime ce lasă impresia, în totul,a unui accident – acesta este verdic-tul preferat), îşi caută identitateaindividuală, angajate în tensionateconfruntări reciproce pe scena vieţiitrăite cu disperare sub devizaaugustiniană: iubeşte şi fă ce vrei(„aici stă cheia. aici, între cuvinte-le-scoici, se află purul adevăr, alphaşi omega. începutul şi sfârşitul.totul se iscă din iubire. şi ura şitrădarea şi laşitatea şi rătăcirea şipierzania... totul. absolut totul”).e, în felul său, un roman al cuplurilor ce se fac şi sedesfac, se menţin cât şi cum se menţin, în virtuteaunor automatisme în care iubirea este căutată,mimată, trădată, ea rămânând mereu doar o iluziesau o speranţă virtuală, între viaţă şi moarte. Se vor-beşte mult despre moarte în acest roman. existenţaînsăşi e parcursă sub semnul acesteia („împotrivamorţii şi împotriva vieţii”), revolta graficianuluivilavici, a cărei fiică sfârşeşte tragic în apele mării,are încărcătura unei disperate fatalităţi de a trăi:„cum de ţi-a trecut prin cap să-mi iei din preajmă totce-am iubit mai mult? Pentru ce experienţa asta?vrei să spui că din prea multă iubire mi-ai luat-o?Moarte păgână. Moarte fără suflet... căţea spurcatăde oameni. Năpârcă. Putoare. Scârbă nespălată...”Soluţiile ce sunt încercate nu caută, fireşte, a evitamoartea, ci a da sens vieţii („totul mi se arată încâl-cit – ia seama, la un moment dat, una din protago-nistele întâmplărilor despre care se relatează – lipsitde o axă în firul căreia să se rotească, cu blândeţe,văzutele şi nevăzutele”). din acest punct de vedere,romanul aurei christi e o tensionată meditaţie asu-pra relaţiei cu dumnezeu însuşi:„Nu mai ştiu cui sămă rog, în faţa cui să mă închin, şi atunci, în nemer-nicia mea osândită, ţie mă adresez, capăt al osieiexistenţei mele. Nu se poate să nu mă auzi. M-ai aju-tat şi mi-ai sprijinit paşii nu odată. iartă-mă şi dă-mi puterea. Puterea să fiu. căci restul fac singur (...)ce-i cu mine? cine sunt? de unde vin, doamne, şipentru ce m-ai adus aici? ce caut eu aici? şi pentruce îmi dai atâta suflet, atâta viaţă, atâta moarte? (...)oare nu te-ai gândit cum e să fii om şi să nu-ţi fiestrăin nimic din tot ce-i omenesc?” la aceste între-bări, fiecare dintre eroii romanului caută, încearcărăspunsuri, punându-şi în joc propria fiinţă.

diana, frumoasă şi tânără dar neştiind încăcum anume să-şi direcţioneze viaţa în împlinirea ei– întreţine o relaţie ilicită cu un bărbat mai în vâr-stă, căsătorit, nefericit în căsnicia lui, cautând înaltă parte, obtuz şi el, nu atât iubirea, cât satisface-rea poftelor sexuale („cum pot cracii unei femei să-ţiia pur şi simplu minţile”), căpitanul viorelMunteanu, angajat în dezlegarea misterului morţiivladei vilavici, fiica graficianului de renume dincapitală; diana e o fiinţă aflată în degringoladă, nu

numaidecât sentimentală („existen-ţa noastră leşinată. existenţa noas-tră de doi bani, mizerabilă... neter-minată, încropită în grabă din laşi-tate. între două partide de sex.doua dejunuri. Paturi împărţite cucâte un străin, căruia în cel mai buncaz nu-i ştii decât numele”), ci într-ocriză ce priveşte propriul sens alexistenţei sale.

în sejurul de pe litoral, unde îlînsoţeşte pe căpitanul-anchetator alcazului vlada, diana rămâne preamult singură. Numai că singurăta-tea aceasta îi facilitează cunoaşte-rea unui alt om – cu o viaţă confuză,şi a lui – dar cu care poate lega odiscuţie intelectuală majoră, cucare – fapt esenţial – se întâlneştepe plan spiritual („îşi exersauamândoi volubilitatea, dezgolin-du-se sufleteşte. şi întrecându-se înpanseuri, rateuri... Sau... cine-iprovoca să se spună aşa, fără mena-jamente? Părea că o entitate necu-noscută îi îmboldea pe amândoi să

fie, să depăşească limitele, să calce nişte hotare, deexistenţa cărora nici unul, nici celălalt până mai ieri-alaltăieri nu ştiau nici cât e negru sub unghie.Probabil. Probabil. lumea nu mai exista pentru ei.Nici cerul. Nici marea. existau exclusiv ei doi”), ceeace, în relaţia cu... viorel nici nu putea spera să seîntâmple. este impulsul, stimulentul ce-i marcheazăfetei/femeie nevoia evadării din promiscuitatea tra-iului de până atunci. rătăcirea ce urmează, printr-un oraş tentacular – revenită la Bucureşti – este, înintenţia autoarei, fără îndoială, propunerea uneiobscure căutări de sine a eroinei, având mare încăr-cătură metaforică: ruinele clădirii (palat atemporal)printre zidurile dărăpănate ale căreia merge spreieşire, ajungând în faţa unei himerice biserici, este,în felul său, o iluminare: „Minunea i se înfăţişa întoată splendoarea-i monumentală: era o bisericăînaltă, subţire, cu turnurile şi clopotele vii, incredibi-le, pretutindeni domnind un albastru imperial. aveadouă clopote uriaşe, unite, gemene aproape, ca şicând ar fi curs unul în altul. Biserica, se vedea, eraveche. zidurile, pereţii – dar nu numai acestea toate;pe măsură ce priveai aveai prilejul să constaţi cămofturosul timp intervenise, lăsându-şi pecetea,urmele, semnele pretutindeni – întregul ansambluera pe alocuri scorojit, răspândind un aer de obosea-lă şi mit, prospeţime şi splendoare”. tot ce urmeazăîn viaţa dianei de-aici înainte (călătoria la mănăsti-rea din munţi; relaţia cu straniul călugăr Semion;batjocura violului la care este supusă de nişte necu-noscuţi etc.) trebuie înţeles ca un calvar al... mântui-rii, autoarea ridicând fiecare element din realitateaprin care o poartă pe eroină la valoare de semn sim-bolic (scena morţii, în braţele sale, a căprioarei hăi-tuită de braconieri, echivalează cu moartea alter-

egou-lui său, cu care se identifică în abstract) – undrum al purificării: „cert e că în gravul, pierdutul eifor lăuntric se petrecea ceva, se isca din străfunduri-le acestuia o realitate nebănuită alte dăţi, ceva abso-lut nou şi nemaivăzut, negustat odinioară îşi făcealoc, croindu-şi drumul potrivit spre «suprafaţă»”. înjurul acestui drum în viaţă, al dianei, se organizea-ză toate celelalte destine ale unor cupluri nefericiteîn iubire, în dragoste ca mod de împlinire/neîmplini-re existenţială: mariajul ratat al căpitanului viorel;dezacordul dintre artistul vilavici şi soţia saludmila, dar şi înstrăinarea copiilor acestora, totdin lipsa unui sentiment de afecţiune care să-iunească; perfidia lui dany Strungaru, fiul ministru-lui, ce trădează iubirea vladiei ş.a.m.d. – sunt totatâtea eşecuri ce-şi au motivaţia în debusolareaoamenilor într-o lume... fără idealuri: „o generaţiesacrificată. asta e problema voastră. o generaţie amieilor sacrificaţi. vi s-a oferit totul la revoluţie. da,revoluţia din 1989 v-a deschis toate drumurile,dăruindu-vă şansa de a vă forma şi de a exista,lăsându-vă într-un mediu social nou, liber. or, ceeace n-aţi priceput voi la timpul potrivit este că liberta-tea nu e o păpuşă cu picioruil spart, ea macină des-tine, aruncă în aer proiecte, ucide, da-da, ucide, dacănu eşti pregătit”.

romanul aurei christi, Cercul sălbatic („cândte sufoci din exces de suferinţă, când problemele tecopleşesc, fă un efort şi ieşi din cercul strâmt al aces-tora...”) e o pledoarie – desigur făcută cu mijloaceleconstrucţiei epice – pentru descoperirea de sine aomului, a marilor însemne mistice ale credinţei şiastfel ale dragostei şi purităţii fiinţiale: „dumnezeune dă o puzderie de semne, iar noi, nevrednicii, nusuntem în stare să le citim aşa cum se cuvine.Pretutindeni există seminţe ale credinţei, nu trebuiedecât să le vezi”. aura christi coboară în psihologii-le abisale ale eroilor săi, într-o analiză de rafinatăcaligrafie a tuturor gesturilor şi mişcărilor lăuntriceale acestora. interesul i se îndreaptă mereu spre dra-mele sufleteşti, spre descripţia convulsiilor din zonatrăirilor intime ale unor oameni ce-şi caută identita-tea căutând, în fond, un echilibru lumesc în care săse aşeze, prin iubirea înţeleasă ca ax al marelui uni-vers, în care ei sunt particularităţi vii, pasionale („nuai cum să-ţi construieşti fericirea pe nefericirea altu-ia”).

romanciera însăşi, prin intermediul unuia dinpersonaje, îşi caracterizează astfel modalitatea dereprezentare artistică a fragmentelor de viaţă pecare le surprinde cu acuitatea nevoii de pătrunderespre esenţe: „urmărea câte o porţiune de realitateaşa cum, aflându-se în faţa unui tablou imens, ar ficontemplat studiind câte un fragment, având grijăsă se afle la distanţă. realitatea există pe măsură ceo creezi; restul nu e decât nălucire, prefigurare, pre-fiinţă sau mai exact un soi de pre-realitate; mariiscriitori ştiu asta, tocmai de aceea tratează tot ce seaflă împrejur cu oareşce rezerve ori cu suspiciune,aşa cum dumnezeu se uita în jurul său înainte săcreeze lutul şi apele, despărţindu-le, iarba şi caii,aştrii somnoşi... realitatea creată este diferită deideea de realitate aşa cum diferă dumnezeu de ideeade dumnezeu”. e o carte plină de idei, de reflecţii, demeditaţii asupra existenţei şi, evident, întrupareaacestora în faptele eroilor are ceva dintr-o mistică apasionalităţii înţeleasă ca vocaţie umană. r

Constantin CubleşanO mistică de halou dostoievskian

Realitatea există pe măsură ce ocreezi; restul nu e decât nălucire,

prefigurare, prefiinţă sau mai exact unsoi de pre-realitate; marii scriitori ştiuasta, tocmai de aceea tratează tot ce seaflă împrejur cu oareşce rezerve ori cususpiciune, aşa cum Dumnezeu se uitaîn jurul său înainte să creeze lutul şi

apele, despărţindu-le, iarba şi caii,aştrii somnoşi... realitatea creată estediferită de ideea de realitate aşa cum

diferă Dumnezeu de ideea deDumnezeu.

arta dostoievskiană nu se arată, însă,nici pe departe, ca o tentativă de a sărbătoriomul, ridicându-l în slăvi, ci ca un demersfăcut în scopul de a-l cunoaşte acolo, jos, învreme ce se mişcă, debusolat, înspăimântat,

lipsit de repere, prin labirinturile sale lăuntrice.cunoaşterea omului devine, sub pana dostoievskia-nă, un ritual adus pe limită, un ritual disputat întreiisus şi... dionysos nu altundeva decât în abisurileîntunecate ale omului, în care se află sediul iaduluişi-al raiului. înainte de a deveni realităţi exterioaretranscendente, iadul şi raiul, aduse în subteranelefiinţei umane, dintr-o pulsiune anti-dantescă organi-că, da, capătă aici, acum, concreteţe flagrantă,imanentă. astfel, dacă „pentru dante, raiul şi iadulsunt, ca să ne exprimăm astfel, perspective exterioa-re omului, care încep dincolo de hotarul morţii”,„pentru dostoievski, ele se deschid înlăuntrul omu-

lui actual”. în timp ce „poetul catolic le vede ca exis-tenţe eshatologice”, „romancierul ortodox” le percepedrept „existenţe psihologice”, „realităţi imanente”„înainte de a fi transcendente”. (Nichifor crainic)dostoievski deviază, aşadar, viaţa, cu raiul şi iadulei de dincolo de moarte, în viaţamoartea de aici, aultimului om, laolaltă cu dumnezeul cel bun şidumnezeul cel rău. da. aici şi acum, hic et nunc, seîntâmplă totul: în iisusiacii, solarii, luminaţii fărăastâmpăr, deschişi spre lumea din afară (SoniaMarmeladova, cneazul Mîşkin, alioşa karamazov,stareţul zosima), în demonicii, închişi prin definiţie,întunecaţi, nu o dată ursuzi, împătimiţi de lapoviţă(motiv nestrăin, de altminteri, nici luiSchopenhauer, nici lui Nietzsche, nici lui gogol,„marele melancolic” ce se crede ba hlestakov, bacicikov, şi suferă de un frig atroce, provocându-i nuo dată râsul veselului, copilărosului Puşkin), aidoma

lui rodka, aidoma subteranistului. în cei posedaţi deceea ce numeşte fiodor Mihailovici „fiară”, sub privi-rile căreia o seamă de personaje (raskolnikov,rogojin, kirillov, Nastasia filippovna, ivankaramazov) traversează iadul în căutarea izbăviriide tensiunile întunecate ale acestuia, în căutareaideii invocate, într-un acces de lacomă genialitate, deapocalipticul lebedev. r

■ din vol. dostoievski – Nietzsche. elogiul suferinţei,

în lucru. fragment

ð

11

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

Spectru constant, implicit oricărei ecuaţiide putere, cenzura se înscrie din startîn sfera anatemei, percepţia comunătinzând întotdeauna să-i reţină doar

aspectele funeste, interdicţiile şi tentativele de acontrola exerciţiile de libertate, iar sistemele totali-tare furnizează o paletă amplă de practici abuzivedatorate instituţiei cenzurii. ubicuizarea terifiantă acenzurii în românia epocii comuniste s-a convertitdupă 1989 – ca multe alte fenomene ce reclamă unproces de lustraţie – într-o obsesie naţională, cureflexe ştiinţifice serioase, datorate unor autori pre-cum adrian Marino, Marian Petcu, BujorNedelcovici, Bogdan ficeac, dan culcer ş.a.aceluiaşi impuls necesar i se datorează lucrărilecelui de-al x-lea Simpozion Naţional de jurnalism,cu participare internaţională, desfăşurat la cluj-Napoca în 28-29 octombrie 2011, adunate într-unvolum apărut în 2012 la editura tribuna din cluj-Napoca, sub coordonarea profesorului ilie rad.Cenzura în România cuprinde 24 de studii şi eseuri,cu accente conceptuale, analitice sau memorialistice,fiecare contribuind la construcţia dinamică a aceleiistorii a cenzurii care „va trebui să fie scrisă cândva”,potrivit predicţiei din 1995 a lui Mircea zaciu, pre-luată ca motto în prefaţa semnată de coordonatorulvolumului. conştient de fascinaţia exercitată de cen-zură asupra cercetătorilor, alimentată de imensulmaterial existent în arhivele fostelor organe alePartidului comunist român, ilie rad circumscriefoarte potrivit background-ul teoretic al acestui feno-men extrem de complex, insitând asupra nuanţelortratate pe larg în textele acestui volum de referinţă.

raportul dintre scriitor şi putere constituiepunctul de plecare al conferinţei anei Blandiana, dela cenzura ca formă de libertate la libertatea caformă de cenzură, reconstituire vie, armată teoretic,a propriei sale experienţe cu cenzura comunistă, iarîn desfăşurarea acestei istorii particulare prindecontur tabloul instituţional şi ideologic al cenzurii.opus ei, scriitorul rezistă şi îşi demonstrează pute-rea graţie perenităţii operei sale, luptei constantepentru cuvânt şi, uneori, unei complicităţi paradoxa-le cu cenzorii, demonstrată de referatele întocmitepe marginea cărţilor propuse pentru tipar, măştidezirabile pentru discursuri incomode. un asemeneasubterfugiu face ca în referatul asupra cărţii proiectede trecut să nu fie menţionate închisorile şi deportă-rile, convertite eufemistic în „realităţile minunateale epocii noastre socialiste”, episod cu valenţe tragi-comice, istorisit de ana Blandiana cu aceeaşi tandre-ţe când amară, când ironică, ce impregnează fiecaresecvenţă de „noroc în ghinion” a relaţiei sale cu cen-zura şi, mai important, a legăturii privilegiate cucititorii. reflectând asupra acesteia din urmă, asu-pra valorii compensatorii a operei literare într-un evtotalitar şi asupra destinului său în post-totalita-rism, scriitoarea ajunge la o constatare aparentşocantă, dar cât se poate de adevărată: „libertateacuvântului a diminuat importanţa cuvântului” şi,odată cu ea, a plasat scriitorul într-o arie de pericli-tare, la fel de funestă ca şi cenzura comunistă.

disecarea conceptuală a cenzurii de tip totali-tar şi vieţuirea creatoare în cadrele ei reprezintămiezul mărturiei Martei Petreu din „Carne, cutre-mur al memoriei”, eseu ce deschide cea de a douasecţiune a volumului, diversităţi conceptuale.acuităţii ei filosofice, dublate de sensibilitatea poeti-că, i se alătură perspectiva avizată politic a adrianeiSăftoiu, care în Cenzura – un oximoron! analizeazăformele cenzurii în democraţie.

amalgamul de mărturie şi analiză caracteri-zează şi a treia parte a volumului, experienţe şi opi-nii. astfel, în Aspecte ale implicării securităţii încenzura comunistă (1965-1989), cseke Péter recon-stituie rolul Securităţii în cenzurarea operei literarea scriitorilor maghiari din transilvania. rememo-rând un episod autobiografic, constantin cubleşan(în Cenzură de după cenzură) subliniază exacerba-rea angoaselor, a fricii, după desfiinţarea oficială în1977 a direcţiei Presei – cum se numea în epocăinstituţia cenzurii –, când transferul de responsabi-litate operativă trece de la instituţie la individ.

Straturile cenzurii se revelază şi prin prisma luigheorghe Săsărman, mai întâi graţie experienţei dejurnalist la „scânteia” începând cu 1965, apoi mulţu-mită peregrinărilor pe la edituri în calitate de scrii-tor, d’ale Cenzurii recuperând cu o ironie difuzăjocul cu regimul dezirabilităţii ideologice. dimensiu-nile paranoide ale cenzurii comuniste sunt consem-nate apoi de către dumitru graur în Cenzura înpresa sportivă, mărturie fascinantă despre culiseleteleviziunii naţionale de dinainte de 1989, completa-tă cu un avertisment clar privind actualele forme decenzură. cu aceeaşi experienţă a cenzurii trecute şicu spaima cenzurii prezente şi viitoare, un alt prota-gonist al universului televizat, Nicolae Melinescuradiografiază şi ilustrează (în Cenzura: atentat ladreptul de informare corectă) trei forme ale cenzurii:cenzura prin interdicţie, cenzura prin modificare şicenzura prin omisiune. limita absurdă a cenzurii seîntrezăreşte în amintirile Mariei Neagu (Filme

româneşti... Amintiri despre cenzură), monteur defilm responsabil inclusiv de sincronizarea unorimagini de la procesul lui ion antonescu. mărturiiradiofonice ale confruntării cu cenzura (Adrianmarino, dimitrie Vatamaniuc, paul Anghel, dinusăraru) sunt oferite cititorilor de către gabrielarusu-Păsărin într-o interesantă selecţie de inter-viuri realizate în 1991 şi 2011, iar fragmente dialo-gate ce surprind jocul cu cenzura în anii ’80 suntintegrate, cu har de povestitor, de jurnalistul raduvida în Cenzura: o poveste sâcâitoare.

Brutalitatea tentaculară a cenzurii comuniste,dar şi personalităţile şi mecanismele care au eludatochiul ei atent ocupă discursul dens al lui valeriurâpeanu (Faţa văzută şi nevăzută a cenzurilor), învreme ce evoluţia ei istorică este consemnată scru-pulos de către romulus rusan, alertat la capătulfirului ei de pericolele culturii de consum care i-aluat locul (Cenzura ieri şi azi. tabieturi şi tabuuri).aplicate mediului jurnalistic, aceste pericole intră înrezonanţă cu formele actuale ale cenzurii, tranşantpuse pe tapet de către robert turcescu în Cenzuraazi. Vorbe şi fapte.

Morfologia cenzurii se decupează secvenţial înstudii şi cercetări, secţiune ce adună discursuri con-sacrate unor aspecte particulare ale fenomenului.astfel, studiul meu, Complicitate şi cenzură în rein-troducerea operei lui mircea eliade în România(1965-1975), analizează evoluţia condiţionărilorimpuse de climatul de (in)dezirabilitate ideologică în

promovarea personalităţii şi creaţiei lui Mirceaeliade, în vreme ce dan culcer ilustreazăContradicţii ideologice, cenzură, politică în comunis-mul real cu ajutorul destinului ideologic şi literar alromanului Ademenirea al lui romulus zaharia,impecabil acompaniat de documente de arhivă.

Mihaela teodor detaliază Forme ale cenzuriioficiale – viza „bun de imprimat” şi controlul a poste-riori. instituţii şi practici în perioada ofensivei comu-niste (1944-1947), iar ion zainea urmăreşte înAspecte ale cenzurii comuniste (1969-1970/1),Cenzura publicaţiilor atenta selecţie a textelorîntr-un timp de relativă relaxare ideologică. la rân-dul său, liviu Maliţa (în doctrina şi pragmatica cen-zurii comuniste. Cazul literaturii române) se opreşteasupra caracteristicilor cenzurii în etapa mediană(1964-1971), punctând evoluţia directivelor ideologi-ce şi triada tematică esenţială vizată: actualitatea şicritica regimului, erotismul şi „literatura decaden-tă”. de altfel, asupra anxietăţilor cenzurii iscate dezonele metaforice ale literaturii atrage atenţia şistudiul lui ion Pop, Cenzura poeziei în câteva exem-ple.

Suspectă din start, deoarece era percepută „caprodus definitoriu al capitalismului”, banda desena-tă suportă şi ea ingerinţele cenzurii, sistematic dis-cutate de gelu teampău (în Cenzura benzii desenateîn România comunistă). inerentă restricţiilor regi-murilor totalitare, acceptarea este atent analizată decătre doina rad în Un caz de cenzură editorialăacceptată: Cella serghi. în Cenzură şi ideologie subcomunism, viorel Nistor inventariază metamorfoze-le cenzurii, emilia şercan reface în Caietul de dispo-ziţii – „Biblia” Cenzurii comuniste (1949-1977)norma juridică cu care aceasta a operat, în timp ce însinuozităţi, capricii şi inconsecvenţe ale cenzuriicomuniste, ilie rad accentuează nu numai procedee-le cenzurii, motivaţiile ei ideologice şi geopolitice, cişi creativitatea autorilor dispuşi să lupte cu ea.

relaţia dintre putere şi discursul istoric se con-turează critic în studiul lui cristian vasile (mihailRoller şi cenzura din istoriografia primului deceniucomunist). Pe de altă parte, Maria danilov oferă în oistorie cenzurată a Basarabiei (sau cum s-a scris înmoldova sovietică. 1944-1949) o privire documenta-tă asupra organizării instituţionale a cenzurii înurSS şi aportul său în sovietizarea Basarabiei prin(re)scrierea istoriei locale şi deturnare identitară. înacelaşi perimetru, Mihail guzun (Confruntări cucenzura în presa din moldova sovietică) inventaria-ză trecutul cenzurii, reflectează asupra prezentuluiei şi lansează avertismente privind viitorul ei.

când vine vorba de cenzură, impulsul prim alsupravieţuitorilor comunismului, trăitori în epocapostdecembristă este cel de a o asocia comunismului,însă incursiunea în istorie a lui gelu Neamţu(Cenzura cu substrat etnic, ieri şi azi) demonstreazăacuta manifestare a cenzurii în transilvania secolu-lui al xix-lea. ubicuitatea cenzurii este surprinsă şiîn minuţiosul studiu al lui Mircea Popa, Cenzura întimpul dictaturii regale şi antonesciene. o altă per-cepţie limitativă a cenzurii (interdicţia publicăriiunor texte) este deconstruită de Marian Petcuîntr-un studiu dedicat cenzurii ca exerciţiu de condi-ţionare a profesiei de jurnalist, exemplar urmăritîntr-un studiu de caz: preliminariile comunizăriipresei în România. „sindicatul Ziariştilorprofesionişti”. însă limitările sunt cu putinţă şi înoccidentul democratic. originate în mediul politicfrancez, dezbaterile privind „datoria de a păstratăcerea” sunt discutate de Sorin Preda în „obligaţiade tăcere” (devoir de reserve) – între cenzură şi regle-mentarea relaţiilor dintre presă şi instituţiile statu-lui.

evoluând într-un registru larg, ce merge de laevocarea experienţei personale la obiectivitateaexerciţiului hermeneutic ştiinţific, de la tonul sobrula umorul negru subtil, de la detaşarea exigentă laimplicarea creatoare, studiile şi eseurile desfăşurateîn acest volum impecabil coordonat de către ilie radalcătuiesc un discurs proteic captivant şi util orică-rei cercetări ştiinţifice consacrate fenomenului cen-zurii la noi. r

Constantina Raveca BuleuCenzura în România

Evoluând într-un registru larg, cemerge de la evocarea experienţei

personale la obiectivitatea exerciţiuluihermeneutic ştiinţific, de la tonul

sobru la umorul negru subtil, de ladetaşarea exigentă la implicarea

creatoare, studiile şi eseuriledesfăşurate în acest volum impecabilcoordonat de către Ilie Rad alcătuiesc

un discurs proteic captivant şi utiloricărei cercetări ştiinţifice consacrate

fenomenului cenzurii la noi.

Bedros HorasangianDiverse

12

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

1.dacă aş mai fi ţinut jurnal cum amţinut 35 de ani, aş fi notat câtevaimpresii legate de peisajul, mirific,hibernal. cu gândul către regretatul

radu Petrescu în mod special. cu un gând călduros,dincolo de frigul de afară, către prietenii de la cluj şiBistriţa, de la Braşov sau iaşi, de oriunde. cătreprietenii care eram şi care nu mai suntem. către ceicare azi nu mai sunt. de la Mircea Nedelciu şigeorge crăciun la Madi Marin şi Nino Stratan, de laflorin Mugur şi Mircea iorgulescu la adrian Marino,de la Profesorul Mircea zaciu la Marian Papahagi şiiosif Sava. atâţia şi atâţia care nu mai sunt. unsoare tulbure şi o ceaţă vâscoasă acoperă gândurilemele senine. MhS şi olăreanu au făcut din relatareaunei zile de iarnă o mică feerie livrescă. ce dracu sămai citeşti din cărţile acestor scriitori minunaţi cândgândul îţi zboară te miri cum la cine se hăhăie zilnicîn faţa naţiunii? fum.

2. realmente regret incidentul creat artificialîntre dl acad. eugen Simion şi mine. încercasem săcomentez inadecvarea dăruirii unui set din proustia-na epopee În căutarea timpului pierdut lui traianBăsescu, prilejuită de un moment festiv cu decoraţiiacordate unor intelectuali frnacezi. Sau ce-or fi fost.o propoziţe emisă de mine fără nici o urmă de ironielegată de prestanţa – reală – a dlui acad. eugenSimion – iată citatul: „e greu să pun pe acelaşi planmomentul festiv şi vag comic de la cotroceni. undefostul lector de la Paris – om din popor, dar cu oanume ţinută aristocratică ce dă nobleţe actuluipedagogic – a trăncănit nărăvaş şi a oferit cadouşeful statului român integrala Proust de care vor-beam mai la deal” – aşadar, din această afirmaţie aieşit o întreagă polilogie iritată şi o supărare mare.unde dai şi unde crapă. regret nespus acest incidentcare a creat neplăceri dlui acad. eugen Simion, şi-lrog să primească scuzele mele şi să conteze peîntreaga mea preţuire. chiar dacă după 1989 am fostmereu pe poziţii adverse – şi ar merita odată de revi-zuit ce s-a întâmplat cu inteligenţia româneascăimedait după decembrie 1989 – am descoperit zileleacestea că pe 22 decembrie 1989 a murit SamuelBeckett, cui să-i mai ardă de Beckett când eram cutoţii pe străzi – când o parte a ei a marşat la proiec-tele/ofertele fSN-ului, iar alta, mult mai numeroasă,nu. jos comunismul şi Securitatea chiar erau reale.şi nu bolboroseli de salon sau teme de bătut apa înpiuă pe la diverse sindrofiiintelctuale. antagonismuldintre gdS şi lumea demâine – de care azi s-auitat, alcătuită dinoameni de artă şi litereadepţi vârtoşi ai nouluiregim iliescian a produsprimul clivaj în rândulintelectualităţii române.rezistenţa prin cultură afost lansată atunci, iarulterior preluată de ceicare o utilizează cu totulinadecvat. repet o reme-morare a acelor ani şi eve-nimente ar putea aducepuţină lumină – dacă număcar explicaţii – la ceeace s-a consumat deja (ori-cum, azi nu mai are rele-vanţă, macularea a tot şi atoate a dus la situaţia încare ne aflăm). repet, nuam avut de gând să-l jig-nesc în vreun fel pe dlacad. eugen Simion, iarinterpretările sale au fostpe lângă cestiune. Nicivorbă să am dispreţ pen-tru cei de la ţară – amumblat prin atâtea locuriprin ţările române, curucsacul în spate, şi prin sate şi prin munţi, şi amcunoscut atâţia oameni minunaţi încât mi-ar fi foar-te greu să accept interpretarea abuzivă a dlui acad.eugen Simion. ar fi multe de pritocit aici, legat deneamul românesc, despre oamenii din popor şi des-pre intelectuali – de ce nu am avut şi noi o calenarodnicistă, precum ruşii, care, după ce studiau înoccident, veneau acasă să înveţe carte copiii mujici-

lor şi nu să se sclifosească – bonjurism-ul din trecut,gdS-sismul de ultimă oră etc. – mai mult sau maipuţin adecvat realităţii socio-politice. Nu mai pre-lungesc inutil acest incident, nedorit şi păgubos pen-tru toate părţile.

3. în ce priveşte capul în gură, de care se facepomenire, realitatea stă aşa. un angajat alholdingului adevărul a scris câteva rânduri despreultima mea carte de proză. dreptul domniei sale,ştim bine că aici orice scriitor trebuie să tacă şi să iade bună orice opinie. Nu contează dacă bună sau rea,ticălaosă sau generoasă. ceea ce s-a şi întâmplat.doar că. doar că ipochimenul articlier şi-a reluatarticolul cu pricina şi la republicat după o săptămâ-nă în altă publicaţie a holdingului adevărul. Săzicem treacă-meargă, cu toate că nu se procedeazăchiar aşa. doar că. doar că a mai adăugat o fotogra-fie de-a mea – preluată de unde nu se spunea – şi apus sub poză, şmechereşte, „un scriitor care vrea săepateze cultură”. hahaha, nu? la golăneala asta seputea răspunde golăneşte şi nu culturaliceşte. şicând a fost să spun câteva cuvinte într-o publicaţiede la iaşi – în general nu dau interviuri, nu răspundla anchete şi nici nu prea îmi place să vorbesc demine, dar mă rugase liviu antonesei – pomeninddespre acest incident cu fotografia şi epatarea cultu-rii, am menţionat că marţafoiul cu ifose ar fi meritatun cap în gură ca să vadă cum vine cu epatarea cul-turii. Sigur că nu este un procedeu obişnuit în lumealiterară, culturală, dar l-a miştocăreala marţafoiuluiam răspuns cu aceeaşi monedă. apoi el s-a văicăritîntr-o notă că eu l-am ameninţat cu bătaie pentru cea scris despre cartea mea. ceea ce nu este adevărat.am răspuns – rău am făcut – la golăneala cu fotogra-fia şi epatarea culturii. individul nu merită nicimăcar un cap în gură. în fine, cred că este pentruprima oară când intru în subiecte ce ating persoanamea. Sper să fie şi pentru ultima oară. îmi pare real-mente rău de supărarea supradimensionată a dluiacad. eugen Simion.

4. gerul, viscolul şi zăpada abundentă care aupotopit satele şi oraşele româniei au scos la iveală,pentru a multa oară, clivajul dintre cele douăromânii. a celor deja integraţi în civilizaţia occiden-tală, cu bunele şi relele ei, şi cea rămasă la vechileobiceiuri şi rânduieli strămoşeşti. Satele golite detinerii care au plecat la oraş în anii marii industria-lizări – de care acum s-a ales praful în doar 20 de ani

– şi cei rămaşi. Bătrâniicare populează azi locali-tăţile rurale puteau fitrataţi mai generos denoua clasă politică alcă-tuită din ciocoi cu fasoa-ne şi izmeneli. dispreţulşi aroganţa arătate gloa-tei – ca să nu mai spu-nem formulările cu totuljignitoare la adresa han-dicapaţilor, căci a fi han-dicapat este altceva decâta fi jigodie sau trepăduş –spun foarte multe şi des-pre acest clivaj dintre eli-tele politice şi culturale şimarea masă, dintre careunii sunt proşti, leneşi,mahalagii şi handica-paţi. dacă pe traianBăsescu îl putem lua aşacum este – fără să-i maiaplicăm nici o etichetă,băsescienii profitori lamaximum de numeroaseprivilegii materiale –daţi-mi doar un nume debăsescian fără post saufuncţie? – ar fi putut fimai toleranţi şi înţelegă-tori cu prostimea. Nu ecazul. rezultatele se văd

şi perspectivele nu sunt roze. dar aşa cum descurcă-reala şi descurcatul ne-au ajutat să supravieţuim –compromisul are şi o parte bună, nu totdeauna ar fide incriminat – vom face acelaşi lucru şi de acumînainte. Ne vom descurca. fiecare pe cont propriu.gargariseala prezidenţială – preluată şi de trompe-tele puterii – cu statul asistenţial este o prostie. a

fura şi minţi e una, a ajuta şi a fi om – alta. vommuri şi vom vedea.

5. ar merita ca un editor să traducă şi să tipă-rească vasta monografie proust a lui jean Pierretadie. fabuloasă carte dedicată unui fabulos perso-naj.

6. vremea geroasă şi viscolele predispun la lec-turi prelungite. şi, slavă domnului şi editurilor, carenu stau degeaba în orice anotimp, multe cărţi minu-nate ajung la îndemîna cititorilor. că acele cărţi sevând, că nu se vând, multe cărţile sunt bune şi extra,autori mai vechi cu galoanele celebrităţii pe umărsau scriitori mai noi cu bastonul de mareşal în rani-ţă apar pe bandă rulantă. iată doar un titlu carene-a reţinut atenţia. reiau câteva observaţii apăru-te deja în observator cultural.

În căutarea timpului pierdut se reediteazăîntr-o nouă serie/ediţie din care apare acum un primvolum. Minunatul swann (editura arc, 2011, tra-ducere, prefaţă note, comentarii şi tabel cronologicde marea doamnă a limbii româno-franceze, poetă şiteoreticeană de marcă, irina Mavrodin) ne este ofe-rit de unul singur. un prim volum, aşa cum apăreaşi cel tradus, cândva, de vladimir Streinu. şi poate ebine aşa, cumva, ca Proust să fie citit cu ţârâita şiîncetişorul, pe felii, pe îndelete şi cu un alt tip de res-piraţie a percepţiei epice. Sunt întru totul de acordcu uimirile oferite de Proust irinei Mavrodin la fie-care lectură. care bine a făcut că a păstrat eleganţafluentă a frazei originale şi nu a spart textul pentrua-l face mai lesne curgător. e bine aşa. Pentru adegusta toate întorsăturile de frază şi frumuseţileunui stil contorsionat, care este textura alambicată aprozei/vieţii ce palpită în fiecare secvenţă extrasă demicul Marcel din marele dosar existanţial propriu-zis. fiecare generaţie are dreptul – poate chiar nevo-ia – la un alt tip de lectură. fiecare dintre noi, la oaltă vârstă percepe astfel de romane perene într-unal mod. că este vorba de madame Bovary, de AnnaKarenina sau de omul fără însuşiri al lui Musil.dincolo de păţaniile amoroase ale lui Swann – celcare nu va termina niciodată studiul său desprevermeer, ca şi eroul lui camus din Ciuma, cu iapalui alezană – şi fiţele cochetei odette de grecy, iubi-ta capricioasă a celui care oricum o iubeşte şi dănumele primului volum. chiar dacă aţi citit carteadoar pentru episodul cu catleya – a face catleya esteun cod a celor doi amanţi parizieni, în fond fiindvorba doar de o superbă orhidee din amazonia –merită să reluaţi swann şi pentru restul. Nimic nupoate fi mai frumos decât lectura şi cultura în aces-te vremuri când politica şi mizeriile cotidiene nedezamăgesc profund. dar mi-e greu să mă retragîntre cărţi şi discuri când trăiesc mereu pe drumurişi rar stau acasă. iar ce se vede şi aude prin troleibu-ze şi autobuze nu se lipeşte cu ce aud la televizor saucitesc prin revistele culturale. M-am lungit cu vorba,iertare. r

Fiecare dintre noi, la o altă vârstă percepe astfelde romane perene într-un al mod. Că este vorba de

Madame Bovary, de Anna Karenina sau de Omulfără însuşiri al lui Musil. Dincolo de păţaniile

amoroase ale lui Swann – cel care nu va terminaniciodată studiul său despre Vermeer, ca şi eroul

lui Camus din Ciuma, cu iapa lui alezană – şi fiţelecochetei Odette de Crecy, iubita capricioasă a

celui care oricum o iubeşte şi dă numele primuluivolum.

n Pagina 12

13

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

Promiteam, în numărul anterior, săabordez şi subtema artiştilor şi a muze-lor acestora. astfel, există şi poemeautocentrate, axate deci asupra unui

subtil discurs pro domo, cum este the Harp themonarch minstrel swept din Hebrew melodies. ca şicoleridge în the eolian Harp, dar modificând sub-stanţial cadrul referenţial (orientalizându-l), Byronface aici apologia dinamismului cathartic al artistu-lui, care. graţie artei sale meşteşugite, poate trans-forma radical realitatea: „it soften’d men of ironmould, / it gave them virtu-es not their own; / No ear sodull, no soul so cold, / thatfelt not – fired not to thetone, / till david’s lyre grewmightier than his throne!”.Menestrelul evreu devine,în definiţia patetică a poetu-lui englez, un canal direct decomunicare cu divinitatea,liantul estetic dintre popo-rul ales şi zeul său: „it toldthe triumphs of our king – /it wafted glory to our god –/ it made our gladdened val-lies ring – / the cedars bow– the mountains nod – / itssound aspired to heavenand there abode!”.

Menestrelul şi puterearecuperatorie sau chiar aptăde eliberare afectiv-spiritua-lă a artei sale sunt elementeredistribuite în poemul mysoul is dark din Hebrewmelodies. artistul este invo-cat încă din prima strofă, casingur medic al unui sufletdamnat: „My soul is dark –oh! quickly string / theharp i yet can brook to hear;/ and let thy gentle fingersfling / its melting murmurs o’er mine ear. – ”. înfebrilitatea cântecului, în sălbăticia tonurilor, înmelopeea execuţiei rezidă germenii mânturii desuferinţa emoţională: „But bid the strain be wild anddeep, / Nor let thy notes of joy be first – / i tell thee—Minstrel! i must weep, / or else this heavy heart willburst – ”.

de coleridge (mă refer la Kubla Khan) şi deideea unui spaţiu sacru, ce transcende limitativulcadru terestru, se apropie un alt poem din Hebrewmelodies, if that High World. Byron trasează axelede coordonare ale unei figuri geometrice paradiziace,însă accentul nu cade pe topografie, ci pe starea deelectivitate divină a sufletului eliberat prin dragoste:„if that high world, which lies beyond / our own, sur-viving love endears; / if there the cherished heart befond, / the eye the same – except in tears – / howwelcome those untrodden spheres! / how sweet thisvery hour to die! / to soar from earth and find allfears / lost in thy light—eternity!”. îmbătarea subli-mă cu drogul nemuririi determină eul creator să pro-iecteze întregul scenariu într-un viitor incert, a căruisingură certitudine este eliberarea de material (deremarcat sugestia coleridgeană a penultimului vers):„oh! in that future let us think / to hold each heart

the heart that shares; / With them the immortalwaters drink, / and soul in soul grow deathlesstheirs!”.

Kubla Khan de coleridge ne oferă imagineadevenită arhetipală a femeii-muză, aducătoare deinspiraţie poetică. fecioara abisiniană, fiindcă des-pre ea este vorba, are puterea de a reconstrui înăun-trul eului creator splendida grădină a plăcerilor dinxanadu: „a damsel with a dulcimer / in a vision oncei saw: / it was an abyssinian maid, / and on her dul-cimer she played, / Singing of Mount abora. / couldi revive within me / her symphony and song, / tosuch a deep delight ‘twould win me, / that withmusic loud and long, / i would build that dome in air,/ that sunny dome! those caves of ice!”. Prin conta-minare spirituală, eul creator atinge treapta electivi-tăţii divine, ca martor al unui spectacol artistic rar şipreţios. este, poate, cel mai frumos final al unei poe-zii romantice, în care versurile se înfăşoară ca pânzade brocart sărutată de fumul de opiu. astfel, se des-chid larg porţile unui orient-matrice, în funcţie decare însăşi substanţa poeticului se materializează şise solidifică în blocuri metaforice compacte: „and allwho heard should see them there, / and all shouldcry, Beware! Beware! / his flashing eyes, his floatinghair! / Weave a circle round him thrice, / and closeyour eyes with holy dread, / for he on honey-dewhath fed, / and drunk the milk of Paradise”.

fecioara abisiniană reapare, sub un alt nume,dar în aceleaşi contururi identitare, în poemul Lewti,or the Circassian Love-Chant. fermecătoarea fecioa-

ră este plasată într-unrăpitor decor oriental, par-fumat de iasomie şi ani-mat de privighetori. foto-grafiile poetice sunt încăr-cate de un puternic ero-tism: sânii cei albi devinlebede suav mişcătoare,ascunse de labirintul îm-pădurit: „i know the placewhere lewti lies / Whensilent night has closed hereyes / it is a breezy jasmi-ne-bower, / the nightinga-le sings o’er her head: /voice of the Night! had ithe power / that leafylabyrinth to thread, / andcreep, like thee, withsoundless tread, / i thenmight view her bosomwhite / heaving lovely tomy sight, / as these twoswans together heave / onthe gently-swelling wave”.finalul apropie Lewti şimai mult, tematic, deKubla Khan; singurapunte de comunicare din-tre cele două lumi, ceamaterială şi cea spirituali-zată, este reperezentată

de universul oniric. electivitatea artei, predestina-rea geniului şi moartea fizică pe care o antreneazăproximitatea perfecţiunii estetice sunt tot atâteasubteme evidente: „oh! that she saw me in a dream,/ and dreamt that i had died for care; / all pale andwasted i would seem / yet fair withal, as spirits are!/ i’d die indeed, if i might see / her bosom heave, andheave for me! / Soothe, gentle image! soothe mymind! / to-morrow lewti may be kind”.

în poemul Alastor de Shelley, deja discutat maiamplu în secţiunea anterioară, se întâlneşte unuldintre cele mai fin desenate portrete ale femininuluioriental din întreaga istorie a poeziei romantice.fecioara arabă, generoasă, inocentă şi îndrăgostităpână la veneraţie de poetul rătăcitor, este gata săsacrifice totul în numele iubirii. trepidanta şi ilicitaei aventură erotică se consumă exclusiv între frontie-rele, ce-i drept, aproape nelimitate, ale imaginaţiei,iar tabloul dobândeşte valenţele alegorice ale uneiarte poetice genuine, exprimate prin carnalitateacrudă a detaliilor fizice (buzele întredeschise aleiubitului). zbuciumul lăuntric, punctat en passant,imprimă dinamism unui regal al staticului:„Meanwhile an arab maiden brought his food, / herdaily portion, from her father’s tent, / and spread her

matting for his couch, and stole / from duties andrepose to tend his steps: – / enamoured, yet notdaring for her deep awe / to speak her love: – andwatched his nightly sleep, / Sleepless herself, to gazeupon his lips, / Parted in slumber, whence the regu-lar breath / of innocent dreams arose […]”.

în buna tradiţie a esteticii fragmentarităţii,patentate de Novalis şi de friedrich Schlegel şi des-crise, cu emfază tipic germană, de primul în revistaathenäum ca formă a „poeziei progresive universa-le”, de la Shelley ni s-a păstrat un scurt, dar suges-tiv fragment poetic, intitulat the Lady of the south.Plasată între legendarii cedri ai libanului, într-undecor edenic, protagonista este, natural, învăluită demisterul dragostei (tabloul are multe elemente încomun cu portretistica feminină byroniană, aşa cumapare ea dezvoltată în culegerea de poeme Hebrewmelodies): „faint with love, the lady of the South /lay in the paradise of lebanon / under a heaven ofcedar boughs: the drouth / of love was on her lips[…]”.

un adevărat epitalam, de data aceasta trans-mutat în decorul exotic al indiei parfumate de lem-nul de champak şi în cadrul temporal al nopţii, segăseşte într-un alt poem de Shelley, intitulat theindian serenade. cea mai izbutită este strofa media-nă: „the wandering airs they faint / on the dark, thesilent stream – / the champak odours fail / likesweet thoughts in a dream; / the nightingale’s com-plaint / it dies upon her heart; – / as i must on thine,/ oh, beloved as thou art!”.

Portretul tragic al unei fiinţe sacrificate iraţio-nal de simţul distorsionat al onoarei apare în poemulJephta’s daughter, parte din Hebrew melodies. inveterotestamentara Carte a Judecătorilor, iefta, con-ducătorul evreilor în bătălia împotriva ammoniţilor,îi făgăduieşte lui dumnezeu că, în cazul unei victoriipe câmpul de luptă, îi va aduce drept jertfă pe primafiinţă care îi va ieşi în întâmpinare. deşi aceasta seva dovedi chiar unica sa fiică, tatăl, sfâşiat de dure-re, nu-şi încalcă legământul. dacă în legendă fiica îicere o perioadă de graţie de două luni, aici ea se mul-ţumeşte să-şi proclame inocenţa: „and of this, oh! myfather! be sure – / that the blood of thy child is aspure / as the blessing i beg ere it flow – / and the lastthought that soothes me below”. Singura ei dorinţăeste ca oamenii să-şi amintească de zâmbetul eidinaintea sfârşitului: „When this blood of thy givinghath gush’d – / When the voice that thou lovest ishush’d – / let my memory still be thy pride, / andforget not i smiled as i died!”.

Motivul morţii premature este reluat subtil înpoemul oh! snatch’d Away in Beauty’s Bloom, partedin Hebrew melodies. detaliile arboricole (chiparoşii)adaugă tuşe orientale unui mormânt timpuriu, însăatins de tandreţe: „oh! snatch’d away in beauty’sbloom! / on thee shall press no ponderous tomb; /But on thy turf shall roses rear / their leaves, theearliest of the year – / and the wild cypress wave intender gloom – ”. Simpla conştientizare a pierderii,luciditatea aspră a meditaţiei nu elimină povarasuferinţei: „away! we know that tears are vain, /that death nor heeds nor hears distress – / Will thisunteach us to complain? / or make one mournerweep the less?”.

în numărul viitor, voi continua analiza portre-tisticii byroniene, abordând, între altele, problemelelegate de tema cuplului. r

Bibliografie

Byron, george gordon. the Complete poeticalWorks. 7 vol. edited by jerome j. Mcgann. oxford:clarendon Press, 1980-1993.

coleridge, Samuel taylor. the Completepoetical Works. 2 vol. edited with textual and bio-graphical notes by ernest hartley coleridge. oxford:clarendon Press, 1968.

Shelley, Percy Bysshe. the Complete poeticalWorks. edited by thomas hutchinson. london,oxford and New york: oxford university Press,1956.

1 această lucrare a fost finanţată din contrac-tul PoSdru/89/1.5/S/61968, proiect strategic id61968 (2009), cofinanţat din fondul Socialeuropean, prin Programul operaţional Sectorialdezvoltarea resurselor umane 2007 – 2013.

n Metamorfoze

Cătălin ghiţă

Poetica figurilor orientale în poeziaromantică engleză. Reprezentări ale figurilor umane (III)1

cătălin ghiţă

Un adevărat epitalam, de data aceastatransmutat în decorul exotic al Indieiparfumate de lemnul de champak şi în

cadrul temporal al nopţii, se găseşteîntr-un alt poem de Shelley, intitulat

The Indian Serenade.

îmi e vecin pe scara de bloc şi mă mân-dresc, deşi nu mă prea bagă în seamă:eugen Negrici, teoretician şi critic literar,ne întâlnim din an în Paşte, anul trecut

l-am felicitat de ziua de naştere la telefon (e născutla 28 noiembrie 1941 la râmnicu vâlcea, fiul „ofiţe-rului Nicolae Negrici” şi al Mariei Popescu). Maidegrabă o întâlnesc pe soţia lui, viorica, profesoară,preşedinta asociaţiei de Proprietari. aud cum o pre-zintă eugen Negrici poetei irina Nechit: sunt căsăto-rit cu o basarabeancă, Viorica, născută la durleşti.Am întâlnit-o la Facultatea de Litere a Universităţiidin Bucureşti, eram colegi. ea era refugiată, adicăfugită din Basarabia în 1944. soţia şi familia ei au oistorie dramatică. ea avea doar un an când au tre-buit să fugă în România, părinţii o duceau în braţe,era un prunc, o aruncau dintr-un vagon în altul,până au ajuns în localitatea Fierbinţi, lângăUrziceni. Numele ei de fată e Viorica Bârsa… era ofată splendidă, poate cea mai frumoasă din an. mi s-a părut că mi se potriveşte. Ne-am căsătorit în 1966,după doi ani de la terminarea facultăţii...

Pe 12 ianuarie 2012, de la ora 19 am venit laclub a, pe strada Blănari 14, unde „cafeneaua criti-că îşi reia întâlnirile în 2012 cu o seară consacratăcriticului şi istoricului literar, teoreticianului şi pro-fesorului eugen Negrici. devenit de curând septuage-nar (s-a născut pe 28 noiembrie 1941), eugen Negricivine la cafeneaua critică pentru a vorbi despre viaþaşi opera sa. Amfitrion: ion Bogdan Lefter”. Primasurpriză: a fost sala plină, în felul ei (40-50 prezenţi;de regulă aici erau 10; club a are mai multe încă-peri, cele de la bar erau arhipline şi se auzea gălăgialor unde eram; dar microfoanele puse la dispoziţiavorbitorilor a acoperit-o). erau puse la vânzare douăcărţi: una, despre eugen Negrici (volum omagial, la70 de ani) şi alta semnată de eugen Negrici. de faţăau fost constantin abăluţă, Sorin antohi, g.ardeleanu, Simona Popescu, Bogdan Stănescu,george Neagoe, Svetlana cârstean, dorica Boltaşu,irina georgescu – dintre cei cunoscuţi de mine. înmajoritate, asistenţa era formată din femei (fostestudente; universitarul eugen Negrici a fost pensio-nat, se subînţelege, dar mai are doctoranzi). tvrcultural a filmat. ion Bogdan lefter a amintit căeugen Negrici vine de acolo de unde a venit şiNicolae Manolescu, din râmnicu vâlcea şi că faceparte din generaţia de critici care a schimbat para-digma critică literară la noi (care se învârte în jurulvârstei de 70 de ani: Mircea Martin, virgilNemoianu, ion Pop, Mihai zamfir). a urmat formulade interviu a manifestării în sine, eugen Negricifiind invitat să se mărturisească. a împlinit 70 deani, aşadar, pe 28 noiembrie 2011: „cifra 70, pusă petoate gardurile la adresa mea, e un denunţ, când măjucam în jurul vârstei de 60 de ani sau 65 sau 69 deani mai exista o promisiune, dar acum, parcă aud –are 70 de ani, daţi-l la o parte, priviţi-l ca pe unstârv”… i.B. lefter: aţi fost într-un fel consătean cuNicolae Manolescu. eugen Negrici: unchiul lui N.Manolescu a fost premiant într-o clasă cu tatăl meu,pe atunci se dădea premiul „virtute”, acordat devoturile colegilor, pe când liceele erau puternice. i.B.lefter: tatăl dumneavoastră a scris şi versuri. eugenNegrici: tatăl meu a fost un ofiţer regal educat, scriapoezie de tip simbolist, o poezie sentimentală, foartemelodioasă. a tradus din esenin. tata s-a dus ladrept-filozofie, dar a urmat calea militară, a făcutparte din prima generaţie de ofiţeri regali cu sorgin-te ţărănească, se trăgea de lângă râmnicu vâlcea,de la ţară, dintr-o familie de olari şi de vânători, dela el am moştenit pasiunea vânătorii… Pentru olărit,

trebuia să ai simţul lutului, îl căutam ca pe o comoa-ră lutul pentru oale prin care să nu treacă apa… laprăbuşirea casei părinteşti am luat la mine acasă, labloc, oale din copilăria mea şi uneltele cu care mode-lai oalele… fiind ofiţer regal de armată, tata a intratîntr-o castă extrem de respectată – aşa s-a însurat cumama, care era fiică de moşier (mama a terminatliceul şi „pensionul”), trebuia să se însoare cu o feme-ie bogată, aşa era regula castei, să nu devii corupti-bil. „Mama era dintr-o familie foarte bogată, era la aşasea generaţie de preoţi”. eu sunt ateu, a recunos-cut eugen Negrici, altfel aş fi continuat tradiţia dinfamilie… tata a fost şef de promoţie, s-a dus înBasarabia să o civilizeze. dar la oarba de Mureş afost rănit grav… „la intrarea în comunism a avutprobleme, nu pot să uit zilele (aveam 10 ani) când îşicăuta un loc de muncă şi nu-l angaja nimeni fiindcăa fost ofiţer regal, până la urmă l-a angajat un fostsoldat de al lui, pe care l-a salvat de la moarte lacotul donului, l-a angajat distribuitor de fructe, darl-au folosit la scrierea gazetei de perete… apoi afăcut o şcoală de construcţii şi a fost respectat pentrutalentul lui”... eugen Negrici sare de la una la alta,priveşte în gol… tata era pe front, eu n-am fraţi,eram cu mama… de la tata am pasiunea vânătorii,îmi amintesc de mirarea mea când am aflat de micde „dus-întorsul iepurelui”. vulpea n-are miros,iepurele aşa scapă, fuge înainte şi înapoi, după careface un salt uriaş să i se piardă urma… şcoala ele-mentară am făcut-o la „şcoala cu ceas” – am văzutcum s-a dat jos cu ură portretul regelui, eram înultimul an la grădiniţă. Mai apoi am văzut cum afost dat jos portretul anei Pauker… apoi, în timp,cum s-au dat jos atâtea portrete, de la gheorghiu dejla ceauşescu… în 1948 am intrat la şcoală larâmnicu vâlcea. la moartea lui Stalin s-au oprittrenurile şi au sunat sirenele, s-a plâns în colectiv şis-au dat difuzoarele la maximum… Nu ştiu de cene-am mirat de lacrimile nord-coreenilor din decem-brie 2011, la moartea lui kim jong il, isteria e molip-sitoare. eugen Negrici şi-a amintit de un coleg declasă (azi un arhitect celebru în Sua) care îl avea petatăl lui condamnat politic, era cel mai asuprit, pussă care lemne la sobe şi să aprindă focul în şcoală. înprovincie condamnarea politică era mult mai greu desuportat de cei din familie decât la centru… liceull-am făcut până în 1959, am apucat revoluţia dinungaria pe radio kossuth, am auzit strigătele de„veniţi, salvaţi-ne, vom pieri cu toţii”… tatăl meu adat atunci în lacrimi… la liceu, la râmnicu vâlcea,am fost la „reală”, „realist”, ştiind că totul e ideologi-zat, mai puţin ştiinţele exacte sau matematica,mama a insistat în acest sens, tatăl meu ar fi vrut săfac litere. aveam acasă cărţi extraordinare, locuiamcu chirie „la stat”. cât am fost mic am stat cinci aniîn Basarabia cu tata, care era şef de stat major, tataera coleg de front cu tatăl lui Mugur isărescu… Sefăceau atunci ridicări (arestări) ale celor ce deţineaucărţi „interzise”, eu ştergeam cu tuş negru unde scriafundaţia carol pe ele, trebuia să ardem cărţile…Sigur, am aruncat puştile şi săbiile în olt. cărţilele-am cărat la ţară – cu timpul, primeam ouă de laţară de la ai noştri învelite în filele cărţilor ascunseacolo, nu mai spun că filele lor erau folosite şi pe postde hârtie igienică la closet la ţară… în anii 50 era ospaimă nebună să păstrezi cărţi considerate pericu-loase, mergeam la Sibiu în librării şi întrebam peşoptite dacă n-au un autor sau altul (în regim deanticariat), aveam seria cu „emil şi detectivii” deerich kastner… în altă ordine de idei, după 1964cartea originală a devenit un mit la noi, apariţiaunei cărţi era o minune. „îmi pare rău că azi cărţile

nu mai contează, erau un fel de eveniment unic înviaţă”… eram pregătit pentru Politehnică, dar mi-adeturnat drumul în viaţă cicerone Poghirc, eramolimpic la matematică, el m-a peţit la părinţii mei,descoperind că ştiu să scriu… aşa am ajuns lafilologie, la Bucureşti, am luat note de 10 şi 9, cânderau la examenul de admitere 14 pe un loc. în ziuacând s-au dat rezultatele am venit cu un taxi şi num-am regăsit pe lista cu note printre primii, eram

printre ultimii cinci. în 1959 se făcea o medie întrenotele reale de examen şi cea de dosar, care era 6. aexistat şi o secţie de jurnalistică ideologizată la filo-logie. din 1958 se făceau arestări din stradă, pevărul meu l-au săltat de lângă mine, fiindcă era fiude popă şi-l vorbise de rău în particular pe gheorghegheorghiu dej… ecou: „Regimul comunist înRomânia a avut cel puþin trei etape de evoluţie”…facultatea era mediocră la literatură şi foarte bunăla limbă română (care era protejată ideologic). i-amavut profesori pe Simion şi Manolescu, m-am orien-tat spre stilistică-lingvistică. am avut repartiţieguvernamentală la craiova, la institut, aici am ţinuttoate cursurile de limbă. dar mie-mi place să vorbescde eşecuri… Boris cazacu a vrut să mă aducă în cor-pul de inspectori, când al. rosetti era într-o fază deramolisment (din trei în trei zile al. rosetti nuauzea, se spunea). am fost printre primii semioti-cieni. în 1968-1969 am ratat examenul de titulariza-re la Bucureşti, am rumegat asta opt ore în tren, numai vedeam de tristeţe, am ajuns la o rubedenie, laţară, am căzut la pat. aici am descoperit o cărţuliejupuită antim ivireanul, era actuală pentru predicala zi a preotului. a fost un semn al destinului. amşterpelit cartea, eram într-o stare lacrimogenă, mis-a întins o mână peste timp. l-am anunţat peMircea ciobanu, prietenul meu (era la eSPla, nuexista ecr; am făcut armata şi liceul cu el), că scriuo carte, am semnat un contract, mi-a spus că „o sădevii un belfer universal”, m-a ţinut din scurt, mă totîntreba dacă am scris cartea. opt luni am scris laaceastă carte de debut dedicată şi lui antimivireanul. N-aveam experienţa scrisului, a fost unchin de nedescris, dar a meritat… voi reveni. r

14

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

n Pe cont propriu

Liviu ioan stoiciuEugen Negrici se mărturiseşte

Aveam acasă cărţi extraordinare,locuiam cu chirie „la stat”. Cât am fostmic am stat cinci ani în Basarabia cutata, care era şef de stat major, tataera coleg de front cu tatăl lui MugurIsărescu… Se făceau atunci ridicări(arestări) ale celor ce deţineau cărţi„interzise”, eu ştergeam cu tuş negru

unde scria Fundaţia Carol pe ele,trebuia să ardem cărţile… Sigur, am

aruncat puştile şi săbiile în Olt.

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

nicoleta Dabija ■ nopţile lui cioran

Această carte este o „eliberare” de Cioran, o „despărţire” de acesta. Dar nu este o „răfuială”, ci o despărţire atentă şiamiabilă şi, cred eu, provizorie, pentru că nu poţi scăpa definitiv de bolile culturale ale adolescenţei şi primei tinereţi, nicinu ar fi bine s-o poţi face, însă le poţi îmblînzi. Şi, cred, acesta este efectul pe care îl va obţine autoarea asupra ei înşişiîn urma scrierii acestei cărţi, dincolo de excelenţa lucrării ca atare – pentru că este o carte foarte bine gîndită şi scrisă– şi trecînd peste debutul în volum. Şi este foarte bine aşa! Cioran cu care va avea de-a face de acum înainte, nu maipoate fi un autor devastator, cotropitor, care-ţi reduce propria personalitate, încercînd s-o „paraziteze”, s-o „vampirizeze”pe a ta. efectul său nu va mai fi, în termeni blagieni, unul modelator, ci unul catalitic, deci autoarea – ca şi oricare alt inscare a trăit o asemenea experienţă – va merge mai departe pe propriile picioare, însă beneficiind şi de plus cunoaşte-

rea căpătată în urma frecventării operei sale, a disecării gîndirii sale oximoronice şi paradoxale.liviu Antonesei

„din tot ce nu m-a omorît eu mă culeg”aura christi

reiau tema literaturii subterane, samiz-dat, aşadar tipărită şi difuzată deautori fără ştirea autorităţilor. Mi-artrebui spaţiul unei cărţi să pot face

inventarierea riscurilor fizice şi psihice. Nicăieri înaltă parte a europei de est, la cehi, la polonezi, launguri, nu s-a urmărit ca în românia, după aşa-zisainstalare a democraţiei tip gro(a)za, planul de a figolită ţara de vîrfurile ei culturale. războiul komin-tern vs. literatura naţională s-a lăsat cu asasinate;Pcr a confiscat literatura, ideologic, dar şi economic,prin desfiinţarea editurilor şi tipografiilor particula-re.

teama de represaliile Securităţii intrase înobişnuinţă. or, teama e sinucigaşă pentru un scrii-tor. şi ce represalii, dumnezeule! cîţi n-au fost cul-pabilizaţi şi pedepsiţi? dar şi cîţi nu-şi scriau cărţilemental, fragment cu fragment, din frică. o frică demoarte. Biblioteci siluite, corespondenţă siluită, jur-nale siluite de Securitate, iată bilanţul. Să trimiţi oscrisoare în vest, să te întîlneşti, pentru o lectură degrup, cu cîţiva prieteni, să treci o carte ori un manus-cris celuilalt, toate s-au lăsat cu privare de libertate.cînd o recăpătai cu greu, urmau ofense, umilinţe lalocul de muncă, discreditare, controale la sînge,somaţii.

vocaţia martirajului e rară, deşi, la noi, au vie-ţuit destui needucabili comunist sau ne-reeducabili.dar să rişti puşcărie după puşcărie nu-i simplu.devii din ce în ce mai precaut, mai prudent, mai alescînd ştii bine că securiştii ies la fishing de oamenichiar în cercul tău mic de prieteni, cînd ai semn căamicii mai dexteri din punct de vedere social au sem-nat contractul cu diavolul, ca să treacă puntea sprepublicare. cui nu i-a fost frică de delatori? Pe cine săfi contat pentru difuzarea textelor? Pe prieteni carenu-ţi erau prieteni? Nu visa nimeni să iasă dincomunism altfel decît emigrînd. iar să mori fără săpublici niciuna dintre cărţile pregătite pentru tiparnu-i un gînd reconfortant. aşa că îţi impuneai singurrestricţii, te autocenzurai şi aşteptai, singuratic şirăbdător, să ţi se publice manuscrisul. aşteptai şităceai. unde şi cum să multiplici clandestin? cu ce?cu maşina de scris declarată la Miliţie?

Petre Pandrea în memorii (cf. soarele melanco-liei) susţine că între ‘58-’59 „s-a făcut vînătoare demanuscrise”. lui i s-au confiscat 5000 de pagini. omde stînga, avocat pledant în procesele comuniştilor, aexecutat, în pofida acestui fapt, detenţie lungă: astat închis la Malmaison, Piteşti, văcăreşti, craiova,aiud, ocnele Mari, uranus, între ‘48 şi ‘52, 1670 dezile, fără judecată, fără condamnare; arestat din nouîn ‘58, a mai făcut 1630 de zile de puşcărie, pînă lagraţierea din ‘64. N-a fost ajutat de „lichelele fanati-zate” (cum le spunea neacomoda(n)tul mandarinvalah) din uSr, în frunte cu „imoralea”, nicknamepentru ralea. dimpotrivă. Primit în uniune imediatdupă 23 august ‘44, e scos după arestarea din ‘48,reprimit în noiembrie ‘52, eliminat iarăşi după cea-laltă arestare, din ‘58... şi cît s-a zbătut să-şi vadăcartea despre Brâncuşi tipărită! le-a cerut ajutor,naivul, lui eugen ionescu, dar şi lui Petru dumitriu,

scăpat cu fuga din lagăr. ambele scrisori au ajunsdrept la Securitate, nicidecum la destinatari.

şi dacă cei de stînga erau acuzaţi de derapajideologic şi sanţionaţi, cît de vulnerabili erau cei cubiografie „pătată”. ţuţea era urmărit sistematic şitenace, percheziţionat la răstimpuri.

în Faţă către faţă. Întîlniri şi portrete,humanitas, 2011, andrei Pleşu notează: „Noica afost urmărit în continuu, pînă la moarte. urmărit nuoricum, nu rutinier, ci ca un obiectiv militar, ca unpersonaj important şi primejdios” (p. 32). era un riscenorm să predai o carte la editură şi să fie considera-tă greşită ideologic. dar să-ţi propui s-o tipăreşticamuflat. Puteai conta pe prieteni loiali, „neînrolaţi”în front? dezbinarea dintre scriitori a contribuitesenţial la inexistenţa literaturii samizdat.

chiar redactorul de carte te putea turna laSecu. Preda acolo dactilograma, cum a făcut z.ornea cu o carte a lui Noica. şi mai vorbim de cali-tate umană la „zigu”, ba chiar de ruşinea de a nu fifost primit cu onoruri în academie. Ba este o absen-ţă meritată după această derivă morală. ştiu dintr-oconferinţă a isabelei vasiliu-Scraba (din ianuarie

2011, în cadrul conferinţelor criterion – serie nouă,Biblioteca Metropolitană Bucureşti, sala M. eliade)că alexandru elian îi bloca manuscrisele lui Noica,făcînd – confidenţial! – multe referate negative.exasperat de acest tip de turnătorie amicală, Noica,om cu „pension” 6 ani, cu do – zece, i-a spus: „tot

n-ai operă, publică-ţi refe-ratele la cărţile mele”.

romulus vulcănes-cu, eminent etnolog şisociolog al culturii, a fostarestat şi torturat, con-damnat într-un procesînscenat, pentru simplulmotiv că aparţinea fami-liei vulcănescu. evita săvorbească despre acestepisod; nici despre Mirceavulcănescu, ucis în închi-soare, nu vorbea. recu-noaşterea a venit postum:membru al academiei.dar cînd a împlinit 70 deani, interviul luat dePetru ursache n-a pututsă apară în Cronica: s-a

opus ideologocratul ion ţăranu, din motive de dosar,pesemne.

Părintele calciu şi Marcel Petrişor au fostaruncaţi în închisoarea jilava dintr-o maşină detransportat pîine. Scria pe ea PâiNe. de citit şi derecitit Cumplite încercări, doamne! (Anii de ucenicieai temniţelor comuniste), editura christiana,Bucureşti, 2011. şi de ce a trebuit să treacă prindetenţie alice voinescu? Să fie desconsiderată, bla-mată, umilită? cultura sa temeinică, deschidereafilosofică recunoscută peste graniţă deranja pe incul-ţii care diriguiau cultura? de altfel, cenzorii care auactivat contra culturii naţionale epurînd-o au ajunsministeriabili. chiar în Ministerul culturii.

ghilotina N. Moraru, ghilotina răutu, ghiloti-na Sorin toma executau non-stop, amuţeau rapid.Singura scăpare în anii proletcultului era că maicădeau din prezidii, că vreo plenară îi mai zăticneadin şefii. Plenara din ‘57 l-a debarcat pe chişinevski,căruia i-a luat locul „cameleonea” răutu, căruia i-aluat locul Popescu-dumnezeu... altă plenară, din‘58, l-a dat jos de la scînteia pe Sorin toma. unii, caştefan voicu, nimereau, cum zice zicala, din brînză

în smîntînă. de la Lupta de clasă, voicu a reapărutredactor şef la era socialistă. N. Moraru (judecînddupă luările de cuvînt, ura cultura la fel ca dr.joseph goebbels), redactor şef la armele de luptăFlacăra şi Viaţa Românească, a trecut, după ‘54, laNarodnaia Rumînia, lunar pentru străinătate. de ceîn limba rusă, ştim. el, Moraru, punea permanentproblema „lipsei de ascuţime a luptei de clasă”. şidă-i şi luptă ideologic, de-o speria şi pe Nina cassian.cînd s-a întors roata dinspre urSS, a declarat: „Nune placanim în faţa nimănui”.

în iunie ‘52, povesteşte un student al luialexandru graur, a fost scos chiar din examen, pemotiv că analizase altfel tezele lingvistice ale „mare-lui lingvist” Stalin (victime colaterale: al. rosetti, i.coteanu, jacques Byck şi, la iaşi, gh. ivănescu şislavistul al. zacordoneţ, basarabean). Noroc că, în‘53 „geniul tuturor timpurilor, înţelept al omeniriimuncitoare, marele, slăvitul i. vissarionovici Stalin”muri. Nu chiar imediat (cursul scurt de istorie aPc(b) al urSS recomanda în continuare eliminări desceptici, oportunişti, capitulanţi, trădători), darmodelul sovietic intra în oarece umbră. în 1953 s-aufăcut „propuneri pentru retragerea lucrărilorpătrunse de cultul personalităţii”. şi tot atunci s-auretras „materiale care conţin injurii la adresa condu-cătorilor iugoslaviei”. aşa că articolul lui Samidamian, mocirla literară a tito-fasciştilor, apărut în

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

15

„Aştept să obosească nedreptatea”, spunea TudorVianu în anii cincizeci. N-a obosit pînă la sfîrşituldictaturii prin gloanţe; nu altfel, prin revoluţie decatifea. Armata de propagandişti-cenzori sau decenzori-propagandişti, cum vreţi să-i numiţi, a

acţionat cu zel.Ţine numai de „laşitatea la români” faptul că n-a

existat o importantă literatură-samizdat? Mulţi s-auopus cu demnitate, exemplar, răului. Şi oricît s-arcîrcoti, avem o importantă literatură de sertar, de

rezistenţă şi de supravieţuire prin scris.

Magda UrsacheTonuri şi semitonuri

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Sub semnul ideii Europene ■ Ediţie alcătuită şi îngrijită de Aura christi

Răstimp de douăzeci de ani, sub egida acestui prestigios Club de Dialog – Ideeaeuropeană – au fost organizate numeroase dezbateri, turnee, lecturi publice, con-ferinţe, întruniri, simpozioane, atât în ţară, cât şi peste hotare. Mă refer, în aceas-tă ordine de idei, la Conferinţele „Modele europene. Friedrich Nietzsche”, „Marx şiNietzsche. vinovaţi fără vină?”, „Modele europene. Ion Ianoşi”, „eugen Negrici.Iluziile literaturii române” sau „Nicolae Breban. Trădarea criticii” (…) Ţin deopotrivăla toate. unele dintre acestea, multe – majoritatea! – au fost gândite de subsem-nata împreună cu romancierul Nicolae Breban, fiind rodul unei prietenii, al unei

complicităţi de litere rare – aş spune, citând-o de fapt pe Magda ursache, unice – cum sunt, de pildă,dezbaterile dedicate cărţilor-eveniment: Iluziile literaturii române de eugen Negrici şi Trădarea criticiide Nicolae Breban, ca să citez exclusiv două, oprindu-ne aici. Dar, mă întreb, iar şi iar, de ce ne-amopri? Nu spunea Blaga, oare, într-un vers memorabil: „Orice început se vrea fecund”? Douăzeci de anisunt un început! Destinul nostru este literatura, spuneam ani de-a rândul, parafrazându-l pe Napoleon,repetând, iar şi iar, această afirmaţie gnomică, nu rareori, ca pe o rugăciune, ca pe o litanie, cu sme-renie, iar, uneori-adeseori, cu spaimă, întrucât – iubindu-l atroce pe singuraticul de la torino, da, peNietzsche cel unic, cel hamletian – ştiam, da, ştiam, cine se joacă de-a destinul… devine destin.

Aura Christi

16

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Contemporanul, 9 nov. ‘51, a ieşit din actualitate.cărţile era reabilitate (sau nu) ca şi oamenii.existau cărţi nefrecventabile, existau autori nefrec-ventabili. Mulţi au rămas pedepsiţi pînă la sfîrşit.„atenţie, fascişti!”. culmea e că sînt şi acum detec-tivi preocupaţi să găsească „fascistul” din eminescu,din eliade, din cioran, din Bernea...

Să dai cobreslaşului la cap, la oase era sportpreferat şi de Miron radu Paraschivescu şi dejebeleanu, iar contribuţia aparatului ideologic lapatologia socială a fost copleşitoare. şi mai periculosa fost după ce Plenara din ‘58 a pus „problema lucră-rilor fără valoare ştiinţifică sau artistică”. asta numai avea caracter strict politic. apăruse formula„fără talent”, perpetuată în cazul goma pînă în pre-zent. titus Popovici a folosit-o cu sete, din vîrfulierarhiei de partid, contra lui N. Breban.

ce făceau scriitorii? erau atenţi să nu se tre-zească etichetaţi reacţionari, sabotori, nelămuriţi oripesimişti de cei inspiraţi de „clocotul vieţii contem-porane”. al.i. ştefănescu, director eSPla, viza con-tinuu „nivelul ideologic scăzut al autorului”. în acestcontext, să fi căutat cu lumînarea necazul, tipărindclandestin? da, corect clandestin? Mai erau atenţicum îi contracarau băştinaşii pe moscoviţii leonterăutu, leon tismăneanu, valter roman, Mironconstantinescu. Pîndeau căderi de portrete şi deavioane. o întrunire la Moscova a partidelor frăţeştile-a purtat ghinion semnatarilor unui „Manifest alPăcii”: în gravul accident aviatic, a fost cît pe ce să-şipiardă viaţa „Malvolio” răutu.

în ‘57, emil Bodnăraş a convocat şefii de redac-ţii din edituri şi le-a ordonat: „de azi înainte nu maideschidem umbrela la Bucureşti cînd plouă laMoscova”. început de „dezgheţ”, perceput ca speran-ţă, ca ieşire din canonul jdanovist? Poate. Sperau sănu fie criticaţi că nu-l adînciseră pe jdanov, aşadarnu erau îndeajuns clarificaţi. S-au înşelat: regimulcomunist a continuat să demoleze valori, să le împin-

gă peste graniţă, desţărîndu-le. Mereu propagandiştii dedouă parale au fost preferaţiprofesioniştilor, marginali-zaţi cu sistemă. gheorghiu-dej, fost electrician la atelie-rele cfr griviţa, era depărere că nu muncitorii, ciintelectualii au produs„dezordinea”. care intelec-tuali? ioşca chişinevshi, fărăliceu încheiat, finanţistullászló luka, fost lăcătuş,gh. apostol, fost turnător,ministrul armatei, leontinSălăjan, fost lăcătuş... iatăde ce se căutau pentru cultu-ră şefi lipsiţi de cultură: săpoată fi conduşi lesne.Povesteşte N. gheran înoameni şi javre că „Bănuţăvenea din neant”. ilegalist cupuşcărie, muncitor la uzinelegriviţa, fusese numit şef la„lupta cfr” şi apoi şef laeditura pentru literatură,peste altă ilegalistă cu puşcă-rie, ilka Melinescu. conflic-tul dintre partenera de bridge a Martei drăghici şicolegul de atelier al luiSălăjan a făcut ca ePl să sedespartă de nou înfiinţataeditură pentru literaturăuniversală, aşa că bătăliageneralilor al. drăghici şileontin Sălăjan pentru pro-tejaţii lor s-a încheiat cupace. ilka venea de la Pariscu cărţi bune, noutăţi occi.întrebată de al. Balaci (aflatîn subordinea ei): „de ce nuonoraţi şi poporul muncitorcu asemenea delicatese?”,proto-elitista i-a răspuns:„Profesore, nu a sosit mo-

mentul, poporul să deguste mai întîi litera alfabetu-lui şi apoi să i se ofere desertul”. desert rezervataparatului.

Să mai amintesc că, în ciuda dosarului fărăscamă, ion Bănuţă a fost debarcat de la ePl, după12 ani de activitate, din pricina antologiei de poezie

a lui N. Manolescu şi tri-mis la „albina”? Soartacelor care nu erau pre-cauţi ideologic! toţi tre-buiau să se supună scopu-lui „unei îmbunătăţiri şiridicări a nivelului deser-virii culturale a oameni-lor muncii”, cum peroraMizil, de la tribuna Pcr,în ‘65.

în ‘68, Blaga eraîncă „nerecomandabil” launiversitate. Poeziile luicirculau printre studenţiîn copii dactilografiate. înparanteză fie spus, citi-tori de literatură samiz-dat au fost: arghezi eratras şi el la indigo, dupăce l-au interzis ca „putre-

fact”. ileana Mălăncioiu povesteşte, în exerciţii desupravieţuire (Polirom, 2010), că din cauza titluluilucrării de licenţă Locul filosofiei culturii în sistemullui Lucian Blaga, a fost notată cu 9. decanul tudorBugnariu s-a ales cu vot de blam pentru că propuse-se titlul. au acuzat-o că nu prezenta garanţie dacădupă 5 ani de filosofie marxistă a ales aşa ceva. lafel am păţit şi eu în ‘67, alegînd subiectul N. iorga,istoric literar.

dicţionarul de literatură română contempora-nă de Marian Popa abia a primit viza în ‘71: a aştep-tat un an, pentru că inclusese 34 de scriitori născuţiîn Basarabia. Basarabeanul goma n-a trecut latipar: nici cu ostinato (două versiuni predate la ePlîn ‘69 şi-n ‘71) nici cu Uşa, la cartea românească.obiecţii? „erotism abuziv”, „ironii la adresa vigilen-ţei de clasă”. Nu periai textul de pasaje „injuste”, nuobţineai viza. trebuia să fii pe deplin de acord cucenzorii. revenit din franţa, goma cultiva scriitoritineri ca virgil tănase, virgil Mazilescu, floringabrea, cezar ivănescu, „nemulţumiţi” de „direcţiaPresei” şi „de oficialităţi în general” (după o sursăSecu, v. Paul goma, Culoarea curcubeului ‘77, cod„Bărbosul”, pag. 355). ocupau, împreună cu gabrieldimisianu, redactor şef la România literară, douămese unite la casa Scriitorilor. cred că şi-nAcademia de sub pămînt de la ocnele Mari (numedat de prozatorul ion iovescu) se putea vorbi mailiber, fără să ţi se capteze spusele, ca în restaurantullui Shapira.

de cezar ivănescu cenzorii s-au disociat, acu-zînd „ stările tulburi” şi „viziunea sumbră”.

incomozii fără credibilitate la organe se antre-nau în disimulare. erau atenţi la contextul cîndvitreg, cînd ceva mai lax, ca să-l fructifice, de undeun permanent calcul al oportunităţii: „Nu-i opor-tun!”, spuneau cenzorii, schimonosindu-le cărţile,schimbîndu-le titlurile, disecîndu-le, făcînd ecorşeuripe texte. Mihai ursachi, după anii de fort 13, a fostţinut în fel şi chip sub observaţie. Prin iubita, fiică decolonel Secu, prin amicii care-i beau vinul şi-l şopti-leau la Securiţica... alianţe şi strategii în lipsa unorsusţinători loiali? Monstruoasa coaliţie Securitate-cenzură a luat măsuri din ce în ce mai restrictive cascriitorul să nu devieze de la „făgaşul socialist” şi săservească paranoiei lui ceauşescu. şi mai era cenzu-ra de intimidare (se atribuiau sensuri altele decîtvoise autorul), ca să se ajungă la grafofobie: să tetemi că ţi se pune-n cîrcă şi ce nu gîndiseşi. şi ce

mulţi erau cenzorii semi-oficiali după desfiinţareacenzurii dgPt! exact cum spunea sloganul adus lacunoştinţa lui „nea Nicu” de şt. aug. doinaş, înşedinţa din 13 martie ‘81: „cenzura a murit, trăias-că cenzorii”. la care ceauşescu a replicat medita-bund: „îmi pahre hrău că am desfiinţat-o”.

„aştept să obosească nedreptatea”, spuneatudor vianu în anii cincizeci. N-a obosit pînă la sfîr-şitul dictaturii prin gloanţe; nu altfel, prin revoluţiede catifea. armata de propagandişti-cenzori sau decenzori-propagandişti, cum vreţi să-i numiţi, a acţio-nat cu zel.

ţine numai de „laşitatea la români” faptul căn-a existat o importantă literatură-samizdat? Mulţis-au opus cu demnitate, exemplar, răului. şi oricîts-ar cîrcoti, avem o importantă literatură de sertar,de rezistenţă şi de supravieţuire prin scris.

regret cărţile nescrise sau cele scrise doar înmintea autorului lor. dar gîndiţi-vă cîte cărţi n-ar fiputut să apară dacă nu se sfîrşea regimul ceauşesc.

ideea lui virgil diaconu de a aduce în discuţieliteratura-samizdat e salutară. Să de-construimamnezia! r

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

mara magda maftei ■ cioran şi utopia tinerei generaţii

„Problema fiinţei româneşti nu s-a rezolvat. Deşi ea a reprezentat o mistică a între-gii generaţii, motivaţia principală a existenţei acesteia, datorită conflictului dintreOccident şi Orient, dintre cele două doctrine sociale fundamentale, datorităCortinei de Fier care a căzut la finele celui de-al doilea război mondial, care a sepa-rat lumea în două lagăre etanşe, problema a rămas nerezolvată. Ce a însemnat defapt problema fiinţei româneşti? Conturarea unei identităţi naţionale, obsesie anaţionalismului românesc interbelic şi a „tinerei generaţii” care s-a confundat maimult sau mai puţin cu această epocă. utopia generaţiei a fost aceea de a scoate

România din anonimat. totul a rămas la nivelul iluziei şi al scepticismului. Din întreaga generaţie carea supravieţuit exilului intern sau extern, doi reprezentanţi fideli ai acesteia au conturat prin preocupă-rile lor foarte bine ideea fiinţei româneşti sau mai bine zis modalitatea ei de manifestare în lume.Aceştia sunt Cioran si Noica. Această carte – dreaptă, radicală, exactă, întunecată – tratează rătăciri-le şi împlinirile acestora în contextul în care întregul continent, în perioada interbelică, părea că a luat-orazna.”

Mara Magda Maftei

cu singura cale, roman, edituracontemporanul, 2011, Nicolae Brebanproduce acum al unsprezecelea titlu,dar al şaisprezecelea volum, din opera

sa de romancier (pentru că există o trilogie şi o tetra-logie). cum se ştie, lungi şi foarte lungi. Breban esteun autor de cursă lungă, în tot şi-n parte, în opera saca şi-n fiecare carte. şi chiar nuvelele sale, relativrecent apărute în volum, sunt lungi. câteva schiţepublicate în reviste, înainte de 1965, un întreg volumpregătit pe atunci să fie publicat, rămân pe maideparte ascunse editorial. unele poate nici nu maisunt.

romanul de acum a fost început la fundata(Bran), la 7 iulie 2009 şi sfârşit la dehesa decampoamor (Spania), la 30 martie 2010. în 9 luni:633 de pagini. Mare viteză, mare experienţă, fărăîndoială. interesează performanţa creatoare.calitatea sau calităţile scrierii, de vârf, în acest nouroman, nou ca perspectivă narativă, unele forme alenaraţiunii, atitudine faţă de „realitate” şi „istorie”,vechi prin recurenţa, sinteza şi chiar replica literară,inter- dar şi intra-textuală, adică faţă de scrisul alto-ra ca şi faţă de acela propriu. despre ele, ceva mai înamănunt, voi comenta mai târziu. Să notez pânăuna-alta, că, roman, Breban nu mai publicase depatru ani, din 2007. Scrisese şi publicase memorii,studii sau eseuri, dar nu se gândea nimeni (în afaracontestatarilor săturaţi de el, dar mai ales saturaţide prejudecăţile lor necritice) ca marele romancier săabandoneze specia. care l-a remarcat, la vârf, în spe-cial. dar, precizez, nu discut aici relaţia complexă cucritica sau diversa branşă a celor care o compun, înoricâte moduri. am transcris datele de elaborare anoii scrieri ca să ajung la Spania, locul notat la sfâr-şit, dehesa de campoamor. Situat pe coastă marină,asaltat de turişti, nu doar naţionali, cu plaje şi pădu-re de pini, distruse sau în curs de distrugere, ca sălase loc construcţiilor loca-tive. o pădure, evident cănu de pini, cred că apare înplimbările personajului-narator cu o femeie, în spa-ţiul – cel al singurei căi –exclusiv românesc, provin-cial şi bucureştean. totuşi,de Spania, mai exact de unanumit spirit, vine vorbaşi-n acest volum. dar abiaîn capitolul al patrulea,ultimul dintre cele lungi; laBreban şi capitolele sunt –tot mai – lungi. Spaniaeste, indirect şi deloc moti-vat – în convenţia realist-mimetică, neurmată defapt de romancier – prezen-tă în roman, ca termen decomparaţie cu „lama unuibun cuţit catalan sau spa-niol”, într-o replică datădin română în spaniolă,„asta-i viaţa, hasta lavida”. iar mult mai depar-te, de data asta cu motiva-ţie realistă, istorică, vaveni vorba despre legiona-rii fugiţi în Spania.

Noul roman are şi unmoto, din robert Musil,omul fără calităţi: „unele situaţii şi întâmplări auformat-o complex. destinul ei însă n-a fost revelatprin nici un cu adevărat, dur, obstacol.” Numele per-sonajului feminin, emiţătorul, contextul din cares-au extras cuvintele, nu sunt precizate. înţelesul(ideea) este acela de biografie comună. Nu este vorbade un caz. fiindcă biografia este una fără necaz. undestin banal se consumă într-o lume excepţională. înrău. un om, o femeie de fapt, cu destin comun, darmai cu seamă cu destin norocos, în circumstanţeblestemate. am notat moto-ul şi titlul celebrei scrieria lui Musil şi am putut constata că N. Beban tradu-ce, ca pentru francezi, fără calităţi, nu fără însuşiri,cum a tradus, pentru noi, Mircea ivănescu. Sar înochi diferenţele. a nu avea însuşiri e altceva, e maimult decât a nu avea calităţi. a nu avea însuşiriînseamnă a nu fi, pentru că tot ce e posedă însuşiri,bune sau rele. a nu avea calităţi înseamnă a aveaînsuşiri rele. „N-ai nicio calitate” înseamnă „nu

exişti”. e ceea ce repeta şi dictatorul nostruceauşescu, respingând judecata tribunalului zis alpoporului, zis revoluţionar, în fapt complotist, din 25decembrie 1989. dau (ne)cazul, nu pentru a-l judeca,dacă e posibil, între două părţi nejudecate – nesăbui-te, dar iată că l-am şi judecat –, dar pentru că dicta-tura, e drept că stalinist-dejistă, e centrală însingura cale. Mă-ntorc la romanul lui Musil. ohneeigenschaften exprimă, întâi critic, apoi tipologic, ocategorie. vrea să spună lipsit de identitate, imper-sonal. evident, în ordinea conştiinţei. şi poate căchiar şi a cunoştinţei, nu doar de sine, dar şi exte-rioare. deşi tocmai conştiinţa e implicată, dincolo depsihismul complex, de la senzaţii la idei. omul şicalităţile sale apar, însă, în cursul romanului.

lecturile (foarte) tânărului protagonist dinsingura cale sunt preponderent literare, câtevaromane realist-critice clasice, un poem de goethe,apoi de istorie, etnopsihologie etc. Mă rezum la uneledintre cele cărora le comunică autorul şi titlul.altcineva îi numeşte doi celebri psihanalişti. caurmare, pe lângă romane poliţiste, aventuri, erotice,el pomeneşte în mai multe rânduri de AnnaKarenina, doamna Bovary, mănăstirea din parma,Roşu şi negru. acest roman, ne spune o dată, citit „cumultă atenţie”. iar altădată, aflăm că-l reţine prinpersonajul julien Sorel, fiind unul dintre „romanelecare m-au format”, alături de o tragedie americană,memorat prin personajul clive. undeva se referă lagogol şi notează că se consideră un „cirac” al luicicicov, cumpărătorul de suflete moarte, sau al luihlestacov, profitor al fricii şi prostiei generate demisterul puterii centrale. din Faust de gorthe amin-teşte probele spre adevăr. alte lecturi sunt din N.iorga, d. drăghicescu, l. Blaga. într-un loc se referăla nişte mari personaje, „statui din istorie, descrisede un Plutarh”. vor mai fi fiind şi alţi autori.Nonagenarul Steiner l-a citit şi el pe Plutarh şi îi

„admira în exces, cred eu,pe Stendhal şi dosto-ievski”. despre „instinctulde victimă”, cu trimiteri lafreud şi adler, îi vorbeşteconst Buzilă.

Scrisul în replică, înrevanşă, există aici de laprima propoziţie. „lumease învârtea încet în jurulmeu.” istoria are răbdare,ca la începutul morome-ţilor. acolo, până la urmă,timpul istoric nu mai avearăbdare. Personajul luiBreban e mai mult deasu-pra vremurilor decât subele. tema timpului, a vre-murilor, a istoriei, (i)epociieste esenţială. era şi inevi-tabilă. Personajul princi-pal, prin ce face şi gândeş-te în întreg romanul, esteun alt fel de (anti)erou altimpului „său”. dar timpulne aparţine în mod indi-rect, deopotrivă fortuit şi,în dictaturi, forţat. capi-tolul întâi, din cele cinci,precizează deja tema tim-pului. la modul: întâlnireaunui individ cu timpul.

fără a face caz de circumstanţe. care vor fi expuse,însă, luxuriant. undeva, prin capitolul iii, citim că„în noi fuge timpul”. Nu-i de mirare, atitudinea eintegral individualistă. şi vie, tocmai de aceea. viulnu e în altă parte, se află în ego. în dictatură (aici,stalinistă, la modul românesc), viaţa, negată în toatefelurile, de toate părţile, este „un fel de excrement alacestui timp”. capitolul iv notează sacra profaniza-re temporală: „ultimul nostru zeu, timpul…” iată şifinalul romanului, în versuri: „cine întârzie, vine latimp,/ iar cine nu vine deloc – întârzie.” Puteau fi aldoilea moto. e un elogiu al contratimpului, desigur,din perspectivă individuală. a fi, deodată, cu timpulşi împotriva lui, iată ideea. raportată pregnant laistorie. romanul, cum am spus, nu e realist, darintegrează realitatea, mai decis, mai liber decât înscrierile similare din comunism. când criticii ideo-logi, dar şi câte un „estetizant” (ca valeriu cristea) îi

reproşau evazionismul. reproş similar cu cel adresat„oniricilor”, şi ei hărţuiţi de presa monoideologizată.

replica şi mai decisă literar, la acelaşi autor, laromanul aceluia, Cel mai iubit dintre pământeni,apare târziu în singura cale, la p. 571: „Să nu neînşelăm, nu a fost numai o eră a ticăloşilor, cum odescrie un cronicar al vremii; încă se credea!” dar eafusese modelată şi modulată pe întregul parcurs.Protagonistul a crezut în ideologia comunistă. darconstatase că o făcuse într-un fel singular. uneoricredea că era chiar singurul care crede…

reflecţiile asupra istoriei, a spiritului ei, maicu seamă, care – altă noutate – îl conduc pe „dosto-ievskianul” Breban într-un fel spre tolstoi, devinacute în ultimul şi cel mai scurt capitol, al cincilea.Poate fi înţeleasă istoria? şi cum? e vorba de aceaistorie a dictaturilor şi a dictatorilor, de la Napoleonîncoace. Protagonistul trăieşte în istorie ca un perso-naj al lui Stendhal, în armata lui Napoleon, laWaterloo. înţelege că nu înţelege. înţelege doarcatastrofa, nu şi cum se face aceasta. despre dicta-turi, protagonistul din singura cale, pentru careexistă de fapt, în esenţă, două, ne spune că „nu leînţeleg nici acum”. de altfel, el este un scepticnemântuit, convins că înşelarea rămâne inevitabilă.iar în această situaţie, totul apare ascuns, misterios,pe scurt de neînţeles. e convins că ştie că nu poatesă ştie. de aceea hotărăşte că „nici nu încerc să înţe-leg”. şi se întoarce la sine sau în sine, aducându-iacolo şi pe ceilalţi. încearcă să separe simulacrul deautentic. dar mai ales contrapune simulacruluisimulacrul însuşi. Mai multe personaje, în romanelesale, chiar din comunism, aplicaseră tratamentul,acela de a înşela pe înşelătorii tăi. À trompeur trom-peur et demi, am mai aplicat şi altădată acest pro-verb franţuzesc atât de potrivit. Spre sfârşitul roma-nului, protagonistul subliniază că se lasă-n voiacelor două femei deja cunoscute, Medeea şi ivona,diferite (ale lumii, istoriei, vieţii, două feţe), prefă-cându-se a accepta ideea (el care nu acceptă nimicpână la urmă) că istoria e făcută prin femei. de fapt,rămâne deopotrivă pe val, cum îi recomandase ununchi pomenit mai ales pentru asta, şi contra valu-lui. obiectiv, cât poate deveni el, constată că totul econtra lui, mai departe, până la capăt, la capătultimpului, al celui istoric (dictatura stalinistă) şi altimpului romanului. rămâne tot la renunţarea laînţelegere. Mai ales moral lipseşte înţelegerea meca-nismelor istorice. verdictul e însă cât se poate desimplu. vinovăţia e totală. zeii, crede protagonistul,se simt vinovaţi şi ei. dar dacă e totală, partea, indi-vizii, ce răspundere mai au?

singura cale conţine şi o replică privitoare lapersonajul arivist. categorial, nu individual.Perspectiva individualistă, în mod previzibil, contes-tă respectiva tipologie. romanul despre arivişti al luidickens, filimon, d. zamfirescu, se constată însingura cale, nu-l integrează în nici un fel pe un per-sonaj ca fritz Buzilă. dar, constatăm la înţelegereasimplă a lecturii, nu-l integrează nici pe protagonis-tul calistrat B. dumitrescu. ambii sunt nişte visă-tori şi nehotărâţi. cel din urmă îl caută, la sfârşitulromanului, doar pe cel dintâi.

Să mai semnalez câteva replici din roman.chiar de pe la început e acroşat critic M. Sadoveanu,cu sovietofilia lui exprimată şi rezumată în sintagmaex oriente lux. Pentru echilibru, poate, tot M.Sadoveanu, e privit, chiar la începutul capitolului ii,ca prozator al nobilimii: „fosta aristocraţie româ-nească, o pătură care a sclipit mai ales în istorie şi înromanele lui Sadoveanu”. favorabil sunt privite,undeva prin miezul romanului, şi „unele romane aleperspicacelui scriitor camil Petrescu”. rămânând în„iepocă”, în timpul romanului singura cale, o dată cuSadoveanu, e pus la panoul dezonoarei şi M. Beniuc,pentru falsa lui artă făcută cu „barda”. şi poate că osintagmă esenţială, pentru lumea masificată, dardată anonimă, anume „comandamentul „«ilumină-rii»”, i-a fost inspirată de romancierul prieten, mar-xistul, trecut prin subterana stalinistă autohtonă,al. ivasiuc? iată, apoi, în miezul romanului, şi pe „unoarecare crohmălnicescu sau crohmălniceanu”, ata-când cu „multă furie rece”, „ironie şi dispreţ, uneorielegant exprimate”, arta „burgheză”, modernismul,idealismul lui Maiorescu şi Blaga, dar pe care,„aproape fără voia mea, îl admiram (…) pentru cura-jul său de a spune aceleaşi lucruri puţin altfel”. faptexplicabil, pentru cineva sedus, cum recunoaşte, deraiul clişeelor. r

17

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

Marian victor Buciu

Ficţiunea memoriei, memoria ficţiunii

Personajul lui Breban e mai multdeasupra vremurilor decât sub ele.

Tema timpului, a vremurilor, aistoriei, (i)epocii este esenţială. Era şiinevitabilă. Personajul principal, prince face şi gândeşte în întreg romanul,

este un alt fel de (anti)erou altimpului „său”. Dar timpul ne

aparţine în mod indirect, deopotrivăfortuit şi, în dictaturi, forţat.

18

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Ştefania Mincu

O poezie tulburătoare prin violenţă

E o poezie tulburătoare prin violenţa ei, cucare nu suntem obişnuiţi. Zborul, cu aripile

prea „mari” începe să se situezeameninţător... dincolo de poezie. Ar fi bine să

fie aceasta doar o poezie „de dragoste” încare avertismentul apocaliptic să fie doar oamoniţie metaforică, dar până şi aşa, ne-ar

durea foarte mult. Ne gândim că, la scară maigenerală, e posibil ca poezia să fi început, deo bună bucată de vreme, să-şi refuze calitatea

ei de pharmakon, atenuator sublim alexistenţialului fundamental şi să treacă spre

supradoza apocaliptică a metaforei, cu efect àrebours, adică anihilator.

tânărul andrei dósa, trecător, întrealtele, şi prin cenaclul de poezie „MarinMincu” şi premiat recent la Botoşanipentru „opera prima”, este o surpriză

plăcută în ce priveşte împrospătarea viziunii liricedin ultimul timp. întregul volum, deşi pare o poves-te simplă ca bună ziua, este cumva ţesut din gesticişi aluzii pe jumătate hermetice, un fel de filme brute,de scurt-metraj, semi-onirice în felul lor, din viaţacotidiană, aparent doar prozaică şi fortuită a uneifamilii care-i departe de a fi fericită din cauza maimultor „nedesăvârşiri”. Povestea este, aşa-zicând,real-parabolică, presărată cu evenimente de la sinegrăitoare, cu tot felul de rateuri existenţiale şi obsta-culată de scleroza unei gravităţi transformate înrutină: „ai mei se uită la ştiri/ de douăzeci de ani/ încolţul dreapta-sus al ecranului/ pâlpâie cuvântulReLUARe”. Sau: „eu îi rog/ să îmi dea iubire/ ei îmidau de înţeles că/ focul încălzeşte/ masa e pusă/patul va fi desfăcut”. toate acestea, departe de astârni melancolii elegiace în tânărul dornic de„minuni”, iscă, dimpotrivă, o adevărată insurgenţă,în felul ei plină de cruzime. Poate că aici e noutateafără precedent: nicio clemenţă din partea „societăţiifiilor” faţă de „părinţii” încremeniţi ca nişte „idoli”printre obiectele lor intime, tensiunile şi fricile lorcare-i fac incapabili să se mai bucure.

un poem reuşit ca atare, chiar şi desprins dinsecvenţialitatea serială a volumului, este, eram cumama când a căzut; consemnarea unui moment

penibil din viaţa „mamei” îl umple defurie negativistă pe tânărul plin de orgo-lii nelimitate: „eram cu mama când acăzut pe stradă/.../ picioarele ei audevenit enervante/ nu mai era vorba demama/ era vorba de picioare/ nu maiera vorba de picioare/ era vorba de unobiect/ mi se făcuse ruşine cu ea”. totule filmat cu încetinitorul şi cu o atenţiebrutală la detaliile acestei înţepeniriruşinos-tragice, ca şi cum o întreagă cul-tură şi-ar dezveli înţepenirea milenarăîn desuetudinea gustului pentru tragic:„fâşâitul rochiei s-a auzit ca într-unamfiteatru grecesc”. în paranteză fiespus, bănuiam noi că grecii nu mai suntazi la modă, dar nici chiar aşa: „unamestec de bufnituri şi prăvăliri/ inter-jecţiile scoase de pielea care i se julea peasfalt/ dinţii ţoc oasele ţoc ţoc/ ca basto-nul unui orb căutând o ieşire/ un locunde durerea poate fi evitată”. în loculdurerii grandioase e preferat alt gust„estetic”: discreţia, escamotarea ei cafiind de-a dreptul obscenă. Nu ştim dacătânărul dósa e conştient de toate aces-tea, dar îl bănuim că „noul gust” al „noiigeneraţii” îl conduce aproape instinctivspre o estetică „americănească”, de esca-motare a morţii (aisthesis-ul, se ştie, iarpentru noi faptul este evident, nu-ialtceva decât calea de ieşire din „teza”condiţiei muritoare, fie prin exaltareaei, prin „parare”, prin îmblînzire sauprin escamotare, pentru a o scoate dindramatism). la dósa, moartea (mamei)este proiectată astfel: „când va muri/voi da radioul la maxim/ voi cumpăraun robot de bucătărie/ şi îl voi lăsa să

meargă în gol”. Nu vom intra în amănunte, deşi dis-cuţia ar putea să devină interesantă abia de la acestpunct încolo, din moment ce tânărul poet îi trece dejape linie moartă până şi pe douămiişti, nemaicitindu-ipe blog.

lipsa de toleranţă a adolescentului şi cruzimealui taxează nemilos rigiditatea şi rezoanele depăşiteale părinţilor, obiectele lor de sertar ridicole, impudoa-rea pudorilor lor calculate: tatăl înjură, se complace întensiuni nervoase, declară că stă cu mama deşi n-oiubeşte, pentru că... nu e chiar atât de simplu... să sedespartă. adolescentul refuză să înţeleagă (rezoaneprecum caritatea, răbdarea îi sunt perfect odioase);senescenţa umanului, robotizarea, retragerea bătrâni-lor în ficţiuni şi participarea empatică la ele, ticurile,calculele lor scrupuloase şi meschine, amorul progra-mat după „calendar”, lipsa lor de vocaţie pentru adevă-rata fericire, blocajele lor fără noimă, imposibilitateade a ceda sau de a se relaxa îl fac să dorească „desăvâr-şirea” până la muchia gingaşă a extremismului.lumea „părinţilor” pare una totalmente anacronică,obosită, incapabilă nu doar de proiecte, dar şi de per-cepţii proaspete: „părinţii mei/ sunt idoli de piatră/sculptaţi în fotolii/ învăluiţi în lumina albastră/ atelevizorului”. comunicarea lor se reduce la emisiaunor „baloons” de conversaţie, ca în desenele animate.Nu numai trecutul este amendat, ci şi prezentul infor-matizat, care impune „matrici milimetrice” dorinţeiindividului.

ceea ce ştie dósa să facă (sau măcar anunţă depe acum că ar putea face) în poezie este asamblarea,pe alocuri, a unor poeme de tip exclusiv compoziţio-nal, realizate, ca să spunem aşa, „la masa de montaj”ca nişte mici tablouri sau fragmente de peliculă dinreal, fără niciun fel de comentariu, aşa cum estemicul text de la p.33 intitulat fără alte precizări:„dimineaţa/ sunet de zaruri/ deasupra capului/ saurândunele// o chelneriţă împarte/ scaunele roşii deplastic/ puse unele peste altele/ şi nu-i nimeni// osăgeată verticală/ pe panoul publicitar”. dar e o„artă” riscantă aceasta: ar putea trece neobservatăpe lângă cititor, credem noi. ceea ce deţine el este şiun fel de a oferi spontan percepţii fulgurante ale rea-lului ce produc nişte „revelaţii” tacite. Sunt modali-tăţi proprii de a „frânge gâtul retoricii” pe care cre-dem că mai trebuie să le exerseze. ceea ce îl păgu-beşte, însă, este alunecarea netă spre lucruri ieftine,cum ar fi lunga descriere a hedonismului „sacru” alunei activităţi cum ar fi „scobitul în nas”: asta înpofida muncii serioase, cu program, pe care o sfidea-ză insistent şi cu sarcasm. Poetul dă cu tifla, dar noităiem hotărât: e un mod ineficient de a epata spiritulcalculatoristic prin caricaturizare. Mai e şi o intole-ranţă discutabilă faţă de insolubilele existenţei,lăsate cu nonşalanţă pe umerii altora (vezi „eu nuvreau să duc greul vieţii”): este un mod de a-i culpa-biliza şi a-i sataniza pe alţii pentru propriile-ţineajunsuri, până la simptomul de manie a persecu-ţiei. Mai mult: până la dorinţa, mărturisită sau nu,da a anihila lumea, la propriu sau la figurat, pentrua crea în locul ei una „desăvârşită”.

ciclul ce concentrează miza volumului ar fiultimul (ceea ce este în parte va dispărea), unde tână-rul se decide brusc să pună capăt printr-o gestică dealt gen lumii trecutului. după exerciţii de respiraţie(ciclul anterior), poetul îşi răpeşte iubita din lumeacalculatoarelor, închide brusc toate „ferestrele” aces-tora şi decide să iasă într-o lume nelimitată, dupăopinia noastră, una perfect... globalizată, a libertăţiispaţio-temporale şi a înfăţişării fără graniţe întregraiuri, obiceiuri etc. şi unde virtualul devine real,iar viaţa e miracol absolut, contradicţiile istorice dis-par. în fine, noima ar fi că „părinţii” sunt rădăcinilecare trebuie părăsite, în virtutea unei lumi adamice,cu proiecţii îndrăzneţe, cu „nunţi” repetate, cuMuzeul ţăranului român şi cu caii sălbatici ai luigenghiz-han şi attila şi cu... opiu şi ecstasy, cu cocai-nă, heroină şi cu „fuziunea” formidabilă a sexelor şia inimilor, producând o cantitate uriaşă de energie.e de fapt o nuntă-sinucidere, dacă am citit noi bine,un refuz radical! „căderea” iubitei e cu totul altadecât căderea mamei de la începutul volumului: „tuarătai ca scoasă din cutie/ chiar şi după ce ai căzut”.

Singurul lucru de conservat din lumea vecheeste gestul lui Pavel de a rescrie cu litere de foc, dedata aceasta în chip de concluzie apocaliptică,epistola către corinteni, al cărei mesaj se cunoaşte:„dacă dragoste nu e, nimic nu e”. constatăm cu sur-prindere că idealul de fericire utopică îşi face iarăşiteren în poezie în sens extremal – oare în detrimen-tul acelei estetici a „operelor imperfecte” pe care ocunoaştem? Sau în ce sens? Sunt evocate sălbăticiaprimară a sângelui „grupa zero” a vânătorului arhaicşi coloana infinitului a lui Brâncuşi, precum şilumea mirifică a vrăjitorului din oz. e o poezie tul-burătoare prin violenţa ei, cu care nu suntem obiş-nuiţi. zborul, cu aripile prea „mari” începe să sesitueze ameninţător... dincolo de poezie. ar fi bine săfie aceasta doar o poezie „de dragoste” în care aver-tismentul apocaliptic să fie doar o amoniţie metafo-rică, dar până şi aşa, ne-ar durea foarte mult. Negândim că, la scară mai generală, e posibil ca poeziasă fi început, de o bună bucată de vreme, să-şi refu-ze calitatea ei de pharmakon, atenuator sublim alexistenţialului fundamental şi să treacă spre supra-doza apocaliptică a metaforei, cu efect à rebours,adică anihilator. r

■ andrei dósa, Când va veni ceea ce este desă-vârşit, ed. tracus arte, 2011

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

victor ivanovici■ un caftan pentru Don Quijote

Drept cadru general al discuţiei noastre propun o poetică a traducerii. După părerea mea, această disciplină – al căreiteritoriu încalcă (ba chiar „încalecă”) domeniile lingvisticii teoretice şi aplicate, teoriei literaturii şi creaţiei literare – sepliază pe modelul actului comunicării. După cum se ştie, actul respectiv implică un producător de mesaje, mesajul sautextul produs şi un receptor sau lector (care arareori e unul cu totul pasiv; cel mai adesea el exercită funcţia de inter-pret al mesajului ori textului). Să observăm acum că procesul traducerii este compus de fapt din două acte de comunicare înlănţuite, dintre care pri-mul se desfăşoară în spaţiul limbii şi culturii de plecare, adică al limbii-sursă, iar celălalt în sfera limbii şi culturii dedestinaţie, altfel spus a limbii-ţintă. traducătorul reprezintă veriga de legătură dintre cele două segmente, căci lui îiincumbă atât lectura şi interpretarea textului-sursă, cât şi producerea textului-ţintă.

AnDrEi DóSA

19

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

l-am întrebat odată, cu mulţi ani înurmă, pe adrian Păunescu când anumese va considera un poet consacrat. Mi-arăspuns fără ezitare:

– atunci când îmi va sosi din străinătate, fărăsă se rătăcească, o scrisoare pe care, în loc de adre-să, va scrie atât : „adrian Păunescu – românia”.

Până la urmă, poetul şi-a împlinit visul. toţiromânii ştiau de adrian Păunescu (în schimb, poşta-şii din străinătate nu prea ştiau unde se aflăromânia, dar asta-i altă poveste).

Pentru adrian Păunescu, ca şi pentrueminescu, ca şi pentru Blaga, ca şi pentru goga,românia a însemnat foarte mult. ştia aproape totuldespre lumea românească. dacă printr-un accidentnefericit s-ar fi virusat toate computerele cu informa-ţii despre cultura şi civilizaţia românilor, s-ar fiputut reconstitui o enciclopedie de urgenţă valorifi-când memoria lui. acest fenomenal hard disk derezervă acum nu mai există.

în plus, lui adrian Păunescu îi păsa de tot ce seîntâmpla în ţara lui. Să sperăm că mai sunt şi alţiicărora le pasă.

dorinţa poetului de-a avea succes la public nuera frivolă. el simţea nevoia să ajungă la mulţimefără intermediari, astfel încât cuvintele sale să devi-nă acţiune, nu obiect de studiu.

Să recapitulăm.adrian Păunescu a debu-

tat într-un moment numit decritici de „resurecţie a lirismu-lui”. după nefasta perioadă defolosire a poeziei ca mijloc depropagandă, era redescoperită,în anii ’60, poezia modernădinainte de război. Nu întâm-plător se vorbeşte în mod curentde „neomodernismul” generaţieişaizeciste. adrian Păunescu afăcut front comun cu NichitaStănescu, ana Blandiana, iongheorghe, ioan alexandru şialţii (cărora avea să le dediceulterior, cu binecunoscuta luigenerozitate, o lucrare de docto-rat). dar în scurtă vreme a pără-sit locul important şi vizibil pecare îl dobândise în rândurilegeneraţiei sale şi a adoptat cutotul alt discurs poetic, dindorinţa, plină de dramatism, dea se adresa publicului larg. afost un act de curaj artistic rarîntâlnit într-o istorie a literaturii. de pe terenulsigur al unei estetici acceptate de pretenţioşii criticiliterari a păşit în necunoscut numai şi numai pentrua comunica direct cu poporul său.

în acel moment se putea întâmpla orice. Nu eraexclus ca adrian Păunescu să dispară, ca poet, înneant. Să fie considerat un versificator, un cronicaral vieţii de fiecare zi şi nu un autor de poezie bună.

este, judecând retrospectiv, uimitor faptul căacest poet ambiţios a mizat totul pe o formulă litera-

ră atât de riscantă. Nimeni nu şi-a mai asumat unasemenea risc.

Mai mult decât propriul său destin de poet, peadrian Păunescu îl interesa soarta românilor, înslujba cărora s-a pus cu un devotament patetic.tricolorul uriaş pe care îl avea în casă, în camera deoaspeţi, nu era, ca în cazul altora, un element dedecor.

şi iată că adrian Păunescu, nedescurajat decomentariile sceptice ale specialiştilor în literatură,a învins. a inventat altfel de literatură decât aceeala modă. a creat el însuşi o modă.

Poemele sale incendiare au ajuns în sufleteletuturor românilor. trădând, aparent, poezia, adrianPăunescu a dat poeziei un nou suflu.

a murit mult, mult prea devreme. dar a muritdupă ce a învins.

*Nu te simţi copleşit, plictisit, descurajat citind

(recitind) cele aproape 1.800 de pagini ale ediţieiretrospective Cartea cărţilor de poezie. fiecare pagi-nă îţi captează atenţia prin altceva, ca un ziar fabu-los, cu mii de reportaje, editoriale şi pamflete.„Subiectele” în sine nu sunt senzaţionale.

din punct de vedere estetic, adrian Păunescuse situează pe o poziţie incomodă, glorificând valoriunanim acceptate. el ignoră ceea ce este exotic,excentric, morbid, diabolic, pervers, adică exact ceeace utilizează poeţii ca mijloc de seducţie de peste osută de ani.

în mod previzibil – şi riscant în plan literar –,apără binele şi combate răul. filosofia sa este aceeaa omului comun. iată însă că poetul reuşeşte ade-seori să scoată normalitatea din „unghiul mort”(expresia îi aparţine) şi să o facă surprinzătoare, dra-matică, interesantă.

„Metoda” la care recurge cel mai frecvent o con-stituie evocarea – ca element de contrast – a anorma-lităţii. adrian Păunescu îşi enunţă de obicei convin-gerile împotriva a ceva. Poemele lui de inspiraţiepatriotică au aproape întotdeauna un sens polemic,sunt o afirmare prin luptă:

„această ţară ce-i din veci a noastră/ Noi nu ne-am cumpărat-o din pachet –/ de-a pururi roşă, galbe-nă, albastră/ de la zamolxes, marele profet.// Nu dinimperiale cancelarii/ am dobândit-o cu proces ver-

bal,/ la solduri nu ne-au datpământ mai marii,/ Neguţătoriîn târgul mondial.” (Zeu şi om).

uneori, polemica nu esteexplicită, dar tot funcţionează,tot face ca versurile să aibă oexpresivitate energică. Poetullasă, de exemplu, să se subînţe-leagă că refuză să-şi reprezinteţara idilic, ca atâţia alţi autori.construit pe un refuz, textul săuse încordează şi vibrează:

„şi patria îmi e şi slăbiciu-ne/ de pot şi umilinţe să suport/şi jur, aici, că trupul meu demort/ în banca ei de lut îl voidepune.// Prea bine ştiu căviaţa-i o valoare,/ dar că murinddobânzile îi cresc,/ când n-aifost simplu viciu pământesc,/ cispirit răstignit pe stări contra-re.” (Jurământ de credinţă).

în mod similar, flamuraspiritului înnoitor este făcută săfluture frenetic prin declanşareaunui uragan de ironii la adresa

inerţiei: „cine aleargă cel mai iute pierde,/ cine câş-tigă cursa nu-i bărbat,/ încet se fuge, moi mişcăriîncete,/ dar trebuieşte totuşi alergat.// Porniţi, daţirar şi silnic din picioare,/ Nu vă luaţi un nepermisavânt,/ aveţi-vă în grijă fiecare,/ Stimaţi pe cei ceparcă nu-s când sunt.// Modeştii, nedotaţii şi tembe-lii,/ infirmii, sumbrii intră în concurs/ cu şansemari, căci ei au şi parcurs/ toate traseele încetine-lii./.../ deşertăciune a deşertăciunii,/ Noi punem cuplăcere pe tapet/ acest coşmar al ritmurilor lumii –/

concursul «cine merge mai încet?»” (monolog labalul conservatorilor).

un alt mijloc de scoatere a normalităţii dinunghiul mort îl constituie aducerea în prim-plan, peneaşteptate, a câte unei situaţii sau întâmplări dinviaţa de fiecare zi. adrian Păunescu are aptitudineade a face evident – uneori uimitor, consternant –ceea ce ne-a intrat atât de mult în obişnuinţă încât adevenit aproape insesizabil. din acest punct de vede-

re, el ar putea fi considerat şi un poet al evidenţierii.ca pe un ecran tv cu foarte bună rezoluţie, imagi-nea lumii capătă, în poezia sa, o surprinzătoare,luminoasă prospeţime:

„ce frumoasă eşti în primăvară,/ cea maiminunată-ntre femei,/ iezii pasc năframa ta uşoară,/tu, cu muguri, bluza ţi-o închei.” (Ce frumoasă eşti).

iar sonorul existenţei este dat la maximum,până la a deveni asurzitor:

„[despre momentul plecării fiilor de ţărani înarmată, n.n.] şi-atunci locomotiva fluiera/ ca toatefetele din sat când ţipă.” (plecarea în armată).

Până şi atmosfera plină de tihnă din bucătărieeste evidenţiată prin augmentări expresioniste:

„ciorbele în oale sforăie la foc,/ grohăie mâncă-ruri gros în crăticioare,/ apa în chiuvetă picură şisare.” (Canapeaua din bucătărie).

de efect în exprimarea atitudinii sunt şi formu-lările paradoxale, pentru că dinamitează obişnuinţe-le şi se ţin minte:

„Multă, foarte multă străinătate,/ în fiecareintimitate.” (Nevoia de singurătate);

„ţânţarii au început să se hrănească/ încet-încet, cu insecticidele/ pe care le aruncăm asupralor.” (ecuaţie);

„cel mai mare respect/ ţi-l acordă ţăranul/când îşi pune pantofii/ care-l strâng.” (Respect);

„Peste câteva minute/ intrăm în anul dedinainte de anul acesta,/ la mulţi ani, începe anultrecut.” (Anul Nou 1941) etc. r

ALEX. ŞTEFĂNESCUBucureşti OP 22, CP 22alex2108145@yahoo.com

Alex Ştefănescu

Adrian Păunescu a învins

n Cărţi, cărţi, cărţi Nu te simţi copleşit, plictisit,descurajat citind (recitind) cele

aproape 1.800 de pagini ale ediţieiretrospective Cartea cărţilor de poezie.

Fiecare pagină îţi captează atenţiaprin altceva, ca un ziar fabulos, cu mii

de reportaje, editoriale şi pamflete.„Subiectele” în sine nu sunt

senzaţionale. Din punct de vedereestetic, Adrian Păunescu se situează

pe o poziţie incomodă, glorificândvalori unanim acceptate. El ignoră

ceea ce este exotic, excentric, morbid,diabolic, pervers, adică exact ceea ceutilizează poeţii ca mijloc de seducţie

de peste o sută de ani.

ADriAn păunEScu

20

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

„de linişte fiinţa mea se teme”

văzând poezia „ca viaţă” (cum, repetat,a mărturisit), adrian Păunescu – defi-nindu-se ca „poet retoric şi habotnic”(v. eu, diversiunea) – a fost un insur-

gent histrionic, labil, emfatic, cultivând persuasiu-nea oratorică (hrănită de limbajul jurnalistic, accesi-bil), flatând masa / masele, o victimă a cantitativis-mului, versificând industrios şi revărsând torenţialmolozul verbal. fireşte, egocentric şi monocord, uninsomniac luptând cu îndoiala şi riscul, implicat întoate bătăliile: de la dorinţa de a fi „cel mai mare”(poet), primul din serie (având însă cultul generaţiei)până la demonul politichiei, desfăşurându-se cupatos romantic eruptiv, de vibraţie mesianică şi stra-tegii duplicitare. o poezie, aşadar, ocazională, recita-tă, suferind de oralitate, diluţie, prozaism; bolnavăde nerăbdare, frisonată de graba de a (se) comunica,cu ameţitoare denivelări, râvnind directeţea şiiubind agitatorismul. de larg impact, beneficiind detiraje monstruoase (cerute de public), aglomerativăşi revendicativă, lansând „petiţii lirice” (cf. ionSimuţ), apocaliptică, râvnind „confesiunea în for”.

cum existenţa poetului trece febril în poeziasa, debitul imagistic şi subversiva tristeţe au sigilatdestinul unui talent uriaş, văzut – îndreptăţit – caun „atlet al neliniştii” (cf. eugen Simion). darPăunescu, să ne amintim, a fost o instituţie. zelulpropagandistic i-a asigurat, o vreme, imunitatea.tupeist şi generos, apărător al scriitorimii (cinstind„valorile colegiale”) şi cântând triumfalist epoca, el afost un vulcan în erupţie. Superbia, bombasticismul,textele encomiastice şi criticismul convieţuiau în„zimbrul” Păunescu, ins cu o memorie fabuloasă,incapabil de a urî. şcolind la Flacăra o pleiadă detineri, el a impus un jurnalism proaspăt, încălcândtabuurile; poezia militantă, cenaclul nomad venti-lau, cu ştiutul tribut ideologic, atmosfera acelor ani.aflând în febrilitate chiar starea normală a existen-ţei, autorul Ultrasentimentelor a fost (şi a rămas) opersonalitate abundent controversată, intrând în cir-cuitul folcloric. hugolian, om de tribună, un explozivşi un vitalist (luând asupră-i „povara lumii”),Păunescu, un amestec de furie şi tristeţe, pendulândîntre credinţă şi tăgadă, suferind cosmic etc., recu-noştea: „de linişte fiinţa mea se teme”. infuzia dedramatism, freamătul elegiac ori sarcasmul, apos-trofându-şi contemporanii, provocau alternanţa (cadat temperamental): „rai duc cu faţa, port în ochiinfern”. Cei doi păunescu erau în necurmată gâlcea-vă, navetând de la imprecaţie la confesiune, de laşoaptă şi rugă la ţipăt, reverberând planetar şidenunţând asimetriile lumii. ca sinteză (imposibi-lă!) goga – Bacovia (cum îşi dorea), poetul era un

ghem de contradicţii, eliberând o gesticulaţie orgo-lioasă, exprimând o sensibilitate ulcerată, dominatăînsă de nevoia de audienţă. ins vulnerabil (totuşi!),insaţiabil, de vocaţie publică, prolific şi neglijent,cocoţat ca luptător pe baricadele publicisticii, exal-tând românismul şi exhibându-şi durerea (abuzuri,injustiţii etc.), lansând manifeste, fecund, declama-bil, deloc criptic, versificând pe tiparul prozodicparcă al altui veac, opulent şi expansiv, viril şi înresemnare, înfrânt şi renăscând spectaculos, el s-adefinit exact: „spirit răstignit pe stări contrare” (v.Jurământ de credinţă). iată ecuaţia păunescianădespre care, recent, vorbea şi cristian tudorPopescu, amintind „oximoronul viu al fiinţării lui”.imensa popularitate, acel „sex sălbatic cu masele”(despre care pomenea editorialistul de la Gândul) austârnit, previzibil, reacţii potrivnice, îngrijorate; gro-tescul cult ceauşist părea ameninţat de această riva-litate (nedeclarată, fireşte). Păunescu însuşi acţionapreventiv, vădind – ca animator – o „ambivalenţămilitantă” (cf. Marian Popa), uzând şi abuzând de„creditul” prezidenţial. dar strecurând în poezia sapolitică, prin ambiguizare, manevrând dezinvolt scu-tul omagiilor vomitive şi al toxinelor propagandisti-ce, observaţii critice la adresa comunismului băşti-naş. incomode, aşadar, înfierând – labişian – stagna-rea, poemele păunesciene (unele de lungimi supără-toare) se aşează între bine şi rău. acest Homoduplex, apelând la afect şi atent la efecte, simţândenorm, se livrează ca versificaţie impacientă, ca poe-zie de urgenţă, în campanie, sunând alarma (pe temeecologice, de pildă).

într-o vreme în care multe voci acuzau tipogi-gantismul şi marşul grandoman ce ar fi invadat poe-zia, atentând la ideea de discreţie, de fragilitate şidelicateţe, adrian Păunescu lansa, se ştie, masivevolume de versuri, vânatede publicul de toate vâr-stele. uriaşul talent şiorgoliul imens făceau dinPăunescu un personajaprig şi pasional dispu-tat. Păunescu a fost un„om public” şi presiuneaprezenţei sale, întărită decelebritatea televizivă,excludea indiferentismul;admirat sau refuzat, adu-lat ori hulit, el s-a chel-tuit cu generozitate.Păunescu ca animatortrezeşte cu deosebire inte-resul sociologului: poetulfebril, irepresibil dezlăn-ţuit, declanşând un feno-men păunescu cu largi

implicaţii, un spectacol montat în regie proprie carete obligă (indiferent de opţiuni) să iei act de disponi-bilităţile aproape nelimitate ale unui ins stihial, cusimţuri în alertă şi gesticulaţie abundentă.Păunescu s-a implicat în tot: bolnav de gazetărieinflamată, cu stil percutant (deşi vocaţia gazetăreas-că a poetului sună, pentru unii, a reproş), el crea peorice temă şi cu orice materie, slujit de o debordantăforţă imagistică, cu revărsări verbale de festin pan-tagruelic. dar indiferent de genul în care se exercita(şi doar superstiţia compartimentărilor mai relaţio-nează calitatea cu apartenenţa la un anume gen),Păunescu rămâne inconfundabil. intervievator,cenaclist, publicist, romancier şi – înainte de toate –poet, Păunescu conjuga prolixitatea şi prospeţimeagestului retoric, împingând eul în prim-plan într-oprezenţă mereu provocatoare. energetismul său nuse lasă zăgăzuit în formă fixă. când se încearcă însonet, formele severe ale speciei nu-i tempereazădebitul; rigoarea prozodică nu pare a-l impresiona,încât, mereu în criză de timp, amânând vremea sedi-mentărilor, pare că secretează poezia convertindtotul la lirism. Pentru acest bard tumultuos-demiur-gic, poezia şi viaţa comunică. de aici şi reproşurile(vizând prozaismele poeziei sale), asumarea poeticăa totului încălcând graniţele esteticii de seră.desigur, este cazul să ne întrebăm dacă tot ce atingeacest nou rege Midas, flămând de concret, devineneapărat mare poezie. fiindcă universul poetic pău-nescian, inevitabil interogativ la un spirit contrastiv,ambiţionează a cuprinde întregul lumii, cu al ei „vâr-tej evenimenţial”. dar răspunsul s-a dat demult.

cândva, g. dimisianu lămurea credibil situa-ţia: convertirea la lirism a totului elimină ideeaselecţiei. fatalmente inegală, minată de discursi-vism, conţinând zgura evenimenţială, producţia poe-tului nu exprimă un deficit de conştiinţă literară orirelaxarea corzii lirice ci este expresia orgoliului săunemăsurat, satisfăcut doar prin imperialismul ini-ţiativelor. Păunescu se mărturisea de-altfel: „dacănu scriu tot ce simt, / se acreşte cuvântul în mine”(expresie imediată). el scoate în văzul lumii ceea cemulţi ascund; devoţiunea sa de martor („am fostpoet în epoca grozavă, / de revoluţie şi tragedie”),aspirând la a prezenta „fotografia urletului lumii”(martor), este supusă interogatoriului şi îndoielii,exprimând – în fond – libertatea de a gândi.

acest ins vulcanic, de extraordinară vitalitatelirică crea senzaţia de forţă dezlănţuită, cu puterifascinatoare. Păunescu scria „în stare electrică”. capoet al clipei, de imagistică debordantă, rimândfacil, el a trăit cu obsesia poemului total, redactatsub semnul urgenţei, în transă, comunicat febril.

*

ignorat, denigrat şi nesupravegheat de criticaliterară după seismul decembrist (observa alex şte-fănescu), Păunescu a fost perceput după 1989 ca unom al trecutului. i s-a recomandat o lungă tăcere,sugestie îndreptăţită în cazul zelatorilor epocii. darpenitenţa nu putea fi pe placul unei vedete mediati-ce, dorind a ocupa mereu prim-planul. încât, fără a fiun navetist politic, Păunescu (oricum disgraţiat din1985) şi-a continuat aventura, neacceptând – după oprezenţă zgomotoasă – o retragere silenţioasă. el s-a

Adrian dinu RachieruUn poet mediatic: Adrian Păunescu

Viaţa, înţeleasă ca necurmată opoziţie,îi cere să-şi fie potrivnic: „de vrei sădurezi, fă-ţi ceva împotrivă”. Mereugrăbit, „pătat” şi „cast”, deopotrivă,

recunoscând că se simte o suferitoare„rană a lumii”, poetul denunţă – pe o

claviatură gigantescă, în clocot verbal– strâmbătăţile ei. Şerban Cioculescudescifra în minereul păunescian nu

doar strădaniile unui „faur atletic” (edrept, emotiv), ci şi trădările sale,

repetate, câtă vreme în fiinţa poetului„sălăşluiesc două suflete opuse şi

contrarii”.

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

lev tolstoi ■ Jurnal ediţie definitivă

thomas Mann scria la centenarul naşterii lui tolstoi: „În el, omul a fost mai puter-nic decât artistul şi neîndoielnic mai puternic decât gânditorul”. Această judecată,în trei trepte, ar fi cel mai nimerit motto pentru Jurnal. Introducerea la Jurnal va finevoită să se mulţumească însă cu mai puţin. Fără a-l pierde din vedere pe omul-artist, va trebui să coboare în laboratorul gânditorului. Aceasta, pentru că proble-mele reprezintă cea mai problematică parte a creaţiei lui tolstoi. Şi pentru că maipersistă opinia potrivit căreia artistul şi omul ar putea fi desprinşi de gânditor. (…) Până la caracterizarea tolstoismului ca ideologie închegată, ca sistem coerent decugetare (implicat şi în arta tolstoiană târzie, dovedind în continuare o excepţio-

nală valoare figurativă), voi încerca să demonstrez faptul că acumulările de gândire anterioare respec-tivei cezuri prevestesc cât se poate de lămurit acelaşi tip de meditaţie, accentuat individuală, dar şi cuînsemne comune mai multor scriitori ruşi şi neruşi din epocă şi dincolo de ea. Personalitatea de geniu nu poate să nu imprime tuturor activităţilor sale concomitente şi succesive osuperioară unitate. Cititorul Jurnalului va observa lesne acest lucru. Prefaţatorului nu-i rămâne decâtsă puncteze această unitate, prezentată în şi dincolo de diversificări.

Ion Ianoşi

21

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

regenerat, deplângând acum – pe aceeaşi coardă –ţara prăduită, „strămutată în buzunare”, înţelegând– înţelepţit – că adversitatea face parte din destinulliterar. fireşte, „doza de poezie” e mereu înnecată deverbalismul nedomolit; fiindcă, repetăm, Păunescuîşi expune alcătuirile bruionare, nicidecum travaliulartizanal. fără a mai atinge recordurile de tiraj dealtădată, el a scris şi a publicat masiv, rămânând unimplicat, suferind cu voce tare. Patria nu era o temă,ci o problemă – afirma într-un vechi interviu iar cre-zul n-a fost abandonat. ceea ce anunţa în 1989 (vezivolumul sînt un om liber, interzis imediat după tipă-rire), trecând – ca şomer de lux – prin purgatoriultranziţiei, a căpătat grabnic valenţe publice, reve-nind în top (ca fenomen sociologic, de impact).recenta sa dispariţie, poetul fiind depus în „banca delut” a patriei, iscând o emoţie naţională, obligă la orediscutare a cazului păunescu, supus lungă vremeembargoului. o antologie întocmită „la sânge”,printr-o lectură devotată şi exigentă ar proba carate-le acestui talent stihial, o forţă a naturii, incontrola-bilă. Ne temem însă că samsari de toată mâna, adul-mecând opera şi înfruptându-se lacom, vor exploatacomercial zestrea păunesciană. încât uzinapăunescu produce, la turaţie maximală, şi în postu-mitate...

*

exaltat sau depresiv, oricum irepresibil, nerăb-dător, avid de a cuprinde totul, asumându-şi risculexcesului şi dezvoltând o retorică acaparatoare,invadatoare, adrian Păunescu s-a vrut, chiar de lastart, un scriitor autoritar. cu inima sa de „bivoltânăr”, sensibil la presiunea circumstanţelor şi elibe-rând un imagism pătimaş sau, la începuturi, unexpresionism turbulent, poetul nu şi-a ascuns imen-sele ambiţii şi orgoliul inflamat: „tânăr eram / şicântecul meu / de barba zeului / se agăţa” (v. Flautipohondru). cu vocea-i tunătoare, poruncitoare(chiar şi în imaginarul erotic, femeia fiind „o plutăliniştită”), poetul exista tiranic: torenţial, posesiv,incomod, angajat temperamental şi programatic,„pierdut pentru gratuitate” (cum, deseori, recunoş-tea). aşadar, o conştiinţă neliniştită, în stare deveghe, mereu în alertă, un talent febricitar, zgomo-tos, imposibil de a fi ignorat. fie că secreta versifica-ţii ocazionale sau cultiva scrisul „pe dedesupt”, ambi-guu, el voia o poezie comunicativă, prizată de mare-le public, râvnea popularitatea (periculoasă, se ştie,de la un anumit prag) şi cerea complicitatea interlo-cutorului. spunerile sale, o lungă spovedanie, defapt, rostite cu înverşunare patetică îşi asumă, cuapetit hiperbolic şi grandilocvenţă, suferinţa; adicădiateza lirică (cum explica într-un interviu acordatlui florin Mugur). încercat de stări-limită, poetulsuferitor rezonează cosmic, impresionând şi prinviteza de reacţie la eveniment, trăind frenetic, febril„bucuria presei”.

confiscat fiind de „muza cetăţenească” (obser-va c. regman), cutezanţele sale – livrate de o perso-nalitate contradictorie, charismatică – erau o replicăla cantemireştile „păsări surde”. „Să nu fim niştebiete păsări surde” – cerea imperativ poetul „etati-zat”, încrezător în destinul său şi al neamului: „popo-rul meu e singura instanţă, / în faţa căreia nu facrecurs”.

ispitit de poezia politică, îndeosebi după vizitaîn Sua (ca primă dovadă: istoria unei secunde, ivităîn 1971), Păunescu a trudit şi a scris sub „logica ava-lanşei” (titlul unui volum din 2005). el rămâne „unmagician al aglomerărilor verbale”, constata eugenSimion, criticul recomandându-i „o cură de melanco-lie”. dar bardul de la Bârca a fost, deopotrivă, uncopil teribil al poeziei româneşti şi un poet de curte.a divorţat, astfel, de literatură? după ’89, „încă viu”(2008), pedepsit pentru „infracţiunea de a fi” (titlulunui volum publicat în 1996), secătuit de activitateapolitică, el devine „neinteresant” (afirmă N.Manolescu), plătind tribut uzurii şi retoricii de par-tid. ceea ce nu înseamnă că în aluviunile păunescie-ne nu descoperim versuri superbe, demne de mareapoezie. Să amintim aici doar poema scrisoare tatei,dincolo; cutreierat de o devoratoare nostalgie, încer-

când „desfrunzireaanilor rămaşi”, poetulscria la câmpina, într-un alt 5 noiembrie(1996), încheind pre-monitoriu: „la revede-re, umbră supărată, /şi-aştept momentulîntemeietor, / când voiveni lângă matale,tată, / Sub tălpile ace-luiaşi popor”.

grăbit, trăindincandescent, poetul aplecat; iar momentulîntemeietor a venitmult prea iute.dispariţia sa a polari-zat frontul critic. într-un lacunar dosar, coti-dianul Adevărul cule-gea câteva opinii deultimă oră. dacă Paulcernat vedea în mare-le dispărut un poetcomunitar, bolnav de„lăcomie anexionistă”,deopotrivă propagan-dist şi intelectual cri-tic, alexandru Matei îlcataloga drept „unpoet al pensionarilor”,rob al culturii de masă, trimiţându-l doar în manua-lul de istorie. iar károly kerekes nu ezita să-lnumească un „geniu al ipocriziei”, un instigator laură (suferind de antimaghiarism). în replică, eugenSimion vedea în marele poet un profet naţional algeneraţiei.

învolburând posteritatea păunesciană, războ-iul opiniilor, bănuim, nu se va stinge curând.Benefică, negreşit, această gâlceavă asigură longevi-tatea „vrednicului urmaş al lui arghezi”, cum îlvăzuse pe junele poet sagacele şerban cioculescu.implicat în toate bătăliile, marele prieten alBasarabiei s-a vrut un „flaut rănit”, ştiind prea binecă „repetabila povară” ne apasă, fără putinţa eschi-vei. în consecinţă, poezia socială a ultimilor ani,impură, desigur, accentuând palpitul existenţial,şi-a asumat toate temele, crescând lângă „tâmplaarzândă” a poetului mereu în priză, credincios „pânăla capăt” diatezei lirice.

zeificat în Basarabia şi ostracizat în ţară, iubitşi hulit, recuzat, supus expediţiilor de canibalismcultural martelând valorile, asumându-şi consecin-ţele şi pentru gesturile de frondă şi pentru „opţiuni-le inadmisibile”, dezonorante, poetul încerca, într-ocultură siluită, să proclame – într-o poezie manifest,sub o enormă metaforă – „ieşirea din sobă”. eravorba, se înţelege, de soba totalitară, de evenimente-le viclene şi tragicele farse ale istoriei care ne-aînlănţuit. intrând în tipologia eroică a neamului,Păunescu a susţinut vehement şi s-a bătut cu toatemijloacele pentru reabilitarea naţionalismului.contestarea lui zgomotoasă este şi semnul sigur alvalorii; iar lichidarea lui adrian Păunescu, scria M.ungheanu, se dovedeşte o crimă ratată. ceea ce pos-teritatea va proba.

anunţându-şi dispreţul pentru „poemele orna-mentale”, iubind confesiunea publică şi poezia-apel,versificând lejer, cu francheţe, pe orice temă, acumu-lând minereu liric, jertfind deseori arta înaltă,Păunescu s-a vrut un poet mediatic, râvnind „sinte-za realităţii”. Scriitor-călător (agent român, cumspunea într-o poemă, convins că „pe drumurile ţăriiam să mor”), el pendula între sublim şi banal (cf.romul Munteanu). îmbătrânind, inflitraţiile elegia-ce devin precumpănitoare, asortate firesc „meteoro-logiei vârstei”. Poetul, un om complicat, în atâtearânduri sieşi ostil, posesiv, egocentric, conflictual,plin de sine, iritant, deloc invidios însă, capabil dea-şi admira confraţii (făcând şi din generozitate unspectacol) trebuie re-descoperit şi altfel (cum propu-nea g. dimisianu), dincolo de imaginea clişeizată, delargă circulaţie, confiscând microfonul, la tribună ori

în vacarmul stadioane-lor. transcriindu-şi in-somniile într-un „oceande zbucium”, înfruntând„artileria zurlie” a atâ-tor pizmaşi, încredin-ţând urmaşilor – căuzaşal unei „ursite bolnave”– un Jurământ de cre-dinţă (1982), autorulRezervaţiei de zimbri neanunţa testamentar:„acestei ţări de tainicăsorginte / Să-i daţi pă-mântul trupului ce sunt,/ când veţi avea nevoiede pământ, / Să-i daţidoi metri de pământfierbinte”.

*

venit „în tenişi şi cu basc pe frunte” să cuce-rească, vanitos şi setos de notorietate, capitala,scria eugen Barbu într-o prefaţă-pamflet de ecou (v.poezii de până azi, BPt, 1978), un rastignac, aşa-dar, bătăios, construit din excese şi afişând superbiavârstei, adrian Păunescu s-a revărsat pe scena liricăcu fervoare, disponibilitate, energie torenţială. unpersonaj complex, vulcanic, dramatic, industrios, ungladiator scuturându-şi coama leonină în chip decărăuş al „problemelor spinoase”, livrate în hainasimplităţii cantabile; o goarnă socială, zicea mucali-tul Marin Sorescu, refuzând hamul şi exploatândclipa ce ni s-a dat ca mega-metaforă: „degeaba croi-torii măsură-mi iau de ham”. şi tot el, „pregătit sărăsară” (cum ne anunţa în poema Aprilie, 1961),deturnându-şi talentul, alunecând în oralitate, pe„panta alienării” (constata gheorghe grigurcu), cadestin asumat cu o voinţă sinucigaşă. robusteţeaimpetuoasă a bardului naţional (cf. N. Breban) a ser-vit din plin megafoanele propagandei, oferind odeceauşiste dar şi numeroase texte cu accente subver-sive. Structural un rebel, sensibil la provocările ime-diatului, ascultând clopotul lumii, compunând ad-hoc, sub semnul urgenţei, Păunescu nu s-a vrut un„chiriaş cu ora în inima cetăţii”. cel mai aproape,probabil, de postulatul labişian, poetulUltrasentimentelor (volumul de debut, 1965) era unposedat, încântat de a oferi „o poezie trează”, polemi-că, cetăţenească şi un spectacol verbal megaloman,având imperioasă nevoie de public. astfel de contras-te îi tensionează profilul liric, prins în „eternul răz-boi dintre minus şi plus” (v. Liedul dialecticii).

viaţa, înţeleasă ca necurmată opoziţie, îi ceresă-şi fie potrivnic: „de vrei să durezi, fă-ţi ceva împo-trivă”. Mereu grăbit, „pătat” şi „cast”, deopotrivă,recunoscând că se simte o suferitoare „rană a lumii”,poetul denunţă – pe o claviatură gigantescă, în clocotverbal – strâmbătăţile ei. şerban cioculescu descifraîn minereul păunescian nu doar strădaniile unui„faur atletic” (e drept, emotiv), ci şi trădările sale,repetate, câtă vreme în fiinţa poetului „sălăşluiescdouă suflete opuse şi contrarii”. afirmaţie pe carePăunescu însuşi se grăbea să nu o dezmintă: „e clarcă în mine cineva mă trădează”. în ipostază de tri-bun, cu năzuinţa febricizantă a cuprinderii totului,trimiţându-şi la tipar ciornele (încropite în orice con-diţii), subjugând şi fanatizând masele pe coarda sen-timentalismului naţional, el devine un histrionmediatic. şi nu avem în vedere doar spectacolele iti-nerante, mişcarea rock/ folk/ hippy în decor ceauşistori poemele dedicate „cârmaciului”, cu rol imunizant,eficace o vreme. Popularitatea sa a deranjat şi iritatpe mulţi. gustând spectacolul măreţiei, însetat deputere, a fost iubit, înjurat şi repudiat, potenţân-du-şi gama trăirilor la înalt voltaj (a ultrasentimen-telor, nu?), trăind sub „presiunea inspiraţiei”, ca săfolosim o potrivită sintagmă predistă. lumea e bol-navă şi mileniul „târgoveţ”, constata poetul în „cără-mizile” sale negre, livrate nemilos, pe bandă. şi nereamintea că pieptul său (v. prin vulturi, prometeu)este un „cuib mare de vulturi”. deloc întâmplător,prefaţându-i cartea de debut, Matei călinescu notapremonitoriu: adrian Păunescu „n-a învăţat încă săse domine, să-şi reprime impulsurile excesive”. darsfatul tânărului (pe-atunci) critic va fi refuzat şiacest ultim mare romantic (incurabil), incapabil dedisciplinare, s-a cheltuit fără economie în numeleunui retorism tiranic. avertizându-ne că nimeni nu-iva pune „cătuşe peste tâmple”. r

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

constantina raveca Buleu ■ paradigma puterii în secolul al XiX-lea Colecţia Dicţionare & enciclopedii

Demersul interpretativ al Constantinei Buleu pare stimulat (casă nu spunem: „îndrăgostit”...) tocmai de caracterul la limitănon-definibil, misterios, ireductibil mitopetic al „puterii” şi al reprezentărilor sale dinsecolul al XIX-lea. Fie că ne prezintă metodologii de obedienţă structuralistă,neomarxistă, jungiană, lacaniană, funcţionalist-simbolică sau fenomenologică,autoarea e constant fascinată de un fenomen care, la un capăt al său, presupuneordine, alegere raţională, logică instrumentală, iar, la celălalt, revelaţie, intensitate,

magnetism, charismă, într-un cuvânt: magie. Cartea are darul de a înfăţişa, mai degrabă decât o „para-digmă”, o panoramă a spiritului secolului al XIX-lea, în relaţie cu tema puterii. Deschiderea curajoasăcătre un fenomen de o asemenea amploare aminteşte de aura eroică a unor faimoase întreprinderi inte-lectuale (Peter Gay, de pildă), deseori invocate, cu implicită admiraţie şi pricepere, în lucrareaConstantinei Buleu. Curiozitatea intelectuală mereu vie, claritatea gândirii, larga deschidere bibliografi-că şi, nu în ultimul rând, expresivitatea foarte personală a stilului plasează acest demers în categorialucrărilor de referinţă.

Caius Dobrescu

22

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

respectivele premii anuale internaţio-nale sunt denumite astfel în onoareafondatorului lor, inventatorul şi indus-triaşul suedez alfred Nobel (1833-

1896). aceste distincţii sunt unele dintre cele maicunoscute din lume. conform testamentului luialfred Nobel, capitalul rămas după moartea sa a fosttransmis fundaţiei Nobel. iată ce spune alfredNobel în testamentul său semnat în 1895: „întreagamea avere va fi împărţită în felul următor: capitalul,investit în titluri de proprietate de către executoriimei testamentari, va constitui un fond din careanual se vor acorda premii celor care, în timpul anu-lui precedent, au adus cele mai mari beneficii omeni-rii. Mai sus amintitul venit va fi împărţit în cincipărţi egale ce vor fi distribuite după cum urmează: oparte acelei persoane care a făcut cea mai importan-tă descoperire sau invenţie în fizică; o parte persoa-nei care a făcut cea mai importantă descoperire închimie; o parte persoanei care a făcut cea mai maredescoperire în domeniul fiziologiei sau al medicinii; oparte persoanei care a elaborat, în domeniul literatu-rii, cea mai remarcabilă operă în direcţiunea ideală;şi o parte persoanei care a depus cele mai mari efor-turi de a aduce pacea între naţiuni [...]. este dorinţamea expresă ca în alegerea premianţilor să nu seţină cont de naţionalitatea candidaţilor, iar premiulsă fie primit de cel care-l merită cel mai mult, fie căeste scandinav sau nu” .

dreptul de a propune candidaţi pentru obţine-rea Premiului Nobel îl au numai anumite persoaneşi organizaţii stabilite printr-o decizie specială. celcare se propune singur se descalifică. în domeniulsău, are dreptul să propună candidaţi un laureat alediţiilor precedente. de asemenea, acest drept îl maiau preşedinţii de academii, comunităţile literare şiştiinţifice, unele organizaţii parlamentare interna-ţionale, savanţii care lucrează în marile universităţiale lumii etc. discutarea lucrărilor propuse şi votulau loc în secret, divergenţele de păreri nu sunt con-semnate în procesele-verbale ale comisiei. în presăse publică numai decizia de acordare a premiului şio scurtă argumentare, care nu poate fi contestatăsau anulată.

totuşi, unele elemente ambigue din testamen-tul lui alfred Nobel au dus în câteva cazuri la dificul-tăţi în acordarea premiilor. conform voinţei testa-mentarului, înalta comisie poate remarca opere lite-rare şi descoperiri ştiinţifice efectuate în anul ce pre-cede premierea. însă, după cum se ştie, rezultatele şiimportanţa realizărilor în diferite domenii pot fiapreciate cum se cuvine de-abia peste câţiva ani.astfel, importanţa inventării penicilinei (1928) adevenit evidentă de-abia la mijlocul anilor ’40, după

utilizarea ei în practică. la fel, contribuţia autoruluiunei opere literare nu poate fi evaluată completdecât atunci când se are în vedere contextul întregiicreaţii a scriitorului. de aceea regulile de atribuire aPremiului Nobel au fost completate cu punctul:„Prevederea din testament că trebuie premiatelucrări realizate în anul ce precede premierea s-arcuveni înţeleasă în sensul că pot fi premiate cele maiperfecte şi mai actuale realizări, iar lucrările din aniiprecedenţi – dacă valoarea lor a devenit evidentă înultimul timp” .

conform tradiţiei, ceremonia de decernare aPremiului Nobel are loc la Stockholm la 10 decem-brie, ziua morţii lui alfred Nobel. Medaliile de aursunt înmânate de regele Suediei. de asemenea, îndecurs de şase luni de la premiere, fiecare laureattrebuie să ţină un discurs la Stockholm. Suma debani care se înmânează laureaţilor este în continuăcreştere (deşi aici trebuie să adăugăm şi efecteleinflaţiei). Primul laureat în domeniul literaturii,

Sully Prudhomme, a primit 42 de mii de dolari, iarlaureaţii din anul 2002 au primit cîte 1,3 milioanefiecare. şi din acest punct de vedere Premiul Nobeleste cea mai importantă distincţie mondială îndomeniul ştiinţei şi literaturii. totuşi, suma caatare, cel puţin în domeniul literaturii, nu este mizaprincipală: un laureat se vede dintr-o dată căutat deeditori din lumea întreagă, de studiourile cinemato-grafice, care oferă sume imense pentru ecranizare,de felurite companii de publicitate, de posturi de

televiziune, de marile ziare, este invitat peste tot săţină conferinţe, pentru care i se asigură onorariifabuloase. devenit vedetă, laureatul ajunge bogat şicelebru… pe bună dreptate, dacă valoarea literaturiiar putea fi cuantificată de o comisie, oricât de compe-tentă.

aşa cum am încercat să sugerez în paragrafeleanterioare, uneori atribuirea Premiului Nobel a fosto gafă. Poate că cea mai săritoare în ochi este aceealegată de prima decernare din 1901, când laureat îndomeniul literaturii a devenit francezul renéfrançois armand Sully Prudhomme (1841-1923).alegerea a şocat şi, la numai o lună de la ceremoniadecernării, în ianuarie 1902, lev tolstoi a primit oscrisoare colectivă semnată de 42 de scriitori, criticiliterari şi artişti suedezi. transcriu un pasaj semni-ficativ: „având în vedere faptul că a avut loc decer-narea Premiului Nobel, noi, subsemnaţii scriitori,pictori şi critici din Suedia, dorim să vă exprimămadmiraţia noastră. vedem în dumneavoastră nunumai un patriarh profund respectat al literaturiicontemporane, dar şi pe unul dintre viguroşii poeţivibranţi, de care în cazul de faţă ar fi trebuit să neaducem în primul rînd aminte, deşi dumneavoastră,conform propriei aprecieri, niciodată nu aţi năzuit lao asemenea distincţie. Necesitatea de a ne adresadumneavoastră cu acest salut o resimţim cu atâtmai acut, cu cât, după părerea noastră, instituţiacăreia i-a fost încredinţată decernarea premiuluiliterar nu reprezintă, în componenţa ei actuală, nicipărerea scriitorilor şi artiştilor, nici opinia publică.dorim să se ştie în străinătate că, în îndepărtatanoastră ţară, cea mai importantă şi mai puternicăartă este considerată aceea care se sprijină pe liber-tatea de gândire şi de creaţie” .

rezonanţa acestei prime decernări a premiu-lui, care încă nu-şi căpătase prestigiul internaţionalde care se bucură astăzi, a fost foarte mare. încă depe atunci a fost pusă la îndoială competenţaacademiei de la Stockholm în ce priveşte valorileliteraturii. Marele scriitor suedez augustStrindberg, care cu siguranţă ar fi meritat şi el pre-miul, scrie la 24 ianuarie 1902 în gazeta Svenskadagbladet că majoritatea membrilor academiei sunt„nişte meseriaşi de rea-credinţă şi diletanţi în litera-tură, care, cine ştie de ce, sunt chemaţi să judece, darnoţiunile acestor domni despre artă sunt atât deinfantile şi naive, încât ei numesc poezie numai ceeace este scris în versuri, de preferat rimate”. reproşulprincipal al lui Strindberg este tot cu privire latolstoi. iată ce scrie în continuarea invectivei laadresa membrilor academiei Suedeze: „şi dacă, depildă, tolstoi s-a acoperit pentru totdeauna de glorieca zugrav al destinelor umane, dacă este un creatorde fresce istorice, ei nu-l consideră poet în baza fap-tului că nu a scris versuri” .

în epocă, reacţiile au fost atât de numeroase şide spontane, asupra academiei Suedeze s-au prăbu-şit atâtea reproşuri şi somaţii de a corija nedreptateafăcută, încât autorul annei karenina a fost nevoit săia el însuşi atitudine. în scrisoarea de răspuns cătreliteraţii şi artiştii suedezi, îşi manifestă sentimentulde uşurare că nu i s-a atribuit distincţia: „dragi şiiubiţi confraţi! Sunt foarte bucuros că Premiul Nobelnu mi-a fost acordat mie. în primul lucru, asta m-ascutit de o mare dificultate – să dispun de aceştibani, care, ca orice bani, după convingerea mea, nupot aduce decât răul; în al doilea rând, am avutmarea onoare şi plăcere să primesc expresia de sim-patie din partea atâtor persoane, pe care, deşi nu lecunosc, le respect profund. Primiţi, dragi confraţi,expresia sincerei mele recunoştinţe şi a celor maifrumoase sentimente”.

ulterior, această scrisoare va fi luată drept unrefuz al premiului, deşi încă nu este. este foartepuţin probabil ca scriitorul rus să fi cunoscut modulîn care secretarul comisiei academice, poetul carldavid Wirsén îşi formulase reţinerile faţă de gândi-torul tolstoi. recunoscând valoarea marilor romaneale acestuia, Wirsén se pronunţă cum că tolstoi „acondamnat toate formele civilizaţiei şi a insistat caîn locul lor să adoptăm un mod primitiv de viaţă,rupt de toate standardele culturii superioare…oricine se loveşte de această cruzime obtuză pentrutoate formele de civilizaţie este copleşit de îndoieli.Nimeni nu se va solidariza cu asemenea opinii”.

Emil iordache

Nobelul şi gafele

n INEDIT Goana românească după Premiul Nobel a început relativrecent, cam de pe vremea când Uniunea Scriitorilor erapăstorită de Zaharia Stancu. Acesta şi l-a dorit, fireşte,

pentru el şi cam aşa s-a tot procedat de la el încoace. Însăîn prima jumătate a secolului trecut, după cum aflăm

dintr-un interviu recent, din România nu a venit nici opropunere la Academia Suedeză. Intervievatul, Kjell

Espmark, preşedintele Comitetului Nobel pentruliteratură, se miră şi el de situaţie: „Lucrul acesta mi se

pare demn de consemnat. Absolut toate ţările vecineRomâniei au fost foarte harnice în a-şi propune scriitorii.

De ce nu a făcut-o şi România? E un mister” .

23

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

Siguranţa de sine a vorbitorului este suspectă.tolstoi tocmai fusese excomunicat de Bisericaortodoxă rusă ca urmare a criticilor pe care i le adu-sese pentru prea marea dependenţă de instituţiilestatului. deci, într-un singur an – şi nelaureat, şiexcomunicat.

oricum, să reţinem că principala grijă a luitolstoi era… cheltuirea banilor, deşi până atunci sepricepuse foarte bine să-şi negocieze onorariile, pro-vocând chiar furia şi invidia lui dostoievski. iatăcum se exprima într-o scrisoare din 1874 autorulFraţilor Karamzov: „lev tolstoi şi-a vândut revisteiMesagerul rus romanul de 40 de coli, care va începesă fie tipărit din ianuarie, cu cinci sute de ruble percoală, adică cu 20.000. Mie nu s-au hotărât de primadată să-mi dea 250 de ruble, dar lui l. tolstoi i-auplătit cu plăcere 500! Nu, sunt apreciat prea puţin, şiasta pentru că trăiesc din munca mea”. Subiectulrevine adeseori în corespondenţă. iată încă un pasajrevelator: „Sunt convins că nici unul dintre literaţiinoştri, morţi sau vii, nu a scris în condiţiile în careeu scriu permanent. turgheniev ar muri numai gân-dindu-se la asta”.

făcând un calcul simplu, constatăm că tolstoiîncasase pentru Anna Karenina mai mult decât echi-valentul a 65 de mii de dolari, oricum mai mult decâtvaloarea Premiului Nobel la 1901.

Printre cei care au contestat premierea luiSully Prudhomme s-a aflat şi cunoscutul critic danezgeorg Brandes, care scria: „lui lev tolstoi îi aparţi-ne primul loc printre scriitorii contemporani. Nimeninu inspiră un asemenea sentiment de respect, ca el!S-ar putea chiar spune: nimeni, în afară de el, nuinspiră sentimentul de respect. când, la primadecernare a Premiului Nobel, acesta i-a fost acordatunui poet distins şi fin, dar de mâna a doua, cei maibuni autori suedezi i-au trimis, sub proprie semnătu-ră, o adresă lui lev tolstoi, în care protestau împo-triva modului în care fusese acordată această dis-tincţie. Se simţea de la sine că ea trebuie să-i aparţi-nă unui singur om, marelui scriitor al rusiei, căruiaei, în unanimitate, îi recunoşteau acest drept” .

însă academia Suedeză a mai avut un prilej căfie surdă la „unanimitatea” la care face referire

georg Brandes. în 1905 a ieşit de sub tipar o nouăcarte a lui lev tolstoi, marele păcat. academia deştiinţe a rusiei a trimis la Stockholm un exemplardin această carte, însoţit de o scrisoare justificativă,în care se dădea o înaltă apreciere unor opere tolsto-iene, precum Război şi pace, Anna Karenina, Învie-rea. de data aceasta, lev tolstoi a reacţionat rapidşi eficient, adresându-i-se scriitorului finlandezarvid ernefeld: „dacă acest lucru (atribuireaPremiului Nobel – n.n.) s-ar întâmpla, mi-ar fi foar-te neplăcut să refuz şi de aceea vă rog foarte mult,dacă aveţi, aşa cum cred eu, legături cu Suedia, săfaceţi în aşa fel, încât să nu mi se acorde acest pre-miu. Poate că ştiţi pe vreunul dintre membri, poateîi veţi scrie preşedintelui, rugându-l să nu dea publi-cităţii acest lucru, să nu-l facă. vă rog să întreprin-deţi tot ce puteţi ca să nu mi se acorde premiul şi sănu fiu pus în situaţia neplăcută de a-l refuza” .

în 1905, Premiul Nobel i-a revenit polonezuluihenryk Sienkiewicz.

refuzul lui tolstoi este singular, deşi au maiexistat două refuzuri de a primi valoroasa distincţie,dar după ce s-a făcut public numele laureatului.astfel, în 1964, jean-Paul Sartre a luat decizia să nuaccepte premiul, fiindcă acesta nu-i fusese încă acor-dat lui Pablo Neruda (poetul chilian avea să-l pri-mească în 1962) şi lui louis aragon. aici se poate citiun substrat ideologic al refuzului, pentru că şiNeruda, şi aragon avea legături cu mişcarea comu-nistă, de care nici Sartre nu era străin.

Precedentul refuz, din 1958, al lui BorisPasternk, are şi el o explicaţie care vine tot dinsprelumea comunistă. romanul doctor Jivago a fostîmpiedicat de cenzură să apară în fosta urSS şi

prima sa ediţie s-a tipărit înoccident. după nominaliza-re şi, mai ales, după acorda-rea Premiului Nobel, auto-rul a fost supus unei aseme-nea campanii de denigrare şiameninţări, încât exista ris-cul ca, dacă făcea călătoriala Stockholm, să nu i se maipermită întoarcerea în ţară.în aceste condiţii, Pasternaka refuzat premiul (amănun-tele pot fi găsite în capitoluldedicat acestui scriitor).

faptul că uneori deci-zia juriului de la Stockholmeste dictată şi de criteriiextraliterare, ideologice sepoate observa din succesiu-nea Nobelului rusesc: întrePasternak şi Soljeniţîn,scriitori mai mult sau maipuţin opozanţi regimului sovietic, apare Mihail şolo-hov, favoritul lui Stalin. Se poate pune problemadacă nu cumva a funcţionat şi un sistem de compen-sare. Pe de altă parte, uneori membrii academieisuedeze rup conjuraţia tăcerii şi aşa se mai află câteceva din motivaţiile colaterale. astfel, unul dintreaceştia, artur lundkvist scrie negru pe alb: „Nu credcă Soljeniţîn este cu adevărat un mare scriitor… daram ajutat un om aflat în primejdie, un om care aavut mai târziu lucruri foarte importante de spus.asta a realizat un echilibru sigur faţă de şolohov,care a fost favoritul sovietic oficial” .

Să mai notăm că, dincolo de prestigiu, PremiulNobel înseamnă şi o importantă sumă în bani, înultimii ani fiecărui laureat acordându-i-se peste unmilion de dolari. aşa că, desigur, şi aspectul finan-ciar intră în calcule.

de-a lungul timpului, s-au auzit multe acuzaţiila adresa celor de care depinde atribuirea PremiilorNobel. Nu le voi rezuma, nici nu le voi contrazice,deşi, într-adevăr, nu au primit înalta distincţie scrii-tori mari, precum henrik ibsen, a.P. cehov, jules

verne, franz kafka, jack london,georg trakl, lucian Blaga etc. listaar putea fi mult lungită, dar, cred eu,poziţia cea mai lucidă a avut-olaurenţiu ulici, când, propunând oantologie a „refuzaţilor”, o face „nupentru a dovedi superioritatea celordin urmă, ci pentru a proba compati-bilitatea lor axiologică, altfel zis, exis-tenţa în literatura universală a aces-tui veac a unui număr de scriitoriexcepţionali mult mai mare decât celce a întrunit sufragiile prestigiosuluijuriu Nobel” .

în ce priveşte materia acesteicărţi, pornesc de la convingerea căliteraturile slave au avut mai mulţiscriitori valoroşi decât cei cuprinşiaici, dar criteriul pe care l-am ales cubună-ştiinţă a fost anume acela alprimirii Premiului Nobel. aşa căîngustimea arealului i se datoreazăexclusiv autorului.

ţin să mai adaug aici şi câtevacuvinte despre un alt tip de gafă:întârzierea cu care, în unele cazuri, se

reacţionează la noi în privinţa traducerilor din operalaureaţilor. uneori este vorba de delăsare. astfel,jaroslav Seifert, poetul ceh care a primit PremiulNobel în 1984, nu are nici o carte tradusă în româ-neşte. iosif Brodski (cunoscut şi cu numele america-nizat de joseph Brodsky) are una singură, tălmăcităşi prefaţată de mine, dar care, din păcate, nu a bene-ficiat de un tiraj bun şi de o difuzare acceptabilă. dinopera lui Soljeniţîn nu s-a tradus cel mai importantroman al său, În primul cerc. czesław Miłosz nu areîn româneşte nici o carte de poezie, fiind cunoscutmai ales prin eseurile sale politice, cerute, probabil,de „piaţă”, dar care în occident au apărut tocmaidatorită faptului că erau semnate de un laureat alPremiului Nobel. în asemenea condiţii, judecânddupă ceea ce au apucat să citească, unii (scriitori, cri-tici, jurnalişti, diletanţi) se grăbesc să minimalizezeimportanţa unuia sau a altuia dintre laureaţi, repri-mându-şi cu greu insatisfacţia că literatura noastrăpare ştearsă de pe lista premierilor. cazul cel mainotoriu de tratare superficială a problemei este,poate, cel al discuţiilor prilejuite, la sfârşitul anului2002 şi începutul lui 2003, de atribuirea râvnitei dis-tincţii scriitorului maghiar kertész imre, supravie-ţuitor al lagărului de exterminare de la auschwitz.

de fapt, nu suntem singura naţiune supărată:chinezii îşi doresc şi ei un „Nobel”, fac propuneri binecântărite, dar nu reuşesc nicidecum, cu toate căarmia lor scriitoricească numără mai mult de 20 demii de luptători pe frontul paşnic al cuvântului.totuşi, poate că nu sunt mulţi, având în vedere fap-tul că în imensa lor ţară trăiesc peste un miliard delocuitori. la noi, uniunea Scriitorilor numără pestedouă mii de membri, la o populaţie de 22 de milioa-

ne. Pe cap de locuitor, în românia există mai mulţiscriitori decât în china. şi nici un „Nobel”!

cu privire la motivele acestei situaţii se emitpăreri din cele mai diverse. într-un interviu din nr. 3pe 2001 al revistei România literară, Mirceacărtărescu, întrebat fiind de ce crede că nu avem unPremiu Nobel, răspunde: „Pentru că nu ni-l dorim.Pentru lumea româneasca, un premiu Nobel ar fi ocalamitate. [...] cine să se bucure la noi de aşa ceva?Scriitorii mai mărunţi l-ar bârfi pe la mese: pe cefilieră o fi ajuns acolo? cea evreiască? cea homose-xuală? autorii mai importanţi ar fi distruşi, sigurifiind că măcar două-trei decenii de-atunci încolo n-osă mai ia Nobelul nici unul dintre ei... oficialitateaar fi stingherită: dacă insul cu Nobelul, devenit atâtde vizibil, se apucă să intre în opoziţie? cine să-liubească, cine să-l susţină pe bietul om? cred că, însinea noastră, suntem de fapt foarte mulţumiţi că n-avem nici un premiu Nobel”. în realitate, Mirceacărtărescu este un râvnitor la Premiul Nobel.citindu-i jurnalul, cristian tudor Popescu notează:„văd că pe Mircea cărtărescu îl obsedează«femina», «goncourt», premiul uniunii latine şi,bineînţeles, Nobelul”. în acelaşi text, ceva mai sus,deplânge această stare anormală a scriitorului:„obsesia lui Mircea cărtărescu, eventrată mon-struos în acest jurnal, este literatura ca performan-ţă. Să scrii măcinat de gândul premiilor literare, altopurilor, al rivalităţilor, al promovării textelor talepe toate căile!”

ca să pun punct, l-aş contrazice pe Mirceacărtărescu, spunând că nu avem un Nobel pentru căni-l dorim prea mult. dar Premiul Nobel nu se oferăunei literaturi, ci unui scriitor. iar aici lucruriledevin… româneşti. Poate că l-am avea dacă s-arinsista mai puţin pe marketingul personal exclusi-vist. cert este însă că absenţa unui Nobel nu face ca,în absolut, o literatură mare să fie mică şi, dimpotri-vă, prezenţa acestuia nu conferă valoare unei litera-turi modeste.

trebuie precizat şi faptul că goana româneascădupă Premiul Nobel a început relativ recent, cam depe vremea când uniunea Scriitorilor era păstorită dezaharia Stancu. acesta şi l-a dorit, fireşte, pentru elşi cam aşa s-a tot procedat de la el încoace. însă înprima jumătate a secolului trecut, după cum aflămdintr-un interviu recent, din românia nu a venit nicio propunere la academia Suedeză. intervievatul,kjell espmark, preşedintele comitetului Nobel pen-tru literatură, se miră şi el de situaţie: „lucrul aces-ta mi se pare demn de consemnat. absolut toate ţări-le vecine româniei au fost foarte harnice în a-şi pro-pune scriitorii. de ce nu a făcut-o şi românia? e unmister” .

Nu voi încerca să interpretez acest „mister”,altul fiind scopul cărţii la care purced. trebuie totuşisă subliniez că, relativ la premiul din 1924 (atribuitlui Władisław reymont pentru romanul Ţăranii),s-au făcut insinuări că l-ar fi meritat mai degrabăliviu rebreanu. Posibil, dar pe rebreanu nu-l pro-pusese nimeni, pe când lista poloneză de nominali-zări mai conţinea şi numele lui Stefan Żeromski.comentariile sunt, cum s-ar spune, de prisos. r

Nota redacţiei: în perioada post-decembristă, comitetul

director al uSr a propus – după cum ne-a informathoria gârbea, preşedintele aSB – an de an,comitetului Nobel al academiei Suedeze, la solicita-rea acestei instituţii, mai mulţi scriitori români pen-tru Premiul Nobel. după ştiinţa noastră, a făcut pro-puneri, în acest sens, şi academia română, şi PeNclubul autohton, cu deosebirea că, în cazul celordouă instituţii, nu deţinem informaţii concrete.reproducem un fragment din comunicatul uSr dinnoimbrie 2011, distribuit pe canalele media:„comitetul director a propus comitetului Nobel alacademiei Suedeze, la solicitarea acestuia, pentruPremiul Nobel pe anul 2012, pe scriitorii anaBlandiana, Nicolae Breban şi Mircea cărtărescu”.

Prefaţa la vol. Nobelul literar slav,în lucru la editura contemporanul

24

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Top CONTEMPORANUL 2011■ Cartea anului • 2011

Bogdan Creţu■ Poezie: ştefan Manasia, motocicleta de lemn,charmides; ştefania Plopeanu, dincolo dincoa-ce de poezie, vinea; Nichita danilov, imagini depe strada Kanta, tracus arte. şi volume sem-nate de ioan es. Pop, Marius ianuş, aurachristi, Marin Mălaicu-hondrari...■ roman: Nicolae Breban, singura cale,contemporanul, şi alexandru vald, ploileamare, charmides■ Proză scurtă: nimic care să-mi fi reţinut aten-ţia, în afara unui best of al lui răzvan Petrescu:Rubato, curtea veche■ critică şi istorie literară: Mihai zamfir,scurtă istorie. panorama alternativă a literatu-rii române, cartea românească; angeloMitchievici, decadenţă şi decadentism în con-textul modernităţii româneşti şi europene,curtea veche; octavian Soviany, Cinci deceniide experimentalism volumul i: Lirica ultimelordecenii de comunism şi volumul ii: Lirica epociipostcomuniste, casa de pariuri literare■ Publicistică: Mariana codruţ, Românulimparţial, dacia xxi; daniel cristea-enache,Cinematograful gol, Polirom■ teatru: nu mă pot pronunţa, nu am prea citit■ eseu: tudor dinu, dimitrie Cantemir şiNicolae mavrocordat. Rivalităţi politice şi lite-rare în secolul XViii, humanitas (în mod nor-mal, ar fi o carte de istoriografie şi de istorieliterară, dar, cum e scrisă mai lejer, deşi binedocumentată, o plasez aici); eugen Simion, ionCreangă. Cruzimile unui moralist jovial,Princeps edit■ traduceri: livia cotorcea, f.M. dostoievski,Adolescentul, Polirom■ ediţii critice: monumenta Linguaedacoromanorum, Biblia de la 1688. Pars ix:Paralipomenon i, Paralipomenon ii, coordona-tor: eugen Munteanu şi c. Stere, publicistică,vol. i, ediţie realizată de victor durnea; ionBudai-deleanu, ambele la editura universi-tăţii „alexandru ioan cuza”; opere, ediţie rea-lizată de gheorghe chivu şi eugen Pavel,fundaţia Naţională pentru ştiinţă şi artă■ debut: aleg trei cărţi de critică: dorisMironescu, Viaţa lui m. Blecher. Împotriva bio-grafiei, timpul; alex goldiş, Critica în tranşee.de la realismul socialist la autonomia esteticu-lui; Bianca Burţa-cernat, Fotografie de grup cuscriitoare uitate: proza feminină interbelică,ambele cartea românească

Nu mă pot limita la un singur titlu; şi aşaregret că am lăsat foarte multe cărţi bune pedinafară... asemenea clasamente întotdeaunamai mut ascund decât scot la lumină ce s-apetrecut într-un an.

Cătălin Ghiţăconştient de comicul subiectiv al tuturor liste-lor, care nu înregistrează decât puţinele apari-ţii editoriale la care a avut acces autorul res-pectiv, îmi permit să enumer care sunt, înmodesta mea opinie de intelectual cu acces laproducţia de carte sever limitat financiar, volu-mele anului care tocmai a trecut:■ Poezie: gabriel chifu, Însemnări din ţinutulmisterios, cartea românească; Nichitadanilov, imagini de pe strada Kanta, tracusarte; ştefan Bolea, Gothic, herg Benet.■ Proză (fiction): Marta Petreu, Acasă, pe cîmpiaArmaghedonului, Polirom; octavian Soviany,Viaţa lui Kostas Venetis, cartea românească;Nicolae Breban, singura cale, contemporanul.■ Proză (non-fiction – memorii, jurnale etc.):Mircea cărtărescu, Zen. Jurnal 2004-2010,humanitas; ion Pop, interviuri. Între biografieşi bibliografie, limes; cornelia Pillat, ofrande.memorii, humanitas.■ eseu, critică şi istorie literară: Marta Petreu,de la Junimea la Noica. studii de cultură româ-nească, Polirom; Mihai zamfir, scurtă istorie.panorama alternativă a literaturii române, vol. i,cartea românească şi Polirom; constantinaraveca Buleu, paradigma puterii în secolul alXiX-lea, ideea europeană; la care aş adăugadouă cărţi înrudite tematic, angelo Mitchievici,decadenţă şi decadentism în contextul moderni-tăţii româneşti şi europene, curtea veche, şiMihai ene, Literatura română şi decadentismuleuropean, universităţii de vest.■ debut: Bianca Burţa-cernat, Fotografie degrup cu scriitoare uitate, cartea românească;alex goldiş, critica în tranşee. de la realismulsocialist la autonomia esteticului, cartearomânească; gabriela gheorghişor; mirceaHoria simionescu. dezvrăjirea şi fetişizarealiteraturii, Muzeului literaturii române;gabriel Nedelea, peisaj cu întâlnire, aius;aleksandra Stoicovici, Vineri, herg Benet.

Lucian Vasiliutop provizoriu (o selecţie din cărţile pe care amreuşit să le procur, să le primesc, să le parcurg)...■ Poezie – debutanţi: Medeea iancu, divinatragedie, Brumar, andrei dosza, Când va veniceea ce este desăvârşit, tracus arte■ Poezie – consacraţi: ion Pop, În faţa mării,limes; elena ştefoi, Raport de etapă, cartearomânească; arcadie Suceveanu, Fiinţe,umbre, epifanii, arc■ roman: octavian Soviany, Viaţa lui KostasVenetis, cartea românească; eugen uricaru,plan de rezervă, Polirom; Matei vişniec,dezordinea preventivă, cartea românească■ Proză scurtă: primul meu job, volum coordo-nat de florin dumitrescu, art; Alertă de gradzero în proza scurtă româneasca actuală, anto-logie de igor ursenco, herg Benet■ Publicistică: doina uricaru, scara leilor, 2vol., Polirom; Mircea cărtărescu, Zen,humanitas; luca Piţu, documentele antumeale „Grupului din iaşi...”, opera Magna■ eseu: eugen Simion, ion Creangă. Cruzimileunui moralist jovial, Princeps edit; Mihaizamfir, scurtă istorie. panorama alternativă aliteraturii române, vol. i., cartea românească;andrei Pleşu, despre frumuseţea uitată a vieţii,humanitas■ traduceri: şerban foarţă, Mircea ivănescu,t.S.eliot, opere poetice, humanitas; dinuflămând, fernando Pessoa opera poetică,humanitas■ ediţii: g. ibrăileanu, scrieri alese, ediţie deandrei Patraş şi roxana Patraş, universităţii„alexandru ioan cuza”; g. Bacovia, opere,ediţie de constantin călin, Babel; c. Stere,publicistica, vol.1 (1893-1905), ediţie de victordurnea, universităţii „alexandru ioan cuza”■ Memorialistică: aurel dumitraşcu, Carnetemaro, vol.1-2, ediţie de adrian alui gheorghe,conta

P.S. Sper ca pe lumea cealaltă să fiu bibliote-car. Sau măcar bunul dumnezeu să mă acceptesă dau concurs de... cititor!

Nicolae Breban■ Poezie: ion Mureşan, Alcool; aura christi,sfera frigului, contemporanul■ Proză: augustin Buzura, Norman Manea,dora Pavel, doina ruşti ■ critică literară: ion Simuţ, ştefan Borbély,Sorin lavric, răzvan voncu■ eseu: aura christi, Nietzsche şi mareaAmiază, contemporanul; vladimir tismă-neanu■ istorie literară: eugen Negrici, simulacrelenormalităţii, Paralela 45; ion Simuţ, eugenSimion, ion Creangă. Cruzimile unui moralistjovial, Princeps edit■ Publicistică: liviu ioan Stoiciu, andrei Pleşu,gabriel andreescu, Magda ursache

P.S. cum eu răspund rar la asemenea ancheteşi mă aflu departe de ţară, mi-am permis săpropun mai degrabă nume de autori care s-auevidenţiat în ultimii ani, decât titluri de opere.(vezi augustin Buzura care a publicat frag-mente de roman). dragă aura, te rog pe tine săcompletezi, când e cazul, cu titlurile respectiveîn dreptul numelui propus. dacă nu are vreuntitlu în anul scurs, lasă doar numele.

Aura Christi■ Poezie: ioan es. Pop, Unelte de dormit,cartea românească■ roman: Nicolae Breban, singura cale,contemporanul; eugen uricaru, plan de rezer-vă, cartea românească ■ critică şi istorie literară: ştefan Borbély,existenţa diafană, ideea europeană, 2011, şte-fan Borbély, Homo Brucans şi alte eseuri,contemporanul, 2011; Marian victor Buciu,Nicolae manolescu. (pre)istoria criticului,contemporanul■ Publicistică: kjell espmark, confidenţe. 42de convorbiri cu angela Martin, curtea veche■ eseu: constantina Buleu, paradigma puteriiîn secolul al XiX-lea, ideea europeană; dan c.Mihăilescu, oare chiar m-am întors de laAthos?, humanitas; victor ivanovici, Un caftanpentru don Quijote, ideea europeană ■ traduceri: lev tolstoi, Jurnal, ediţie definiti-vă, traducere de janina ianoşi, note, aparat cri-tic, introducere de ion ianoşi, ideea europeană,2011; f.M. dostoievski, Crimă şi pedeapsă, tra-ducere de adriana liciu, Polirom; iosif Brodski,mai mult decît unu, prefaţă, traducere şi notede Marina vraciu, ideea europeană

■ debut: irina Petrovai, mitul felinelor, ideeaeuropeană; Nicoleta dabija, Nopţile lui Cioran,contemporanul

dintre cele mai proaste şi mai mediatizate cărţiale anului trecut? daniel cristea-enache,Cinematograful gol. eforturile susţinute aleacestui june publicist de a-şi face o carieră decritic, fără a scrie şi publica barem o sinteză, neamuză. vorba acestui publicist ubicuu, vehicu-lată într-o pretinsă cronică, ce semăna maimult cu o bârfă la cafenea cu „băieţii”: „Să nune temem însă pentru el. «Puştiul» va rezista.”întrebarea este: la ce nivel?

Adrian Dinu Rachieru■ Poezie: ştefan Manasia, motocicleta de lemn,charmides; Nichita danilov, imagini de pestrada Kanta, tracus arte; aura christi, sferafrigului, contemporanul■ Proză: Nicolae Breban, singura cale, ideeaeuropeană; lucian dan teodorovici, mateiBrunul, Polirom; Marta Petreu, Acasă, pe câm-pia Armaghedonului, Polirom■ critică, istorie literară, eseistică: Mihai zamfir,scurtă istorie. panorama alternativă a literaturiiromâne, cartea românească; eugen Simion, ionCreangă. Cruzimile unui moralist jovial,Princeps edit; Nicolae Mecu, G. Călinescu faţă cutotalitarismului, dacia xxi; alex goldiş, Criticaîn tranşee. de la realismul socialist la autonomiaesteticului, cartea românească.

Irina Ciobotaru■ Poezie: ioan es. Pop, Unelte de dormit,cartea românească; ştefania Mincu, dincolodincoace de poezie, vinea; ion lazu, 101 poeme,Biodova■ roman: Matei vişniec, dezordinea preventi-vă, cartea românească; Nicolae Breban,singura cale, contemporanul; caius dobrescu,minoic, Polirom■ Proză scurtă: oana orlea, Întâlniri pe muchiede cuţit, leda; leo Butnaru, Îngerii şi râsu-plânsu, ideea europeană ■ critică şi istorie literară: eugen Simion, ionCreangă. Cruzimile unui moralist jovial,Princeps edit; Mihai zamfir, scurtă istorie.panorama alternativă a literaturii române,cartea românească; ioana Pârvulescu, Lumeaca ziar. A patra putere: Caragiale, humanitas■ Publicistică: eugen Negrici, simulacrele nor-malităţii, Paralela 45 ■ teatru: Matei vişniec, omul din cerc.Antologie de teatru scurt 1977-2010, Paralela45; gellu dorian, Confort Freud, timpul■ eseu: ştefan Borbely, existenţa diafană, ideeaeuropeană; ion vartic, Cioran naiv şi sentimen-tal, Polirom; ion vianu, Apropieri, Polirom■ traduceri: leo Butnaru – Boris levit-Broun,prin alinieri de rânduri strivite, fundaţiaculturală „Poezia”; şerban foarţă, Mirceaivănescu, Sorin Mărculescu, t.S. eliot, operepoetice 1909-1962, ediţie bilingvă, humanitas;gabriela şi constantin abăluţă, ileanacantuniari, Samuel Beckett, opere iii. molloy,malone murind. Nenumitul, Polirom■ ediţii critice: N. Steinhardt, Critică la persoa-na întâi (opere 10), ediţie îngrijită, studiuintroductiv, note, referinţe critice şi indici deflorian roatiş, Polirom, Mănăstirea rohia (încadrul seriei de autor „N. Steinhardt”); tudorarghezi, opere X – publicistică (1951-1967),ediţie îngrijită şi note bibliografice de Mitzuraarghezi şi traian radu, Prefaţă de eugenSimion, fundaţia Naţională pentru ştiinţă şiartă; gellu Naum, opere i. poezii, ediţie îngri-jită şi prefaţă de Simona Popescu, Polirom■ debut: Bianca Burţa-cernat, Fotografie degrup cu scriitoare uitate. proza feminină inter-belică, cartea românească; Medeea iancu,divina tragedie, Brumar

Constantina Raveca Buleu■ un an foarte bun pentru roman. trei romane,trei formule distincte şi cuceritoare: dianaadamek, dulcea povete a tristului elefant, cartearomânească; Nicolae Breban, singura cale,contemporanul; caius dobrescu, minoic, Polirom■ Proză scurtă: Mihai dragolea, epiderma debazalt■ cătălin ghiţă, deimografia. scenarii ale tero-rii în proza românească

Maria-Ana Tupan■ Poezie: Nichita danilov, imagini de pe stradaKanta, tracus arte■ Proză: Nicolae Breban, singura cale,contemporanul

25

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

■ critică literară: octavian Soviany, Cinci dece-nii de experimentalism, vol. i; Lirica ultimelordecenii de comunism, şi volumul ii: Lirica epociipostcomuniste, casa de pariuri literare■ eseu: aura christi, Nietzsche şi mareaAmiază, contemporanul■ istorie literară: Mihai Popa, Historia sub specieaeternitatis. ideea de istorie în cultura românăpână la 1800, academiei■ Publicistică: toamna decanei. convorbiri din-tre radu Paraschivescu şi antoaneta ralian,humanitas

Dora Pavel■ Poezie: ionuţ chiva, instituţia moartă a poştei,casa de Pariuri literare; ioan es. Pop, unelte dedormit. Cu 10 desene de dumitru Gorzo, cartearomânească; 3. aura christi, sfera friguluicontemporanul; ştefan Manasia, motocicleta delemn, charmides■ roman: Nicolae Breban, singura cale,contemporanul; lucian dan teodorovici, mateiBrunul, Polirom; octavian Soviany, Viaţa luiKostas Venetis, Polirom; Mircea opriţă, Călătorieîn Capricia: cu adevărat ultima aventură a luiGulliver, eagle Publishing house; dianaadamek, dulcea poveste a tristului elefant,cartea românească■ critică şi istorie literară: eugen Simion, ionCreangă. Cruzimile unui moralist jovial,Princeps edit■ Publicistică: Angela marinescu 70, volum coor-donat de un cristian, Paralela 45; eugen Negrici70, volum coordonat de ioan es. Pop, Paralela 45;radu Paraschivescu, toamna decanei.Convorbiri cu Antoaneta Ralian, humanitas■ eseu: alexandru Matei, mormântul comunis-mului românesc, „Romantismul” revoluţionarînainte şi după 1989, iBu Publishing; ioanaPârvulescu, Lumea ca ziar. A patra putere:Caragiale, humanitas■ traduceri: Samuel Beckett, opere iii. molloy.malone murind. Nenumitul, traduceri degabriela şi constantin abăluţă, ileanacantuniari, Polirom; fernando Pessoa, operapoetică, traducere de dinu flămând, humanitas;t.S. eliot, opere poetice. 1902-1962, traduceri deşerban foarţă, Mircea ivănescu, SorinMărculescu şi şerban foarţă & adriana-carmenracoviţă, humanitas; Philip roth, Nemesis, tra-ducere de radu Pavel gheo, Polirom; alex. leoşerban, Litera din scrisoarea misterioasă, tradu-cere de antoaneta ralian, Polirom■ ediţii critice: gellu Naum, opere i. poezii, edi-ţie îngrijită şi prefaţă de Simona Popescu,Polirom; ion Budai-deleanu, opere, ediţie îngri-jită, cronologie, note şi comentarii, glosar şi repe-re critice de gheorghe chivu şi eugen Pavel, stu-diu introductiv de eugen Simion, academiaromână. fundaţia Naţională pentru ştiinţă şiartă; tudor arghezi, opere, vol. X. publicistică(1951-1967), ediţie îngrijită şi note biobibliografi-ce de Mitzura arghezi şi traian radu, prefaţă deeugen Simion, academia română. fundaţiaNaţională pentru ştiinţă şi artă■ Debut: alex goldiş, Critica în tranşee. de larealismul socialist la autonomia esteticului,cartea românească; andrei dósa, Când va veniceea ce este desăvârşit, tracus arte; gabrielagheorghişor, mircea Horia simionescu. dezvră-jirea şi fetişizarea literaturii, Muzeul literaturiiromâne

Petru Ursache ■ Poezie: gheorghe grigurcu, Nimic n-ar trebuisă cadă, limes■ Proza: Nicolae Breban, singura cale,contemporanul■ eseu: aura christi, Nietzsche şi marea amiază,contemporanul■ Publicistică: Basarab Nicolescu, de la isarlik laValea uimirii, curtea veche■ istorie literară: ion vartic, Cioran naiv şi sen-timental, Polirom■ critică: eugen Simion, ion Creangă. Cruzimileunui moralist jovial, Princeps edit■ documentar: victor roşca, experimentul piteşti.Începutul represiunii comuniste, curtea veche■ traduceri: t.S.eliot, opere Poetice, trad. deşerban foarta, Mircea ivănescu, SorinMărculescu

Magda Ursache■ Poezie: leo Butnaru, poeme din secolele XX şiXXi, tipoMoldova; aura christi, sfera frigului,contemporanul■ Proza: viorel Savin, impostorul (Arta înfrânge-rii de sine), dacia xxi■ critică: Marin Mincu, polemos, compania■ istorie literară: theodor codreanu, ion Barbuşi spiritualitatea românească modernă. ermetis-mul canonic, curtea veche■ eseu: remus valeriu giorgioni, Lumi paralele.Universul durerii în Cartea lui iov, eikon■ Publicistică: andrei Pleşu, despre frumuseţeauitată a vieţii, humanitas■ traduceri: jean grosu pentru traducerile dinMilan kundera: iubiri caraghioase şi Valsul de adio

■ documentar: luca Piţu, documentele antumeale „Grupului din iaşi”, opera magna

N.B. Nu vreau să procedez ca daniel cristea-enache (v. Cinematograful gol, Polirom), caredesemnează cea mai proastă carte a anului 2008.aşadar, subliniez: e vorba de cărţile anului 2011citite de mine.

Nicolae Coande■ Poezie: Nichita danilov, imagini de pe stradaKanta, tracus arteş Sorin catarig, Frigul caremediu pentru bărbaţii singuri, Blecher; thevanishing Point that Whistles, antologie de poe-zie română contemporană, talisman house,Sua, editori Paul doru Mugur, adam j. Sorkin,claudia Serea■ Proză scurtă: răzvan Petrescu, Rubato, curteaveche■ critică şi istorie literară: Mihai zamfir,panorama alternativă a literaturii române,cartea românească■ Publicistică: cicerone ioniţoiu, dramaRomâniei văzută din exil, ii, Polirom; adrianMihalache, spaţii seducătoare, tracus arte;eugen Negrici, simulacrele normalităţii,Paralela 45■ eseu: clara Mareş, zidul de sticlă. ion d. Sîrbuîn arhivele Securităţii, curtea veche; octavianSoviany, cinci decenii de experimentalism.compendiu de poezie românească actuală, vol. i-ii, casa de pariuri literare; ciprian vâlcan,elogiul bâlbâielii, all ■ traduceri: jonathan franzen, Libertate, trad.daniela rogobete, Polirom; Peter Nadas,Apocalipsa memoriilor, vol ii, trad. ana MariaPop; roberto Bolano, Convorbiri telefonice, trad.dan Munteanu colan■ debut: crista Bilciu, poema desnuda, cartearomânească; corina Bernic, Casa scărilor, casade pariuri literare; gabriel Nedelea, peisaj cuîntâlnire, aius

Ion Lazu■ Poezie: liviu ioan Stoiciu: pe prag; ionMurgeanu: septuagenare,valman; elisabetaisanos: Urgia plăpânzilor, lucman■ Roman: iulian ciocan; tărâmul lui saşaKozak, tracus arte; emil lungeanu: jurnalul luihenry Wilde, dacia xxi■ Critică şi istorie literară: Bogdan Popescu,ştefan Bănulescu, MNlr■ Eseu: victor ivanovici: Un caftan pentru donQuijote, ideea europeană; remus valeriugiorgioni: Lumi paralele, Cartea lui iov, Brumar■ Debut: florin hălălău: Asigurări de viaţă,Brumar

Ştefan Doru Dăncuş■ Poezie: theodor răpan, evanghelia Cerului,Semne; adrian erbiceanu, printre silabe, Singur;george v. Precup, dolor sau Jupuind îndoiala,vinea■ roman: ştefan doru dăncuş, Bărbatul la 40 deani, vol. i, valea verde; felix Nicolau, pe mânafemeilor, cartea românească; dora alinaromanescu, Jocul destinului, Pescăruş■ Proză scurtă: grigorie M. croitoru, tovii,Singur; constantin P. Popescu, marmurăneagră, Bibliotheca; alexandru Petria, deanianeagră, herg Benet Publishers■ critică şi istorie literară: octavian Soviany,Cinci decenii de experimentalism, vol. i, casa dePariuri literare; Monica grosu, Lecturi în oglin-dă, grinta; ştefan ioan ghilimescu, mărturisirişi judecăţi plurative, dacia xxi■ Publicistică: anca goja, Convorbiri cu elite,Proema ; daniel Săuca, România mea nu maiexistă, eikon; Magdalena albu, dictatura nonva-lorii, anamarol■ teatru: flavius lucăcel, limes, „trecătoareapisicii”2. george Banu, Livada de vişini, teatrul nos-trum, Nemira; Marian Popescu, teatrul şi comu-nicarea, unitext■ eseu: Bogdan ghiu, Contracriza, cartearomânească; igor isac, Cartea aşteptării, eikon;ştefan-lucian Mureşanu, Antropologie cultura-lă, victor■ traduceri: jose donoso, obscena pasăre a nop-ţii, traducere dan Munteanu colan, leda; Paulocoelho, Aleph, humanitas; Walter roth,Cântecul pescarilor. medic în delta dunării, tra-ducere de dan dănilă, dacia xxi■ ediţii critice: ana Selejan, Adevăr şi mistifica-re în jurnale şi memorii apărute după 1989,cartea românească; Mihai zamfir, scurtă isto-rie. panorama alternativă a literaturii române,cartea românească; Marta Petreu, de laJunimea la Noica. studii de cultură românească,Polirom■ debut: Bogdan coşa, poker, cartearomâneacă; andrei dosza, Când va veni ceea ceeste desăvârşit, tracus arte; corina luciacostea, Flori în clepsidră, Singur

Marian Victor Buciu■ Poezie: Matei vişniec, opera poetică, cartier;ioan es. Pop, Unelte de dormit, cartearomânească; ştefan Manasia, motocicleta delemn, charmides.■ roman: Nicolae Breban, singura cale,contemporanul; Marta Petreu, Acasă, pe câmpiaArmaghedonului, Polirom; alexandru vlad,ploile amare, charmides.■ Proză scurtă: răzvan Petrescu, Rubato, curteaveche; t. o. Bobe, Contorsionista, humanitas.■ critică şi istorie literară: Mihai zamfir, scurtăistorie. panorama alternativă a literaturii româ-ne, cartea românească; eugen Negrici,simulacrele normalităţii, Paralela 45; NicoletaSălcudeanu, Asupra criticei de astăzi, limes. ■ Publicistică, memorii, jurnal: Mirceacărtărescu, Zen. Jurnal 2004-2010, humanitas;ion Pop, interviuri. Între biografie şi bibliografie,limes; doina uricariu, maxilarul inferior,Polirom■ teatru: Matei vişniec, omul din cerc, Paralela45.■ eseu: lucian Boia, Capcanele istoriei. elitaromâneasca între 1930 si 1950, humanitas; aurachristi, Nietzsche şi marea Amiază,contemporanul; Solomon Marcus, Răni deschise,Spandugino■ traduceri: S. kierkegaard, opere, vol. iii, trad.de ana-Stanca tabăraşi, humanitas; t.S. eliot,opere poetice, traduceri de Serban foarta,Mircea ivanescu, humanitas; fernando Pessoa,opera poetică, trad. de dinu flămând,humanitas.■ ediţii critice: ion Budai deleanu, opere, editieingrijita, cronologie, note si comentarii, glosar sirepere critice de gheorghe chivu si eugen Pavel,academia româna, fundaţia Naţională pentruştiinţă şi artă; tudor arghezi, opere, vol. x.Publicistica (1951-1967), prefaţă de eugenSimion, ediţie îngrijită şi note biobibliografice deMitzura arghezi şi traian radu, academiaromână, fundaţia Naţională pentru ştiinţă şiartă; gellu Naum, opere i. poezii, Polirom. ■ debut: andrei dósza, Când va veni ceea ce estedesăvârşit, tracus arte; alex goldiş, Critica întranşee, de la realismul socialist la autonomiaesteticului, cartea româneasca; dorisMironescu, Viaţa lui m. Blecher. Împotriva bio-grafiei, timpul

Nicolae Bârna■ roman: Marta Petreu, Acasă, pe CâmpiaArmaghedonului, Polirom; octavian Soviany,Viaţa lui Kostas Venetis, carta românească;Nicolae Breban, singura cale, contemporanul■ critică şi istorie literară: alex goldiş, Criticaîn tranşee. de la realismul socialist la autonomiaesteticului, Bucureşti, 2011, carta românească;Nicolae Mecu, G. Călinescu faţă cu totalitaris-mul, dacia xxi■ traduceri: claude karnoouh, inventarea popo-rului-naţiune. Cronici din România şi europaorientală. 1973-2007, traducere de teodoradumitru, idea design & Print■ ediţii critice: ion Budai-deleanu, opere, ediţieîngrijită, cronologie, note şi comentarii, glosar şirepere critice de gheorghe chivu şi eugen Pavel,academia română, fundaţia Naţională pentruştiinţă şi artă; c. Stere, publicistica, vol. i(1893-1905), text ales şi stabilit, tabel cronologic,note şi comentarii de victor durnea,universităţii al. i. cuza. la care aş adăuga, dacănu aş fi implicat personal, ca unul dintre cei treieditori, şi, ca atare, în imposibilitate morală de aelogia public o realizare la care am contribuit,noua ediţie, ameliorată şi augmentată, în cincivolume, de opere ale lui i. l. caragiale: i. l.caragiale, opere, i-v (vol. i prozã literarã. Învolume vol. ii ― proză literară. În periodice.postume; vol. iii ― teatru. scrieri despre teatru.Versuri; vol. iv ― publicistică; vol. v ―Corespondenţă), academia română, fundaţiaNaţională pentru ştiinţă şi artă■ debut: Bianca Burţa-cernat, Fotografie degrup cu scriitoare uitate. proza feminină interbe-lică, cartea românească. şi, desigur, alexgoldiş, Critica în tranşee. de la realismul socia-list la autonomia esteticului, cartearomânească, care, însă, este atât de remarcabilă,încât, deşi e o carte de debut, „trece“ direct lacategoria „seniori“ sau „consacraţi“…

Ioan Cristescu■ Poezie: Nichita danilov, imagini de pe stradaKanta■ roman: Paul Mihalache, târg de arlechini■ Proză scurtă: dumitru crudu, oameni dinChişinău■ critică şi istorie literară: rodica ilie, Fernandopessoa. poetică şi autenticitate■ Publicistică: Nicolae coande, intelectualiiromâni şi curtea regelui■ eseu: adrian Mihalache, spaţii seducatoare■ traduceri: corneille. racine/ teatru clasicfrancez, traduceri de horia gârbea■ debut: andrei dosa, Când va veni ceea ce estedesăvârşittoate cărţile sunt apărute la tracus arte

26

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

n Eveniment

mareşalul ion Antonescu. o biografie de teşuSolomovici, apărută la editura teşu, analizează, în812 pagini, cursul vieţii mareşalului ion antonescu,de la naşterea sa (2 iunie 1882) şi până la moarte (1iunie 1946). teşu Solomovici interpretează gafeleistorice pe care le-a făcut mareşalul antonescu, cumar fi deportarea evreilor în transnistria, abordeazăsituaţia sănătăţii lui antonescu şi vorbeşte în depli-nă cunoştinţă de cauză despre procesul care i s-aînscenat, prin care a fost condamnat la moarte.demers curajos şi obiectiv, cartea vine cu elementebiografice noi, care configurează o imagine multiplăşi contradictorie a mareşalului, pentru care, aşa cumscria acad. răzvan theodorescu în prefaţă, „autorulva plăti”.

cartea mareşalul ion Antonescu. o biografie afost lansată pe 15 noiembrie 2011, la librăria„Mihail Sadoveanu” din Bucureşti. au fost invitaţisă vorbească acad. răzvan theodorescu, scriitoriiNicolae Breban şi aura christi, jurnalistul Sorinroşca Stănescu şi scriitoarea şi traducătoareaveronica Bârlădeanu. (irina airinei)

„Am început să scriu această carte la şapte ani, când eroul biografieimele m-a dat afară din toate şcolileromâneşti”

Teşu Solomovici: literalmente, sunt emoţio-nat. Sunt emoţionat, în primul rand, că aceastăcarte, la care am lucrat – cum am mai spus – vremede şaptezeci de ani, a apărut, în sfârşit. am începutsă scriu această carte la şapte ani, când eroul biogra-fiei mele m-a dat afară din toate şcolile româneşti.am tot scris la această carte în gând...

imediat după revoluţie am vrut să cercetezarhivele care au început, rând pe rând, să se deschi-dă, ca să adun materialul documentar. Sunt emoţio-nat pentru că, iată, sunt înconjurat de oameni devârf ai societăţii româneşti, de cel mai importantromancier în viaţă, Nicolae Breban, de şeful şcolii deistorie româneşti – acad. răzvan theodorescu – deexcelentul politolog şi jurnalist Sorin roşcaStănescu, de doamna veronica Bârlădeanu, de exce-lenta poetă, romancieră şi eseistă, aura christi. Maivăd în sală numeroşi prieteni, numeroşi oameniimportanţi.

am avut acum 2-3 săptămâni o întâlnire de

două ore cu ion cristoiu. Pentru că vorbele mele ros-tite în cadrul acelei emisiuni au fost răstălmăcite,permiteţi-mi acum câteva cuvinte citite. „toate bio-grafiile au în centrul lor personalităţi care au marcatîntr-un fel sau altul viaţa şi istoria unei naţiuni.Biografia scrisă de mine povesteşte despre mareşa-lul ion antonescu. Pare paradoxal că tocmai unevreu face biografia celui mai anti-evreu personajdin istoria româniei. dar m-am străduit să nu fiunici procuror, nici avocat al mareşalului. am vrutdoar să fiu un povestitor onest. şi socot că am scris ocarte cinstită. ce se cere unui istoric onest? Să scriefără ură şi fără părtinire, ceea ce a fost foarte greupentru un istoric aparţinând etniei evreieşti, etnieprigonită de eroul cărţii sale.

când a cucerit puterea, generalul antonescuavea 58 de ani. avea în urmă o strălucită carierămilitară: erou al primului război mondial, coman-dant de regimente şi scoli superioare de ofiţeri, şef alMarelui Stat Major, ministru de război, diplomat,autor de cărţi de istorie şi de tratate strategice. Nuam găsit în aceste patru decenii de carieră demersuriantisemite la antonescu. acestea s-au manifestatabia atunci când generalul antonescu se asociază culegionarii lui horia Sima şi edifică statul naţionallegionar. am fost contrariat de acea descoperire şinici astăzi, după ce am scris şi am tipărit cartea, totnu reuşesc să-mi explic ce s-a întămplat cuantonescu.

Marele nostru romancier Nicolae Breban, carechiar lunile trecute a publicat cartea Aventurieriipoliticii româneşti. o istorie dramatică a prezentu-lui, are multe pagini despre antonescu într-o inter-pretare teribil de interesantă. dar nu relaţia luiantonescu cu evreii ocupă partea principală a cărţii.de la naşterea sa, în 1882, şi până în anul morţii,1946, mareşalul antonescu a avut o viaţă tumul-tuoasă. este prima biografie a sa care apare înromânia. am spus deunăzi la televiziune: în primii40 de ani de viaţă militară, nimeni nu s-a încumetatsă scrie despre antonescu, deşi era cunoscut şi apre-ciat, pentru că se ştia că nu este agreat de Palat, decarol al ii-lea. când a cucerit puterea, dintr-unexces de modestie, nu a permis să se scrie o cartedespre el. vă daţi seama că nici în anii comunismu-lui o asemenea carte nu putea să apară. ce anumepare curios este că, deşi după ’89 au apărut sute dearticole, studii, cercetări, amintiri ş.a.m.d., nimeninu s-a încumetat să scrie o asemenea carte. eu amcomis-o. Spuneau latinii: fiecare carte cu destinul ei.destinul cărţii mele îl vor decide cititorii. am încre-dere în judecata dumneavoastră.

Sorin Roşca Stănescu: aveţi în faţă un scrii-tor extrem de prolific. atâtea lucrări are domnulteşu Solomovici, încât simpla lor enumerare ne-arţine în loc zece minute. ca autodidact, el a devenitun istoric, iar demersurile lui sunt extrem de intere-sante cel puţin dintr-o perspectivă: toate abordărilelui şochează. dar forţa argumentelor susţine ipotezape care o lansează iniţial. ceea ce lansează astăzidomnul teşu Solomovici va stârni controverse. aremodestia să spună o biografie, ceea ce înseamnă că,în generozitatea sa, domnul Solomovici lasă loc şialtora să trateze acest subiect. eu închei ceea ce amde spus, citând un scurt pasaj de la pagina 801, careeste chintesenţa controversei pe care o stârneşteexistenţa acestui personaj istoric, a controverselor pecare le va stârni, până la urmă, şi lucrarea domnului

Solomovici. „unul dintre românii aflaţi atunci lalocul execuţiei şi căruia nu i-a fost teamă de posibi-lele consecinţe, şi-a făcut o cruce mare, creştinească,murmurând destul de tare ca să fie auzit: «Mareşalula murit cinstind legea eroică a Sarmisegetuseicare-ţi cere să mori pentru ca ţara să trăiască».altul, român şi el, a clătinat capul, dezaprobator şi arostit: «a fost o pedeapsă meritată».” îmi pare rău căîn sală nu se află omul care a ajutat la apariţia aces-tei cărţi, avocatul cătălin dancu, care a fost avoca-tul meu de succes în procesul cunoscut sub numelede „ion iliescu-kgB contra ziarului Ziua”.

în fine, cineva a îndrăznit. începând de ieri,avem o biografie a mareşalului ion antonescu. esteprima lucrare istorică amplă, care îl are dreptsubiect pe unul dintre cei mai controversaţi conducă-tori ai româniei. după o analiză literară, şi ea gene-ratoare de scandal, scrisă de Marin Preda, şi unexcelent eseu, care şi el începe să fie din ce în ce maicontroversat, care îl are drept autor pe cel mai marescriitor român în viaţă, Nicolae Breban. iar acum,iată, tesu Solomovici, unul dintre cei mai prolificiautori de cărţi, a îndrăznit să atace, prin mijloaceistorice, un subiect până acum tabu. Mareşalulantonescu, într-o amplă lucrare, care are aproape1.000 de pagini. Biografia lui ion antonescu estescrisă, după o documentare care a durat zeci de ani,de un evreu. asta în condiţiile în care unul dintremotivele importante care au condus la condamnarealui antonescu drept criminal de război a fost perse-cuţia împotriva evreilor şi a ţiganilor, care a culmi-nat cu asasinate în masă în rândul celor două popu-laţii. deci la ce ne-am fi putut aştepta de la tesuSolomovici? la un rechizitoriu făcut mareşalului. latratarea cazului antonescu exclusiv din perspectivarăului pe care acesta l-a făcut atât împotriva evreilorşi a ţiganilor, cât şi prin fatala decizie de a ordona

Teşu solomovici: „M-am străduit să nu fiu nici procuror, nici avocat al mareşalului Antonescu”

Participă: Veronica Bârlădeanu, Nicolae Breban, Aura Christi, Teşu Solomovici,

Sorin Roşca Stănescu, Răzvan Teodorescu■ Nici în anii comunismului o asemenea carte nu putea să apară. ce anume pare curios este că, deşi după ’89 au apărut sute de articole, studii, cercetări, amintiri

ş.a.m.d., nimeni nu s-a încumetat să scrie o asemenea carte. eu am comis-o.■ este prima lucrare istorică amplă, care îl are drept subiect pe unul dintre cei mai controversaţi conducători ai româniei.

■ Prin apariţia acestui volum, asistăm la o răsturnare spectaculoasă, dostoievskiană aproape, în chenarele relaţiei victimă-călău. teşu putea să se răzbune,evident. dar acest cărturar nu se transformă în călău, ci face efortul de a cântări lucrurile cu dreaptă cumpănire, având documentele istorice, mărturiile

contemporanilor, zeci, sute, mii la număr, în faţă.■ este foarte trist să faci parte dintr-un popor care întotdeauna trebuie să-şi numere morţii. şi poate tocmai de acolo se trage acea înverşunare a istoricilor

holocaustului care privesc lucrurile dintr-un singur unghi de vedere.■ Bravo, bravo, teşu, că ai abordat această temă. Paradoxul e splendid, ca fiul unei etnii fantastice, enorme, să scrie o monografie despre antonescu. Părinţii mei,

bunicii mei fiind preoţi greco-catolici, am fost mereu aproape de Biblia veche, de poporul evreiesc, această mare naţiune. am adus mereu elogii acestei mariculturi şi n-am înţeles niciodată antisemitismul care a venit la noi adus de la cazaci, de la ruşi, de la polonezi, şi a intoxicat unele structuri şi zone intelectuale

româneşti.■ teşu este un paradox. este un evreu român anormal care aduce normalitate.

tEşu Solomovici

27

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

armatei române să treacă Nistrul. invadând, astfel,teritoriul uniunii Sovietice. o biografie în negru.exclusiv. ei bine, lucrurile nu stau aşa. tesuSolomovici, fără a eluda motivele reale pentru caremareşalul a fost declarat criminal de război şi execu-tat, surprinde, şi nu de puţine ori, aspectele lumi-noase ale acestui personaj. calităţile lui reale. de omşi de militar. şi chiar şi calităţile sale de om de stat.tragismul destinului lui antonescu.

vă mulţumesc.

„O răsturnare spectaculoasă, dostoievskiană aproape”

Aura Christi: Prin apariţia acestui volum,asistăm la o răsturnare spectaculoasă, dostoievskia-nă aproape, în chenarele relaţiei victimă-călău. teşuputea să se răzbune, evident. dar acest cărturar nuse transformă în călău, ci face efortul de a cântărilucrurile cu dreaptă cumpănire, având documenteleistorice, mărturiile contemporanilor, zeci, sute, miila număr, în faţă. un evreu să scrie biografia unuimareşal antisemit este o surpriză; şi nu una de duzi-nă. Mai mult decât atât, atunci când mareşalului i senumărau multiplele, regretabilele victime, atuncicând mareşalul antonescu este acuzat, pe bunădreptate, de crimele săvărşite, autorul nuanţează şiaduce argumente spunând că antonescu, în realita-te, n-a semnat nici o condamnare la moarte a vreu-nui evreu cu mâna lui. faptul că teşu, asumându-şimultiple riscuri, s-a aruncat, cu un curaj nebunesc,în această temă, este, de bună seamă, binevenit. casă nu spun incredibil.

curajul este inevitabil în asemenea întreprin-deri. un curaj rece, obiectiv. inevitabil. Scriu la ocarte despre dostoievski şi Nietzsche – doi martirieuropeni ai culturii, doi seismografi – cum i-a numitthomas Mann – ai evenimentelor sângeroase, careau marcat nu numai europa, ci şi întreaga omenire;prin urmare, ştiu despre ce anume vorbesc. în pofidamultiplelor diferenţe, cei doi uriaşi seamănă izbitor.ambii uriaşi, care parcă ar fi ciopliţi din aceeaşistâncă granitică a antichităţii, fac un elogiu teribil alsuferinţei...

antonescu are două feţe, are două componente,cel puţin două euri, ca să simplificăm un pic lucruri-le: unul benign şi altul malign. eu sunt născută lachişinău. este firesc, în consecinţă, să-mi fie apro-piată imaginea de erou a mareşalului antonescu.erou care a dus, în prima etapă, un război drept, unrăzboi sfânt, de reîntregire a teritoriilor româneşti,de relansare a statului român. teşu Solomovici neaduce aminte, cu actele pe masă, că antonescu aintrat în acest război cumplit, având promisiunea luiadolf hitler, conform căreia românia urma să redo-bândească cele două părţi amputate ale trupului ei:Basarabia şi Bucovina. Marea greşeală a mareşalu-lui începe în clipa în care nu-i ascultă pe Maniu şi peBrătianu, care au insistat ca lucrurile să fie oprite latimp. antonescu nu-i ascultă, deci, şi dă acel ordinfatidic: „Soldaţi români, treceţi Nistrul”. dacă acest„nefericit dictator”, cum a fost numit nu o dată, i-arfi ascultat pe Maniu şi Brătianu, creatorii românieiMari, după toate probabilităţile, astăzi n-am fi undesuntem. dacă antonescu nu s-ar fi aliat cu horiaSima, devenind el însuşi un criminal, după toate pro-babilităţile, astăzi n-am fi unde suntem. totul seplăteşte. şi istoria ne demonstrează acest cumplitadevăr nu o dată.

Scrierea acestei cărţi fundamentale are odimensiune dramatică, cvasidostoievskiană, spu-neam. imaginaţi-vă un om, unul incomod, informat,cu lecturile la zi cum se spune, un evreu, cu rude pri-gonite, şterse de pe faţa pământului, un „ciandala”

dat afară de pretutin-deni, care a stat atâtaamar de timp, câtevadecenii, în bibliotecă...pentru a scrie despreacest personaj contra-dictoriu, în care male-ficul se învecina cubenignul, dând naşte-re, uneori-adeseori,monstruosului. unexcelent militar, carea instruit generaţii demilitari. un politiciancatastrofic, care a puspe primul plan onoa-rea şi cuvântul dat luihitler. Mai puţin inte-resul statului român.Mai puţin spiritulpatriotic. este foarteimportant că, în pagi-nile acestui opus dereferinţă, nu s-a făcutabstracţie de contex-tul istoric: dramatic,„nebunesc”, scăpat desub control în întreagaeuropă. trebuie ana-

lizat contextul. trebuie studiat contextul istoric, psi-hologic, în care au fost posibili hitler şi Stalin. şicaracterul celor doi faraoni satanici ai modernităţii –i-am numit pe hitler şi Stalin – trebuie studiatatent, fără prejudecăţi. Pentru ce? ca să înţelegem,cât omeneşte se poate, ce s-a întâmplat. Nu poţimerge mai departe, fără să-ţi cunoşti trecutul dinco-lo de prejudecăţi. dincolo de catalogări sinonime culaşitatea, minciuna, clişeul, care pot fi ulterior,doamne fereşte, sursa apariţiei altor monştri. Nuavem dreptul moral de a-i cataloga drept „câinimorţi” pe marii cărturari de care s-a abuzat:Nietzsche şi Marx. în preajma imediată, fierbinte, aautorului supraomului zarathustrian, rău înţeles,rău interpretat, stând sfântul nostru epileptic, atro-ce iubit de noi, dostoievski. aceşti filosofi vizionariapolitici, anistorici, trebuie, la fel, trataţi în contex-tul lor istoric. căci nu se ştie în ce măsură Nietzsche,Marx, dostoievski sunt vinovaţi de crimele secoluluial xix-lea. oare sunt ei, aceşti crăturari apolitici,anistorici, vinovaţi?

Perioada ‘40-’44 cuprinde patru ani în careantonescu, practic, a condus românia, nefiind ales,deci, trezindu-se în această funcţie în urma unor cir-cumstanţe favorabile propulsării. Sunt anii unuicontext istoric extrem de dramatic, extrem de tensio-nat, ani „nebuneşti”. teşu Solomovici scrie despreacest personaj, indiscutabil sângeros, indiscutabilcriminal de război, şi nu uită niciodată să aducă îndiscuţie şi lucrurile bune pe care le-a făcut, căci teri-bilul dictator a făcut şi lucruri benigne. vorbeam, laun moment dat, cu teşu Solomovici, cu Mosari. g.Mosari îmi spunea că a fost extrem de impresionatatunci când, în toiul unei călătorii în china, vedeapeste tot portretele lui Mao. şi se mira: „dar Mao afost un criminal!” „da, i se răspundea, dar portretelesunt puse pentru lucrurile bune pe care le-a făcut”.teşu îl citează pe emil cioran, care scrie că mareşa-lul antonescu a salvat peste 600 000 der evrei şi îşiexprima regretul că nici o stradă din israel nu-ipoartă numele. Nu ştiu dacă cioran are dreptate.judecând astfel lucrurile, riscăm să ne pomenim cuvreun tânăr care să ne propună să-i facem un monu-ment lui hitler, fiindcă a făcut prima autostradă dineuropa. e vorba, se vede limpede, de lucruri extremde complexe, care trebuie tratate nuanţat, cu unmaxim curaj şi cu răceală, neeclipsate de ură, preju-decăţi, clişee, resentiment. limpede rămâne însă căşi noi, şi cei care vor veni după noi, vom purta, cutoţii, povara conştiinţei de vinovaţi fără vină – temăde un dramatism intrinsec, ce revine, leitmotivic, învolumele brebaniene: Vinovaţi fără vină, spiritulromânesc în faţa unei dictaturi, Aventurierii politiciiromâneşti.

este vorba, aşadar, de prima biografie a mare-şalului. de un curaj nebunesc formidabil. de bunăseamă, vor mai apărea şi altele. Ne aflăm într-operioadă în care e cazul să încercăm să ne întoarcemcu faţa spre trecutul nostru. romancierul Brebanspune, la un moment dat, că nu putem, la nesfârşit,să trecem sub tăcere ce au însemnat legionarii, ce aînsemnat epoca hitler, epoca Stalin, ce a însemnatepoca dej, epoca ceauşescu. cum să tratăm demo-craţia noastră bâlbâită, împiedicată, în care, timp dedouăzeci de ani de libertate, se succed 30 (!) deguverne? instabilitatea manifestată, oare, nu e oformă a dorului de dictatură?

invitaţia de a trata cu un curaj calm, spuneaNicolae Breban, trecutul, de a-l cunoaşte, cred că neva feri, pe viitor, de alte tragedii. dacă vom aveanoroc. eu cred, din ce în ce mai mult, spre stupoareamea, în noroc. am avut atât de mult noroc în viaţă,încât mi-e teamă să-l sperii. şi-i mulţumesc, ceas deceas, lui dumnezeu.

Nicolae Breban: Bravo, aura.

„Ceea ce face Teşu este o operă de cercetare dramatică şi curajoasă”

Veronica Bârlădeanu: vechiul meu coleg deşcoală de la liceul israelit din focşani, vechiul meucoleg de redacţie în numeroase reviste, de-a lungultimpului, teşu… te pune întotdeauna pe gânduri şireuşeşte, mai întotdeauna, chiar şi să te lămurească.volumul despre mareşalul antonescu este o între-prindere cu atât mai interesantă, cu cât este scrisăde un evreu. de obicei, există rezerve în a abordaprobleme grave sau spinoase. Sau există tendinţa dea o privi numai dintr-o parte sau din cealaltă. teşua făcut o operă de istoric, de documentare, de ordo-nare a unor evenimente şi epoci. teşu e fascinat defigura eroului în jurul căruia îşi dezvoltă opera şi, înacelaşi timp, e îndurerat. Pentru că simte toatădrama acelor oameni din Poporul cărţii Sfinte, dincare face el însuşi parte. antevorbitorii mei au atinso bună parte din problemele pe care voiam să leabordez. de aceea am să mă opresc puţin doar laafirmaţia lui cioran care spune că lui antonescu i sedatorează faptul că o bună parte din evreii dinvechiul regat au scăpat cu viaţă. da, dar cum? auscăpat cu viaţă umiliţi, au scăpat cu viaţă traumati-zaţi, au scăpat cu viaţă cu demnitatea umană călca-tă în picioare. şi lucrurile acestea nu se uită, pentrucă fiecare evreu duce în sufletul lui încă un suflet şiîncă un suflet, care de undeva, de departe, îl întrea-bă cum trăieşte, dacă mai trăieşte. este foarte tristsă faci parte dintr-un popor care întotdeauna trebu-ie să-şi numere morţii. şi poate tocmai de acolo setrage acea înverşunare a istoricilor holocaustuluicare privesc lucrurile dintr-un singur unghi de vede-re.

ce face teşu? teşu nu priveşte lucrurile denicăieri, e fascinat de figura mareşalului antonescuşi ţie îţi dă să priveşti documentele. este o figurădramatică pentru el însuşi şi tragică pentru viaţaevreimii în general. ceea ce face teşu este o operă decercetare dramatică şi curajoasă.

Aura ChristiCe le datorăm evreilor

un contraargument puternic, folosit împotri-va lui iisus, era faptul că el descindea dingalileea, de unde „nu s-a ridicat prooroc”. (ioan 7:52) o altă realitate intrinsecă, de neînţeles pentrumajoritatea celor din jur, era nobleţea fiuluidomnului. în opinia exegetului german al suferin-ţei, christos este omul cel mai nobil din lume, e undar superior, unic, făcut de evrei, cărora, în opiniaacestui fals anticreştin, noi, europenii, le datorămenorm. enorm. în semn de recunoştinţă, Nietzschevorbeşte patetic, elogios şi exact, despre „eficienţaşi inteligenţa lor superioară, capitalul lor de spiritde voinţă, acumulat din generaţie în generaţieîntr-o lungă şcoală a suferinţei” (s.n.) – ceea ce,constată teoreticianul ultraomului, creează ură şiinvidie din partea altor naţiuni, încât „se extindeprostul obicei simbolic de a-i mâna pe evrei la aba-tor ca ţapi ispăşitori pentru toate relele posibile,publice şi lăuntrice”; din păcate, istoria secolului alxx-lea ne-a arătat cum această realitate simbolicăpoate fi transformată de o seamă de minţi mon-struoase într-o realitate îngrozitoare. Nietzscheface un calcul (global, spune el) şi constată urmă-toarele – vom reproduce întregul citat, fără comen-tarii –: „câte nu trebuie să-i trecem cu vedereaunui popor care, nu fără vina noastră a tuturor, aavut cea mai dureroasă istorie dintre toate popoa-rele şi căruia i se datorează omul cel mai nobil(christos), înţeleptul cel mai pur (Spinoza), carteacea mai puternică şi legea morală cu cea mai mareeficacitate din lume. Pe lângă aceasta: în timpuri-le cele mai întunecate ale evului mediu, când stra-tul dens de nori asiatici se lăţise peste europa,liber-cugetătorii, învăţaţii şi medicii evrei au fostaceia care au ţinut sus steagul luminării şi al inde-pendenţei spirituale, sub cele mai dure constrân-geri personale, şi ai apărat europa împotriva asiei;nu este mai puţin de datoria noastră să le mulţu-mim pentru eforturile prin care, în cele din urmă,a putut triumfa din nou o interpretare a lumii mainaturală, mai conformă cu raţiunea şi, în orice caznonmitică, şi prin care veriga civilizaţiei care neleagă azi de cultura antichităţii greco-romane arămas nesfărâmată. în timp ce creştinismul a făcuttotul ca să orientalizeze occidentul, evreismul acontribuit esenţial la a-l reoccidentaliza: ceea ce,într-un anumit sens, echivalează cu a face dinmenirea şi istoria europei o continuare a celei gre-ceşti”. (omenesc, prea omenesc)

fragment din vol. dostoievski – Nietzsche.elogiul suferinţei. în lucru

28

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

„Foarte multe boli ale României de astăzi vin din trecut”

Nicolae Breban: de câţiva ani urmăresc acti-vitatea editorială a lui teşu, pe care-l cunosc de peculoarele Gazetei Literare din anii ’58-’62, când noi,ăştia tineri, aveam o pată pe dosar. Sigur, eu cuNichita Stănescu aveam pete mai puţin „dure” înacei ani decât au avut conaţionalii noştri evrei înperioada antonesciană. îl urmăresc şi de când se aflăîn israel, unde a iniţiat cu mult curaj o activitate edi-torială excelentă. acum câţiva ani s-a ocupat şi dejurnalul lui Mihail Sebastian, un alt caz care a stâr-nit multe controverse şi la Paris, şi la Bucureşti.Sebastian e şi el în mijlocul evenimentelor, ca ucenical lui Nae ionescu. Situaţia lui Sebastian s-a compli-cat în urma scandalului iscat de prefaţa lui ionescula romanul după 2000 de ani, o prefaţă scandaloasă,în care acesta îndrăzneşte să atace întregul neamevreiesc şi iudaitatea.

Mai e o carte a unui foarte prestigios coleg almeu, Marin Preda, romanul delirul, apărut în ’78, ocarte extrem de controversată şi atacată atât dindreapta cât şi din stânga, de Literaturnaia Gazeta, şiapoi de der spiegel, magazinul cel mai bine informatdin europa. Preda m-a întrebat: „auzi, Breban, dum-neata i-ai influenţat pe cei de la spiegel să măatace?” i-am spus: „Monşer, dumneata ai încercat obiografie romanţată, fără spirit critic, a unui aliat allui hitler, la ce te aşteptai?”

într-adevăr, după cum spunea teşu, am publi-cat şi eu acum circa un an, această carte,Aventuerierii politicii româneşti, în care am încercatsă abordez cele cinci dictaturi nefaste ale româniei.constatam, la un moment dat, că după trei mari spi-rite politice, marele Brătianu şi cei doi regi nemţi,sub care s-a structurat şi s-a stabilizat românia dinpunct de vedere instituţional, au apărut cinci aven-turieri: legionarii, dictatura lui carol al ii-lea, a luiantonescu şi cei doi dictatori comunişti. am încercat,în această carte, să văd istoria noastră „catastrofică”nu prin prisma sistemică, prin forurile neo-marxistesau pozitiviste ale dogmaticilor, noilor ideologii, ciprin calitatea care mi se conferă mie prin vecheamea activitate de romancier: psihologia umană indi-viduală. o revenire la o formă de istorie antropolo-gistă, puţin romantică. Să încerc să înţeleg oameniişi lumea românească prin cei câţiva care au condus-oşi ne-au târât în formele disperate, dramatice, catas-trofice, din care nu ne-am revenit nici astăzi, pentrucă foarte multe boli ale româniei de astăzi vin dinvremurile acelea, din trecut. am şi un capitol ampludespre legionari, deja văd că unii laudă interpreta-rea mea, alţii o atacă, pentru că nu sunt obişnuiţi cuun mod de a vedea lucrurile altfel decât prin clişeelecomuniste. chiar dl N. Manolescu, un vechi prieten,l-a atacat pe ion cristoiu, pentru că a „îndrăznit” săvorbească în emisiunea doamnei eugenia vodă des-pre legionari. Sigur că legionarii au fost şi criminali,şi asasini, dar sunt uimit că dl Manolescu, un spiritatât de fin, împrumută terminologia comunistă,adică te invită să-i tratezi pe oameni în bloc, dintr-un singur punct de vedere. Noi ştim că comuniştii aufost cei mai mari duşmani ai legionarilor, iar asta artrebui să ne împiedice să preluăm modul lor de avedea lucrurilor. legionarii – o spun în cartea mea –au alcătuit o mişcare românească, autentică, pornităde jos, condusă de două spirite (zelea codreanu şiNae ionescu). Nu putem trece atât de uşor pesteaceastă „bandă de asasini”, după cum îi etichetaucomuniştii. Sigur că legionarii au alunecat în crimă,în antisemitism vulgar, în antiromânism, când Naeionescu declară că „români sunt numai ortodocşii”.eu, ca fiu de preot greco-catolic, după zece generaţiide preoţi care au luptat pentru ardealul românesc,m-am revoltat, mai ales că după 1918, la mareaîmplinire istorică, ne aflăm într-un stat multietnic şimultinaţional, în care se găsesc atâtea etnii. vinsaşii, vin şvabii, vin evreii, rutenii, ungurii. cumpoţi tu, Nae ionescu, să declari că români suntnumai ortodocşii?

am vorbit şi despre antonescu. lui îi reproşez,într-adevăr, că a trecut Nistrul. la conferinţa de la

Banca Naţională a româniei – care m-a invi-tat, relativ recent, pentru o dezbatere dedi-cată volumului meu, Aventurierii politiciiromâneşti – domnul constantiniu declara căantonescu trebuia să treacă Nistrul pentrucă onoarea lui de militar îl obliga.

Aura Christi: obligaţia lui antonescuatunci era să nu se ţină de cuvânt. Salvarearomâniei e mai presus, uneori, chiar decâtonoarea şi demnitatea cuvântului dat.

„Dacă ne opream la Nistru,Basarabia lui Ştefan ar fi fost şiastăzi a noastră”

Nicolae Breban: atunci am dat ime-diat exemplu lui Mannerheim, generalul fin-landez care a fost şi el aliatul lui hitler, arecucerit teritoriile finlandeze şi s-a oprit lahotarul istoric al finlandei. Noi, românii,

trebuie să ne apărăm hotarele strămoşeşti. dacă neopream la Nistru, Basarabia lui ştefan ar fi fost şiastăzi a noastră. Noi nu trebuie să intrăm în lupteledintre marile imperii, ticăloase şi cinice, ale acesteilumi, lupte care continuă şi astăzi. generaţiile carevin după noi se vor afla în mijlocul altor lupte întreimperii. Noi trebuie să ne păstrăm hotarele, să lup-tăm pentru ele, pentru ardeal şi pentru Basarabia,iar dacă vrem să fim expansionişti, să fim în spirit,cum am încercat eu şi prietenii mei toată viaţa.

Bravo, bravo, teşu, că ai abordat această temă.Paradoxul e splendid, ca fiul unei etnii fantastice,enorme, să scrie o monografie despre antonescu.Părinţii mei, bunicii mei fiind preoţi greco-catolici,au fost mereu aproape de Biblia veche, de poporulevreiesc, această mare naţiune. am adus mereu elo-gii acestei mari culturi şi n-am înţeles niciodată anti-semitismul care a venit la noi adus de la cazaci, de laruşi, de la polonezi, şi a intoxicat unele structuri şizone intelectuale româneşti. chiar şi mareleSlavici... eminescu are câteva note şi el. dar acesteatrebuie studiate prin prisma momentului în care aufost scrise. tinerii aceştia post-paşoptişti visau oromânie mare şi îşi imaginau că anumite etnii „neîmpiedică”: negustorii evrei, bancherii nemţi. Nu neîmpiedicau ei! Ne împiedicau turcii, ruşiişi alţii, care îşi făceau socotelile pestecapul nostru. Noroc că francezii l-au sfă-tuit bine pe Brătianu şi am reuşit săalcătuim această ţară ale cărei trei mariprovincii au stat atâtea secole lipite detrei mari imperii antagonice: ruşii, aus-triecii şi turcii.

antonescu este o figură tragică; unexcelent militar, strateg, creator de şcolimilitare care a făcut alianţe nefaste. afăcut guvernul legionar, cu horia Simaprim-ministru, apoi i-a căsăpit cu acor-dul lui hitler. în cartea mea amintesccum şi gheorghiu-dej se duce laMoscova să ceară acordul lui Stalin să-i„căsăpească”, adică sa-i îndepărteze, peana Pauker, pe luca şi pe teohari.vedeţi cum şefii statului nostru mereucer voie în altă parte ca să ia măsuri.

în ianuarie s-a înăbuşit mişcarealegionară; capii legionari au fost închişisau au fugit, au fost închişi de comunişti.ei n-au apucat niciodată să-şi spunăpunctul de vedere. zelea codreanu a fost omorâtbestial de carol al ii-lea. eu îl acuz pe carol pentruasta: un rege din familia hohenzollern, cu strămoşide un asemenea prestigiu, nu avea voie să se com-porte ca un bandit, să omoare ca în mafia siciliană.apoi antonescu, care, într-adevăr, a dezrobitBasarabia şi Bucovina. dar nu s-a oprit la Nistru.dacă se oprea la Nistru, altfel ar fi stat în faţa noas-tră şi a istoriei. am fi putut să-i ridicăm statui, ca şigeneralului finlandez. dar nu putem să facem acestlucru, pentru că s-a aliat cu nişte forţe bestiale, careau vrut să nimicească culturi şi etnii enorme. N-amcitit încă volumul lui teşu, dar sunt foarte fericit căl-a scris, că a pus în discuţie viaţa acestui om care vafi întotdeauna legat de istoria noastră. în ’40,românia era pe cale să se dezmembreze. lumea uităde asta. când suntem nemulţumiţi, uităm căromânia a rămas întreagă. din cele trei state „fabri-cate”, cum zic ungurii, la trianon, iugoslavia,cehoslovacia şi românia, numai românia a rămasaproape întreagă. important e ce facem cu teritoriulnostru, cum îl chivernisim, pentru că nu suntem laînălţimea vremii.

Un evreu şi un român anormal care aduce normalitate

Răzvan Teodeorescu: voi vorbi despre legă-tura mea cu această carte pe care am prefaţat-o cuun titlu pe care şi acuma îl susţin: o carte aşteptată.am mai prefaţat o carte îndrăzneaţă a lui teşuSolomovici, evreii şi securitatea. şi îmi dau seama că

teşu este un paradox. este un evreu român anormalcare aduce normalitate. atunci am prefaţat carteapentru simplul motiv că acum 52 de ani m-au datafară din universitate nişte evrei şi în toţi anii meigrei de prigoană tot evreii mi-au fost cei mai buniprieteni. asta e normalitatea, zic eu, să vezi lucruri-le aşa cum le vede teşu. admirând lucrurile aşa cumle vede marele scriitor Breban, sunt împotriva ideiică dictaturile au fost sinistre. teza mea este că popo-rul român iubeşte dictatura. Poporul român nuiubeşte democraţia. Pe români îi plictisesc mai multde două partide. că au fost îndrăgostiţi de cuza: uni-formă, putere, dictatură, de carol al doilea, unifor-mă, putere, dictatură, de liderii comunişti, degheorghe gheorghiu dej care a fost, neîndoielnic, undictator, dar încep să cred că şi-a iubit ţara şi ajungla ceauşescu sau la contemporani de-ai noştri.incontestabil că antonescu a fost şi este iubit depoporul român pentru că a fost un patriot, dar a fostun politician catastrofal şi a fost un criminal de răz-boi. eu sunt unul dintre cei care au semnat aceahotărâre de guvern care nu mai permitea expunereabusturilor lui antonescu, nici nume de străzi şi amfăcut-o cu toată conştiinţa sigură că voi spune, la unmoment dat, că situaţia e aceeaşi cu cazul mareşalu-lui Pétain. Pentru că ceea ce a făcut acest militarexcepţional şi în preajma lui Prezan ştim ce a făcut,acest filo-englez şi filo-francez a înfăptuit acea catas-trofală trecere a Nistrului şi ce a făcut după atenta-tul de la odessa. Multe lucruri bune sunt şterse deaceste sinistre măsuri. Personajul şters care esteregele Mihai a făcut un lucru remarcabil: actul de la23 august care i se datorează. antonescu a făcut atâ-tea lucruri bune, dar pentru faptele lui criminale aplătit cu viaţa. am primit o scrisoare de la şase sena-tori americani, evrei şi de la o senatoare neevreică,hillary clinton, prin care eram rugat să veghez ladistrugerea unui monument pe care eu nu-l ştiam şicare este în valea Piersicilor, ridicat de asociaţiaBasarabia-românia. am fost să-l văd şi răspunsulmeu către senatori a fost acesta: busturile, într-ade-văr, trebuiau scoase, memoria unui criminal nupoate să fie cinstită în acest fel, dar, în românia, pelocul unde moare un om se ridică o cruce. am refuzatşi mi-am luat răspunderea acestui refuz.ambasadorul american a fost să mă viziteze şi mi-a

spus: „Minister, i share entirely your opinion, butunofficially”. uneori i-am înţeles pe prietenii meievrei în situaţii foarte speciale. Mama mea avea oprietenă evreică, iar aceasta mergea la copiii ei, înfranţa, ocolind germania. la început mi s-a părutstraniu. ea pierduse poate, ca veronica Bârlădeanu,12, 13, 15 suflete din familia ei, în holocaust. eu îlînţeleg pe teşu, am apreciat gestul lui de normalita-te, dar trebuie să îi înţeleg şi pe acei evrei care, cubună credinţă vor spune: „dar de ce?” de ce? estenormal să facem aşa. este normal să spunem şilucrurile îngrozitoare pe care le-a făcut. Salvareaevreilor a fost un act de oportunism politic dinmomentul în care a văzut că războiul se pierde.întotdeauna mi-am dat seama că acest criminal derăzboi care a ucis evrei şi a ucis ţigani şi a plătit pen-tru asta, rămâne o piatră de hotar în istoria noastră.dar, teşu, dacă vor fi nişte replici, să le înţelegi pen-tru că etnia din care faci parte a fost, totuşi, cea maiprigonită, şi amintirile astea nu se pot şterge.

Teşu Solomovici are un curaj foarte mare

teşu Solomovici are un curaj foarte mare. estenormal să spunem adevărul. într-o zi, probabil că vaveni cineva care va face o biografie amănunţită aceluilalt dictator, fără fineţurile şi fără cultura luiantonescu: Nicolae ceauşescu. antonescu rămâne opiatră de hotar în istoria noastră. r

Grupaj realizat de Irina Airinei

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

29

Puţini oameni politici din istoriaromânia au avut parte de analize, stu-dii mai pertinente sau mai părtinitoa-re, menţionări, acuze, scuze etc. ca

mareşalul ion antonescu. aflat în Sua, am deschismai multe enciclopedii şi am citit peste tot, fărăexcepţie, că mareşalul a fost „criminal de război”. Sevorbeşte mai puţin de persecuţia antievreiască pro-movată de acesta, cât de participarea ca aliat militaral lui hitler. acest fapt nu poate fi nici ocolit, niciedulcorat, nici justificat. Spre deosebire de Stalin,care nu a avut aliaţi fideli niciodată, pentru că nuşi-a dorit decât subordonaţi, hitler a găsit în afaragraniţelor simpatizanţi precum Mussolini, franco,Mannerheim, Quisling, laval, horthy, Szalassy ş.a.unii l-au părăsit, alţii s-a ferit de alianţe deschise.germania nazistă nu avea nevoie de o alianţă mili-tară cu românia, ea era doritoare de petrol şi grâu.dar pasul fatal al lui Stalin de a răpi în 1940 terito-rii pe baza mişelnicului tratat ribbentrop-Molotov, aîmpins românia, ca şi alte ţări, în tabăra alianţeinaziste. carol ii nu s-a grăbit să se închine luihitler, a făcut-o fostul ataşat militar în vest, genera-lul antonescu, cu scopul precis de a recuperaBasarabia, Bucovina de Nord, dobrogea de Sud,transilvania de Nord. hitler i-a promis doarBasarabia şi Bucovina. antonescu a plusat pe contpropriu şi a trecut Nistrul, în ciuda sfaturilor date deconducătorii partidelor istorice. desigur, înfrângereagermaniei a spulberat orice speranţe în privinţaBasarabiei, aducând şi ocupaţia sovietică înromânia. a fost meritul celor care au plănuit şi efec-tuat actul de la 23 august 1944 (în care Pcr a avutun rol secundar) că au protejat românia de un maredezastru militar. Să nu uităm că militarul ionantonescu a dus o armată incomplet pregătită pecâmpiile îngheţate ale ucrainei şi rusiei, lăsând înurmă peste 500.000 de morţi. Până aici nu am vorbitdespre politica sa faţă de evreii din vechiul regat şidin teritoriile recuperate temporar: Basarabia şiBucovina.

în raportul final al comisiei Wiesel se foloseş-te un termen care ar trebui reţinut, anume, „cruţa-rea” populaţiei evreieşti din vechiul teritoriu alromâniei. teşu Solomovici extrapolează acest ter-men şi vorbeşte despre salvarea evreilor. centrul deStudiere a istoriei evreilor din românia a publicatdocumente care nu pot fi ignorate, stenograme alecM conduse de Mareşal. în tot cursul războiuluiconducătorul a vorbit despre evrei cu o ură deschisă,am spune viscerală, nu le-a acordat nici o circum-stanţă „atenuantă”, i-a considerat „Satana”, paraziţi,spioni bolşevici, etc. antisemitismul acestui om poli-tic marcant, fără discuţie, a fost de-a lungul vieţii unreper de care nu s-a dezis. iar relaţiile sale culegiunea au început încă în 1938, prin apropierea decorneliu zelea codreanu, apoi de horia Sima, cucare a şi format, în 1940, primul guvern fascist,legionaro-antonescian. după război, la interogatorii-le de la Moscova şi la procesul din 1946, care nu afost, desigur, un proces bazat pe rigurozitate juridi-că, fiind controlat de consilieri sovietici, mareşalul aminţit că nu a cunoscut anumite aspecte ale masa-crelor, pogromurilor de la iaşi, odessa, condiţiile dedegradare fizică din transnistria. totuşi, la 13octombrie 1942, îngrijorat de soarta războiului, ionantonescu a oprit deportările în transnistria şi apermis revenirea unor copii orfani, ca şi plecareaunor evrei în Palestina pe vase cumpărate de evreibogaţi. aceste măsuri nu fac din mareşal un salva-tor, ci un strateg politic, de conjunctură.

cartea semnată de teşu Solomovici, mareşalulion Antonescu – o biografie, editura teşu, 2011, aapărut în două ediţii, însumând 3000 de exemplare,din care numai câteva au fost cumpărate în israel,iar peste 1500 în românia. au avut loc mai multedezbateri legate de această apariţie – la B1tv,moderator ion cristoiu, la librăria MihailSadoveanu din Bucureşti, cu cinci invitaţi, care auprezentat cartea, la sediul fcer, moderator dr.liviu Beris, preşedinte al asociaţiei evreilor dinromânia victime ale holocaustului, la otv, mode-

rator dan diaconescu. vom enunţa pe scurt opiniileunor participanţi. la B1 tv discuţia a dus la o„lustruire a monumentului” lui ion antonescu, faptreprobabil nu pentru evrei, cât pentru societateacivilă românească. deşi autorul a pus accentul pecaracterul antisemit al politicii antonesciene, parti-cipanţii s-au întrecut în laude la adresa patriotismu-lui şi caracterului eroic al personajului. despre mar-tiri nu prea le place unora să vorbească. ion cristoiua reuşit să dirijeze discuţia după bunul său plac şidupă simpatia sa deschisă pentru mareşal, uitând cănu au trecut decât trei decenii de când era redactor-şef adjunct la ziarul scânteia tineretului, unde vor-bea şi scria altfel. la librăria Sadoveanu, unde s-alansat cartea în prima ediţie, au participat NicolaeBreban, acad. răzvan theodorescu, aura christi,redactor-şef la Contemporanul, jurnalistul Sorin

roşca Stănescu şi psihologul, traducătorul veronicaBârlădeanu. la sediul fcer cartea a fost discutatăîn baza unor analize efectuate de dr. liviu Beris şidr. alexandru elias, în cadrul unei întruniri aParteneriatului pentru combaterea antisemitismu-lui. cartea a fost considerată dăunătoare pentru ten-dinţa autorului de a-l admira pe antonescu ca mili-tar, ca politician (până în anul 1940), ca „salvator alevreilor” (regăţeni), în anii războiului. dar nimeninu a ignorat efortul autorului de a prezenta cât maimulte aspecte legate de perioada dictaturii antones-ciene. Se ştie că nici teşu Solomovici nu a negatniciodată holocaustul din românia, dimpotrivă,într-o carte anterioară a numit transnistria „uncimitir evreiesc”. istoricul dr. lya Benjamin s-a refe-rit la unele imprecizii în textul cărţii, iar dr. alflorian a fost mult prea vehement, pentru a se puteareţine un reproş concret.

acum ne vom opri la cartea mult discutată,care, sigur, nu va trece neobservată de cititorii debună credinţă şi de… rea credinţă. autorul menţio-nează de la început o lungă serie de autori din scrie-rile cărora a citat pasaje, a preluat date utile pro-priei lucrări. o bibliografie la final ar fi fost mai edi-ficatoare. acad. răzvan theodorescu numeşte, înprefaţă, această apariţie drept „o carte aşteptată”.Sunt demne de interes citatele din ceea ce au spusdiverse personalităţi despre antonescu – regeleMihai i – „a fost un bun român, un patriot” , regeleferdinand – „ regele… ştie cât îţi datorează româniaMare”, fănuş Neagu –„nemurirea eroilor nu poate fiîmpuşcată”, regele carol ii – „ antonescu? o cana-lie, un trădător”, al. Paleologu – „un mediocru

megaloman”, Marin Preda – „un militar implacabil”,horia Sima – „fire orgolioasă, o cruzime înnăscută”,iuliu Maniu – „am fost adversari politici, nu cani-bali”, hitler – „antonescu poate fi crezut integral”,emil cioran – „era, poate, un nebun… dar a salvatcel puţin 600.000 de evrei-români”, adrian Păunescu– „te căutăm cu dor/ ion eşti tu, ion sunt eu/ion e unpopor”, andrei Pippidi – „războiul n-a fost purtat deantonescu împotriva unui inamic înarmat, ci contraunor mase de civili fără apărare. Soarta populaţieievreieşti din românia… a luat formele jafului,deportărilor şi asasinatului organizat”, gh. Buzatu –„a înţeles spiritul epocii şi i-a imprimat cursul cores-punzător”, constantin argetoianu – „are maţe pes-triţe”, Bela vago – „atitudinea conducătorului faţăde evreii regatului a fost mai blândă decât cea expri-mată faţă de evreimea din teritoriile recuperate”,adrian cioroianu – „el rămâne o victimă a istoriei,un destin tragic, dar nu un erou cu majusculă”, alex.Mihai Stoenescu – „Personalitatea sa va rămânesubiect de controversă pentru totdeauna”, şerbanrădulescu-zoner – „antonescu ajunsese să-şi piardăminţile, făcea numai ce credea el”. etc.

cine citeşte acest mănunchi de citate va rămâ-ne descumpănit. o derută evidentă domneşte şiacum în privinţa „încadrării” sau aşezării în istorie alui ion antonescu. Mai realiste ni se par aprecierilelui al. Paleologu, andrei Pippidi, Bela vago, adriancioroianu, alex Stoenescu, rădulescu-zoner, traianBăsescu, dan Berindei ş.a. Nu vom analiza aici celeopt sute de pagini ale cărţii, o recomandăm ca pe olectură accesibilă. fiecare cititor poate să-şi formule-ze o opinie sau să afle ceva nou. există două atitu-dini opuse în privinţa Mareşalului – evreii dinromânia, nu numai din Basarabia, Bucovina, nu aucum să-l ierte pe antonescu pentru nimicirea a peste250.000 de evrei din românia Mare, din ucraina.este imposibil să ierţi un călău. Personal am pierdutdoi bunici, împuşcaţi pe malul Bugului, părinţii meiau fost nevoiţi să părăsească herţa de teama depor-tării, toţi evreii din toată românia au trăit timp dedoi-trei ani sub spectrul exterminării fizice, deşi ea afost limitată temporar, iar salvarea nu a venit dinmilostenia lui antonescu, ci de pe tranşeeleStalingradului, ca şi din intrarea în război, în decem-brie 1941 a Sua. atitudinea românilor este diferită,deşi mareşalul, cum arătam, a distrus o armată, prinîncăpăţânarea de a merge alături de hitler până la„capăt”. capătul i-a fost fatal lui şi ţării. Să nu uitămcă o mare vină pentru criza româniei o poartă dicta-torul Stalin, care în lăcomia şi cinismul său a smulsteritorii de care urSS nu avea nevoie, nu avea nicidreptul de a şi le însuşi. iar comunismul în româniaa venit cu tancurile sovietice, fapt pentru care unii îlînvinuiesc pe antonescu, alţii pe evrei, alţii peregele Mihai. Nu, chruchill a fost cel care a aceptatcu simţul său deosebit, că soarta româniei estepecetluită, el i-a cedat lui Stalin Balcanii, cu excep-ţia greciei. Nici nu avea ce face, Marea Britanie eramai slabă, sub aspect militar, decât urSS.

cartea lui teşu Solomovici nu este un demersistoric în sensul ştiinţific, pe lângă unele accenteregretabil-elogioase, autorul reuşeşte să redea şifaţa anti-umanistă a unui om care şi astăzi, pentrumulţi cetăţeni ai acestei ţări este un idol, în spiritulpoetului exaltat adrian Păunescu. Să ne amintim căînsuşi dictatorul ceauşescu cocheta cu un cult redi-vivus al lui antonescu, în atitudinea sa antisovieticăşi antirusă, Marin Preda a fost încurajat să scrieromanul delirul, exploatându-se talentul, dar şi nai-vitatea marelui romancier.

ceea ce ar fi în sarcina istoricilor, indiferent deapartenenţa etnică, este o punere „cap la cap” a fap-telor istorice, o destrămare a unei confuzii şi a unorcontradicţii duse uneori la extrem. ion antonescutrebuie aşezat acolo unde îi este locul, la fel cum aufost aşezaţi alţi dictatori. acad. răzvan theodorescuspunea cu amărăciune – „românii iubesc dictatura”.Sperăm că nu are dreptate. r

Boris Marian

O biografie a lui Ion Antonescu şi ecourile ei

Există două atitudini opuse înprivinţa Mareşalului – evreii din

România, nu numai din Basarabia,Bucovina, nu au cum să-l ierte pe

Antonescu pentru nimicirea a peste250.000 de evrei din România Mare,

din Ucraina. Este imposibil să ierţi uncălău. Personal am pierdut doi

bunici, împuşcaţi pe malul Bugului,părinţii mei au fost nevoiţi să

părăsească Herţa de teamadeportării, toţi evreii din toată

România au trăit timp de doi-trei anisub spectrul exterminării fizice, deşi

ea a fost limitată temporar.

30

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

***

calc pe muzică în dimineţa aceasta ca pe uncovor fermecat şi-mi închipui că sunt copil şi măplimb pe malul caraşului cu speranţa că voi întâlniiarăşi ţiganca aceea care şi-a ridicat poalele şi mi-aarătat curul aburind ca o pâine abia scoasă de subţest imaginaţia îmi lucrează intens ca un stol degrauri în vie când tata după câteva pahare de răchiebăute cu vecinul nu mai găsea talanga şi începea săînjure cât îl ţinea gura „dumnezeul mamii lor degrauri poate chiar ei mi-au ciugulit-o şi acum ce măfac o să mă lasă fără nici un bob şi ion în loc să măajute e iar cu poezia în cap şi de necaz mai dădea unpahar de răchie pe gât

***

că viaţa e o fericire îmi aduc aminte ori de câteori cucuveaua împăiată din hol sparge cu cioculoglinda şi-i pătrunde în măruntaie Plictisită de atâtasingurătate îşi caută acolo o companie şi se bucurăcând vede o ureche de logofăt abia întoarsă de la pro-menada de seară „uite e tocmai ceea ce îmi trebuie”exclamă mulţumită şi se chirceşte pe un ciob adică oureche din vechime care a auzit atâtea nu se dăînapoi să se desfete şi cu nişte sunete din gât decucuvea asta în timp ce chiloţeii tăi cu danteluţe moistau întinşi la uscat în bucătărie deasupra aragazu-lui asta în timp ce tu toci mărunt pătrunjelul iarnările delicate îţi cad pradă mirosurilor făcându-tesă te miri chiar şi de propria-ţi prezenţă aşa se ducedracului toată ştiinţa inventatorilor de cântare pen-tru surplusuri de frumuseţe Posibilitatea că veiajunge într-o zi la casablanca nu ţine de cald Sâniiîncep să ţi umfle şi să se îmbibe de arome o iaurazna din halatul de baie Scapă de sub control pre-cum accizele la tutun Se iau în piept cu nicoleta luciuîn creierul poeţilor pe tarabele pieţii în rafturilebibliotecilor e o invazie de sâni întreprinzătorii nuscapă nici ei pulsul momentului au ieşit la colţuri destrăzi şi vând cerculeţe de catifea în toate culorilenumai bune să se lipească pe ochi şi să apere de epi-demia de sâni cucuveaua se retrage să atârne încontinuare de un amărât de cui şi să se întreberesemnată oare ce-or mai născoci pentru lehamite

***

Puţină tristeţe mă va încerca totuşi când va fisă mor nu voi mai auzi valurile mării vuind pe aco-perişul blocului nu voi şti niciodată lângă cine te veitrezi dimineaţa cum îi vei povesti surâzând cât debine ai dormit şi cât de frumos m-ai visat nu mă voifrământa şi eu alături de tine întrebându-ne ce vomface cu atâta vară dacă iernile şi alte nimicuri cums-a întâmplat şi cu ticăloasa mea de viaţă dumnezeuşi le ia înapoi

***

am avut şi de astă dată dreptate spunându-ţisă nu te aştepţi la nimic mai bun decât ţi-a dat dum-nezeu poemele îşi pierd de la o zi la alta însăşi raţiu-nea de a fi tot întrebându-ne cine le scrie şi de ce lescrie răul e mult mai mic dacă le lăsăm în pace şi nedezicem de ele dacă nu li se atârnă de coadă ca niştecutii de conserve expirate numele unor poeţi glorioşiaminteşte-ţi de câte ori nu cad în genunchi şi măminunez de perfecţiunea sânilor tăi fără să-mi trea-că prin cap că ei sunt opera unei mame şi a unui tatăunde mai pui şi faptul că nici poetul nu mai e ceea cea fost cândva nu mai priveşte noapte de noapte lalună nu mai rătăceşte tânguitor printre plopii fărăde soţ plimbarea în doi într-un cartier liniştit înamurg e o întâmplare banală poate chiar desuetă omână delicată străvezie ca mirosul teilor înfloriţi numai face pianul să oprească pe nimeni cu o muzică devivaldi dinaintea unei ferestre deschise poetul deastăzi după-amiaza când te întorci acasă îşi ridicăochii de pe tastatura calculatorului şi pândeşte să tevadă aruncându-ţi în grabă hainele pe dormeză să-ţiscoţi sutienul şi bikinii la aerisit pe balcon să-i scapide aromele şi căldura trupului tânăr te priveşte

îndelung gândindu-se cum să scrie poemul care înce-pe cu sfârşitul care să-ţi dea senzaţia când îl citeştică deasupra capului îţi trosneşte un acoperiş în baieapa din duş clipoceşte atingându-ţi pielea arămiecum nu e el apa aceea poetul se mulţumeşte să-şiapropie nările de bikini să-i respire până ce se vorevapora şi nu mai rămâne din ei decât o boare plân-ge apoi de fericire că e viu umplându-ţi cupele sutie-nului cu lacrimi se bucură după aceea că vine searaşi cheamă greierii în poem să fie ei bodigarzii ce-lapără noaptea de singurătate

***

Spânzurători tandre şi molatice havuze îşipotrivesc în oglindă surâsul gata să întâmpine gâtu-rile noastre încă aburind de amintirea unei senzua-lităţi perverse în tihna de alcov a verbului îţi privescglezna erudită de femeie trecută prin multe şi min-tea mi se învolbură de o uniformă de liceană devora-tă de buze în delir într-o după-amiaza de septembrieîn parc când o ploaie măruntă şi rece nu m-a împie-dicat să-i deschei nasture după nasture bluza oare cemai face colega ta de bancă margareta năluca aceeapândindu-ne de după copaci „parcă dumnezeu mi-aluat minţile” ţi-a mărturisit a doua zi la infirmerie„nu am mai putut să-mi iau ochii de la voi până nuam simţit că sub piele îmi agonizează furnici şi ca săscap de fierbinţeală mi-am aruncat toate hainele depe mine” spune-mi de ce aerul pe care îl respirămacum e tot mai puţin ca şi cum ar fi aer de colecţieadunat strop cu strop de pe nările cârtiţei

***

în camera noastră muzicală nici tu nici eu numai supravieţuim prin cuvinte le rostim atât de rarcă ni se pare că auzim foşnetul îndepărtat al unorgândaci de bucătărie vine seara şi te găseşte tottăcută întinsă pe covor cu pleoape închise de parcă ţile-ar fi lipit cineva cu timbre fiscale eu stau în foto-liu şi te privesc din semiîntuneric şi simt cum creşteîn mine spaima de moarte e greu să-mi dau seamadacă văd cu urechile şi aud cu ochii mă întreb dacăsmocul de păr din valea delirului nu şi-a schimbatculoarea să mă conving că e cu adevărat cel pe careîl ştiam aprind lumina fără să mă gândesc că teexpun privirilor libidinoase ale vecinilor din bloculde vizavi ce le pasă lor că în creierul meu vechii grecifumează tacticos şi poartă conversaţii savante des-pre o femeie cu trupul roşu atârnând ca un tablou peperetele alb de dinainte de a fi fost inventată marearoşie

***

azi noapte luna urcase mai sus decât sufletulmeu atingându-mi ţesătura ochiului mort ritmul şivibraţia ei mă hărţuiesc şi acum cu o interminabilămetamorfoză de trupuri fierbinţi pe care aş vrea săle trag pe mine ca pe propria cămaşă de palme moicare aş vrea să-mi acopere fruntea să acopere voca-lele acestea obsesiile lor ce le rod până şi golul dinpântecul de tinichea departe de zgomotul întreruptde lumina verde crescută din pietre din arbori

***

Sufletul meu asaltat de durere e o ecuaţie stan-dardizată a cameleonului nu-l aiuriţi cu axiomedaţi-i o felie de pâine cu gem şi-i va fi de ajuns să seimagineze un spin în călcâiul florăresei de la metrougata să strige şi să vă râdă în faţă cu gura până laurechi „e o fericire când nu poţi să-ţi mai suporţiviaţa să ştii ce ai de ales” nu vă aşteptaţi să-i găsiţipe urme rumeguş care să vă ducă la el doar doar văva ierta doar doar veţi scăpa de obsesia răului ce il-aţi făcut e demult într-o memorie de gramofoneşuat în zaţul de pe fundul unei ceşti de cafea demultse bucură de confortul atât de puţin mediatizat de alocui în şifonierul bunicilor

***

îţi întind palmele păşeşte fără de reţinere peele tălpile tale mici lasă-le să se desfete pe liniile vie-ţilor pe care nu am apucat să le trăiesc nu-mi maispune cum mi-ai spus de atâtea ori că ai senzaţia căsub bătături se ascund nişte ochi de pisică şi ţi-eteamă să nu se spargă ca nucile când îi calci sau căprin arătătoare îmi curg râuri de miere că altfel numi-ar zumzăi tot mai des prin creier roiuri de albineaşteaptă să vezi dacă vom fi norocoşi iepurele şi pit-palacul vor da foc lanurilor de grâu şi amintirile dincopilărie se vor întoarce între nevrozele din aparta-mentul din strada theodor speranţia dar poate vreisă auzi ceva real o poveste despre o lampă cu petroldespre mirosul acela greu năclăit în nări iarna cândse înserează devreme şi untdelemnul nu era de ajunssă scapi de usturime surâzi chestiile astea nu trebu-ie să ne facă să suferim atunci depărtarea dintre noiera aşa de mare de parcă am fi fost doi călători rătă-ciţi pe distanţa dintre două sate ruseşti pierdute însiberia pe care oboseala îi găsea totdeauna înaintede a se întâlni eu eram adolescent şi nu aveam cucine schimba cărţile după ce le-am citit tu încă nu tenăscuseşi şi nici nu te gândeai că nu vei avea cu cineîmpărţi cutia de caramele îţi întind palmele nu maişovăi şi păşeşte odată căci nici o rană nu e mai dure-roasă decât ezitarea hai să ne prefacem că nu nedăm seama cât suntem de neajutoraţi şi ai nimănuiîncât până şi cele două capete ce le purtăm pe umeripar a fi ale unor străini

***

Nu mă potolesc criza mea de imaginţie intră încriză şi ea poemul incoerent aburind ca o cernealăproaspătă cuprins de revoltă scârbit cum mă gân-desc că numai patul tău poate fi când îl împarţi cualt bărbat şi nu cu mine pe care îl scriu acum cândîţi simt mişcările de felină în sânge e un poem anti-criză nebunia îmi înghesuie în cap toate rochiile taleşi le dă foc fum cu miros de grăsime greu horcăind înurechi cum în copilărie cel de la pârlitul porcului îmiînghite nările şi le ronţăe cu belşuge cu tot navighezpe calculator în draci ca şi când aş umbla abuşeleape patru picioroange îmi măsor respiraţia în centi-metri între o ceaşcă de cafea şi alta scaunul de ală-turi e un necunoscut un intrus abracabrant ce nici-când se ridică pe vârfuri nu-mi ajunge la umeri şi cadezamăgirea să fie deplină îmi zice că nu există nicio mare afrodisiacă atunci pentru el cum o incizie pesuflet să fie drumul cel mai scurt către delirul verbu-lui atunci cine să scrie poemul anti-tu dacă nu eu

***

capul îmi uruie cum un tramvai de la mijloculdeceniului şase al secolului douăzeci pe strada joze-finii din timişoara atunci eram fericit că puteam săplâng cât vreau chiar ascunzându-mă în cuşca câine-lui voiti din greoni nici nu mă gândeam că într-un altsat din banat există un copil ungureanu cornel cealeargă ca şi mine după cerc sau că şerban foarţă seplimbă pe malul dunării la turnu severin cu o dom-nişoară chelnăriţă pe care a îmbrăcat-o din călcâiepână în creştet în rime pentru a-şi face o rezervăserioasă pe când se va hotărî să scrie cărţi acum stauşi mă întreb dacă nu am renunţat prea devreme săplâng afundându-mă aşa dintr-odată ca într-o priva-tă de ţară în piele de om bătrân. r

ion Cocora

Viaţa ca o roată (fragmente)

31

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

al doilea roman dintr-un cvintet dedicatislamului, Cartea lui saladin (1998;humanitas, 2011) este povestea recu-ceririi ierusalimului din mâinile cru-

ciaţilor creştini, în secolul al xii-lea, sub comandasultanului Salah al-din (1138-1193; pentru euro-peni, Saladin), fondator al dinastiei aiubizilor înegipt şi Siria şi nume care a intrat în istoria europeimai ales prin confruntarea militară cu aproapelegendarul richard inimă de leu, în timpul celeide-a treia cruciade creştine.

autorul acestui roman, tariq ali (n. 1943), esteun scriitor britanic contemporan de origine pakista-neză, de profesie istoric, romancier, activist politic şichiar regizor, născut musulman, dar crescut şi edu-cat într-o atmosferă mai degrabă liberală, graţiecăreia a ajuns să se afirme pe scena britanică în pri-mul rând ca intelectual de stânga, foarte activ îndezbaterile contemporane. alter-ego-ul său în acestroman este, paradoxal în aparenţă, o femeie, respec-tiv una dintre soţiile lui Saladin, jamila, fiică de„sultan luminat”, care primise aceeaşi educaţie ca şifraţii săi. această femeie afirmă că, citind lucrărileunui mare savant al lumii islamice, şi-a „întărit oconvingere pe care o aveam din instinct, anume căraţiunea umană este superioară tuturor credinţelorreligioase, inclusiv celor care sunt ale noastre şinumai ale noastre”.

atribuirea unor idei apropiate autorului uneifemei mai are, în acest roman, şi o altă raţiune: în totceea ce zugrăveşte romanul, în plan istoric, politicsau religios, autorul respectă pe cât posibil cu fideli-tate adevărul istoric, astfel încât personajul princi-pal, sultanul Saladin, ca şi întregul său anturaj poli-tic, împreună cu faptele lor, reconstituie, pe bazaunor surse istorice atât musulmane, cât şi creştine, opersonalitate cu totul specială a lumii medievale,surprinsă în mijlocul unor evenimente cruciale. cumînsă istoria medievală nu pomeneşte nimic desprefemei, şi cu atât mai puţin despre viaţa lor privată,tariq ali profită de această lacună a istoriei pentrua conferi senzualitate poveştii sale, dar şi pentru aface din personajele-femei portavocea unor convin-geri, trăiri şi comportamente de neimaginat pentrulumea musulmană. Să nu uităm că, la nivel decunoştinţe clasice, principala referinţă a unui euro-pean când vine vorba de „persani” şi haremuri, esteMontesquieu, cu care pactul ficţional este atât destrâns, încât uităm adesea că el nu este decât unfrancez deghizat în haine persane. de aceea, o lectu-ră a islamului prin filtrul unui musulman autentic,nu însă şi fundamentalist, reprezintă o confruntarenecesară pentru oricine doreşte să depăşească ste-reotipurile clasicilor.

Povestea lui Saladin este istorisită episodic şiconfesiv, ca în poveştile şeherezadei (mai puţin sus-pansul, care nu este o miză aici), de către sultanulînsuşi, în faţa unui scrib evreu fictiv, ibn yakub. Peacesta îl alege sultanul pentru a-i transcrie memorii-le, în detrimentul cronicarilor săi musulmani, deza-vuaţi pentru exagerările şi stilul lor înflorit.Sultanul doreşte să-şi dicteze amintirile unui om

„care să nu se dea înapoi de la a scoate adevărul laiveală” după moartea sa. acest scrib, a cărui prezen-ţă colaterală ajunge să conţină şi câteva episoadeproprii, unul chiar tragic, va câştiga treptat priete-nia celor mai apropriaţi oameni din jurul sultanului,având un acces privilegiat inclusiv la culisele vieţiide harem şi însoţindu-l pe sultan, pe parcursul maimultor ani, în cele mai importante dintre incursiuni-le sale militare consemnate de istorie. Practic, întâl-nirea lor debutează sub semnul nostalgic al aminti-rilor sultanului despre pierderea ierusalimului, înfaţa „barbarilor” cruciaţi, şi se încheie cu un epilog cerezumă anii care au urmat recuceririi acestuia desub dominaţia „franjilor” şi ultimele zile ale sultanu-

lui, răpus de complicaţiile unei răceli înainte de aînfăptui un drum ritualic la Mecca.

întregul roman se concentrează în jurul perso-najului principal, construit atât ca războinic, cât şica înţelept musulman, dedicat timp de patruzeci deani aceleiaşi cauze politice, dar care nu încetează înnici un moment să mediteze asupra condiţiei sale, afundamentelor religiei şi islamului însuşi. Mareanoutate o constituie pentru cititorii profani nu atâtmodestia şi austeritatea traiului său, simţul onoareisau venerarea înaintaşilor, cât în primul rând oroa-rea de război şi preţuirea vieţii ostaşilor săi. la fel caşi tatăl şi unchiul său, care-i sunt modele, Saladin

crede că în război nu tre-buie să intri decât „cândnu e altă cale” şi că „nu etotdeauna uşor să ieihotărâri care afecteazăviaţa atâtor oameni”.importanţa acordată vie-ţilor omeneşti, spiritulonest, nerăzbunător, do-vezile de milă şi iertarearătate în momente isto-rice în care confraţii creş-tini au cutremurat istoriacu actele lor de cruzime şilăcomie, nu sunt rezulta-tul unei viziuni romanti-ce, cum s-ar putea crede,ci au fost explicit consem-nate de istorie, în paralelcu masacrele sângeroase

şi inutile ale cruciaţilor. dimpotrivă, aşa cum varelata unul din învăţaţii sultanului, „au existat niştenebuni cu minţile înfierbântate, pentru care jihadulînsemna o stare de război permanent cu franjii, darSalah al-din nu a încuviinţat niciodată o asemeneaconcepţie”.

ca şi în excepţionalul roman istoric al luirobert graves, eu, Claudius (humanitas, 2003),sultanul crede despre biografia sa că este rezultatulunor circumstanţe arbitrare ale destinului: „Nu sun-tem niciodată pe deplin stăpâni când vine vorba depropria noastră biografie, ibn iakub. allah ne împin-ge într-o anumită direcţie, curajul şi îndemânareacomandanţilor noştri pot schimba cursul bătăliei,dar, în cele din urmă, foarte mult depinde de soartă.în mare măsură viitorul nostru este determinat decine trăieşte şi cine supravieţuieşte pe câmpul deluptă sau pe drumul care duce acolo unde o să aibăloc bătălia”. cu privire la acest lucru, proba de foc (lapropriu şi la figurat) a deşertului se dovedeşte denetrecut pentru europeni, învinşi într-o bătălie con-semnată de istorici ca o gravă eroare de tactică mili-tară din partea cruciaţilor: „unii au căzut pur şi sim-plu sleiţi de oboseală. (…) înnebuniţi de sete şi pâr-joliţi de soare, cereau apă, rugându-se la dumnezeullor şi pe urmă la allah, spre marea scârbă a cavale-rilor din ordinul templierilor şi al cavalerilor deMalta”. iată şi imaginea combativului richardinimă de leu, căruia nici măcar istoria europeanănu i-a iertat comportamentele schimbătoare şi opor-tuniste, de data aceasta însă prin ochii unui dregă-tor musulman: „am vorbit separat cu trei cavaleri.după cum spuneau ei, luptă cu ferocitate doar cândeste înconjurat de alţi cavaleri. ei o ţin una şi bunăcă este în stare de viclenie josnică, de trădare şi delaşitate şi se ştie că a părăsit câmpul de bătaie înain-tea tuturor soldaţilor lui când a simţit că se apropieînfrângerea. execuţia prizonierilor noştri la accra afost opera unui şacal, nu a unui leu”.

consideraţiile teoretice despre religia musul-mană sunt prezente la tot pasul şi la un moment datchiar supuse dezbaterii de către un gnostic catharsosit în împrejurări politice extraordinare la curteasultanului. în faţa acestui personaj, teologii musul-mani afirmă că secretul absolut al religiei lor esteabsolvirea de teama de moarte: „islamul a terminatcu teama asta de moarte. aceasta este una dintremarile noastre împliniri, căci, fără a termina cuteama asta, nu putem merge înainte. Suntem ţinuţipe loc”. reuşita aceasta, va replica gnosticul francezdin toulouse, are însă o explicaţie foarte simplă,deoarece, după moarte, „cerul (islamic, n.m.) înlătu-ră toate interdicţiile puse pe pământ”: „cerul vostrueste cel mai voluptuos din câte există. cavalerilorvoştri, care cad luptând în jihad, nu li se promit celemai minunate plăceri în ceruri? erecţii care ţin lainfinit şi un număr nesfârşit de hurii din care săaleagă, în vreme ce sorb râuri întregi de vin”.

romanul lui ali este, de la un capăt la altul, osurpriză: rafinamentul oriental se îmbină cu simpli-tatea mesei sultanului („nişte pâine de grâu”, „omodestă mâncare de fasole, o farfurie plină cu cas-traveţi proaspeţi, ceapă, usturoi şi ghimbir şi nimicaltceva”), prejudecăţile à la montesquieu desprefemeile din harem sunt zguduite de iubirea homose-xuală dintre două sultane şi de folosirea eunucilor înscopuri erotice, fapte care nu antrenează nici un felde pedepse, iar dovezile de cruzime şi „barbarie” semută mai ales în tabăra „franjilor”. concluzia ar fi călumile orientale imaginate de europeni trebuie lăsa-te în urmă. ele nu vorbesc la fel de limpede ca celeautentic orientale. r

* tariq ali, Cartea lui saladin, traducere dinengleză şi note de carmen Paţac, Bucureşti,humanitas fiction, 2011

simona drăgan

Poveştile sultanului

Povestea lui Saladin este istorisităepisodic şi confesiv, ca în poveştileŞeherezadei (mai puţin suspansul,care nu este o miză aici), de cătresultanul însuşi, în faţa unui scrib

evreu fictiv, Ibn Yakub. Pe acesta îlalege sultanul pentru a-i transcrie

memoriile, în detrimentulcronicarilor săi musulmani, dezavuaţi

pentru exagerările şi stilul lorînflorit.

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

Aura christi ■ nietzsche şi marea Amiază

Nicăieri nu veţi găsi viul „normal”, curgând în făgaşurile lui fireşti, în textele AureiChristi, ci viul excesiv, hiperboliza(n)t, esenţializat prin calitate. e altceva, ceva cenu se găseşte spontan, cuminte, potolit, ci un exces rezultat în urma construcţieide sine. unii ajung la el, alţii îl caută pe durata unei întregi vieţi, sau, dimpotrivă, îlevită: e o chestiune de „istm”: de potecă fragilă, trasată peste abis, asemenea celorcare se găsesc cu nemiluita în Făgăraşii copilăriei mele, desenate înfricoşător, ten-sionant, între două prăpăstii. unii trec, alţii se lasă păgubaşi: în viaţă este la fel...

Ştefan BorbélyAm terminat de citit cu înfrigurare Nietzsche şi Marea Amiază (…) un elogiu excepţional adus vitalis-mului injectat de solarul divin, reflectat magistral prin textele unor Berdiaev, Şestov, Kierkegaard şi maiales Nietzsche. Filiaţia cea mai puternică şi mai transparentă care îmi vine în minte după parcurgereapaginilor tale este Rudolf Otto: deşi nu are nevoie să-l citeze niciodată explicit, cartea este infuzata deconceptul de «numinos», acel sacru inefabil intuit de teologul german în lucrarea sa capitală, DasHeilige. te felicit pentru acest volum, exemplar în toate sensurile, şi sunt convins că oamenii cărora lise adresează nu vor mai fi aceiaşi după parcurgerea sa.

Cătălin Ghiţă

legătura indisolubilă dintre sufletulimaterial şi corpul atât de concret, înprecaritatea lui anatomică şi fiziologicăeste realizată printr-o suită de imagini

cu detentă metaforică amplă, dar şi prin notaţii detulburătoare sugestivitate a referenţialităţii.daimonul poate fi însă văzut şi ca o reprezentare ainspiraţiei, a momentului de maximă concentrare şide învoluburare afectivă, în care eul creator nu îşimai aparţine, iese din limitele strâmte ale propriuluisine, pentru a se regăsi într-un spaţiu al absolutuluişi al aspiraţiei neostenite spre puritate şi frumuseţe:„daimonul meu vine de departe/ în gazda făpturiimele,/ eu ştiu când vine căci mă izbeşte/ cu ploi destele,/ îmi umflă gleznele, ţiitoarele mersului,/ îmipâlpâie inima ca o flacără,/ îmi usucă limba ca pe undeşert sălbatic/ pe care numai leul din leoaică seadapă,/ îmi spulberă ochii ca pe două spurcăriuni alevederii,/ se şterge el cu sprâncenele mele (...)”.daimonul e cel care dictează destinul creatorului, îiimprimă un ritm specific, cu totul distinct de ritmulexistenţei comune. cuvintele creatorului sunt celepe care le enunţă daimonul, cu legile lui paradoxale,care nu se supun nici unei alte instanţe, raţionalesau de alt fel: „îşi pune el cuvântul lui în creierulmeu,/ albindu-l cum cerul le-a albit pe stele/ şi uităsă spună de ce a venit/ şi pleacă mai falnic decât totuniversul/ şi mie îmi lasă ca amintire doar versul/ şicuvântul aurit/ şi se duce şi mă lasă/ şi de mine nicică-i pasă,/ de mine care-i sunt casă,/ bărbat ţeapăn şizâmbit”. fiziologia poeziei, aşa cum o imagineazăNichita Stănescu, este dictată de făptura supranatu-rală a daimonului, de ritmul inconstant şi paradoxal

al inspiraţiei, aceea care imprimă, în fond, metabo-lismului creaţiei doza de transcendenţă necesară.

avem, poate, de a face, în această poezie, cu ometaforă a cunoaşterii poetice, acel tip de cunoaşte-re care prespune dăruire, jertfă de sine, anulare adatelor omenescului şi, în cele din urmă, extaz al ilu-minării ontice. referindu-se la capacitatea poetuluide a plasticiza intens propriile viziuni, N. Manolescuobserva că „Poezia, deci, nu mai exprimă, nu maiarată, nu mai sugerează lumea: ea a devenit lume, afăcut din lume instrumentul ei muzical şi dinlucruri, coardele sau clapele ei inefabile. copaci-cuvinte, aştri-cuvinte, păsări-cuvinte: cuvintele sescurg în lucruri şi lucrurile în cuvinte. aici găsimpoate aspectul cel mai revoluţionar artistic al poezieilui Nichita Stănescu şi el constă într-un dubluraport: de substanţializare a limbajului şi de poetiza-re a realului. Sesizăm însă şi o deplasare de accentde la una spre alta: dacă iniţial poetul pare a vorbiliric prin obiecte, atrăgând realul în sfera vocabula-rului, ulterior el va împinge vocabularul în sfera rea-lului, populând lumea de verbe şi de substantive.obiectul-cuvânt devine cuvânt-obiect; realitatea îşiasumă legile gramaticii; lumea se comportă tot maimult ca un limbaj ce alcătuieşte fraze sau se fărâmi-ţează în silabe şi în sunete”. imaginile ascensionalesunt dominante aici, ca şi notaţiile ce sugerează efor-tul, truda, oboseala pe care o presupune cunoaştereapoetică. „vulturoaica” poate fi privită, într-un anu-mit sens, ca plasticizare a poeziei, a modului liric dea descifra sensurile existenţei: „Stârneam şi înnebu-neam vulturoaica,/ mort de oboseală, căţărat pepisc,/ în loc să găsesc nori, crivăţe, stele albastre,/ amgăsit-o pe vulturoaică stând pe ouă./ am fluierat laea, am urlat la ea, i-am cântat:/ ea, calmă şi mărea-ţă, sus în vârf/ domnea peste ouăle ei din cuib./ amvrut s-a alung,/ dar mi-a sfâşiat obrazul cu pliscul”.Poetul se imaginează pe sine în postura unui călătorcare, după parcurgerea unui traseu chinuitor, seregăseşte în spaţiul ideal al poe-ziei şi, mai târziu, depune măr-turie despre cele văzute acolo:„vă spun şi vouă:/ Pe munteleăsta nu e de urcat,/ pentru că nue de văzut nimic!/ vă zic şivouă:/ ce-a fost de văzut a văzutvulturoaica”. dinamica ascen-sională a imaginilor, ca şi tonali-tatea vag oraculară, imprimăpoeziei o ţinută vizionară şi oalură autoreflexivă. Poetul îşifăureşte, însă, şi un autoportretliric, în linii estompate, în trăsă-turi austere, de un anume dina-mism al reprezentării simbolice.Meditaţia asupra cuvântului, cainstrument gnoseologic şi formăde trăire poetică reprezintă unadintre temele fundamentale aleliricii lui Nichita Stănescu, poetpreocupat cu deosebire de meca-nismul facerii poemului, de„fiziologia poeziei”. referindu-sela poetica nichitastănescianădin ultima parte a activităţiiartistice, criticul cristian Moraru arată că „nonsen-sul şi fiinţa (devenită ne-fiinţă astfel) nu se mai potcompleta reciproc, în ciuda eforturilor disperate alepoetului. iluzia gnoseologică este dublată de carenţe-le intim-ontologice. Pe de altă parte, jocul pur, auto-generator şi suficient sieşi, al semnificantului poetic,

fiind deja înţeles ca ale-gorie supremă a futilită-ţii, subiectul nu mai arepractic nici o garanţieontologică. de aici, dispe-rarea, sentimentul tragical limitării şi morţii,parabolele disoluţiei,apocalipticul, «crepuscu-larul zeilor», dezabuza-rea, imageria agresivă,«căderile», precaritateasinelui amplificată cos-mic, singurătatea anihi-lată”.

impregnat cu sen-suri ale disoluţiei şi ale

nonsemnificaţiei, cuvântul capătă, în semn 22,însemne ale thanaticului, se încarcă de negativitate,devine un pseudonim al neantului: „cuvântul esteun cap fără de craniu, –/ un cimitir fără de morţi”.cuvântul se contaminează însă şi de semnificaţiilelogosului divin, ale acelui cuvânt învestit cu semnifi-caţii şi valenţe sacrale, întemeietor, ce reprezintă, înacelaşi timp, o treaptă spre absolut: „ah, doamne, cestraniu mi-ai părut tu că poţi,/ un înţeles făr’ de-nţe-legere,/ un răspuns nechemat,/ o alegere votată pescoici, o alegere,/ pentru peştele pictat./ veneau cuochii smulşi din orbite/ să te contemple petine,/veneau cu timpanele toate zdrelite/ să te audă,divine,/ cuvântule cap fără craniu,/ cimitir fărămorţi”. în viziunea poetului, cuvântul mortificat alcotidianului se află într-o opoziţie totală cu logosulîntemeietor sau cu verbul poetic, acela care restau-rează lumea prin inserţia ficţiunii, a imaginaţieicreatoare. Poezia semn 22 deţine şi semnificaţiilevagi ale unei arte poetice, în măsura în care eul liricse întoarce, într-un lucid gest autoreflexiv, asuprareliefului ideal al versului, asupra propriului chip şiasupra fizionomiei cuvântului dominat de poeticita-te. Nu puţine sunt creaţiile în care Nichita Stănescua încercat să definească poezia, să circumscrie spa-ţiul de referinţă al lirismului şi domeniul pe care şi-lasumă acesta. poezia este un text de această anver-gură şi finalitate, în care autorul, într-un gest deautocontemplare, se întoarce asupra propriilor salemijloace şi idealuri artistice, căutând să degajezespecificul demersului său de oglindire a lumii încuvânt. Nichita Stănescu propune în acest text oredefinire a limbajului poeziei, considerând că aces-ta se constituie în strânsă legătură cu fiinţarea, cumorfologia existenţei. Marin Mincu sugerează,într-un studiu, o astfel de interpretare, atunci cândsubliniază că pentru poet „a fi înseamnă a fi exclusivîn limbajul sau în limba poeziei. Poetica sa este opoetică a instituirii instanţei enunţătoare (a eului

verbalizat) ca unică modalitate de luare în stăpânirea realului. cuvântul (necuvântul) în ipostaza samaterializată în voce (emisiune sonoră de energieumană) este unicul obiect şi referent al poeziei, darscopul poetizării este acela de a accede la sentimen-te şi a le comunica (...). sentimentul solicitat de poe-tica stănesciană e o entitate abstractă, un fel detopos generator prin care se sugerează un traiect for-mal şi existenţial în acelaşi timp; forma de existenţăabsolută a umanului este sentimentul iar nu limba-jul care devine doar un instrument de comunicare asentimentelor. în plină revoluţie semiotică a limba-jului, ca domeniu autarhic al poeticului, domeniu altehnicilor lingvistice deci, iată că opţiunea estetică alui Nichita Stănescu subordonează forma în sine,formei de expresie, a sentimentului”. r

32

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

irina petrovai■ mitul felinelor

Mitul felin în literatura universală este o lucrare în care s-a încercat sintetizarea într-o formă accesibilă, însă fără a fi superficială, a unei cantităţi impresionante dematerial, material găsit atât în publicistica română, cât şi cea străină. Subiectullucrării a fost o alegere subiectivă, fiind apropiat de sufletul autoarei. Fiecare capi-tol în parte tratează un aspect al temei dezvăluite în titlu, respectând în acelaşi timpo linie cronologică, acest lucru facilitând în mod semnificativ înţelegerea şi asimila-rea informaţiei. Însă întreaga lucrare are ca punct comun permanenta oscilare întreplanul real şi cel fantastic, fabulos, între documente oficiale (precum cronicile) şimărturiile oferite de superstiţiile populare. În primul capitol observăm ţara de origi-

ne a pisicii, egiptul, şi modul în care aceasta era tratată ca o zeitate cu atribuţii contradictorii (uneoribenefice, alteori sinistre). Deşi exportul lor a fost interzis de către egipteni din motive religioase, acestlucru nu a împiedicat răspândirea lor în toate culturile lumii. Sunt analizate de asemenea şi diverselelegende legate de naşterea pisicii la diferite popoare.

iulian Boldea

Nichita Stănescu –arhitectura erosului

Poezia lui Nichita Stănescu seconstituie, în ansamblul arhitecturiisale, într-un elogiu tulburător prinprofunzime a viziunii şi claritate a

expresiei, al capacităţii fiinţei umanede a-şi depăşi limitele, de a-şi hotărîdestinul, de a da contur elanului său

spre ideal, spre puritate şi cunoaştere.

revin la conceptul de autenticitate ascriiturii ca exploatabil cu mare legiti-mitate (şi) în artele interpretative –teză pe care o expuneam într-un micro-

eseu din rev. priseculum nr.2/2011. repet pista: con-ceptul de autenticitate a scriiturii introdus înromânia de Marin Mincu exprimă o mutaţie seman-tică faţă de autenticitatea înţeleasă de „existenţialis-mul” românesc (eliade, cioran) – ca şi de autentici-tatea susţinută teoretic de camil Petrescu dreptvalidare ontologică („transcedentală”) a semnifica-ţiei. Sensul „trăirist” al primilor, ca şi sensul „feno-menologic” al lui c.P., se refereau – ambele – la „con-ţinutul” celor imaginate sau oglindite „în actul scrip-tural”. M. Mincu învederează scriitura ca fiinţănouă, fiinţă în act, progenitură a scriptorului dardevenită o fiinţă separată de el, aşa cum un copilodată născut e o fiinţă nouă, dezlipită de matriceaparentală. Privită în felul acesta, scriitura nu maipoate fi evaluată prin conţinut şi formă – semnifica-tul conţinutistic şi semnificantul degajat de comple-xul procedeielor formale care valorează artistic „con-ţinutul” fiind împreună un corp unitar cu pulsaţiefiinţială proprie. M. Mincu vorbeşte ades de viscera-litate şi mulţi comentatori confuzi încă în descifrareaconceptului său, îl apropie de linia „existenţialişti-lor”, neprizând faptul că această visceralitate nu maipriveşte actantul scriptural, ci e vorba de „viscerali-tatea” scriiturii însăşi, ca fiinţă semiotică. Putem săafirmăm fără teamă de greş că autenticitatea visce-rală a scriiturii reprezintă un termen de judecatănou-defrişat faţă de dihotomia „semnificat-semnifi-cant”. autenticitatea „viscerală” a scriiturii ca fiinţăîn sine identifică tensiunea existenţială, atât a pat-ternului (scriptorul, care trăieşte la modul subiectivaria semnificatului) – cât şi a scriiturii ca fiinţă cor-poralizată. conceptul lui M. Mincu e, într-un anumefel, revoluţionar: el mută sensul ontologic al vechilorconcepte de autenticitate în teritoriul onticului:natura îşi depăşeşte statutul corporalizării ei palpa-bil-materiale şi îşi continuă (sau autopliază!) exis-tenţa fiinţială – la propriu şi nu la figurat! – într-ocorporalizare al cărei demiurg devine omul. ca scrii-tor şi teoretician literar M. Mincu îşi fixează viziu-nea statutului ontic al „autenticităţii” pe scriitură.conceptul său e însă generalizabil pe orice arie artis-tic-creativă a omului, ca tensiune viscerală sau fiin-ţială a oricărei opere de artă, tensiune care ar trebuicotată dincolo de judecata de valoare asupra semni-ficatului ori asupra noutăţii „experimentaliste” asemnificantului. în aplicaţiile sale critice, Mincurămâne însă, ades, în urma deschiderii teoreticeextraordinare a propriului concept, împrizonierân-du-se pe terenul semiotic al semnificanţilor ca mate-rial de corporare a operei şi pierzând din vedere fap-tul că aceştia, absorbind „prezenţa prin absenţă” aunui semnificat subiectiv trăit, îşi transcend propriacorporalitate (în cazul scriiturii, lingvistică). ideeade corporalitate a actului creativ are desigur, pentruMincu, acceptul de organism viu, organism a căruiviaţă ar trebui să se revele ca o „fiziologie” a opereide artă. or, „fiziologia” operei de artă se manifestăabia pe terenul senzorial şi psihologic al receptoru-lui. viaţa sau autenticitatea operei nu poate fi recu-noscută decât de antenele de viaţă psihică ale corpu-lui uman palpabil material. altfel zis, onticul secunde recunoscut doar de onticul primar aflat în ordineanaturii pe un palier mai jos, adică integrativ. Sunt

ele, aceste antene ale viului,ce par să fie „organice” corpu-lui material, tot una cu aces-ta? în aparenţa cu caracterde capcană a ontologiei „orga-nicităţii” corporale cu feţeduale intră, de fapt, întregulviraj „revoluţionar” al gno-seologiei şi mentalizării cul-turii postmoderene. depista-rea fiinţei în organicitatea eicorporală încearcă să amorse-ze, în gândirea postmodernă,sâmburele dramatic al coinci-denţei contrariilor, deschi-zând totuşi un drum, încătulbure, de la o coincidenţăsincronă, la una dialectic dia-crono în care exponenţii„organic” uniţi pot deveni dincomplementar, adversari.actul receptării e procesual:implică dimensiunea predica-tivă a timpului introdusă îndecriptarea/ recunoaşterea

valorii fiinţiale a operei – iar prin aceasta implică înreceptor un spor fiinţial, adică o re-visceralizare apercepţiei artistice. abia astfel, gândim procesuali-tatea dialectic-dislocabilă a contrariilor coincidenţi„corp-fiinţă” ne explicăm de ce gândirea postmoder-nă încolţeşte „avant la lettre” în teatru, artă prinexcelenţă a concretului. „avant la lettre” înseamnămai înainte de fixarea denominativă a unui nou„ism”. Pirandello, ca dramaturg, e nu doar un pre-cursor, ci un statutar profund al textualismului, maiînainte ca acesta sa-şi dobândească numele prin evo-luţia mai târzie a celorlalte genuri. cât priveşte artaregiei, autenticitatea scriiturii promulgată în teorialiterară de M. Mincu îşi află, spre posibila noastrăuimire, un calc vizionar la fel de agonal ca strădaniede voinţă şi înfăptuire, în gândirea teatrală „revolu-ţionară” încolţită cu câteva decenii mai înainte, a luiantonin artaud.

în Reformele teatrului în secolul reînnoirii,excelenta teză de doctorat de acum patru decenii alui george Banu, publicată în românia abia în toam-na anului trecut, dar dovedind o penetrare acută, cunimic datată, a apariţiei şi evoluţiei accelerate a„artei scenice” sau regizorale – investigând precipi-tatul succedaneu istoric al acestei arte autorul afir-mă că „secolul xx a avut nevoie de certitudini, darnu s-a recunoscut, asemenea secolelor precedente, înuna singură, ci dimpotrivă, în succesiunea lor. el apermis afirmarea unor programe de transformareintegrală a scenei”. Succesiunea nelimitată a progra-melor înnoitoare şi-a dovedit însă cauzalitatea înimposibilitatea asumării totalizante a unei arte sin-tetice – înnoirea scoţând de fiecare dată la iveală odimensiune încă neexplorată şi neexploatată a aces-tei arte: o dimensiune ocultată de programul înnoi-tor ce o precedase. Manifestul regizoral al luiantonin artaud apare ca obstinaţie a redobândiriifiinţei în integralitatea corporală a actorului. corpul– nu ca emiţător de text, de gânduri – ci corpul carezervor gestual al unor impulsuri vitale venite dinabisalitatea fiinţei umane, gesturi ce ar putea săcomunice cu spectatorul într-un dialog non-verbal alabisalului. această abisalitate apare ca un „rău allimbajului”. Precum bine spune george Banu, comu-nicarea „se realizează doar prin termeni fizici, ei sin-guri netrucând o tensiune ce tinde să confunde scri-sul cu trăitul, imaginea cu acţiunea”. „lirismul luiartaud este încăpăţânat fiziologic” (gaetan Picon –citat de g. Banu). Pe fondul autobiografic al unuitrup cronic-bolnav, obsesia fiziologică e mult maiacerbă decât la M. Mincu. dar să ne gândim că şi laacesta, obsesia mâinii care scrie devine canalul exor-cizant, eliberator de angoase – iar in ciclul romanesc-diaristic „intermezzo” senzorialul, cu precădere celolfactiv, devine ades vedetă fiziologică captatoare destare. în ciuda faptului de a fi un teoretician care îşiasumă rigorile cristalizante ale forajelor de idei, M.Mincu este aşa cum ni se descoperă prin autoservi-rea sa „pe tava”, din intermezzo – ca şi în ciclurilemai noi din poezia sa, angoasat de o dimensiune abi-sală a propriei fiinţe, a propriului ego, faţă de care,dedublat ca om încorporat, nutreşte spaime. Spaimametafizică – nu faţă de instanţa transcendentă, cifaţă de propria instanţă imanentă. Pasaje întregi încele patru volume abrupt şi fragmentat confesive din„intermezzo” mărturisesc revelaţia dramatică,aproape tragică a actului scriptural – care – dorindsă-şi capteze impulsul fiinţial, îl trădează atât de

ades la jumătatea drumului ca într-o anacruză.transferul fiinţial în scriitură eşuează des, dar –faţă cu natura pulsaţiei vii care, la Mincu trebuie săintre, totuşi, în limbajul scris ca vehicul corporal, şinu în corporalitatea carnală frustă – şi unul şi altuldetestă „expresia caligrafică a formelor unde indife-renţa la apelurile tulburi ale fiinţei domneşte, undeviaţa s-a retras lăsând loc unei subtile, sofisticatesarabande a jocurilor frumoase” (g. Banu).„autenticitatea scriiturii” respinge într-adevăr, este-ticul. la artaud, scena apare ca „dublu” existenţial.dublul „demonic” – punctează g. Banu – căci „expe-rienţei teatrale concrete îi corespunde un prototipstrăin reluat într-un nesfârşit joc de oglinzi ce ames-tecă fascinant şi periculos imaginarul cu realul”.Paralelism perfect al „dublului demonic” devine,pentru M. Mincu, romanul său Jurnalul lui dracula.întemniţat în grota de la visegrad de Matei alungariei (fapt istoric atestat), vlad ţepeş descoperă– ficţionează Mincu – refacerea unei fiinţe atimpului prin scrierea unui jurnal. Personalitateaaccentuată ce căutase faustic, asemeni unuicaligula, absolutul, prin împingerea spre limită alibertăţii de acţiune, îşi prelungeşte interogaţia exis-tenţială în actul autoscopic al scrisului, care devinecomandă ontologică şi refuză invitaţia Papei de a-lelibera pentru a conduce spre victorie o nouăcruciadă. Personajul lui M. Mincu e imaginar – darautorul s-a autoproiectat în el mai profund decât pesine însuşi în „intermezzo”. („efectiv, mi s-a părut căsufăr avatarurile metamorfice ale unor reîntrupări”).

„Sunt sătul de istorisiri – zice la un momentdat dracula – dar nu izbutesc să mă dezlipesc descris. Niciodată până acum nu-mi trecuse prin mintesă notez evenimentele vieţii mele. este evident că celce trăieşte în interiorul unei realităţi date doreşte s-otrăiască perpetuu şi numai din absenţă se naşteimpulsul către scris”. Mai târziu, când elisabetaBarthory, care pătrunde la el printr-un coridorsecret, îi va svârli călimara în dunăre, vlad îşi vaînţepa degetele încercând să scrie cu propriul sânge.întemniţarea lui dracula îi creează personajului osuferinţă fizică de tip special, care îi suşcită deopotri-vă analiza rece şi tentaculele coşmareşti ale stărilorde veghe sau ale viselor. toate la un loc alcătuiescîncrengătura unei personalităţi paradoxale, înscriin-dă cu un număr nelimitabil de faţete între un abomi-nabil „experimental” şi o puritate netrucată. cutoată polisemia personajului, regizorul alexanderhausvater a reuşit să extragă, din acest roman,împreună cu Marin, un scenariu dramatic concen-trat pe ideea actului scriptural ca act prelungitor înplan intelectual, al voinţei de acţiune. voinţă trans-ferată din planul fizic al istoriei. Scenariul s-a întru-pat într-un spectacol la teatrul de Nord din Satu-Mare cu premiera la 19 oct. 2008. Primul pas spredramaturgie al poetului, prozatorului şi exegetuluiM. Mincu. devenit piesă de teatru, Jurnalul prileju-ia resuscitarea – în cazul de faţă dramaturgică – aunui „teatru al cruzimii”, concept artaud-ian esen-ţial pe sensul exacerbării energetice a tratamentuluiartistic al textului. într-o cronică asupra spectacolu-lui (rev. Clipa, ian. 2009) regretatul Mirceaghiţulescu nu recunoscuse caracteristica artaud-iană a tramei dramaturgice şi delimitase restrictivsensul ontologic al cruzimii: vlad ţepeş al lui M. M.este „un personaj dezvoltat mai degrabă pe dimen-siunea legionară a sângelui purificator, a sacrificiu-lui sângeros”. Sanguinitatea în cazul de faţă estemult mai complexă ca expresie-limită şi se înrudeştecu factura energetică a actului artistic promulgatăde artaud. Mai greu realizabilă în teatru prin semio-za corpului uman ca mesager oarecum forţat al sub-conştientului, teoria teatrală a lui artaud şi-a mani-festat de la început deschiderea în alte arte: poeziasau artele plastice. M. Mincu nu a cunoscut-o pentrucă nu apare nicăieri în scrierile sale o asemenea tri-mitere. filiaţia ţine de natura involuntară a lucruri-lor: de orizontul post-modernităţii – ce apare maiîntâi în teatru şi îşi face loc ceva mai târziu, teoreticîn alte arte, introducând în arsenalul de semne ener-geticul – şi prin el polisemia. desigur, folosindu-sede corporarea pulsaţiei fiinţiale prin limbajul articu-lat al cuvintelor, Mincu uneşte energetismul herme-tic cu semantica diriguirii conştiente – şi de aci dra-matismul „agonal” al „experimentalismului” ca for-ţare de limită a capturării abisale la nivelul diversarticulabil al limbajului literal. dacă la artaudcuvântul e folosit pentru sacrificarea raporturilorfixe, în teoria lui Mincu el e pus la muncă: să dezvol-te o constelaţie labilizată a „raporturilor fixe”. Scopule însă acelaşi: revelarea sau epifania cosmosului noc-turn al fiinţei umane. r

33

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

Jeana MorărescuO filiaţie neexplorată: Marin Mincu – Antonin Artaud

Dacă la Artaud cuvântul e folositpentru sacrificarea raporturilor fixe,în teoria lui Mincu el e pus la muncă:să dezvolte o constelaţie labilizată a

„raporturilor fixe”. Scopul e însăacelaşi: revelarea sau epifania

cosmosului nocturn al fiinţei umane.

mArin mincu

Probabil că apariţia primului lungmetrajromânesc de animaţie post-revoluţio-nar, Crulic-drumul spre dincolo deanca damian i-a luat pe mulţi pe

nepregătite. Surpriza a fost declanşată, mai întâi, de„dezgheţarea” unui sector aflat în amorţire, în ulti-mii ani, sau mai precis în stare de de-structurareindustrială. şi mai surprinzătoare este însă formulaestetică a acestui lungmetraj, recomandat ca undocumentar de animaţie.

filmul selectat şi premiat în festivaluri inter-naţionale (la locarno, cottbus, goteborg, varşovia,dublin) duce mai departe tradiţia unui gen afirmatîncă de la începuturile cinematografului, cu celebrereuşite precum scufundarea Lusitaniei (1918) deWinsor Mccay, despre un episod al primului războimondial, sau Victory through Air power (1943) deWalt disney, despre rolul aviaţiei americane în vic-toriile militare. Mai aproape de zilele noastre, lung-metrajul isreaelian Vals cu Bashir (2009) de arifolman, nominalizat la oscar, evocă un episod dra-matic al conflictului israeliano-libanez din anii 80.

toate aceste modele celebreporneau de la situaţii/ eveni-mente reale, ca şi Crulic: dru-mul spre dincolo.

filmul ancăi damiandocumentează un caz multmediatizat: moartea lui clau-diu crulic, un cetăţean ro-mân în vârstă de 33 de ani,încarcerat abuziv în Polonia.arestat în 2007 pentru unfurt pe care nu avea cum să-lcomită (s-a dovedit ulterior căse afla în italia la data săvâr-şirii lui) crulic a cerut înzadar ajutorul autorităţilorromâne şi poloneze şi, dupăce toate cererile lui s-au pier-dut într-un labirint birocra-tic, el a intrat în greva foameişi a murit de inaniţie în 2008.

Probabil că unii îşi aduc aminte că acest deznodă-mânt şi protestele unor jur-nalişti şi asociaţii umanitare,mai ales din Polonia, audeclanşat demisia ministru-lui de externe de atunci,adrian cioroianu.

Bazat pe o documenta-re foarte scrupuloasă, filmulsurprinde prin integrareaarmonioasă a faptului deviaţă într-un discurs audiovi-zual care foloseşte imaginativposibilităţile animaţiei. ancadamian a găsit justa propor-ţie între autoasumata misiu-ne politică a filmului şi nevo-ia de spectacol a privitorului.

impactul emoţional alpeliculei câştigă forţă prinrelatarea la persoana întâi,

povestea înimagini fiind comentată de însuşieroul ghinionist care-şi relatează de„dincolo” păţaniile. iar umorul estemereu aliatul principal, pus admirabilîn valoare de actorul vlad ivanov, stă-pân pe farmecul accentului moldove-nesc. Pornind de la repatrierea cada-vrului lui crulic, epopeea începe să sederuleze în forma unui colaj uriaş, încare se suprapun şi se întrepătrundacuarele, desene, fotografii autenticeale lui crulic şi ale familiei sale, pasa-je animate în 2d şi în tehnica pixila-ţiei, fragmente live, din emisiuni deştiri şi din interviuri autentice.

desenele au uneori conturulnesigur al graficii copiilor, mai ales înpasajele graţioase evocând copilăriafericită. alteori, simplificarea linieicapătă o stilizare dramatic expresio-nistă, aşa ca în episoadele care descriudegradarea fizică a grevistului foameiîn închisoare şi ritualurile interacţiu-nii cu medicii şi gardienii de aici, de ocorectitudine glacială. echipa de tinerianimatori (formată din dan Panai-tescu, raluca Pop, dragoş ştefan,

roxana Bentu, tuliu oltean) a găsit soluţii imagina-tive pentru a figura drumul birocratic al cererilor luicrulic, un cetăţean prea neînsemnat pentru a fi luatîn seamă de autorităţile române sau poloneze.regizoare cu mână sigură (dovedită şi în lungmetra-jul de ficţiune Întâlniri încrucişate) anca damianintensifică dramatismul sau umorul unei scene prinrelaţia, niciodată ilustrativă, dintre ceea ce se vedeşi ceea ce se aude. Merită semnalată expresivitateacoloanei sonore realizate în Polonia şi excelentamuzică datorată lui Piotr dziubek.

Pe măsură ce ne apropiem de final, relatareaplină de umor mucalit a lui vlad ivanov este înlocui-tă de intervenţiile reci, în limba engleză (rostite dejamie Sives). acestea redau poziţia autorităţilorcare îşi fac, aparent scrupulos, datoria, sau a medici-lor. Printre cei din urmă, unul surprinde prin cinicadeclaraţie că „nu poţi forţa un om să trăiască”, urma-tă de decizia de a nu alimenta artificial deţinutul.

dincolo de noutatea abordării unui asemeneasubiect cu mijloacele animaţiei, Crulic: drumul spredincolo foloseşte inteligent şi tehnici de distanţare

de tip brechtian. Setul de procedeie alese dezbracăevenimentul de forma lui familiară, reconfigurân-du-l şi reuşind astfel să deştepte în spectator aceasenzaţie de uimire care îl fac să-şi pună întrebări înlegătură cu el. fără să interzică privitorului emoţia,această strategie privilegiază înţelesurile poveştii. opoveste cu tâlc despre destinul europeanului de azi,despre stereotipurile şi prejudecăţile pe care le avemunii în legătură cu alţii şi care uneori ne ucid.rareori s-a vorbit atât de profund şi de eficient des-pre nefasta idee, răspândită pe multe meridiane, că„român” este echivalent cu „suspect”. Crulic, drumulspre dincolo nu este numai un film despre o eroarejudiciară, ci şi despre omul prins în angrenajele unuimecanism monstruos, despre indiferenţa instituţio-nalizată.

iar ironiile privind ineficienţa diplomaţilornoştri mai semnalează consecinţele nefaste ale unuicomplex naţional de neîncredere în sine, care submi-nează acţiunile noastre în contextul lumii de azi. Nucred că există un alt film produs la noi în ultimii anicare să disece cu atâta precizie această ezitantă asu-mare a identităţii noastre europene.

Nu e de mirare că filmul a fost selectat şi înprestigioasa selecţie New directors / New Films pre-zentat ă la Muzeul de rată Modernă de la New york.foarte bine primit şi în Polonia, Crulic: drumul spredincolo şi-a dovedit eficienţa documentaristică, înde-plinirea acelei misiuni de cinema-daltă despre carevorbea john grierson, prin anchetele deschise înlegătură cu tratarea abuzivă a deţinutului român.filmul ancăi damian este exemplar şi ca efort deproducţie, demonstrând că se poate reuni un bugetde lungmetraj convingând, printr-un proiect meri-tuos, instituţii din românia şi din străinătate (încazul de faţă Polonia). Să sperăm că reactivarea ani-maţiei româneşti ne va oferi în continuare semne deconfirmare. r

34

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

■ ex libris ■ Editura Contemporanul

marian victor Buciu ■ nicolae manolescu. (pre)istoria criticului

Mai presus de observaţiile strălucite risipite pe parcursul analizelor romanelor lui N. Breban, de situările pertinente, desiguranţa tonului şi ingeniozitatea căilor de abordare, ne ispiteşte în acest studiu figura spiritului creator întrezărită deM. v. Buciu în atitudinea prozatorului faţă de dubla opresiune, a codului ideologic şi a scriiturii, deopotrivă alienante.Cum autorul este, el însuşi, prozator, teza manifestă un interes special pentru o anumită specie de luciditate creatoa-re care recunoaşte sau cunoaşte limitele scriiturii şi îi alege conştient forma de alienare. ea trădează admiraţia faţă deun destin exemplar şi, poate, un vis de transvazare, fapt care şi explică tensiunea participativă a frazelor.”

eugen Negrici

„e un rezultat spectaculos al aplicării unui sistem unitar de interpretare, combinând în proporţii adecvate teoria şi analiza. (…) Noţiunile-cheie se potrivesc în broasca textului, deschis astfel interpretării într-un mod expert, fără a utiliza şperaclul impresionismului.”

Ion Simuţ

dana dumaEstetica surprizei

Iar ironiile privind ineficienţadiplomaţilor noştri mai semnalează

consecinţele nefaste ale unui complexnaţional de neîncredere în sine, care

subminează acţiunile noastre încontextul lumii de azi. Nu cred căexistă un alt film produs la noi înultimii ani care să disece cu atâta

precizie această ezitantă asumare aidentităţii noastre europene.

35

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

Spre sfârşitul anului trecut, edituraContemporanul îmi publica, în ediţie delux, istoria filmului românesc 1897-2010, o ediţie revăzută şi completată a

volumului apărut cu un deceniu în urmă, istoria fil-mului românesc 1897-2000, căruia îi adăugam capi-tolul „triumful unei noi generaţii 2001-2010”, consa-crat „noului val” cinematografic care şi-a cucerit, pebună dreptate, lauri de preţuire mondială. încheiamvolumul cu un sub-capitol intitulat „final deschis”,pentru că, efectiv, investigaţia mea surprindea oistorie „în mers”, oricând capabilă de noi surprize.Putem vorbi, astăzi, de încă un an cinematografic,2011, în care noua generaţie a continuat să se afir-me, chiar spectaculos câteodată, pe lângă numeleconsacrate apărând cîteva nume regizorale noi, cufrumoase perspective. Surprizele au început încă dinprimele luni ale anului, în martie, când regizorulcristi Puiu, revenit pe platouri, a propus spectatori-lor un film de o cu totul altă factură decât marfa şibanii sau moartea domnului Lăzărescu, filmele saleanterioare, Aurora fiind un „thriller” (sau, maidegrabă, un „fals thriller”), în care este schiţat por-tretul ieşit din tipare al unui criminal (sau, chiar,„autoportretul unui criminal ieşit din tipare”, deoa-rece cristi Puiu îşi asumă şi interpretarea roluluiprincipal), regizorul alegându-şi drept erou un pro-dus al alienării urbane dintr-o realitate tulbure, aunei „nesfârşite tranziţii spre nicăeri”, cum esteaceea a româniei contemporane, un personaj cu careîncearcă şi reuşeşte să se identifice. Printre alţii,alături de cristi Puiu, în film apar luminiţagheorghiu, catrinel dumitrescu, valeria Seciu,gelu colceag. dintre ceilalţi regizori consacraţi ai„noului val” cinematografic, a revenit pe ecrane şicătălin Mitulescu (lansat prin filmul Cum mi-ampetrecut sfârşitul lumii), premiera sa din octombrie2011 fiind Loverboy – un film „scris” de cătălinMitulescu, Bianca oana şi Bogdan Mustaţă –, poves-tea dramatică a unor tineri din ziua de azi care ne-aîntors gândul, nu numai datorită ataşantei saleatmosfere dunărene, către remarcabilul film alruxandrei zenide Ryna, şi, prin prisma distribuţiei,către eu când vreau să fluier, fluier de florin şerban(unde cătălin Mitulescu era co-scenarist!), un filmale cărui personaje principale erau interpretate deaceiaşi cuceritori george Piştereanu şi adacondeescu (aceasta din urmă, laureată în 2011, pen-tru Loverboy, cu un important premiu internaţionalde interpretare). în alte roluri i-am reîntâlnit cuinteres şi bucurie pe coca Bloos, ion Besoiu şiremus Mărgineanu. un al doilea lung metraj (dupăportretul luptătorului la tinereţe) a realizat şiconstantin Popescu jr., principii de viaţă, prezentatîn premieră în septembrie 2011 şi pornit de la unscenariu de răzvan rădulescu şi alex Baciu: opoveste de viaţă contemporană a cărei acţiune sedesfăşoară în zilele unei veri fierbinţi şi implică, însânul unei familii, relaţiile nu întotdeauna armo-nioase dintre părinţi şi copii. în rolul „capului defamilie” emilian velicanu îl aflăm pe vlad ivanov(un prim rol cinematografic principal pentru admi-rabilul actor!), care apare, performant, alături derodica lazăr şi gabriel huian. după scurt metrajemulti-premiate şi după un debut marcant în lungmetraj cu filmul pescuit sportiv, revine în circuit şiregizorul adrian Sitaru, cu din dragoste, cu cele maibune intenţii, un film realizat pe un scenariu pro-priu, cu Bogdan dumitrache, alina grigore, Nataşa

raab, Marian râlea, adrian titieni, clara vodă,Magda catone, tamara creţulescu în distribuţie: şiîn acest film este vorba despre viaţa noastră cea detoate zilele, în prim plan fiind adusă drama unuitânăr care trece printr-o criză existenţială, regizorulavând şi meritul de a fi colorat povestea cu inspiratemomente de umor sau cu secvenţe de-a dreptulsuprarealiste care au reţinut şi atenţia juriului de lalocarno, unde filmul a cucerit două premii impor-tante.

Pe lângă aceste filme, datorate unor cineaştiafirmaţi anterior ca mesageri autorizaţi ai noului valcinematografic, tânăra generaţie a propus spectato-rilor şi alte premiere reprezentative pentru stareade graţie actuală a cinematografiei naţionale. aşmenţiona în primul rând filmul periferic de Bogdangeorge apetri, un tânăr cineast care a colaborat cutudor voican la scrierea scenariului (pornit de la oproză de cristi Mungiu şi ioana uricariu), povesteadramatică a unei tinere femei, Matilda (un rol demare efect pentru ana ularu), care, împreună cu fiulei, este pusă în faţa unor situaţii-„limită” de viaţă,înfruntând o serie întreagă de adversităţi şi de difi-cultăţi existenţiale. joacă în film mulţi alţi actoritineri afirmaţi în filmele „noului val” precum andivasluianu, Mimi Brănescu, ioana flora, sau foartetânărul timotei duma. a debutat în lung metrajulde ficţiune şi regizorul cătălin apostol, cu un film deintensă trăire sufletească, Umilinţă (Locul unde clo-potul nu bate niciodată), un „film de autor” inspiratde întâmplări reale petrecute într-un sat românescde câmpie. în fruntea distribuţiei l-am reîntâlnit peşerban ionescu, într-un complex rol de compoziţie(cum n-a mai avut de mult). îl însoţesc, în distribu-ţie, valentin teodosiu (perfect într-un „rol de culoa-re”), costel caşcaval, Mitică Popescu, Magdacatone. Ne-a bucurat mult ataşamentul faţă deacest film dovedit cu diferite prilejuri (încă din searapremierei) de eminentul actor şi gânditor dan Puric,cucerit de bogata „încărcătură” moral-filosofică şiestetică a demersului cinematografic.

Sigur, nu toţi regizorii nou veniţi au fost deopo-trivă de convingători, dar sunt salutare toate noileapariţii în frontul creator, şi există argumente realeîn favoarea viitorului cinematografic al unora dintreele. a debutat în lung metraj şi cornel george Popa,care şi-a ecranizat o piesă de teatru proprie (repre-zentată pe scena teatrului Naţional din Bucureşti)în filmul Viaţa mea sexuală, un film axat pe unsubiect mai puţin obişnuit, incitant – eroina, dorina,fiind vânzătoare într-un „sex shop” – dar care rămâ-ne, în mare măsură, tributar teatrului, unui singurloc de acţiune şi unor dialoguri (şi situaţii) conven-ţionale. Nici protagonista (ioana florea) nu ne-aconvins decât parţial, chiar dacă partenerii săi aufost mai mult decât „valizi”, valentin uritescu, vladzamfirescu, gabriel Spahiu şi, mai ales, george

alexandru (căruia i se datorează cel mai „palpitant”personaj al filmului). dar, cum spuneam, cred în vii-torul acestui debutant aflat într-o a doua tinereţe,căruia, cu mai mulţi ani în urmă, i-am citit şi unroman („dobitocul de ţânţar”) cu certe predispoziţiicinematografice. deconcertant, dar nu lipsit de cali-tăţi, a fost şi filmul cu distribuţie internaţionalăNaşa de jesus del cerro şi virgil Nicolaescu, cutudor voican şi viorel Mihalcea ca scenarişti, cuWhitney anderson în rolul titular, dar şi cu dragoşBucur, ştefan iancu, alex velea, cătălina grama(jojo), răzvan vasilescu în distribuţie, o fantezie cumafioţi reali şi mafioţi de operetă în actualitatea

românească (reală şi de operetă), cu înfruntări dina-mice, dar şi cu pigmenţi de haz şi cu un „happy-end”foarte previzibil.

au revenit pe ecrane şi regizori mai vechi saumai noi, unii dintre ei cu filme de luat în considera-ţie, alţii cu creaţii, la rândul lor, deconcertante. întredouă alte lung metraje (după Websitestory, spresfârşitul anului trecut, şi înaintea aşteptatului şicaii sunt verzi pe pereţi), proaspătul regizor danchişu a ieşit pe ecrane (în luna mai) cu un film adre-sat în primul rând copiilor, Ursul, povestea unui ursdintr-un circ care urmează să fie vândut – din consi-derente financiare – unui vânător german (o povestedramatică, în fond, dar tratată cu veselie şi dezinvol-tură de realizatori, dată fiind perspectiva „sfârşitu-lui fericit”), într-o distribuţie agrementată cu câţiva„comici vestiţi ai ecranului”, alcătuită din şerbanPavlu, Mihai constantin, Magda catone, claudiuBleonţ, gabriel Spahiu, andreea grămoşteanu, şer-ban celea. a revenit pe ecrane şi alexandru Maftei,cu filmul Bună! Ce faci? (cu premiera în martie), o

altă „websidestory” – scrisă de lia Bugnar – ai căreiprotagonişti sunt gabriel şi gabriela, doi soţi cărorainternetul le rezervă o surpriză prevăzută de specta-tori. distribuţia cuprinde şi câteva nume insolite,printre care dana voicu, ionel Mihăilescu, Pauldiaconescu, jordi garcia. în luna mai, radu gabreaa propus spectatorilor filmul mănuşi roşii (un filmdin familia filmului său anterior Cocoşul decapitat),un film în care vorbeşte despre anii stalinişti ai„obsedantului deceniu” şi despre mecanismele tero-rii, şi o face cu buna ştiinţă a reconstituirilor deepocă şi de atmosferă dovedită în toate creaţiile sale– române sau germane –, şi cu sprijnul unei distribu-ţii „solide”, alcătuită din actori precum alexandruMihăescu, andi vasluianu, Marcel iureş, victoriacociaş, Mircea rusu. a revenit pe ecrane şi Sinişadragin, un regizor consacrat (cu filme precum În fie-care zi dumnezeu ne sărută pe gură sau Faraonul laactiv), prezent pe ecrane în 2011 cu parabola dacăbobul nu moare, a cărei acţiune – prilejuită de întâl-nirea a doi taţi, un român care îşi caută fiica forţatăsă se prostitueze în kosovo, şi un sârb care cautăcadavrul băiatului său omorât într-un accident înromânia –, apelează şi la vechi legende, printre careaceea a mutării unei biserici săteşti de pe un deal,dar recurge şi la violenţe extreme (cum ar fi şi sec-venţa din kosovo, în care tatăl român este obligatsă-şi violeze fiica). Printre interpreţi, dan condura-che şi Mustafa Nadarevic, în rolurile principale,ioana Barbu, horaţiu Mălăele, relu Poalelungi,valentin teodosiu, alex Bindea. un cineast cu vechiştate de serviciu (întâi ca operator, apoi ca producă-tor), cristian comeagă a propus, încă în primul tri-mestru al anului trecut, ca regizor, filmul La bani, lacap, la oase, o comedie poliţistă derutantă, încă de lagaleria personajelor sale, printre care se află unrecuperator român şi unul basarabean, un traficantde arme deghizat în om de afaceri, un albanez impli-cat în traficul de droguri, o ingenioasă funcţionarăbancară şi o mare escroacă care „trage sforile” dintr-o mânăstire. Printre interpreţi: ovidiu Niculescu,alexandru Mărgineanu, Silviu Biriş, zarejarcu, Mirela oprişor, ion haiduc, graţielateohari, valentin teodosiu, adina cartianu.un regizor care ne-a dezamăgit de la debutul

Călin CălimanPortretul unui an cinematografic

Din punct de vedere cantitativ,aşadar, impasul de acum câţiva ani al

producţiei naţionale a fost depăşit(chiar dacă nu au fost reatinşi„parametrii” de vârf). Tânăra

generaţie a dat în continuare tonulcreaţiei cinematografice, afirmându-se

şi câteva nume noi, dar contribuţia„vechii gărzi” a fost minimă, nu

întotdeauna semnificativă, iar înansamblul său, anul cinematografic a

fost eterogen, cu decalaje valoriceconsiderabile.

ð

AnA ulAru

în PErIfErIC

Eu Când vrEau să fluIEr, fluIEr

36

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

Borges a făcut dinconflictul între per-spectivism şi viziu-nea universală (za-

hirul şi aleph-ul) elementul fun-damental al sistemului său sim-bolic; scriitorul argentinian des-crie transcenderea acestei contra-dicţii prin mit, privit ca fapt este-tic. aici găsim un punct deosebitde important pentru ficţiunilesale: sistemul imagistic şi simbo-lic pe care îl construieşte are labază ideea unei gândiri piramida-le, a unui obiect urmat imediat deatributul său determinant, cutoate implicaţiile sale, oricât devaste ar fi acestea. în fond, cândBorges vorbeşte despre apus,mlaştini, sânge şi nisip sau toatecelelalte lucruri care îi marcheazăproza, el are în vedere fiinţa şinefiinţa, creatul şi increatul. şiabordează întotdeauna acesteprobleme sugerând subtil că toatecontradicţiile pot fi depăşite prinmit. doar marii poeţi şi adevăra-ţii mistici par capabili să prelun-gească „momentul mitic”: afir-mând că lumea şi aspectele care o compun sunt, într-un fel, provizorii şi/ sau iluzorii. idealismul prelun-geşte sau transformă acest moment într-o atitudineintelectuală. uneori, aceasta a fost numită pan-teism, nihilism, scepticism sau mistică intelectuală,dar Borges are perfectă dreptate când o defineştedrept „estetică a inteligenţei”.

atâta vreme cât ideile şi concepţiile umane nupot fi validate prin criterii exterioare, orice idee este(sau poate fi) la fel de bună ca oricare alta. în planmental, orice om poate distruge şi apoi reconstruilumea, pentru a o face mai frumoasă. andersonimbert arată că ceea ce îl interesează pe Borges estefrumuseţea teoriilor şi credinţelor în care el nu poatesă creadă; de aceea, scriitorul se simte liber să alea-gă „o multitudine de cărări care i se deschid simul-tan în faţă”. Borges descrie fiinţa umană în consecin-ţă: pierdută într-un vast labirint, în stare să creezelabirinturi mentale ca explicaţii şi ieşiri posibiledintr-un Mare labirint. dar, în vreme ce oameniiobişnuiţi se implică într-o ipostaziere serioasă şiabsolută văzută ca ultima formă de explicaţie posibi-lă, Borges depăşeşte acest stadiu de înţelegere a uni-versului. adevărul său nu depinde de lucrurile ce potfi numite „adevărate”, ci tocmai de ipoteza că nimicnu poate fi numit astfel.

visul, pentru Borges, înseamnă imaginaţie,crearea unei ficţiuni estetice. dar în această catego-rie nu se include doar ficţiunea „literară” (aşa cumeste ea definită în general), ci şi acea „imaginaţiecare se mişcă între elementul alegoric şi cel mitopoe-tic” (c.S. lewis). acest lucru se întâmplă deoareceproza lui jorge luis Borges afirmă mereu că subiec-tul său real este detaşarea de realitatea de zi cu zi.în mod obişnuit, scriitorul echivalează visul cu gân-direa — acel fel de gândire sau de imaginaţie careuneşte părţile şi elementele lumii într-o concentrareaproape hipnotică: detaşare de percepţiile imediate

şi inversiunea deliberată a conşti-inţei asupra problemelor ei. cualte cuvinte, visul sau gândireareprezintă un efort de a scăpa deo idee mult vehiculată: că limbaar impune scriitorului o anumită„strategie”. Prin vis, la Borges,conştiinţa speră să se poată deta-şa de istoria gândirii, de toatecategoriile fixe, de cuvintele şilocurile comune care distrug rea-litatea. în fond, Borges tinde spreacea „viziune” alephică, la caredoar misticii au acces; sau, maibine zis, spre acel misticism cere-bral în stare să ipostazieze toateatributele lumii simultan, nu suc-cesiv. tensiunea creată între uni-versalitatea dorită şi perspecti-vismul necesar este o preocuparefrecventă, analizabilă uşor înAleph şi Zahirul. dar există şi oadevărată „rivalitate a ipostaze-lor”; multe dintre povestirile salesunt, din punctul de vedere almotivelor şi simbolurilor, doarvariante ale unei forme de bază.două idei sau concepţii, douăaspecte ale realităţii, două fiinţe

intră în atenţia unei singure conştiinţe; de aceea,una trebuie să învingă: red Scarlach îl învinge peerik lönnrot, Bandeira pe otálora şi aşa mai depar-te. Paradoxul literaturii lui Borges merge însă maideparte: deşi victoria este necesară, ea este şi deplo-rabilă pentru că învingătorul e doar o perspectivă, oimagine parţială a realităţii. în momentul când oipostază devine fixaţie sau riscă să se transforme îndogmă, ea nu va fi distrusă de un rival de acelaşirang cu ea, ci de conştiinţa însăşi.

în opera lui Borges, între simbolurile conside-rate adesea adevărate obsesii, oglinda ocupă un locaparte. în interpretările tradiţionale, oglinda subli-niază aparenţa, revelând o imagine a ceea ce trebuiecăutat în exteriorul, nu în interiorul ei. Mai mult,această imagine proiectată în afară este inversată.la Borges însă, ca un element în plus, oglinzile suntsimboluri ale conştiinţei şi ale autoanalizei. chiarcuvântul „reflectare”, adesea asociat cu oglinda, tri-mite în acelaşi timp la o facultate a gândirii, dar şi laimaginea dată de oglindă. tocmai datorită acesteicalităţi, ea a fost adesea asociată cu apa (mitul luiNarcis), putând fi, de asemenea, considerată o poar-tă spre alte dimensiuni ale realităţii, aşa cum Borgesobservă foarte bine pe urmele lui lewis carroll.

Scriitorul argentinian nu poate uita că oglinzi-le îl/ ne urmăresc şi că nu eşti niciodată singur într-ocameră în care se află o oglindă. la fel cum se întâm-plă în cazul enigmei Sfinxului sau în cel al labirintu-lui, ceea ce se ascunde în spatele unei oglinzi nu estealtceva decât o revelaţie a esenţei adevărate a omu-lui care se reflectă în ea. iar faptul că această reve-laţie este dureroasă sau tragică (aşa cum a fost pen-tru oedip) sau total distructivă (în cazulMinotaurului) este un aspect pe care proza lui jorgeluis Borges, în ciuda aparentei raţionalităţi şi ironii,nu ezită să-l insinueze. Prin intermediul oglinzii,prin reflectare sau duplicare, prin apariţia dublului

se poate ajunge la cea mai profundă — abisală de-adreptul — viziune şi înţelegere a secretului labirin-tului.

oglinzile sunt înspăimântătoare pentru Borgesfiindcă îi amintesc de toate lucrurile şi realităţile decare poate scăpa, dar şi pentru că ele îi confirmă sus-piciunea că, deşi nu poate să le ignore, ar fi posibil canici Borges şi nici lumea să nu existe, ca el însuşi săfie doar o reflectare a altcuiva, aşa cum imaginea dinoglindă îi reflectă propria persoană. oglinzile subli-niază, aşadar, un paradox de bază în opera lui: nudoar că lumea exterioară e ceva care nu poate fi igno-rat sau eludat, ci că ea poate să fie ireală. idealismullui Borges a servit întotdeauna drept o imagine —poate mai mult poetică decât filosofică — a fragilită-ţii lucrurilor, o imagine a puţinelor certitudini aleomului. Scriitorul subliniază adesea că ceea ce scrieel reprezintă „ficţiuni”; şi totuşi, nu poate să nu seîntrebe dacă oamenii nu sunt cumva, ei înşişi, doarficţiuni. dacă cineva visează un om, nu poate fi acelcineva doar un vis al altei persoane (şi aşa maideparte)? iar întrebarea lui Borges ar fi următoarea:ce este real, la urma urmei? imaginea din oglindă,cea inversată/ răsturnată din spatele oglinzii, cea apersoanei care se priveşte în ea? ficţionalitateapovestirilor sale este, astfel, o reflectare a ficţionali-tăţii posibile a unei lumi al cărei statut este la fel deincert ca şi cel al povestirilor. Prozele lui Borges suntpline de referinţe la oameni „reali”, la date precise,toate pentru a da o aparenţă de realitate unorlucruri extraordinare. şi totuşi: aceste trucuri de ilu-zionist nu sunt decât un fel de reflectare (răsturna-tă) în oglindă a celor pe care le foloseşte viaţa însăşipentru a ne convinge că lumea este reală.

deformările implicate de oglinzi sunt evidentedeoarece sunt comparabile cu realitatea pe care oîntruchipează. aşadar, pentru Borges, ficţiunea,care dă o imagine a acţiunilor umane, este superioa-ră filosofiei care încearcă să le copieze în coordonatemult mai abstracte. ca şi alţi apologeţi ai literaturii(Sidney, Shelley), scriitorul argentinian răspundeacuzaţiei lui Platon conform căreia poeţii ar falsificauniversul. dar răspunsul lui Borges este mai convin-gător şi mai bine fundamentat: argumentele luiimplică o realitate umană complexă. iar lumea pecare jorge luis Borges o cartografiază pentru citito-rii săi pare, la prima vedere, la fel de stranie caimagine a realităţii ca şi lucrările medievale de geo-grafie. este o lume populată mai ales cu gauchos şibibliotecari, oameni activi şi violenţi, sau exclusivcontemplativi. iar aceste extreme se întâlnesc, desi-gur, în figura detectivului (lönnrot) care acţionează,dar şi raţionează. de aceea, harta operei lui Borges eplină de cartografi ocupaţi să deseneze cat mai exactpropriile lor hărţi numite, fiecare în parte,„realitate”. r

Jorge Luis Borges, Cartea de nisip.Traducere de Cristina Hăulică şi Andrei

Ionescu, Iaşi, Editura Polirom, 2011

Rodica grigoreCătre o nouă estetică

n Cartea străină Visul, pentru Borges, înseamnăimaginaţie, crearea unei ficţiuni

estetice. Dar în această categorie nuse include doar ficţiunea „literară”

(aşa cum este ea definită în general),ci şi acea „imaginaţie care se mişcă

între elementul alegoric şi celmitopoetic” (C.S. Lewis). Acest lucruse întâmplă deoarece proza lui Jorge

Luis Borges afirmă mereu căsubiectul său real este detaşarea de

realitatea de zi cu zi.

său din 2002 (cu filmul Vlad nemuritorul),dar şi prin filmele sale ulterioare, adrianPopovici, a preluat „serialul” de succes culiceeni, scris de george şovu şi regizat iniţial

de Nicolae corjos, realizând acum Liceenii, în 53 deore şi ceva (cu premiera în noiembrie), dar dezamă-gind în continuare, filmul îndepărtându-se decisiv decandoarea şi farmecul filmelor originare, de particu-larităţile seducătoare ale vârstei adolescentine (prin-cipalele personaje ale filmului fiind interpretate deioana Blaj, cristian Popa, iulia verdeş, costelcaşcaval, andi vasluianu). a revenit pe ecrane, separe, şi dan Piţa, dar premiera filmului său Cevabun de la viaţă (consemnată în octombrie 2011) aavut loc doar în provincie, drept pentru care îmirezerv dreptul de a reveni asupra filmului după pre-miera bucureşteană. Printre premierele anului cine-

matografic s-a numărat şi un film cu totul şi cu totulspecial, Crulic – drumul spre dincolo de ancadamian, de fapt (iertaţi-mi formularea) o originală„docu-dramă de animaţie”, pornită de la un tragiccaz real, acela al lui claudiu crulic, un român acu-zat pe nedrept în Polonia, şi decedat, ca urmare aunei greve a foamei declanşate în închisoare. Spun„docu-dramă”, deoarece povestea documentară esteînsoţită şi cu elemente de ficţiune (personajul titularîşi spune povestea vieţii şi a morţii post-mortem, cuvocea calmă a lui vlad ivanov), grafica filmului fiindinfluenţată de pictura naivă.

cam acesta ar fi portretul anului cinematogra-fic 2011. concluziv, ar fi de tras nişte „linii debilanţ”. din punct de vedere cantitativ, aşadar,impasul de acum câţiva ani al producţiei naţionale afost depăşit (chiar dacă nu au fost reatinşi „parame-

trii” de vârf). tânăra generaţie a dat în continuaretonul creaţiei cinematografice, afirmându-se şi câte-va nume noi, dar contribuţia „vechii gărzi” a fostminimă, nu întotdeauna semnificativă, iar în ansam-blul său, anul cinematografic a fost eterogen, cudecalaje valorice considerabile. Pe de altă parte, fil-mul românesc a ajuns şi anul acesta la cannes (prinAurora şi Loverboy), a obţinut premii importante , lalocarno şi Sarajevo, la alte festivaluri importante.aşadar, a mers înainte cu fruntea sus... r

ð

37

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

aurcat cele câteva trepte de la ultimuletaj şi-a deschis uşa de la terasă. S-atrezit singură în plin soare, pe acoperi-şul numai flori în ghivece. la picioare-

le ei era toată atena. a pus mâna la gură. şi-a înce-put să urle. Nu să plângă. Să urle. Mătuşa eleni seîntorsese din emigraţie doar de câţiva ani. apucasecu banii puţini pe care reuşise să-i pună deopartesă-şi cumpere o garsonieră pe un acoperiş. o umplu-se de flori, ca o gradină suspendată. de sus, vedeapeste drum casa copiilor ei.

Muncise câteva decenii într-o ţară din nord.unde-şi pierduse bărbatul. cu care plecase, de tână-ră, din atena, în anii dictaturii. fiindcă el, după miş-carea studenţilor de la Politehnică, nu mai era pri-mit nicăieri în serviciu. în nord şi-au crescut băiatul.au plătit bani grei să-l dea la studii. cu anii, începu-seră parcă să se obişnuiască în ţara străină. Băiatulterminase facultatea de Medicină. Plecau în fiecarevară cu toţii la ghytion, pe malul Mediteranei, undeîncă mai aveau casa bunicilor.

după anii impuşi de lege, au făcut cerere denaturalizare în nord. era mai bine să aibă cetăţeniaţării care le va plăti o pensie, li s-a spus. şi băiatul,ca medic cu cabinet privat, va avea mai multă căuta-re, mai ales dacă îşi va schimba şi numele, luândunul autohton. Se mai înăspriseră şi legile emigra-ţiei. ţara era acum plină de străini. veniţi din foste-le colonii, veniţi muncitori cu contract, veniţi prinlegea întregirii familiilor, veniţi.

a durat mult până să primeas-că noua cetăţenie. şi când a venitaprobarea, a venit, cel puţin pentruNikos, bărbatul ei, prea târziu. elstătea întins pe spate şi conectat lafel de fel de aparate, în secţia de rea-nimare a unui spital. făcuse o como-ţie cerebrală. Parţial rezolvată, însensul că putea să rostească, bălmă-jit, câteva cuvinte. uşa de la salonullui rămânea permanent deschisă. şiunchiul Nikos, legat la aparate, decâte ori auzea pe cineva trecând pecoridor, rostea încetişor, cu buzelestrânse: „efharisto! efharisto!”.adică „Mulţumesc! Mulţumesc!”.Pentru ce anume mulţumea atâta,numai el o ştia.

„e un grec în rezerva 12, spu-neau asistentele, nu ştie nici o limbăstrăină”. deşi unchiul Nikos trăia de30 de ani în ţara din nord căreia îivorbea perfect limba, fusese toatăacea perioadă leader de sindicate şiuite, fără s-o ştie, primise acum şicetăţenia.

Mătuşa eleni rămânea maitoată ziua lângă el, la spital. în holulcomun era un fotoliu şi ea le cânta, lachitara pe care şi-o aducea de acasă,internaţilor cu uşile de la rezerve deschise. fiindcăfăcea parte din aceea generaţie romantică a decenii-lor de după război, care credea că omul, până în ulti-ma clipă a vieţii, se cuvine să întreprindă ceva pen-tru semenii lui. şi dacă nu o mai putea face Nikos,fiindcă se părea că zilele îi erau numărate, vroia easă facă ceva pentru omul ei întins printre aparate. şipentru ceilalţi, în aceeaşi condiţie: le cânta la chita-ră. şi cu voce mică, murmura fel de fel de cântece, dela ea din Balkani.

la un moment dat doctorii îi spuseseră căpoate să rămână în rezervă şi peste noapte. Nikosrespira greu. şi expectora, pierzându-şi tot mai dessuflul. ca să nu mai murdărească întreg aşternutul,o asistentă îi pusese un cearceaf pe deasupra. şi-oînvăţase pe mâtuşa eleni să-l răsucească, făcându-lsul, după fiecare puseu. „Până ajungeţi la capătulcearceafului, se linişteşte”, i-a spus asistenta, cu pri-cepere şi cu indiferenţă. şi el chiar că se liniştise încâteva ore. un cearceaf curat, l-a înlocuit pe cel cuexpectoraţii. şi i-a fost tras până peste cap.

aşa că matuşa eleni s-a întors dimineaţa de laspital în cartierul ei de blocuri tip, construite în anii70-75 pentru emigranţi. trebuia să îi ducă paşapor-tul grecesc la administraţie, pentru întocmirea certi-ficatului de deces. a deschis uşa apartamentului şi

cu grămada de chei în mână a deschis şi cutia poşta-lă. văzuse printr-un orificiu că înăuntru era un plicmare, ciudat. a scos plicul. şi a observat mirată căavea o mulţime de timbre. Numele lui Nikos şi al eierau scrise cu litere mari, de aur. a întors plicul săvadă expeditorul. venea din kenia. şi era expediatde regină. l-a deschis cu genunchii moi. în plic eraudouă pagini. tot aşa, scrise cu literă înflorită, de aur.Pe prima pagină scria că prin hotărârea reginei,aflată probabil în vacanţă în kenia, persoanele cuta-re şi cutare primesc cetăţenia ţării lor adoptive. Pefoaia alăturată, era o listă cu vreo zece nume.Printre care şi numele lor.

Mătuşa eleni a intrat cu plicul în casă. a datdeoparte perdeaua de la geamul cât peretele.apartamentul era la ultimul etaj. în faţă i se deschi-dea cerul. Mohorât şi străin. Nişte norişori albi sefugăreau încet către nord. N-a lăsat plicul din mână.dar şi-a fixat ochii pe cerul imens, de parcă i-ar firămas privirea acolo sus, atârnată. şi-a început săurle. Nu să plângă. Să urle.

apoi a venit vanna din românia. copil născutîn ţara de la dunăre, din părinţi emigranţi din epir,după războiul civil. o frumuseţe de femeie, vanna.doctor, întâlnită de băiatul mătuşii eleni la cluj, cuprilejul unui congres. vorbea bine greceşte. doar căera româncă. Părinţii ei rămăseseră apatrizi toatăviaţa. vanna, studentă la Medicină, se măritase cuun coleg român. ceruse cetăţenia ţării, convinsă că

era cel mai bun lucru pe care-l putea face la acea oră.în ţara părinţilor ei nu spera vreodată să se întoar-că. însă, după vreo câţiva ani, divorţase. şi aveaşi-un băiat. a durat mult până să li se dea aproba-rea. dosarele de „căsătorie cu un străin”, durau înromânia cu anii. fostul soţ român al vannei, trebu-ia să semneze pentru plecarea copilului. ceea ce,automat, îi îngreuna situaţia, fiindcă se chema căare „rude în străinătate”. dar după nişte ani, băiatullui tanti eleni şi-a adus nevasta. şi fiul adoptiv. Prinlegea căsătoriei, vanna a obţinut cetăţenia ţării băr-batului ei după câţiva ani.

timp în care s-a reînscris la facultatea demedicină din ţara adoptivă, fiindcă studiile nu îierau recunoscute. Plecase din românia medic pri-mar pediatru. acum era din nou studentă, în anuliv. dimineata îşi lua copilul de mână şi şi-l ducea laşcoală. apoi pleca, cu un rucsac cu cărţi în spate, laSpitalul academic, la cursuri. la şcoala copilului seîmprietenise cu o unguroaică din Budapesta, fiindcăvanna, din cluj fiind, vorbea şi maghiara.unguroiaca studiase pianul la conservatorul franzliszt. la serbarea de sfârşit de trimestru, la şcoală,vanna îi sugerase mentorului s-o invite pe Noemi săcânte ceva la pian. cântase chopin. „ce ciudat, spu-sese în final directoarea, nu ne-am fi putut închipui

că lumea din ungaria ştie să cânte muzică clasică”.şi ca să se lămurească cât de cât ce e cu mameleastea din ţări socialiste, le invitase pe vanna şi peNoemi acasă la ea, la o cafea. locuia pe malul unuilac, într-un peisaj splendid. la ieşirea din aparta-ment era un podeţ. răţuştele de pe lac veneau pânăaproape de prag. din apartament nu lipsea nici oaparatură modernă de întreţinere şi agrement. înrafturile unei biblioteci se aflau două cărţi: una des-pre îngrijirea plantelor de interior, şi una cu îndru-mări cum să te porţi cu pet animals.

vara, tanti eleniţa îşi lua copiii şi nepotul şiplecau în vacanţă în grecia. de comun acord cumpă-raseră o garsonieră la atena pentru tanti elenitsa şiun apartamnent peste drum, pentru doctori şi pen-tru copiii lor. fiindcă între timp vanna rămăsesegravidă, aşteptau două gemene. şi se gândeau că întimpul vacanţei de vară, o lună, în grecia, să aibăconfort.

în ziua în care a terminat facultatea de medici-nă, vanna a venit acasă şi le-a spus că ea nu rămâ-ne în ţara din nord. au crezut că e un semn de supra-solicitare. cabinetul soţului ei mergea foarte bine, eaputea să aplice pentru un post de medic, copilul erapremiant la şcoală şi aşteptau două gemene. doar căhotărârea asta nu părea un capriciu, vanna începu-se să nu mai iasă din casă, să nu-şi mai îngrijeascăcopilul, să nu se mai spele. toată ziua stătea cu ochiiîn duşumea şi privea într-un punct fix.

Băiatul lui tanti eleniţa s-aadresat unui prieten de-al lui, unpsihiatru. Medicul, neamţ serios şiprofesionist de excepţie, i-a spusdupă ce a consultat-o pe vanna, ceeace el niciodată n-ar fi vrut să audă:„du-o undeva de aici, iorgos, fiindcădacă nu pleacă, o pierzi”.

Nimeni n-a putut afla de la eaniciodată ce i se întâmplase. doar luitanti eleniţa i-a spus, peste nişteani, stând amândouă la un apus desoare, pe terasa garsonierei de peacoperiş: „ştii, în românia şi maiapoi şi aici, în vacanţele în care măaduceaţi la atena, obişnuiam, cuprietenii noştri, să ieşim seara.Mergeam la un film, la un concert, lao premieră. după spectacol ne aşe-zam pe o terasă să stăm de vorbă. Necontraziceam unii pe alţii, unii înţe-leseseră într-un fel piesa, alţii în altfel. dimineaţa ne duceam să cumpă-răm ziarele, să vedem cine aveadreptate”...

Spusese destul. tanti eleniţaştia acum exact despre ce era vorba.în atena şi-au făcut imediat paşa-poarte ale statului elen. legea lecerea să aducă o mărturie că aupărinţii de origine greacă. aveau.

S-au născut fetele. cei doi doctori au intrat în siste-mul sanitar al ţării. au trecut anii. tanti eleniţa, caun far, în apartamentul ei de pe acoperiş.

*în urmă cu câteva zile, iorgos a venit singur la

maică-sa. a prins-o în stradă, la intrarea în bloc.„trebuie să ne înţelegi, i-a spus printre buzele strân-se. avem trei copii. şi cu situaţia actuală din grecianu au aici nici un viitor. după ultimele reforme numai avem bani să plătim ratele la casă. aşa că oînchiriem. Salariile ni le-au tăiat la mai mult dejumătate. lumea nu mai vine la doctor, fiindcă numai are bani de spitale şi de medicamente. Moare înstradă. şcolile copiilor nu o să mai avem din ce leplăti. Ne-am gândit să ne întoarcem în nord. fetelorle-am făcut paşapoarte, prin ambasadă. vor fi gataîn mai puţin de o lună. Problema este, însă, că nu nuavem bani să le achităm”. „le achit eu”, a spus tantielenita. „va ajut. Nu vă faceţi griji. şi, dacă voi cre-deţi că nu există altă soluţie...” a urcat apoi celecâteva trepte de la ultimul etaj şi-a deschis uşa de laterasă. S-a trezit singură în plin soare, pe acoperişulnumai flori în ghivece. la picioarele ei era toatăatena. a pus mâna la gură. şi-a început să urle. Nusă plângă. Să urle. r

Monica săvulescu voudouriLa picioarele ei era toată Atena

n Scrisori din BalcaniA urcat apoi cele câteva trepte de la

ultimul etaj şi-a deschis uşa de laterasă. S-a trezit singură în plin soare,pe acoperişul numai flori în ghivece.

La picioarele ei era toată Atena. A pusmâna la gură. Şi-a început să urle. Nu

să plângă. Să urle.

11ani din istoria României este titlulunei lucrări de 1000 de pagini,scrise de domniţa ştefănescu,cunoscut editor, director al

editurii Maşina de scris. autoarea are în vedereperioada decembrie 1989 – decembrie 2000, pe care o„scanează” zi cu zi, oferindu-ne o cronologie a eveni-mentelor de mare interes. datorită ordonării crono-logice a faptelor, înţelegem ce s-a întâmplat înromânia în anii de după revoluţie, ca şi ce se vaîntâmpla în viitorul apropiat. cartea este un instru-ment indispensabil pentru istorici şi ziarişti, ca şi unposibil... manual pentru cei ce vor să devină cetăţeniresponsabili, capabili să voteze în cunoştinţă decauză.

reproducem, în cele ce urmează, un extras dinaceastă remarcabilă lucrare, ca şi opiniile despre eaale unor ziarişti de mare notorietate, ion cristoiu şirobert turcescu.

22 dec. 1989. ziua începe rău pentru elenaceauşescu. încă înainte de ora 7 află că muncitoriide pe marile platforme industriale ale capitalei seîndreaptă spre centru. îl convoacă pe Bobu, dincă şiBarbu Petrescu, primarul general al capitalei şi leordonă să-i oprească pe muncitori şi să-i trimită lamuncă. dincă şi Petrescu de-abia reuşiseră, numaiei ştiau cum, să-i potolească pe manifestanţii dinziua precedentă şi făcuseră şi curăţenie în urma lor.cu muncitorii, îşi dau şi ei seama că situaţia se com-plică. într-adevăr coloane nesfârşite din Militari,Pipera, de la uzinele „23 august”, republica, seîndreaptă într-o tăcere solemnă şi cu steagurile fărăstema rSr, spre centrul oraşului. Barajele careîmpiedică accesul în Piaţa universităţii şi în PiaţaPalatului se dovedesc inutile. caldarâmul spălat desânge în timpul nopţii e din nou ocupat de demons-tranţi. la 9,30 Piaţa universităţii e plină. reapar şiforţele ordinii: armata, Miliţia şi... altele.demonstranţii le cer să treacă de partea lor. Se audetot mai frecvent: şi voi sunteţi români; Armata e cunoi!. unii dintre ei pactizează cu mulţimea, militariide pe tanchete primesc flori, mâncare, ţigări, de la

manifestanţi. înţelegând căsediul cc al Pcr va fi ţintade atac a demonstranţilorvasile Milea trimite trupe înzonă. la ora 10,30 Nicolaeceauşescu, în sediul cc alPcr, prezidează şedinţa(ultima!) a cPex, una dintrecele mai scurte şedinţe alehigh-life-ului Pcr-ist. elanunţă că, datorită situaţieiextrem de grave, a preluat

conducerea armatei şi s-a hotărât să instituie stareade necesitate în întreaga ţară. despre generalulvasile Milea, care se împuşcase cu câteva zeci deminute în urmă, în chiar sediul cc, Nicolaeceauşescu afirmă cu mânie că a fost un trădătorcăruia i se datorează starea critică la care se ajunse-se. convins că va avea de luptat pentru a-şi apărapoziţia, dictatorul întreabă pe fiecare în parte dintrecei prezenţi la şedinţă dacă sunt dispuşi „să lupte”.ultima şedinţă din cariera politică a lui ceauşescuse încheie şi cu o ultimă aprobare „în unanimitate” adorinţelor sale. fiecare dintre cei prezenţi a răspuns:„luptăm!”. această unanimitate îi dădea însă drep-tul la săvârşirea de crime împotriva poporului său pecare de altminteri l-a proslăvit de la primul discursrostit până în faţa plutonului de execuţie.

la ora 9 şi câteva minute postul de radio anun-ţă introducerea stării de necesitate în întreaga ţară,printr-un decret semnat de ceauşescu. cetăţenii –conform decretului – nu au voie să se întrunească îngrupuri mai mari de 5 persoane. la acea oră în cen-trul Bucureştiului se află sute de mii de persoane.după mai puţin de jumătate deoră la radio se transmite din noudecretul pentru introducerea stă-rii de necesitate la care se adau-gă ştirea sinuciderii lui vasileMilea etichetat drept „trădătorde ţară”. ceauşescu îl numeştepe victor Stănculescu ministrual apărării. după câteva zeci deminute de la numirea în aceastăfuncţie Stănculescu dă ordin tru-pelor să se întoarcă în cazărmi.la cc al Pcr, Nicolae ceau-şescu, înconjurat de fidelii săi,face încă o încercare de a salvasituaţia. apare cu suita în balco-nul sediului cc al Pcr şi încear-că să se adreseze copleşitoruluinumăr de oameni adunaţi, pen-tru prima oară din proprie iniţia-tivă, în Piaţa Palatului. la pri-mul semn că vrea să-şi înceapăîncă una din cuvântările sale, unval uriaş de dezaprobare şimânie îl loveşte din plin şi-l ţin-tuieşte în aceeaşi poziţie ca lamitingul din ziua precedentă.Printr-o portavoce reuşeşte to-tuşi să spună câteva cuvinte des-pre „huliganii de la timişoara” despre „trădători” şi„lovitură de stat”. huiduielile se înteţesc când îiîndeamnă pe oameni să meargă liniştiţi acasă pen-tru că „totul se va rezolva”. instinctul de conservareîl face să se retragă în grabă, împreună cu acesttimp elicopterele împrăştie manifeste (datorită vân-tului nu ajung la mulţimea din piaţă) care îndeamnăoamenii să nu cadă victime ale diversiunilor din ulti-mele zile ce au ca scop dezmembrarea ţării şi sămeargă acasă să petreacă un crăciun fericit.demonstranţii forţează uşile masive ale clădirii şiescaladează balconul până la care sunt câţiva metri.Nicolae şi elena ceauşescu urcă în liftul de serviciupentru a ajunge pe acoperişul clădirii unde, în parteadreaptă, pe terasa corpului c, aterizase un elicopteralb care rămâne în aşteptare, cu motorul în funcţiu-ne. Manifestanţii urcă etaj după etaj în căutareasoţilor ceauşescu. liftul cu cei doi conducători seblochează undeva la etajele superioare, dar ei sunt

scoşi din captivitate şi urcaţi în elicopter în compa-nia lui emil Bobu şi Manea Mănescu. (în carteasfârşitul dictaturii – edit. clio, 1990 – coordonată deioan Scurtu, se relatează că maiorul david aurel îiopreşte pe manifestanţi să se apropie de elicopter.cu o mână ridicată în sus şi cu cealaltă pe armăacesta ar fi avertizat: „vă rog rămâneţi pe loc, rămâ-neţi pe loc! vă rog să nu vă apropiaţi!” după ce eli-copterul – condus de vasile Maluţan – decolează,david aurel se predă. unul dintre tineri îi reproşea-ză: „de ce nu i-aţi lăsat să-i facem carne de mici?”.(în alte surse de informare apare ideea că manifes-tanţii ajung pe terasa clădirii cc al Pcr la câtevaminute după ce elicopterul cu numărul Sa 355f îşiluase zborul [12,06] cu preţioasa încărcătură şi căgăsesc abandonate o armă şi o servietă pe care learată mulţimii.) Maestrul de ceremonii al momentu-lui este generalul de armată victor atanasieStănculescu, adjunct al ministrului apărării naţio-nale. întors de câteva ore de la timişoara, acesta nudoreşte, probabil, să fie implicat în represiunea ce sepregătea şi, crezând că poate să rămână deoparte,apelează la serviciile unut medic pentru a-i pune unpicior în ghips. dar cum vasile Milea dispăruse, iarştefan guşă, şeful Marelui Stat Major lipsea, victorStănculescu era, de fapt, în acel moment, conducăto-rul armatei. Nicolae ceauşescu îi ordonă să vină lacc. după ora 11, aflat în exerciţiul funcţiunii, victorStănculescu dă ordin ca armata să se retragă încazărmi, iar după câteva minute îi raportează dicta-torului că Piaţa Palatului este invadată de mulţime.ceauşescu, într-o nouă criză de mânie, întreabă cumde a fost posibil, cine a permis oamenilor să ocupepiaţa. tot victor Stănculescu întăreşte ordinul prin

care era chemat elicopterul pen-tru a-i scoate pe soţii ceauşescudin clădirea cc al Pcr. (folclo-rul zilelor revoluţiei din dec.’89spune că la despărţirea afectuoa-să de cei doi conducători, elenaceauşescu i-ar fi şoptit: „victo-raş, să ai grijă de copiii mei!”)Primul popas al fugarilor esteSnagovul, unde ceauşescu sperasă stabilească nişte legături sal-vatoare, ceea ce nu s-a întâm-plat. după ce îi abandonează peBobu şi Mănescu (acelaşi folcloral revoluţiei spune că la despăr-ţire Manea Mănescu i-a sărutatmâna lui ceauşescu), soţii ceau-şescu se urcă din nou în elicopterşi-i ordonă pilotului să-i ducăspre târgovişte. Speriat demisiunea ce-i revenise, vasileMaluţan îi debarcă înainte detitu, sub pretextul că, reperaţide la sol, pot fi oricând doborâţi.după ce reuşesc să captureze unautomobil dacia, aparţinând doc-torului Nicolae deca din găeşti,cei doi comandă să fie duşi latârgovişte, iar şoferul se supune

ordinului. Maşina se defectează, astfel că în comunavăcăreşti este oprită o altă dacie, al cărei proprietar,Nicolae Petrişor, îi conduce şi îi lasă la institutulpentru Protecţia Plantelor din târgovişte. după nicio oră (15) soseşte o dacie a Miliţiei care îi preia pe ceidoi soţi, apoi un aro al Securităţii, condus de colo-nelul de Securitate gheorghe dinu, îi duce, sub starede arest, la uM 01417 din târgovişte. comandantulunităţii, colonelul andrei kemenici, îi raportează luivictor Stănculescu că îi are sub pază pe cei doiceauşeşti.

după decolarea elicopterului de pe acoperişulsediului cc al Pcr, mulţimile din Piaţa Palatuluisimt că acela este momentul eliberării ţării la carenu îndrăzniseră niciodată să spere. oamenii plâng,scandează, se îmbrăţişează, îşi fac daruri, trăiescuna din acele clipe de graţie pe care istoria le oferăfoarte rar popoarelor. continuă ocuparea sediuluiputerii de unde sunt luate şi aruncate, din balconul

38

ANUL XXIII t Nr. 3 (720)

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L.

IDE

EA

EU

RO

PE

AN

Ă

domniţa Ştefănescu11 ani din istoria României

■ ex libris ■ Editura Ideea Europeană

ştefan Borbély ■ Existenţa diafană

Existenţa diafană, carecontinuă volumele deautor Cercul de graţie(2003) şi O carte pe săp-tămână (2007), reprezintă o foarte echilibra-tă şi competentă radiografiere a simptomato-logiei editoriale româneşti din anii 2000-2010,Ştefan Borbély unind între coperţile aceluiaşivolum atât texte dedicate unor nume consa-

crate ale literaturii române (Marin Sorescu, Mircea Zaciu, NicolaeBreban, Marin Mincu, livius Ciocârlie, Adrian Marino, horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Paul Cornea, Dan C.Mihăilescu), cât şi analize ale unor autori tineri, care s-au făcutcunoscuţi în ultimii ani (Adrian Dohotaru, Cătălin şi Roxana Ghiţă,Adriana teodorescu, Florina Codreanu, Ioana Macrea-toma,Constantina Raveca Buleu), cu cărţi preponderent din domeniulistoriei şi sintaxei mentalităţilor şi cel al studiilor culturale. Fireanalitică, scrutătoare, dotată cu o bună deschidere teoretică şi cuo impecabilă precizie a conceptelor, Ştefan Borbély este interesatcu precădere de idei şi de simptomatologii culturale, textele dedi-cate jurnalului lui Adrian Marino (Viaţa unui om singur), experi-mentalismului lui Marin Mincu sau modernităţii în lectura lui PaulCornea (toate prezente în carte) fiind dintre cele mai bune care s-au scris în domeniu. Pornind de la cazuri particulare şi de la volu-me care au, fără excepţie, o deschidere ideatică vastă, incitantă,cartea profesorului Borbély reprezintă un foarte suplu efort de sin-teză critică, realizată cu har, competenţă şi profesionalism.

n Eveniment editorial

abia părăsit de ceauşescu, portrete oficiale, cărţi depropagandă, operele complete ale genialului condu-cător. un tânăr ajuns în balcon îl imită pe ceauşescuspre hazul general al oamenilor rămaşi în stradă.Prima grijă a fost ca, de pe acoperiş, să fie smulse înmare grabă uriaşele litere care alcătuiau cuvântulcomunist şi care făceau parte din lozinca ce dominaîmprejurimile: „trăiască Partidul comunist român!”.

în acelaşi timp se îndreaptă spre sediulteleviziunii grupuri de revoluţionari care pătrund înincintă fără să întâmpine studioul 4, unde se aflăteodor Brateş, redactor-şef adjunct la „actualităţi”,intră actorul ion caramitru însoţit de un grup demanifestanţi. în jurul orei 13 apare pe post şi rosteş-te câteva cuvinte, spre uimirea tuturor celor care-lascultă şi care erau obişnuiţi cu altfel de programe şide discursuri: „fraţilor, mulţumită lui dumnezeuam reuşit să ajungem la televiziune, în faţa noastrăse află eroul nostru Mircea dinescu. Priviţi-l, ascul-taţi-l pe Mircea dinescu”. Mircea dinescu (eliberat înaceeaşi zi din arestul la domiciliu) spune câtevacuvinte, profund marcat (nu prea îl văzuse nimenipână atunci atât de emoţionat) de momentul pecare-l trăia: „Peste 10 minute vom da un apel cătrepopulaţie. Să nu uităm pe dumnezeu. dictatorul afugit. armata e cu noi, poporul e cu noi. Ministerulde interne să ordone întoarcerea în cazărmi. amînvins!”. din acel moment televiziunea română,rebotezată televiziunea română liberă (cuvântul„liber” împreună cu toată familia de cuvinte intră înforţă în limbajul curent şi în denumirile oficiale:scânteia tineretului se transformă în tineretulLiber, informaţia Bucureştiului în Libertatea, piaţascânteii devine piaţa presei Libere etc.), transmite,cu scurte pauze, informaţii despre evenimenteleimportante petrecute (chiar şi nepetrecute) în ţară.

Sediul cc al Pcr este ocupat de mulţime. înbalcon se instalează microfoane şi difuzoare. o tână-ră se urcă pe una dintre balustradele balconului şiflutură un steag tricolor fără stemă. revenindu-leumorul, câţiva manifestanţi aduc o cruce pe care eprinsă o cizmă – în amintirea lui ceauşescu şi ameseriei lui de cizmar. încep discursurile.revoluţionarii cu spirit practic, stau la coadă ca săvorbească mulţimii care nu părăseşte PiaţaPalatului. acolo unde cu câteva ore în urmăceauşescu fusese huiduit, sunt aplaudaţi acummulţi vorbitori de ocazie: Mircea diaconu, alexavisarion, ernest Maftei, Sergiu Nicolaescu. atuncicând la târgovişte, elena şi Nicolae ceauşescu, abia

arestaţi, se familiarizau cu noua lor situaţie, laBucureşti, constantin dăscălescu, rămas în clădireacc, iese în balcon, anunţă că este „de partea poporu-lui” şi că intenţionează să formeze un nou guvern.este huiduit la fel de energic ca şi ceauşescu, înurmă cu câteva ore. constantin dăscălescu revine lamicrofonul din balcon pentru a-şi da demisia. ca sănu se expună huiduielilor mulţimii, ilie verdeţîncearcă să formeze şi el un guvern, „dar fărădăscălescu”, în interiorul clădirii. reuşeşte să rezis-te ca prim-ministru aproximativ 20 de minute.cuvântările din balcon continuă. intră în scenă şiPetre roman, unul dintre revoluţionarii care au ştiutcă nu trebuie să rămâi în stradă după ce ţi-ai pusviaţa în primejdie pentru victoria revoluţiei. dupăce lansează de la balcon un comunicat („compatrioţi!ceauşescu a fugit! Noi, astăzi, proclamăm abolireadictaturii! Noi, astăzi, declarăm că de acum înainteputerea aparţine poporului!” etc.), se duce şi lateleviziune (împreună şi cu generalul gheorghevoinea, Mihai Montanu şi ioan creţu) pentru a reluacomunicatul în faţa întregii ţări. ion iliescu urmeazăacelaşi traseu, dar în sens invers. întâi apare la tele-viziune unde vorbeşte despre dezastrul provocat desistemul dictatorial al lui ceauşescu „om fără inimă,fără suflet, fără creier”, „neruşinat” şi „iresponsabil”,vinovat de „crimă odioasă” împotriva poporului pen-tru care el şi alţii vor trebui să dea socoteală. deşieste, la prima sa apariţie la tvr, în noile condiţii,una dintre numeroasele persoane, fără nici o funcţieîn vreo structură de putere, care s-au străduit săapară pe micul ecran întrucât considerau că au cevade comunicat ţării, ion iliescu intră dezinvolt în rolulconducătorului la vârf care vrea să-i liniştescă pecetăţenii ţării, spunându-le că i-a dat dispoziţie gene-ralului stănculescu „să retragă trupele”. după câte-va ore, tot la tvr, ion iliescu completează caracteri-zarea pe care i-o făcuse deja lui ceauşescu şi adaugăcă dictatorul şi apropiaţii lui n-au fost adevăraţicomunişti, ci doar au „întinat nobilele idealuri alesocialismului”, „numele Partidului comunistromân, memoria celor care şi-au dat viaţa pentrucauza socialismului”. apoi ion iliescu este condus lasediul cc unde, din balcon, se adresează mulţimii.când rosteşte, din obişnuinţă, formula „Stimaţi tova-răşi!”, din piaţa plină cu 400 000 de oameni se audhuiduieli, fluierături şi avertismentul Fără comu-nişti! Sergiu Nicolaesu i-a venit în ajutor, a preluatmicrofonul, iar mulţimea l-a aclamat şi a strigatsergiu, sergiu! atunci acesta a intervenit inspirat,spunând că, atunci când într-o piaţă va apărea ten-taţia de a scanda numele cuiva, să se strigeRomânia. astfel, anunţat de Sergiu Nicolaesu, ioniliescu a putut să-şi reia discursul, pe care l-a înce-put cu formula dragi compatrioţi. ion iliescu şi Petreroman se deplasează apoi la MapN unde are loc oîntâlnire cu militarii şi unde mai sunt prezenţi ioancreţu, Mihai ispas, florin velicu, gelu voicanvoiculescu, victor Stănculescu, ştefan guşă, Nicolaehortopan, Nicolae Militaru, Mihai chiţac ş.a. ştefanguşă, şeful Marelui Stat Major, preia conducereaarmatei. de aici, un grup este transportat la sediulc.c. (ion iliescu, Petre roman, gelu voicanvoiculescu), unde încep discuţiile despre constituireaunor noi structuri de putere. r

CO

NT

EM

PO

RA

NU

L. ID

EE

A E

UR

OP

EA

NĂ

MARTIE 2012

39

• CluBul CăRŢII IDeeA euROPeANă •

doriţi să vă formaţi o bibliotecă universală? comandaţi cărţile propusede editurile ideea europeană şi euroPress group.comenzile dumneavoastră vor fi expediate prin poştă, cu plata ramburs.reduceri de preţ la serviciul carte prin Poştă: • 5% – 5-19 ex.; • 10% – 20-29 ex.; • 20% peste 100 ex.reduceri de preţ la sediul editurii: • 10% – 3-9 ex.; • 15% – 10-19 ex.; • 20% peste 20 ex. comandând 5 cărţi anual puteţi deveni membrual clubului cărţii ideea europeană, iar la următoarele comenzi beneficiaţi de 15% reducere pentru fiecare carte comandată. Membrii clubului cărţii ideea europeană vor participa în fiecare an la concursul cu premii pentrufidelitate şi vor primi gratuit catalogul anual alediturilor ideea europeană şi euroPress group. fundaţia culturală ideea europeană / cP 113, oP 22, Sector 1, Bucureşti, cod 014780; tel./fax: 4021. 212 56 92; e-mail: fcideeaeuropeana@yahoo.comWeb: www.ideeaeuropeana.ro

PA R t e N e R I M e D I A :

RADIO ROMâNIA CultuRAlCONvORBIRI lIteRARePOeZIAtIMPulDACIA lIteRARăAPleRFeDCRPA Rt e N e R I :SC eRC PReSS SRleuROPReSS MeDIA

■ eveniment

Ion CristoiuInstrument de lucru

Sub titlul Unsprezece ani din istoriaRomâniei, domniţa ştefănescu a întocmit oCronologie a intervalului 1989-2000 din perioadazisă şi postdecembristă.

Nu numai specialiştii, dar şi simplii cititoriîşi pot da seama, aruncând o privire în aceastăcarte de 1000 de pagini, de munca titanică depusăde autoare: investigarea atentă a colecţiilor deziare şi reviste, lectura cu creionul în mână a jur-nalelor, memoriilor şi cărţilor dedicate principale-lor evenimente, transcrierea riguroasă a datelor,numelor şi, ulterior, vânarea detectivistică a posi-bilelor greşeli de corectură.

a meritat însă! cartea se aşează în chip obligatoriu printre

instrumentele de lucru de care nu se pot dispensatoţi cei interesaţi de perioada postdecembristă:istorici, jurnalişti, politicieni, simpli cititori.

rămânând ceea ce-şi propune – un instru-ment de lucru – întreprinderea depăşeşte în chipsurprinzător condiţia unei simple Cronologii.

din materia avută la dispoziţie, domniţaştefănescu a extras nu numai date seci, dar şifapte, întâmplări şi situaţii de viaţă semnificativepentru un anume eveniment.

graţie talentului de prozator al autoareilucrarea Unsprezece ani din istoria României seciteşte ca un roman balzacian.

un roman ai cărui eroi, spre deosebire de ceiai literaturii lui Balzac, sunt şefi de stat, premieri,lideri de partide şi lideri de opinie, din româniapostdecembristă.

Robert TurcescuSecvenţe din istoria ce va să vină

domniţa ştefănescu m-a salvat de nenumă-rate ori. ca jurnalist, i-am mulţumit în gând înrepetate rânduri pentru răbdarea, acribia şitalentul cu care a adunat în volumele Cinci anidin istoria României şi, mai apoi, în cel intitulatdoi ani din istoria României cele mai importanteevenimente din istoria noastră foarte recentă şialarmant de zbuciumată. i-am citit şi apoi i-amrecitit volumele amintite ori de câte ori mi sepărea că am nevoie de o perspectivă limpede asu-pra faptelor şi, mai ales, a contextelor în care s-aupetrecut unele dintre evenimentele despre care nuîncetăm să vorbim şi azi, deşi au trecut de mult:revoluţia din ‘89, mineriadele, primele alegerilibere, naşterea şi dispariţia unora dintre partide-le politice şi, desigur, foarte multe altele. de fieca-re dată am avut sentimentul reconfortant al des-coperirii unei scriituri definite prin exactitatea şiatenţia acordate faptului semnificativ. apariţiaacestui nou volum, Unsprezece ani din istoriaRomâniei, e un cadou făcut tuturor celor preocu-paţi de cunoaşterea şi înţelegerea întâmplărilorcare au marcat anii din urmă, dar pentru cititorulatent se deschide larg o fereastră de la care pot fiîntrezărite şi secvenţe din istoria ce va să vină.

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Pentru anul 2012 vă invităm să vă abonaţila revista Contemporanul

ABONAMENT ROMâNIA: 60 LEI/ANABONAMENT STRĂINĂTATE: 70 EURO/AN

Taxele de expediere sunt incluse în această sumă.

Asociaţia CONTEMPORANULSediu social: Calea Victoriei nr. 115, Sector 1, Bucureşti Cod fiscal: 26718854 Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001Cont Euro: RO34RNCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureşti

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1,Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18; 0742 489 059E-mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comWeb: www.contemporanul.ro

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., Zirkon Media, S.C. Rautakirja România S.A., S.C. Orion Press Impex 2000 SRL, S.C. ManpresDistribution SRL, S.C. MT Press Impex SRL.

www.ideeaeuropeana.ro

Eveniment

TolstoiJurnal

Ediţie definitivă

Traducere de Janina ianoşiprefaţă, note de ion ianoşi