revista nr 3 - 2008 - jurnalism si...

cuprins

jjuurrnnaall ii ssmm

Sursele de informare în presa economicã. Studiu de caz: Bussiness Standard, Capital, Ziarul Financiar * Liviu ALEXANDRESCU

Jurnalism ecumenic. Particularitãþi ale discursului radiofonic creºtin * Gabriela Rusu-PÃSÃRIN

ccoommuunniiccaarree

Interviu cu prof. James Grunig * Dana OANCEA

Povestea merge mai departe, o campanie “înºelãtoare” * Corina SÃFTESCU

mmeeddiiaannaall ii zzee

Internetul în viaþa adolescenþilor din Bucureºti: acces, pattern-uri ºi competenþe în utilizare * Simona ªTEFÃNESCU

Le journalisme: transformations et dispersion * Jean-François TÉTU

Imaginea alteritãþii în comunicarea virtualã. Analiza discursului de pe Internet * Paul KUN

Destinul imigranþilor canadieni în mass-media (II) * Hilda HENCZ

Practicile discursive aferente situaþiei de comunicare în presa româneascã a anilor ’80-’90 * Luminiþa ROªCA

ii ss ttoorr iiaa pprreessee ii

Presa de dumincã din Tulcea. Reviste umoristicede la începutul secolului XX * Mãdãlina LASCA-VOINEA

3

12

57

28

17

21

35

41

63

49

CONSILIUL REDACÞIONAL

Delia Cristina BALABAN, Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca; Dumitru BORÞUN,S.N.S.P.A. Bucureºti; ªtefan BRATOSIN, Universite de Toulouse 3, Franþa; Cristina COMAN,Universitatea din Bucureºti; Peter CZEKE, Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca; Doina DASCÃLU, Universitatea „Tibiscus”, Timiºoara; Ioan DRÃGAN, Universitatea din Bucureºti;Georgeta DRULÃ, Universitatea din Bucureºti; Daniela FRUMUªANI, Universitatea din Bucureºti; Gheorghe Ilie FÂRTE, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaºi; Peter GROSS, Tennesse University, S.U.A; Constantin HARIUC, Universitatea Ecologicã, Bucureºti; Lucian IONICÃ, Universitatea de Vest,Timiºoara; Ioan LAZA, Universitatea din Oradea; Mirela LAZÃR, Universitatea din Bucureºti;Aurelia LÃPUªAN, Universitatea „Ovidius”, Constanþa; Constantin MARIN, Universitatea de Stat dinMoldova, Chisinãu; Michèle MARTIN, Charleton University, Canada; Noemi MARIN, FloridaAtlantic University, SUA; Valentina MARINESCU, Universitatea din Bucureºti; Pierre MORY,I.H.E.C.S., Belgia; Carmen NEAMÞU, Universitatea „Aurel Vlaicu”, Arad; Michel PALMER,Université Paris III, Franþa; Viorica Aura PÃUª, Universitatea din Bucureºti; Radu PÂRVU,Universitatea „C. Brâncoveanu”, Piteºti; Ilie RAD, Universitatea „Babeº-Bolyai”, Cluj-Napoca;Gabriela RUSU-PÃSÃRIN, Universitatea din Craiova; Luminiþa ROªCA, Universitatea din Bucureºti;Colin SPARKS, Westminster University, Marea Britanie; Monica SPIRIDON, Universitatea dinBucureºti; Laurenþiu ªOITU, Universitatea „Al. I. Cuza”, Iaºi; Zoltán ROSTÁS, Universitatea dinBucureºti.

REDACÞIAFacultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii, Bulevardul Iuliu Maniu, nr. 1-3,

Sector 6, Bucureºti, C.P. 170, Bucureºti, Telefon / Fax: 021 3181555

Revista Românã de Jurnalism ºi Comunicare este o publicaþie acreditatã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice din Învãþãmântul Superior (cod 779)

Site-ul Revistei Române de Jurnalism ºi Comunicare:www.jurnalismsicomunicare.eu

REDACTOR ªEFMARIAN PETCU

[email protected]

DTPSIMONA PAVELCRISTIAN DINU

OMUNICAREURNALISMCJ

Revista românã de

URNALISMOMUNICARE

ºiCJDIRECTOR

MIHAI [email protected]

Presa economicã este, fãrã îndoialã, una dintre vedetelepieþei media în ultimii ani. Un segment tot mai aglomerat cutitluri, o mizã tot mai importantã pentru patronii de presã,care au înþeles potenþialul unui public restrâns, dar preþios.Informaþia economicã este însã extrem de sensibilã ºi poateavea efecte puternice. Un investitor care vrea sã ºtie undepoate plasa 100.000 de euro pentru a obþine profit are nevoiede o viziune de ansamblu asupra pieþei ºi de siguranþainformaþiilor pe care le culege din paginile publicaþiiloreconomice. Înainte de a lua o decizie în ceea ce priveºtecapitalul sãu, are dreptul de a cunoaºte sursele care aufurnizat-o ºi de a putea evalua calitatea acestora, chiar dacãeste de la sine înþeles cã prima selecþie operatã de reporteriiºi editorii publicaþiei reprezintã o garanþie în sine. „Presaeste un serviciu, ea trebuie sã aducã un plus cititorului. Maiales presa economicã, care nu este cititã de plãcere. Dacã nuaduce o informaþie în plus, cititorii dispar. Presa trebuie,deci, sã rãspundã preocupãrilor publicului”, spune GillesBrochen, fost director al grupului Les Echos, unul dintre ceimai mari editori de presa economicã de pe piaþa mediafrancezã (Guérin, S., 1994: 30)

Sursele unei publicaþii economice sunt extrem de impor-tante ºi reprezintã poate primul pariu pe care redacþia trebuiesã-l câºtige în faþa publicului pe care încearcã sã-l fidelizeze.Modul în care acestea sunt reflectate în spaþiul editorial ºiverificarea calitãþii lor în timp sunt factorii principali carecontribuie la construcþia unui brand de presa puternic sau,dimpotrivã, a unuia slab.

Publicaþii incluse în analizã

Pentru a analiza sursele de informare folosite în presaeconomicã, am ales trei dintre cele mai reprezentativepublicaþii pentru acest gen de presã, în România: „Capital”,„Ziarul Financiar” ºi „Business Standard”. Chiar dacã înprezent oferta de sãptãmânale economice este mult maibogatã decât cea de cotidiene, am optat pentru douãcotidiene ºi un sãptãmânal în virtutea principiului care, încazul informaþiei economice, favorizeazã actualitatea ºi rolulstrategic al acesteia. Douã dintre titlurile alese, „Capital” ºi„Ziarul Financiar”, reprezintã cele mai vechi publicaþii deprofil, care au câºtigat un public solid ºi care sunt lideri ºiastãzi pe segmentele pe care activeazã. Al treilea titlu,„Business Standard”, este unul dintre cele mai noi produseeditoriale, cu un format ºi un concept care îºi propun sã

adapteze presa economicã la trãsãturile globale ale econo-miei de piaþã. Calitatea editorialã a cotidianului este monito-rizatã de grupul de presã Verlagsruppe-Handesblastt, unuldintre principalii editori de titluri economice de pe piaþagermanã.

Fiecare titlu dintre cele pentru care am optat reprezintãpunctul forte al câte unuia dintre principalele trusturi depresã care au investit în presa economicã („Capital”-Ringier,„Ziarul Financiar” – Publimedia-MediaPro, „BusinessStandard” – Realitatea-Caþavencu). Sunt trei dintre cele maiputernice ºi mai cunoscute mãrci, fiecare reprezentând unconcept, un format o strategie de promovare specifice gru-pului care le editeazã.

Perioada analizatã ºi eºantionul inclus în cercetare

În cazul cotidienelor, analiza a acoperit o lunã de apariþieeditorialã (septembrie 2007), însemnând douãzeci de ediþii,la o frecvenþã de apariþie de cinci numere pe sãptãmânã. Încazul sãptãmânalului au fost luate în considerare douã lunide apariþie editorialã (septembrie ºi octombrie 2007), adicãopt numere. Analiza cantitativã a „Ziarului Financiar”începe cu numãrul 2214, ediþia de luni, din data de 3septembrie 2007, ºi se încheie cu numãrul 2233, ediþia devineri a cotidianului, din data de 28 septembrie 2007. Încazul cotidianului „Business Standard”, monitorizareaîncepe cu numãrul 77, ediþia de luni a ziarului din data de 3septembrie 2007, ºi se încheie cu numãrul 96, ediþia devineri din data de 28 septembrie 2007. Analiza sãptãmâna-lului „Capital”, care apare în fiecare zi de miercuri asãptãmânii, începe cu numãrul 36 din data de 6 septembrie2007 ºi se încheie cu numãrul 43 al publicaþiei, din data de25 octombrie 2007.

Au fost luate în calcul exclusiv ºtirile cu subiecteconomic. Analiza nu a inclus ºtirile scurte („bref-uri”),irelevante din punct de vedere al numãrului de surse, ºtirilepolitice, nereprezentative în contextul general al cercetãrii,ºi nici ºtirile externe, preluate de obicei din fluxul agenþiilorde presã sau din publicaþiile internaþionale de profil(Bloomberg, Wall-Street Journal, Financial Times etc.). Deasemenea, nu au fost luate în considerare articolele de opinie(editoriale sau comentarii), materialele explicative semnatede autori din afara redacþiilor ºi nici articolele dinsuplimentele publicaþiilor. Astfel, din „Ziarul Financiar” aufost analizate în total 544 de articole, în medie 27 de articole

Jurnalism ºi com

unicare * Anul III, nr. 3, 2008

3

jjuurrnnaall ii ssmm

Sursele de informare în presa economicã. Studiu de caz:Bussiness Standard, Capital, Ziarul FinanciarLiviu ALEXANDRESCU, jurnalist, absolvent F. J. S. C.

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3

, 200

8

4

pe ediþie, iar din „Business Standard” au fost analizate 653de materiale din 20 de ediþii, adicã o medie de 33 de articolepentru fiecare numãr. În mod firesc, din sãptãmânalul„Capital”, alcãtuit în mare parte din materiale de analizã, dedimensiuni mari, a fost cules un numãr mai mic de articole.Astfel, cele 8 ediþii analizate au însemnat un total de 195 dearticole, adicã o medie de peste 24 pentru fiecare numãr alrevistei.

În total, analiza celor trei publicaþii de profil a inclus unnumãr de 1.392 de articole.

Ipoteze de lucru

Cercetarea se concentreazã pe douã paliere principale:1. analizarea numãrului de surse folosite în materialele

din presa economicã;2. analizarea tipurilor de surse cel mai frecvent folosite

de cãtre ziariºtii din redacþiile publicaþiilor economice.Astfel, analiza porneºte de la douã ipoteze de lucru ce

urmeazã a fi confirmate sau infirmate dupã alcãtuireatabloului principal de date:

1) cele mai multe ºtiri economice citeazã o singurã sursãde informare – o observaþie sumarã aratã cã, într-adevãr,presa economicã publicã foarte multe materiale în care estecitatã o singurã sursã; este unul dintre principalele argu-mente invocate de cãtre cei care reproºeazã presei econo-mice superficialitatea ºi difuzarea informaþiei fãrã a oîncadra în context;

2) cele mai frecvente surse folosite în presa economicãsunt factorii de decizie din organizaþiile economice – într-opresã destinatã elitelor, cei care iau hotãrãri ºi fac strategiisunt cei mai avizaþi în ceea ce primeºte furnizarea infor-maþiilor corecte.

Instrumente de lucru folosite în cadrul monitorizãrii

Pentru clasificarea surselor folosite în presa economicãam pornit de la o tipologie propusã de Ferenc Vasas ºiAlexandru Brãduþ-Ulmanu în capitolul „Cum (nu) secolecteazã ºtirile” din „Manualul de jurnalism” (Coman, M.,2001: 50-54). Aceasta împarte sursele în: conferinþe depresã; briefing-uri; rapoarte; comunicate de presã; broºuri,pliante, „newsletters”, publicaþii de promovare; actoripolitici; grupuri de presiune; universitãþi ºi institute decercetare; alþi ziariºti; alte publicaþii, posturi de radio sau deteleviziune; agenþii de presã; oameni obiºnuiþi. Monitori-zarea surselor citate în articolele analizate a impus renun-þarea, pe parcurs, la câteva tipuri de surse ºi la introducereaaltora, specifice presei economice. Am renunþat, spreexemplu, la briefing-uri, sau la grupuri de presiune, greu deidentificat în ºtirile economice. Acestea au fost transformate,în noua clasificare, în ONG-uri. Am eliminat ºi alþi ziariºti,un tip de sursã care nu se foloseºte sau, cel puþin, nu seciteazã deloc.

Au rãmas în schimb alte genuri de surse care apar destulde rar, cum ar fi conferinþele de presã, comunicatele depresã, oamenii obiºnuiþi, ONG-urile. Au fost introduse multe

alte tipuri de surse, cum ar fi manageri din companii, analiºtieconomici ºi brokeri, patronate ºi asociaþii profesionale,oameni de afaceri, consultanþi sau site-uri de Internet. Înacelaºi timp, alte tipuri de surse au fost concentrate într-unulsingur, cum ar fi cazul agenþiilor de presã ºi a altor publicaþii,reunite sub titlul „restul presei”. Clasificarea ce a rezultat înurma analizãrii primelor numere ºi pe baza cãruia a fostrealizatã ulterior întreaga cercetare a ajuns sã cuprindãoptsprezece tipuri de surse, cu ºase mai multe decât tipo-logia originalã. Astfel, sursele au fost împãrþite în:

a) conferinþe de presã;b) documente, raportãri oficiale, acte normative – în

acest caz au intrat toate sursele scrise cu caracter public, fiecã vorbim despre acte normative, contracte (cum ar fi cel deprivatizare al societãþii Daewoo Craiova în favoarea Ford,unul dintre subiectele preferate ale presei economice în peri-oada analizatã), comunicãri oficiale ºi informaþii de la Bursade Valori (accesibile de regulã pe Internet), MonitorulOficial (sursã foarte bunã pentru ºtirile privind rezultatelefinanciare ale companiilor), raportãri ale companiilor, docu-mente interne ale instituþiilor de stat sau chiar prospecte ºipliante ale companiilor;

c) comunicate de presã;d) surse oficiale din aparatul de stat – ministere, agenþii,

comisii, primãrii si oricare alte organisme cu rol dereglementare într-o anumitã sferã de interes a vieþii eco-nomice; sursele au fost incluse în aceastã categorie defiecare datã când au fost citate instituþiile în sine (ex:„potrivit datelor furnizate de Ministerul Economiei ºiFinanþelor”) sau reprezentanþi ai acestora (ex: „BNR arputea majora dobânda de politicã monetarã dacã depreciereacursului va pune în pericol þinta de inflaþie, a declarat LucianCroitoru, consilier al guvernatorului Mugur Isãrescu”);printre cele mai de interes surse pentru presa economicã suntMinisterul Economiei ºi Finanþelor (MEF), Banca Naþionalãa României (BNR), Autoritatea pentru Valorificarea ActivelorStatului (AVAS) etc.

e) actori politici – în aceastã categorie am incluspersonalitãþile politice cu funcþii înalte, cum ar fi pre-ºedintele, prim-ministrul, miniºtri sau primari, precum ºialte voci (consilieri, membrii de comisii parlamentare etc.),atunci când sunt citate prin referire la apartenenþa lorpoliticã;

f) ONG-uri ºi reprezentanþi ai acestora;g) studii ºi statistici – furnizate de universitãþi, institute

de cercetare, companii de consultanþã axate pe monitorizãriºi studii de piaþã, agenþii de rating; oferã informaþii obþinuteprin metode de cercetare ºtiinþicã, fie cã vorbim de institutede stat (Institutul Naþional de Statisticã, Comisia Naþionalãde Prognozã) de companii private de cercetare de piaþã(Daedalus Consulting, MEDNET Marketing Research, ACNielsen etc.), de diferite companii care, pe lângã obiectul deactivitate, se ocupã ºi cu studii (Mercer Consulting,Manpower etc.), sau de agenþii de rating (Moody’s, Standard& Poor’s etc.);

h) restul presei – aceastã categorie include atât alte publi-caþii interne sau internaþionale, televiziuni, cât ºi agenþii de

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaallll iiii

ssss mmmm

presã interne sau internaþionale (Reuters, Mediafax, Newsin,Rompres etc.);

i) oameni obiºnuiþi ºi poveºti – în aceastã categorie vor fiincluºi oameni normali, fãrã funcþii strategice, ºi personajereprezentative folosite pentru a ilustra diferite subiecte dearticole;

j) manageri – poziþii-cheie în companii, cei rãspunzãtoripentru întreaga activitate a întreprinderii sau numai pentruanumite segmente ale acesteia – directori executivi, directorifinanciari, directori de marketing, directori de comunicare,directori de resurse umane, manageri de relaþii publice,manageri de nivel intermediar etc.; în aceastã categorie aufost incluºi ºi managerii din companiile de stat;

k) analiºti economici, brokeri, dealeri – specialiºti avi-zaþi sã comenteze ºi sã dea interpretãri modului în care evo-lueazã diferiþii indicatori macroenomici sau bursieri, precumºi cursul valutar;

l) patronate, asociaþii profesionale ºi reprezentanþi ai aces-tora – grupeazã de obicei companiile din diferite domenii deactivitate pentru a le apãra interesele ºi a le prezenta punc-tele de vedere; sunt surse foarte bune pentru ziariºtii econo-mici pentru cã centralizeazã date furnizate de firmele pe carele reprezintã, oferind statistici asupra unei pieþe, unui feno-men economic etc.; de asemenea, preºedinþii ºi directoriiacestora sunt consideraþi comentatori avizaþi în cazul anali-zelor de piaþã; ex: Patronatul Societãþilor din Construcþii(PSC), Asociaþia Producãtorilor ºi Importatorilor deAutomobile (APIA), Asociaþia Naþionalã a Agenþiilor deTurism (ANAT), Patronatul Naþional al Viei ºi al Vinului(PNVV) etc.;

m) sindicate si reprezentanti ai acestora – deºi presa eco-nomicã este mai mult o presã a patronilor decât a salariaþilor,reprezentanþii sindicali pot fi o sursã bunã pentru a lua pulsulevenimentelor, în adâncime; de multe ori, ei exprimã stareade spirit a „celor mulþi” care lucreazã într-un domeniu saualtul;

n) surse „ascunse” (on background) – surse din compa-nii, surse din piaþã sau din organismele de stat cu rol deci-zional în piaþã, a cãror identitate este protejatã; multe dinºtirile de impact apãrute în presa economicã sunt „date pesurse”; „surse apropiate tranzacþiei”, „surse din companie”,„surse din piaþã”, „surse oficiale” sunt numai câteva dintreformulele pe care jurnaliºtii din redacþiile publicaþiilor eco-nomice le folosesc pentru a îºi proteja sursele; în aceastãcategorie intrã toate informaþiile pentru care sunt citate surseale cãror identitate nu este precizatã în mod clar; au fostincluse ºi atribuiri de genul „reprezentanþii/oficialii compa-niei susþin”, „potrivit unor analiºti din piaþã”, de fiecare datãcând aceste formule nu au fost urmate de lãmuriri privindidentitatea surselor ce se ascundeau în spatele acestor formule;

o) oameni de afaceri/întreprinzatori/actionari – în aceastãcategorie sunt incluºi cei care deþin capital într-o afacere; fiecã e vorba de oameni de afaceri care au clãdit imperii finan-ciare (ex: Dan Ostahie – Altex, Octavian Radu – RTC, RaduTimiº – CrisTim), de întreprinzãtori care lanseazã afacerimici, sau de acþionari ai diferitelor companii ºi membrii înconsiliile de administraþie ale acestora;

p) consultanþi – categoria include diferiþi specialiºti careau o viziune de ansamblu asupra unui domeniu; intrã aiciprofesori, avocaþi, psihologi, sociologi, cercetãtori ºi repre-zentanþi ai firmelor de consultanþã (în resurse umane, marke-ting, audit etc.);

q) estimãri, calcule proprii sau sondaje ale publicaþiilor –analize realizate de redacþiile publicaþiilor economice, pebaza informaþiilor existente într-un domeniu sau sondajerealizate prin chestionarea unui numãr mare de specialiºti;spre exemplu, într-un material despre mutãrile unui om deafaceri, revista „Capital” poate introduce informaþii din„Top 300 Cei mai bogaþi oameni de afaceri”;

r) site-uri de Internet – portaluri specializate de infor-maþie economicã, baze de date online, site-uri de ºtiri econo-mice externe etc.

Încadrarea unei surse într-o categorie sau alta s-a fãcut ºiîn funcþie de contextul în care aceasta apare citatã înmaterial. Spre exemplu, directorul unei firme de recrutare ºiconsultanþã în resurse umane va fi încadrat în categoria„manager”, într-o ºtire în care comenteazã activitatea finan-ciarã a firmei (cifra de afaceri spectaculoasã sau slabã),respectiv în categoria „consultanþi”, dacã face un comen-tariu, prin prisma experienþei sale, într-un articol desprecriza de forþã de muncã din economie.

Nu au fost luate în considerare sursele care apar exclusivîn grafice ce însoþesc textul articolului ºi nici surse ale cãrordeclaraþii sunt scoase în evidenþã în „pastile”, atâta vremecât persoana respectivã nu este citatã în text. De asemenea,s-a evitat includerea în analizã a ºtirilor preluate integral dinfluxul agenþiilor de presã, considerate a fi irelevante pentrupolitica de surse a redacþiei publicaþiei economice.

Rezultate obþinute

Ziarul FinanciarÎn urma analizei ce a cuprins 544 de articole publicate în

cotidianul economic, rezultã cã cele mai multe ºtiri citeazã osingurã sursã. Astfel, aproape jumãtate din materialeleanalizate (46,69%) se încadreazã în aceastã categorie.Astfel, din cele 544 de articole analizate: 27 nu citeazã niciosursã (4,96% din total); 254 citeazã o singurã sursã(46,69%); 139 citeazã douã surse (25,55%); 69 citeazã treisurse (12,68%); 36 citeazã patru surse (6,61%); 13 citeazãcinci surse (2,38%); 3 citeazã ºase surse (0,55%); 3 citeazãºapte surse (0,55%). „Ziarul Financiar” tinde sã privilegiezemanagerii, în condiþiile în care aproape 49% din ºtirileanalizate citeazã persoane cu diferite funcþii de conducere încompaniile la care fac referire. Sursele „ascunse” deþin ºi eleo pondere semnificativã în rândul ºtirilor publicate de coti-dianul economic. Ele apar aproape într-unul din fiecare cinciarticole, indiferent cã este vorba de surse a cãror identitateeste protejatã în mod deliberat, prin formule de citarespecifice, sau de exprimãri ambigue, care nu trimit foarteclar la identitatea celor ce au furnizat informaþiile. Cele maifolosite tipuri de surse sunt managerii (48,89%), sursele„ascunse” (19,3%), sursele oficiale din aparatul de stat(17,09%), analiºtii economici, brokerii ºi dealerii (11,02%),

Jurnalism ºi com


5

jj jjuu uurr rrnn nn

aa aall llii iiss ssmm mm

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3

, 200

8

6

studiile ºi statisticile (9,55%) ºi oamenii de afaceri sauacþionarii (8,45%).

Conform schemei de clasificare a surselor folositã înanalizã, din 544 de articole publicate în „Ziarul Financiar”:

a) 0 articole menþioneazã conferinþe de presã;b) 38 menþioneazã documente, raportãri oficiale, acte

normative ºi alte surse tipãrite (reprezentând 6,98% dintotal);

c) 2 menþioneazã comunicate de presã (0,36%);d) 93 menþioneazã surse oficiale din aparatul de stat

(17,09%);e) 30 menþioneazã actori politici (5,51%);f) 0 menþioneazã ONG-uri;g) 52 menþioneazã studii ºi cercetãri (9,55%);h) 26 menþioneazã alte publicaþii ºi agenþii de presã

(4,77%);i) 1 menþioneazã oameni obiºnuiþi (0,18%);j) 266 menþioneazã manageri (48,89%);k) 60 menþioneazã analiºti economici, brokeri ºi dealeri

(11,02%);l) 25 menþioneazã patronate, asociaþii profesionale ºi

reprezentanþi ai acestora (4,59%);m) 3 menþioneazã sindicate ºi reprezentanþi ai acestora

(0,55%);n) 105 menþioneazã surse „ascunse” (19,30%);o) 46 menþioneazã oameni de afaceri ºi acþionari

(8,45%);p) 20 menþioneazã consultanþi (3,67%);q) 17 menþioneazã estimãri, calcule ºi sondaje proprii ale

publicaþiei (3,12%);r) 8 menþioneazã site-uri de Internet (1,47%).

Tabloul distribuþiei ºtirilor în funcþie de numãrul surselorfolosite ºi de tipul acestora tinde sã reflecte într-o bunãmãsurã structura publicaþiei. Spre exemplu, majoritateaºtirilor citeazã câte o singurã sursã, de obicei manageri. Înmod similar, ºtirile din domeniul „Companii” au rezervatãcea mai mare pondere din spaþiul editorial al publicaþiei.Cele mai multe din ºtirile incluse în aceste pagini suntbazate, de obicei, pe un interviu cu un director executiv sauun manager de comunicare din organizaþia care facesubiectul articolului.

Destul de multe ºtiri nu citeazã însã nicio sursã. În cazul„Ziarului Financiar”, în aproape una din douãzeci de ºtiriinformaþia rãmâne neatribuitã, ceea ce poate un impactnegativ asupra credibilitãþii. Trebuie þinut cont însã ºi decutumele presei economice. Spre exemplu, multe din mate-rialele care urmãresc evoluþia indicilor bursieri nu menþio-neazã în mod explicit nicio sursã, deºi este evident cã, fiindvorba de informaþie publicã, atât reporterul, cât ºi oricecititor o pot accesa, la orice orã, pe Internet. În acest caz,chiar dacã articolul nu trimite în mod explicit la sursã,cititorul avizat recunoaºte cu siguranþã originea infor-maþiilor. Foarte multe dintre ºtirile publicate în „ZiarulFinanciar” citeazã „surse ascunse”. Atât informaþii impor-tante, legate de tranzacþii ºi alte mutãri cu impact în piaþã,cât ºi comentarii (ex: „un dealer” care comenteazã evoluþia

cursului, fãrã a i se da numele), apar în aproape una din cinciºtiri. Dacã în primul caz sunt consultate, probabil, surse acãror identitate nu poate fi divulgatã pentru cã asocierea lorcu informaþia furnizatã ar provoca anumite conflicte deinterese, în al doilea caz pare mai greu de înþeles de cepersoana în cauzã nu îºi poate asuma comentariile.

În aceeaºi categorie a surselor „ascunse” intrã ºi for-mulele de tip „reprezentanþii companiei”. Acest tip de gene-ralizare este destul de frecvent întâlnitã ºi poate pãrea ciudatca, atâta vreme cât reporterul prezintã o poziþie oficialã acompaniei la care face referire în articol, sã nu precizeze înmod clar identitatea persoanei care a transmis-o. Acesteformule ascund, probabil, informaþii din comunicate de presãsau din rãspunsuri generale formulate de departamente de re-laþii publice. De altfel, „Ziarul Financiar” foloseºte/citeazãde foarte puþine ori surse de genul conferinþelor ºi comuni-catelor de presã. Fenomenul poate fi explicat, poate, ºi prin„mândria” brand-ului ºi implicit a reporterilor, care consi-derã cã, explicând indirect faptul cã au obþinut informaþiauºor, prin participarea la o simplã conferinþã de presã sauprin citirea un comunicat, ar diminua valoarea acesteia. Deasemenea, este foarte micã ponderea articolelor care în-cearcã sã ia pulsul fenomenelor economice din perspectivaoamenilor obiºnuiþi. Chiar dacã este firesc ca o publicaþieadresatã elitelor sã se bazeze pe informaþia furnizatã de cãtre„decision makers”, în anumite cazuri perspectiva din caresunt prezentate subiectele poate fi limitatã atâta vreme cât serezumã numai la viziunea „celor de la vârf”.

Business StandardLa fel ca în cazul „Ziarului Financiar”, cele mai multe

articole din „Business Standard” citeazã o singurã sursã.Astfel, aproape 45% din cele 653 de ºtiri incluse în analizade conþinut se încadreazã în aceastã categorie. ªtirile în caresunt citate douã surse reprezintã mai puþin de o treime dintotalul celor incluse în cercetare. În acelaºi timp, doar o ºtiredin fiecare zece analizate citeazã câte trei surse. Din cele653 de articole analizate: 20 nu citeazã nicio sursã(reprezentând 3,06% din total); 289 citeazã o singurã sursã(44,25%); 193 citeazã douã surse (29,55%); 70 citeazã treisurse (10,71%); 42 citeazã patru surse (6,43%); 21 citeazãcinci surse (3,21%); 7 citeazã ºase surse (1,07%); 5 citeazãºapte surse (0,76%); 4 citeazã opt surse (0,61%); 1 citeazãnouã surse (0,15%); 1 citeazã unsprezece surse (1,15%).Managerii sunt cele mai frecvente surse întâlnite în ºtirilepublicate de „Business Standard”. Un articol din douã ci-teazã acest tip de sursã.

Analiza cantitativã aratã cã ziarul foloseºte relativ frec-vent ºi sursele oficiale din administraþie (aproape 16%),precum ºi studiile ºi statisticile furnizate de cãtre institute ºifirme de cercetare sau cãtre de firme de consultanþã. Primeleºase tipuri de surse folosite de redacþia „Business Standard”sunt managerii (49,46%), sursele oficiale din aparatul de stat(15,77%), studiile ºi statisticile (15,16%), sursele „ascunse”(14,54%), analiºtii economici, brokerii ºi delerii (12,55%),precum ºi documentele, raportãrile oficiale ºi actele nor-mative (10,27%).

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaallll iiii

ssss mmmm

Exprimând rezultatele în cifre absolute, constatãm cã din653 de articole:

a) 4 articole menþioneazã conferinþe de presã (reprezen-tând 0,61% din total);

b) 67 menþioneazã documente, raportãri oficiale, actenormative ºi alte surse tipãrite (10,27%);

c) 36 menþioneazã comunicate de presã (5,51%);d) 103 menþioneazã surse oficiale din aparatul de stat

(15,77%);e) 34 menþioneazã actori politici (5,2%);f) 3 menþioneazã ONG-uri (0,45%);g) 99 menþioneazã studii ºi cercetãri (15,16%);h) 51 menþioneazã alte publicaþii ºi agenþii de presã

(7,81%);i) 2 menþioneazã oameni obiºnuiþi (0,3%);j) 323 menþioneazã manageri (49,46%);k) 82 menþioneazã analiºti economici, brokeri ºi dealeri






Relaþia între datele obþinute ºi structura publicaþiei sepoate observa destul de uºor ºi în cazul cotidianului„Business Standard”. Dacã paginile de „Companii” ocupã înmod constant cea mai mare parte a spaþiului editorial, ºtirilede acest gen care fac referire la o singurã sursã (de obiceimanageri) sunt cele mai frecvente. Chiar dacã informaþiilede context sunt prezente în cele mai multe dintre articolelepublicate, apar de multe ori date neatribuite niciunei sursei.Pe lângã informaþiile generale despre structura pieþei careapar în cadrul acestui tip de articol, formatul ziarului presu-pune ºi inserarea unor statistici relevante despre domeniul încare activeazã compania luatã în vizor (ex: într-un articoldespre afacerile unui producãtor de lactate, cifre despre con-sumul de lactate la nivel european). Dacã în cazul infor-maþiilor generale despre companiile care îºi împart piaþa sepoate presupune cã sunt culese ºi compilate din analize pre-cedente realizate de reporterii publicaþiei, în cazul cifrelor(care pentru a fi relevante trebuie colectate ºi calculate înbaza unei metodologii unitare) ignorarea sursei care le-afurnizat poate afecta credibilitatea.

Nici „Business Standard” nu ocoleºte ºtirile fãrã niciosursã citatã (reprezintã 3,06% din total), însã publicaþia areîn mod cert mai puþin complexe când vine vorba de men-þionarea conferinþelor de presã sau a comunicatelor. Dealtfel, cotidianul reprezintã singura publicaþie din cele treianalizate care citeazã informaþii obþinute de la surse umane,plasându-le în cadrul conferinþelor de presã (chiar dacã

aceastea reprezintã numai 0,61% din totalul celor analizate,deºi procentul real este, probabil, mult mai mare).

Publicaþia stabileºte ºi un record în ceea ce priveºtenumãrul de surse pe material – unsprezece. Cifrele de acestgen se explicã prin ponderea ºi periodicitatea ridicatã aanalizelor de piaþã amãnunþite care apar în paginilepublicaþiei (un exemplu ar fi campania „Cursa banilor”, ce ainclus materiale comparative între economia româneascã ºicea bulgarã). O pondere relativ ridicatã în ceea ce priveºtetipurile de surse folosite o au studiile ºi statisticile (peste15% din total). Tendinþa se explicã însã ºi prin varietateaariilor de interes pe care le acoperã cotidianul, care include, pelângã paginile constante de analize din diferite domenii, ºipagini de „servicii profesionale”, „advertising & marketing”,„joblife” etc.

CapitalÎn cazul sãptãmânalului „Capital”, analiza realizatã pe un

eºantion de 195 de articole aratã cã cele mai multe dintreacestea citeazã câte patru, respectiv trei surse, având opondere de aproximativ 23,5, respectiv 21,5%. Articolelecare citeazã o singurã sursã reprezintã numai o zecime dincele publicate în paginile revistei. Din cele 195 de articoleanalizate: 1 nu citeazã nicio sursã (reprezentând 0,51% dintotal); 20 citeazã o sursã (10,25%); 31 citeazã douã surse(15,89%); 42 citeazã trei surse (21,53%); 46 citeazã patrusurse (23,58%); 21 citeazã cinci surse (10,76%); 13 citeazãºase surse (6,66%); 6 citeazã ºapte surse (3,07%); 9 citeazãopt surse (4,61%); 2 citeazã nouã surse (1,02%); 4 citeazãzece surse (2,05%).

Dintre tipurile de surse clasificate în schema de lucru, celmai frecvent întâlnit în materialele publicate de „Capital” îlreprezintã managerii. ºase articole din zece citeazã persoanecu funcþii de coordonare în companii. De asemenea, studiileºi statisticile sunt destul de frecvent întâlnite în paginilepublicaþiei, acestea fiind citate în aproape 27% din articoleleanalizate. Un alt tip de sursã frecvent folositã în cazulsãptãmânalului economic îl reprezintã consultanþii (un sfertdin total). Tendinþa se explicã prin faptul cã majoritateaarticolelor de sãptãmânal sunt analize din cele mai variatedomenii, care trebuie susþinute prin informaþii primite de latot atâtea tipuri de specialiºti.

Cele mai frecvente tipuri de surse sunt, deci, managerii(58,46%), studiile ºi statisticile (26,66%), consultanþii(25,64%), sursele oficiale din aparatul de stat (21,02%),patronatele ºi asociaþiile profesionale (16,92%) ºi sursele„ascunse” (14,87%).

Din 195 de articole analizate:a) 0 articole menþioneazã conferinþe de presã;b) 16 menþioneazã documente, raportãri oficiale, acte

normative ºi alte surse tipãrite (reprezentând 8,2% din total);c) 2 menþioneazã comunicate de presã (1,02%);d) 41 menþioneazã surse oficiale din aparatul de stat

(21,02%);e) 19 menþioneazã actori politici (9,74%);f) 3 menþioneazã ONG-uri (1,53%);g) 52 menþioneazã studii ºi cercetãri (26,66%);

Jurnalism ºi com


7



Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3

, 200

8

8

h) 3 menþioneazã alte publicaþii ºi agenþii de presã(1,53%);

i) 10 menþioneazã oameni obiºnuiþi/personaje reprezen-tative (5,12%);

j) 114 menþioneazã manageri (58,46%);k) 23 menþioneazã analiºti economici, brokeri ºi dealeri






Specificul publicaþiei sãptãmânale se observã, înainte detoate, în distribuþia ºtirilor în funcþie de numãrul de sursecitate. Astfel, cele mai frecvente materiale publicate de„Capital” au patru (23,58%), respectiv trei surse (21,53%).Tendinþa se explicã prin faptul cã majoritatea sunt materialede analizã, care trebuie sã prezinte informaþii interpretate dincâte mai multe perspective. Numãrul articolelor care citeazãîntre ºapte ºi zece surse este, de asemenea, destul de ridicat.Peste unul din zece materiale prezintã informaþii colectatedin cel puþin ºapte surse.

ªtirile cu o singurã sursã reprezintã o zecime din total.Sunt, în general, profiluri de oameni de afaceri, managerietc. Riscul, în acest caz, este ca publicul sã rãmânã cuimpresia cã autorul s-a documentat exclusiv intervievândpersonajul pe care îl portretizeazã ºi cã prezintã informaþiileîntr-un mod subiectiv. În cazul revistei „Capital”, o ponderefoarte micã o au conferinþele ºi comunicatele de presã,precum ºi agenþiile de presã sau alte publicaþii. Prezenþaexageratã a acestora ar fi greu de justificat la un ritm deapariþie sãptãmânal, care îi dã reporterului un spaþiu demanevrã larg, permiþându-i sã selecteze cele mai bune surse.De altfel, principalul imperativ al presei sãptãmânale esteacela de oferi informaþie nouã, dincolo de aspectele imediateale subiectelor, care sã dea publicului posibilitatea de aînþelege evenimentele în profunzime.

Dacã ipoteza de lucru potrivit cãreia managerii sunt celemai folosite surse se verificã ºi în cazul „Capital” (aproape60% din total), ierarhia celor mai citate tipuri de surse aratã cãstudiile ºi statisticile se regãsesc în peste un sfert din mate-rialele analizate. O publicaþie sãptãmânalã trebuie, deci, sãofere o viziune de ansamblu asupra domeniilor urmãrite, ceeace se poate face cel mai bine prin acurateþea ºi precizia cifre-lor. ºi sursele de tipul patronate ºi asociaþii profesionale seîncadreazã în aceeaºi logicã, având în vedere cã acestea oferãcifre ce reflectã structura ºi valoarea pieþelor, culese directde la sursele primordiale (companiile pe care le reunesc).

O pondere relativ mare pentru un sãptãmânal o au ºisursele „ascunse” (peste 14% din total). Tendinþa poate duce

la concluzia cã informaþia economicã este concentratã înrândul unui numãr limitat de surse, care de cele mai multeori nu doresc (prin natura relaþiilor economice ºi prin dorinþaprincipalilor actori de a îºi þine secrete mutãrile strategice) sãîºi asume rãspunderea de a-ºi divulga identitatea. Astfel,jurnaliºtii economici (din redacþiile cotidienelor ºi ale sãptã-mânalelor) sunt obligaþi, în lipsã de alte opþiuni, sã folo-seascã acest mod de atribuire, indiferent de timpul pe care îlau la dispoziþie pentru documentarea articolelor.

Comparaþie „Ziarul Financiar” versus „Business Standard”Comparând „Ziarul Financiar” cu „Business Standard”,

trebuie sã þinem cont în primul rând de vechimea fiecãreiadintre cele douã publicaþii în peisajul presei autohtone.Astfel, este de la sine înþeles cã titlul mai vechi se raporteazãla un public deja format, care cunoaºte destul de bineconceptul editorial ºi cutumele la care se raporteazã pu-blicaþia. Pe de altã parte, titlul mai nou se aflã în faza deconsolidare ºi de cultivare a unui public fidel, nefamiliarizatcu structura articulelor ºi cu strategiile de citare. Deasemenea, nu trebuie sã plecãm de la premisa cã un numãrmai mic de surse citate într-o ºtire înseamnã automat ocalitate mai slabã a informaþiei. Un articol care citeazã treisurse neimplicate într-un eveniment poate fi mai puþincredibil decât unul care citeazã numai unul dintre actoriiprincipali ai ºtirii. Distribuþia ºtirilor publicate de cele douãziare în funcþie de numãrul de surse folosite este asemã-nãtoare, diferenþele înregistrate între ponderile ºtirilor cu „n”surse fiind de cel mult patru procente, iar ierarhiile aproapeidentice.

„Ziarul Financiar” pare sã aibã mai multe ºtiri fãrã niciosursã (4,96% faþã de 3,06%) sau cu una singurã (46,69% faþãde 44,25%), însã, în virtutea vechimii sale ºi a nivelului deîncredere pe care l-a câºtigat în timp, poate fi mai credibildecât omologul sãu. „Business Standard” manifestã o uºoarãsuperioritate ºi în ceea ce priveºte ponderea ºtirilor cu douãsurse sau mai multe. De asemenea, dacã „vârful” în cazul„Ziarului Financiar” îl reprezintã ºtirile cu ºapte surse, înpaginile titlului concurent existã ºi un material care citeazãunsprezece surse.

Acest fapt se poate explica prin structura diferitã a celordouã publicaþii. Dacã „Business Standard” conþine în modfrecvent pagini dedicate analizelor detaliate, formatul„Ziarului Financiar” se poate schimba de la o zi la alta (canumãr de pagini ºi, implicit, structurã a rubricilor). Se maipoate observa cã, în cazul cotidianului cu vechime mai mareîn piaþã, ponderea ºtirilor cu cinci sau mai multe surse estemai micã decât cea a ºtirilor fãrã nicio sursã (3,48% faþã de4,96%). În cazul cotidianului proaspãt lansat, lucrurile stauinvers (5,95% faþã de 3,06%).

Prin compararea celor douã seturi de date, putem trageconcluzia cã, în cazul presei economice cotidiene, primaipoteza de lucru se verificã. Cele mai multe ºtiri citeazã osingurã sursã. În ierarhie urmeazã ºtirile cu douã surse, iarºtirile cu trei surse se claseazã pe locul al treilea ca frecvenþãîn spaþiul editorial. În ceea ce priveºte principalele tipuri desurse utilizate, cotidienele financiare culeg informaþii în

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaallll iiii

ssss mmmm

principal de la managerii din companii, ceea ce confirmã ºicea de-a doua ipotezã de lucru.

Cu toate acestea, ierarhiile celor mai importante tipuri desurse diferã în cazul celor douã ziare. În timp ce aproape unadin cinci ºtiri publicate în „Ziarul Financiar” foloseºte surse„ascunse” sau formule ambigue ce le „mascheazã” iden-titatea, reprezentând al doilea tip de surse ca frecvenþã deutilizare, ponderea acestora este mai micã în „BusinessStandard” (12,5%), care le plaseazã pe al patrulea loc într-oastfel de ierarhie. Apetenþa reporterilor „Ziarului Finaciar”pentru astfel de surse poate fi legatã ºi de vechimea ziaruluiºi, implicit, de consolidarea brandului. Încrederea cititoruluieste mult mai mare, având ºi experienþa ºtirilor „date pesurse” care s-au confirmat de-a lungul timpului. Dacã aldoilea tip de surse ce se regãsesc înziarul editat de grupul Realitatea-Caþavencu îl reprezintã sursele oficialedin administraþie, folosite în 15,8% dinºtiri, acelaºi tip de surse, al treilea cafrecvenþã în cazul cotidianului editat dePublimedia, ocupã o pondere chiar maimare din total (17,1%).

Analizând principalele tipuri de surse folosite de celedouã publicaþii, vom constata cã, în linii mari, coincid. Cutoate acestea, primele trei tipuri de surse folosite de cãtrereporterii „Ziarului Financiar” se plaseazã la o distanþã consi-derabilã de celelalte, în timp ce în cazul „Business Standard”ponderile sunt mult mai apropiate.

În concluzie, „Ziarul Financiar” se bazeazã foarte multpe manageri, surse „ascunse” ºi surseoficiale, pe când în „Business Standard”paleta folositã este mai variatã. ºiaceastã tendinþã poate fi explicatã prinariile de interese acoperite de cele douãpublicaþii. Dacã „Ziarul Financiar” estemai sobru, oferind în general ºtiri cuimpact mare (bãnci-asigurãri, Bursa deValori, companii), „Business Standard”are ºi secþiuni mai „uºoare”, cum ar fipaginile axate pe subiecte din resurseumane, marketing º.a.m.d., care favo-rizeazã folosirea mai multor tipuri de surse, cum ar fi spreexemplu studiile ºi statisticile (peste 15% în comparaþie cusub 10% în ZF), sau a consultanþilor (5,97% faþã de 3,67%).

Comparaþie între presa cotidianã ºi presa sãptãmâ-nalã de profil

Diferenþele dintre presa cotidianã ºi cea sãptãmânalã iesfoarte uºor în evidenþã comparând datele privind surselefolosite. Dacã ºtirile care citeazã o singurã sursã sunt celemai frecvente în cazul cotidienelor, cele mai multe ºtiri dinsãptãmânalul analizat citeazã patru surse. De asemenea,ponderea articolelor cu cinci sau mai multe surse este depânã la peste patru ori mai mare în favoarea revistei (28,17%faþã de 3,48% – ZF, respectiv 5,95% – BS). Prima ipotezã delucru, care spune cã majoritatea articolelor publicate în

presa economicã citeazã o singurã sursã, se verificã, deci,numai în cazul cotidienelor. Dacã pentru acestea numãrulde surse nu este în mod absolut un indicator al calitãþiiinformaþiei, articolele publicate în sãptãmânal, mai mari caîntindere ºi cu un grad ridicat de complexitate, necesitãmult mai multe surse ºi puncte de vedere comparative,pentru a putea pune în valoare informaþia. De asemenea,nefiind supusã în aceeaºi mãsurã factorului timp, redacþiasãptãmânalului nu îºi poate permite sã scape articole fãrãnicio sursã citatã, aºa cum o fac cotidienele, în goana lordupã informaþie proaspãtã. Astfel de materiale reprezinãnumai 0,5% din articolele din „Capital”, mult sub ponderealor din „Ziarul Financiar” (aprox.5%) sau „BusinessStandard” (aprox. 3%).

A doua ipotezã de lucru se verificã în cazul tuturorpublicaþiilor economice. Managerii reprezintã cel mai folosittip de surse atât în cotidienele, cât ºi în sãptãmânalele despecialitate. Aproape cinci articole din zece, în cazulcotidienelor, respectiv ºase din zece, în cazul sãptã-mânalului, prezintã informaþii furnizate de persoane cufuncþii de conducere în companii.

Dacã principalele tipuri de surse tind sã fie în linii mariaceleaºi în cele douã tipuri de publicaþii, în cazul sãptãmâ-nalului se citeazã mult mai des consultanþii ºi patronatele sauasociaþiile profesionale. Prezenþa consultanþilor se explicãprin varietatea subiectelor propuse de reviste, ce trebuie sus-þinute cu comentarii ale unor specialiºti din domeniile la carefac referire, iar cea a patronatelor ºi asociaþiilor profesionaleprin faptul cã dau contur (prin cifre sau comentarii) uneiviziuni de ansamblu a pieþei pe care o reprezintã.

Studiile ºi statisticile joacã un rol mult mai important încazul sãptãmânalului, pentru cã materialele de tip analizãnecesitã mult mai multe cifre decât ºtirile normale de ziar.Dacã peste 26% din articolele publicate în „Capital” citeazãacest tip de surse, ponderea lor în „Ziarul Financiar” ºi„Business Standard” este de numai aprox. 10%, respectiv15%. Presa sãptãmânalã pare mai ambiþioasã ºi în ceea ce

Jurnalism ºi com


9



Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3

, 200

8

10

priveºte interesul uman pe care mizeazã materialele prezen-tate. Peste 5% din articolele din „Capital” prezintã puncte devedere ale oamenilor obiºnuiþi sau personaje reprezentativepentru subiectul articolului, acelaºi lucru fiind valabil numaiîn 0,18% din articolele din „Ziarul Financiar”, respectiv0,3% din cele publicate în „Business Standard”. Trebuieremarcat cã presa cotidianã foloseºte mai puþin ºi sursele detip actori politici. Dacã informaþia la zi vine în marte paredin mediul privat ºi se ridicã deasupra jocurilor politice, oprezentare mai analiticã, aºa cum este cea a sãptãmânalului,trebuie sã plaseze evenimentele economice ºi în relaþie cuactorii aflaþi la putere ºi viziunea lor asupra economiei.Astfel, dacã numai aprox. 5,5%, respectiv 5,20% din ºtirilepublicate de „Ziarul Financiar”, respectiv „BusinessStandard” citeazã actori politici, în „Capital” ponderea lor seridicã la aproape o zecime (9,74%).

Concluzii

Unul dintre principalele pariuri pe care presa economicãtrebuie sã le câºtige pentru îºi asigura încrederea cititorilorsãi este controlul asupra surselor pe care le foloseºte.Apropierea acestora de miezul evenimentelor ºi de actoriicare stau la originea lor este o condiþie necesarã în selectareafurnizorilor de informaþie. Analiza cantitativã a ºtiriloreconomice, din perspectiva surselor folosite, a însemnatmonitorizarea a trei dintre cele mai mari publicaþii de profil:cotidienele „Ziarul Financiar” ºi „Business Standard”, pre-cum ºi sãptãmânalul „Capital”.Cercetarea a plecat de laipotezele cã cele mai multe articole citeazã o singurã sursãºi cã cele mai frecvente tipuri de surse sunt persoanele cufuncþii de decizie în cadrul organizaþiilor economice.

Datele obþinute au scos la ivealã faptul cã cele mai multearticole din presa cotidianã fac referire numai la o sursã,frecvenþa acestora fiind de 46,7% în „Ziarul Financiar” ºi de44,3% în „Business Standard”. Ipoteza nu s-a confirmat încazul presei sãptãmânale, care, prin natura analizelorpublicate, reclamã un stil complex de tratare a informaþiilor,din perspective multiple. Astfel, numai unul din zece arti-cole din „Capital” citeazã o singurã sursã, cel mai frecventîntâlnite fiind materialele cu câte patru surse (aproape 24%din total).

Numãrul scãzut de surse folosite în presa cotidianã despecialitate este pus de jurnaliºtii economici pe seamagradului scãzut de dezvoltare a acestui gen în România.Tendinþa este explicatã prin comparaþie cu standardele decalitate ale presei internaþionale de specialitate, ce se sprijinãpe o tradiþie mult mai veche. Dacã publicaþiile cu renumeinternaþional („Wall Street Journal”, „Financial Times”,„Business Week”) mizeazã foarte mult pe implicaþiileevenimentelor economice ºi le sugereazã efectele prezen-tându-le din mai multe perspective sau ilustrându-le cucazuri concrete din rândul oamenilor obiºnuiþi, presaautohtonã se rezumã de obicei la informaþiile oferite defactorii de decizie din economie. Editorii din redacþiileeconomice susþin, pe de altã parte, cã nu au certitudinea cãpublicul lor este pregãtit pentru reþete similare celor din

presa internaþionalã. De altfel, cifrele aratã cã cel frecventtip de sursã îl reprezintã managerii din companii, ceea ceconfirmã a doua ipotezã de lucru. Ei se regãsesc înaproximativ 49% din articolele din „Ziarul Financiar”, în50% din articolele publicate de „Business Standard” ºi înpeste 58% din articolele publicate de „Capital”.

Jurnaliºtii economici spun cã relaþiile lor cu directorii dinorganizaþiile economice sunt vitale pentru cã aceºtiamãsoarã cel mai bine efectele deciziilor de la centru înmediul de afaceri. Managerii sunt consideraþi „noduri deinformaþii”, pentru cã, prin prisma funcþiilor pe care le deþin,ei sunt conectaþi atât la realitãþile interioare ale organizaþiilorpe care le conduc, cât ºi la realitãþile exterioare ale pieþelorpe care activeazã.

ªi informaþiile atribuite „on background” (surselor cuidentitate protejatã) deþin o pondere destul de ridicatã, atât înrândul presei cotidiene, cât ºi în rândul celei sãptãmânale.Reprezentanþii redacþiilor economice explicã aceastã ten-dinþã prin clauzele de confidenþialitate impuse de mutãrilemarilor actori economici, din motive strategice. Astfel,informaþia de impact tinde sã fie concentratã în rândul unuinumãr restrâns de surse, care riscã sã provoace diferiteconflicte de interese în momentul în care furnizeazãinformaþii „on the record” (divulgându-ºi identitatea). Deºijurnaliºtii considerã cã acest gen de ºtiri pot scãdea dincredibilitatea publicaþiilor, ei spun cã sursele sunt atentverificate ºi cã, de cele mai multe ori, efectul este con-trabalansat ulterior de confirmarea oficialã a informaþiilor.

Bibliografie:

Abrudan, Elena, 2007, „Presa cu profil economic ºifinanciar”, în Ilie Rad (coord.), Secvenþe din istoria preseiromâneºti, Ed. Tribuna, Cluj-Napoca.

Bertrand, Claude-Jean (coord.), 2001, O introducere înpresa scrisã ºi vorbitã, Polirom, Iaºi.

Coman, Mihai (coord.), 2001, Manual de jurnalism, vol. I,ed. a II-a, Polirom, Iaºi.

Guérin, Serge, 1994, La presse économique etfinanciere, Centre de formation et de perfectionnement desjournalistes, Paris.

Mouillaud, Maurice; Tétu, Jean-François, 2003, Presa co-tidianã, trad. de Valentina Pricopie, Ed. Tritonic, Bucureºti.

Roºca, Luminiþa, 2004, Producþia textului jurnalistic,Polirom, Iaºi.

Randall, David, 2007, Jurnalistul universal. Ghidpractic pentru presa scrisã, Polirom, Iaºi.

Surugiu, Romina, 2007, „Publicul revistelor. Profilul,datele de audienþã ºi rolul acestora în stabilirea conþinutuluieditorial”, în Luminiþa Roºca, Romina Surugiu (coord.),Producþia unei reviste. Strategii editoriale în presaspecializatã, Editura Universitãþii din Bucureºti.

Surse web:

Comanescu, Iulian – Bani din bani, Adevãrul,10.05.2007

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaallll iiii

ssss mmmm

Jurnalism ºi com


11


aa aall llii iiss ssmm mmhttp://adevarul.ro/articole/bani-din-bani/311572Fîrtat, Simona – Capital – tiraj în scãdere, Ziarul

Financiar – vânzãri în creºtere, Business Standard,28.10.2007

http://www.standard.ro/articol_13954/capital_tiraj_in_scadere_ziarul_financiar_vanzari_in_crestere.html

Pavelescu, Mihai – Raftul presei economice este tot maiaglomerat, Capital, 25.10.2006

http://www.iqads.ro/revistapresei_5955/raftul_presei_economice_este_tot_mai_aglomerat.html

Scânteie, Floriana – Vîntu, Sârbu ºi Prigoanã se bat pepresa de business, Evenimentul Zilei, 10.03.2006

http://www.evz.ro/article.php?artid=253122

Abstract:

Sources of Information for Business Newspapers. Caseanalysis: Business Standard, Capital, Ziarul Financiar. Inbusiness journalism, sources of information represent amajor challenge in the process of attracting and maintainingthe audience. Our research is meant to identify the mostimportant sources of information of the Romanian businesstitles. The research is based on a quantitative researchapplied to the three most important Romanian businesspublications.

Keywords: Sourse, business newspapers, media,research, business journalism

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3

, 200

8

12

„Trãim în epoca ecumenismului, ceea ceînseamnã dialog între confesiunile creºtine”.

IPS Bartolomeu, Mitropolitul Vadului, Feleacului ºi Clujului

Cuvântul lui Dumnezeu reprezintã pentru creºtini oPersoanã, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos,Logosul întrupat. Prin Cuvânt Dumnezeu a creat Universul,lumea noastrã ºi mai ales omul.

„Dumnezeu a zis...” Acestea sunt coordonatele creºtineale rostirii ºi implicit rostuirii.

Principiile comunicãrii religioase creºtine ortodoxe ºi prin-cipiile comunicãrii audio sunt similare în zona tehnicilor ºi stra-tegiilor, profesionalizarea celor ce practicã aceste douã domeniifiind o necesitate, având nevoie de recunoaºtere publicã.

Mesajul radiofonic creºtin ortodox trebuie sã rezonezecu Teologia creºtinã ortodoxã. Conþinutul sãu respectã fun-damentele teologice, adevãrurile de credinþã propovãduitede Biserica lui Hristos.

Principiile de formã ºi conþinut în cazul acestui tip demesaj radiofonic sunt specifice Cateheticii ºi Omileticiiortodoxe, chiar ºi când nu este vizatã în mod explicit oînvãþãturã de credinþã.

S-a crezut cã mesajul creºtin-ortodox este creat ºitransmis exclusiv în Bisericã ºi de cãtre Bisericã, ca parte amisiunii de propovãduire a Cuvântului lui Dumnezeu.

Prima formã de ieºire din cadrul închis a fost ampli-ficarea, ca procedeu tehnic. Pentru a transmite vocea preo-tului ºi pentru a fi auzitã ºi în afara incintei bisericii s-aapelat la tehnicã. Azi este des uzitatã, mai ales la marilesãrbãtori ce reunesc mulþi credincioºi în jurul bisericii. Deaici la transmiterea radio a fost doar un pas de... concepþie ºieditare prin mijloc de comunicare în masã.

Dar mesajul radiofonic creºtin ortodox nu se poate situaîn afara Bisericii, chiar ºi când este transmis de un post deradio laic. Este o rãmânere înlãuntrul Bisericii, în sensul deconformare în formã ºi fond la Cuvântul lui Dumnezeu.

Prezenþa emisiunilor religioase în grila de programe aradiourilor generaliste a impus profesionalizarea corpului deconcepþie.

S-au practicat douã formule de asigurare a conþinutuluireligios: redactarea emisiunilor de cãtre angajaþi ai BisericiiOrtodoxe Române, în general consilieri în cadrul Departa-mentului de Relaþii Publice ºi Presã sau chiar preoþi ºirealizarea emisiunilor de cãtre jurnaliºti consiliaþi de cãtreoamenii Bisericii. În ultimul deceniu însã s-a constituit grupspecializat în cadrul Mitropoliilor ºi Patriarhiei Ortodoxe

Române, iar radiourile au externalizat programul (emisiunea),rãmânând astfel sarcina exclusivã a Bisericii.

Cu atât mai mult a devenit imperios necesar ca însãºiBiserica Ortodoxã Românã sã-ºi perfecþioneze un grupspecializat în comunicarea audio-vizualã.

Atitudinea creºtinã ortodoxã faþã de mass-media, înspecial faþã de radio, ca instrument de promovare amesajului creºtin este sintetic exprimatã de pãrintele TeofilPârâianu: „Dacã nu are în vedere formarea fiilor Bisericii,dacã nu are în vedere misiunea, nu are rost sã existe un postde radio al Bisericii. Acesta este temeiul unui post de radioal Bisericii, sã-i angajeze pe oameni, sã fie un fel de misiunedirijatã de acest post de radio. Sã se propovãduiascãCuvântul lui Dumnezeu, sã se propovãduiascã Evangheliaprin acest post de radio”.i

Teologia-Dogma sunt fundamentul oricãrui act jurna-listic creºtin-ortodox ºi reprezintã în acelaºi timp specificulactivitãþii unei instituþii de diseminare a informaþiilor dindomeniul religios creºtin-ortodox.

PreaFericitul Daniel, iniþiatorul ºi deþinãtorul celui maiputernic post de radio religios din România, Radio„Trinitas” pe vremea când era Mitropolit al Moldovei, adefinit specificitatea jurnalismului creºtin: „Ne trebuie unprofesionalism tehnic ãîn sensul de jurnalism în largãaccepþiune – n.n.] dublat de un profetism spiritual, nu de unmimetism secularizat. Lumea pãcatului este lumea autosu-ficienþei, lumea sfinþeniei este lumea comuniunii, iar ceea cenu este unit cu Dumnezeu nu este mântuit.”ii

Asemeni pictorilor de icoane, jurnaliºtii creºtini au nevoiede o iniþiere în domeniu, de cultura de specialitate grefatã pecultura generalã.

Respectarea codului etic, profilul mijlocului de comuni-care, formatul emisiunii ºi orizontul de aºteptare al publicu-lui sunt tot atâtea rigori în redactarea ºi transmiterea mesajuluiaudio-vizual. Calitãþile acestuia sunt în esenþã aceleaºi:

a) Corectitudinii gramaticale în expresia fizicã trebuiesã-i corespundã o corectitudine teologicã, dogmaticã, indi-ferent de tema în discuþie.

b) Actualitatea mesajului impune aplicarea Teologieicreºtine – Dogmei în situaþia realã, actualã. Dreapta mãsurãva determina pe jurnalistul creºtin sã abordeze ºi subiecteledin zona cronicii negre, dar cu limbajul specific folositpentru evitarea necuviinþei, ca ºi cu formularea îndreptãrii, aimaginii iubirii de semeni.

Spre deosebire de jurnalismul radio laic, unde prezen-tãrile de acest fel sunt doar naraþii axate pe spectacular, cuimagini vizuale sau sonore cât mai ºocante, conþinut lapidar,tratarea subiectului de cãtre jurnalismul creºtin necesitã opunere în context ºi o direcþionarea a mesajului cu finalitate

Jurnalismul ecumenic. Particularitãþi ale discursului radiofonic religios creºtinGabriela RUSU-PÃSÃRIN, conf. univ. dr., Universitatea din CraiovaSocietatea Românã de Radiodifuziune

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaallll iiii

ssss mmmm

moralizatoare explicit sau implicit formulatã. Atenuareaspectaculozitãþii, a notelor de violenþã prin formularea unor„îndreptãri” cu sursã în istoria credinþelor sau istoriabisericii este o tehnicã jurnalisticã ce are la bazã trimitere înzona sensibilitãþii.

Discursul radiofonic religios va avea întotdeauna capunct de plecare iubirea de Dumnezeu ºi de semeni, astfelrelatãrile „reci” cu note de distanþare vor fi înlocuite cuadresarea „caldã” (blândeþea), cinismul cu smerenia.

Funcþia de informare a jurnalismului creºtin va ficoroboratã cu funcþia educativã. Povãþuind pe ascultãtoriisãi, jurnalistul radio creºtin mãrturiseºte Cuvântul luiDumnezeu, ca o soluþie pentru spiritul omului, vizând decizona afectivã, cu influenþã în zona volitivã.

Dacã jurnalismul laic se fundamenteazã pe paradigmacognitivã, jurnalismul religios se circumscrie obiectivitãþiicu influenþarea zonelor afective. De aceea, audio-vizualulare un ascendent faþã de presa scrisã religioasã, adresându-sesimþurilor, influenþând astfel comportamentul consuma-torului de produs mediatic.

Catehetica, omiletica ºi discursul radiofonic religios creºtin

Esenþa activitãþii jurnalistului radio creºtin este mãrtu-risirea Cuvântului lui Dumnezeu. Finalitatea acestui demerseste dobândirea mântuirii. Din aceastã perspectivã a speci-ficitãþii jurnalismului creºtin, practicanþii (implicit teoreti-cienii) trebuie sã-ºi însuºeascã douã instrumente esenþiale înpropovãduirea corectã a adevãrurilor de credinþã aleBisericii lui Hristos: Catehetica ºi Omiletica.

Catehetica/ cateheza (cuvânt neotestamentar Katihein =a face sã rãsune, a spune ceva de la loc înalt, a anunþa oveste, a anunþa pe cineva prin viu grai – Luca I, 4; FapteXVII, 25; XXI, 21; Romani II, 18, Galateni VI, 6) arevechimea Creºtinismului. Prezenþa ei o descoperim înscrierile Noului Testament, în cele mai vechi formule alesimbolurilor de credinþã ºi în literatura creºtinã postapos-tolicã (...). Ea a urmãrit totdeauna din creºtinii obiºnuiþi sãfacã membri activi ai Bisericii ºi ai societãþii”.iii

Catehetica este actul de a învãþa pe oameni despre IisusHristos ºi Biserica sa, act cãruia demersul radiofonicjurnalistic i se subordoneazã.

Jurnalistul radio laic îºi însuºeºte tehnicile discursuluiradiofonic care, asociate cu calitãþile specifice comunica-torului vor forma amprenta jurnalisticã, personalizareadiscursului.

Jurnalistul radio creºtin îºi fundamenteazã discursul petehnicile specifice domeniului ºi pe principiile catehezeicreºtine ortodoxe, ca o necesitate a apartenenþei sale laBisericã ºi implicarea în propovãduirea Cuvântului luiDumnezeu.

„Primele cateheze prezentau catehumenilor principalelearticole ale credinþei, ulterior cristalizate definitiv însimbolul niceo-constantinopolitan, adicã: monoteismul,întruparea, moartea, învierea ºi înãlþarea la ceruri a lui

Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, Biserica,Sfintele Taine, Învierea, viaþa veºnicã ºi a doua venireMântuitorului”.iv

Cateheza iniþiazã în viaþa haricã, este mistogogicã, adicãiniþiazã pe credincios în Sfintele Taine ale Bisericii.Cateheza promoveazã valorile sociale, întrucât EvangheliaMântuitorului nostru Iisus Hristos îmbrãþiºeazã întreagaviaþã a creºtinului (...). La temelia raporturilor sociale,catehezele aºazã marile virtuþi creºtine: „Sã judeci cudreptate, sã nu te uiþi la faþa omului când ai sã mustri pentrupãcat” povãþuieºte Didahia (...). «Dacã ai ceva contra cuiva,iartã-l», zice Sfântul Chiril. (...). Din virtuþile creºtine de-curg o serie de fapte pozitive, care contribuie la bunãstareaºi fericirea societãþii, cea mai recomandatã fiind întrajuto-rarea sau milostenia”.v

Recunoaºtem calitãþile demersului jurnalistic laic: obiec-tivitatea, tratarea fãrã discriminare a problematicii comu-nitare, implicarea în activitãþi de întrajutorare, caritabile.Diferenþialul în raport cu jurnalismul radio creºtin este„milostenia”, filtrarea textului jurnalistic prin factorul su-biectiv al formulãrii discursului, milostenia ºi blândeþeaexprimãrii fiind coordonatele oralitãþii acestui tip de discurs.

Activitatea unui post de radio creºtin se circumscrieactivitãþii de cahetizare desfãºuratã de cãtre Bisericã.

Sfântul Chiril al Ierusalimului, unul dintre cei mai maricateheþi ai Bisericii ortodoxe a formulat principiile catehezeicreºtin-ortodoxe, sintetizate mai târziu în manualele mo-derne de cateheticã. Prezentãm câteva:

1. Principiul psihologic pretinde ca învãþarea/ catehizareasã se desfãºoare þinând cont de particularitãþile aperceptiveale ascultãtorilor pentru a dezvolta predispoziþiile psihice.Sondajele de audienþã sunt în genere cantitative ºi nu cali-tative, radiografiind publicul prin variabile psihografice preapuþin edificatoare în acest sens. Jurnalistul specializat îºialcãtuieºte pentru sine un profil psihologic al unui ascultãtorvizat, dar ipotetic. Cu cât jurnalistul cunoaºte mai bine atâtviaþa credincioºilor Bisericii, cât ºi a celor care nu suntmembri activi ai Bisericii, cu atât mai mult va avea posibi-litatea sã-ºi creeze acest profil.

Pentru creºtinismul ortodox fiecare om este unic, fiindchipul ºi asemãnarea lui Dumnezeu. Este o dificultate înabordarea discursului, dar ºi o facilitate pentru intuirea area-lului cognitiv.

2. Principiul intuiþieiSfântul Chiril al Ierusalimului în transmiterea învãþãturii

folosea mijloace intuitive, convins fiind cã vederii i seacordã mai multã crezare decât auzului, dar ºi cã istorisireainteresantã, plasticã asigurã receptarea auditivã.

Jurnalistul radio creºtin îºi formuleazã un discurs radio-fonic accesibil cu apelare frecventã la registrul afectiv.Finalitatea actului comunicãrii radiofonice din perspectivareceptorului este producerea empatiei, a sentimentului copar-ticipãrii la derularea actului mediatic. Empatia creazã credi-bilitate, stabilitate în ierarhizarea valorilor media receptate,asigurã rata crescutã a audienþei ºi impune finalmentesintagma: „am auzit la radio”. Vieþuirea în Biserica lui

Jurnalism ºi com


13



Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3

, 200

8

14

Hristos, va susþine jurnalistul creºtin, înseamnã vieþuirea încomuniune ºi comunitate, fundamentul fiind comunicareaîntru iubirea de Dumnezeu ºi de oameni.

3. Principiul interesuluiInteresul este pornirea lãuntricã spre cunoaºterea ºi

dobândirea cât mai multor cunoºtinþe. În acest principiucatehetic regãsim conþinutul primei faze de receptare amesajului de cãtre ascultãtor – faza de „alunecare con-simþitã” a ascultãtorului cãtre mesajul transmis. Pãstrareaacestui interes se poate realiza prin atractivitatea modului deprezentare, noutatea în formã ºi fond a discursuluiradiofonic creºtin, „magnetismul” jurnalistului radio creºtin(generat de calitãþile specifice comunicatorului eficient ºi decultura de specialitate).

Fluenþa comunicãrii radiofonic, definitorie pentruconfortul auditiv este proprie jurnalistului radio, ca efect alunor calitãþi native, dar ºi al exerciþiului ºi aplicãrii practicea noþiunilor catehetice.

4. Principiul atractivitãþiiUn post de radio creºtin va avea necesarmente douã

funcþii esenþiale, într-o unitate indestructibilã: a informa ºi aeduca/ forma ascultãtorii.

Finalitatea actului radiofonic specific va fi îndrumareaascultãtorilor pe calea mântuirii, mãrturisind Cuvântul luiDumnezeu. Educarea se va fundamenta pe reacþia afectivã,emoþionalã, de unde diferenþa specificã faþã de o „predicã rece”.

Pãrintele Arsenie Bocavi spunea: „cea mai lungã caleeste calea care duce de la urechi la inimã, adicã de lainformaþie la convingere. Oamenii de informaþie religioasãsunt mai mulþi decât cei ce au convingeri religioase. Enecesarã ºi informaþia, care adeseori se face prin auzire. Dara rãmâne la informaþie înseamnã doar a fi la începutuldrumului, „la urechi”. Pânã la inimã mai e cale lungã, ceamai lungã cale”.

5. Principiul practicitãþiiCateheza presupune ºi o dimensiune practicã, pentru cã

nu poate fi conceputã numai ca o teorie, ci ºi aplicabilã înviaþã. Prin respectarea principiului catehetic al practicitãþiise contribuie la realizarea unei a doua etape de receptare amesajului radiofonic religios, analitic-intelectualã (primavizeazã nivelul decriptãrii la nivelul înþelegerii noþiunilor, unprim palier al decodãrii). Aceastã etapã este de duratã.

Se axeazã pe ierarhizarea valorilor, logica dispunerii deta-liilor evenimentelor, accentele de personalitate a actanþilor.

Efectele sonore, sublinierile muzicale, repetarea inten-þionatã a unor sintagme cu valenþe de simbol sau „fir roºu”al naraþiunii, pauzele de intenþie ajutã la înþelegereasubiectului în complexitatea lui tematicã ºi vor fi reperepentru revenire în cazul introspecþiei psihologice. Fiecareemisiune radio creºtinã este înainte de toate o religie aactului, a faptei ºi este firesc efectul discursului radiofoniccreºtin în zona praxisului. „Ce gândeºti ºi ce faci sã fieplãcut lui Dumnezeu”.

6. Principiul repetiþieiAdevãrurile de credinþã sunt stabilite de Sfânta Tradiþie,

de Sfânta Scripturã ºi de Sfintele Sinoade Ecumenice ale

Bisericii. Transmiterea acestor adevãruri este sarcina jurna-listului radio creºtin, cu o formulare în duhul credinþei ºi liber-tãþii în Hristos. Repetarea va determina o mai bunã receptareºi asimilare a acestora ºi conformarea în viaþa cotidianã.

7. Principiul eclesiocentricCatehismul practicat de Sfântul Chiril al Ierusalimului se

desfãºura în cadrul Bisericii ºi urmãrea legarea sufleteascã acatehumenului de Bisericã – „adevãrata corabie ce duce lamântuirea sufletului”. Jurnalistul radio creºtin lucreazã „înBisericã” ºi pentru Bisericã, adicã îl slujeºte pe Hristos. Deaceea pregãtirea deopotrivã jurnalisticã ºi duhovniceascãeste necesarã pentru formularea unui discurs din care sãrezulte înþelegerea responsabilitãþilor pe care le are faþã desemeni ºi faþã de Bisericã. Asumarea de cãtre jurnalistulradio creºtin a libertãþii în Hristos va determina ca mesajulradiofonic transmis ascultãtorilor sã aibã întotdeaunacaracter eclesiocentric.

8. Principiul hristocentricCentrul în jurul cãruia graviteazã toate Catehezele este

persoana Mântuitorului Iisus Hristos.Principiul hristocentric este primul principiu la care se

raporteazã jurnalistul radio creºtin în activitatea sa. El varetransmite prin fiecare intervenþie jurnalisticã iubirea deDumnezeu ºi de semeni, stare duhovniceascã ce-l apãrã deexcese ºi de compromisuri.

Însuºirea unor noþiuni elemente de Cateheticã îl va con-duce pe jurnalistul radio creºtin spre necesitatea de a cunoaºteºi Omiletica, instrument de propovãduire a Cuvântului luiDumnezeu, care completeazã permanent demersul catehetic.

Omiletica (în limba greacã = a sta de vorbã cu cineva, acomunica) este „o adevãratã retoricã creºtinã, pentru cãînvaþã pe preot cum sã-ºi rosteascã cuvântarea, ca sã fie maiinteresantã ºi mai atractivã auditorului”vii.

În Bisericã, predica (omilia), transmite împreunã lucrare cucateheza, adevãrurile de credinþã, Cuvântul lui Dumnezeu;rezultã interdependenþa între Cateheticã ºi Omileticã.

Jurnalistul radio creºtin va mediatiza evenimentele dinrealitatea cotidianã prin prisma principiilor omiletice,oferind astfel o perspectivã creºtinã, cãci „omilia înseamnãtransmiterea nealteratã ºi tâlcuirea dreaptã a mesajului divinrevelat, (...) omiletica fiind o disciplinã teologicã cu caracterpractic, care expune sistematic principiile, metodele ºi pro-cedeele de care preotul [n.n. comunicatorul] trebuie sã þinãseama la întocmirea ºi rostirea predicilor [n.n. enunþurilorradiofonice] în faþa ascultãtorilor [n.n. radioascultãtorilor]”.viii

Catehetica este, concluziv, actul de a învãþa despreHristos ºi Biserica Sa, act cãruia demersul radiofonic creºtinse subordoneazã.

Omilia reprezintã transmiterea nealteratã ºi tâlcuireadreaptã a mesajului divin relevat. Din simbioza celor douãrezultã specificitatea discursului radiofonic creºtin.

Atributele comunicãrii audio creºtin-ortodoxe rezumatesuccint evidenþiazã aceastã specificitate:

• Afectivitatea – jurnalistul creºtin se adreseazã uneimulþimi formate din persoane în sensul creºtin al cuvântului.Informarea promptã rãmâne deocamdatã o problemã

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaallll iiii

ssss mmmm

nerezolvatã pentru radiourile creºtin ortodoxe din România.Spectacol al vieþii este un imperativ al audienþei, jurnalistulcreºtin relateazã despre viaþa comunitãþii, dar din perspec-tiva învãþãturii creºtine.

• Culturã de “cod slab” – jurnalistul creºtin va evitadiscursul strict dogmatic, inaccesibil ascultãtorilor.

• Sentimentul de coparticipare la viaþa comunitãþii –jurnalistul creºtin cheamã pe ascultãtor sã intre în comu-niune cu semenii ºi cu Dumnezeu.

• Descoperirea personalã – jurnalistul creºtin cãlãuzeºtepe ascultãtori pe calea descoperirii lui Dumnezeu ºi apropriului univers interior.

• Stabilirea relaþiilor cu sens – ascultãtorului i se înfã-þiºeazã sensul creºtin al vieþii ºi al relaþiilor interumane.

• Schimbarea atitudinilor ºi comportamentelor ascultã-torilor conform valorilor credinþei creºtine ortodoxe.

Atributele comunicãrii audio creºtin-ortodoxe sunt susþinutede calitãþile personale ale jurnalistului radio creºtin ortodox:

• Prestanþa profesionalã – respectul pentru exigenþeleprofesiei de jurnalist ºi asumarea în viaþa personalã aexigenþelor credinþei creºtin-ortodoxe.

• Spontaneitate – reacþia promptã a jurnalistului la su-biectul în dezbatere ºi aplicarea flexibilã ºi corectã a conþi-nuturilor Teologiei creºtine.

• Oralitate cultivatã a discursului – indiferent de formelesale, discursul religios este un discurs cultivat, elevat, însãaccesibil.

• Interpretarea adecvatã a textului – realizatã prinretoricã, evitându-se stilul de predicã „seacã”.

• Folosirea unui limbaj accesibil, cu fraze scurte, într-ologicã simplã – se realizeazã prin adaptarea exigenþelorcatehetice ºi omiletice la contextul social vizat.

• Crearea fluxului empatic – presupune abordareaascultãtorilor ca persoane, nu ca public nediferenþiat.

• Pronunþarea corectã a cuvintelor utilizate – cunoaºterea ºiasumarea noþiunilor teologice ºi punerea lor în context adecvat.

Schematizând cele enunþate anterior, fundamenteleteologice ale comunicãrii radiofonice creºtine pot fi ilustrateastfel:

Schematizând cele enunþate anterior, fundamenteleteologice ale comunicãrii radiofonice creºtine pot fi ilustrateastfel:

- Persoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos –Hristocentrismul

- Eclesiocentrismul sau Biserica – izvor al mesajuluiradiofonic religios

- Dobândirea mântuirii – finalitatea comunicãrii radio-fonice creºtine

- Iubirea de Dumnezeu ºi de semeni – substanþa careconstituie comunicarea creºtinã ºi în manierã radiofonicã.

Dintr-o prezentare schematizatã (ca prolegomene la oasemenea temã în actualitate) jurnalismul ecumenic seindividualizeazã în ansamblul tipologiei de gen prin câtevacaracteristici esenþiale:

• poziþionarea sa este între jurnalismul de informare ºi jur-nalismul tematic, de unde specificitatea tehnicilor abordate;

• calitãþile jurnalistului radio sunt axate pe cultura despecialitate, susþinutã de „harul” rostirii nu doar la microfon,ci ºi ca o amprentã a conþinutului discursului;

• grilele de programe radiofonice ºi de televiziune tre-buie sã conþinã tronsoane specializate informative ºi tema-tice din Universul credinþei, difuzate ca fluxul de emisiuni laaceleaºi repere-orare în aceleaºi zile pentru a se crea fide-lizarea publicului;

• moderatorul nu poate fi o vedetã, în accepþiunea jurna-lismului laic, ci o personalitate eclesiasticã, indice de auten-tificare ºi de credibilitate, ambele generând încrederea ºifidelizarea.

Activitatea unui post de radio creºtin ortodox se subscrieactivitãþii generale a Bisericii. Eficienþa transmiterii mesaju-lui sãu este estimatã în contextul general al reuºitelor sau nereu-ºitelor slujitorilor Bisericii în activitatea misionarã, filantro-picã ºi de învãþãturã creºtinã desfãºurate în comunitate.

Indiferent de evoluþia mijloacelor de comunicare în masã,de performarea lor tehnicã, de utilizarea lor preferenþialã,Cuvântul rostit va constitui esenþa comuniunii într-ocomunitate.

În esenþã, mesajul formulat de Papa Ioan Paul Al II-learãmâne de actualitate ºi se circumscrie jurnalismul ecumenicîntru tipurile de jurnalism necesare pentru mediatizareavieþii comunitãþii ºi crearea comuniunii:

„În loc sã construiascã unitatea ºi înþelegerea, mass-media pot sã demonizeze alte grupuri sociale, etnice ºi

religioase, provocând teama ºi ura.Cei care sunt responsabili de stilul ºiconþinutul a ceea ce se comunicã auserioasa îndatorire de a asigura caacest lucru sã nu se întâmple. Într-adevãr, mass-media au un potenþialenorm pentru a promova pacea ºipentru a construi punþi de dialog întrepopoare, rupând ciclul fatal deviolenþã, represalii ºi o nouã violenþã,atât de rãspândit astãzi. (...) Comu-nicatorii au oportunitatea de apromova o adevãratã culturã a vieþiidistanþându-se ei însiºi de actuala

Jurnalism ºi com


15



Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3

, 200

8

16

conspiraþie împotriva vieþii ºi transmiþând adevãrul asupravalorii ºi a demnitãþii fiecãrei persoane umane. Rugãciuneamea este ca bãrbaþii ºi femeile din domeniul mass-media sãfacã ceea ce depinde de ei pentru a dãrâma zidul ostilitãþiicare divide lumea noastrã, zid ce separã popoare ºi naþiunialimentând neînþelegerea ºi neîncrederea”.ix

Persuadarea prin mesajul creºtin ortodox defineºtecuvântul ca act de creaþie ºi similitudinea cu persuadareaprin mesajul radiofonic creºtin ortodox este evidentã:

„Adevãrat grãiesc vouã: Dacã veþi avea credinþã în voicât un grãunte de muºtar, veþi zice muntelui acestuia: Mutã-tede aici dincolo, ºi se va muta; ºi nimic nu va fi vouã cuneputiinþã”. (Matei XVII, 20)

Bibliografie:

Arhimandit Veniamin Micle, Iniþieri catehetice, SfântaMânãstire Bistriþa, 1993.

Avva Dorotei Filocalia IX, Biblia în Filocalie, EdituraTrinitas, Iaºi, 1995.

Daniel Mitropolitul Moldovei – Conferinþã susþinutã încadrul Colocviului de presã Biserica în mass-media ºi mass-media în Bisericã, Durãu, iunie 2003.

Ne vorbeºte Pãrintele Cleopa, vol. I, Editura EpiscopieiRomanului, 1997.

Papa Ioan Paul al II-lea Scrisoarea Apostolicã Dezvol-tarea rapidã – cãtre cei responsabili pentru comunicare,Vatican 24 ianuarie 2005.

Pãrintele Arsenie Boca – mare îndrumãtor de suflete dinsec. XX, Editura Teognost, 2002.

Preot Ivan Ilie, Omiletica Ortodoxã, Editura EpiscopieiArgeºului ºi Muscelului, 1999.

Rusu-Pãsãrin, Gabriela, Comunicare audio-vizualã,Editura Universitaria, Craiova, 2005.

Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Apologeticum,Bucureºti, 2004.

Abstract

Ecumenical JournalismParticularities of the Christian Radio DiscourseThis presentation deals with an area of journalism (oral

transmission) that is impressively ancient and, until thedevelopment of specialised radio programmes, benefittedfrom an intermediary means of transmission and promotion:radiofication, amplification.

The construction of the Christian radio message is basedon the symbiotic relationship between the theological,catechetic and homiletic fundaments characteristic of theChristian discourse and the principles of lay radiocommunication .

“The religious radio message – socio-cultural functionsand effects” is the purpose of our presentation.

Keywords: Catechetics, homiletics and the Christianradio discourse

The love of God and of people – the core of Christian andradio messages.

Note

i Pârâianu, Teofil, Credinþa strãbunã, an X, nr. 10/163,oct. 1999, Alba Iulia, p. 23.

ii Mitropolitul Daniel al Moldovei (la data conferinþei) –Conferinþã susþinutã în cadrul Colocviului de presã„Biserica în mass-media ºi mass-media în Bisericã”, Durãu,iunie, 2003.

iii Arhimandrit Veniamin Micle, Iniþieri catehetice,Sfânta Mânãstire Bistriþa, Eparhia Râmnicului, 1993, p. 5.

iv Idem, p. 5.v Ibidem, pp. 19-20.vi „Pãrintele Arsenie Boca – mare îndrumãtor de suflete

din sec. XX”, Editura Teognost, 2002, p. 185.vii Preot Ivan, Ilie Omiletica Ortodoxã, Editura

Episcopiei Argeºului ºi Muscelului, 1999, p. 13.viii Idem, p. 14.ix Papa Ioan Paul al II-lea Scrisoarea Apostolicã

„Dezvoltarea rapidã – cãtre responsabili pentru comu-nicare”, Vatican, 24 aprilie 2005.

jjjj uuuurrrr nnnn

aaaallll iiii

ssss mmmm

Jurnalism ºi com


17

Dear Professor Grunig,You are one of the internationally best-known

researchers in the field of communication management. Youwill join for the first time the Romanian PR community on

the occasion of the 6th edition of the Romanian Public

Relations Week (30th September – 3rd October 2008).Meetings with PR professionals, discussions with professorsand students are part of the visit’s schedule.

1. Public relations is now a profession with a scholarlybody of knowledge. Furthermore, public relations isbecoming a management function rather than only a tech-nical communication function. What are – in your opinion– the key trends, issues and challenges for PublicRelations in the future?

I agree that public relations now has a scholarly body ofknowledge and that it is becoming a management functionrather than a technical communication function only. Ibelieve the strongest trend in public relations is the evolutiontoward a strategic managerial role. Ironically, the key issuesand challenges facing public relations relate to the forcesthat limit the management role of public relations and thedevelopment of the body of knowledge in the discipline.The first problem facing public relations is confusion overwhat it means for public relations to be strategic. The ideathat public relations should be strategic rather than tacticalhas become a buzzword today in professional circles.However, my Swiss colleague, Francesco Lurati of theUniversity of Lugano, has written that most practitioners ofpublic relations typically define strategic public relations ascommunication that supports the implementation oforganizational objectives rather than as true participation inthe making of organizational decisions. In Lurati’s words:“From this perspective corporate communication is con-sidered strategic when it pursues objectives which aremerely aligned with the corporate ones. The term ‘strategy’does not change the tactical nature of the task commu-nication fills... the communication function makes nocontribution to the defining of corporate strategy.”

I believe this misunderstanding of what it means forpublic relations to be strategic is most common amongpractitioners who are guided by what I call an interpretivetheory of public relations. I believe there have been, and stillare, two major competing theories of public relations both inpractice and in the academic world. I call these approaches

the symbolic, interpretive, paradigm and the strategic ma-nagement, or behavioral, paradigm.

Scholars and practitioners following the symbolicparadigm generally assume that public relations strives toinfluence how publics interpret the organization. Thesecognitive interpretations are embodied in such concepts asimage, reputation, brand, impressions, and identity. Practi-tioners who follow the interpretive paradigm emphasizepublicity, media relations, and media effects. Communica-tion tactics, this theory maintains, create an impression inthe minds of publics that allow the organization to bufferitself from its environment – to use the words of the Dutchcommunication theorist Cees van Riel. Buffering attemptsto put up a smokescreen of favorable messages to disguisethe true behavior of the organization, which in turn allowsthe organization to behave in the way it wants.

In contrast, the behavioral, strategic management,paradigm focuses on the participation of public relationsexecutives in strategic decision-making to help manage thebehavior of organizations. In the words of van Riel, publicrelations is a bridging, rather than a buffering, function. It isdesigned to build relationships with stakeholders, ratherthan a set of messaging activities designed to buffer theorganization from them. In the strategic managementapproach to public relations, which I advocate, publicrelations executives are involved in management decision-making before decisions are made, not afterwards. Theirrole is to identify the consequences of potential decisions onstakeholders, consequences that create publics. They thencommunicate with publics, also before decisions are made,so that publics have a voice in decision-making and theirinterests are taken into account. Public relations people buildrelationships with these publics to improve the quality ofmanagerial decisions and to reduce the risks and costs ofthese decisions.

The belief that the interpretive paradigm is strategicrather than tactical also shows up in the discussion ofmeasurement in public relations. For example, researchfirms have tried to establish that favorable mediaplacements are correlated with the achievement of businessgoals such as sales, profits, or preferences of consumers.Others have tried to demonstrate that money spent onproduct publicity has a greater return on investment (ROI)than money spent on advertising. In contrast, the measu-rements required for the strategic management approach aredeceptively simple. We should measure the nature andquality of relationships between organizations and publics to

ccoommuunniiccaarree

Interviu cu James Grunig*profesor de relaþii publice, University of Maryland

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

18

cccc oooommmm

uuuunnnn

iiii ccccaaaa

rrrr eeee establish and monitor the value of public relations. And weshould evaluate public relations strategies and tactics todetermine which are most effective in cultivating theserelationships.

This difference in thinking about the strategic role ofpublic relations also can be found in the debate about therelationship between public relations and marketing.Marketing communication has always been a specializedpart of public relations, and marketing public relationspractitioners understandably want a larger share of themarketing budget. However, both my research in theExcellence study and research conducted by the StrategicPublic Relations Center at the University of SouthernCalifornia show that public relations executives are lesslikely to play a strategic role and to be understood andappreciated by other executives when public relations islimited to a supporting role for marketing. Generally, whenpublic relations is limited to supporting marketing, it does soby emphasizing a messaging, buffering role. The researchalso shows, however, that public relations should not avoidworking with marketing. Rather, public relations seems toplay the strongest strategic role when the marketingcomponent of public relations is integrated into a largerstrategic public relations role (integrated communication)rather than public relations being submerged into marketing(integrated marketing communication).

Therefore, I think there are three key challenges facingthe public relations profession: 1) changing the way practi-tioners, their management colleagues, and their clients thinkabout public relations from an interpretive, buffering, role toa strategic managerial role; 2) conducting research to identi-fy the theories and tools needed to carry out a strategic man-agement role; and 3) educating both future public relationspractitioners and other managers about the strategic man-agement role of public relations and the tools needed to con-duct it in that way.

2. What should societies demand and expect from publicrelations professionals in terms of moral behaviour? Couldyou highlight the socio-political role of the PR profession?

At this time, most societies probably do not expect muchfrom public relations professionals. Most people seem tothink of public relations as a symbolic, interpretive, functionwho purpose is to make it difficult for them to truly under-stand what corporations, governments, and other organiza-tions are doing that affect them. People generally assumethat public relations is unethical and immoral by nature. Incontrast, I believe that societies should expect the publicrelations profession to provide publics with a voice in deci-sions made by organizations that affect them. I also believethat societies should expect public relations professionals tobe ethical counsellors to decision makers about the conse-quences of their decisions on others and on the moral obli-gation to communicate with those affected by decisions.

Public relations is all about developing relationships, andsociety is a network of relationships. As individuals, wehave less conflict in our lives if we develop good relation-

ships with our spouses, children, neighbors, coworkers,bosses, teachers, friends, and even our enemies. The same istrue with organizations that interact with each other and withpublics in society. Generally, both individuals and organiza-tions develop better relationships (characterized by trust,shared control, commitment, and satisfaction) if they usecertain strategies when they communicate and interact witheach other. They should communicate openly, authentically,and transparently – what I call symmetrical communication.They also should behave responsibly and in ways that servethe interests of others as well as themselves. Thus, the strate-gic management role of public relations is a social-politicalrole. Public relations cultivates relationships with the publicsand organizations in society that interact in the political sys-tem to make decisions collectively that enhance the interestsof as many elements of a democratic society as possible.

3. If dialogue – or debate – is the appropriate rule ofthe game in a democracy – then transparency is the elixirof the information society. Do public relations profession-als have enough courage to enhance transparency ofdemocratic societies?

Courage comes from knowledge, strength of convic-tions, and acceptance of our role by others. Today, most pub-lic relations professionals probably lack one or more of thesenecessary conditions to develop the courage to be what mySouth African colleague, Derina Holtzhausen, who nowteaches at the University of South Florida in the UnitedStates, calls an in-house activist. As an in-house activist, apublic relations professional would stand up for transparen-cy and authenticity in communication. He or she would chal-lenge socially irresponsible decisions and unethical behav-ior. When he or she believes management is wrong, he or shewould argue for the welfare of publics. Although many havethe courage to play this role, they might become martyrs tothe public relations cause rather than champions of the pro-fession unless they develop knowledge, the strength of theirconvictions, and acceptance by others.

To gain courage, public relations professionals mustdevelop greater knowledge of social responsibility, ethics,strategic management, and symmetrical communication.They must truly believe in these values of the public rela-tions profession – i.e, develop the courage of their convic-tions – by banding together in public relations societies.Importantly, they must also convince others – both the man-agers or organizations and the population at large – that thisis their role.

4. Many journalists, critical scholars and people arequestioning the value and values of public relations. Do youbelieve that this criticism is based on a lack of understan-ding or it reflects the actual behaviour of public relationspractitioners? What do you recommend the PR communityshould do to better explain the value of public relations?

I believe that most journalists question the value andvalues of public relations because they assume that allpractitioners are motivated by what I called the symbolic,

Jurnalism ºi com


19

cc ccoo oomm mmuu uu

nn nnii iicc ccaa aarr rree ee

interpretive, paradigm of public relations. As I explained ina previous answer, I think that many public relationspractitioners believe in and follow this interpretiveapproach. When practitioners do follow this approach, Ithink that journalists and critical scholars are correct whenthey question the values and behaviors of public relationspeople.

At the same time, these same journalists and criticalscholars refuse to recognize that there is another kind ofpractitioner—those that follow the behavioral, strategicmanagement paradigm. Their criticism is skewed toward theleast ethical and effective practitioners and obscures thesocially valuable role played by the best practitioners. Thus,I believe their criticism both reflects the actual behavior ofmany practitioners at the same time that it is based on a lackof understanding of excellent public relations.

This behavior of practitioners and the understanding ofthe profession can only be changed slowly. I have arguedthat the interpretive approach to public relations has becomeinstitutionalized in the minds of the majority of publicrelations practitioners and almost everyone else as whatpublic relations is. I believe the public relations communitymust work to reinstitutionalize itself as a strategic mana-gement function. Institutionalization takes a long time and,like a ship entering a harbor, takes a long time to changecourse — i.e., to reinstitutionalize. We can only change ourcourse incrementally. I think we can do this by changing thebehavior of many public relations practitioners, by changingthe way public relations is described in textbooks anduniversity curricula, and by gradually showing society thatwe are a responsible and valuable profession by providingan increasing number of examples of responsible practice.

5. If we see public relations as a management functionthat uses communication to cultivate relationships withpublics that have a stake in the behavior of theorganization, how do you see the role of the CSR functionwithin an organization? Can modern public relationsreally help the management in making socially responsibledecisions?

Edward Bernays once said that “public relations is thepractice of social responsibility.” I agree. I believe thatexcellent public relations is the management function whoseprimary goal is to challenge the organization to be moresocially responsible. It does so by identifying negativeconsequences of management decisions and behaviors onpublics. “Negative consequences” typically equate toirresponsible decisions and behaviors. Public relationsprofessionals can identify negative consequences only bycommunicating with and listening to publics beforedecisions are made to identify what these consequences areand by explaining the nature of the consequences on publicsto management. They can develop scenarios of how publicsmight be affected by the consequences and of how publicsmight organize to challenge the consequences throughlitigation, legislation, regulation, negative publicity, and thelike – actions that have negative consequences on the

organization. These scenarios can be used to helpmanagement make decisions by knowing the fullconsequences of those decisions, both on publics and theorganization. Public relations professionals then canorganize symmetrical communication programs to helpmanagement and publics negotiate the behaviors of each ina way that minimizes the consequences of the behavior ofeach on the other.

I truly believe that modern public relations can be the in-house activist for publics who helps management makesocially responsible decisions. However, to do so,practitioners must develop the knowledge, strength ofconvictions, and acceptance by others that I described in myanswer to the previous question.

I would like to point out, however, that public relationspractitioners who follow the symbolic, interpretive,approach to public relations often interpret CSR programs ina much different way. Rather that seeing CSR as somethingthat relates to the everyday decisions and behaviors ofmanagement, they see CSR as philanthropy or image-making activities that have little to do with the strategicbehavior of the organization. With this approach, CSRactivities are used only to develop positive messages in thehope of buffering the organization from public criticism ofirresponsible or unethical behaviors. Such image-makingactivities should not be equated with CSR. There is nothingwrong with philanthropy, but charitable giving should bedone because it has value for strategic stakeholders such asemployees, communities, consumers, or government andnot simply because it creates positive publicity.

6. Your contribution during the Romanian PublicRelations Week 2008 (30th September – 1st October) willfocus on Responsible Communication. Can you provideour readers with some key topics you will speak about?

I will speak on the same topics that I have addressed inthis interview. I will discuss my research on public relationsas a strategic management function; on research that my col-leagues and I have done to provide tools that strategic pub-lic relations practitioners can use in their work, such as sce-nario building, identifying publics, and the measurement ofrelationships; and what public relations people should knowand do to be counsellors of ethics and social responsibilityin organizations.

Interview realized by Dana OANCEA, Forum for International Communications. June 2008

* James E. Grunig (Ph.D. University of Wisconsin,1968), Professor Emeritus, is the coauthor of ManagingPublic Relations, Public Relations Techniques, Manager’sGuide to Excellence in Public Relations and Com-munication Management, and Excellent Public Relationsand Effective Organizations: A Study of CommunicationManagement in Three Countries. He was editor ofExcellence in Public Relations and CommunicationManagement. He has published 250 articles, books,chapters, papers, and reports. Grunig was named the first

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

20

cccc oooommmm

uuuunnnn

iiii ccccaaaa

rrrr eeee winner of the Pathfinder Award for excellence in academicresearch on public relations by the Institute for PublicRelations Research and Education in 1984. In 1989, hereceived the Outstanding Educator Award of the PublicRelations Society of America. In 1992, the PRSA Foundationawarded him the Jackson, Jackson & Wagner award foroutstanding behavioral science research. He won the mostprestigious lifetime award of the Association for Educationin Journalism and Mass Communication (AEJMC) in 2000,the Paul J. Deutschmann Award for Excellence in Research.In 2002, he was awarded the James W. Schwartz Award forDistinguished Service to Journalism and Communication byan alumnus of the Greenlee School of Journalism andCommunication, Iowa State University. In 2005, he receivedthe highest award of the Institute for Public Relations, theAlexander Hamilton Medal for Lifetime Contributions to

Professional Public Relations, and the Dr. Hamid NotghiPrize for Career Achievement in Public Relations from theKargozar Public Relations Institute, Tehran, Iran. In 2006,he delivered the annual distinguished lecture of the Institutefor Public Relations and was awarded an honorarydoctorate by the Universidad San Martin de Porres of Lima,Peru. He directed the þ400,000 research project for theIABC Research Foundation on excellence in public relationsand communication management. Selected Publications:Grunig, J. E. (2006). Furnishing the edifice: Ongoingresearch on public relations as a strategic managementfunction. Journal of Public Relations Research, 18, 151-176.Yang, S. U., & Grunig, J.E. (2005). Decomposingorganizational reputation: The effects of organization-public relationship outcom.

„Povestea merge mai departe”… Chiar ºi cei care suntbãutori înrãiþi de vin ºtiu cã este vorba despre bereaTimiºoreana. Acest slogan a contribuit la urcarea mãrcii pepoziþia de lider al pieþei româneºti. Dar prin ce metode?

Începând cu anul 2006, Timiºoreana a hotãrât sã facã uzde tradiþia pe care o are pentru a se promova. Sub sloganul„Povestea merge mai departe”, s-a încercat poziþionarea beriica o bere ce a rãmas neschimbatã de-a lungul timpului, ba maimult decât atât, ca o bere ce poartã în ea toate valorile vremii.Astfel, campania începutã de Timiºoreana sub acest semn, altradiþiei ºi al emoþiilor puternice, face uz de o argumentarepublicitarã deloc raþionalã, mai degrabã falacioasã, cãci înnici unul dintre spoturile sale nu menþioneazã calitãþileobiective ale produsului, ci recurge la asocieri emoþionale cutrecutul, cu adevãratele valori sau cu fotbalul.

Voi încerca în cele ce urmeazã sã fac o trecere în revistãa reclamelor ce fac parte din aceastã campanie, accentuândtoate acele elemente prin care se încearcã persuadareapotenþialilor consumatori. Mai mult decât atât, voi încerca sãidentific schema argumentãrii a fiecãrui spot analizat, cuprecizarea cã voi considera sloganul „Povestea merge maideparte” drept teza argumentãrii ºi cã prin acest slogan euînþeleg cã se vrea sã se comunice cã berea Timiºoreana ºi-apãstrat calitatea ºi valorile de acum trei secole.

Primul spot din aceastã campanie nu este altceva decâtprima filã din istoria berii Timiºoreana. Intitulat Asediul,acesta ne poartã în timp, în anul 1716, când armataImperiului Austriac elibereazã Timiºoara de sub stãpânireaotomanilor. ºi ca în orice spot publicitar, avem ºi o micãpoveste: se face cã un cetãþean de rând al Timiºoarei îlsalveazã de la moarte tocmai pe conducãtorul trupelormilitare austriece, oferindu-i o gurã de apã. Ultimul cadru alspotului coincide cu sfârºitul luptei ºi celebrarea victoriei,concomitent cu înfiinþarea primei fabrici de bere. Spotulreuºeºte în acest moment sã ilustreze ºi valorile berii ºiimplicit ale oamenilor ce o consumã, arãtându-l pe coman-dantul trupelor rãsplãtindu-ºi salvatorul, cum altfel decât cuo halbã de bere Timiºoreana.

Tradiþia ºi istoria sunt invocate de la începutul ºi pânã lasfârºitul spotului publicitar. Încã din primul cadru, ni seprecizeazã locul ºi timpul istoric: Timiºoara anului 1716.Reclama este încãrcatã cu simboluri ale trecutului ºi cu ele-mente specifice realitãþilor începutului de secol optsprezece.Acþiunea începe pe fondul unei melodii cu iz medieval, carene transpune parcã în timp ºi ne ajutã sã ne integrãm înpoveste. Se succed scene de rãzboi, imagini ale soldaþiloraustrieci îmbrãcaþi în uniforme specifice, oarecum fas-tuoase, care vin în contrast cu imaginea timiºoreanului derând, îmbrãcat modest, dar care nu uitã sã dea o mânã deajutor atunci când este nevoie.

Încã de la început, spotul devine o povestire, o filã parcãruptã din cartea de istorie, relatatã de un narator cu har, cu voce

caldã ºi tonul grav, care nu face decât sã amplifice ºi maimult ideea cã toate acele întâmplãri s-au petrecut cu foartemult timp în urmã...Firul cald al povestirii este întrerupt deo adevãratã desfãºurare de forþe, cu explozii ºi dueluri care tepoartã parcã într-o altã lume, pe care o accepþi ºi cãreia i tesupui... Însã ca în orice altã poveste, binele triumfã ºi cetã-þeanului simplu i se aduce rãsplata faptei ce a fãcut-o, ºi cealtã rãsplatã poate fi mai bunã ºi mai pe mãsurã decât o bereTimiºoreana, care înglobeazã „toatã cinstirea cuvenitã”?

De remarcat este cã nu se face referire deloc la produs, labere, la calitãþile obiective ale acesteia. Nu ni se comunicãabsolut nici o informaþie despre gustul ei, despre puritatea ei,nici despre preþ. Dimpotrivã, produsul apare undeva, spresfârºitul reclamei, de parcã nu el ar conta, ci lumeaintrinsecã lui, de parcã funcþia lui principalã nu ar fi aceea dea potoli setea, ci de a te purta înapoi în trecut, de a reînvianiºte valori demult uitate. Singura informaþie concretã ºidirectã care ni se spune este cã Timiºoreana a fost produsã înprima fabrica de bere din România. Are aceastã caracte-risticã vreo relevanþã pentru calitatea produsului? Pot cei treisute de ani de existenþã sã implice cu necesitate anumitecalitãþi ale berii de astãzi? Cu siguranþã cã nu. Tradiþia unuiprodus nu este un aspect de trecut cu vederea, dar nici nueste un argument suficient pentru a cumpãra produsulrespectiv. Ea este doar o iluzie a calitãþii, nu un garant alacesteia. Într-adevãr, existã posibilitatea ca un produs careare o anumitã tradiþie în spate sã fie de o calitate netsuperiarã celorlalte, dar se poate la fel de bine sã nu aibã.Invocarea tradiþiei nu este un argument suficient pentru adetermina un potenþial cumpãrãtor sã aleagã aceastã marcãde bere ºi nu o alta.

Se demonstreazã în fapt nu cã berea este aceeaºi, ci cãadevãratele valori, cele pe care le preþuiesc oameniiobiºnuiþi, câstigã acum ca ºi în trecut ºi se doreºte sã sesugereze cã berea Timiºoreana ar fi cumva intermediarul,sau mai bine zis, linatul între cele douã lumi ºi totodatã ceacare reuºeºte sã readucã în prim plan aceste valori. Prinaceastã reclamã, Timiºoreana încearcã sã reînvie trecutul ºi,implicit, popularitatea pe care produsul o avea atunci. Sedoreºte ca în acest fel sã se aibã în vedere argumentelevalabile cu trei secole în urmã ºi sã se cumpere acum.

Mai mult decât istoria unei beri, spotul este istoria unoroameni, unor fapte eroice, unor principii de viaþã solide, careare scopul de a sensibiliza, de a trezi nostalgia unor vremurimai bune, în care adevãratele valori erau apreciate cuadevãrat ºi mai ales de a sublinia valoarea tradiþiei unuiprodus care a rezistat în timp, în pofida atâtor obstacole. Sãnu uitãm cã produsul ne este prezentat la sfârºit, încununândo victorie într-un rãzboi greu... Timiºoreana a reuºit sãdepãºeascã aceste momente ºi sã triumfe; ea însãºi este obere care a biruit de-a lungul timpului ºi acesta este argu-mentul suprem pe care publicitarii l-au adus în favoarea sa.

Jurnalism ºi com


21



Povestea merge mai departe, o campanie „înºelãtoare”

Corina SÃFTESCU, absolventã Jurnalism, Universitatea de Vest, Timiºoara

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

22

Dar reclama nu se rezumã la tradiþie în încercarea de con-vingere a consumatorilor cã Timiºoreana este marca de berepe care trebuie sã o aleagã; spotul abundã în emoþii care maide care mai puternice, dar care nu susþin nici ele afirmaþia cãlumea, oamenii, realitãþile ºi mai ales berea Timiºoreana nus-au schimbat ºi deci cã povestea merge cu adevãrat maideparte.

Emoþiile sunt produse în primul rând de atmosferaromanticã pe care spotul reuºeºete sã o construiascã atât debine ºi sunt amplificate de folosirea unor sintagme precum„rãzboiul ºi setea mãcinau o armatã întreagã”. Aceastãconstrucþie accentueazã ideea de obstacol ºi de vremuripotrivnice pe care Timiºoreana le-a avut de înfruntat ºi înpofida cãrora a izbutit sã meargã mai departe. ºi asta doar cuajutorul oamenilor care, datoritã „omeniei” lor, aºa cum nespune ºi spotul, au reuºit sã schimbe cursul istoriei. Întâlnimaici ºi ceea ce în limba englezã poartã numele de „appeal toflattery”, adicã acea argumentare falacioasã prin care seîncearcã obþinerea acordului unei persoane cu privire la oanumitã afirmaþie prin mãgulirea acesteia.

În al doilea rând, scenele de rãzboi în sine, explozia,încrâncenarea luptei, toate acestea par a fi rupte dintr-un filmºi sunt pline de dramatism. Imaginile, sunetul ºi mimicapersonajelor care apar în spot sunt deosebit de expresive,reuºind sã determine telespectatorul, chiar ºi dacã numaipentru un minut, sã uite cã se aflã în faþa unei reclame, ºi sãse lase cuprins de emoþii. Maximul de emoþii este atins însãla finalul reclamei, când, în ropot de aplauze, nobilii ºicetãþenii laolaltã sãrbãtoresc o dublã victorie: una militarã ºialta a valorilor solide ºi a omeniei.

Acum cã am fãcut o scurtã descriere a spotului,accentuând elementele prin care se încearcã seducereapublicului, sã vedem care ar fi schema de argumentare aacestei reclame.

Aºadar, dupã cum am spus ºi în descrierea reclamei,argumentarea este una falacioasã, cãci argumentele invocatenu fac referire nici la statutul ºi calitatea actualã a beriiTimiºoreana, nici la valorile consumatorilor sãi din zilelenoastre. Nu se invocã decât atributele berii ºi a celor ce oconsumau de acum trei sute de ani, atribute ce nu sunt niciele însele probate.

Campania „Povestea merge mai departe” continuã cuspotul intitulat Prinþul într-un mod coerent, respectândaceeaºi idee a invocãrii tradiþiei ºi emoþiilor puternice.Spotul începe cu momentul în care un tânãr iese de pe opoartã ºi pãtrunde parcã într-o altã lume. Victimã a fatalitãþii,este luat drept hoþ ºi, încercând sã se salveze de impulsi-vitatea unui meºteºugar nervos, ajunge sã fie chemat sã mun-ceascã unde altundeva decât la fabrica de bere Timiºoreana.Ucenic nepriceput ºi deloc îndemânatic, el învaþã secretelemeseriei de la un om simplu, dar înþelept. Aflãm în finalulspotului cã tânãrul acela confuz ºi lipsit de experienþã era defapt împãratul, care, în semn de recunoºtinþã, acordã omedalie celei mai distinse beri. Avem de-a face din nou cuun timp ºi spaþiu istoric, anunþate încã de la început de omelodie cu iz medieval, ca ºi în primul spot al campaniei,Asediul. Totuºi, nu ne mai aflãm într-un moment crucial, defoamete, sete ºi rãzboi, ci suntem într-un spaþiu mai degrabãhedonic. Peisajul este unul extrem de pitoresc, conturat deprezenþe de tot soiul: cerºetori, comercianþi, tineri care se batºi porci care grohãie ºi fug pe stradã. Imaginea este unaoarecum anarhicã, dezorganizatã, dar nu într-un sensnegativ, cãci totul este plin de viaþã ºi de emoþie.

Odatã cu tânãrul împãrat, pãtrundem ºi noi într-un alttimp ºi spaþiu, într-o atmosferã de târg, cu gãlãgie, zarvã ºimultã energie. Totul se petrece într-un mod foarte dinamic,foarte alert, ceea ce pare sã îl deruteze ºi mai mult pe prinþulnostru, care ne lasã impresia cã este strãin în acea lume.Merge parcã fãrã direcþie, în timp ce pe faþa lui se citeºtespaima care creºte pe mãsurã ce în drumul sãu seintersecteazã cu tot felul de personaje parcã rupte din basme.Tradiþia de care se bucurã berea Timiºoreana, momentulistoric, timpul îndepãrtat al evenimentelor la care asistãm neeste sugerat de fiecare element al spotului. Muzica,atmosfera de târg, viaþa de stradã, lipsa de ordine, tropotul

cailor care trag caleaºca, veºmintele beþi-vului ºi ale cerºetorului, precum ºi alefemeilor de moravuri uºoare, comercianþii,toate aceste prezenþe atât de romantice,plastice ºi expresive ne plaseazã cu câtevasecole în urmã.

Acest spot publicitar îi transformã petelespectatorii sãi în niºte martori la odublã cãlãtorie, cãci avem de-a face cu ocãlãtorie fizicã, observabilã ºi concretã,într-un alt timp ºi spaþiu ºi o alta simbolicã,iniþiaticã, a împãratului ce a pãrãsit curtearegalã pentru a-ºi cunoaºte supuºii. Numaicã aceastã a doua cãlãtorie îi va aducetânãrului împãrat mai mult decât o bunãcunoaºtere a poporului sãu: el va ajunge sãcunoascã ºi secretele „celei mai distinse

beri”. Nu ni se spune deci despre bere cã este nici rece, niciproaspãtã, nici naturalã. Consumatorului de bere nu i seoferã nici un argument raþional în favoarea alegerii sale, cidimpotrivã, se insistã foarte mult pe emoþional, pe valoareape care berea Timiºoreana o poartã în ea, pe care a cãpãtat-ode-a lungul timpului. Principalul merit al berii Timiºoreanadevine acela de a fi existat ºi acum trei secole.

cccc oooommmm

uuuunnnn

iiii ccccaaaa

rrrr eeee

Tot cu scopul de a sublinia ideea de istorie, de perenitate,de parte integrantã a culturii ºi tradiþiei poporului român,chiar ºi aventura personajului din reclamã seamãnã cu celeale eroilor din basmele populare: prinþul pleacã de acasãpentru a cunoaºte lumea ºi pe sine; el trece prin mai multeteste, în urma cãrora devine mai înþelept. Acest tipar allegendelor, al poveºtilor are rolul nu numai de a accentuaideea de tradiþie, dar ºi de a da o mai mare credibilitate ºiverosimilitate întâmplãrilor prezentate. Cãlãtoria împãra-tului, aidoma celor menþionate mai sus, se dovedeºte a fi unadeloc uºoarã; ajuns într-o lume strãinã lui, tânãrul împãrateste puternic încercat de soartã: se trezeºte acuzat detâlhãrie, pentru ca mai apoi sã ajungã ucenic în fabrica debere Timiºoreana. La fel ca în basme, existã personajenegative: vezi negustorul care îl acuzã pe nedrept, apoi ºefulexigent, dar ºi personaje pozitive, care îl ajutã sã creascã, sãse autodepãºeascã, aºa cum este Matei, cel care îl ia subaripa sa protectoare. Regãsim în aceastã reclamã ºi povesteaprinþului ºi a cerºetorului, însã puþin modificatã, deoareceavem de-a face aici cu una ºi aceeaºi persoanã, adicãîmpãratul, ce trece în mod succesiv de la statutul deconducãtor cu sânge albastru la cel de hoþ ºi ulteriormuncitor de rând, pentru ca în final lucrurile sã se reaºeze pefãgaºul lor normal.

Întâlnim de asemenea, ca ºi în primul spot al campanieipublicitare, prezenþa celor douã lumi ºi implicit a celor douãclase sociale – nobilimea ºi plebea – care, deºi atât dediferite, se confundã, ba chiar sunt unite de cãtre putereaberii Timiºoreana. Fabrica de bere devine aici un spaþiusimbolic; ni se aratã imaginea unor porþi mari, din lemnmasiv, care ne sugereazã ºi accentueazã tocmai aceastã idee,a accesului într-o altã lume, guvernatã de norme ºi regulidistincte. Atmosfera din fabricã este în contrast cu cea dinafara ei; aici e liniºte, ordine, disciplinã; oamenii suntînþelegãtori ºi rãbdãtori, nimeni nu este aici acuzat penedrept, aºa cum i se întâmplase împãratului în afarafabricii. În fabrica de bere Timiºoreana, munca se desfãºoarãcu dragoste ºi cu grijã, lucrurile sunt fãcute aºa cum trebuie.

Deºi necunoscãtor al acestui domeniu, tânãrul împãratajuns aici din voia sorþii primeºte o a doua ºansã de la unbãtrân calm ºi înþelegãtor, care spune, cu înþelepciune cã„nimeni nu s-a nãscut învãþat”. Acesta nu este altcinevadecât acel personaj salvator care apare ºi în primul spot.Povestea se repetã, numai cã sub o altã formã: suntem dinnou în prezenþa unui om simplu care salveazã un nobil, însãde data aceasta nu de la moarte, ci de furia unui ºef exigentºi intolerant. Ni se sugereazã subtil cã valorile celor careapreciazã berea Timiºoreana sunt rãbdarea, înþelepciunea,toleranþa. Din nou se apeleazã la mãgulirea consumatorului,la emoþii ºi se insuflã ideea cã acei oameni care se regãsescîn acest portret trebuie, dacã nu au fãcut-o deja, sã apreciezeºi deci sã consume berea Timiºoreana.

Sub îndrumarea meºterului înþelept, împãratul ajunge sãcunoascã secretele berii Timiºoreana ºi motivul pentru caretrebuie tratatã cu atâta grijã: calitatea ºi valoarea berii. ºipentru cã aceastã valoare trebuie demonstratã, cei doi mergsã savureze o halbã de bere. Berea are din nou valoareasimbolicã de rãsplatã, cãci ne sunt înfãþiºaþi muncitorii, care,

dupã o zi grea de muncã, savureazã o halbã de bere. Calitateadeosebitã a berii nu este declaratã în nici unul din mo-mentele spotului, ea este doar sugeratã de expresia feþelorcelor care o beau ºi de satisfacþia cã munca depusã s-ameritat din plin. Mai mult decât atât, berea Timiºoreana estegeneratoare de plãcere, fericire ºi bunã dispoziþie, drept caredupã o zi lungã ºi istovitoare, nici unul dintre muncitori numai pare a fi obosit. Reapare aici elementul hedonic: toatãlumea bea bere, povesteºte, râde ºi se simte bine; bereauneºte ºi vindecã. Timiºoreana în sine este o rãsplatã, deºi nise dã de înþeles cã nici o rãsplatã nu este mai mare decâtsatisfacþia unui lucru bine fãcut.

Urmãtorul cadru readuce echilibrul în povestea noastrã:împãratul redevine împãrat, semn cã procesul inþiatic a luatsfârºit. Se face uz din nou de un proverb: „Nu poþi conduceoamenii pe care nu îi cunoºti”, care este prezentat sub formaunei vorbe din bãtrâni: „tata spunea”. Aceastã expresie dãvorbelor valoare de maximã ºi ne trimite ºi mai mult întrecut. Proverbele fac mesajul sã fie autentic ºi accentueazãideea de tradiþie, de istorie care continuã, de adevãruri ge-neral valabile. Sunt moduri comode de a exprima fie valori,fie adevãruri eterne ºi se sugereazã cã dacã sintagmele pecare noi le folosim în prezent erau folosite ºi în urmã cu treisute de ani, înseamnã cã istoria într-adevãr se repetã, cãpovestea merge mai departe ºi deci ºi berea Timiºoreana arãmas aceeaºi. Spotul se încheie la fel de emoþionant caprimul, într-un mod similar, printr-o rãsplatã acordatã celeimai distinse beri. Însã ni se dã de înþeles cã rãsplata nu esteacordatã berii, ca produs ci, mai mult decât atât, esteacordatã oamenilor de valoare care dau naºtere acestei beri;este a omului simplu, umil, care nu a uitat sã fie om. Totuleste la gradul superlativ: berea este „cea mai distinsã”,decoraþia nu este nici ea una oarecare, ci „marea medalieimperialã”. Toate acestea nu fac decât sã amplifice valoareaberii ºi sã sporeascã emoþiile unei celebrãri. Argumentareanu este nici mãcar în final raþionalã, ci continuã prin apelulla afecte. Emoþia momentului creºte cu atât mai mult cu câtîmpãratul însuºi acordã aceastã decoraþie, semn cã nu i-auitat pe cei ce l-au ajutat ºi nici nu þine seama de faptul cãfac parte din clase sociale distincte. Puterea berii este aceeade a readuce la viaþã adevãratele valori, de a înlãtura oricegraniþã dintre oameni ºi de a-i aduce pe toþi laolaltã pentru ase bucura împreunã de plãcerile vieþii.

Punctul culminant este atins în finalul spotului, cândtelespectatorului i se dezvãluie un mare mister: acel ucenicneîndemânatic era de fapt împãratul. Faptul cã pe parcursulreclamei nu se oferã nici un indiciu despre originea sanobilã, cã este prezentat ca un om oarecare, umil, ne deter-minã sã ne regãsim cu toþii în acest personaj ºi ne confirmãcã pentru oamenii Timiºoreana – pentru cã sunt conturaþi cafãcând parte dintr-o clasã distinctã – nici originea, nicifuncþia nu a contat vreodatã ºi nici nu va conta pentru cãpovestea merge mai departe.

În cazul acestei reclame, schema argumentãrii ar putea fiilustratã ca în figura 2.

Se observã cã, pe lângã istoria ºi tradiþia berii sugerateprin imagini, muzicã ºi simboluri ºi pe lângã acel appeal toflattery pe care le-am menþionat în analiza spotului, discursul

Jurnalism ºi com


23



Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

24

publicitar face apel ºi la un alt argument falacios ºi anume laopinia expertului, la invocarea unei „pseudoautoritãþi”. Încazul de faþã, autoritatea ar fi împãratul din povestea noastrãcare considerã berea Timiºoreana cea mai distinsã dintreberi, valoare pe care i-o ºi recunoaºte ºi recompenseazã prin„marea medalie imperialã”. Aceste argumente sunt în modevident departe de a fi raþionale, în primul rând pentru cãpersonajul invocat este fictiv ºi, în al doilea rând, pentru cãºi în condiþiile în care ar fi existat cu adevãrat acest împãratºi aceastã distincþie ar fi fost într-adevãr acordatã beriiTimiºoreana, argumentele tot nu ar fi avut nici o relevanþãpentru calitatea pe care berea o are astãzi.

Urmãtorul spot publicitar al campaniei Timiºoreana„Povestea merge mai departe” este puþin diferit de celelaltedouã, în sensul cã nu mai porneºte de la istoria beriiTimiºoreana, ci de la o asociere cu fotbalul, ceea ce nu parea fi deloc surprinzãtor pentru o marcã de bere. Mai multdecât atât, aceastã asociere cu fotbalul nu poate ficonsideratã o abordare distinctã, cãci de fapt, nu reprezintãdecât o altã modalitate de a persuada publicul.

Ceea ce face aceastã reclamã sã iasã totuºi din tipar esteabordarea acestui sport tipic masculin într-o manierã extrem deumanã ºi plinã de sentimente. Spotul surprinde într-un modemoþionant momentele esenþiale din viaþa jucãtorilor de fotbal:antrenamentul, competiþia ºi finala. Realizat alb-negru, clipuleste serios, grav, credibil ºi forþa mesajului este mult mai mare.

Primul cadru al spotului ilustreazã imaginea unui peisajindustrial, unde totul este plin de noroi ºi lipsit parcã deviaþã. Pe fundal curge o melodie uºor tristã, dar gradatã,sacadatã, cu un ritm ascendent, care reuºeºte sã captezeatenþia telespectatorului ºi sã îl þinã aproape, lãsând impresiacã urmeazã sã se întâmple ceva important. ºi aºa ºi este, cãciîncepe sã se audã zgomotul unor paºi ºi o respiraþie grea, ceînsoþeºte imaginea unui bãiat care aleargã pe un drumºerpuit, ce pare parcã fãrã sfârºit. Cadrul se lãrgeºte ºivedem imaginea unui câmp pustiu care accenteazã ideea demediu auster, de condiþii vitrege.

Emoþia mesajului vizual este amplificatã de textul ceapare scris pe ecran: „nu conteazã cât de mare este terenulpe care te antrenezi, conteazã cât de mare þi-e inima”. Astfel,aflãm cã personajul nostru se antreneazã în acel spaþiu plinde obstacole. Aceastã structurã binarã a propoziþiilor, avândca propoziþie de început o negaþie, are un impact extrem demare la nivelul afectiv; sporeºte emoþia, cu atât mai mult cucât pune accent pe sentimente, ºi nu pe lucrurile materiale:nu terenul conteazã pentru un jucãtor adevãrat, ci devota-mentul, pasiunea, adicã „inima”. Cuvântul „inimã” este uncuvânt cu un efect deosebit de puternic asupra publicului: elpoate însemna dragoste, iubire, dar ºi sacrificiu, suferinþãpentru ceea ce iubeºti. Emoþia transmisã este cu atât maimare cu cât, la momentul în care este afiºat textul, pe fundalse vede imaginea soarelui care strãluceºte puternic, ce sim-bolizeazã speranþã, optimism ºi încredere în propriile forþe ºiîn valorile care conteazã cu adevãrat. În cadrul urmãtor, pei-sajul se schimbã. Se aud uralele unor suporteri, pe mãsurã cese poate urmãri imaginea unei echipe de fotbal ce iese dinvestiare. Odatã cu ea, pãtundem pe un teren de fotbal.Suporterii, steagurile, fluierul de început de meci al arbitru-lui, toate acestea transmit emoþia unei partide de fotbaladevãrat ºi simbolizeazã ideea de echipã, unitatea nu doarîntre membrii unei echipe, ci ºi între fotbaliºti ºi suporteri.

Ceea ce este interesant este cã nu ne aflãm la un meci defotbal al marilor echipe. Contrar entuziasmului ºi numãruluimare al suporterilor, este vorba de meciul unei echipe mici,cãci partida are loc pe un teren neamenajat, iar jucãtorii auechipamente simple, lipsite de însemnele vreunui sponsor.Din nou, mesajul vizual este întãrit de o altã construcþie depropoziþii oarecum contrarii, dupã acelaºi model: „nu con-teazã calitatea gazonului, conteazã sã muºti din el”. Avemdin nou de-a face cu imagini ºi mesaje aflate în antitezã:bucuria unui gol, dar ºi sacrificiile ºi munca depusã.Cuvântul „muºti”, în acest context, „a muºca din gazon”,este deosebit de expresiv: sugereazã efortul, suferinþeleîndurate, costul unei victorii, dar ºi pasiunea, devotamentul,trãirile unei partide de fotbal frumoase, jucate cu sufletul, nudoar cu trupul. A muºca din gazon înseamnã a simþi intens,a vibra la fiecare loviturã a mingii ºi la fiecare gol.

Aºadar, bucuria victoriei vine doar dupã un meci jucatdin greu. Ropotele de ploaie, noroiul de pe gazon, sunt doarsimboluri ale obstacolelor care trebuie trecute pentru a puteaaprecia o victorie, oricât de micã ºi de lipsitã de semnificaþiear putea pãrea ea. În acest sens, poate una dintre cele maiemoþionante imagini este aceea în care ni se aratã figura fot-balistului care, bãtut de stropii de ploaie, se ridicã din noroiºi îºi continuã jocul. Privirea sa este plinã de dorinþã, deambiþie ºi de speranþã. Toate acele lucruri care par sã îi fieîmpotrivã nu fac decât sã îl întãreascã, sã îl motiveze ºi sãmeargã mai departe.

Ultimele cadre ale spotului ne readuc la imaginile de laînceput, la antrenamentele grele, pentru a face ulterior trece-rea la un alt plan, acela al suporterilor de pretutindeni, fie cãurmãresc meciul pe stadion, într-un bar, în faþa televizorului,sau cã îl ascultã la radio, la locul de muncã.

Se subliniazã din nou ideea de unitate, cãci toþi suporte-rii trãiesc meciul cu aceleaºi emoþii ca jucãtorii ºi bucuria

cccc oooommmm

uuuunnnn

iiii ccccaaaa

rrrr eeee

unui gol cu aceeaºi intensitate. Strigãtul lor de fericire seaude la unison, cãci partida de fotbal are aceeaºi semnifi-caþie pentru toþi. Aceastã idee este subliniatã ºi de textul ceapare pe ecran, ce respectã aceeaºi structurã binarã invocatãanterior: „nu e vorba doar de tine, e vorba de noi toþi”, adicãde noi, suporterii care înþelegem ºi apreciem munca depusã.ºi în spoturile anterioare, Timiºoreana a mers pe acelaºi con-cept: oamenii adevãraþi înving pânã la urmã, cu puþinã soli-daritate umanã. Spotul se încheie cu zgomotul puternic aluralelor a mii de suporteri care reuºeºte sã îi facã sã tresarãde emoþie chiar ºi pe cei mai puþin pasionaþi de acest sport.Ca ºi în celelalte spoturi, produsul promovat, bereaTimiºoreana, nu apare decât la final, din nou sub semnul tra-diþiei; ni se comunicã faptul cã ea este cea care continuã tra-diþia Cupei României, cãci ea însãºi este o bere cu tradiþie.Se sugereazã cã aceastã bere are puterea de a uni suporterii,fie ei ºi ai unei echipe mici ºi cã Timiºoreana este de fapt ºiea un suporter, unul al fotbalului adevãrat, jucat cu inima.

Timiºoreana devine cea care duce mai departe tradiþiaunei competiþiii de fotbal ce pune semnul egal între marile ºimicile echipe. Într-un context actual în care fotbalul a deve-nit un conglomerat de vedete, dispute ºi lupte pentru supre-maþie, impactul pe care îl are acest spot ºi emoþia transmisãde mesajul sãu sunt deosebit de mari. Se sugereazã ideea cãceea ce este important în Cupã nu este suma investitã înechipã, ci dorinþa de a lupta, combinatã cu emoþia puternicãa celor pasionaþi de fotbal. Pentru Timiºoreana primeazãegalitatea ºanselor, ocazia oricui de a se afirma, indiferent depoziþia de pe care pleacã. Spotul se integreazã perfect în„filosofia Timiºoreana”, de a promova valorile adevãrate ºinepretenþioase ale oamenilor obiºnuiþi, valori care poate trecneobservate în viaþa de zi cu zi, dar care ies la suprafaþãîn momente extraordinare cum este un meci de CupaRomâniei.

ªi în aceastã reclamã, discursul publicitar este unulextrem de emoþionant, dar lipsit de raþionalitate, cãci în pro-movarea produsului se mizeazã doar pe emoþionarea publi-cului, pe reamintirea unor valori apreciate în unanimitate.Practic, Timiºoreana nu face decât sã spunã ceea ce tuturorne place sã auzim, sã creeze o realitate bazatã pe aceste valoripe care în final ºi-o revendicã. Îºi conferã sieºi un merit pecare nu probeazã cu nimic cã îl are. Însã maniera în carecurge mesajul publicitar ºi amplificarea gradatã a emoþieifac orice telespectator sã nu mai simtã nevoia unor lãmuririraþionale, unor probe sau unor explicaþii ºi sã accepte dis-cursul fãrã obiecþii. Însã în acest spot, argumentarea fala-cioasã nu se reduce numai la apelul la emoþii. Toate argu-mentele folosite sunt irelevante pentru teza susþinutã, ºianume cã berea Timiºoreana nu numai cã este o bere de cali-tate, dar ea este ºi cea care are meritul de a continua tradiþiacupei României, ea însãºi fiind o bere cu tradiþie.

Schema argumentãrii ar putea fi ilustratã ca în figura 3.Deºi Timiºoreana sprijinã într-adevãr fotbalul, fiind

sponsorul Cupei României, argumentarea nu este cu totulraþionalã, cãci acest discurs are un scop subsidiar ºi anumeacela de a atrage bunãvoinþa publicului prin asocierea cu fot-balul ºi prin asumarea unor merite în ceea ce priveºtedesfãºurarea competiþiilor în fotbal.

Schema acestui discurs care existã în plan secund aratãastfel:

Observãm cã se invocã niºte adevãruri general valabile,ba mai mult decât atât, niºte cliºee care circulã intens în zile-le noastre, pe care toatã lumea le cunoaºte ºi le foloseºte dincând în când ºi pe care Timiºoreana ºi le asumã, încercândsã obþinã acceptul publicului. Cu toate acestea, din acesteexpresii stereotipe unanim acceptate ºi recunoscute nudecurge în nici un fel modul concret în care Timiºoreanaduce mai departe tradiþia cupei României ºi cu atât mai puþinvreo calitate obiectivã a berii Timiºoreana care este pânã laurmã produsul promovat în aceastã reclamã. Astfel, pe lângãfaptul cã discursul publicitar prezent în acest spot abundã înelemente de limbaj emoþional, foloseºte ºi o argumentare detip non sequitur, cãci teza propusã nu este susþinutã de pre-misele menþionate.

Cel mai recent spot Timiºoreana reia asocierea cu fotbalul,recurgând de data aceasta ºi la crearea de analogii între sem-nificaþia pe care fotbalul o are pentru oameni ºi importanþacare trebuie conferitã berii Timiºoreana. Însã de aceastã datã, numai vorbeºte despre fotbalul de azi ci, la fel ca în primelespoturi, face referire la tradiþie, plasând-o ca valoare comunãpe care o deþin fotbalul ºi berea Timiºoreana deopotrivã.

Jurnalism ºi com


25



Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

26

Se precizeazã din nou, la fel ca în Prinþul ºi în Asediul,momentul ºi locul istoric. Ne aflãm în Timiºoara anului1899, undeva, probabil într-o berãrie, cãci prima imagine aclipului publicitar este aceea a unui bãrbat ce savureazã ohalbã de bere. Suntem la mai mult de un secol ºi jumãtate dela înfiinþarea fabricii de bere Timiºoreana, de aceea poate dedata aceasta, produsul apare în reclamã încã de la început,semn cã devenise deja unanim cunoscut ºi apreciat. În primplan apare un tânãr care îºi salutã respectuos pãrintele.Salutul sãu: „Sãrut mâna tatã” sugereazã educaþia omuluisimplu, acei ºapte ani de acasã pe care Timiºoreana îi repuneîn valoare. Bãiatul împarte niºte afiºe pe care tatãl sãuciteºte, uºor confuz, despre fotbal, „modernul joc englez cumingea”. Aceastã formulare ne face sã înþelegem cã în aceletimpuri, fotbalul nu era deloc cunoscut. Abordarea pe care aales-o Timiºoreana este extrem de eficientã ºi are un impactdeosebit de mare, cãci poziþioneazã berea Timiºoreana cafiind o bere deja bine cunoscutã când fotbalul era departe dea fi un sport atât de comun cum este astãzi, un sport care prinamploarea pe care a luat-o, pare sã fi existat dintotdeauna;iar aceastã reclamã ne spune cã berea Timiºoreana exista cumult timp înaintea fotbalului. Reacþia tatãlui care considerãcã fotbalul este doar o pierdere de timp este extrem deactualã ºi tocmai prin aceastã actualitate sugereazã ideea cãºi în acele timpuri lucrurile stãteau la fel cum stau astãzi, cãprincipalele raporturi sociale ºi valori au rãmas aceleaºi.

Contrar dorinþei tatãlui sãu ºi în pofida reticenþei pe careacesta a afiºat-o vizavi de acest sport, tânãrul participã lameciul de fotbal care este mai mult decât amator. Terenulcomplet improvizat, hainele deloc adecvate pe care le poartãjucãtorii, mingea asemãnãtoare celei de oinã, surpriza de pefaþa portarului atunci când din întâmplare pareazã o loviturã,toate acestea ne fac sã înþelegem cã nici unul dintre cei pre-zenþi pe acel teren nu mai jucase fotbal pânã la acel moment.Probabil mustrat de conºtiinþã, tatãl bãiatului merge la loculpartidei ºi îºi surprinde fiul cãutându-l cu privirea, uºordezamãgit de absenþa sa. Vizibil emoþionat, bãtrânul seîntoarce la berãria sa, ia câteva butoaie cu bere ºi îºi cheamãtoþi cunoscuþii sã urmãreascã împreunã meciul, „cã face elcinste”. Reîntâlnim aici elementele hedonice: toatã lumeaeste veselã, fericitã, râde, savureazã berea Timiºoreana ºiodatã cu ea, primul meci de fotbal din România. Este intro-dusã o nouã valoare, ºi anume importanþa pe care o are fami-lia pentru oamenii adevãraþi despre care vorbeºte Timiºorea-na în reclamele sale. Respectul bãiatului pentru tatãl sãu, darºi sprijinul acordat de acesta din urmã, scot la ivealã aceastãnouã dimensiune a omului de calitate, ca pe vremuri, pe careTimiºoreana încearcã sã îl redescopere în fiecare dintre noi.

Sloganul din finalul reclamei nu face decât sã rezumeideea întregului spot, ºi anume cã „Timiºoreana nu a inven-tat fotbalul, dar era acolo când s-a jucat primul meci de fot-bal din România”. Cuvintele „era acolo” au o dublã semni-ficaþie. Pe de-o parte, se referã la istoria berii, la vechimea ºitradiþia pe care le are. Pe de altã parte, se referã la faptul cãTimiºoreana a susþinut fotbalul încã de la începuturile sale,când nimeni altcineva nu îl mai susþinea. Faptul cãTimiºoreana era acolo atunci când s-a jucat primul meci defotbal din România se vrea a fi un motiv ºi o calitate sufi-

ciente pentru a fi aleasã de cãtre public. Se face din nou apella tradiþia acestei beri, neacordându-se nici un alt argumentîn favoarea produsului. Se sugereazã cã dacã lumea a bãutTimiºoreana la primul meci de fotbal, ar trebui sã o facã ºiacum. Timiºoreana se poziþioneazã ca berea care a fost din-totdeauna agreatã de oamenii simpli, dar de valoare, cu prin-cipii, pentru care respectul ºi calitatea umanã înseamnã maimult decât orice.

Putem identifica aici douã teze argumentate în mod fala-cios, care pot fi schmatizate astfel:

Se încearcã sã se sugereze cã dacã acum douã secole aceioameni care ºtiau sã aprecieze adevãratele valori ºi lucrurilede calitate beau bere Timiºoreana, la fel ar trebui sã seîntâmple ºi în prezent. Dar nu se aduce nici o dovadã care sãdemonstreze cã într-adevãr acei oameni beau bere Timi-ºoreana. În plus, ºi în condiþiile în care aceastã premisã ar fiadevãratã, ea nu implicã cu necesitate ca lucrurile sã seîntâmple la fel ºi astãzi.

Cea de-a doua schemã de argumentare poate fi ilustratãca în figura 6:

cccc oooommmm

uuuunnnn

iiii ccccaaaa

rrrr eeee

Jurnalism ºi com


27



Avem aici de-a face cu o formã a lui post hoc, ergopropter hoc (dupã aceea, deci din cauza aceea). Se susþinecã berea Timiºoreana era deja acolo când a apãrut fotba-lul ºi deci fotbalul a apãrut ulterior berii Timiºoreana.Deºi se spune cã nu Timiºoreana a inventat fotbalul, sesugereazã cã este o cauzã a statutului pe care fotbalul îlare astãzi, cã a contribuit la evoluþia acestui sport atât deiubit de români.

Dupã cum se poate observa din analiza campaniei„Povestea merge mai departe”, Timiºoreana se vrea a fi per-ceputã ca berea oamenilor obiºnuiþi ºi a poveºtilor lor desuccess. De aceea în nici unul dintre spoturile în care suntevocate momente din istoria berii, nu împãraþii sunt eroii, cioamenii simpli, pentru care un lucru bun, oricât de mic, darcare este fãcut din toatã inima, este mai mare decât oricerãsplatã.

Reclamele din aceastã campanie sunt emoþionante nuprin faptele evocate, ci prin calitãþile umane ale personajelorilustrate, în condiþiile în care trãim într-o lume în care auzimdeseori cã ne-am schimbat ºi cã nu mai ºtim sã fim oameni.Ori Timiºoreana mizeazã tocmai pe a ne spune ceva ce cutoþii vrem sã auzim, ceva ce nu ni s-a mai spus de mult timp:cã lucrurile nu s-au schimbat în fondul lor; cã mai existãoameni adevãraþi ºi cã în prezent, când totul se judecã în ter-meni de ce este ºi ce nu este la modã, bunãtatea nu estedemodatã. ºi mesajul cu atât este mai interesant ºi, într-un felºi credibil, cu cât este purtat ºi transmis de o bere cu tradiþie,care a fost creatã de acei oameni de pe vremuri, care îºitrãiau viaþa dupã principii ºi valori solide.

Timiºoreana devine berea românilor, cãrora încearcã sãle arate cã istoria berii e construitã pe aceste principii vechi,de când lumea, care vor fi valabile mereu ºi care vor aveaîntotdeauna aceeaºi valoare, la fel ca ºi berea fãcutã dupãaceste principii.

Aºa cum am spus la începutul acestui capitol, întreagacampanie pe care Timiºoreana a derulat-o sub sloganul„Povestea merge mai departe” încearcã sã convingã, sãpersuadeze fãcând apel la mai multe tipuri de argumenteînºelãtoare, însã foloseºte cu precãdere douã dintre acestea.

În primul rând, este vorba despre apelul la tradiþie. Aºacum am subliniat mai devreme, majoritatea spoturilor carefac parte din aceastã campanie nu promoveazã bereaTimiºoreana de azi, produsul cu calitãþile pe care le deþineîn prezent, ci mai degrabã promoveazã istoria pe careaceasta a acumulat-o, experienþa ºi schimbãrile prin care atrecut. Se creeazã prin marcã o legãturã între vechile valoriºi valorile moderne, încercând sã se justifice valoareaprezentã a berii prin greutatea trecutului. Se încearcã sã selase impresia cã dacã Timiºoreana a fost prima berefabricatã în România, dacã a fost atât de apreciatã în trecutde cãtre toþi oamenii de valoare, atunci, în mod logic, aºaar trebui sã stea lucrurile ºi astãzi. Numai cã aceastã logicãeste una defectuoasã. De ce?

Pe de-o parte, pentru cã nu se aduce nici o probã, nici unargument care sã susþinã valoarea pe care Timiºoreana a

avut-o în trecut ºi, pe de altã parte, deoarece chiar ºi însituaþia în care berea s-ar fi bucurat de aceastã apreciere, astanu înseamnã cã valoarea ei de atunci se rãsfrânge cu nece-sitate asupra valorii pe care o are în prezent.

În al doilea rând, argumentarea folositã în aceastã cam-panie publicitarã face apel la afectul, la emotivitatea con-sumatorului. Toate reclamele ce fac parte din campaniaPovestea merge mai departe merg pe elemente aspiraþio-nale, creatoare de atmosferã, care se „citesc” la nivelemoþional profund. Dramatismul, respectiv hedonismulprezent în imaginile spoturilor, muzica, simbolurile întâl-nite, asocierea cu fotbalul, toate acestea au rolul de a creaconexiuni între produsul promovat ºi emoþia întoarcerii întimp, între berea Timiºoreana ºi oamenii adevãraþi, de pevremuri, amintind cã mai existã ºi persoane (adicã oameniicare apreciazã Timiºoreana) care nu au uitat ce înseamnãmunca adevãratã, sacrificiul de sine, altruismul ºi satis-facþia pe care o simþi când ºtii cã ai fãcut o faptã bunã.Timiºoreana este poziþionatã ca o adevãratã purtãtoare avalorilor, care ºi-a asumat misiunea de a le proteja ºi de ale duce mai departe în timp. Odatã cu fiecare sticlã sauhalbã, ni se lasã impresia cã vom cumpara ºi câte un setdistinct de valori general-umane.

Bibliografie

Corbett, P. J. E., Classical rhetoric for the modern stu-dent, Oxford University Press, New York, 1971.

Kelley, D., The Art of reasoning, Norton & Company,New York, 1994.

Marga, A., Argumentarea, Editura Fundaþiei StudiilorEuropene, Cluj-Napoca, 2006.

Robrieux, J. J., Éléments de Rhétorique et d’Argu-mentation, Dunod, Paris, 1993.

Rybacki, K., Rybacki, D., O introducere în arta argu-mentãrii, Editura Polirom, Bucureºti, 2004.

Warburton, N., Cum sã gândim corect ºi eficient, EdituraTrei, Bucureºti, 1999, traducere dupã Thinking from A to Z,Routledge, Londra, 1996.

Abstract

The article analyses the campaign that Timisoreanadeveloped with the slogan The story goes on and insists onthe argumentative structure of the advertisments that werepart of this campaign. The descriptive analysis of thecommercials, together with their argumentative schemesshow that the arguments used in order to sustain the productdo not say anything regarding this beer’s quality. The articleproves that a significant cause of the efficiency that thecampaign had is the usage of a series of fallaciousarguments.

Keywords: advertising, argumentation, beer, analysing,publicity.

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

28

Cadrul conceptual ºi teoretic

Recent, începând cu anii ’90, internetul a revoluþionatlumea comunicãrii aºa cum nu a mai fãcut-o nici un altmedium înainte, fiind diferit de toate formele de comunicareutilizate înainte. Pe parcursul ultimilor ani, specialiºtii înºtiinþe sociale ºi în ºtiinþele comunicãrii au realizat diferiteabordãri pentru conceptualizarea ºi analizarea acestui noumedium. Potenþialul acestuia de a schimba sistemele decomunicare tradiþionale ºi media tradiþionale a devenit unsubiect de cercetare important în domeniul comunicãrii.

Termenul de comunicare mediatã de computer esteanterior dezvoltãrii fulminante a internetului din ultimii aniºi a fost creat pentru a desemna noul tip de interacþiunemediatã de computere. În anul 1995, J. Thompson, înlucrarea sa «Media ºi modernitatea», construind o tipologiea interacþiunilor dintre oameni, fãcea distincþia întreinteracþiunea faþã-în-faþã, cea mediatã ºi interacþiunea cvasi-mediatã. În termenii acestui autor, comunicarea mediatã decomputer împrumutã atât elemente specifice comunicãriiinterpersonale, faþã-în-faþã, cât ºi elemente ale comunicãriicvasi-mediate. Ca ºi comunicarea interpersonalã, comuni-carea mediatã de computer este dialogalã, însã, spredeosebire de interacþiunea mediatã de telefon, ea poate fi,uneori, ºi monologalã (în sensul unui feed-back incert),asemenea cvasi-interacþiunii mediate. Ca ºi comunicareafaþã-în-faþã, comunicarea mediatã de computer se înte-meiazã, în unele din formele ei, pe cunoaºterea datelorpsihologice ale interlocutorilor, pe capacitatea de a explicareacþiile acestuia, ca ºi pe un set de reguli mai degrabãindividuale sau grupale, decât pe un set de norme ºi reguli cucaracter social general. De asemenea, comunicarea mediatãde computer implicã autodezvãluirea (în termenii lui J.DeVito, 1988), cunoaºterea lumii exterioare, relaþionareasemnificativã cu alte fiinþe umane, persuadarea interlo-cutorilor, dar ºi un substrat ludic, toate acestea fiind, înacelaºi timp, obiective ale comunicãrii de tip interpersonal.Pe de altã parte, însã, comunicarea mediatã de computerimplicã o separare de contexte ºi o disponibilitate extinsã întimp ºi spaþiu, ºi poate fi orientatã nu doar spre anumiþi„alþii”, ci ºi spre o gamã diversã ºi nelimitatã de receptori,asemenea cvasi-comunicãrii mediate. Mai mult, comu-nicarea mediatã de computer îºi dezvoltã propriile eimecanisme ºi elemente: noi tipuri, specifice, de contexte, deindicii simbolice ºi de forme de dialog ºi dezbatere.

Studiul de faþã porneºte de la perspectiva teoreticã mailargã deschisã de antropologul V. Turner, conform cãreia

lumile sociale sunt compuse din douã modele paralele,aproape contrastante: societatea ca structurã socialã ºisocietatea sub formã de comunitãþi. Relaþiile dintre celedouã elemente de bazã ale vieþii umane, sociale ºi culturale,sunt mediate, conform autorului amintit, de „experienþeleefemere ale liminalitãþii”. Alte tradiþii teoretice majorerecunosc, de asemenea, aceste relaþii, reprezentând un cadruconceptual distinct ºi semnificativ în studiile în profunzimeasupra internetului. În aceste perspective, internetul este unmediu natural al liminalitãþii, un loc în care sinele ºisocietatea trebuie fãcute sã co-existe într-un proces în careambele se adapteazã convenþiilor medium-ului.

Pe de altã parte, cercetarea de faþã se înscrie în curentulmai larg al paradigmei constructiviste din ºtiinþele sociale, înconcepþia cãreia oamenii îºi construiesc propriile lor realitãþiºi identitãþi sociale, prin intermediul interacþiunilor cuceilalþi ºi al aºteptãrilor culturale, dar în interiorul regulilorgenerale ale vieþii sociale. În aceastã perspectivã, înîncercarea de a explica agenda utilizatorilor obiºnuiþi deinternet în relaþie cu participarea lor în sistemele tehno-logice, A. Feenberg (1991, 1999) formula „teoria criticã atehnologiei”, conform cãreia aceste sisteme nu pot sãdefineascã exhaustiv condiþiile de existenþã ale subiecþilorimplicaþi în ele. Oamenii dau propriile lor interpretãri ºigenereazã propriile lor aplicaþii la/ ale sistemelor tehno-logice, care uneori se abat de la scopurile lor iniþiale.Acestea, spune Feenberg, nu sunt modificãri iraþionale, aºacum este posibil ca ideologia dominantã sã le prezinte, cimai degrabã reflectã o practicã a raþionalizãrii ale cãreiorigini pot fi gãsite în seturile alternative de valori ºiinterese. Pe aceastã bazã, utilizatorii, clienþii ºi chiar„victimele” sistemelor tehnologice se angajeazã în a-ºiapropria creativ tehnologia, reformând-o, uneori, fãcând-omai umanã ºi chiar mai democraticã.

Pornind de la aceastã perspectivã mai largã, M.Bakardjieva ºi R. Smith (2001) au introdus termenul de„procesul generativ al tehnologiei” pentru a caracterizanatura dialecticã a tehnologiei, vãzutã ca sistem care nu doarcã determinã ce pot ºi ce nu pot sã facã utilizatorii cu el, darºi ca sistem susceptibil de a fi transformat, în cadrulprocesului social mai larg al utilizãrii tehnologiei de cãtreoameni. Aceastã viziune ne permite sã vedem internetul,simultan, ca pe un sistem care determinã ce pot ºi ce nu potutilizatorii sã facã, în virtutea unui design „dat”, dar ºi ca peun sistem susceptibil de a fi schimbat în procesul utilizãriisale. Aceiaºi autori vorbesc despre „genurile de compor-tament infime/ mãrunte” care apar ca urmare a unor situaþiitipice de utilizare – de la utilizarea în scop de loisir acasã, la

mmeeddiiaannaall ii zzeeInternetul în viaþa adolescenþilor din Bucureºti: acces, pattern-uri ºi competenþe în utilizare

Simona ªTEFÃNESCU, dr., cercetãtor ºtiinþific, Institutul de Sociologie al Academiei Române

Jurnalism ºi com


29

mm mmee eedd dd

ii iiaa aann nnaa aall llii iizz zzee ee

utilizarea în cadrul organizat, având ca scop munca – genuricare, însã, reprezintã, fiecare în parte, „fapte ale mediuluisocial”, determinate de procesul mai larg al reproduceriisociale (Bakardjieva & Smith, 2001, p. 68).

Date fiind aceste premise, poate sã aparã – cu titlul deipotezã, în acest stadiu al cercetãrilor – ideea conform cãreiautilizatorii de internet sunt, într-adevãr, o forþã activã în„procesul generativ al tehnologiei”, dar nu la întâmplare ºinici într-un mod voluntar. Situaþiile socio-biografice tipice încare subiecþii se regãsesc determinã genuri infime/ mãruntede comportament, inclusiv genuri de utilizare a tehnologiei.În anumite condiþii, genurile pot induce schimbãri în tehno-logia însãºi. În orice caz, existenþa lor contribuie la creareaposibilitãþilor pentru dezvoltarea tehnologiei în chestiune.

Dezvoltarea fãrã precedent a internetului a luat oarecumpe nepregãtite cercetãtorii din domeniul comunicãrii. Maiîntâi, aceºti cercetãtori s-au confruntat cu dileme referitoarela însãºi încadrarea sa în tipurile media, oscilând întrecomunicarea interpersonalã ºi comunicarea de masã. Dupãce au rezolvat aceastã dilemã ºi au cãzut de acord cãinternetul este în primul rând un mijloc de comunicare înmasã, dar ºi unul de comunicare interpersonalã, ºi pentrucare este specific, mai mult decât în cazul oricãrui altmedium, conceptul de interactivitate, cercetãtorii s-au vãzutpuºi în situaþia unei absenþe sau cel puþin a unei insuficienþea conceptelor, teoriilor ºi modelelor prin intermediul cãroraacest nou medium (dezvoltarea sa, adoptarea, utilizarea,efectele sale asupra oamenilor etc.), sã poatã fi înþeles ºiexplicat. Deºi unele dintre teoriile comunicãrii pot fiutilizate în studiul internetului, se simte în prezent nevoiadezvoltãrii unor noi concepte ºi modele teoretice prin care sãfie interpretate evoluþia, utilizãrile ºi efectele acestui noumedium. Nu mai puþin adevãrat este faptul cã, pentru unasemenea demers, este important sã examinãm pattern-urilede cercetare de la un medium la altul, pentru a ne putea dez-volta noi direcþii, mai eficiente, pentru cercetarea interne-tului în viitor.

Cu toate cã în ultimii ani s-au fãcut progrese în privinþaconceptualizãrii ºi analizei internetului, prin numeroaseabordãri din perspectiva ºtiinþelor comunicãrii, sociologiei,psihologiei etc., în prezent dezvoltarea tehnologiei, amedium-ului, se aflã cu mult înaintea cercetãrii impactuluisãu social.

Obiective ºi metodologie

Aceastã lucrare prezintã o parte din rezultatele unei

cercetãri1 care a avut ca obiective: identificarea mãsurii încare adolescenþii din România au acces la internet;identificarea pattern-urilor de utilizare a internetului ºischiþarea unui „tablou” al utilizãrilor, inclusiv al locului„consumului” de internet în consumul general de mass media,pe de o parte, ºi în practicile de comunicare interpersonalã,pe de altã parte; identificarea efectelor internetului asupratinerilor; identificarea aºteptãrilor faþã de internet. Ceea cene intereseazã în lucrarea de faþã este identificarea accesuluiºi practicilor de acces la internet ale adolescenþilor din

Bucureºti, frecvenþa utilizãrii ºi conþinuturile/ aplicaþiileinternetului folosite, respectiv competenþele ºi dificultãþileautopercepute de cãtre tineri în utilizarea acestui mijloc decomunicare ºi informare.

Metodele la care am apelat au fost specifice atâtcercetãrii calitative, cât ºi cercetãrii cantitative: interviurileîn profunzime ºi ancheta sociologicã. Prin metoda calitativãau fost intervievaþi 30 de subiecþi, aleºi în funcþie de douãcondiþii generale: a) sã fie elevi de liceu; b) sã fie utilizatoride internet. Cum atât cercetarea calitativã, cât ºi ceacantitativã au vizat2 doar eºantioane de subiecþi dinBucureºti, la cele douã criterii prezentate mai sus s-a adãugatºi acela ca adolescenþii intervievaþi sã locuiascã ºi sã înveþela un liceu din Bucureºti. Criteriile specifice în funcþie decare au fost aleºi subiecþii au fost variabilele independente:gen, clasã (în sens de an de studiu) ºi profilul liceului la caresunt înscriºi3. Interviurile au fost realizate în perioadamartie-iunie 2007.

Ancheta sociologicã a fost realizatã asupra unui eºantionreprezentativ de adolescenþi din Bucureºti. Tehnica prin caream obþinut eºantionul a fost eºantionarea stratificatã.Schema de eºantionare a fost una complexã, presupunând unprocedeu de eºantionare bistadialã, conjugat cu operaþii destratificare proporþionalã, selecþie cluster ºi selecþie aleatoriesimplã, ca modalitate de selecþie ultimã. „Universulcercetãrii” noastre sau populaþia de referinþã a fostconstituit/ã din adolescenþii din Bucureºti înscriºi într-oformã de învãþãmânt liceal. „Straturile” dupã care amrealizat eºantionarea au fost: „forma de învãþãmânt” (liceu,cu variantele zi, seral ºi frecvenþã redusã, respectiv SAM –ºcoalã de arte ºi meserii); „clasa” – în sensul de „an destudiu” (cu cinci categorii sau sub-straturi: a IX-a, a X-a, aXI-a, a XII-a ºi a XIII-a), respectiv „profilul” (cu opt tipurisau sub-straturi: uman, real, informatic, tehnic, economic,artistic, sportiv ºi teologic). Liceele din cadrul cãrora au fostselectaþi elevii incluºi în eºantion, clasele (aici în sensul declase paralele – A, B, C, D etc.) din care a fost ales numãrulcorespunzãtor de elevi, ca ºi elevii incluºi în anchetã, au fostselectate/ selectaþi prin alocare aleatoare/ probabilistã.Ancheta de teren s-a desfãºurat în noiembrie 2007, în 60 delicee din Bucureºti4, iar volumul eºantionului final a fost de1008 subiecþi.

Frecvenþa utilizãrii ºi accesul la internet aladolescenþilor

Rezultatele cercetãrii noastre, atât calitative cât ºicantitative, ne aratã cã adolescenþii sunt mari „consumatori”de internet. Cu o singurã excepþie, toþi tinerii intervievaþi înprofunzime utilizeazã zilnic internetul, iar ancheta socio-logicã ne-a relevat cã mai mult de 75% dintre adolescenþiacceseazã internetul în fiecare zi:

Aºadar, mai mult de trei sferturi dintre adolescenþiibucureºteni (75,8%) utilizeazã internetul zilnic. Aceºtia sunturmaþi de un procent de aproape 17% care, deºi nu utilizeazãzilnic, totuºi cel puþin o datã pe sãptãmânã folosesc noulmedium. Din acest procent de 17% cei mai mulþi (8,8%)

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

30

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee

intrã pe internet, într-o sãptãmânã, de 4-6 ori. Un procent de6% din adolescenþi acceseazã internetul de 2-3 ori pesãptãmânã, iar 2,1% o datã pe sãptãmânã. Procentul celorcare utilizeazã mai rar internetul este de aproape 7%: 1,1%îl folosesc de 2-3 ori pe lunã, iar restul, de 5,8%, suntutilizatori sporadici, utilizându-l o datã pe lunã sau mai rar.

Toþi cei 30 de tineri intervievaþi acceseazã internetul deacasã; „acasã” este principalul loc al utilizãrii internetului,iar de multe ori, singurul loc. În unele cazuri mai aparspecificate, ca locaþii de acces la internet, prietenii ºi sãlilede internet. ºcoala apare de foarte puþine ori ca locaþie deacces a internetului. Oricum, atunci când subiecþii declarã cãintrã, uneori, de la ºcoalã pe internet, niciodatã acest lucrunu este fãcut în scopuri educative (adicã internetul nu estefolosit pentru a învãþa ceva sau pentru a ajuta cu cevaprocesul educativ la ºcoalã). Dincontrã, folosirea internetului laºcoalã apare mai mult ca o acþiuneilicitã, în timpul pauzelor, sau lasfârºitul orelor de informaticã,atunci când procesul educativ estedeja încheiat. Iar atunci când eleviiacceseazã internetul la ºcoalã ei nu ofac în scopuri educative, ci pentrucomunicare (în principal pentruverificarea poºtei electronice, aemail-urilor, sau a mesajelor primitepe diferite site-uri).

Oana (clasa a XI-a, profil real):„La ºcoalã doar în pauze, dacã ne lasã doamnele profesoare.[Din clasã?] Nu, la laboratorul de informaticã, dacã ne lasãsã intrãm în laborator, în pauzã, în cele 10 minute de pauzã,poate sã ne lase pe internet ºi facem ce vrem. [ºi preferi sãintri în acele 10 minute pe internet?] Nu. Sincer, 10 minutemi se par foarte puþine pentru ceea ce te intereseazã sã facipe internet. Oricum, nu faci mare lucru în 10 minute”.

În schimb, „acasã” toþi subiecþii intervievaþi utilizeazãinternetul – unii dintre ei, numai acasã. Intervievaþiiutilizeazã singuri internetul; a-l utiliza împreunã cu cineva

este doar o excepþie, nu o practicã.Excepþiile sunt determinate, deobicei, de vizitele la prieteni/prietene (sau vizitele acestora înpropriul lor spaþiu), când seîntâmplã sã acceseze împreunã cuaceºtia internetul (de obicei, pentruMessenger sau pentru verificareamesajelor pe unele site-uri pe careau, fiecare, pagini). „Regula”, însã,este aceea de a accesa singuriinternetul, majoritatea (24 de su-biecþi din 30 în cazul interviurilor înprofunzime) din propria lor camerã.Uneori propria camerã devine unspaþiu exclusiv privat, aproape in-

violabil, ca în cazul Oanei, o elevã de clasa a XI-a care a fostcitatã ºi mai sus:

Oana (clasa a XI-a, profil real): „Eu accesez internetulla mine în camerã, în spaþiul meu privat, nu se bagã nimeni(…) Am camera mea, cu televizorul meu, telefonul meu, calcu-latorul meu, patul meu, cãrþile mele, totul e al meu. ºi de obi-cei utilizez internetul din spaþiul meu propriu, privat ºi perso-nal ºi numai eu singurã cu mine însãmi ºi cu calculatorul.Deci nu mai existã alte persoane pe lângã mine, decât, sãzicem când invit pe cineva pe la mine ºi intrãm pe un site”.

Ancheta ne-a confirmat rezultatele obþinute prininterviurile în profunzime, 87% dintre intervievaþi declarândcã acceseazã internetul de acasã:

Procentul mare, de 87%, ne evidenþiazã un grad deconectare la internet (cel puþin în familiile cu adolescenþi)foarte mare, în condiþiile în care, nu mai departe de acumpatru ani, în 2004, la ancheta naþionalã realizatã de MMT ºiGallup pentru CNA5, gradul de penetrare al internetului erade 6% (11% în mediul urban ºi 1% în mediul rural) la nivelnaþional, în gospodãriile în care exista cel puþin un copil cuvârsta cuprinsã între 6-18 ani. La ancheta fãcutã la sfârºitullui 20076, procentul gospodãriilor (în care existã cel puþin uncopil cu vârsta între 6-18 ani) conectate la internet la nivelnaþional crescuse la 28% (18% dintre calculatoarele

Figura 1: Frecvenþa utilizãrii internetului de cãtre adolescenþi.

Figura 2: Locaþia accesãrii internetului de cãtre adolescenþi.

Jurnalism ºi com


31

mm mmee eedd dd


conectate la internet fiind în camera copiilor). Diferenþelemajore care apar între datele obþinute în cadrul ancheteinoastre – realizatã aproximativ în aceeaºi perioadã (ultimultrimestru din 2007), la nivelul Bucureºtiului (ºi nu la nivelnaþional), cu adolescenþi (elevi de liceu) – ºi cea realizatã deMMT pot fi explicate fie prin faptul cã Bucureºtiuldepãºeºte cu mult media pe þarã în ceea ce priveºte pondereaconexiunilor la internet, dar ºi prin presiunea mai mare pecare o fac adolescenþii asupra pãrinþilor pentru dotarealocuinþei cu o conexiune (de obicei prin cablu TV) lainternet. Pe de altã parte, dincolo de presiunea despre carevorbeam ºi la care, la limitã, se poate rezista, deschidereapãrinþilor spre aceastã nouã tehnologie este explicabilã prinimaginea de „enciclopedie a enciclopediilor” pe careinternetul o are. Aºa cum ne-a relevat cercetarea noastrã,caracterul ambivalent al internetului, de media de informaredar ºi de comunicare, este responsabil de dubla deschiderecãtre internet: pãrinþii valorizeazã caracterul informativ alacestuia, în timp ce adolescenþii valorizeazã caracterulcomunicaþional al internetului.

Dintre adolescenþii care nu beneficiazã de o legãturã lainternet, 4% îl acceseazã totuºi de la prieteni, în timp ce dela ºcoalã îl acceseazã un procent de 3%, proporþie egalã cucei care îl acceseazã de la sãlile de i-cafe-uri.

Conþinuturi/ aplicaþii ale internetului utilizate

Itemul referitor la cele mai frecvent folosite conþinuturi/aplicaþii/ utilitãþi ale acestui nou mijloc de comunicare a fostmãsurat printr-o scalã de ierarhizare: le-am cerut subiecþilorsã aleagã dintr-un numãr de 13 variante de rãspuns, 5rãspunsuri care corespund opiniilor lor, rãspunsuri pe care,

apoi, sã le ierarhizeze într-o manierã proprie7. Rezultateleobþinute sunt urmãtoarele:

Graficul de mai sus întãreºte o ierarhie care deja seconturase pe baza rezultatelor interviurilor în profunzime:pentru adolescenþi, internetul înseamnã, în ordine: comu-nicare, divertisment (distracþie) ºi informaþie. Din analizaacestui item mãsurat în anchetã avem, însã, noi informaþii cu

privire la aceastã ierarhie. Pentru comunicare, constatãm unprogram de internet care se detaºeazã clar ca lider în comu-nicarea pe internet a adolescenþilor din Bucureºti: YahooMessenger a fost desemnat de un procent covârºitor desubiecþi (96,3%, la distanþã considerabilã de urmãtoarelerãspunsuri din ierarhie) ca fiind principalul program pentrucare utilizeazã internetul. „Yahoo Messenger” este, prin exce-lenþã, comunicare – ºi nu este vorba doar despre comunicareinstant, în timp real (incluzând aici comunicare scrisã,vorbitã/ auzitã prin microfon/ cãºti/ boxe ºi vizualã princamere web), ci ºi comunicare a trãsãturilor de personalitate,a preocupãrilor, a stãrii de spirit generale sau particulare etc.(prin intermediul avatarurilor ºi a mesajelor afiºate, ca ºi aconstanþei versus schimbãrii frecvente a acestora etc.).

Urmãtoarele douã aplicaþii pentru care internetul estefrecvent folosit de adolescenþi, „download” (67,9%) ºi„jocuri în reþea” (49,9%), pot fi subsumate semnificaþiei de„divertisment” datã de subiecþi internetului, în timp celelaltetrei care continuã ierarhia dau consistenþã semnificaþiei de„informare”: informaþiile utilitare (44,7%), informaþiile cãutatepentru activitãþi ºcolare (43,4%), respectiv diverse infor-maþii (legate de interese, preocupãri personale, hobby-urietc. 39,4%).

Restul de aplicaþii/ practici/ activitãþi/ programe pentrucare internetul este frecvent folosit de cãtre tineri pot fiasociate atât comunicãrii (precum poºta electronicã, chat-urile, diversele programe de mesagerie instant, forumurile ºiblog-urile), cât ºi informãrii (accesul la alte mass media,navigarea din paginã în paginã), însã acestea din urmã pot fila fel de bine asociate ºi divertismentului sau distracþiei. Oatenþie aparte o meritã, în acest punct, forumurile, men-þionate de un procent destul de mare de respondenþi (23,9%)ºi blog-urile (amintite de 10,8%). Numãrul destul de mare deadolescenþi preocupaþi de aceste douã forme de comunicare

prin internet (iar co-municarea prin inter-mediul forumurilor ºial blog-urilor este unaaparte, semnificativã)poate fi o confirmare apresupoziþiei conformcãreia spaþiul publicare tendinþa de a selãrgi, de a „cuprindemai mult decât îna-inte” (în termenii lui J.Thompson). Forumu-rile ºi blog-urile suntnu doar noi forme decomunicare între oa-meni, ci ºi noi formesau noi spaþii de dez-

batere publicã, ceea ce înseamnã cã spaþiul public are înprezent noi dimensiuni, el este reconfigurat de comunicareamediatã de computer, în speþã de internet.

Cu alte cuvinte, cercetarea noastrã relevã faptul cã, celpuþin în ceea ce priveºte categoria de populaþie studiatã de

Figura 3: Cele mai frecvent utilizate aplicaþii ale internetului.

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

32

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee noi, spaþiul creat de internet nu este un spaþiu alternativ,paralel sau fãrã legãturã/ puþin conectat cu realitatea în caretrãiesc subiecþii, ci, din contrã, este o parte constitutivã, dis-tinctã ºi cu un rol aparte, indispensabil chiar, atât în spaþiul pri-vat al oamenilor, cât ºi în noul spaþiu public care evolueazã,se schimbã ºi se reconfigureazã o datã cu dezvoltarea rapidãa noilor mijloace de comunicare ºi informare.

Competenþe ºi dificultãþi în utilizarea internetului

Douã aspecte care ne-au interesat au fost cele referitoarela competenþele pe care tinerii liceeni din Bucureºti le au înceea ce priveºte folosirea internetului, respectiv dificultãþilepe care le întâmpinã. Cum prin intermediul chestionaruluipot fi mãsurate opiniile subiecþilor, am operaþionalizat aceºtiitemi prin autopercepþiile respondenþilor referitoare lacompetenþe, respectiv dificultãþi în utilizarea internetului. Înprivinþa „competenþelor”, la întrebarea noastrã „cât de bine

ai învãþat sã utilizezi internetul?”8, rãspunsurile subiecþilors-au grupat astfel:

Ancheta ne demonstreazã o auto-percepþie mai mult decât pozitivãprivind „priceperea” de a utiliza in-ternetul a majoritãþii adolescenþilordin Bucureºti. Dacã însumãm pro-centele variantelor de rãspuns „bine”ºi „foarte bine”, obþinem o covâr-ºitoare sumã de 95%. Cel mai mareprocent de adolescenþi, 51% au alesvarianta „bine”, însã un procent nudeparte de acesta (ºi unul apropiat dejumãtate din totalul respondenþilornoºtri) au ales varianta „foarte bine”,ceea ce ne face sã constatãm o mareîncredere în propriile capacitãþi, compe-tenþe, cunoºtinþe cu privire la folosireanoului mijloc de comunicare. Inte-resant este cã acestor procente li se

adaugã nu atât un (firesc) procent mic pentru varianta „nuprea bine” (4%), ci procentul de 0% pentru varianta „deloc”,ceea ce înseamnã cã nici unul dintre cei 1008 subiecþi ches-tionaþi nu considerã cã nu ar ºti deloc sã utilizeze internetul.

Dincolo de dorinþa, specificã vârstei subiecþilor, de aepata, putem interpreta aceste rezultate chiar ca atare: nutrebuie uitat cã tinerii sunt foarte deschiºi la nou, cã ei au ceamai mare capacitate de a învãþa, de a deprinde cu uºurinþãabilitãþi ºi de a reþine noi cunoºtinþe, ceea ce poate face dinfiecare utilizator tânãr al internetului un „mic specialist”, celpuþin în unele privinþe, acelea de interes major pentru el(folosirea anumitor programe, cãutarea informaþiilor deanumite tipuri, accesarea unor site-uri ºi/ sau conturi, jucareaanumitor jocuri on-line etc.).

Autopercepþia adolescenþilor faþã de toate aceste abilitãþiºi competenþe este prelungitã ºi în autopercepþia dificultãþi-lor pe care le întâmpinã în utilizarea internetului. Astfel, pro-cente mai mari din adolescenþi spun/ autopercep cã au „rare-ori” sau „niciodatã” dificultãþi de diferite feluri în utilizareainternetului, decât cei care spun cã „deseori” sau „uneori” auastfel de dificultãþi (Figura 5).

Remarcãm cã principalele difi-cultãþi autopercepute de subiecþi cuprivire la utilizarea internetului suntcele referitoare la viteza conexiuniila internet (14,8% au deseori, iar33,6% au uneori dificultãþi determi-nate de aceasta), ceea ce ne con-firmã, încã o datã, faptul cã înprezent, în România, populaþia esteîncã departe de a avea conexiune lainternet la standarde înalte, dezi-rabile, ceea ce înseamnã, cu altecuvinte, cã accesul la internet înRomânia este încã deficitar.

Pe de altã parte, deºi la itemulprivind competenþele majoritatearespondenþilor considerau cã se

Figura 4: Autopercepþia adolescenþilor cu privire la competenþele în privinþafolosirii internetului.

Figura 5: Autopercepþia adolescenþilor cu privire la dificultãþile întâmpinate în utilizarea internetului

Jurnalism ºi com


33

mm mmee eedd dd


descurcã foarte bine, 40% dintre ei au indicat, de dataaceasta, cã uneori (27,1%) ºi chiar deseori (13,1%) audificultãþi atunci când vor sã acceseze unele pagini deinternet, acces care presupune crearea unui cont sau anumitecompetenþe speciale. Astfel, deºi autopercepþia privindcompetenþa generalã de a utiliza internetul este unaeminamente pozitivã, totuºi existã ºi recunoaºterea faptuluicã accesul la anumite pagini de internet sau la anumiteprograme este îngreunat de o serie de dificultãþi determinatetocmai de lipsa unor competenþe specifice.

De asemenea, un procent de peste 40% dintre res-pondenþi (rãspunsuri cumulate pentru „deseori” cu „uneori”,cu specificarea cã, în acest caz, faþã de cazul anteriorreferitor la competenþe specifice, pentru „uneori” procentuleste mult mai mare decât pentru „deseori”) autopercepdificultãþi frecvente în gãsirea unor informaþii, lucru pe care,de altfel, ni l-au narat ºi detaliat ºi subiecþii pe care i-amintervievat în cele 30 de interviuri în profunzime.

Frecvente sunt, totodatã, ºi dificultãþile tehnice, legate decomputer (alese de mai mult de 30% din intervievaþi, pentrurãspunsuri cumulate la variantele „deseori” ºi „uneori”),care, alãturi de dificultãþile legate de viteza la internet, neîntãresc afirmaþia anterioarã referitoare la faptul cã Româniase aflã, încã, departe de nivelul altor þãri dezvoltate.

În schimb, putem observa procente mici în ceea cepriveºte autopercepþia dificultãþilor de comunicare, de oricenaturã ar fi ele (din motive de limbã ºi cu atât mai puþin dinmotive sociale, de relaþionare – un procent de numai 1% dintineri au considerat cã au „deseori” dificultãþi de comunicarede acest din urmã fel). Toate acestea ne aratã, încã o datã,faptul cã, pentru tineri, internetul înseamnã în primul rândcomunicare, iar aceasta este prea puþin sau deloc îngreunatãsau inhibatã de vreun motiv sau obstacol de orice naturã.

De altfel, în mod curent, 44% dintre subiecþi declarã cãau deschise 3-5 ferestre de comunicare, în timp ce câteaproape un sfert (câte 24%) declarã cã au deschise 1-2ferestre sau 6 sau mai mult de 6 ferestre de comunicareconcomitent. Tocmai de aceea, ca ºi alþi specialiºti, ne putempune ºi noi întrebarea: se perverteºte, cumva, comunicarea,se transformã într-o cacofonie, sau doar se redefineºte? Doar4% dintre respondenþii noºtri declarã cã, în mod curent, nuau nici o fereastrã de comunicare deschisã:

Mai trebuie remarcat, în cele din urmã, cã adolescenþii audestul de puþine dificultãþi de înþelegere a limbii în care suntinformaþiile sau în care se comunicã pe internet. Aºa cum sevede ºi în figura 5, un procent de 67% (rãspunsuri cumulatepentru „rareori” ºi „deloc”) dintre respondenþi autoperceppuþine astfel de dificultãþi, în timp ce numai 6,5% considerãcã le au „deseori”. Aceasta aratã, cel puþin la acest nivel, obunã cunoaºtere a limbilor strãine de cãtre adolescenþii dinBucureºti, ºi în special a limbii engleze (fapt care ne-a fostrelevat ºi de cercetarea calitativã), limbã preponderentã înpaginile ºi site-uri virtuale. De altfel, conform interviurilor înprofunzime care vin sã explice ºi sã ne facã sã înþelegem acestaspect, mulþi tineri (cel puþin adolescenþii liceeni din Bucureºti)percep limba englezã nu atât ca pe o limbã strãinã, ci ca peo a doua limbã nativã, mediul nativ fiind, în acest caz, nufamilia, ci universul larg creat de internet, univers în care eiau crescut ºi s-au socializat încã din copilãrie.

Concluzii

Internetul face parte din ritualurile vieþii de zi de zi aadolescenþilor. Ei ºi-au apropriat aceastã tehnologie, aufãcut-o mai umanã, ataºându-i ca semnificaþie ºi utilizareprimordialã comunicarea.

Comunicarea reprezintã principalul motiv de utilizare ainternetului. Ea este facilitatã ºi îmbunãtãþitã de acest noumedium. Internetul contribuie la diminuarea ºi chiaranularea inhibiþiilor ºi reticenþelor, ceea ce face ca el sã fievãzut ca un spaþiu în care participanþii la comunicare se simtliberi în exprimare.

De asemenea, internetul reprezintã un important mijlocde informare pentru adolescenþi nu doar în privinþaactivitãþilor cotidiene (inclusiv ºcolare), ci ºi în privinþaalegerilor importante din viaþã – precum alegerea profesieisau a facultãþii.

Internetul este un mijloc de divertisment preferat aladolescenþilor; divertismentul îmbracã pentru ei numeroaseforme: de la jocurile în reþea la ascultarea/ vizionarea ºidownload-area muzicii ºi a filmelor preferate. Internetuloferã adolescenþilor accesul la o mulþime de producþii dedivertisment ºi relaxare, precum filmele ºi muzica (întreacestea intrând chiar unele producþii culturale, de artã, nu

doar de distracþie), care altfel le-ar fiinaccesibile (fie din cauza costurilorridicate, cum este cazul filmelornoi, fie din cauza distanþei spaþialeprea mari faþã de astfel de producþii,care le fac imposibil de atins –precum, de pildã, muzica indianãsau chinezeascã, amintite de unuldin intervievaþii noºtri).

Mai mult, internetul este per-ceput de adolescenþi ca principalulmijloc de relaxare, de evadare dinstresul cotidian. Nu este surprin-zãtoare o astfel de percepþie atâtavreme cât, într-un ritm alert de

Figura 6: Numãrul ferestrelor de comunicare deschise simultan de cãtre adolescenþi.

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

34

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee viaþã, cu multe cursuri la ºcoalã (în medie 6-7 ore pe zi),cursuri extra-ºcolare, antrenamente, repetiþii sau meditaþii,în cele câteva ore petrecute seara pe internet, adolescenþii nuau de îndeplinit nici o sarcinã, nu li se cere sã înveþe sau sãfacã ceva, regulile internetului nu sunt atât de stricte, bachiar uneori sunt fãcute de ei înºiºi etc.

În ceea ce priveºte frecvenþa utilizãrii ºi accesul la inter-net al adolescenþilor din Bucureºti, cercetarea noastrã a relevatfaptul cã mai mult de trei sferturi din adolescenþi acceseazãzilnic internetul, iar aproape 90% au o conexiune la internetacasã. Ca practici de acces, majoritatea preferã sã accesezeinternetul, singuri, la calculatorul aflat în propria camerã.

Majoritatea liceenilor au o autopercepþie pozitivã în ceeace priveºte competenþele lor în utilizarea acestui medium.Cei mai mulþi considerã cã ºtiu sã îl foloseascã bine ºi foartebine. Pe de altã parte, principalele dificultãþi întâmpinate deadolescenþi sunt cele tehnice (legate de computer) ºi celelegate de viteza conexiunii la internet, ceea ce aratã cãRomânia încã se aflã în urmã în ceea ce priveºte atât dotareatehnicã a populaþiei, cât ºi utilizarea facilã ºi la parametricorespunzãtori a internetului.

Bibliografie

Baym, N.K, Zhang, Y.B., Lin M.C. 2004. „SocialInteractions across Media. Interpersonal Communication onthe Internet, Telephone and Face-to-Face”, New Media &Society, Sage Publications, vol. 6 (3).

Bakardjieva, Maria & Smith, Richard. 2001. „The inter-net in everyday life”, New Media & Society, SagePublications, vol. 3 (1).

Caplan, S.E. 2003. „Preferences for Online SocialInteraction. A theory of Problematic Internet Use andPsychosocial Well-Being”, Communication Research, vol.30, no. 6, December.

DeVito, J. 1988. Human Communication, Harper &Row: New York, Cambridge, Philadelphia, San Francisco,Washington, London, Mexico City.

Feenberg, Andrew. 1991. The Critical Theory ofTechnology, Oxford University Press: New York.

Feenberg, Andrew. 1999. Questioning Technology,Routledge: London.

Kim, Sung Tae & Weaver, David. 2002. „Communi-cation research about internet: a thematic meta-analysis”,New Media & Society, Sage Publications, vol. 4(4).

Morris, M. & Ogan, C. 1996. „The Internet as MassMedium”, Journal of Communication, 46 (1).

Thompson, J.B. 1995. The Media and Modernity: ASocial Theory of the Media, Polity Press: Cambridge.

Valkenburg, P.M., Schouten, A.P., Peter, J. 2005.„Adolescents’ Identity Experiments on the Internet”, NewMedia & Society, Sage Publications, vol. 7 (3).

Abstract:

The Internet in the life of Bucharest’s teenagers: access,patterns and competences of utilization. This paper is part ofa larger research, carried out in 2007, on the social and cul-tural impact of the Internet on teenagers and youngsters inRomania. The study starts form the concept of ‘computermediated communication’ (CMC), from the J. Thompsontypology of human interactions (1995), as well as from thetheoretical perspective drawn by A. Feenberg through the‘critical theory of technology’ (1991, 1999). The overallresearch did have numerous general and specific objectives,whereas in this paper I am expressively dealing with two ofthese: Identifying the extent to which this group of popula-tion has access to the Internet and which are the character-istics of this access; and outlining a framework of the young-sters’ uses of the Internet and of the place of the “consume”of the Internet within the general mass media consume, onthe one hand, and within the practices of interpersonal com-munication, on the other hand.

Dealing with these objectives, the paper presents dataand relevant conclusions regarding the fast evolution of theInternet access practices, as well as regarding the ways inwhich the Internet has entered in the “rituals” of the quotid-ian life of the adolescents, who naturally approach the newmedium.

Keywords: Internet; teenagers; computer mediatedcommunication; access; uses.

Note

1. Cercetarea, intitulatã Impactul social ºi cultural alinternetului asupra adolescenþilor din România, estefinanþatã prin Grantul CEEX-ET nr. 172/ 2006-2008.

2. Din cauze obiective, materiale.3. Astfel, în funcþie de aceste variabile ºi þinând cont de

structura la nivel general a categoriei de populaþie pe caream vizat-o, eºantionul nostru de 30 de persoane selectatepentru interviurile în profunzime a fost urmãtorul: 16 fete ºi14 bãieþi; 7 elevi în clasa a IX-a; 8 elevi în clasa a X-a; 7elevi în clasa a XI-a; 8 elevi în clasa a XII-a; 7 elevi la unliceu cu profil real; 8 la profil uman; 4 la profil informatic;4 la profil tehnic; 4 la profil artistic ºi 3 la profil sportiv.

4. Dintr-un total de 102 licee ºi SAM existente înBucureºti.

5. http://www.cna.ro/cercetari/sondaje/rapfinrom.pdf 6. Realizatã de Metro Media Transilvania, la comanda

CNA, http://www.cna.ro/cercetari/sondaje/ CNASondajDec07RO.pdf

7. Am obþinut 4891 rãspunsuri. Graficul prezintã procen-tele per intervievaþi, pe fiecare linie.

8. Este vorba despre o întrebare scalatã cu alegeri multi-ple, variantele de rãspuns din care subiecþii au avut posibi-litatea de a alege unul fiind: foarte bine, bine, nu prea bineºi deloc (plus, desigur, varianta „nu ºtiu/ nu rãspund”).

Jurnalism ºi com


35

mm mmee eedd dd


L’importance du journalisme dans le monde social vientde ce qu’il a été depuis deux siècles au moins en position demonopole sur la production et la diffusion des événementsqui peuvent avoir une influence sur toute la société. Et l’ima-ge du journaliste, critiqué, envié, imité, lui vient de sa com-pétence supposée à «savoir» et à «faire savoir». Or cetteaptitude à construire et à diffuser ce savoir sur le mondecontemporain est désormais contesté de toutes parts, par lesacteurs économiques et politiques qui produisent leurspropres médias, par les lecteurs/téléspecteurs et leurs«blogs», et enfin par d’autres acteurs des industries cultu-relles, qui, par exemple dans des fictions ou ce qu’on appellecurieusement des «docu-fictions», concurrencent directe-ment ce savoir sur l’actualité et en modifient les traits.

Les bouleversements que nous voyons aujourd’hui sesituent à quatre niveaux : celui des espaces de l’information,ou de ses territoires, à la fois éclatés et recentrés autour denouvelles communautés ; celui de ses usages, où la part pro-prement politique ne cesse de diminuer; celui de ses acteurs,en pleine effervescence, du fait de l’indistinction croissanteentre information, relations publiques, promotion et publici-té; celui de la multiplicité concurrentielle des discourssociaux enfin2. Et, bien que chacun de ces niveaux requièreune attention particulière, c’est le «discours des journa-listes» qui sera ici privilégié, ou encore la pratique discursi-ve fondatrice de ce qu’on nomme le journal, dans une insis-tance initiale sur quelques aspects de son histoire.3 Nousentendons ici par discours non seulement la somme desénoncés, mais aussi tout ce qui concourt à l’existence del’objet Journal, y compris, bien sûr, son dispositif matériel.

Ce que nous souhaitons souligner ici est bien moins une«histoire» qu’une «archéologie» (M. Foucault). Nous sou-haitons donc relever quelques traces généalogiques qui per-mettent de montrer que l’information n’a pu construire,imposer, exporter un forme de savoir spécifique qu’en créantun discours propre (ce que Foucault nomme «formation dis-cursive»), ce discours reposant évidemment sur la collecte,le traitement, et la diffusion de nouvelles, qui elles, n’ontcessé d’évoluer, au rythme de transformations notammenttechniques et économiques, qui, à leur tour, modifiaient leslogiques éditoriales.

Journal, journaliste, journalisme

Et, pour commencer, la désignation du journal, journalis-te, journalisme a en effet une longue histoire. Le mot de«journal» est ancien, et renvoie, avec une forte fréquence auXVII siècle, à la relation de se qui se passe au jour le jour,notamment en voyage. Mais son usage pour désigner unepublication périodique est plus tardif. L’Ancien Régime estpeuplé de «gazettes», de «courriers», de «nouvelles» et aussi

de «mémoires». Le vocable «journal» connaît cependant uneinflexion notable à la suite du Journal des savants et com-mence à désigner, dès la fin du XVIIè siècle, un journalismede commentaire, tout à fait distinct du journalisme de simple«récit». En effet, le terme de «journal» est d’abord réservé àdes publications savantes (littéraires et scientifiques), alorsque le terme emprunté à l’Italien «Gazette», désigne lespériodiques qui relatent l’actualité. Ces deux formes ontrapidement connu deux formats qui les opposent fortement:les gazettes ont un petit format (4 pages in-4)avec d’éven-tuels suppléments, et sont diffusés par la poste. Les journauxont un format beaucoup plus épais (120 à 240 pages in-12),avec une périodicité généralement mensuelle jusque vers1750, plus fréquente par la suite, et sont diffusés sur lemême mode que le livre. Le vocable de «journal» ne s’im-pose pourtant pas dans ces publications, fortement concur-rencé par celui de «Mémoires» (Mémoires pour l’Histoiredes sciences et des beaux arts, Mémoires de Trévoux), ou desdésignations non génériques (Mercure de France).

Les vocables de «journaliste», et «journalisme», eux,sont beaucoup plus tardifs4. Littré, vers 1870, caractériseencore «journalisme» comme néologisme. Le substantif«journalisme» a d’abord désigné l’ensemble des publica-tions d’une ville ou d’une région («le journalisme de telendroit»), avant de définir la profession de ceux qui exercentle métier de journaliste, puis une certaine manière de présen-ter les événements, ce qui autorise les évaluations, apparuesdans la seconde moitié du XIX siècle, de «bon», «mauvais»ou «vrai» journalisme. A l’époque de la seule presse d’opi-nion, en effet, c’est la notion de «public» qui domine, si bienque le «journaliste» spécialiste des affaires politiques se dit«publiciste» quand ses collègues de moindre renommée sont«bulletinier», «courriériste» ou «échotier». Si le nom dejournal semble normal en 1777 pour désigner le Journal deParis, le nom de «journaliste», lui, tarde à s’imposer commecatégorie fédératrice5. C’est une revendication de naturesyndicale qui, en France, pousse à unifier la profession sousla dénomination de journaliste, après que la première guerremondiale ait profondément bouleversé la sociologie de laprofession6. Et cela comporte un objectif précis: assurer à ungroupe professionnel le monopole de traitement de l’infor-mation. Mais cette reconnaissance déjà ancienne s’est pro-duite au moment où, du fait de l’industrialisation plus pous-sée des journaux, le journaliste perdait une part de l’autono-mie qui lui était reconnue comme auteur, ou écrivain.

Le journaliste se définit donc par une différence par rap-port à d’autres pratiques sociales du discours, notammentpolitiques et littéraires dont il était beaucoup plus prochequelques décennies plus tôt, et le journal cessera progressi-vement d’être le porte voix d’un courant politique, d’unparti, ou d’un homme7. Le journaliste ne peut plus dès lors

Le journalisme: transformations et dispersion1

Jean-François TÉTU, professeur, Institut d’études politiques de Lyon

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

36

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee être défini que par deux aspects: une organisation de l’entre-prise qui répartit les rôles et les tâches de façon de plus enplus précise, ce qui est une dimension majeure des transfor-mations actuelles, notamment dans le calibrage des articles;et une manière d’écrire qui lui est propre, et qui tend à seperpétuer par mimétisme8. En d’autres termes, le journalis-me est une pratique sociale dont la clé est une forme de dis-cours9. Et, sous cette forme de discours, les autres acteurssociaux voient la marque d’une compétence (ou d’uneincompétence) significative.

Or la profession a semblé se stabiliser (en France avec levote d’une loi qui définit son statut, en 1935) au moment àpeu près où des concurrents surgissaient, en l’occurrence laradio-diffusion, ce qui incitait les «journalistes» à tenter defaire interdire l’information radiophonique, avant d’obtenirque sa durée soit strictement réglementée10. Depuis lesdébuts de la radio, ce conflit n’a cessé de se déplacer, et res-surgit, intact, avec la prolifération des radios locales privéesau début des années 198011, puis Internet, et, évidemment, laprolifération de la «forme-journal» dans les champs les plusdivers12.

Cela est capital: la profession a acquis une légitimité quise confond avec une forme de discours. La «forme-journal»et le nom de «journal» se sont imposés comme modèle,

Il faut ici insister sur le fait que la «dispersion» n’est pasla «diffusion» d’une formule prototypique idéale qu’il suffi-rait de reproduire. Un exemple: lorsque le général Ferrié sedemande quel usage civil il pourrait faire de l’émetteur mili-taire de la station radio de la Tour Eiffel, il pense d’abord àdonner à donner l’heure exacte. Ce qui l’intéresse alors estl’usage des ondes hertziennes pour le calcul des fuseauxhoraires et des méridiens, bref, la mesure du temps, et il«invente» la formule magique de la radio: «au 3 top, il seraexactement telle heure». Il ne pense pas à la complicité de laradio avec son public, il pense, dans la lignée des Lumières,à la diffusion d’un savoir. Il ne pense pas qu’il donne lesignal de la programmation «verticale» des programmes, ilne pense qu’à donner l’heure «exacte». Quel plus belexemple pour montrer que la dispersion est en amont, dansla construction même du journalisme ! Au fond, on pourraitdire, sans risque de trop d’erreur, que le journalisme s’estemparé de principes rhétoriques fondés deux mille ans avantlui (l’ethos de la recherche de la vérité et de l’objectivité, lelogos des arguments fondés sur les sources, le pathos sur lamise en scène des situations émouvantes, plus tous les pro-cédés stylistiques destinés à fonder son attitude), et se les estaccaparés pour fonder sa position dans l’espace concurren-tiel et conflictuel du «dire vrai». Les journalistes se sontainsi appropriés, ou plus exactement arrogés l’espace média-tique (le mot n’existait pas), imposant , non sans mal, l’idéequ’ils étaient les seuls à manier légitimement les principesd’expression et de pensée du monde en train de se faire. Sansvouloir simplifier à outrance notre propos, on pourrait direque, pendant la période que les historiens définissent commel’âge d’or de la presse d’information, puis la fortune desinformations télévisées, le journalisme a occupé un espacede légitimité de la pratique du discours sur l’actualité;

aujourd’hui d’autres acteurs, qui à différents moments l’ontutilisé et parfois subi, estiment pouvoir se passer de lui et luicontestent sa légitimité et son monopole en lui empruntantles outils qu’il a forgés, mais qu’il avait lui même empruntéà des pratiques antérieures du discours (le «cur, quis, quo-modo, quibus auxiliiis, etc.» de Quintilien, ou les procédésde l’écriture romanesque réaliste).

Cela pose une question importante: d’où vient que laforme-journal s’implante, et fait disparaître toutes lesformes antérieures (mémoires, gazettes, etc.) sauf à se per-pétuer dans des secteurs très limités comme les lettres confi-dentielles d’une profession ou d’une entreprise?

La forme journal repose sur la conjonction de trois com-posantes: la périodicité; un dispositif propre de collecte, demise en forme et de diffusion de l’information; une produc-tion discursive propre.

Ces grands traits se sont fixés/figés plus ou moins rapi-dement. Certes, cette forme est historique et a connu destransformations, de la même façon que le format d’un livreou la durée d’un film, mais, de même que la forme «codex»a supplanté le «volumen» et constitué la forme-livre, laforme-journal a produit un modèle à reproduire, avec milleet une variations liées notamment aux techniques de compo-sition et d’impression. Certes, cette forme-journal a connudes changements de paradigme. Chacun de ces changementss’est accompagné de la construction de «genres» de dis-cours, eux-mêmes en constante transformation13. On peut yvoir un double effet de la dispersion: d’une part, dans l’usagede cette forme pour des publications de statuts très divers;d’autre part dans la perpétuelle transformation des genres: laco-existence de ces genres (éditorial, billet, reportage,enquête, portrait, etc.) est constitutive de la forme-journal enmême temps que ces genres ne cessent de se transformer.14

. D’où vient le changement?Trois niveaux d’examen permettent d’y répondre: le

triple rapport de l’information au temps, au territoire, et aupolitique, qui définit à la fois un espace public et les publics.C’est sans doute à partir de cela qu’on peut penser le journa-lisme comme pratique de construction de la réalité sociale,et donc repérer à la fois des changements constants et desvariables significatives de diverses régions du monde. C’estdans le cadre général de la périodicité, de l’ancrage territo-rial et du rapport au politique que la dispersion autorisel’existence de variations constantes.

L’invention du périodique

Le rapport au temps est marqué par la périodicité quiconstitue sans doute l’innovation majeure du journalismeancien. La forme-journal acquiert en effet dès le XVII siècleson premier trait spécifique qui la sépare des autres discourssociaux, et c’est sa périodicité. Cette périodicité est totale-ment distincte des autres périodicités qui lui sont contempo-raines ou plus anciennes, dont la plus notable est constituéepar la périodicité du discours religieux, tout entier détermi-né par le calendrier liturgique. Quand aux autres discours,notamment politiques, ils relèvent de l’ «occasion», ce

Jurnalism ºi com


37

mm mmee eedd dd


qu’exprime bien le qualificatif qu’on donne aux publicationsantérieures à la forme-journal: ce sont des «occasionnels»15,ou des «extraordinaires». Avec les premières publicationsrégulières (mensuelles, hebdomadaires, bi-hebdomadaires etenfin quotidiennes), le journal périodique instaure une tem-poralité d’ordre social, autonome, et non pas d’ordre tech-nique, ou ritualisé selon une instance qui lui est extérieure.Le journal y trouve un ordre et un rythme régulier de pro-duction qui s’impose ensuite avec assez de régularité à lafois à toute la presse imprimée puis aux autres supportsparce qu’elle permet une ritualisation de sa réception (cf. lalecture du journal comme «prière du matin» (Hegel) ou la«grand-messe» du journal télévisé du soir).

C’est au XVIII siècle que le périodique est vraimentpensé comme tel16, du fait de l’efficacité croissante de pro-cessus organisés (horloges, ou tables) qui, d’une certainefaçon, mathématisent ou géométrisent l’univers: la gammetempérée ne respecte pas les harmoniques naturelles pourleur substituer une régularité qui autorise toutes les transpo-sitions. Avec le périodique, ce qui émerge est moins un enre-gistrement du monde qu’une forme culturelle complexe liéeà l’évolution du système économique (réforme des poids etmesures) et surtout à l’existence de bases épistémologiquesconcrètes, c’est à dire les instruments et concepts de laconnaissance scientifique, dont témoigne par exemple l’in-formation météorologique à la Une du Journal de Paris.Cela a deux conséquences.

Par ses articulations et ses redondances, cette forme cul-turelle parvient à organiser le temps, le savoir, l’informationet l’opinion, et crée des modes d’homogénéisation. C’est undes aspects importants des «origines culturelles» de laRévolution17.

Ensuite, cette capacité à créer des équilibres confère uneprépondérance à la représentation, comme moyen de rendresensible un objet absent ou un concept au moyen d’uneimage, d’une figure ou d’un signe, comme le montre bienl’entreprise de l’Encyclopédie. De là aussi, vient l’apparitionde la description dans les arts plastiques, et, bien entendu,dans les «mémoires» du temps.

Cette périodicité de l’information a instauré un ordre desavoir totalement nouveau, parce que, contrairement à lascience (il n’y a pas de science du particulier), et à la philo-sophie (dominée alors par l’ontologie), le «journalisme»vise des objets singuliers, contingents, accidentels, ou enco-re, osons le dire, le «vécu». Or la périodicité impose unefaçon propre de rendre compte de ces accidents, dont ellefait un savoir sur l’homme et la société.

La périodicité ne saurait donc être assimilée à une dispo-sition technique, car elle est une catégorie épistémique. Pourcomprendre la force de cette innovation, on pourrait parexemple la rapprocher de l’invention du «rectangle» dans lapeinture. L’idée d’introduire un plan de coupe dans le cônevisuel n’est pas qu’un procédé technique de cadrage, ellecontient , en elle même, la possibilité de lignes de fuite etdonc la perspective et le point de vue. Il s’agit d’une véri-table révolution dans le «faire voir» qui n’a aucun équivalentnaturel mais autorise une représentation sous un point de

vue. La périodicité des périodiques instaure, elle, une repré-sentation du monde fondée sur une temporalité totalementartificielle, mais géométrisable18.

Ainsi, le périodique vise à faire paraître une culture: il enfait connaître les faits et les événements et il en construit lascène.

Cela détermine un mode de réception (de lecture) qui«réalise» un objectif: constituer une «forme-mémoire» (Labrosse,1985), c’est à dire une organisation structurelle de l’expé-rience qui assume et formule le présent et le futur de cetteculture. A son tour, cette forme-mémoire crée une «forme-attente»: la périodicité devient donc une modalité du tempssocial. C’est aussi ce que nous avons tenté de montrer dansune réflexion sur la nature de l’actualité qui ne consiste pasà rendre compte du passé immédiat , mais à se servir d’unemise en scène du passé récent pour faire attendre l’avenir19.

Mode épistolaire ou informatif?

Cette périodicité a connu deux grands modèles, épisto-laire, et informatif, dont l’examen permet de mieux com-prendre ce qui se joue actuellement par exemple dans laconcurrence de la « blogosphère » et des périodiques d’in-formation.

Dans le modèle épistolaire, comme dans le flux desagences qui en sont sur ce point les héritières, l’unité rédac-tionnelle est la lettre, adressée au périodique et par lui à tousles lecteurs, qui sont abonnés comme dans nos moderneslistes de diffusion. La seule suscription possible est la dateet le lieu, qui ont une fonction essentiellement indiciaire(tout comme dans les war-blogs contemporains). L’ordre eststrictement chronologique et n’a d’équivalent contemporain,hormis les dépêches d’agence, et les «lettres confiden-tielles», que dans l’empilement de nos courriers électro-niques, ou les sites web de débats. Nos actuels sites de dis-cussion ont beaucoup à voir avec cela, y compris avec lerecueil des «frequent asked questions». Enfin, le gazetier y aun rôle très peu marqué: il ne fait pas à proprement parler unmontage, mais une addition. D’autre part, la nouvelle estprésentée à partir du lieu et du temps de rédaction de ladépêche, et non pas ceux du lecteur. Elle est donc centrée surl’émetteur de la lettre, et non sur son récepteur. Enfin c’estla lettre qui fait l’unité, et non pas son objet qui peut être pré-sent dans des lettres différentes.

Le passage du modèle épistolaire (qui subsiste ici ou là ,et qu’Internet a relancé) au modèle informatif suppose unautre mode de classement, où l’unité vient désormais duthème, de l’objet de la nouvelle, ce qui détermine une nou-velle attitude qu’on pourrait définir comme un geste docu-mentaire. C’est ce geste documentaire, par lequel le journa-liste fournit au lecteur des documents externes, qui a conduità la lente promotion de l’événement20.

C’est là que se constituent les deux traits les plus spécifi-ques de ce qui, plus tard, deviendra la presse d’information:un «faire savoir» fondé sur la recherche de l’information(dont le reportage et l’interview sont deux formes originales),et un «faire croire» fondé sur trois caractères décisifs:

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

38

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee - l’indépendance du journaliste par rapport à ses sources(mise à mal par les médias produits par lesdites sources),

- la distinction absolue entre information et fiction (miseà mal par l’évolution des médias contemporains, notammenttélévisés),

- un certain nombre de procédés d’écriture dont les plusnotables sont empruntés à l’esthétique réaliste (devenusmaintenant la règle dans toutes les publications qui se pré-sentent sous une forme informative),

Ce passage au modèle informatif s’accompagne de lanaissance d’un espace d’énonciation spécifique, en particu-lier par la mise en scène du thème de l’article par le rédac-teur, à la place du recueil de lettres; le titre de l’article, plustard, en sera très durablement la forme la plus significative.

Il se produit alors progressivement une transformationdu discours qu’on peut résumer en 5 points:

- la naissance du titre se caractérise d’abord par l’usagede syntagmes nominaux qui précédent très largement lesénoncés incluant un verbe. Ces énoncés nominaux désignentl’unité rédactionnelle par l’événement. et préparent le déve-loppement de la presse dite d’information.

- Le recentrement sur le lecteur se traduit par l’apparitionde déictiques temporels qui renvoient au moment supposé dela lecture (hier, aujourd’hui etc.). Ce qui est important, ici,c’est que la temporalité du monde est produite par cettepériodicité, inscrite dans le temps supposé de la lecture. Lafonction d’agenda est désormais possible.

- La factualisation de la nouvelle, puissamment entrete-nue par une circulation beaucoup plus rapide et le dévelop-pement des agences, impose ce que M. Mouillaud appelle lestandard du fait21. C’est sans doute le point de départ de la«marchandisation» de la presse d’information c’est à dire leremplacement de la valeur d’usage de la nouvelle par savaleur d’échange.

- Ce nouvel espace discursif est fondé sur le visuel dansla mise en page qui, progressivement s’est défini par ce quiest visible plus que par ce qui est lisible. Le journaliste dèslors se transforme en témoin visuel ou auditif. C’est ainsique naît le «regard» comme qualité centrale du journaliste,ce qui se traduit notamment par la recherche de l’ «angle»comme procédé constitutif de l’écriture journalistique22.

Evidemment, tout cela s’est fait selon des rythmes trèsdivers, mais on sent bien que les changements actuels procè-dent d’une accélération considérable de ces transformations.

Ce bref parcours de quelques lieux majeurs de transfor-mation du journalisme a fait de la périodicité la clé de com-préhension du modèle propre du journalisme. Or c’est cepremier caractère constitutif qui est aujourd’hui malmené,non seulement par le développement incessant de nouvellesformules radiophoniques et télévisuelles, mais surtout parl’information en ligne et en direct. La concurrence pour l’au-dience a en effet conduit à la prolifération de «journaux»radiophoniques et télévisés qui ont abouti à la naissance del’information en continu. Et il y a là un changement de natu-re. Tant que la périodicité est maintenue, même sur un ryth-me très élevé, la nature même du discours journalistique estconservée. Mais le passage de la périodicité à l’information

continue incite à penser à une transformation de la naturemême de l’information qui se trouve contrainte de multiplierle « direct ». Avec le direct, le rapport du journaliste au lec-teur-auditeur-téléspectateur est fortement transformé, pas-sant, comme le disait Umberto Eco de la «néo-télévision»,du «contrat», au «contact»23. Cela modifie en profondeurl’organisation discursive, et en particulier, les modèles nar-ratifs propres à l’information24. L’information en ligne, elle,produit des mutations encore plus importantes et multiples,qu’on retrouvera plus loin. Disons seulement ici qu’elleajoute l’hyper-textualité au flux temporel, contribuant ainsià brouiller davantage ce que le principe même de la périodi-cité avait fondé. C’est donc à une sorte d’a-périodicité à la-quelle on assiste aujourd’hui, susceptible de bouleverser trèsfortement ce fondement «généalogique» du journalisme.

Territoire et politique

Une dernière modification très ancienne doit être ici rele-vée: le passage de l’épistolaire à l’informatif est esquissédans le journal révolutionnaire qui crée un personnage nou-veau: le «citoyen». C’est ainsi qu’une dimension «nationa-le» apparaît, et où, pour longtemps, va s’incarner le poli-tique. Très peu auparavant, une nouvelle notion était appa-rue, celle d’un souverain juge qui prend le nom de «tribunalde l’opinion». Ainsi naissait, pour l’opinion publique bour-geoise25, comme pour l’opinion publique populaire26, l’idéed’une universalité de la raison, qui, lentement se déplaçait del’art, de la science et de la littérature vers le politique. C’estce qu’exprime admirablement l’article de Kant mille foiscité «Réponse à la question: qu’est ce que les Lumières?».Ce texte définit de façon exemplaire le vœu d’une universa-lité de la raison, et d’un «espace public», moteur des pério-diques: «Pour ces Lumières, il n’est rien requis d’autre quela liberté; et la plus inoffensive parmi tout ce qu’on nommeliberté , à savoir celle de faire un usage public de sa raisonsous tous les rapports. (…). Je comprends par usage publicde sa propre raison celui qu’en fait quelqu’un, en tant quesavant, devant l’ensemble du public qui lit27».

Or cet «espace public» universel (voir aussi Habermas) apris, avec la révolution française, un tour bien différent. Onvoit très bien, pendant tout le XVIII siècle, la difficultéqu’ont les naturalistes à nommer ce qu’ils découvrent,notamment lors de voyages lointains, pour en faire un objetqui entre dans la science naissante ; le journal révolutionnai-re impose donc à son tour des «catégories», dont celle, nou-velle, de «citoyen». Le mot de citoyen est net, et compréhen-sible par tous, alors que «peuple», et «nation» ne signifientpas la même chose partout. La diffusion d’une partie du dis-cours politique du temps, via les journaux révolutionnaires,s’impose ainsi comme catégorie pour d’autres acteurs (parexemple le «peuple» dans l’imaginaire des historiens roman-tiques). Bref, le registre informatif a besoin de désignationsqui sont de semi-concepts qui constituent ensuite les cadresde l’interprétation.

Et le «citoyen» est de ceux-là. La nouveauté radicale dela révolution française a été de faire passer d’une société

Jurnalism ºi com


39

mm mmee eedd dd


«close» («le Roi est mort, vive le Roi»)28 à une société«ouverte» où l’événement peut tout changer. Or cet événe-ment est désormais politique et national, ce qui a orientéradicalement toute la presse du XIXè siècle. La «liberté»kantienne, fondement absolu de la morale et de la démocra-tie, a disparu derrière les impératifs de la Nation.

La nation et le citoyen

Le «citoyen» est en effet une figure qui articule et parti-cularise, d’une part l’entité abstraite de la «nation» et celleplus tangible du «peuple» qui l’incarne, et d’autre part le lec-teur, cet «ami du peuple» dont Marat fit le titre de son jour-nal. Le «citoyen» est la figure qui donne au lecteur sa dimen-sion tout à la fois politique et nationale («le patriote», figu-re plus exclusivement nationaliste, n’apparaît que plus tard,lorsque la «patrie» est en danger), et marquera durablementl’histoire de la presse du fait de l’explosion de le la pressepolitique de cette période29. Il est probable que chaque paysa connu ce moment où une transformation politique de gran-de ampleur lie tout à coup le lecteur au territoire sous uneforme politique donnée: les gazettes de l’Ancien Régimeliaient leurs lecteurs au Roi, les journaux savants les liaientà une Raison universelle, désormais les journaux vont lierles lecteurs entre eux, et la souveraineté d’une raison sansfrontière devient celle du citoyen de telle nation, définie parla maîtrise de son territoire.30

Cela comporte une conséquence immédiate, c’est laplace du débat et de l’action politique dans ces journauxdont ils deviennent la matière première, avec les variationsbien connues des effets du suffrage censitaire sur le lectoratet la rapide concurrence d’une autre presse, non-politique etplus populaire..

Ce lien fondateur que procure le journal (politique) à seslecteurs n’est probablement plus aujourd’hui au centre dujournalisme. Il s’est dissipé sous l’influence de multiplesfacteurs entre lesquels nous retiendrons la rapide concurren-ce de journaux non-politiques, les transformations des rap-ports entre la nation, le local et le mondial, et les transforma-tions de l’espace public liées à la montée des communauta-rismes, et du «privé».

Le territoire

Le territoire, et plus encore le territoire national, pose detout autres questions que celle de la périodicité. Parce qu’ildéfinit une portion d’espace maîtrisé par une population, leterritoire est une construction non physique, mais sociale,dans laquelle la communication joue un rôle fondateur. Nonseulement les réseaux d’eau et de routes et le télégraphe ontcontribué à l’organiser, mais la presse a quotidiennementmis en scène et légitimé des espaces politiques de référencequi se confondent avec la maîtrise du territoire.

Le développement des médias, semble bien, en effet,avoir été directement lié au territoire , et d’une double façon.D’abord, et tout au long du XIX siècle, parce qu’il a été unmoteur essentiel du développement d’une conscience natio-

nale : que ce soit en Europe ou aux USA31, les contenus trèslargement politiques de la presse en ont fait un instrumentmajeur des nationalismes, et de la vie politique en général,jusqu’à leurs limites impérialistes et colonialistes (pourl’Europe). Ensuite, le développement d’une presse régiona-le ou locale, riche de quantité de titres, en ont fait un élémentmajeur de la vie locale. Enfin, les modèles occidentaux ontété exportés d’un bout du monde à l’autre, le plus souvent auservice très net de la puissance colonisatrice. En tout cas, dumoins dans le monde occidental, la presse a été un instru-ment essentiel du développement local comme de la vie éco-nomique et politique des Etats Nations32.

Prenons maintenant une échelle plus vaste. Rien n’in-dique plus clairement le lien constitutif entre information etterritoire que le processus nommé mondialisation, parce quele premier effet de la mondialisation est de modifier le lienentre l’information et le territoire.

Le lien avec le territoire est fondamental. Dans l’analysede l’information et de la communication, l’espace joue unrôle à la fois fondateur et structurant. Un rôle fondateur dansla mesure où il en assigne les enjeux et les références ; unrôle structurant dans la mesure où il assigne sa place à cha-cun des partenaires de la communication. Une fonctionessentielle de la médiation, qu’elle soit assurée par lesmédias de l’information ou par d’autres structures de média-tion sociale et d’intégration, est de fixer les limites des terri-toires, spatialisés ou non, dévolus aux partenaires de la com-munication sociale. Il n’y a pas de territoire individuel: leconcept même de territoire introduit à la dimension socialede la communication. Le territoire représente ainsi la média-tion symbolique de l’appartenance des partenaires de lacommunication à l’ordre social qui en fixe les règles et enstructure les modalités.

Les médias et de façon plus générale, les institutions dela médiation, exercent deux fonctions par rapport au territoi-re: d’une part ils en produisent une représentation (et on a vuque cette représentation a été historiquement structurée parles lieux du débat politique, et les divisions administrativeset politiques), et d’autre part il font du territoire un enjeu, enl’inscrivant dans un discours politique ouvert sur les deuxdimensions politiques en matière d’espace: le conflit et l’ap-partenance. Si bien que l’information doit rendre compte desformes d’échange, mais aussi des formes de domination quidéfinissent l’inclusion ou l’exclusion. La définition desidentités y est donc majeure ou plus exactement constitutive.Ainsi, la figure du «citoyen», à l’aube de la presse politiqued’opinion, était-elle, pour cette raison, centrale.

L’ «identité»représente donc ici une forme résultante dela relation entre territoire et partenaires de la communica-tion. On en voit une illustration frappante dans les conflitsqui surgissent périodiquement dans les banlieues desgrandes agglomérations et font de l’opposition /centre /vs/périphérie/ une constante dans la construction de l’identitédes villes et de leurs habitants. C’est donc bien l’identité dugroupe social et de ses membres que le journalisme construitet légitime.

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

40

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeeePour conclure

Il ne nous semble pas qu’on puisse trouver nulle partquelque essence du journalisme. Certes, on ne peut quesuivre les historiens lorsqu’ils périodisent son histoire enquelques grands idéaux types (presse de relation, pressed’opinion, presse d’information, et peut-être presse de com-munication), mais notre propos, qui s’appuie sur leurs tra-vaux, tente de repérer les «inventions» qui lui ont donné sonrôle spécifique dans l’univers des discours sociaux, et ilnous semble qu’il y en eut trois de très grande importance:un rapport original au temps qui détermine une périodicitéautonome, un rapport nouveau à l’espace physique qui auto-rise une symbolique du et des territoires, une médiatisationdes nouveaux rapports entre la population et l’État apparuslors des révolutions du XVIII siècle où peuvent se lire lesnouveaux formes politiques des liens entre le citoyen, laNation, et l’État33.

Ces trois «plans» de transformation nous semblent vali-der l’idée de dispersion: l’invention (et ses transformationsultérieures) ne se réalise pas à l’intérieur de médias préexis-tants, mais dans l’interaction incessante d’acteurs sociauxdont les actes et les discours façonnent la «parole» journalis-tique. Le journalisme n’est donc pas une invention des seulsjournalistes, mais le résultat du mouvement de toute unesociété qui fait du journalisme un élément central de l’espa-ce public, un médiateur des rapports sociaux, et une chevilledu contrôle social. Les météorologues du XVIII, les géo-mètres qui ont découpé les départements et plus tard lesfrontières des empires coloniaux ont tout autant «fait» lejournalisme que les écrivains des Mémoires et des Gazettes,ou les politiques qui en faisaient leur porte-voix. Et lepublic, dont ce chapitre traite trop peu, n’est pas absent decette invention permanente, qu’il valide, ou fait disparaître.

Ainsi, outre la question, pour nous fondamentale, de laremise en cause de la triple relation fondatrice au temps, auterritoire, et à la constitution symbolique des acteurs, cestrois modalités restent ce qui permet de situer le journalismeet ses avatars dans sa relation à l’espace public et à sesmembres.

Notes:

1. Cette conférence est issue d’un chapitre, sous le mêmetitre, publié in D. Augey, F. Demers, J-F. Tétu, Figures dujournalisme, Québec, PUL, 2008, pp. 19-45.

2. cf. R. Ringoot et J-M. Utard. o.c.: «La dispersions’inscrit dans les dispositifs économiques, juridiques et ins-titutionnels: entreprises privées et publiques, financementsprivés, publics, et mixtes, structures juridiques.».

3. Il ne s’agit évidemment pas de faire ici une «histoire»de plus, mais de relever des transformations mises en évi-dence par des historiens reconnus. Les exemples suivantssont empruntés à la seule histoire de la presse française. Cf.M. Foucault: «cette analyse des discours à laquelle je songes’articule non point certes sur la thématique traditionnelle

que les philosophes d’hier prennent encre pour l’histoire“vivante”, mais sur le travail effectif des historiens», L’ordredu discours, Paris, Gallimard, 1971, p. 59.

4. Nous n’ignorons pas que le mot «journaliste» est attes-té dès 1704, mais son usage est alors rarissime. S. Mercierutilise le substantif «journalisme» en 1781, et l’adjectif«journalistique» semble employé pour la première fois (dansune acception très péjorative) par Balzac en 1834.

5. Certains usages du mot journaliste ont disparu tout àfait. Ainsi, son usage pour désigner une catégorie d’ouvrierstypographes: «les uns rangent l’atelier, ou reçoivent les attri-butions des corrigeurs ou de tableautiers; les autres se distin-guent en metteurs en page et paquetiers, labeuriers ou jour-nalistes» (Radiguer, Maîtres-imprimeurs, 1903). Un autreusage est attesté par Proust: «tandis qu’arrivaient jusqu»’àmon belvédère l’appel des marchands de journaux, des«journalistes» comme les nommait Françoise»(Jeunes fillesen fleurs, 1918, p. 954)

6. Voir là dessus les travaux de B. Delporte et D.Ruellan.

7. Cela se voit de façon très nette dans les journaux lesplus novateurs comme Le Matin, dans les années 1890,Excelsior, à partir de 1910, et , évidemment Paris Jour dansles années 1930. Certes, en France, la Libération a relancé latradition du journal porte drapeau, mais pour un temps assezbref.

8. Voir notamment Denis Ruellan, Le professionnalismedu flou, Grenoble, PUG, 1993, et les manuels de journalis-me, notamment celui d’Yves Agnès.

9. Cf. R. Ringoot et J-M. Utard. o. c. «La question del’écriture est alors centrale dans l’interrogation sur l’identitéjournalistique, dans la mesure où l’écriture n’est pas simple-ment la manifestation terminale et visible de logiquessociales qui la détermineraient, mais une fonction structu-rante de l’activité elle-même»

10. Le combat pour la reconnaissance juridique d’un sta-tut professionnel occupe le Syndicat national des journa-listes de 1918 à la loi de 1935. Voir sur ce point Jean–François Tétu, «Ethique journalistique et identité profes-sionnelle. Le SNJ de 1918 à 1935», in Redéfinition des ter-ritoires de la communication, Bucarest, Tritonic, 2002,pp. 195-205.

11. Les «vrais journalistes» tentant alors d’interdire lespersonnels de ces radios des tribunes réservées à la pressedans les stades notamment. On y retrouve comme un loin-tain écho des longs efforts pour obtenir une tribune réservéeau Parlement, au XIX siècle, et les cartes (chichement déli-vrées par la Préfecture) pour le théâtre et les concerts à la findu même siècle.

12. En témoignent les débats de la commission de lacarte d’identité professionnelles des journalistes pour déli-vrer ladite carte: un ancien journaliste d’une entreprise depresse reconnue comme telle conserve ainsi sa carte dansune nouvelle publication, alors qu’un nouveau venu de lamême publication n’y a pas droit. Le même débat préside àla reconnaissance des publications, ce qui est capital pourl’obtention des aides de l’État et des tarifications spéciales.

Jurnalism ºi com


41

mm mmee eedd dd


Scopul principal al acestei comunicãri este acela de aanaliza modul în care se exprimã, în comunicarea virtualã,atât impactul comentariului jurnalistic, cât ºi, mai ales,modul în care cititorul „traduce” informaþia ºi îºi exprimãpropria reprezentare asupra evenimentului în cauzã. Estevorba de analiza discursivã a modului în care presa româ-neascã (în speþã ziarul „Cotidianul”) a prezentat un eveni-ment (este vorba de cazul Romulus Mailat) ºi de reacþiileforumiºtilor pe site-ul ziarului. Analiza contine ºi anumitedate cantitative, semnificative, credem, pentru interdepen-denþa dintre modul în care este transmisã informaþia de cãtrepresã ºi reacþiile cititorilor. Partea cea mai importantã a stu-diului constã însã într-o analizã de discurs care va identificamodurile în care este interiorizatã alteritatea ºi, de aseme-nea, modurile de expresie a anxietãþii provocate de aceastacititorului.

I. Cercetarea de „teren”

Cercetarea s-a fãcut pe un eºantion de articole ºi inter-venþii ale forumiºtilor de pe site-ul ziarului „Cotidianul” înperioada 2 nov 2007-19 martie 2008. În aceastã perioadã,ziarul citat a publicat 19 articole consacrate cazului „Mailat”(articole de informare) sau având legãturã cu acesta(edito-riale, comentarii, interviuri etc.). Totalul comentariilor laaceste articole a fost de 754. Ecoul articolelor a fost diferitîn funcþie, credem, de douã dimensiuni:

1. Temporalã – în preajma sãrbãtorilor de iarnã interesulfaþã de aceastã temã a fost destul de scãzut. Astfel, în lunadecembrie ziarul a publicat numai douã ºtiri care nu au pro-dus nici un comentariu. În schimb, în luna noiembrie numã-rul articolelor a fost de 22.

2. Stilul de tratare: articolele de informare au stârnitcomentarii puþine sau chiar deloc în timp ce editorialele ºiinterviurile au cumulat un numãr impresionant de comentarii.Astfel, interviul cu Alessandra Mussolini a provocat un nu-mãr record de comentarii: 201 (aprox. 27%). Un rol impor-tant l-a jucat ºi stilul comentariului jurnalistic: astfel, edito-rialul lui Pavel Lucescu, intitulat provocator „Da, Cioroianue un cioroi rasist!” (din 13 noiembrie) a avut parte de 89 decomentarii (aprox. 12%), pe locul al doilea fiind însã uncomentariu mai aproape de eveniment (2 noiembrie, a douazi dupã producerea acestuia) intitulat ºi el destul de provoca-tor „Italia ne urãºte!”, care a adunat 111 comentarii (aprox15%). Deci, cele trei articole cumuleazã 54% din intervenþii,adicã mai mult de jumãtate din reacþiile forumiºtilor.

Mi-am propus sã mã ocup de sentimentul de culpabilita-te al forumiºtilor (aºa cum se exprimã el în comentariile lor)pentru cã am fost frapat de frecvenþa ºi exacerbarea, în dife-

rite forme lingvistice a acestuia. Dacã ne referim numai latitlurile articolelor publicate în „Cotidianul”, vina este o temãobsedantã: de la „Italia ne urãºte!” primul articol (deci nuvorbim despre cauzã, ci despre efectul acesteia asupra noas-trã), la „Nu mã simt vinovat!”1 sau „Invitaþie la pogrom?”pânã la „Berlusconi nu vrea o Italie a emigranþilor”, atâtziariºtii cât ºi forumiºtii simt nevoia sã-ºi controleze emo-þiile (spaimã, sentiment de vinovãþie, umilinþã) provocate deacest eveniment scriind, comunicând cu ceilalþi. Este vorbamai puþin sau chiar deloc de cazul ca atare (un cetãþeanromân este acuzat de uciderea unei italience), ci de faptul cãpeste noapte (adicã din 2 noiembrie), românii se trezesc cul-pabilizaþi ºi catalogaþi drept violatori, hoþi ºi asasini. Pentrucei care aparþin categoriei de cititor pe care am încercat s-odefinesc mai jos (ca ºi pentru ziariºti), aceastã schimbaredramaticã de statut simbolic a provocat anxietatea cea maiputernicã. Majoritatea articolelor ºi a comentariilor ignorãlucruri elementare care sunt asociate cazului Mailat:vinovãþia acestuia este departe de a fi fost doveditã; deºi s-acerut o anchetã cât mai rapidã, ea nu este încã încheiatã; lafel, nici apartenenþa lui etnicã nu este clarificatã (ideea cãnumai þiganii sunt cei care comit fapte criminale în Italia afost ulterior contrazisã de o infracþiune similarã comisã deun alt cetãþean român, Ioan Rus, câteva luni mai târziu).

Profilul forumistului2 de la „Cotidianul”

• Persoane cultivate, cu o culturã generalã solidã ºi bunicunoscãtori ai limbii române.

• Persoane cu un simþ moral deosebit, de facturã tradi-þionalistã, conservatoare ºi elitistã.

• Predilecþie pentru argumentare coerentã ºi preocuparepentru a convinge.

• Persoane familiarizate cu tehnologia IT.• Persoane cu venituri medii sau peste medie.• Persoane sociabile, dar cu o viaþã socialã destul de

precarã, cu prea puþin timp liber pentru stabilirea de relaþiiinformale, deci cu un anumit deficit de socializare ºi carefolosesc Internetul nu numai pentru a se informa, ci ºi pentrua socializa.

• Persoane care cunosc destul de bine Italia, Europa ºichiar modul de funcþionare a instituþiilor europene.

• Persoane interesate, preocupate de imaginea României,a românilor în afara graniþelor.

Semnificaþia acestui profil

Fiind vorba de un anumit tip de comunicator, profiluleste decisiv în înþelegerea particularitãþilor discursurilor ºi

Imaginea alteritãþii în comunicarea virtualã.Analiza discursului de pe InternetPaul KUN, conf. dr., Universitatea de Vest, Timiºoara

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

42

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee interacþiunilor produse. Se pot distinge astfel, douã planuriale discuþiilor: cel care vizeazã mãsurile de retorsiunecontra „þiganilor criminali” ºi cel care vizeazã „victimele”rãnii simbolice, „românii”. Cei care posteazã sunt, în majo-ritate, oameni care au fost în Italia (mulþi numai ca turiºti)ºi care se simt (pe nedrept) sancþionaþi pentru lucruri de carenu numai cã nu se simt responsabili, dar le condamnã cufermitate. Tentativele rare de a judeca fapta lui RomulusMailat, dubiile cu privire la vinovãþia lui sau la apartenenþalui la etnia rromã sunt sancþionate de restul forumiºtilor caforme de complicitate sau de aprobare tacitã a comporta-mentului criminal. Este vorba de oameni cu un simþ moraldeosebit, dar cu o cunoaºtere destul de precarã a situaþieimizerabile în care trãiesc sãracii României. Aceºtia dinurmã aparþin unei lumi diferite, cu care forumistul nudoreºte sã aibã ceva în comun, nici mãcar etnia. Eticheta de„þigan” este mai puþin una etnicã, cât una socialã, expri-mând tocmai aceastã apartenenþã la o categorie socialãextrem de sãracã.

Care sunt temele abordate de forumiºti ? Am investigatºi clasificat materialul sub mai multe etichete: „temeri”,„frustrãri”, „scenarii”, „lapsusuri”, „þiganii ºi românii” ºi„românii ºi italienii”. Existã o legãturã foarte strânsã întreaceste clase, dar clasificarea vrea sã indice modul specific înse conecteazã ele. Faptul divers, ca atare, conteazã foartepuþin: cu excepþia douã postãri din ziua anunþãrii delictului,restul ignorã drama femeii brutalizate ºi ucise. De aceiaºiindiferenþã „beneficiazã” ºi prezumatul criminal. Majori-tatea intervenþiilor, ca ºi a comentariilor jurnalistice, de alt-fel, se ocupã de imagini (imaginea României, a românilor,rromilor, italienilor), de cuvinte („rrom”, ”român”, „þigan”).Avem de-a face cu oameni pentru care limba (ºi ideologia3)este o realitate mult mai vizibilã ºi mai importantã decât fap-tul ca atare.

Temerile forumiºtilor

1. Principala teamã a forumiºtilor de la „Cuvântul” estede ordin lingvistic: teama cã românii sunt identificaþi(confundaþi) cu rromii din cauza apropierii sonore dintre„rrom” ºi „român”; majoritatea cer revenirea la denumireade „þigan” pentru a face imposibilã o astfel de confuzie. Cualte cuvinte, confuzia nu este provocatã de existenþa unorafinitãþi la nivelul comportamentului, mentalitãþii etc., ciuna pur lingvisticã, fãrã nici o legãturã cu „realitatea”. Cualte cuvinte, teama este formulatã în aºa fel încât sãelimine orice pericol de a justifica degradarea simbolicã:românii sunt buni, þiganii sunt rãi, orice similitudine estepur nominalã, adicã rezultatul unei confuzii. Dacãeliminãm confuzia, rana „simbolicã” se vindecã, onoareaeste „reparatã”.

2. O altã temere exprimatã este cea de iminenþa unorsancþiuni drastice (excluderea) aplicate României de cãtreU.E.

3. Teama cã infractorii vor reveni în România: mulþiforumiºti vorbesc de necesitate unei atitudini energice aguvernului pentru a împiedica acest lucru; alþii vorbesc de

faptul cã problema „þiganilor” este una europeanã ºi cã estenevoie de o soluþie globalã.

4. Teama de þigani este prezentã la majoritatea foru-miºtilor: indiferent unde se aflã aceºtia, în România sau înstrãinãtate, sunt percepuþi drept o sursã permanentã de ten-siune ºi insecuritate;

Frustrãrile:

1. Discriminarea pozitivã.2. Organizaþiile neguvernamentale.3. Instituþiile europene ºi politica multiculturalã.4. Politica guvernului.5. Preºedintele României.6. PSD-ul ºi complicitatea acestuia cu mafia þigãneascã.7. Corupþia justiþiei ºi ineficienþa poliþiei.8. Absenþa unor legi mai dure (reintroducerea pedepsei

cu moartea, ridicarea cetãþeniei etc.)9. Insecuritatea cetãþeanului. Neputinþa instituþiilor sta-

tului de a controla fenomenele infracþionale.

Scenariile

1. Complotul comunist2. Complotul rusesc.3. Complotul occidental.4. Complotul bisericii ortodoxe (un greco-catolic

american)5. Complotul Mafiei italiene aliatã cu comuniºtii români

(Cristiºor)

Lapsusurile forumiºtilor

1. Supoziþia de nevinovãþie a lui Mailat : nimeni nu seîndoieºte de culpabilitatea acestuia.

2. Apartenenþa etnicã a lui Mailat: nimeni nu se îndoieºtede faptul cã ar fi þigan.

Þiganii ºi românii

Existã 3 poziþii:1. Þiganii sunt problema ºi aceastã problemã este fie

insolubilã, fie reclamã mãsuri radicale: deportare, exter-minare, reeducare, crearea unor rezervaþii etc. Românii suntvictimele unei confuzii abuzive ºi, în acelaºi timp, victimelecomportamentului abuziv al þiganilor. Aceastã poziþie eîmpãrtãºitã de majoritatea forumiºtilor, chiar dacã secombinã uneori cu poziþia 3.

2. Între þigani ºi români nu este nici o diferenþã, atât înRomânia cât ºi în strãinãtate. Educaþia ar putea sã-i schimbepe români ºi þigani.

3. Guvernul (politicenii) sunt de vinã: indiferenþa faþã deproblemele ºi sãrãcia din România a dus la exodul românilorºi þiganilor în Italia, corupþia ºi ineficienþa organelor statuluiîn lupta împotriva infracþionalitãþii a condus la exportul deinfracþionalitate în U.E.

Jurnalism ºi com


43

mm mmee eedd dd


Românii ºi italienii

ªi aici existã mai multe puncte de vedere:1. Italia este justificatã în acþiunile ei împotriva

infractorilor români. Guvernul României a scãpat de sarcinaasigurãrii de locuri de muncã pentru cei mai sãraci lãsându-isã plece în strãinãtate.

2. Italia (U.E.) este vinovatã pentru cã a avut un com-portament prea permisiv cu noile state care au aderat.

3. Mafia italianã a provocat acest scandal mediaticpentru a acoperi ineficienþa ºi corupþia endemicã din Italia.

4. Politicienii italieni (dreapta) au provocat acest scandalpentru a câºtiga alegerile.

5. Patronatul italian pentru a-i ºantaja pe lucrãtoriiromâni cu expulzarea în cazul în care sunt nemulþumiþi desalarii etc.

Tabloul conturat de aceastã clasificare ne aratã impactuldeosebit pe care îl au, la 18 ani dupã schimbarea de regim pecare a cunoscut-o România, ideile societãþilor de tip totalitar,indiferent cã este vorba de comunism, de fascism sau dedictatura militarã4. Existã, în aceastã privinþã, un „efect deoglindã”, un soi de simetrie între discursul jurnalistic,ziariºtii de la „Cotidianul” optând pentru o prezentare cîtmai „europeanã” a faptului ºi comentându-l întotdeaunadintr-o perspectivã „politic-corectã” ºi forumiºti, careconfruntã acest discurs cu propriile idei, teme, temeri,frustrãri etc. Interacþiunea, chiar dificilã, violentã, dintretextul jurnalistic ºi cititor are un efect nu numai terapeutic– îi permite cititorului sã-ºi formuleze explicit anxietãþile –ci ºi pedagogic-politic – este începutul unui dialog asupra aceea ce înseamnã toleranþã, diferenþã ºi indiferenþã, o trecerede la o societate dominatã de stagnarea în certitudiniideologice la alta dominatã de reflecþie criticã ºi consensraþional.

II. Analiza de discurs

Înainte de a intra în discuþia propriu-zisã, aº dori sã pre-zint foarte pe scurt, metoda analizei de discurs pe care amfolosit-o pentru a organiza într-o manierã coerentã materia-lul prezentat anterior. Aceastã prezentare este necesarã pen-tru cã este vorba de o metodã încã insuficient cunoscutã lanoi ºi pentru cã, în acelaºi timp, pot evidenþia rezultateleconcrete ale aplicãrii ei asupra materialului discutat.

O definiþie lapidarã a discursului ar putea fi urmãtoarea:un discurs este un sistem de enunþuri care construieºte unobiect.5

În viziunea lui Potter ºi Wetherell6, analiza de discurspresupune 10 etape, pe care am încercat sã le parcurgem ºipe care le voi prezenta aici într-o manierã succintã7:

1) Un discurs este compus din texte. Acest paspresupune:

a) considerarea obiectului de studiu ca text care estecompus din cuvinte – în cazul cercetãrii noastre avem douãcategorii mari de texte: articolele jurnaliºtilor (care pot fisubclasificate în articole de informare, comentarii ºi edito-

riale) ºi postãrile forumiºtilor (care se subîmpart, la rândullor în „reacþii la articolele jurnalistice”, „reacþii la eveni-ment” ºi „colocviale”8); ºi

b) investigarea conotaþiilor prin intermediul asociaþieilibere. Acest pas presupune, în cazul nostru, analiza particu-laritãþilor textelor în cauzã, din perspectivã.

2) Un discurs are un anumit obiect. Acestpas presupune:

c) sã ne întrebãm care sunt obiectele la care se referã ºisã le descriem – în cazul nostru, obiectul îl reprezintã un faptdivers (implicarea cetãþeanului român Romulus NicolaeMailat în jefuirea ºi asisinarea unei cetãþene italiene); ºi

d) sã analizãm vorbirea ca ºi cum ar fi un obiect, un dis-curs. Aceastã premizã presupune sã determinãm la nivelultextelor care este obiectul propriu-zis ale acestora: în cazulnostru, avem texte care se referã strict la faptul în cauzã,texte care au ca obiect cauzele faptului, texte care se ocupãde efectele lui ºi, în fine, texte care cautã sã determine res-ponsabilitãþile diferitelor instituþii pentru contextul care afavorizat producerea faptului.

3) Un discurs trimite întotdeauna la subiecþiumani. Acest pas presupune:

e) specificarea tipurilor de persoane despre care sevorbeºte în acest discurs, unele dintre ele fiind deja identi-ficate ca obiecte ( este vorba de N. R. Mailat, despre vic-timã, oameni politici români ºi strãini (italieni ºi nu numai),jurnaliºti ºi, în fine, forumiºti); ºi

f) analiza modului în care sunt prezentaþi în discurs, cese poate spune dacã te identifici cu ei (care este justificareamodului de a vorbi în acel fel). În cazul nostru, se poateobserva o diseminare a atituidinilor, mergând de la identifi-care la antagonism faþã de subiectul în cauzã).

4) Un discurs este un sistem coherent desemnificaþii.

g) conturarea unei descrieri a lumii pe care o prezintãacest discurs ( în cazul nostru, avem intenþii divine9, care serealizeazã prin operaþiile discursive10, existenþa unorconspiraþii oculte etc.); ºi

h) evidenþierea modului în care un text foloseºte acestdiscurs pentru a rezolva anumite obiecþii (îndoiala necredin-ciosului, materialismul perimat, agenturile strãine etc.).

5) Un discurs se referã la alte discursuri. Acestpas presupune:

i) determinarea unor moduri de vorbire, dicursuri opuseunul celuilalt ºi orientate cãtre obiecte diferite (existã câte-va opoziþii importante care pot fi decelate: moralism-realismpolitic, elitism-populism, antropologism-sociologism-psiho-logism, stat-societate civilã, cetãþean-mass-media etc.); ºi

j) Identificarea punctelor în care se suprapun, locul încare ele constituie ceea ce pare a fi „acelaºi” obiect înmoduri diferite (în cazul nostru, este vorba de esenþe spiri-tuale nemuritoare11, aparate retorice12 etc.)

6) Un discurs reflectã propriul mod de expri-mare. Acest pas presupune:

k) Raportarea la alte texte pe care le produce discursulatunci când are loc, probabil în mod implicit ºi adresareacãtre audienþe diferite (jurnaliºtii ºi forumiºtii invocã lucrãri

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

44

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee cu caracter istoric sau de istoriografie13, avertismente,glume14 , limbajul colocvial etc.); ºi

l) Analiza termenului folosit pentru a descrie discursul,o problemã care implicã alegeri morale/politice din parteaanalistului (descrierea discursului ca fiind „rasist” sau„rasial”, în cazul nostru).

7) Un discurs este determinat istoric. Acest paspresupune:

m) Examinarea locului ºi momentului în care este pro-dus discursul – în cazul nostru, este vorba despre România,în perioada noiembrie 2007-martie 2008, contextul fiindperioada de post-aderare în Uniunea Europeanã ºi proble-mele puse de aceasta; ºi

n) Descrierea modului în care el se modificã ºi nareazão istorie, de regulã a modului în care se referã la lucruricare existau înainte ca el sã le descopere. În cazul nostru,putem remarca schimbarea de atitudine a discursului faþã deproblema integrãrii, de la imperativitatea îndeplinirii crite-riilor de aderare la punerea sub semnul întrebãrii a justificã-rii unora dintre ele. În cazul nostru, este vorba de atitudineafaþã de minoritãþi, în special cea a rromilor.

8) discursurile se sprijinã pe instituþii. Acest paspresupune:

o) Identificarea instituþiilor care sunt consolidate defolosirea discursului – în general, se poate observa cã majo-ritatea actanþilor sunt favorabili unei consolidãri a societãþiicivile, chiar dacã existã critici ale unor segmente ale aces-teia, cazul unor ONG-uri15; ºi

p) Identificarea instituþiilor care sunt atacate sau sub-minate de producerea discursului. În cazul nostru, atâtjurnaliºtii cât ºi forumiºtii considerã cã instituþiile statu-lui (Guvernul, Parlamentul, Justiþia sunt responsabilepentru facilitarea producerii faptului). Existã critici ºi aleunor instituþii europene, dar ºi ale unor segmente alesocietãþii care joacã un rol important în climatul socio-politic: partide (chiar din opoziþie, intelectuali, formatoride opinie etc.).

9) discursurile reproduc relaþii de putere. Acestpas presupune:

q) Cãutarea categoriilor de persoane care au de câºtigatsau de pierdut din folosirea discursului – în cazul nostru,putem determina douã atitudini principale: texte care sereferã la unul din polurile puterii politice (partidul aflat laputere- partidele din opoziþie) ºi texte care opun statul (încare sunt incluse ºi partidele, indiferent de poziþia lor înraport cu puterea) ºi societatea civilã; ºi

r) Determinarea persoanelor care ar putea sã promo-veze acest discurs, respectiv sã-l contracareze. În cazul nos-tru, existã un efort manifest, în special al forumiºtilor de asitua din perspectiva raporturilor de forþe dintre partide (ºi,mai larg, dintre state) impactul unui discurs, prin indicareaexpresã a partidului (sa a statului) care ar avea de câºtigatsau de pierdut din cauþionarea unui tip de discurs.

10) discursurile au efecte ideologice. Acest paspresupune:

s) Indicarea modului în care se conecteazã discursul cualte discursuri care au acelaºi obiect – în cazul nostru, mulþi

forumiºti sunt preocupaþi de asocierea discursului lor cu unanumit tip de discurs (este vorba, în special de cel rasist sauxenofob) ºi atitudinea este destul de diferitã mergând de laasumarea explicitã a etichetei („sunt rasist”, de exemplu)pânã la respingerea asimilãrii prin asumarea unor distincþiicu caracter eufemistic16 (în cazul nostru, mulþi forumiºtispun cã nu îi vizeazã pe rromi, ci pe infractori, dar cã majo-ritatea rromilor sunt infractori); ºi

t) indicarea modului în care discursul permite grupu-rilor dominante sã-ºi producã naraþiunile despre trecutpentru a putea justifica prezentul ºi a-i împiedica pe ceisubjugaþi de discurs sã se emancipeze. În cazul nostru,naþionalismul se dovedeºte discursul cu impactul repro-ductiv cel mai vizibil ºi el se exprimã în forme care meritão cercetare distinctã.

III. Anonimitate ºi limbaj

Scopul acestei pãrþi este de a sublinia importanþa deo-sebitã pe care o poate juca comunicarea virtualã în dezvol-tarea societãþii civile româneºti, în înlocuirea solidaritãþilormonolitice de tip totalitar cu solidaritãþi dinamice, specificesocitãþilor democratice, bazate pe dialog critic ºi schimb deidei. Apariþia Internetului ºi apariþia forumurilor a schimbatradical peisajul comunicãrii politice. Spre deosebire de presatradiþionalã, unde reacþia cititorului era decalatã, dacã ºi câtera, temporal, astãzi cititorul reacþioneazã direct ºi imediat lamesajul jurnalistic. Poºta redacþiei a fost înlocuitã de forum.Forumul permite cititorului sã reacþioneze direct la mesajulpublicistic, pozitiv sau negativ, sã intre în dialog cu alþicititori, sã facã trimiteri la alte articole etc. Mulþi jurnaliºtiau început sã scrie þinând cont de aceste postãri ºi unii chiarîmprumutã tonul ºi modul de adresare al acestora.

ªi în privinþa celor care intervin pe aceste forumuriexistã schimbãri importante: pe lângã faptul cã numãrulcelor care posteazã, zilnic, este de zeci de ori mai ridicatdecât cel al celor care scriau la P.R., forumul a introdus cevace a lipsit anterior complet: identitatea virtualã. Înainteexistau douã tipuri de corespondenþe cu un ziar: cea„olografã” ºi anonima. Identitatea virtualã (nickname-ul) nuaparþine niciuneia dintre aceste douã categorii: este oidentitate falsã (un pseudonim), dar care individualizeazã pecel care ºi-l asumã: majoritatea forumiºtilor folosesc acelaºinickname, care astfel ajunge sã-i distingã ºi nu odatã, el areo semnificaþie mai mare pentru persoana în cauzã decâtidentitatea realã (care, oricum nu este rezultatul unei alegericonºtiente: numele îl primim, el nu spune ceva despre noi caindivizi). Exemple: lucid, Hadrian Gãunescu, corvus coraX,Loda, Georgicã Boericã17, Cepeca, Ghita Bizonu’,Zamolxe, Moº Virgulã, Melus Negrescu, Inimarea etc.„Nume nerezervat” ocupã o poziþie aparte prin aceea cã, deºinu particularizeazã, cel care ºi-l asumã apare cu mai multepostãri.

O categorie aparte de forumiºti sunt cei care-ºi declarã oidentitate nominalã care pare sã fie ºi identitatea realã:Marian Costache, floriandan, GONTA_NINA, veneraflorescu, Ailoaie Alexandru, Ion Popa etc.

Jurnalism ºi com


45

mm mmee eedd dd


Existã, de asemeni, ºi „identitãþi vagante”, asumate înlegãturã strictã cu subiectul, care exprimã mai mult ati-tudinea faþã de subiect cât o identitate anume. Acesteidentitãþi sunt efemere în mod asumat, ele nu revin: „votaþicu alþii”. Existã însã ºi o altã strategie nominalã, aceea de aasuma o anumitã identitate, dar care este determinatã deconþinutul postãrii: Sorin Ovidiu Vintu18.

„Cotidianul” are avantajul cã, prin structura site-ului,încurajeazã asumarea unei anumite identitþi virtuale, prinaceea cã, pentru a posta pe forum, este necesar sã te înscrii,adicã sã-þi asumi o anumitã identitate virtualã, iar, ulterior,când accesezi site-ul, acesta încarcã automat aceastãidentitate, facilitând astfel, asumarea aceleiaºi identitãþi.19

Adresarea colocvialã în discuþiile virtuale

Reflectã în mare mãsurã, calitatea intelectualã aforumiºtilor.

Formule de adresare: în general directã, personalizatã.Adresarea cãtre autorii articolelor are o paletã destul de

largã, care merge de la ironia directã („Pãsãrel”, „PavelBrutus Lucescu”)20 la cea indirectã, dar familiarã („Pavele”,„Pãvãlicã” „Nene Lucescule”), ºi cea oficialã directã (d-leLucescu) sau indirectã („D-l PL”).

Unul din principalele impedimente ale comunicãriivirtuale este considerat faptul cã nu avem de-a face cu ocomunicare directã, imediatã, de tipul „face to face” ci cuuna indirectã, mediatã. Cu alte cuvinte, comunicarea virtualãar fi un tip de comunicare mai apropiat de cea epistolarã sauliterarã, în care emiþãtorul mesajului nu are un feedbackimediat al receptãrii mesajului sãu, ci unul mediat desuportul de comunicare. Aceasta face ca emiþãtorul, respec-tiv receptorul, sã nu aibã acces la condiþiile comunicãrii, caîn comunicarea directã. Cu alte cuvinte, în comunicareadirectã, emiþãtorul nu transmite numai mesajul ca atare ci ºi,la nivel nonverbal, condiþiile în care emite respectivulmesaj: intonaþia, mimica, gestica, postura etc. Sunt elementecare însoþesc mesajul ºi îl contextualizeazã, nu odatã chiar îndetrimentul emiþãtorului, ca în cazul actelor ratate, cândmesajul poate fi interpretat de receptor într-o manierãnedoritã de emiþãtor dar care corespunde contextuluiproducerii acestuia.

Desigur, cã psihanaliza a dezvoltat tehnici extrem desubtile care permit decriptarea „ºtersãturilor”, a „sincopelor”,„tãcerilor” etc. dintr-un text, dar absenþa cadrului comu-nicãrii directe introduc un grad foarte mare de arbitrariu înacceptarea unei interpretãri. De aceea, psihanaliza privi-legiazã comunicarea directã ca mijloc interpretativ ºiterapeutic în raport cu cea indirectã.

Credem, totuºi, cã alãturarea comunicãrii virtuale for-melor de comunicare indirectã este cumva abuzivã, deoareceexistã elemente importante care o situeazã mai curândundeva între aceste douã tipuri de comunicare. Fiind vorbade un spaþiu virtual, chiar virtual acesta este totuºi un spaþiu,adicã o formã de comuniune a celor doi actanþi. Tipul acestade comunicare trebuie apropiat de cel pe care îl experimen-tãm în comunicarea telefonicã, de exemplu, în care existã o

formã de coabitare, audio, a interlocutorilor. Nu putem vorbidespre comunicarea telefonicã ca aparþinând nici comun-icãrii directe, pentru cã lipseºte contactul vizual, dar nicicomunicãrii indirecte, pentru cã existã acest „contact” fonic.Deºi în cazul nostru nu existã acest element material, existãcel virtual.

Mai mult, motivaþia principalã a celor care participã laaceste discuþii virtuale este nevoia lor de a comunica direct,de a-ºi confrunta opiniile cu opiniile celorlalþi. În cazulcomunicãrii indirecte, avem de-a face cu structuri de comu-nicare ritualizate, cu stiluri de comunicare instituþionalizate(stilul epistolar, eseul etc.), care, e adevãrat apar ºi la nivelulcomunicãrii virtuale. Dar, ceea ce sare în ochi ºi a provocatºi provoacã în continuare nemulþumirea multor critici aiforumurilor, este caracterul direct, nereflectat, al multorintervenþii.

Avem de-a face aici, cred, cu o relaþie extrem de subtilãîntre anonimitate ºi directeþea mesajului: ca ºi în „agora” dinCiºmigiu, de exemplu, interlocutorii sunt anonimi înmajoritate, persoane care nu se cunosc, dar care intrã îndialog pentru cã doresc sã-ºi comunice ideile, credinþele,stãrile de spirit etc. Anonimitatea nu este, în astfel de cazuriun dezavantataj, ci un avantaj care-þi permite sã verbalizeziidei, credinþe, afecte, pe care,altfel, ai prefera sã le pãstrezipentru tine. Putem spune, deci, cã eul care se exprimã încomunicarea virtualã nu este unul „artificial”, construit într-o reþea comunicaþionalã predeterminatã social ºi cultural, cieul „virtual” al comunicatorului, adicã acea parte din el care,în situaþii de comunicare directã ºi/sau indirectã, nu semanifestã din raþiuni care þin de stractura predeterminatã aformelor de comunicare unanim acceptate de societatea încauzã.

Revenind la cazul nostru, mulþi forumiºti recunosc cãargumentele lor sunt rasiste, dar îºi asumã acest lucru, deºirecunosc cã rasismul este o atitudine public blamabilã. Încadrul unei comunicãri directe, în care partenerii se cunosc,astfel de mãrturisiri ar bloca pur ºi simplu dialogul, deoarecear distruge chiar condiþiile comunicãrii. Comunicareadirectã presupune o anumitã comuniune nu numai fizicã(spaþio-temporalã), ci ºi intelectualã a interlocutorilor: decla-raþiile antagoniste rup pur ºi simplu aceastã comuniune, ceeace provoacã... tãcerea: în faþa unei opinii categorice ºiexclusiviste, orice dialog devine inutil. Interlocutorul esteexclus intelectual ºi, în consecinþã, fizic din situaþia decomunicare.21

În cazul comunicãrii virtuale, posibilitatea unei astfel derupturi este mult diminuatã tocmai de distanþa asiguratoare(reciprocã) a anonimitãþii: pericolul, dacã existã, este unulpur virtual ºi nu unul real. Pentru toþi participanþii la acesteforme de comunicare existã conºtiinþa simulacrului pe care-lpresupune ea: acest lucru face ca, chiar dacã nu odatãlimbajul nu este unul al ideilor argumentate, disputa sã fiereceptatã, în primul rând ca una de idei.

Aceastã structurã nu este însã una stabilã: comunicareavirtualã oscileazã în permanenþã între cele douã forme decomunicare directã ºi indirectã, în funcþie de motivaþiaindividualã a actanþilor. Când predominã motivaþia creãrii

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

46

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee unor raporturi de comunicare directã, existã tendinþa cãutãriiºi stabilirii unor raporturi de comunicare cu anumiþiforumiºti, cu alte cuvinte dorinþa de a transforma aceastãadresare impersonalã într-una personalizatã. Astfel, mulþiforumiºti, solicitã intervenþia unui anumit forumist cu careau discutat anterior. O altã tendinþã interesantã, care poate fiasociatã acestei motivaþii, este aceea de migrare aforumiºtilor de pe site-urile ziarelor, mult prea impersonale,pe blogurile unor ziariºti. În acest caz se poate observa nunumai manifestarea dorinþei de a intra într-un dialog directcu ziaristul în cauzã (este cazul, de exemplu, cu blogul luiIoan T. Morar) ci ºi cu alþi forumiºti care împãrtãºesc aceiaºistimã faþã de jurnalistul în cauzã. Se poate observa cã, spredeosebire de comunicarea de pe site-ul Cotidianul.ro, careeste destul de „virtualizatã”22, în comunicarea de pe blog,forumiºtii fac apel la elemente care permit identificareaeului lor real legate de preocupãri, idei etc. care þin de ceeace sunt ei ºi mai puþin de ceea ce cred ei.23 Este remarcabil,de asemenea, faptul cã în timp ce pe paginile ziaruluiforumiºtii se plâng de tentativele administratorului de a lecenzura mesajele, pe blogurile jurnaliºtilor, forumiºtii ceraplicarea unei astfel de cenzuri ºi chiar interzicereaaccesului pentru un anumit forumist. Aceasta înseamnã cã,pentru ei, ziarul ºi blogul joacã roluri diferite: în timp ceprimul trebuie sã fie un loc de liberã exprimare (chiar ºi aunor idei extreme sau în forme extreme), blogul înseamnãadoptarea unor reguli stricte de comunicare dictate deapropierea dintre jurnalist ºi forumiºti. Din aceastãperspectivã este semnificativ faptul cã cei care posteazã pebloguri nu mai posteazã pe site-ul ziarului, ceea ce adeterminat o scãdere apreciabilã a postãrilor, chiar dacãpostãrile de pe blog indicã faptul cã forumistul a cititarticolele din ziar. Asistãm, astfel, la coagularea unorcomunitãþi virtuale stabile (cu un anumit grad de exclu-sivism) în jurul unui anumit blog, adicã al unui anumitjurnalist (I. T. Morar sau Eugen Istodor sau altul).

S-ar pãrea cã blogurile vor „fura” cititorii ziarului, dar sãnu ne lãsãm înºelaþi de aparenþe: blogul acþioneazã încompletarea ziarului, menþinând cititorul în „plasa”brandului chiar ºi atunci când evenimentele nu-l incitã lacomentariu. Ori de câte ori se va produce un eveniment careva genera un discurs al jurnalistului-bloger, el va activareacþia promptã – pe site-ul ziarului sau pe blog – aforumistului fidel.

Din perspectiva analizei discursului politic, putemafirma, cred, cã asistãm la crearea unei „societãþi civilevirtuale” care poate deveni un factor de consolidare ºidezvoltare a celei reale.

IV. Concluzii

În finalul acestei analize, putem remarca câtevaconstante care ne fac sã fim optimiºti în ceea ce priveºtevaloarea politicã a tuturor acestor intervenþii. Este vorba, înprimul rând, de o acomodare a unui public cultivat ºi educatîntr-o culturã de tip totalitar, antidemocratic cu un climatnou, democratic, al schimbului de idei, al confruntãrii ºi

examinãrii critice, a conºtientizãrii faptului cã solidaritãþilede tip vechi (naþionalismul, elitismul etc.) trebuie înlocuitede dezvoltarea unui spirit civic critic. Nu trebuie sã ne speriefaptul cã mulþi forumiºti vehiculeazã idei într-o contradicþieevidentã cu o societate democraticã, liberalã, tolerantã ºimulticulturalã24: majoritatea acestor idei extreme sunt fieignorate de ceilalþi forumiºti, fie dezbãtute ºi amendate, nuodatã substanþial. Discursul apodictic, moºtenire culturalã aeducaþiei totalitare, este înlocuit de o analizã criticã, deconºtientizarea faptului cã soluþiile se bazeazã pe înþelegereºi pe ascultarea celuilalt. Chiar ºi gestul de a supuneexaminãrii colective a acestor idei, aratã cã ºi cei care lesusþin vor ca ele sã fie discutate, deci este un început dedialog public care se poate transforma într-un mijloc deconstruire a unui consens pe baze raþional-discursive.

Un alt element pozitiv, este chiar interesul dovedit deforumiºti pentru aceastã temã, faptul cã ei nu se rezumã la acãuta vinovaþi la nivelul factorului politic, deci la aconsidera tema drept una „instituþionalã”25, ci o gândesc dinperspectiva unui cetãþean activ, care are dreptul ºi obligaþiade a nu rãmâne pasiv, ci de a discuta ºi cãuta soluþiiîmpreunã cu ceilalþi. Putem vorbi, astfel, de constituirea uneiadevãrate „societãþi civile virtuale” cu un impact deosebitatât asupra implicãrii politice a fiecãrui cetãþean, cât ºi camijloc de presiune asupra mass-mediei ºi a instituþiilorsocial-politice.

Anexe

Anexa ILista articolelor publicate de „Cotidianul”

1. Cioroianu: Nu toþi romii sunt delincvenþi ºi nu toþi românii din Italia sunt romi 19.mar.082. Cazul Mailat – de la crimã la crizã 21.feb.083. Martor-cheie în procesul lui Mailat,identificat la Avrig 12.feb.084. Berlusconi nu vrea o Italie a imigranþilor 07.feb.085. Românii din Italia se declarã deranjaþi de conaþionalii romi 18.ian.086. Italia renunþã la decretul expulzãrilor 20.dec.077. Avocatul lui Mailat: vor fi surprize în anchetã 04.dec.078. Peninsula europeanã 16.nov.079. Român înjunghiat de italieni la Roma 27.nov.0710. Mailat a relansat campania 15.nov.0711. Editorial – Da, Cioroianu e un cioroi rasist! 13.nov.0712. Spania a negociat cu Italia evitarea unui exod de români 10.nov.0713. Tãriceanu ºi masca lui Argint 10.nov.0714. Tãriceanu, primit cu rãcealã la Roma 08.nov.0715. Cucurigu, române! 07.nov.0716. Eurocandidaþii români cred cã dreptatea trebuie cãutatã la Bruxelles 06.nov.0717. Invitaþie la pogrom? 06.nov.0718. Uraganul românesc Mailat ºi guvernul european Tãriceanu 06.nov.0719. Realitatea TV, exemplu în presa italianã 05.nov.07

Jurnalism ºi com


47

mm mmee eedd dd


20. Decretul italienilor are fisuri 05.nov.0721. Nu mã simt vinovat! 05.nov.0722. Italia a început expulzãrile românilorpericuloºi 03.nov.0723. „Infractorii români par sã se fi transferat cu toþii în Italia” 03.nov.0724. Presa italianã, despre crima comisã de Mailat ºi replica autoritãþilor din Peninsulã 03.nov.0725. Români Criss acuzã: o campanie de presã „pe tiparul Holocaustului” 03.nov.0726. „Din pãcate, facem prima paginã a ziarelorºi primele titluri ale telejurnalului” 03.nov.0727. „Românii ne-au masacrat, au depãºit mult încruzime alte etnii. Basta! Întoarceþi-vã acasã”Interviu cu Alessandra Mussolini 02.nov.0728. Români din Italia, vã simþiþi ameninþaþi? 02.nov.0729. Italia ne urãºte 02.nov.07

Anexa IIStatistica pe luni a articolelor publicate

Luna Numãr articole Numãr postãriNoiembrie 22 (76%1) 739 (98%)Decembrie 2 0Ianuarie 1 6Februarie 3 9Martie 1 0

Anexa IIISituaþia postãrilor forumiºtilor

numãr articole data apariþiei numãr postãri1 19.mar.08 01 21.feb.08 11 12.feb.08 01 07.feb.08 81 18.ian.08 61 20.dec.07 01 04.dec.07 01 16.nov.07 61 27.nov.07 21 15.nov.07 91 13.nov.07 892 10.nov.07 391 08.nov.07 561 07.nov.07 83 06.nov.07 793 05.nov.07 175 03.nov.07 1003 02.nov.07 334

total = 29 754

Abstract

The main purpose of this essay is to analyze how, in vir-tual communication, is expressed the impact of the new jour-

nalistic medias and, especially, howinformation is „translated” andexpressed by the reader in his rep-resentation about the event. I apply,for this reason, the rules of dis-course analysis which I think is themost adapted mean for this case. Iutilize, also, some sociological-sta-tistical methods, because my objectis a set of journalistic articles andprivate interventions occasioned bya crime that has committed in Italyby a Romanian citizen, R.N. Mailat,in November 2007, in Italy andpublished by electronic version ofthe Romanian journal „Cotidianul”,between November 2007 - March2008. The other reason of thispaper is to underline the impor-tance of the “virtual community” inconsolidating the Romanian civilsociety and the importance of the

“virtual civil society” for this process. I analyze, also, theimportance of virtual anonymity for the virtual sociability.

Keywords: media, internet, virtual civil society, analyse.

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

48

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee

Note:

1. Articol care, inexplicabil, nu a produs decât uncomentariu, într-un fel, lãmuritor, un laconic „nici eu”.Ambele exprimã nevoia de a controla teama provocatã deaceastã „agresiune” simbolicã ºi de a nega sentimentul deculpabilitate presupus.

2 . Este vorba mai ales de cei care posteazã în mod curentpe site, nu de ocazionali.

3 . În sensul originar de „sistem coerent de idei”, cu altecuvinte de reprezentare („imagine”) a realitãþii.

4 . Ion Antonescu este evocat, de mai multe ori, ca fiindcel care a încercat sã „rezolve problema þigãneascã”.

5. Jan Blommaert, Chris Bulcaen, Critical DiscourseAnalysis, Annual Review of Anthropology, 2000,vol. 29, p. 3.

6. Jonathan Potter, Margeret Wetherell: “Discourse andSocial Psychology,” London: Sage, 1987.

7. O prezentare detaliatã ar ocupa un spaþiu care ar depãºicu mult economia unui studiu. Sper cã o voi face altãdatã saucã o vor face ºi alþi autori preocupaþi de acest subiect.

8. Prin „colocvial”, înþelegem intervenþiile destinatealtor forumiºti, dialogul direct cu aceºtia.

9. Existã un forumist care trimite obsedant acelaºi apelde a „citi Bliblia” pentru a înþelege faptul.

10. Uniunea Europeanã este prezentatã ca o structurãdominatã autoritar de câteva state care ar avea intenþii ostileRomâniei ºi nu ar dori prezenþa acesteia în cadrul ei.

11. Este vorba de concepte cu conotaþie naþionalistã: „Popo-rul român”, „românul”, „þiganul”, „italianul”, „europeanul”.

12. Se invocã idelogii de tipul naþionalismului.

13. Unii dintre ei adoptã ºi unlimbaj paraºtiinþific.

14. Ironia este foarte des utilizatãmai ales pentru a submina argumentele.

15. Este vorba de Romani Criss,care este criticatã pentru ineficienþãºi discurs demagogic.

16. Folosesc termenul cu sensulpe care i-l acordã Bourdieu, ca stra-tegie discursivã de a evita tocmaiposibilitatea etichetãrii.

17. Numele unui om de afacericraiovean arestat pentru infracþiunifiscale.

18. Conþinutul postãrii este urmã-torul: „Sunt Sorin Ovidiu Vintu, res-pectatul oligarh prezidential de foartebine, sponsorul Presedentiei ºi al gene-ratiei neexpirate ºi jupanul prezenteipublicatii pentru cititori de elita.Doresc sa-i felicit pe argatii mei maipuþin cunoscuti: Ady Dutulescu, DanutLuca ºi Dianuty Lazar pentru acestsubtil articol, care respecta intocmaiindicatiile primite de la mine.”

19. Este, probabil, o strategie asite-ului prin care se urmãreºte con-

solidarea relaþiei de comunicare cu forumistul, încurajareaacestuia de a vizita regulat site-ul ºi de a-ºi exprima opinia.

20. Apelativul corespunde atât nickaname-lui, ManuelaVulpe, cât ºi conþinutului mesajului, deosebit de ironic laadresa autorului: „un articol magistral, ca de obicei!

Nu degeaba stai în apartamentul ãla de 10 mii de coco pelunã, se vede cã te inspirã. Dupã cum bine se vede, pre-ocupãrile tale sunt ancorate în actualitatea româneascã deultima orã! (...)

Hai pa, armãsar erudit!”21. Comunicarea indirectã este mai adaptatã, în anumite

cazuri, la un asemenea scop, vezi cazul scrisorilor dedespãrþire: o despãrþire în direct, este mult mai dureroasã,pentru ambii parteneri, decât una în scris. Absenþacontactului direct cu celãlalt face ruptura mai suportabilãpentru ambii.

22. Adicã elementele „materiale” care ar putea duce laidentificarea eului real al forumistului sunt obnubilate.

23. Am întâlnit, de exemplu, tentative de a folosicomunicarea virtualã ca un mijloc de a trece la celãlalt nivel,al comunicãrii directe.

24. Naþionalismul, xenofobia, rasismul, elitismul, dis-criminarea, excepþionalismul etnic sau cultural, fundamen-talismul religios.

25. În perioadele totalitare, „agora” româneascã se ocupanumai de „politcã externã”, adicã de evenimentele politiceinternaþionale, statul totalitar confiscând complet orice pro-blematicã cu semnificaþie internã.

Jurnalism ºi com


49

mm mmee eedd dd


4. Ce ar trebui sã ºtie, de fapt, viitorii imigranþi;ordinele profesionale

Deºi potrivit legii, emigreazã doar persoanele perfectsãnãtoase, imigranþii ar trebui sã ºtie care este situaþia asi-gurãrilor medicale oferite de statul canadian. Din 2001, toateprovinciile canadiene au introdus o mãsurã discriminatoriepentru imigranþii independenþi: au drept la asigurarea medi-calã publicã abia dupã trei luni de la sosirea lor în Canada,cu excepþia unor þãri (Franþa, Portugalia, Grecia, Norvegiaetc.) care au acorduri încheiate cu Québecul pentru cacetãþenii lor sã se bucure imediat de asigurare. Imigranþii,având de înfruntat ºi dificultãþile acomodãrii cu noua lorpatrie, în goanã dupã un loc de muncã, pot avea surprizaneplãcutã de a fi nevoiþi sã achite note de platã usturãtoareîn cazul unor accidente sau pentru intervenþii chirurgicale deurgenþã. Mai multe organisme aflate în serviciul imigranþi-lor cer abolirea acestei mãsuri ºi semnaleazã Parlamentuluicâteva cazuri-limitã: un copil marocan suferã o operaþie deapendicitã, costul fiind de 18.675 $, iar pãrinþii unui copilfilipinez, suferind de insuficienþã renalã, au de plãtit camaceeaºi sumã. Sigur, fiecare poate plãti o asigurare privatãlunarã de 90 $, dacã are de unde. De asemenea, de câte ori opersoanã îºi schimbã serviciul ºi acest lucru se întâmplãfoarte frecvent, nu are asigurare timp de 3-6 luni, în funcþiede politica angajatorului.

Cel mai important lucru însã pe care ar trebui sã-l ºtie unimigrant economic, în special, este în ce condiþii poate sã-ºipractice meseria, în scopul obþinerii unui job în concordanþãcu pregãtirea sa din þara de origine. Imigrantul ar trebui sãºtie foarte clar, chiar înainte de a imigra, ce anume îºi doreºteºi ce sacrificii poate face în acest scop, ºi, în primul rând,dacã doreºte prin echivalarea diplomei sale (contra cost) sãpractice o profesiune reglementatã sau o profesiunenereglementatã. Din pãcate, aceste lucruri le aflã abia dupãce a ajuns în Canada. Profesiunile reglementate suntcontrolate de legile provinciale ºi administrate de cãtre oasociaþie sau de un ordin profesional, care dau dreptul de aobþine un permis de practicã, chiar fãrã a avea o diplomãuniversitarã. Perioada de evaluare a studiilor poate durachiar un an sau doi ºi costã bani. Dupã primirea rãspunsului,majoritatea solicitanþilor se vede pusã în situaþia de a-ºi reluaparþial sau chiar în întregime studiile; se dau ºi teste delimbã. Stagiile practice obligatorii, precum ºi programulextrem de încãrcat al studiilor fac imposibilã, în general,existenþa unui job de supravieþuire. Imigrantul poate recurgetotuºi la credite bancare care se acordã cu mare generozitate.În profesiunile nereglementate se cere un anumit nivel decompetenþã ºi ceva experienþã în muncã, instituþia care îlangajeazã având libertatea sã decidã în ce mãsurã candidatulcorespunde nevoilor sale, în principiu, potrivit CV ºi dupãun interviu.

În Québec, ordinele profesionale s-au înfiinþat încã dinsecolul al XIX-lea, dupã cum ne informeazã primul numãrdin Zigzag (2005); erau asociaþii menite sã apere reputaþiaprofesionalã a specialiºtilor din diferite domenii de activita-te. Funcþionând într-un cadru juridic neadecvat, ordineleprofesionale se înmulþesc haotic; abia în 1973, guvernuladoptã Codul profesiilor, prin care se creeazã 41 de ordineprofesionale ºi douã tipuri de profesii (21 de profesii cuexercitare exclusivã ºi 20 de profesii cu titlu rezervat), fieca-re ordin având dreptul sã-ºi alcãtuiascã propriile sale regula-mente. Membrii ordinelor ce includ profesiunile cu exercitareexclusivã deþin monopolul de exercitare a profesiei respec-tive. Aceste profesii sunt urmãtoarele: avocat, notar, medic,farmacist, agronom, arhitect, inginer forestier, chimist,contabil agreat, infirmier etc. În profesiunile cu titlu rezer-vat, orice persoanã, membrã sau nemembrã a vreunui ordin,poate desfãºura o activitate reglementatã de ordin pe bazaunui permis special care îi atestã competenþele. Aceste pro-fesii sunt: contabil general licenþiat, muncitor social, psiho-log, urbanist, tehnician dentar, logoped, infirmier auxiliar,traducãtor sau interpret etc. Existã ºi o echivalare prin conti-nuarea studiilor colegiale sau universitare, însã doar insti-tuþiile de învãþãmânt respective sunt abilitate cu aceastãechivalare care poate fi diferitã de cea fãcutã de ordineleprofesionale. Echivalarea universitarã dã posibilitateadobândirii unei diplome de baccalauréat (echivalentuldiplomei de licenþã din România), care faciliteazã obþinereaunui permis de practicã.

Ici ºi acolo apar articole despre adevãrata situaþie profe-sionalã a imigranþilor ºi tot mai multe dezvãluiri pe foru-muri. În aceste dezvãluiri, guvernul canadian, care de anibuni a favorizat imigranþii cu studii superioare, plângându-se de penuria de specialiºti, este acuzat în primul rând deduplicitate, de ascunderea adevãrului, distrugând destinele azeci de mii de imigranþi. Despre aceºti „mari dezamãgiþi aivisului canadian” este vorba ºi într-un articol publicat deClifford Krauss în The New-York Times, preluat apoi deCourrier International (30 iunie 2005) ºi republicat în rezu-mat în ziarul 7Plus (25 iulie 2005). Relatarea lui Cl. Kraussse referã ºi la Vancouver, unul dintre cele mai prospere oraºecanadiene. Sunt invocate studii statistice, cercetãri sociolo-gice, opinii ale unor apãrãtori ai drepturilor imigranþilor.Concluzia: perspectivele de angajare ºi de venituri ale imi-granþilor se deterioreazã continuu. Nu acesta este scenariulpromis de Canada imigranþilor cu studii superioare, care îºiirosesc viaþa acceptând slujbe mãrunte pentru care ar fi nece-sarã cel mult ºcoala secundarã. În timp ce þãrile confruntatecu „fuga creierelor” protesteazã pe lângã autoritãþile cana-diene, imigranþii cei mai calificaþi (adicã jumãtate din ceicare aleg Canada) sfârºesc ca ºoferi de taxi sau de camion,muncesc în uzine ori ca paznici, unica lor consolare fiind

Destinul imigranþilor canadieni în mass-media (II)

Hilda HENCZ, profesor, Bucureºti

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

50

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee speranþa cã oferã alte perspective doar copiilor lor. Tot maimulþi imigranþi nu fac decât sã supravieþuiascã din indemni-zaþia de ºomaj ºi cu ajutorul social ºi tot mai mulþi se întorcîn þara de origine sau emigreazã în SUA. „Cei mai mobililucrãtori din lume se revarsã în Canada ºi se trezesc parali-zaþi”, susþine Faviola Fernandez, profesoarã în Singapore,dupã ce a pãrãsit Canada, renunþând la echivalarea diplomeisale, atât de complicatã ºi descurajatoare este procedura. ºialþi specialiºti observã barierele pe care organizaþiile profe-sionale canadiene le pun în calea echivalãrii diplomelor.Autorul articolului îºi ilustreazã relatarea cu prezentarea adouã destine eºuate de imigranþi intelectuali care au trimissute de CV pentru angajare: un indian de 55 de ani, specia-list în ecologie, cu doctorat în Germania, fost profesor la ouniversitate americanã, precum ºi un medic ginecolog egip-tean, în ºomaj de un an, unul din cei 1200 de candidaþi lacele 200 de locuri oferite medicilor strãini de cãtre provinciaOntario. Se pare cã aceastã situaþie îºi are explicaþia ºi în dis-criminarea ascunsã din Canada: cetãþenii canadieni get-beget au prioritate la angajare.

Despre discriminare în gãsirea unui job este vorba ºi înstudiul lui Leslie Cheung de la Universitatea Simon-Fraserdin Columbia Britanicã (februarie 2006). Autoarea sem-naleazã cã nivelul de instrucþie a minoritãþii vizibile nãscuteîn Canada este superior celui al imigranþilor ºi al albilornãscuþi în Canada. În 2000, salariul mediu anual alminoritãþii vizibile (arabi, asiatici, negri ºi latino-americani)era cu 3.000 $ mai mic decât al imigranþilor ºi cu 8.000 $ maimic decât al albilor nãscuþi în Canada ºi aceastã diferenþãpare sã se accentueze. Rata ºomajului la cele trei grupestudiate era de 10,7, respectiv 9,1 ºi 7,1%. Mai favorizaþisunt canadienii cu descendenþã japonezã sau filipinezã. Deºiminoritãþile nãscute în Canada, având vârste cuprinse întrevârsta de 25-44 de ani, au procentajul cel mai ridicat depregãtire universitarã (37,5%), ei îngroaºã cohorta celor cuslujbe temporare, precare sau cu timp parþial.

Consecinþele „batjocurii recunoaºterii diplomelor” suntprezentate ºi în gazeta Românii din Québec (nr. 10, 2005),singura publicaþie româneascã din provincie care criticã fãþiºpolitica duplicitarã a autoritãþilor faþã de imigranþi. Poate cãdin aceastã cauzã, din revistã n-au apãrut decât 10 numere.De duplicitate este acuzatã în mod direct fostul ministrul alImigraþiei, Michelle Courchesne: la doi ani de la investiturãdeclarã cã s-ar pãrea cã imigranþii sunt obligaþi sã-ºi reiastudiile ºi promite cã va cerceta situaþia. Cele mai multeopreliºti sunt puse de cãtre provincia Québec. Astfel, pentrua primi un permis de predare, unui profesor imigrant i secere sã se înscrie într-un program (de regulã baccalauréat,cu durata de 3 ani, timp plin), deoarece îi lipsesc 45 de orede psihopedagogie (din cele 450 cerute de provincie), întimp ce în Ontario, la Universitatea bilingvã din Ottawa, i secere doar refacerea ultimului an de studiu. Aºa ajunge oprofesoarã de pian sã fie cameristã, un inginer silvic spalãvase ºi vinde clãtite ºi imigranþii nu pot sã înþeleagã de ce aufost chemaþi de guvernul Québecului, când „vedem înfiecare zi cã, de fapt, nu aveau nevoie de noi. Pur ºi simpluîºi bat joc de noi. Ei n-au nevoie de intelectuali aici, ci de

muncitori”. Acelaºi lucru îl constatã ºi o graficianãmexicanã: „N-am costat nici un dolar statul québechez ºioamenii din Québec. Nu suntem hoþi de joburi. Ar trebuiprofitat de noi”. Adevãrul este, constatã autorul, cãuniversitãþile se aflã în cãutare disperatã de bani, deci destudenþi ºi, dacã se poate, pentru cât mai mulþi ani: „A-i cereunui arhitect, unui profesor sau unui medic sã facã încã treisau patru ani de studiu e fãrã umbrã de îndoialã oadevãratã batjocurã”.

Cotidianul Métro (9 dec. 2004) prezintã profesioniºtiiaflaþi pe treapta cea mai de jos a scalei salariale (Des profes-sionels au pied de l’echelle). Se recunoaºte faptul cã politi-ca de imigraþie a Canadei, deºi favorizeazã pe cei cu studiisuperioare, prea puþini dintre ei lucreazã în domeniul lor despecialitate, astfel cã este un lucru obiºnuit sã întâlneºti ingi-neri algerieni sau agronomi haitieni ca ºoferi de taxi sauinformaticieni ºi biochimiºti ca recepþioneri. În 2001, 46%din imigranþii având vârste cuprinse între 25-44 de ani, sosiþiîn Canada între 1996-2000, erau licenþiaþi, dar sub 20%ocupã o slujbã potrivit pregãtirii lor. Imigranþii aleg Canadatocmai pentru a-ºi pune în valoare cunoºtinþele ºi talentul; înciuda unui CV impresionant, a experienþei canadiene înmuncã, a stabilirii unei reþele de contact, ei rãmân fãrã job,deoarece studiile nu le sunt recunoscute. Pentru ingineri,medici sau avocaþi este o adevãratã provocare sã reuºeascãsã facã faþã unor serii întregi de examene ºi sã fie primiþi înordinele profesionale. Ca toþi tinerii, ei trebuie sã porneascãde la bazã, oferindu-li-se joburi precare.

Gãsim ºi alte exemple de obþinere a unui job: ofranþuzoaicã cu studii superioare la Lyon, obþine repede unstagiu la Primãria oraºului, apoi o slujbã permanentã, stu-diile sale fiind recunoscute (Québecul recunoaºte diplomeledin Franþa ºi Belgia). A avut noroc, spre deosebire de o altãfranþuzoaicã, licenþiatã a unei mari ºcoli de comerþ dinFranþa, cu o excelentã experienþã în muncã, care n-a reuºitsa-ºi gãseascã de lucru în domeniul ei de pregãtire ºiintenþioneazã sã se repatrieze. Un alt exemplu, este al unuiarhitect columbian, emigrat de trei ani ºi jumãtate. Diplomasa de arhitect n-a fost recunoscutã, din aceastã cauzã s-aorientat spre un masterat în amenajare teritorialã; avânddreptul sã participe la o campanie de recrutare a personaluluiîn funcþii publice, acum are o slujbã. Ce reproºeazã elautoritãþilor din provincia Québec: publicitatea mincinoasãfãcutã în strãinãtate de cãtre provincia Québec: „Veniþi lanoi! Avem nevoie de ingineri, arhitecþi ºi medici”; ajungândacolo, ordinele profesionale le închid uºa în nas.

Un studiu realizat pe 1636 de imigranþi în cãutare delucru între anii 1999-2002, publicat în buletinul organizaþieiObjectif Québec (2006), se adaugã criticilor la adresa oficia-litãþilor québecheze faþã de imigranþii cu studii superioare:75% dintre ei ocupã un loc de muncã sub calificarea lor ºi20% dintre ei sunt sortiþi sã devinã muncitori necalificaþi. S-aconstatat cã un imigrant din doi obþine un job dacã este deorigine europeanã, 1/3 dacã este maghrebian sau african ºi41% dacã provine din Asia sau America Latinã. Cauzele:lipsa pregãtirii, deficienþele de instrucþie ºi discriminarea.Autoritãþile nu au înþeles cã imigranþii nu sunt o problemã,

Jurnalism ºi com


51

mm mmee eedd dd


ci un atu economic pentru regiune, iar discriminarea la caresunt supuºi întineazã nu doar individul care îi cade victimã, ciºi societatea care îl primeºte: „putem înþelege cã societateaquébechezã îºi poate cãuta cele mai strãlucite creiere în lumeaa treia pentru propriile sale nevoi, dar este imoral de a nu fiîn stare sã foloseascã mai bine aceste creiere în momentulîn care se aflã aici. Aceastã risipã de resurse umane este totatât de dãunãtoare ca ºi risipa resurselor naturale”.

Ultimele date statistice, din septembrie 2008, aratã cãrata ºomajului printre imigranþi este de 18,1%, de 3 ori maimare decât la nivelul Canadei ºi de 2 ori mai mare decât înprovincia Québec.

Chiar Alexandru Cetãþeanu subliniazã valoarea unuinume francez în gãsirea unui job mai bun, iar un forumistprecizeazã: „sã fim sinceri, locurile de muncã bune se adre-seazã canadienilor, nu imigranþilor”. În septembrie 2007,Métro a relatat cazul unui arab care n-a reuºit sã-ºi gãseascãun job pânã nu ºi-a schimbat numele; ºi n-a ales orice nume,ci numele de Trembley, nume unei renumite familie québe-cheze din care provine ºi primarul actual al Montréalului.Arabul a dat în judecatã autoritãþile pentru discriminare ºi afost despãgubit cu 15.000 $.

Ce oferã însã Québecul cu generozitate imigranþilor încãdin 2002 prin Ministerul Imigraþiei ºi ComunitãþilorCulturale? Diplome de bienvenue, dupã cum aflãm dinPagini româneºti (25 martie 2006). Într-un interviu luat cuaceastã ocazie, ministrul Lise Thériault recunoaºte însã cãguvernul n-a fãcut o corelaþie între pregãtirea superioarãcerutã imigranþilor ºi recunoaºterea diplomelor, dar pe viitorse încearcã realizarea unor grile mai bune de echivalare ast-fel încât imigranþii sã-ºi poatã exercita meseriile pentru cares-au pregãtit în þara de origine. Pãrerea participanþilor româ-ni nu este însã la fel de optimistã. În primul rând se plâng deproasta informare avutã înainte de imigrare: „ziceau cã secautã oameni cu studii superioare, când de fapt, au nevoiede braþe de muncã”; „echivalarea ministerului nu e sufi-cientã ca sã poþi intra în câmpul muncii”. O învãþãtoareobservã cã n-are nicio ºansã de a-ºi practica meseria ºi vaurma, probabil, niºte cursuri pentru a se putea angaja la ogrãdiniþã (garderie); abia când bãiatul ei a avut probleme desãnãtate ºi-a dat seama cã în Québec multe lucruri nu mergbine. Soþul ei este inginer, dar intrarea în Ordin presupunetimp ºi bani; va face, poate, un curs de muncitor calificat. Edrept cã este ceva mai bine decât în þarã, unde lucrurile sevor schimba abia în 10-20 de ani; atunci s-ar putea sã seîntoarcã: „Oricum n-am de gând sã-mi petrec aici tot restulvieþii. Pentru mine, Québecul e o mare dezamãgire”.

O ºansã de a afla adevãrul ar fi în ziarele româneºti dinCanada; ele sunt chiar prea multe, dar ºi prea sãrace îninformaþii utile, cenzurate ºi invadate de publicitate, ocolindcu grijã aspectele vitale ale procesului de integrare. Totuºi aupublicat câteva informaþii preþioase despre condiþiile în carese pot practica diverse meserii. Doar cã este o problemã: ceidin România nu ºtiu nimic despre existenþa lor, iar cei dinCanada, practic, nu mai au nevoie de aceste informaþii.

O referire explicitã la îngrãdirea libertãþii de expresieapare în Pagini româneºti (ed. 1, febr. 2005), pe marginea

realizãrii emisiunilor TV în limba românã, de pe CanalHorizon Global din Montréal. Autorul articolului, GeorgeSava, atrage atenþia asupra situaþiei ingrate în care se aflãrealizatorul acestei emisiuni: formatul emisiunii este decisde conducerea CH Global; aceasta interzice abordareasubiectelor din realitatea canadianã sau româneascã recentã,inclusiv subiecte politice sau sportive, reportajele, divertis-mentul, filmãrile din afara studioului, de fapt orice ar repre-zenta „viaþa comunitãþii”; emisiunea devine astfel anostã, cudoi invitaþi ºi o rubricã culturalã. Conducerea postuluidoreºte atragerea de publicitate, lucru destul de dificil dincauza emisiunilor plictisitoare.

Presa româneascã montréalezã nu prezintã, în general,destine eºuate, ci doar realizãri, chiar dacã din unele inter-viuri rãzbat ecouri ale dificultãþilor pe care le întâmpinã imi-grantul cãruia nu i se recunoaºte nimic din experienþa sa pro-fesionalã din þara de origine. Un astfel de exemplu ar fiViorel Gaiþã, cunoscutul realizator de emisiuni umoristice lamai multe televiziuni din România; sosit la Montréal, îºigãseºte un job în domeniul serviciilor, ca vânzãtor de celularesau în goanã dupã abonaþi la internet ºi cablu, deºi întretimp, obþinuse o diplomã la Universitatea Concordia dinMontréal. Angajat la emisiunea în limba românã de peCanal Horizon, pierde acest post dupã douã luni, prin des-fiinþarea emisiunii (Românii din Québec, nr. 9, 2004).

5. Posibilitatea practicãrii diverselor meserii de cãtreimigraþi.

Câteva articole din gazetele româneºti din Montreal pre-zintã pas cu pas cum se poate practica meseria doritã: cea demedic uman sau veterinar, asistent medical ºi profesor;existã câteva referiri ºi la ingineri. Despre practicarea mese-riei de medic vorbise chiar ºi Alexandru Cetãþeanu în carteasa „Un român în Canada”, în care tinde sã acrediteze iluziaexistenþei unui paradis terestru în Canada. Totuºi, nu trecesub dificultãþile enorme legate de admiterea în Ordinulmedicilor, atât din cauza limitãrii drastice a locurilor pentruimigranþi, a necesitãþii refacerii studiilor, precum ºi a taxelorextrem de mari. Selecþia dosarelor se face pe bazã de CV,urmat de un interviu. În þara libertãþii ºi a democraþiei, seþine cont totuºi de originea numelui pe care îl ai, astfel cã unnume francofon poate sã fie un atu serios în selecþia dosaru-lui. Taxa de admitere la rezidenþã era de 900 $; cei reuºiþiurmeazã cursuri de încã 2 ani pentru a deveni medici defamilie ºi 6 ani pentru alte specialitãþi. Examenul de practicãpentru stomatologi era ºi mai devastator: 10 mii $, bani ce sepierd în cazul nepromovãrii examenului.

Alte douã articole româneºti trateazã acelaºi subiect(Zigzag, nr. 2, 2005). Unul prezintã destinul unui medicstomatolog foarte cunoscut, Claudia Buracu Ciocârlan,prezentã prin reclama sa în toate publicaþiile româneºti dinMontréal. Sositã în Canada în 1995, nu-i sunt recunoscutestudiile, dar reuºeºte sã lucreze ca asistent dentar timp de 3ani. Aceastã practicã din Canada a fost hotãrâtoare înselectarea dosarului pentru refacerea studiilor, ºi nu studiilede specialitate din România. A reluat facultatea de la zero.Legislaþia se schimbã destul de des ºi diferã de la o provincie

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

52

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee la alta; astfel, de ex., în 2005, la examenele de admiterepentru medicii strãini se acordau cam douã locuri pe an, decipot concura ºi 200 de medici pe aceste douã locuri;examenul dureazã 6 ore ºi este de tip grilã din toate materiilepredate în universitatea canadianã. Acum sunt obligatorii doiani de ºcoalã, iar admiterea dureazã o sãptãmânã; examenuleste teoretic ºi practic, precum ºi examen de limbã englezã.Doctoriþa Buracu a fãcut 4 ani de facultate (acum se fac 5)ºi a absolvit-o în 2001. Programul este foarte dur, zilnic întreorele 8-18. Este adevãrat, a învãþat multe lucruri noi desprecare în România nici nu auzise ºi care nici acum nu se aplicã.Deci, refacerea studiilor este justificatã într-un fel, dar nu peo perioadã atât de lungã, ci cu un program scurt, de „punerela zi” cu cerinþele din Canada. ºi încã ceva: „aici nimeni nuajutã pe nimeni, fiecare merge pe cont propriu”, dar meritãefortul. Medicii stomatologi încep cu un salariu mare, decirca 90.000 $/an ºi ajung sã câºtige ºi 250.000 $/an, oadevãratã avere.

Existã ºi alte posibilitãþi de a profesa medicina: venind lastudii de masterat. Medicul generalist, N.T., venitã înCanada în 1993, face un masterat în fiziologie, fiind plãtitãlunar între 1.300-1.500 $. Din 1995 lucreazã ca asistent încercetare, obþinând unul din cele ºapte posturi oferite de uni-versitate medicilor strãini. În 1999 trece examenul de eva-luare al Consiliului medical al Canadei, iar din 2000 reînce-pe cursurile la medicinã, obþinând în 2002 diploma demedic. În 2004 obþine ºi rezidenþa în medicina de familie.Totul a costat foarte multã muncã ºi foarte mulþi bani. Meritãsacrificiul? Meritã, dacã vrei sã practici medicina în Canada.

Cum se echivaleazã diploma de medic în sistemfrancofon? Se depune un dosar care costã între 500-800 $.Urmeazã un concurs de selecþie, apoi se reiau 18 luni defacultate. Existã ºi calea directã, de intrare în rezidenþã, careoferã o specializare, însã abia dupã promovarea examenelorde licenþã ale Consiliului Medical al Canadei. Toateexamenele costã mii de dolari. Fiecare examen, unulteoretic, tip grilã ºi examenul practic costã 4-5.000 $; dacãnu este promovat, se mai adaugã 800-1000 $ pentru fiecaretreaptã. Existã ºi un permis restrictiv pentru medicii dinafara Québecului. Se obþine printr-o evaluare care costã6.000 $. Apoi se susþin examene la Consiliul Medical alCanadei ºi la Colegiul Medicilor din Québec. Permisultrebuie reînnoit anual.

Deºi medicii specialiºti din Québec ajung sã aibã salariifoarte mari comparativ cu alte categori profesionale, ei suntnemulþumiþi, deoarece salariul le este plafonat la 232 mii $,având nivelul cel mai scãzut din Canada, astfel cã seconstatã exodul medicilor spre SUA, ºi nu doar al celor dinprovincie.

Unii medici cred cã îºi pot gãsi de lucru ca asistenþimedicali, dar se înºalã. Deºi meseria de asistentã medicalãeste una foarte cãutatã, imigranþii ajung cu greu sã opractice, deoarece meseria de infirmierã canadianã nu esteechivalentã celei de asistentã medicalã din România, cipresupune o pregãtire superioarã de nivel universitar ºi unbaccalauréat. Condiþia de admitere pentru québechezi esteabsolvirea unui colegiu, iar imigranþii trebuie sã aibã studii

superioare pentru a li se recunoaºte cel puþin un an defacultate. Salarizarea iniþialã este de cca 17 $/h.

ªansele de a profesa aceastã meserie în Canada sunt rela-tate în Pagini româneºti (25 febr. 2006) prin douã cazuridiferite. Un un asistent medical, cu experienþã de 15 ani înRomânia, mãrturiseºte cã sistemul de sãnãtate din Québec l-arevoltat: „Este absurd ce se întâmplã. Se plâng cã nu au per-sonal, dar nici prin cap nu le trece cã poate situaþia s-arrezolva dacã Ordinul infirmierilor ar avea un regulamentmai flexibil… în loc sã profite de aceºti oameni /infirmieriiimigranþi/ în care nu au mare lucru de investit, ei le pun beþeîn roate”. Ar fi dorit sã-ºi echivaleze studiile, ºi nu sã le reiaîncã 2-3 ani la un colegiu; între timp ar fi primit ajutorsocial, dar acei bani nu i-ar fi ajuns nici pentru chirie.Echivalarea dureazã însã între 9 luni ºi un an ºi jumãtate.Dupã depunerea dosarului, urma sã trimitã un formular înþarã ca sã fie completat în francezã ºi englezã la fostele salelocuri de muncã, lucru irealizabil. Atunci ºi-a depus dosarulla Ordinul infirmierilor auxiliari; dupã douã sãptãmâni a datexamen, apoi a fãcut un stagiu de trei luni, stagiu plãtit deCommission scolaire de Montréal ºi a gãsit imediat de lucru.Salariul este mai mic cu 2 $/h faþã de cel al infirmierilor.Tentativele sale de a intra totuºi în Ordinul infirmierilor aueºuat: ar fi trebuit sã mai facã diverse cursuri care trebuiauplãtite; numai dacã ar fi fost pe ajutor social, i le sponsorizaEmploi Québec. Un alt paradox: dacã ai acceptat un jobprost, e greu sã scapi de el ºi Emploi Québec nu te poateajuta dacã nu eºti ºomer. Cursurile care îi lipseau, eraucondiþionate de frecventarea altor cursuri, timp în care nu arfi putut munci. A luat examenul de admitere în Ordinul infir-mierilor din Ottawa, însã permisul sãu pentru provinciaOntario n-a fost acceptat în Québec, deoarece n-avea studiilefãcute în Canada.

Al doilea caz este al unei profesoare de limba francezãdin România care decide sã se reprofileze pentru profesia deinfirmierã. Urmeazã cursuri de 2 ani pentru un obþinereaunui DEC „accelerat”. Programul este alcãtuit din 6 sesiunide cursuri intensive, pentru fiecare sesiune plãtindu-se otaxã de înscriere de 90 $. Cei care sunt pe ajutor social sauºomeri, beneficiazã de un ajutor de la Emploi Québec: li seplãtesc taxele ºi primesc 200 $/lunã pentru transport (cca 60 $)ºi alte cheltuieli. Deoarece avea nevoie de cursuri prealabilede fizicã ºi chimie, a urmat cursurile pentru adulþi, reuºindsã-ºi dea examenele în doar trei luni. Pentru admiterea lacolegiu a dat examene la francezã, englezã ºi matematicã,apoi un interviu. Foarte greu este nu atât nivelul cunoºtinþe-lor, ci ritmul nãucitor al examenelor; jumãtate din cei înscriºiabandonând. Cine pierde un examen obligatoriu este elimi-nat ºi trebuie sã reia toatã sesiunea. Nici nu se pune proble-ma sã-þi iei un job în acest timp. Programul zilnic include 6ore de cursuri, iar în timpul stagiilor, 8 ore pe zi de spital.Urmãtorul pas este intrarea în Ordinul infirmierelor; studiilese pot continua printr-un bacc în ºtiinþe infirmiere. Ce i separe diferit faþã de România? Relaþia cu medicul. Acesta nuprea se aflã în spital; infirmiera trebuie sã-l sune la telefondacã are un caz la care nu se descurcã, iar medicul îi dã indi-caþii telefonice. Medicii vin în anumite zile ºi adesea

Jurnalism ºi com


53

mm mmee eedd dd


medicul aflat de gardã la telefon nu este cel care a operatpacientul ºi trebuie pus în temã cu tot dosarul pacientului. Îndosar se noteazã absolut totul despre pacient (pentru a evitareclamaþiile familiei dacã se întâmplã ceva cu pacientul), daraceastã operaþie consumã foarte mult timp.

ªi alte profesiuni din sistemul sãnãtãþii sunt accesibile imi-granþilor, dar faptele relatate în Pagini româneºti (martie 2006)dovedesc încã o datã cã nu este nevoie sã ai studii superioa-re când emigrezi în Canada, deºi exact cei cu studii superioaresunt chemaþi. O româncã s-a înscris la un centru de formarepentru a deveni asistent dentar. Durata studiilor a fost de un anºi jumãtate ºi a fost nevoitã sã facã un împrumut bancar; aveaºi o bursã. La admitere a dat un test din francezã, englezã ºimatematicã. ºcoala s-a ocupat ºi de gãsirea unui job, pe carel-a primit în doar douã zile de la absolvire. Cei care au fostasistenþi dentari în þara de origine îºi pot profesa meseriadupã cursuri de doar trei luni; aici se familiarizeazã cu apa-ratele, terminologia ºi cerinþele specifice Canadei.

Nici situaþia medicilor veterinari nu este mai bunã în pri-vinþa posibilitãþilor de practicare a meseriei. Zigzag (nr. 11,mai 2006) relateazã douã cazuri asemãnãtoare: doi absol-venþi ai Facultãþii de medicinã veterinarã, care emigreazã în1999. Primul, dr. E.S. Negruþ n-a reuºit sã afle încã din þarãce ºanse are pentru a-ºi profesa meseria: site-urile facultãþi-lor nu erau puse la punct, iar Ordinul medicilor veterinaridin Québec i-a trimis o broºurã stufoasã care nu l-a lãmurit.Abia în Canada, când ºi-a gãsit un post de tehnician veteri-nar într-un spital, a aflat cã are douã posibilitãþi. Prima posi-bilitate este susþinerea unui examen teoretic (NAVLE), carecostã 1.000 $ ºi care îþi dã dreptul sã profesezi în douã pro-vincii defavorizate: Manitoba ºi Saskatchewan. In celelalteprovincii este nevoie ºi de un examen practic (NEB), la unan ºi jumãtate-doi ani de la absolvirea celui teoretic, carecostã 8-9.000 $; douã eºecuri la cel de-al doilea examenatrage dupã sine ºi anularea examenului teoretic. A douaposibilitate este înscrierea la una din cele patru facultãþi demedicinã veterinarã aflate în Île-du-Prince-Éduard, Québec,Ontario ºi Saskatchewan. Durata studiilor este de 5 ani înQuébec ºi 4 ani în celelalte provincii. Condiþii: existenþaunor locuri rãmase disponibile pentru strãini, apoi un exa-men NAVLE ºi un examen NEB. Pentru a fi admis, candida-tul trebuie sã treacã un interviu, un examen scris tip grilã dinmateriile studiate la facultatea din Québec, precum ºi un testscris pentru testarea spontaneitãþii ºi cunoaºterea limbii(ulterior acest test a fost desfiinþat). Singura facultate dinQuébec se aflã la St.-Hyacinte, cu predarea în limba fran-cezã, dar toate cãrþile ºi tratatele de medicinã sunt doar înenglezã. Cel de-al doilea medic veterinar a emigrat în parteaenglezã a Canadei, la Winnipeg, provincia Manitoba. Aurmat un curs gratuit de trei luni de limbã englezã, a lucratapoi ca tehnician la un medic român care i-a furnizat ºiinformaþiile necesare pentru a reuºi la un un test teoretic,devenind medic stagiar, sub supravegherea unui medicdiplomat. A reuºit sã treacã ºi examenul practic constând din8 examene la discipline diferite.

Situaþia inginerilor imigranþi nu este prezentatã în publi-caþiile româneºti într-un mod explicit ºi prin exemple

concrete, ca cea de medic uman ºi veterinar, precum ºi deasistent medical; se precizeazã doar faptul cã inginerii, indi-ferent de experienþa pe care o au, nu pot profesa decât dacãintrã în Ordinul inginerilor. Câteva informaþii se gãsesctotuºi în Zigzag (nr. 1, 2005). Ordinul inginerilor din Québecdeþine informaþii despre toate universitãþile tehnice dinlume. Dacã o diplomã este emisã de École Polytechnique dinParis, spre exemplu, candidatul este admisibil; or cum nici ouniversitate politehnicã româneascã un figureazã pe listacelor admisibile, drumul pentru a fi admis în Ordin este lungºi costisitor. O soluþie ar fi înscrierea la un masterat, adicãcel puþin 2 ani de studii în care nu ai timpul necesar pentrupracticarea unui job de supravieþuire. Urmeazã formalitãþilepentru admiterea în Ordin, care pot dura destul de mult ºi seplãtesc niºte taxe. De remarcat faptul cã Ordinul nu judecãun candidat dupã masterat sau doctorat, ci dupã primadiplomã, cea de la ciclul întâi universitar, care trebuie sã fieîn domeniul ingineriei. Abia dupã admiterea în Ordin, seprimeºte dreptul de a fi angajat ca inginer junior. Salariulîncepe de la anumite plafoane, de ex., un inginer mecanicîncepe cu un salariu de peste 46.000 $/an, salariu pe care nu-lprimesc cei care nu sunt în Ordin, chiar dacã au „norocul” sãlucreze în meserie ºi desfãºoarã o activitate similarã celui deinginer. Din 2001 existã, oficial, un program de tutorat, sus-þinut de Emploi-Québec, dar este practic necunoscut imigran-þilor, chiar dacã este menþionat pe site-ul oficial al Guver-nului Canadian; oricum locurile sunt doar câteva pe an.

Pânã în anul 2000, candidatul care îºi întocmea actele deemigrare ºi avea profesia de inginer (notatã cu 28 de punctedin maxim 30, fiind „une profession en demande”), plãteaOrdinului inginerilor o taxã de 175 $ SUA, ºi ataºa actelenecesare evaluãrii; aceste demersuri nu echivalau cuacceptarea automatã în ordin, cum am fi tentaþi sã credem.Abia la sfârºitul anului 2005, Comisia de lucru privindrecunoaºterea diplomelor ºi competenþelor profesionale alepersoanelor care ºi-au efectuat studiile în strãinãtate reco-mandã ca în etapa de selecþie a candidaþilor sã se renunþe latermenii professions en demande ºi formations privilégiées,care creeazã confuzie, dând impresia cã pot gãsi mai uºor delucru, potrivit competenþelor profesionale.

Québec are nevoie ºi de ingineri, dar, potrivit unui studiudin 2005, sunt preferaþi cei aflaþi în prag de pensionare. Suntrecrutaþi ºi ingineri imigranþi, membri ai Ordinului. Laaceºtia rata ºomajului este mai mare: astfel, în 2004, în timpce la inginerii juniori, cu diplomã obþinutã în afara Canadei,rata ºomajului era de 18%, la ceilalþi era de doar 7%. O altãstatisticã oficialã aratã cã 88% din inginerii titulari ai unuipermis de practicare a meseriei s-au format în Canada ºidoar 12% sunt imigranþi; 5% dintre aceºtia au o diplomãobþinutã în Europa, 3% în Asia. Procentul imigranþilordeveniþi ingineri titulari este diferit de la o provincie la alta:cel mai ridicat procent este în Ontario (30%), iar cel maiscãzut în Québec (5%). Un rol important în aceastã situaþiedescurajantã îl are lipsa de informare a candidaþilor laimigrare asupra etapelor pe care va trebui sã le parcurgãpentru a obþine permisul ºi, implicit, costurile pe care leimplicã.

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

54

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee O altã soluþie a fost gãsitã de un inginer român dispus sãlucreze pentru un salariu bun în Labrador, într-un orãºel încare temperaturile exterioare ajung la – 70° C (cu factorulvânt), relateazã Pagini româneºti (nr. 5, 2006). O clãdireimensã în formã de potcoavã, ca un zid-ecran, în lungime depeste un km ºi înãlþimea de 50 m, adãposteºte magazine,restaurante, ºcoalã, bibliotecã, cinema, sãli de sport etc. ºipeste jumãtate din locuitorii, care practic nu pãrãsescimobilul din septembrie pânã în mai. Spitalul se aflã la 30km distanþã. Aici liliacul înfloreºte abia în septembrie, dar sepoate admira aureola borealã tot timpul anului, când este cersenin, frumuseþi care nu-i salveazã pe localnici de la de-presii, gãsindu-ºi refugiul în alcool ºi droguri, iar sinuci-derile sunt frecvente.

Inginerilor imigranþi, cunoscãtori de limbã englezã, li seoferã „ºansa” de a deveni muncitori calificaþi, în urma uneiselecþii fãcute de Emploi-Québec, ºi anume operator lamaºinile cu comandã numericã. Era necesarã o perioadã deformare de 645 de ore la École des métiers de l’aérospatiale.Salarizarea începe cu 12 $/h ºi atinge între 18-22 $/h(37.440-45.760 $/an), ceea ce, de fapt, este destul de puþin.Majoritatea sunt angajaþi la uzinele Bombardier. ºcoalapregãteºte ºi pentru alte meserii ceva mai bãnoase, ca de ex.montator de structuri ale aeronavei, unde salariul poateatinge 60.000 $/an.

În mod straniu, despre situaþia concretã a programatori-lor ºi informaticienilor imigranþi nu se vorbeºte în niciunarticol; oricum, provincia Québec nu le recunoaºte diploma.

Profesorii deºi n-au ordin profesional la nivelul ºcoliisecundare, pentru imigranþi exercitarea meseriei rãmâne oproblemã, chiar dacã provincia duce mare lipsã de profesoride matematicã, englezã ºi francezã. Predarea la nivel secun-dar presupune obþinerea unui permis de învãþãmânt ºi a unuibrevet. Aceeaºi gazetã, Zigzag (nr. 4, 2005), prezintã etapeleobþinerii acestui permis: întocmirea unui dosar cu actele destudii (traduse în provincia Québec), apoi reluarea studiiloruniversitare în vederea obþinerii unui bacc în educaþie. ÎnOntario aceste studii dureazã doar 8 luni; imigrantul din pro-vincia Québec are dreptul sã-ºi facã aceste studii (în englezãsau francezã) ºi la Ottawa. Primul permis eliberat este pro-vizoriu ºi cu el se gãseºte destul de greu un job. Între timptrebuie trecut examenul de francezã, care constã în douãprobe scrise ºi douã probe orale (un test de înþelegere a limbiiînregistrat pe casetã ºi un test de conversaþie). Promovareaacestor examene dã acces la permisul de profesor, valabil 5ani, timp în care se poate obþine ºi brevetul de professor, careîi dã dreptul de a preda atât în învãþãmântul privat, cât ºi încel de stat; în învãþãmântul de stat salariile sunt mai mari ºiprofesorul se bucurã de toate avantajele sociale, dar se maicere încã un examen de limbã francezã. Salarizarea începede la 35.000 $/an ºi poate ajunge ºi la 50.000, dacã profeso-rul are ºi un masterat. În 2006, guvernul Charest a iniþiat unproiect de lege, prin care acordã anumite înlesniri profesori-lor imigranþi care n-au cele 450 de ore de psihopedagogie, ºianume, au dreptul sã predea cu condiþia sã-ºi completezeaceste ore prin înscrierea la cursurile unui instituþii de învã-þãmânt superior acreditate de guvern.

Din pãcate, prezentarea condiþiilor de practicare a diver-selor profesiuni se opreºte aici, probabil pentru a nu afectainteresele firmelor de consultanþã.

6. Gãsirea unui job; recalificareaCe fac cei care nu-ºi refac studiile în vederea obþinerii

permisului de practicare a meseriei? Cum gãsesc un job?„Trouver un job? Simple comme bonjour” /A gãsi un job?Simplu ca bunã-ziua/, te anunþã reclama din cotidianulMétro, deºi contrazice ºlagãrul québechez „Bon Dieu,donne-moi un job” /Bunule Dumnezeu, dã-mi o slujbã/. Defapt, gãsirea unui job este o adevãratã loterie, afirmã, înPagini româneºti (8 iunie 2006), o româncã, A.R., devenitãconsilier la Centre d’action socio-communautaire deMontréal. Nu se poate preciza cu ce anume profesiune îþipoþi gãsi mai repede un job mai bun. Oricum, trebuie sã fiifoarte bine informat înainte de a imigra, sã ai o atitudinepozitivã ºi sã cunoºti bine limba. Trebuie sã-l convingi pepatron prin CV ºi interviu cã tu eºti omul de care are nevoie.A.R. cunoaºte cazuri de informaticieni care ºi-au gãsit ime-diat de lucru, alþii dupã ºase luni, un an sau deloc. Alte cazuriextreme: o profesoarã de englezã ºi-a gãsit de lucru dupãdouã luni la un colegiu québechez, pentru cã sunt ºcoli pri-vate care nu cer permisul de predare, însã un medic cu stu-diile fãcute la Universitate McGill, care a lucrat 20 de ani înBoston ca medic pediatru chirurg, a cãzut examenul practicla Colegiul medicilor din Québec. Intrarea în ordin esteextrem de dificilã, iar ordinele nu se adapteazã la realitate;ar trebui sã existe programe de formare de câteva luni pânãla un an sau sã se limiteze timpul de aºteptare ºi costurileexamenelor. La un moment dat, medicii ºi avocaþii nu erauacceptaþi la selecþia pentru imigrare.

Pentru a-ºi gãsi mai uºor un job solicitat pe piaþa mun-cii din Montréal, o parte dintre imigranþi se reprofileazã,frecventând colegiile care pregãtesc pentru o mare diversi-tate de meserii din domeniul administraþiei, tehnicii sausãnãtãþii. Multe dintre aceste colegii au cursuri intensive descurtã duratã ºi oferã un atestat de specializare profesionalã(ASP) sau o atestat de studii colegiale (AEC). Trebuie pre-cizat faptul cã sistemul de învãþãmânt québechez, publicsau privat, este unic în lume ºi diferã chiar de celelalte pro-vincii canadiene; este format din învãþãmânt preºcolar,ºcoala primarã de 6 ani, învãþãmântul secundar de 5 ani(oferã o diplomã de studii secundare – DES), învãþãmântcolegial de 2-3 ani ºi învãþãmânt universitar. Colegiile,numite ºi cégep în provincia Québec, oferã sau o educaþiepreuniversitarã de 2 ani în ºtiinþe umane, ºtiinþele naturii,arte ºi litere (finalizatã printr-o diplomã sau certificat destudii colegiale – DEC/CEC), sau o pregãtire tehnicã de 3ani (finalizatã printr-o diplomã de studii profesionale –DEP). Predare se face în limba francezã, dar existã cursuriºi în englezã; frecvenþa poate fi la zi, dar ºi cu timp parþial,cursuri de reciclare, formare la distanþã sau cursuri virtuale;tot în colegii se desfãºoarã ºi programele de alfabetizarepentru adulþi, destinate imigranþilor. Colegiile profesionalepregãtesc personal calificat, echivalentul muncitorilor, mai-ºtrilor ºi subinginerilor.

Jurnalism ºi com


55

mm mmee eedd dd


Anuarul comunitãþii române din provincia Québec,editatã de Pagini româneºti, precum ºi reclamele inserategeneros în presa româneascã din provincia Québec dauinformaþii despre ocupaþiile românilor. Trei profesii alese deromâni ies în evidenþã în peisajul montréalez, cea de agentimobiliar, consilier în securitate financiarã sau în imigrare.Opþiunea pentru profesiunea de agent imobiliar este expli-cabilã, deoarece a avea o casã în proprietate face parte dinvisul american/canadian. În Montréal existã chiar un colegiucare oferã mai multe specializãri în domeniul imobiliar, cudurata între 6 luni ºi un an ºi cu taxe modice. Din 2001,românii québechezi au format o echipã de agenþi imobiliariprofesioniºti, alcãtuitã din notari, inspectori, curtieriipotecari, evaluatori ºi antreprenori. S-a înfiinþat chiar ºi ofirmã româno-canadianã, care oferã servicii în vederea recu-perãrii proprietãþilor imobiliare.

Dar pânã a deveni fericitul proprietar al unei case este undrum destul de lung. Aproape orice imigrant trece prinexperienþa traumatizantã ºi costisitoare a schimbãrii maimultor locuinþe în cãutarea unui raport cât mai convenabildintre preþ ºi confortul oferit. La toate apartamentele fra-peazã dimensiunile mici ºi spaþiile reduse destinatedepozitãrii. Chiar cele aflate în proprietate privatã pot aveadimensiuni mai mult decât modeste. O altã particularitate aapartamentelor din Canada: multe au bucãtãria (redusã deobicei la chicinetã) complet utilatã, iar chiria poate includeºi consumul de apã, gaz, energie, încãlzire, indiferent denumãrul de încãperi sau de persoane, deci, chiria poate fi,practic, mai micã decât în Bucureºti. Fiecare bloc dispune demaºini de spãlat ºi uscat comerciale, destinate folosirii încomun, contra cost. Pagini româneºti (24 iunie 2006)noteazã câteva experienþe de acest gen în pragul zilei de 1iulie, ziua naþionalã a Canadei; pentru québechezi este înprimul rând ziua mutãrilor în „casã nouã”. Majoritatealocuinþelor se aflã în mici blocuri de 4-5 etaje, construite dinlemn, numite de români ºi „cãsuþe de carton”. Un român a creatun site dedicat unui Montréal deloc idilic, „în care gropile ºigunoaiele te salutã de peste tot, parcã râd de tine ºi îþiºoptesc la tot pasul: fraierule, prostule, naivule, cum ai pututsã crezi toatã propaganda ce se tot face despre Canada”, unMontréal de neimaginat pentru imigranþi, „site dedicat celorcare vor sã vadã adevãrata faþã a Canadei înainte de a fiprea târziu” (www.geocities.com-casamede2005). Prin ima-gini foto, însoþite de comentarii, prezintã etapele construiriiunei „cãsuþe de carton”, extrem de vulnerabile la incendii, cupereþii despãrþitori, tavanul ºi podeaua din placaj sau plãcide rumeguº presat, izolaþia fonicã dintre apartamente fiind,practic, inexistentã. Exteriorul are un strat de vatã de sticlã,apoi un strat de cãrãmidã aparentã, cu un efect estetic deo-sebit. „Este ridicol sã munceºti ani de zile ca sã-þi plãteºti unastfel de apartament. Oare pentru asta am venit înCanada?”. Condiþii mai bune, dar ºi o chirie în jurul a 700 $,oferã blocurile construite din beton, destul de puþine dealtminteri. Fiecare bloc are un administrator (concierge),acesta cumulând ºi obligaþiile unui om de serviciu; se bucurãînsã de avantajul de a nu plãti chirie ºi primeºte o indem-nizaþie de câteva sute de dolari pe lunã. Unii români, ºi nu

puþini, acceptã aceastã slujbã, uneori singura pe care o au ºicu care n-au de ce sã se laude. Despre destinele frânte aleunor intelectuali români, deveniþi administratori de bloc,femei de serviciu sau vânzãtoare, care dobândesc vestita„experienþã canadianã” „punând cumpãrãturile în pungi lacasieriile supermagazinelor”, este vorba ºi într-un articolpublicat în Românii din Québec (nr. 4, 2004).

Sãtui sã fie chiriaºi prin bloculeþele neizolate fonic, oparte dintre imigranþi fac pasul decisiv al cumpãrãrii uneilocuinþe. În acest scop, veniturile trebuie sã fie suficient demari pentru a aloca peste 1000 $ pe lunã pentru plata ratelorºi a întreþinerii casei. La cumpãrare sunt costuri adiþionale decâteva mii de dolari. În Montréal cumpãrarea unei caseimplicã mai multe taxe, pe lângã plata sumei de cel puþin 5%din valoarea sa, ºi anume, taxa federalã ºi provincialã de14,5% (13, 5 % din 2006), în cazul în care casa este nouã,apoi taxe pentru evaluarea proprietãþii (150-400 $), inspecþiacasei (350-500 $), taxe notariale (900-1500 $), taxa pentruîmprumutul ipotecar (doar deschiderea dosarului costã între75-235 $), asigurarea (250-800 $ pe an), taxa Bienvenue(dupã numele ministrului care a introdus taxa). Preþulcaselor este în continuã creºtere, preþul mediu atingândvaloarea de 256.126 $ în Canada ºi de 191.778 $ în provinciaQuébec (o creºtere de 7,5%). În 2006, valoarea medie a uneiproprietãþi imobiliare din Montréal era de 214.000 $. Mulþicumpãrãtori migreazã spre periferie sau în afara insuleiMontréal, unde preþurile sunt ceva mai mici.

7. Pãrãsirea CanadeiDin 2006 s-au schimbat din nou condiþiile de imigrare,

precum ºi criteriile de evaluare a studiilor. Aceste criterii sebazeazã pe încurajarea muncitorilor calificaþi (gulerelealbastre) faþã de posesorii de titluri universitare (gulerelealbe). Existã ºi opþiuni alternative oferite de categoriabusiness, unde nu conteazã nici studiile, nici cunoºtinþelelingvistice, ci doar experienþa în domeniul afacerilor ºifondurile disponibile; aceastã categorie include ºi self-employed: agricultorii, artiºtii, antrenorii ºi sportivii deperformanþã. Guvernul liberal a redus ºi taxa de emigrare lamai puþin de jumãtate, acum fiind de 375 $, faþã de 975 $SUA. Fiecare trebuie sã mai ducã cu el în þara fãgãduinþeicel puþin încã 2750 $, deºi e preferabil sã aibã o sumã dublãpentru a face faþã cheltuielilor din primele luni, pânã laangajare.

Ceva s-a fãcut, dar prea puþin. Grupul de lucru pentrurecunoaºterea diplomelor imigranþilor de pe lângã guvernulquebechez recomandã, în 2005, modificarea Coduluiprofesiunilor în aºa fel încât imigranþii sã-ºi poatã exercitamai uºor meseria pentru care s-au pregãtit în þara de origine.Recomandarea se concretizeazã într-un proiect de lege carestipuleazã acordarea unui permis restrictiv temporar (valabil1 an), precum ºi a unui permis restrictiv permanent; printrebeneficiarii proiectului ar fi avocaþii ºi inginerii. Vor primiun permis ºi cei care posedã deja un permis al unui ordinprofesional din afara Québecului. Recunoaºterea diplomeloreste, de fapt, un act de voinþã politicã, cu implicaþii asuprastandardului de viaþã al imigranþilor; dar acest lucru nu se va

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

56

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee întâmpla prea curând, în ciuda tuturor declaraþiilor populiste,fãcute, în general, în preajma alegerilor sau imediat dupã ele.

Adevãrul este cã tot mai mulþi imigranþi, în special cei custudii superioare ºi oamenii de afaceri, încep sã pãrãseascãCanada, potrivit unui studiu publicat în Toronto Star(februarie 2006) ºi efectuat pe un eºantion de 50.000 de imi-granþi bãrbaþi sosiþi în Canada în ultimele douã decenii.17.000 s-au reîntors în þara de origine, peste jumãtate dintreei deja dupã un an de la imigrare. Cea mai bunã ratã de inte-grare o au refugiaþii, doar 20% reîntorcându-se în þara de ori-gine. De asemenea se integreazã mai bine cei cãsãtoriþi. Întimp ce tot mai multe þãri, China, India, Australia, se întrecîn facilitãþi pentru atragerea muncitorilor calificaþi sau acelor cu studii superioare, Canada, care are mare nevoie deimigranþi, bate pasul pe loc, dupã cum observã mai mulþispecialiºti prezenþi la conferinþa naþionalã de la Vancouverprivind migrarea. ºi forumurile româneºti consemneazã totmai frecvent intenþia de a pãrãsi Canada: este „þara depre-siei ºi a dezamãgirilor sufleteºti. Europa, fraþilor, vin ºi eu lavarã, de tot! Nu mai muºcaþi gãluºca, cã nu-i de noi, suntemprea latini ºi prea europeni. Nu mai ascultaþi de mincinoºi ºide lãudãroºi”; „Veniþi în Europa… Se câºtigã dublu faþã deCanada. Intrebaþi-i pe românaºii din Canada ce salarii au îndolari canadieni. Nu mai este ce-a fost de vreo 5-6 aniºori.ºi în plus, e f.f. departe… Luaþi aminte! Vorbiþi cu mai mulþiînainte de a face alegerea. ºtiu cã în þarã e cum e, dar sã nucredeþi cã în þara asta comunistã (pentru cã asta-i realita-tea) gãsiþi fericirea. Odatã fãcut pasul, e tare greu sã teîntorci. Tare greu”… (semneazã un sclav).

Ce decizii vor mai lua stãpânii lumii cu privire la politicamigraþiei este greu de anticipat. Cine sunt stãpânii lumiiaflãm din Zigzag (nr. 12, 2006), care face sinteza unor ºtiridiscrete apãrute în diverse ziare. Fondatã în 1952, în Olanda,Organizaþia Bilderberg este formatã din cca 130 de puterniciai lumii (lideri din lumea politicã, economicã, financiarã,media, responsabili ai armatei ºi serviciilor secrete, câþivaoameni de ºtiinþã ºi universitari); în întâlnirile sale anuale cucaracter secret (þinute între Forumul de la Davos ºi reu-niunea Grupului celor 8 state puternic industrializate) suntdiscutate problemele vitale ale planetei: preþul petrolului,terorismul, stabilirea de norme ºi rate de schimb, manipu-larea prin mass media; o altã problemã sensibilã este cea aimigraþiei. În Canada au avut loc cinci asemenea întâlniri(1961, 1968, 1983, 1996, 2006). Abia în ultimii ani au apãrutmai multe informaþii despre aceastã organizaþie, atât peinternet, cât ºi prin diverse publicaþii, inclusiv din România,precum ºi în cartea ziaristei mexicane Cristina Martin(Clubul Bilderberg. Stãpânii lumii, 2007).

Când realizarea visului american, deci implicit ºi al celuicanadian devine tot mai iluzoriu ºi, când, pentru mulþi acestvis a devenit „un coºmar neîntrerupt”, potrivit observaþieilui Jeremy Rifkin, a apãrut un nou vis, visul european, chiardacã atracþia Americii este încã foarte puternicã ºi ea nu seva schimba atât de repede: „Toate statisticile ºi cifrele dinlume... nu vor schimba convingerea majoritãþii concetã-þenilor noºtri, ºi anume cã America este încã cea mai bunãþarã din punct de vedere al posibilitãþilor”. Europa a început

sã-ºi deschidã porþile ºi pentru România, ºi nu doar pentrumuncitorii calificaþi sau necalificaþi din agriculturã ºi con-strucþii, asistente medicale sau chelneri, ci ºi pentru intelec-tuali, în special medici, cãrora nu li se pretinde refacereastudiilor. Doar timpul va arãta în ce mãsurã aceste speranþeîntr-o viaþã mai bunã sunt îndreptãþite.

Bibliografie

Canada. Ghid complet. Coord.: Jane Hutchings. Oradea,Aquila, © 2000.

Cetãþeanu, Alexandru. Un român în Canada. Bucureºti,Helios, 1995.

Cosmuþã, Ioan. Canada – între vis ºi realitate. Cluj-Napoca, Dacia, 1999.

Gheorghe, Mircea. Partida de canastã. Iaºi, Polirom, 2006.A Montreáli Magyar Református Egyház Jubileumi

emlékkönyve (1926-2001). Montreal, /2001/.Rifkin, Jeremy. Visul european. Iaºi, Polirom, 2006.Stoiciu, Constantin. Romanul reîntoarcerii. Bucureºti,

Libra, 1993.

* * *

7 Plus. Bucureºti, 25 iulie 200524 Heures. Montréal – 2004-2006Actualités. Montréal (arrondisments Côte-des-Neiges;

Notre-Dame-de-Grâce) – 2005-2006Métro. Montréal (www.metropoint.com) – 2004-2007Le Bulletin Objectif Québec, Montréal, nr. 3, 2006Românii din Québec. Québec – 2003-2005Ziarul de Iaºi (www.onlinesport.ro/forum/archive/), 20

septembrie 2003http://www.adevarul.ro – 2006http://www.evz.ro – 2005-2006http://www.gandul.info/emigrant/ – 2006-2007http://www.geocites.com-casamede2005/http://www.jobboom.com/magazine/ – 2005-2006http://www.montreal.rohttp://www.paginiromanesti.com – 2005-2008http://www.recensement.cahttp://www.ro.wikipedia.org/wiki/montreal/http://www.zigzag-online.ro – 2005-2007

Summary: Canadian Immigration Destiny in the Media (I)This survey is devoted to the immigration phenomenon in

Canada. The research was done through the observationmethod and the media monitoring and mainly concerns theRomanians in Ontario and Quebec, where the largest com-munities are to be found. The article presents phenomenasuch as unemployment, the federal system of immigrants’selection, the immigrants’ social and economic integration,the factors that stimulate labour migration, the covering ofthese processes by Canadian media.

Keywords: immigration, poverty, careers, incomes,integration, Canada.

Jurnalism ºi com


57

mm mmee eedd dd


Introducere

Analiza pragmaticã a practicilor discursive ºi profe-sionale ale mass-media determinate de situaþii de comu-nicare specifice permite o înþelegere nuanþatã a tranziþiei dela o presã controlatã ºi profund ideologizatã la formerelaxate de expresie prin presã. Aspectele ideologiei ºi,congruent cu acestea, aspectele timpului istoric (eveni-mentele care se petreceau în România, dar ºi unele care sepetreceau în afara spaþiului sãu geografic) constituieelemente esenþiale ale analizei.

Situaþia de comunicare constituie unul dintre factoriirelevanþi în descrierea actului jurnalistic din perspectivãpragmaticã. Aceasta a fost descrisã ca un complex de facto-ri care influenþeazã comportamenul, starea participanþilor ladiscurs, nevoile, aºteptãrile, dorinþele acestora de a coopera,de a informa sau de a fi informaþi (Roºca: 2006). Canalul decomunicare, o anume periodicitate a actualizãrii textelor ºiexistenþa unui sistem mental ºi tehnologic de adecvare amesajelor la sistemul de expectaþii al receptorului sunt ele-mentele care conferã specificitate comunicãrii jurnalistice ºicare fac ca ea sã fie indispensabilã actului de comunicarejurnalistic.

Anii ’80

O analizã a conþinutului informativ al paginii I a cotidia-nelor analizate: România liberã, Scînteia, Scînteia tineretu-lui (ºtiut fiind cã strategia cotidianului acordã spaþiu consis-tent ºi chiar rubricizeazã ºtiri pe pagina I) aratã cã aceastaera conceputã ca o paginã eminamente ideologicã ce conþi-nea ºtiri politice (primiri, telegrame, plecarea/ sosirea unordelegaþii etc.) ºi una sau douã informaþii care veneau în spri-jinul tematicii ideologice propuse.

Evenimentul de presã (Charaudeau: 1997) aºa cum estedefinit în lucrãri de analizã a fenomenului jurnalistic nu aveanici o relevanþã pentru instanþa de propagandã, aceastamodelând situaþia de comunicare dupã intenþiile ºi prioritãþilesale, dispozitivul tehnologic fiind pus în totalitate ºi în modexplicit, în slujba finalitãþii persuasiv-ideologice a discursu-lui mediatic. Astfel, pagina I a cotidianelor avute în vedereera conceputã pe criterii exclusiv ideologice, iar ºtirile caretratau evenimente de actualitate internaþionalã, sporivã, cul-turalã sau ºtiri de larg interes uman (fapte diverse), erauinexistente. O consecinþã a ideologizãrii situaþiei de comuni-care în planul construcþiei textului o reprezintã inserþiadeclaraþiilor unor „surse”, cu rolul de a introduce în circuitulpublic formule ideologice standard, din categoria unitãþiidintre individ-partid-conducãtor. De exemplu, în Rl din 7

martie 1985, în grupajul de ºtiri cu titlul „Participare activãa femeilor la viaþa economicã ºi socialã a patriei” erau publi-cate declaraþii ale unor oameni ai muncii în care era adulatpartidul-stat ºi conducãtorul sãu:

„Din acest punct de vedere uzina constituie cadrul pro-pice unde, datoritã grijii partidului ºi statului nostru, fiecareom al muncii are posibilitatea sã-ºi întregeascã destinul.”

„Epoca ‘Nicolae Ceauºescu’ a dãruit omului, largi ºiminunate posibilitãþi de afirmare. Ca niciodatã în istorie,acest timp de aur al þãrii a conferit femeii locul ºi demnita-tea cuvenite personalitãþii sale reale, i-a dat posibilitateasã-ºi demonstreze excepþionalele sale calitãþi.”

„Argumentul suprem este, atît pentru femei cît ºi pentrubãrbaþi acel criteriu valoric aplicat cu consecvenþã de cãtrepartidul nostru, atît în procesul de fãurire a bunurilor mate-riale cît ºi al celor spirituale…”

Informaþiile selectate pe criterii ideologice erau întot-deauna marcate pozitiv, ceea ce se sublinia chiar din titlu:„Ritmuri înalte de lucru pe ºantierul hidrocentralei Bereºti-Sascut” (Rl, 13 aug, 1985), „CHE Remeþi: Grupul I, conec-tat la sistemul energetic naþional”, „Minerii musceleni auîndeplinit sarcinile de plan ale cincinalului” (Rl, 13 aug.,1985), „Minerii de la Horezu depãºesc planul” (Rl, 1 mar-tie, 1986), „Minerii þãrii au extras în aceastã lunã 2044000tone de cãrbune” (Rl, 20 martie, 1986), „Pe ºantiereleCanalului Poarta Albã-Midia-Nãvodari: A început turnareabetonului în radierul ecluzei de la Ovidiu” (Rl, 23 martie1986), „Succese ale laminoriºtilor brãileni” (Rl, 26 martie,1986), „Mureº: Apartamente mai multe pentru oamenii mun-cii” (S, 6 mai, 1987), „Dolj: Noi unitãþi de industrie micã ºiprestatoare de servicii” (S, 19 mai, 1987), „Oradea: Maºini-unelte de înaltã tehnicitate”, „Rîmnicu-Vîlcea: Produsepeste prevederi” (S, 9 febr., 1988), „Argeº: Tehnologii noi demare eficienþã” (13 febr. 1988), „Iaºi: Produse cu perfor-manþe superioare”, „Cîmpia Turzii: Noi capacitãþi de pro-ducþie” (S, 17 febr., 1988), „Bãlan: Abataje miniere moder-nizate” (S, 21 febr. 1988).

Atunci când situaþia de comunicare impunea formulareapostulatelor ideologice ºi manifestarea cultului persona-litãþii, aceasta se realiza de cele mai multe ori în forme ale-gorice, în care personificarea cumulatã cu metafora ºi cuepitetul exprimau, în acelaºi timp, postulatul ideologic ºi ati-tudinea maselor faþã de acesta. Multe personificãri, resimþitede ziariºti ca exemplare, erau reluate ºi utilizate repetitiv,devenind cliºee: „þara se pregãteºte de”, „personalitatea unuinou cartier bucureºtean”, „un oraº tînãr”.

Situaþia de comunicare dominatã de ideologie generatexte care exprimau cultul personalitãþii ºi în alte formelingvistice decât cele alegorice, precum: autocritica, elogiul,angajamentul:

Practicile discursive aferente situaþiei de comunicareîn presa româneascã a anilor ’80-’90Luminiþa ROªCA, conf. dr., F.J.S.C., Universitatea din Bucureºti

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

58

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee „E drept, noi, cei din Perieþi nu am obþinut încã rezul-tate de nivel naþional, dar nici nu sîntem ultimii în judeþulnostru” (autocriticã). Iatã însã cã avem alãturi, foarteaproape, experienþa cooperatorilor din Scorniceºti care, peaceleaºi pãmînturi – desigur nu din cele mai fertile – obþinrezultate care-i situeazã întotdeauna în primele locuri peþarã” (elogiu adresat cooperatorilor din Scorniceºti).„Trebuie sã ne însuºim aceastã experienþã, sã muncim maibine, mai conºtiincios, mai competent” (angajament) (Rl,14 martie 1985).

În acest text, elogiul conducãtorului se realizeazã prinintermediul discursului unui cooperator, care produce argu-mentul modelului locului naºterii conducãtorului: satulScorniceºti. Manifestãrile discursive ale cultului conducãto-rului, extrem de variate în presa comunistã aveau ºi rolul dea disimula persistenþa fenomenului în discursul public ºi înmass-media.

În câmpul ºtirilor, ideologia acþioneazã nu numai prinselecþia, ci ºi prin ierarhizarea informaþiilor.

„Tratarea” ideologicã a ºtirilor se întâlneºte mai ales înrubricile de ºtiri internaþionale, manifestându-se ºi prin ierar-hizarea informaþiilor prin plasarea în interiorul publicaþiei.Astfel, este de remarcat faptul cã, în toatã perioada studiatã,nici o publicaþie nu a plasat pe prima paginã, în spaþiu cuvizibilitate maximã ºtirile care conþineau informaþii despreperformanþele sportivilor români. Indiferent de calitatea per-formanþei, informaþia sportivã se situa, fãrã excepþie, înrubrica sportivã, de obicei în pagina 5, rareori acordându-i-sespaþiu tipografic mai consistent. În aceste situaþii, evaluareainformaþiilor nu þinea seamã de interesul receptorilor ºi devaloarea informaþiei, ci numai de gradul de ideologizare saude efectele în plan ideologic.

Un exemplu în acest sens îl constituie organizarea ºtiri-lor în Rl din 28 august 1985 care anunþa în pagina 5 douãperformanþe sportive de excepþie: medalia de aur la nataþieobþinutã de Carmen Bunaciu în cadrul Jocurilor mondialeuniversitare ºi medalia de aur obþinutã de Andrei Socaci laCampionatul mondial de haltere.

Þinând seamã de „contractul” cu receptorul (Charaudeau:1997), astfel de informaþii, cu un grad mare de interes pen-tru public având noutate, inedit, proeminenþã, semnificaþiesunt plasate, în mod firesc, în spaþii de mare vizibilitate (deobicei pagina I). Contrar a tot ceea ce se ºtie despre criterii-le de selecþie ºi de tratare a informaþiilor în mass-media, înnumãrul discutat din Rl, p. I cuprinde titluri precum: „UNcadru nou, superior, pentru perfecþionarea activitãþii consilii-lor populare”, „Lucrãrile agricole sub semnul maximeiurgenþe”, „File din cronica de aur a Epocii Ceauºescu:Argumente ale demnitãþii umane”, „DECRET pentru convo-carea Congresului al III-lea al consiliilor populare judeþeneºi al preºedinþilor consiliilor populare”, „Eroului naþiunii,tovarãºului Nicolae Ceauºescu, omagiul fierbnte al întregu-lui popor” ºi trei ºtiri: „O gamã largã de produse noi (Bihor)”,„Au îndeplinit planul pe trei luni”, „Produse ºi tehnologii noicare reduc substaþial importurile (Combinatul petrochimicPiteºti)” care trimit la texte care, fãrã excepþie, se subsumauîn mod explicit finalitãþii ideologice.

Situaþii similare pot fi citate în numerele din 28 au-gust 1985 ºi 24 octombrie 1987, când informaþii titrate:„Ecaterina Szabo: douã medalii de aur ºi douã de argint”(Rl) ºi „Un strãlucit succes la campionatele mondiale degimnasticã” (S) sunt „pitite” la rubrica de „Sport” din paginaa cincea.

De ce astfel de ºtiri, cu valoare mare informativã ºi chiarcu valoare ideologicã (ele arãtau forþa ºcolii sportiveromâneºti) nu erau niciodatã tratate în pagina I, coerent cuexpectaþiile cititorilor (interes crescut, emotivitate marcatã)?Rãspunsul poate pãrea speculativ, dar concordã cu tot ceea ceam spus pânã acum depre instanþele de enunþare mediaticã.Sistemul de propagandã concepuse în aºa fel informareaprin mass-media, încât relatarea evenimentelor nu trebuia sãpunã în umbrã mãreþia, genialitatea, atotºtiinþa ºi priceperealui Nicolae ºi a Elenei Ceauºescu. Or, a aºeza pe prima pa-ginã, alãturi de omagiile aduse conducãtorilor (pentru meritemai mult sau mai puþin reale) informaþii despre persoane cuperformanþe reale, care puteau fi cuantificate ºi apreciate demarele public nu era o strategie consecventã promovãrii cul-tului personalitãþii. Exista temerea cã performanþele excep-þionale ale sportivilor ar fi umbrit performanþele „genialuluictitor”. De aceea, contrar tuturor regulilor ierarhizãrii infor-maþiilor într-o publicaþie cotidianã, astfel de ºtiri nu erauniciodatã plasate pe prima paginã, rãmânând întotdeauna„exilate” în rubrica de „Sport”.

Tematica stereotipã avea drept consecinþe în planul lim-bii, exploatarea sinonimiei, mai ales în cazul cuvintelor cufrecvenþã mare, pentru a se evita efectele negative asuprareceptãrii textelor. Astfel, o temã favoritã a ºtirilor din presacomunistã o constituia prezentarea localitãþilor patriei ºi arealizãrilor acestora. În acest context, pentru „oraº“, unul dintermenii cu frecvenþã mare, am înregistrat urmãtoarea seriesinonimicã: „oraº“, „urbe”, „ctitorie”, „localitate”, comple-tatã de unitãþi frazeologice precum: „cetate industrialã”,„veche cetate voievodalã”, „centru al porþelanului româ-nesc”, „aºezare de pe domolul pliu al subcarpaþilor praho-veni”, iar pentru a dezvolta sinonimia „orãºean”, „urban”a fost introdusã în comunicare seria neologicã „edil”,„edilitar”.

În general, situaþia de comunicare profund ideologizatãconducea la lipsa de interes a instanþelor de enunþare dinmass-media faþã de configuraþia expectaþiilor publicului.Totuºi, în sfera ºtirilor, existau compartimente de ºtiri, puþi-ne întradevãr, în care expectaþiile receptorului real „se întâl-neau” cu exigenþele procedurilor informative ale instanþei deenunþare mediaticã. Astfel, în sfera expectaþiilor publiculuise încadrau informaþiile de fapt divers: „Douã lebede,„Meritul pionierului”, „Podoaba munþilor Rodnei”, „Inedit”,„Automobile de epocã”, „Fazani de altitudine”, „Berzele”,„Hercule”, „Prietenii”, „Bicicleta lui Moº Irimia”,„Anvelope fãrã camere” (Rl, 1985), „Dupã ‘brevetul’ creie-rului”, „Bloc de 19 etaje fãrã… ciment”, „Memoria crista-lelor de gheaþã” „Dialogul roboþilor” (S, 1988); informaþiileutilitare ºi informaþiile de actualitate: „Librãriile de unde sepot procura cursurile universitare ºi manualele ºcolare”,„Ora oficialã de iarnã”, „Festivalul internaþional ‘George

Jurnalism ºi com


59

mm mmee eedd dd

ii iiaa aann nnaa aall llii iizz zzee eeee ee

Enescu’”, „Premiile Concursului de muzicã uºoarã ‘Mamaia‘85’”, „Luarea de mitã”, „Noi puncte de vînzare a legume-lor”, „Instalaþiile de semnalizare automatã, fãrã semicum-pene”, „Copiii”, „Curier cetãþenesc”, „Agenda zilei”,„Prognoza meteorologicã” (Rl, 1985), „A fost uitat… untren”, „Ghiºeul ºi <cei ºapte ani>”, „Pe podiumurile bucu-reºtene”, „Medaliile produselor de la Miraj”, „Administraþiade stat Loto-Pronosport informeazã…”, „Concurs de afiºecu tema: Avantajele economisirii la C.E.C.”, „25-31Octombrie: Sãptãmîna economiei”, „În sprijinul iubitorilorde carte”, „Tîrgul Internaþional Bucureºti-1987”, „Rezultateîn întrecerea socialistã” (S, 1987), „Calomnia în luptã cugrafomania”, „Tot despre vînzãtorii ambulanþi”, „Pentru o‘palmã’ de pãmînt”, „Luna cãrþii la sate” „De la C.E.C”,„Atenþie la circulaþia urbanã” (S, 1988); informaþiile spor-tive: „Ieri s-au încheiat jocurile mondiale universitare”,„Turul ciclist al României” (Rl, 1985), „Steaua s-a califi-cat!”, „Sportul studenþesc s-a calificat în turul doi al CupeiUEFA”, „Campionatele mondiale de gimnasticã” (S, 1987),„Centura de aur – galele semifinale”, „Calendarul nouluisezon fotbalistic”, „Gimnasticã: În obiectiv – turneul olim-pic” (S, 1988); informaþiile internaþionale.

Aºadar, în perioada analizatã procesul de producere aºtirilor era profund ideologizat, iar selecþia ºtirilor, strictdirijatã, ceea ce constituia una din cele mai importanteforme de cenzurã ale mass-media.

Anii ’90

Dupã decembrie 1989, ºtirea se configureazã diferit subinfluenþa evenimentele socio-politice care modificã “profi-lul” instanþelor de enunþare din mass-media, ceea ce va ducela o altã configuraþie a discursului jurnalistic.

Persistenþa unor aspecte discursive aparþinând „lim-bii de lemn” (Francoise Thom: 1993) cum ar fi patosul,marcarea pozitivã a ºtirilor, cliºeele epocii au fost identi-ficate în texte publicate în presa „post-decembristã”, dupãcum urmeazã: „Strigoii se retrag din morminte”, „Pentrusiguranþa dumneavoastrã (Cum sã te pãzeºti de tero-riºti)”, „Cadoul otrãvit al dictatorului oferit românilor deCrãciun”, „Telegrame de felicitare adresate noii conduce-ri a României”, „Noi recunoaºteri oficiale ale ConsiliuluiFrontului Salvãrii Naþionale” (Rl, 27 decembrie 1989),„O dorinþã comunã: relaþii noi, sãnãtoase între Româniaºi Uniunea Sovieticã”, „Împotriva teroriºtilor”, „Oamenipolitici ºi oameni simpli de pretutindeni se bucurã ºi spri-jinã victoria forþelor luminii în România”, „Noi mani-festãri de solidaritate ale Ungariei ºi Cehoslovaciei”,„Gloanþe în trupul copiilor” (Rl, 28 decembrie 1989),„Turnu-Severin în pas cu þara”, „Numai veºti bune de laPloieºti” (Rl, 30 decembrie 1989), „Un mesaj cãtre fores-tieri” (Rl, 4 ianuarie 1989), “Eugen Ionescu va vizitaRomânia”, „În preajma vizitei ministrului de externe alU. R. S. S. / În Uniunea Sovieticã sînt privite cu optimismperspectivele relaþiilor cu România” (Rl, 5 ianuarie1989), „Pensii noi în numele revoluþiei”, „Actualitateapoliticã în þãrile Europei de Est” (13 febr. 1990),

„Producþia la principalele produse industriale în lunaianuarie 1990” (20 febr. 1990).

Analiza evidenþiazã ºi un alt aspect caracteristic preseide propagandã: amestecul informaþiei cu comentariul. Deexemplu, în ºtirea „Pãmîntul þãrii noastre nu-i poate primi”(Rl, 4 ian. 1990) informaþia „trupurile teroriºtilor rãpuºi sãfie incinerate ºi numai trupurile eroilor noºtri sã fie înmor-mîntate” este precedatã de câteva enunþuri care exprimã ati-tudini, pãreri, stãri sufleteºti: „Pãmîntul þãrii noastre estesfînt pentru români. Moºii ºi strãmoºii noºtri zac în el. Noiîl sãrutãm în gest pios ori de câte ori simþim nevoia sau îlþinem la sîn cînd plecãm mai departe. De aceea, credem cãeste foarte bunã hotãrîrea ca trupurile teroriºtilor rãpuºi sãfie incinerate…” O modalitate directã de a exprima opinii înconþinutul ºtirilor o reprezenta formularea judecãþilor devaloare: „Revista Sãptãmîna ºi-a încetat apariþia. O mãsurãdreaptã. Noua revistã sãptãmînalã se numeºte Azi ºi va ficondusã de gruparea „Pentru dialog social” (Rl, 5 ian. 1990).

În toate publicaþiile evaluate, analiza ºtirilor a evidenþiatprezenþa unor formule redacþionale prin care jurnaliºtiiîncercau sã identifice ºi sã se adapteze expectaþiilor publicu-lui adresând apeluri, chemãri, invitaþii la dialog, solicitândcolaborarea efectivã a cititorilor în procesul selectãrii ºitratãrii informaþiilor.

Presa anului 1990 publicã, cu frecvenþã foarte mare, ape-luri ale jurnaliºtilor adresate cititorilor, cu scopul de „a seface ecoul opiniei publice”, mai exact, de a „negocia”contractul de informare cu cititorul, pentru a recâºtigaîncrederea cititorului ºi în vederea reconfigurãrii orizontuluide aºteptãri ale publicului: „Începînd de astãzi redacþia sepune ºi pe aceastã cale la dispoziþia cetãþenilor ºi instituþiilor– care cred cã informaþiile, propunerile, întrebãrile pe care nile transmit pot fi folositoare semenilor lor” („Prin 17 46 60România liberã în direct cu cititorii”, Rl, 28 dec. 1989).

Ca participant la viaþa socialã, presa s-a conformat exi-genþelor presei libere, publicând numeroase ºtiri care, fie des-criau noile condiþii de comunicare din mass-media, fie con-turau „profilul” instanþelor de comunicare. Obiectivul prio-ritar al acestor texte era restabilirea contactului cu publicul:

„Deoarece nici un organism oficial nu se ocupã desituaþia orfanilor ºi a familiilor îndoliate în Revoluþie, ziarulnostru îºi asumã acest rol. În consecinþã rugãm sã ni secomunice, de urgenþã, de cãtre cei aflaþi în aceastã situaþie,de cãtre rudele ºi cunoºtinþele lor ºi de cãtre orfelinatele ceau primit copiii în aceste zile…” („Imperativul zilei: or-fanii”, Rl, 4 ian. 1990);

„Vrem sã ºtim cînd se dã publicitãþii lista membrilorConsiliului Provizoriu de Uniune Naþionalã. Solicitã – înmod expres – ca reprezentanþii de pelista C.F.S.N. ºi ai altororganizaþii „nepolitice” sã precizeze dacã mai sînt sau numembri ai partidului comunist român. nimeni nu doreºte sãle conteste opþiunea politicã realã, dar opinia publicã aredreptul sã o cunoascã” (Rl, 13 febr. 1990);

„Þinem sã atragem atenþia cã manuscrisele, scrisorile,caricaturile expediate sau predate ziarului nostru nu se maiînapoiazã, conform unei practici existente în presa dinîntreaga lume” („Anunþ redacþional”, Rl, 16 febr. 1990);

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

60

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee „Începînd cu acest numãr, ziarul „România liberã”apare numai în 4 pagini, pînã se vor schimba condiþiile teh-nice (tipografie, difuzare). Se asigurã astfel, un tiraj de 1,5milioane de exemplare ºi, în urma discuþiilor cu reprezen-tanþii Direcþiei Generale de Poºtã ºi Difuzarea Presei…Suplimentul sãptãmînal „Acasã” va prelua, de luni, anumitesarcini ale ziarului „România liberã” (Rl, 1 martie 1990);

„Este dureros, dar trebuie s-o facem. Anunþãm pe toþi ceicãrora le lipseºte un membru al familiei, începând cu cum-plita noapte de 21 decembrie, cã la Institutul medico-legalexistã la aceastã datã 58 de cadavre neridicate ºi 19 decedaþineidentificaþi” („Urgent”, Rl, 4 ian. 1990);

„Nu avem veºti despre soarta celor care au condus revol-ta minerilor din Valea Jiului, a multora dintre participanþii lamiºcarea democraticã a mincitorilor braºoveni. Rugãmrudele, prietenii, cunoscuþii acestora, pe toþi cei ce ºtiu cevadespre soarta lor sã ne comunice” („Valea Jiului ºi Braºov”,Rl, 6 ian. 1990).

Exprimarea cultului personalitãþii nu mai constituia opreocupare pentru jurnaliºti. Totuºi, „deprinderea” de aelogia rãmâne o constantã a practicii jurnalistice o pe-rioadã de timp, deoarece ziariºtilor le-a fost greu sã eliminedintr-o datã toate stereotipurile informaþionale ºi discursivepracticate perioade lungi de timp (multe dintre acestea deve-niserã pentru unii jurnaliºti moduri naturale de expresie).þinta elogiilor nu mai era conducãtorul sau partidul-stat, citinerii care s-au jertfit, eroii noºtri, manifestanþi, golanii (A,Tl, Rl, 1990, 1991). De asemenea, informaþiile interne numai erau toate marcate pozitiv; se publicau acele ºtiri consi-derate de interes pentru public, iar cu timpul au fost conside-rate evenimente de presã, în principal, acele fapte care evi-denþiau neîmplinirile sistemului, care puneau în gardãcetãþeanul faþã de fenomene negative precum corupþia, lipsade profesionalism, faþã de unele disfuncþii ale unor subsis-teme profesionale (administraþia publicã, învãþãmânt, sãnã-tate). În presa „nouã” nu mai existã perspectiva unicã asu-pra realitãþii, unanimitatea (Peter Gross: 1996). Publicaþiileanalizate au poziþii diferite faþã de evenimentele prezentateºi, în funcþie de aceasta, realitatea se „decupeazã” diferit dela un cotidian la altul.

Viziunea maniheistã asupra lumii produsese în lexiculpresei comuniste o distincþie clarã între termenii care se uti-lizau doar în relaþie cu realitatea cotatã ca negativã (capita-lismul), cei care se utilizau cu precãdere ºi în anumitecontexte lingvistice pentru conturarea realitãþilor comunis-mului ºi termeni consideraþi neutri, „fãrã valoare” în siste-mul axiologic propus. Chiar în primele zile dupã decembrie1989, în presa cotidianã se puteau citi texte despre realitateade zi cu zi care utilizau un lexic „arestat” (Rl, dec. 1989, ian.,febr. 1990) ce nu putea fi folosit în presa comunistã decât lapagina de informaþii internaþionale. Spre exemplu, în Rl din1990 au fost identificaþi urmãtorii termeni: depolitizare(„Ministerul Învãþãmîntului anunþã depolitizarea ºcoliiromâneºti chiar în cursul acestui an”, 5 ian.), deþinuþi politici(4 ian.) dizidenþi politici expertizaþi psihologic (8 martie),diaspora culturalã româneascã (25 aprilie), grevã, grevafoamei (13 febr., 8, 11 martie), particular (privat) („primele

taxiuri particulare”, 16 febr.), protest (16 febr., 8 martie),ºomer („Asociaþia ºomerilor din Dolj”, 13 martie).

De asemenea, comunicarea necenzuratã a permis in-troducerea unor termeni din sfera argoului: biºniþar(„Duminicã în Piaþa Obor ºi-au dat întîlnire biºniþarii”, Rl,10 martie 1990), din cea a „jargonului strãzii”: golan, mitinggolãnesc, imnul golanilor sau formaþii noi utilizate cu sco-pul de a atribui valoare negativã unor termeni: „zonã liberãde (neo)comunism” (Rl, 8 mai 1990), ºoferiada (Ez, 11noiembrie 1992), dedughenizare (Ez, 26 noiembrie 1992),comunizarea þãrii, forþele neofasciste ºi neocomuniste (Ez,28 noiembrie 1992), „cuþodromul” din Parcul Naþional (Rl,28 aprilie 1993), golaniadã, chioºcari, vesternizare (Tl, 28aprilie 1993).

Situaþia de comunicare a determinat ºi reactivarea unuilexic care denumeºte realitãþi nou apãrute în þarã: revoluþie,teroriºti, gloanþe, împuºcãturi, parlament (ar), ajutoare,conturi (ceauºiste), dezvãluiri, dizidenþi, poliþist (român),problema minoritãþilor, lobby, indexarea salariilor, micro-foane de ascultare, trafic cu vize, audiere parlamentarã,moþiune de cenzurã, scandal politic, detectivi particulari,emigranþi români, luptãtorii din decembrie, certificat derevoluþionar, serviciu de telefonie mobile, telefoane porta-bile, Majestatea Sa Regele Mihai I, biroul deportaþi, demite-rea guvernului, „chestionarea” preºedintelui, importul degrîu, zahãrul infestat, persecuþii sexuale sau în lume: tratatintergerman, Rusia.

În perioada imediat urmãtoare revoluþiei din decembrie1989 o pondere importantã au avut-o textele de opinie, îndefavoarea celor informative. Dupã 1992/1993 interesul in-stanþelor de enunþare din mass-media pentru informaþie acrescut, pe fondul modificãrii orizontului de expectaþii alepublicului. Începând cu aceastã perioadã, publicaþiile coti-diene analizate (A, Rl, Tl) prezintã rubrici mai bine definiteºi ºtiri mai numeroase. Astfel, dacã în Rl din 1990 grupajelede ºtiri erau prezente mai ales în pagina I sau în pagina deinformaþii internaþionale, în 1992 în pagina I erau inserate 2rubrici de ºtiri ºi una pânã la trei ºtiri izolate, în pagina 2, 3,5 ºi 8, cel puþin câte o rubricã de ºtiri (13 martie 1992), iarîn 1993, 1994 grupaje de ºtiri în fiecare paginã ºi numeroaseºtiri rãzleþe, spaþiul tipografic alocat ºtirilor fiind vizibil maimare decât spaþiul alocat oricãrui alt gen jurnalistic (29 apri-lie 1993, 15 martie 1994). Acelaºi proces a fost identificat ºiprin analiza publicaþilor A ºi Tl. De exemplu, Tl din 1990publica în pagina I o rubricã de ºtiri („ªtirea noastrã cea detoate zilele”) ºi una pânã la trei ºtiri izolate, într-a II-a orubricã adresatã tinerilor („Service sentiment”), în a III-a orubricã de noutãþi sportive ºi în IV, ºtiri internaþionale (21,iunie 1990), iar în 1993, rubrici de ºtiri în pagina I ºi a II-a,câte ½ de paginã de ºtiri economice, de politicã internã ºiexternã, diverse ºi sportive (III, V, VII, VIII) (28 aprilie1993).

Odatã cu ponderea crescutã a informaþiilor se constatãºi înlocuirea titlurilor incitante cu titluri informative, ceea cea dus în anii 1993-1994-1995 la consolidarea termenilorcontractului de informare caracteristic discursului mass-media liberale. Astfel, titluri incitante precum: „Un tînãr

Jurnalism ºi com


61

mm mmee eedd dd


de… 84 de ani”, „Casã de piatrã”, „Omul sfinþeºte locul”,„Pulsul reconstrucþiei la Galaþi”, „Adevãrul gol-goluþ” (Tl, 5ian. 1990), „Ghilotina”, „Sã-i spunem, oare?”, „Eurocon-signaþia” (Tl, 24 mai 1990), „Comuniºtii sunt la preþ“, „Micaºi marea cerºealã”, „Microbul intoleranþei”, „Rulmenþii,centrala ºi ‘sfînta valutã’”, „În ramuri de Carpaþi”, „Sfîrºitulcelei mai lungi nopþi”, „Talciocul cucereºte Gara de nord”(A, 20 aprilie 1990), „De ce mã bagi în greva foamei, dom-nule gazetar”, „Aplaudaþi-l”, „Omisiuni rezolvate”,„Ultimele retuºuri”, „Zvon dezminþit”, „O singurã pecete”,„Timpul cireºilor”, „Ne furãm propria cãciulã”, „Avemîncredere”, „Lupus in fabula” (A, 18 mai 1990) sunt din ceîn ce mai rare dupã 1992, fiind înlocuite cu titluri informa-tive, în care sensurile conotative nu-ºi mai gãsesc locul cuatâta uºurinþã.

Frecvenþa titlurilor care anunþã clar informaþia este totmai mare dupã 1992: „Avortul rãmîne legal”, „Miron Cozmadin nou la guvern”, „Serviciul Militar de Informaþii – 133 deani”, „O.S.C.E. nu se adapteazã situaþiilor de crizã” (A, 13noiembrie 1992), „Capitalul în valutã din economie s-adublat”, „Dina Cocea la 80 de ani”; „Ieri, la Alba Iulia auînceput ‘Serbãrile Unirii’”, „Un veac de la ideea luiCoubertin”, „Preºedintele Mitterand în Israel” (A, 27 noiem-brie 1992), „Lucian Cornescu – un escroc internaþional”,„Camera Deputaþilor/ S-a cerut anchetarea ºi sancþionareadeputatului PRM, Marcel Moldoveanu”, „Noi serviciipoºtale/ Mandatele cu valoare fixã”, „Washington/ În legã-turã cu declanºarea rãzboiului civil în Bosnia/ WarenChristopher apreciazã cã Germania poartã ‘o rãspundereparticularã’” (Rl, 19 iunie 1993), „Plecarea din TVR a dom-nului Everac este iminentã”, „Deutsche Welle – 40 de ani deactivitate”, „Khadafi cere ca fundamentaliºtii ‘sã fie omorîþica niºte cîini’”, „Patronul firmei ‘Flash’ a dispãrut”, „Încazul Monica Seles/ Mãsuri suplimentare de securitate peterenurile de tenis” (Tl, 5 mai 1993).

Apariþia în 1992 a cotidianului Evenimentul zilei a fostun eveniment editorial care a adus, odatã în plus, în primplan informaþia de fapt divers. Diversitatea deconcertantã aîntâmplãrilor selectate de Ez ca ºtiri a produs multe nemulþu-miri printre ziariºti ºi acuze de senzaþionalism ieftin sau delipsã de profesionalism, dar a fost ºi un ferment care a dus lareevaluarea strategiilor informative ale tuturor cotidianelorromâneºti. În legãturã cu aceasta, poetul Mircea Dinescuafirma într-un articol din Ez: „Evenimentul zilei le-a luat pîi-nea ãstora de la România Mare, cu toate crimele, cu bãrba-tul care a murit fãcând amor cu gãina… E culmea, adicãtoatã categoria populaþiei care îl citea pe Vadim Tudor pen-tru gãinãriile lui, merge acum cãtre Ez, cã e mai intresant, efãcut ºi mai cu haz, ºi fãrã multã ideologie. Cristoiu este unfoarte bun fãcãtor de reviste, poate cel mai bun. Evenimentulzilei e fructul acestei epoci, dã mãsura ei” (11 noiembrie1992).

Marginalizarea ºtirii politice în întreaga presã, inclusiv înprogramele de radio ºi TV, ºi situarea în prim plan a infor-maþiilor de interes uman, pe care presa comunistã nu le luaseîn considerare aproape deloc au fost efectele cele mai impor-tante ale lansãrii conceptului editorial al Evenimentului zilei.

De asemenea, Ez a introdus modelul titrãrii informative careprecizeazã faptul (Cine? Ce?) ºi circumstanþele produceriiacestuia (Când? Unde? Cum? Din ce cauzã? Cu ce conse-cinþe?), în contrast cu titlurile incitante, eliptice, aluzive, cureferinþe culturale ºi termeni savanþi din cotidianele de infor-mare „vechi”.

Discursul informativ nu s-a instalat imediat dupã eveni-mentele din decembrie 1989, în presã persistând încã aspec-te ale discursului totalitar. Astfel, tratarea ideologicã a rea-litãþii apãrea în ºtiri care vorbeau despre realizãrile „oame-nilor muncii”, în procesul de selectare a informaþiilorconvergent cu discursul oficial, în cultivarea patosuluirevoluþionar.

Jurnaliºtii renegociazã contractul de informare cu citito-rii cu scopul reconfigurãrii sistemului de aºteptãri ale aces-tora ºi al modificãrii strategilor editoriale prin: diversifica-rea tematicã, adaptarea limbajului la noile realitãþi socio-politice, eliminarea perspectivei unice asupra realitãþii. Înciuda faptului cã, dupã decembrie 1989, în presa românã aupersistat practicile discursive ale discursului totalitar, jurna-liºtii au fost printre primii care au pus în miºcare spiritulantreprenorial ºi au iniþiat schimbãri radicale în funcþionareapresei: privatizarea instituþiilor de presã, introducerea publi-citãþii plãtite, promovarea practicilor discursive ale faptuluidivers ºi marginalizarea ºtirii politice, puternic ideologizatã.

Abstract

The discursive practices related to the communicationsituations encountered in the Romanian media of the ’80 and’90.

In order to define the textuality Beaugande and Dressler(1981) referred to 7 parameters, divided in two categories:situational determinations (situationality, informativitaty,the purposefulness and acceptability) and pragmalinguisticdeterminations (the coherence, the intertextuality, the cohe-sion). Following the model of Beugrande and Dressler, inthis paper I analyzed texts from the Romanian press of the’80 and ’90, in order to emphasize how the communicationsituation (situationality) determined the apparition and theassuming of the information discourse by the Romanianmedia, after December 1989.

Considering only one of the above mentioned parame-ters – the communication situation – I analyzed news fromthe Romanian communist newspapers (Scînteia, Scînteiatineretului and România liberã) and from the post-commu-nist Romanian newspapers (Adevãrul, Tineretul liber,România liberã and Evenimentul zilei). The paper standsout the textual, linguistic and pragmatic mechanisms of thetotalitarian discourse. It also stands out if and how the freemedia assumed these mechanisms after 1989. The pragma-tic analysis of the discursive and professional practices ofthe Romanian media determined by specific situations,enables a shaded comprehension of the transition from acontrolled and full of ideology media to a free media. Theaspects regarding the ideology and – related to these aspects– the historical and political framework (the events that took

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

62

mmmmeeee dddd

iiii aaaannnn

aaaallll iiii

zzzz eeee place in and out Romania at that time) are the main elementsof the analysis.

Keywords: communication contract (communicationcontract’s negotiation), press event, expectations, propagan-da’s mechanisms, communication situation (situationality).

Bibliografie

Arendt, Hanna, 1972, Le systeme totalitaire, Paris, Seuil.Beaugrande, Robert de & Dressler, Wolfgang, 1981,

Introduction to Text Linguistics, London, Longman.Bertrand, Claude-Jean, 2001, O introducere în presa

scrisã ºi vorbitã, Iaºi, Polirom.Charaudeau, Patrick, 1997, Le discours d’information

mediatique, NATHAN, Institut National de l’Audiovisuel.Coman, Mihai, 2003, Mass-media în România post-

comunistã, Iaºi, Polirom.Fowler, Roger, 1994, Discourse and Ideology in the

Press, London and New York, Routledge.Gross, Peter, 1996, Mass-media in Revolution and

National Development: the Romanian Laboratory, Ames,Yowa University Press.

Gross, Peter, 1999, Colosul cu picioare de lut, Iaºi,Polirom.

Hartley, John, 1999, Discursul ºtirilor , Iaºi, Polirom. Roºca, Luminiþa, 2000, Formarea identitãþii profesio-

nale a jurnaliºtilor, Iaºi, Polirom.Roºca, Luminiþa, 2004, Producþia textului jurnalistic,

Iaºi, Polirom.Roºca, Luminiþa, 2006, Mecanisme ale propagandei în

discursul de informare. Presa româneascã în perioada1985-1995, Iaºi, Polirom.

Soulet, Jean-Francois, 1998, Istoria completã a statelorcomuniste din 1945 pîna în zilele noastre, Iaºi, Polirom.

Thom, Francoise, 1993, Limba de lemn, Bucureºti,Humanitas.

Verdery, Catherine, 1995, Rezistenþã ºi compromis,Bucureºti, Humanitas.

Vrânceanu, Florica, Un secol de agenþii de presã româ-neºti (1889-1989), 2000, Piteºti / Braºov / Bucureºti / Cluj -Napoca, Editura Paralela 45.

Young, John Wesley, 1991, TOTALITARIANLANGUAGE. Orwell’s newspeak ad its nazi and comunistantecedents, Charlottesville and London, University Pressof Virginia.

Jurnalism ºi com


63

Introducere în presa de divertisment

Pentru a înþelege apariþia presei de divertisment estenecesarã o analizã a modului în care era perceputdivertismentul în societate. Astfel, la începutul secolului alXVII-lea, acesta era asociat cu ospitalitatea arãtatãmusafirilor. De abia în anul 1650 termenul „divertisment” adobândit sensul suplimentar de aspect interesant sauamuzant, urmând ca la începutul secolului al XVIII-lea sãfie definit drept „recreere” sau „distracþie”. Cu timpul,diversele reprezentaþii, cum ar fi piesele de teatru,spectacolele de circ ºi cursele de cai au putut fi descrisedrept „divertismente”. (1)

Treptat literatura de divertisment (2) a ieºit din cadrul sãumoralizator ºi a devenit unul dintre elementele de comer-cializare a timpului liber. În secolul al XIX-lea se producmodificãri în domeniul divertismentului datoritã dezvoltãriiindustriale, care a impus existenþa unui numãr mai mare deocazii de relaxare, activã sau pasivã, sub forma recreerii.Nevoia de divertisment devine din ce în ce mai pregnantã,rãspunzând nu numai dorinþei de relaxare ºi refacere, dupãoboseala unei zile de activitate. Din altã perspectivã, easatisface ºi nevoia omului de a scãpa de sub presiuneacotidianului, de a evada ºi de a gãsi refugiu într-o lumeimaginarã. (3)

Ca alternativã a modului de petrecere a timpului liberapare ºi presa de divertisment. Înainte de începutul secoluluial XIX-lea, divertismentul (sau distracþia) figurase în multeziare la fel de proeminent ca ºi informaþiile, în special înjurnalele publicate duminica: „Sunday Times”, „Bell’s Lifein London and Sporting Chronicle” º.a. (4) La Londra estelansat de cãtre Alfred Harmsworth, ziarul de jumãtate depenny, „Daily Mail” (5) cu scopul explicit de a distra, nudoar de a infoma. Se poate constata cã presa, pe lângãfuncþia principalã – informarea are ºi o funcþie colateralã (6),ºi anume cea de relaxare, care cuprinde rubricile de timpliber, jocuri etc.

Studiind presa francezã de divertisment sociologulRoland Cayrol (7) considerã cã aceasta (este vorba desprepresa de divertisment în general) cuprinde totalitateapublicaþiilor destinate modului de petrecere a timpului libercum ar fi: presa sportivã, presa de hobby (de la cea defilatelie la cea de pescuit ºi vânãtoare), presa de artã ºi presade informare în legãturã cu noutãþile cinematografice.

Toate aceste publicaþii rãspund nevoii oamenilor derelaxare, de odihnã, de evadare din grijile cotidiene. Astfel,categorii tot mai largi ale populaþiei au început sã foloseascãpresa ca principal furnizor de bunuri destinate ocupãriitimpului liber, ajungând sã vândã divertisment la costurilecele mai reduse – în raport cu teatrul, arta ori sportul. În felulacesta, prin accesibilitate, cost ºi cantitate, presa se impunedrept cea mai importantã furnizoare de divertisment însocietate. Publicaþiile oferã subiecte de lecturã pentru timpulliber, constituind produse ale unei prese destinate aproapeintegral relaxãrii ºi amuzamentului.

La noi „presa umoristicã îºi face apariþia în 1859. (...)Nãscute din necesitãþi politice, periodicele, în marea lormajoritate sãptãmânale, despart în subtitluri umorul desatirã, ca pentru a preciza cã satira nu poate fi decâtpoliticã”. (8)

La început ziarele conþineau pagini ºi scrieri umoristicesporadice. „Curierul de ambe sexele” (9) – 1837 –supliment al primei publicaþii munteneºti „Albinaromâneascã”, apãrut la iniþiativa lui I. H. Rãdulescu dãdeaprimele semnale umoristice. Printre traduceri din literaturafrancezã, reproduceri din scrieri româneºti vechi, discuþiicu privire la limba românã ºi tipare de rochii, se regãseauîn acest supliment ºi „istorii de râs” ori anecdote, care potfi considerate drept acte de pionerat în publicistica satiricãromâneascã (10). „Dacia literarã” (11) – 1840 – satiriza prinfabule regimul lui Sturdza, urmatã îndeaproape depublicaþia „Propãºirea” (12) – 1844. Publicaþiile dedivertisment ca: „Þânþarul” (13), „Spiriduºul” (14) ºi„Nichipercea” (15) – 1859, „Pãcalã” (16) ºi „Pepelea” –1860 (17), „Ghimpele” (18) – 1866-1879, „Claponul” (19) –1877, „Bobãrnacul” (20) – 1878-1879, „Scaiul” (21) –1882-1883, „Ciulinul” – 1883-1885 º.a. (22) aveau dreptscop amuzarea cititorului, folosindu-se de orice procedeucare putea stârni râsul. (23)

În Dobrogea, prima publicaþie cu caracter satiric a fost înlimba greacã ºi anume „Stravopodis”, (în traducere liberã„ºontorogul”), (24) care a apãrut la Sulina între anii 1875-1882. Au urmat apoi în ordinea cronologicã a apariþiilor:„Paraponisitul”, Tulcea – 1897; „Timbru”, Constanþa – 1900;„Caraghiosul vesel”, Tulcea – 1909-1910; „Expres-Informator”,Constanþa – 1912-1914; „Curierul Bãilor Constanþa-Techirghiol”, Constanþa – 1913; „Rãcnetul Constanþei”,Constanþa – 1913; „Revista teatralã a Berãriei Regal”,Constanþa – 1913-1915 ºi „Ardeiul”, Tulcea – 1914-1916.

ii ss ttoorr iiaa pprreessee ii

Presa de dumincã din Tulcea. Reviste umoristice de la începutul secolului XXMãdãlina LASCA-VOINEA, drd., referentUniversitatea Ovidius, Constanþa

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

64

iiii sssstttt oooo

rrrr iiiiaaaa

pppprrrr eeee

ssss eeeeiiii

Despre publicaþiile de divertisment s-a scris foarte puþin.În general au fost publicate mai multe articole care au casubiect umorul în general, în diverse reviste cum ar fi „Presanoastrã” sau „Limbã ºi literaturã”. Dintre publicaþiile caretrateazã genuri ºi specii publicistice, incluzând automatteoria specificã a genurilor ºi a speciilor umoristice,relevantã este cea a profesorului ºi totodatã a ziaristului IonGr. Cherciu, intitulatã „Genuri ºi specii publicistice în presaromâneascã de la sfârºitul secolului al XIX-lea”, publicatã laFocºani în anul 2000.

Presa de divertisment a fost analizatã ca parte a preseiromâneºti în lucrãrile semnate de N. Dunãreanu, „Presaromâneascã sibianã (1851-1968)”, apãrutã la Sibiu în anul1969 ºi Constanþa Trifu, „Presa umoristicã de altãdatã”,tipãritã la Bucureºti în anul 1974. Ca parte distinctã a preseiputem semnala antologia Liviei Grãmadã, „Presa satiricãromâneascã din Transilvania (1860-1918)”, editatã la ClujNapoca în anul 1974.

Pentru presa dobrogeanã existã o singurã lucrare, cucaracter enciclopedic ºi anume „Presa dobrogeanã.Bibliografie comentatã ºi adnotatã”, publicatã la BibliotecaJudeþeanã Constanþa. Este rezultatul muncii a doi cercetãtoriDumitru Constantin-Zamfir ºi Octavian Georgescu care austudiat, inventariat ºi publicat colecþiile de ziare ºi revistedobrogene aflate în fondurile Bibliotecii AcademieiRomâne. La aceasta se mai adaugã ºi culegerea dedocumente a profesorului Stoica Lascu, „Mãrturii de epocãprivind istoria Dobrogei”, vol. I, editatã de Muzeul de IstorieNaþionalã ºi Arheologie Constanþa în anul 1999, care conþinearticole din diverse publicaþii dobrogene, reuºind ºi în acestfel sã ilustreze istoria acestui þinut din antichitate ºi pânã laintrarea þãrii noastre în Primul Rãzboi Mondial.

Presa de divertisment dobrogeanã se poate clasifica în:ziare ºi reviste umoristice (în care am inclus acele publicaþiicare conþin ºarade, epigrame, poezii ºi povestiri umoristice,cum ar fi „Paraponisitul” ºi „Caraghiosul vesel”); publicaþii sa-tirice (reprezentate de ziarul „Rãcnetul Constanþei” ºi revista„Ardeiul”); presa de hobby (25) (care cuprinde ziare ºi re-viste dedicate modalitãþilor de petrecere a timpului liber:„Timbru”, „Revista Societãþii de Arte, Litere ºi Sport” ºi„Revista teatralã a Berãriei Regal”) ºi presa de sezon (ilus-tratã de publicaþiile „Expres-Informator” ºi „Curierul BãilorConstanþa-Techirghiol”, care ofereau informaþii despre bãi,îndemnuri la distracþie ºi publicitate la hoteluri ºi restaurante).

Dintre publicaþiile de divertisment menþionate mai susvoi prezenta în cele ce urmeazã doar douã ºi anume„Caraghiosul vesel” ºi „Ardeiul”. Am ales aceste revistepublicate la Tulcea pentru a face în primul rând cunoscutãpresa de divertisment localã (26) ºi în al doilea rând pentrucã au avut acelaºi director, ceea ce demonstreazã cã genulumoristic abordat în cele douã reviste a avut succes, elnefiind tentat sa schimbe orientarea lor.

Un director ºi douã reviste

Peisajul presei de divertisment fiind deja conturat voianaliza ipostaze ale umorului în revistele tulcene

„Caraghiosul vesel” ºi „Ardeiul”.(27)„Caraghiosul vesel”, subintitulat „Revistã humoristico

sãptãmânalã” (apare în fiecare duminicã) debuteazã întâi laBrãila, în format de revistã (A4). Începând cu numãrul 16din 14 decembrie 1909 ºi pânã la 10 0ctombrie 1910 aparela Tulcea. (28) Din paginile revistei suntem informaþi cãexista ºi o ediþie a „Caraghiosului vesel” de Bucureºti. Înperioada în care director al publicaþiei a fost Stricãcernealã(29)au apãrut 27 de numere. Publicaþia stârneºte hazul cititorilorsãi datoritã titlului (sunt alãturate în mod comic cele douãcuvinte „caraghios” ºi „vesel”), a numelui directorului(Stricãcernealã) ºi a colaboratorilor sãi (Jenicã Crampon-Cataif, Garibaldi, Costicã Dinpoet, Sily Somnabulu,Cetãþeanu turmentat, Tabacu-Cronos, ºtrengarul Gãlãþean,Jimblã Carebeabenzinã, Icã Bulevard, Sandu Delacuget,Jean Cocoºelul etc) ºi nu în ultimul rând a modului prin carecititorii erau înºtiinþaþi de preþ: „Caraghiosul” pentru golanise vinde cu 10 bani, iar pentru nobilime preþul lui e 10centime. Abonamentul pentru ºase luni costa 2 lei ºi pentruun an 4 lei.

Nu existã rubrici permanente, remarcãm însã faptul cã înunele numere apare deseori rubrica Migdale ... amare sauÎnþepãturi care conþine numai epigrame.

Apariþia revistei la Tulcea este explicatã de cãtredirectorul Stricãcernealã în articolul intitulat Hoº bulducciugiuclar! (30) astfel: „din diferite împrejurãri pe carecititorii le cunosc, am fost nevoit sã-mi transportez domiþilulaici, ºi sã trec Dunãrea – nu înnot – cu vaporul DomnulTudor ºi sã mã stabilesc în Tulcea.”(31) Timp de douã luni„Caraghiosul” a fost în agonie, iar acum „scoþându-ºi capulîn poblic, nu putea face altfel decât a spune tuturora: hoºbulduc ciugiuclar. Acestea sunt primele cuvinte pe care leadresãm stimaþilor noºtri cititori.”(32) În continuare esteprezentat scopul revistei într-un mod original: „Caraghiosulcu începere de azi scoate iar capul la ivealã, ºi sã-l pãzeascãsfântul Pafnutie (33) pã-l de i-o cãdea în labã. Caraghiosul vafi strajã neadormitã a mahalalelor, ca ºi în trecut, va fiapãrãtorul mojicilor, ºi va da cu bâta în capul oricãruifranþuzit sau nemþit, care va îndrãsni sã persecute cunedreptatea pe vreun mojic de teapa lui.”(34) Stricãcernealãîºi încheie articolul exprimându-ºi speranþa cã „va deveni unmare paºã – un mare caraghios-perdesi, vorba lui Sapungiu– dar nu ca paºa ãl ºchiop din Mãcin, ci ceva mai haraºo, maimiºto!”(35) Dar pânã atunci îi îndeamnã pe cititori sã-lmilostiveascã „în fiecare Duminicã cu câte un ban deBucureºti.”(36)

Despre destinul revistei aflãm ºi în numerele urmãtoare.Astfel, în articolul Pe neaºteptate ..., din numãrul 17 alrevistei, colaboratoarea Doina Galaþiului informa cititorii cãse depun eforturi de readuce „în stare normalã penemuritorul Caraghios, astfel cã tragem cu pana pânã ce neese ochii, adesea zorii ne lasã fãptuind poezele ºi noaptea neprinde cu sudori reci pe frunte luptând numai ºi numai casocietatea caraghioºilor noºtri cu sediul la Tulcea sã nu fieîntrecutã de rivala societate din Bucureºti.”(37) Decesul„Caraghiosului”, ediþia de Brãila este prezentat cu multumor de cãtre fostul secretar de redacþie Gucnay-Brãila. În

Jurnalism ºi com


65

ii iiss sstt ttoo oorr rrii iiaa aa pp pprr rree eess ssee eeii ii

articolul Cum a murit ... (amintiri), sunt descrise ultimeledouã zile (respectiv 8 ºi 9 aprilie 1910) petrecute de acestaîn redacþia revistei din Brãila. Iatã cum s-au petrecut faptele:vineri, 8 aprilie, „dupã ce am isprãvit drãcia de Poºtã (38)luai îndatã manuscrisele ºi dãdui o fugã pânã la tipografie, lelãsai acolo ca sã se culeagã pentru no. 16 care trebuia sãaparã a doua zi. Sâmbãtã, 9 aprilie (...) ajungând la redacþie,la poartã zãrii o cãruþã încãrcatã cu bagaje, între altele era ºimasa redacþionalã pe care o recunoscui. Nu ºtiam ce sã cred.În sine gândeam cã n-o fi plãtit Don Director chiria ºi l-a datafarã proprietãreasa, sau i le-o fi sechestrat d. Ciopalã,cãruia nu i-a plãtit datoriile. Când sã intru pe poartã mãlovesc nas în nas cu Don Director! – Al cui e bagajul ãsta? –Al meu. – Unde pleci? – La Tulcea! – Ce faci acolo? – Mãfac paºã!!... – Cum? ºi Caraghiosul??! – Caraghiosul amurit! – Cara... murit! mai mult n-am putut zice cãci ºi amcãzut jos. (...) ºi aºa vedeþi iubiþi cititori, aºa a muritCaraghiosul. Cum a înviat nu ºtiu, sã vã spue dom Director.”(39) Nu putem înþelege exact cauza dispariþiei „Caraghio-sului” de Brãila, însã dialogul purtat între cei doiprotagoniºti, redactat în stil pur caragialesc, reprezintã osursã de umor de cea mai bunã calitate pentru cititorii deatunci ºi pentru cei de astãzi, fiind accentuat ºi de limbajulvremii (40), care imprimã o notã veselã articolului, chiardacã subiectul sãu este foarte serios. „Don Director”, arãspuns invitaþiei secretarului sãu de redacþie, explicândprompt în primele numere (dupã cum s-a vãzut deja) „cum aînviat” „Caraghiosul” ... la Tulcea.

În paginile revistei au fost publicate ºarade, epigrame,poezii, sonete ºi schiþe umoristice. Iatã de exemplu cum sederula, în termeni umoristici, desigur, sãptãmâna unuiadintre colaboratorii revistei: „Luni întârziind la serviciu/Am rãmas prin cafenele/ Vreþi sã ºtiþi ce fac acolo?/ –Scutur punga de lovele./ Marþi am tras o chelfãnealã/ Ladoi licieni (lichele)/ Pentru ce?... vã spun îndatã/ Fãceapont gagigei mele./ Mercuri am scris o scrisoare/ Unui vãrce-l am în Iaºi/ Poate vreþi sã ºtiþi ce-i dânsu?/ Sã vã spun:e mardeiaºi (41)/ Joi am stat mai mult acasã/ºi-am mâncatpuþin mai bine/ Ce-am mâncat, vreþi sã ºtiþi poate?/ Cincimãsline ºi cinci pâine./ Vineri nu am pus în gurã/ Nici oþigarã d-un ban/ Cauza?... cã portofelu/ Era chiar unbãrãgan./ Sâmbãtã m-am pus pe lucru/ Conrispondenþami-am fãcut/ Cãci mi-era cu Caraghiosul/ Sã nu capãtvr-un bucluc./ Duminicã dimineaþa/ Am dat fuga canebunu/ Ca sã cumpãr Caraghiosul/ Vã salutã ...Somnambulu.”(42)

Din seria epigramelor publicate în revistã vom reproducepe cea dedicatã ginerilor, semnatã de Ceturr: „Când soacranu te lasã în pace/ Când a ei gurã nu mai tace,/ Când toatãziua te înjurã/ Zicând cã eºti o ... secãturã./ Tu nu te supãrabãete,/ C-atunci e vai, de a tale plete/ Ci spune-i, spune-i cufrumosul/ C-o abonezi la Caraghiosul.”(43) Cesar însã dedicãepigrama sa, Domniºoarei L ..., de mare actualitate ºi astãzi(sic!): „Ce tot umbli decoltatã/ºi cu pieptul desvelit ...?/Crezi cã eu în lume caut/ Carne macrã de iubit?/ Nu, nu, nu!te-nºeli amarnic/ Pace bunã sã-mi dai mie/ De-aºi cãta eucarne macrã/ N-aº gãsi la mãcelãrie?”(44)

Grupate sub titlul Din hazul altora sunt publicate ºicâteva glume: „Nea Dumitrache, întorcându-se de lavânãtoare foarte vesel, intrã în casã fredonând: Cine-nBucureºti a stat, are puºcã de vânat. – Dar ce-ai împuºcatDumitrache dragã – întreabã coana Raluca, sãrind de lagherghef. – Ce era sã împuºc? ... Timpul, dragã!”(45) sau„– Tatã, la Dorohoi este multã cânepã? – Ce te intereseazã?– Vezi, fiindcã d-l profesor ni-o spus cã cei din Dorohoi,trage lumea pe sfoarã.”(46)

Reclamã se fãcea numai revistei în diverse moduri: cuajutorul epigramelor (amintim pe aceea dedicatã ginerilor, lafinalul cãreia Caraghiosul era recomandat soacrelor), subforma unei invitaþii „toatã suflarea bi-pedã din Roºiori deVede este invitatã sã cumpere numãrul urmãtor al publicaþieiCaraghiosul” sau sub forma unui dialog între un El ºi o Ea,conversaþie pe care o reproducem integral: „ – Ei, ce faciMiþo, mi-o dai? – Da!... dar sã nu mã spui la sorã-mea. –Hm!... Parcã ea nu mi-a dat-o!? de câte ori!... – Ce spui? þi-adat-o! A! prefãcuta ºi face pe sfânta..., întocmai ca coanaZed care-ºi înºalã bãrbatul cu un inginer! Dacã e aºa, þi-odau ºi eu, iat-o, þi-o predau – ºi scoate cu repeziciune din sânrevista Caraghiosul! ºi el a luat-o cu bucurie, fiindcã pentruprima oarã i-a dat-o ... o fatã mare.”(47)

De asemenea, în paginile publicaþiei întâlnim ºisemnalãri ale apariþiei unor numere de revistã. De exemplu„a apãrut nr. 3 din drãguþa revistã umoristicã Ciupacul” sau„în curând va fi pus sub presã Almanach-ul revisteiCaraghiosul, care va avea coperta în ºase culori, peste 200pagini de text ºi va conþine pe lângã o materie foarte variatãºi caraghioasã – datoritã penelor celor mai de seamãcolaboratori ai revistei – ºi portretele tuturor colaboratorilordistinºi etc. Direcþiunea Almanach-ului cautã în toatã þaraaquisitori pentru reclame, se oferã un frumos rabat. Doritoriise pot adresa direcþiei, de unde vor primi toate instrucþiunilenecesare.”(48) Dintre anunþurile publicate îl reþinem peurmãtorul: „Grãbiþi-vã cu mutrele pentru Almanach, care seprimesc numai pânã la 10 octombrie.”(49)

Se poate constata cã revista este într-adevãr ceea ce seintituleazã, adicã o publicaþie „humoristicã”, oferindcititorilor sãi, în mod regulat, în fiecare duminicã o lecturãplãcutã ºi amuzantã. Atât directorul, cât ºi colaboratorii sãiau un simþ al umorului dezvoltat, surprinzând în scrierilelor viciile societãþii pe care le criticã cu „zâmbetul pebuze”.

„Ardeiul”, cea de-a doua publicaþie a lui Stricãcernealã,subintitulat „Revistã umoristicã-politicã-socialã” aparesãptãmânal (în fiecare duminicã) în mai multe oraºe ale þãrii,inclusiv la Tulcea, începând cu luna septembrie a anului1914 ºi pânã în ianuarie 1916. Între septembrie 1914 ºi iunie1915 au apãrut 29 numere, iar între noiembrie 1915 –ianuarie 1916 au mai apãrut 5 numere. Nu s-au pãstratnumerele 1-15 din primul an de apariþie. Un exemplar costa10 bani, iar abonamentul pe un an de zile – 4 lei. Despredirectorul publicaþiei aflãm cã poartã ca semn distinctiv lacravatã un ac de aur sub forma unui ardei.(50) Responsabilide apariþia numerelor sunt Spiridon Tãnase ºi GeorgeNicolescu.

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

66

iiii sssstttt oooo

rrrr iiiiaaaa

pppprrrr eeee

ssss eeeeiiii

La publicaþia umoristicã, nu lipsitã de note libertine îºiaduc contribuþia mulþi colaboratori care semneazã cupseudonime ca: Mefisto, Alfonso Macaroni, Calcã DesPãcalã, Ghete rupte, Muþunache, Sfarmãnuci etc. Rubricilepermanente sunt: Viaþa în Tulcea, în cadrul cãreia suntpublicate ºtirile din localitate în versuri umoristice ºi HalimaSãptãmânalã unde „musiu” Stricãcernealã consemneazã caîntr-un jurnal tot ceea ce i se întâmpla în timpul sãptãmâniirespective, realizând practic o radiografie a societãþii sale.

În articolul intitulat chiar Ardeiul! scris probabil de cãtreredacþie (cãci nu este semnat), se considerã cã este „cea maifolositoare ºi mai educativã revistã din þara noastrã, fiindcãpe lângã cã e una din multiplele reviste ce poate fi cititã ºi defete, apoi aceastã revistã aduce cele mai mari serviciipãrinþilor care au fete ºi bãieþi care au apucat pe o calegreºitã.”(51) Cu toate acestea un cititor îi atrage atenþiadirectorului Stricãcernealã cã „ardeiul dumitale lasã mult dedorit, fiindcã am vãzut cã multe lucruri de mare importanþãnu sunt publicate, de exemplu de ce nu intervii prin glasulardeiului d-tale pe lângã autoritatea comunalã, ca sã facã oºosea mai bunã pe malul Dunãrei, ce duce spre pescãrie,fiindcã bietele noastre cuconiþe, parcurg foarte greu aceastãdistanþã – mai ales seara de la 5-8 – când doresc a vizitaFarul ºi Palatul Jandarmeriei îºi pierd galoºii.”(52)

Revista nu a publicat scrieri picante ºi nici imorale ci asemnalat anumite abateri de la moralã. De exemplucorespondentul de la Caracal o atenþioneazã pe d-ra Victoriþasã „mai înceteze cu sãrutatul pe marginea pârâului, cãSaager este om însurat ºi o sã-ºi batã odatã nevasta pentrudumneata ºi pe urmã sã mai vezi Ardeiul cum o sã te facã sãte usture de o sã-þi meargã fulgii.”(53) sau „d-le N. Grosuînceteazã te rog conversaþia de amor cu d-ra Franþa, cãci eucenicã la croitorie ºi în loc sã înveþe uitã ºi ce a învãþat.”(54)Astfel de semnalãri vin ºi din alte oraºe ale þãrii precum:Medgidia, Brãila, Galaþi, Adjud, Vaslui, Iaºi, Bacãu, Bârlad,Buzãu, Tg-Frumos º.a. Ca urmare a publicãrii lor au fostluate mãsuri de corijare, pãrinþii care ºi-au recunoscut fetele„ardeiate” au hotãrât fie ca ele sã se cãsãtoreascã, fie sã iasãpe stradã însoþite numai de ei. În acest sens, revista îºi asumãmeritul, dând exemple concrete: „am mãritat numai aici înTulcea 5 fete ºi am îndreptat 73, care luaserã drumuri gre-ºite; am mãritat pe G. din strada Sf. Împãraþi, care i-a spusiubitului ei: ori mã iei, ori te împuºc, cãci Ardeiul m-a fãcutde râs; pe fosta d-rã C., care tatãl ei convingându-se de celescrise de noi a mãritat-o imediat; pe I. de pe strada Tunsului,care de asemenea au procedat pãrinþii ei la fel ºi încã 2, carecredem de prisos a le mai numi, apoi 73, care le avem trecuteîn registrele noastre ºi care nu era zi de la Dumnezeu sã nule vezi pe stradã ba cu cutare, ba cu cutare; astãzi aceste fetenu se vãd pe stradã decât cu pãrinþii lor.”(55)

Pe lângã aceste „rapoarte”, în revistã mai erau publicateºi epigrame dedicate în marea lor majoritate sexului slab,cetãþeanului turmentat etc. Trebuie remarcat faptul cã estesingura revistã care nu conþine obiºnuita de acum paginã dereclame ºi anunþuri.

Numãrul 1 al revistei, apãrut la 1 ianuarie 1915 surprindecititorul cu „Cele 10 porunci”, evident inspirate din

decalogul biblic ºi prelucrate în stilul inconfundabil de acumal redacþiei. Conform acestora trebuie: sã te culci searacitind Ardeiul; sã nu înjuri pe cei ce scot Ardeiul, sã citeºtinumai Ardeiul care e cea mai moralizatoare revistã; sã nuciordeºti sau sã plagiezi pe alþi scriitori ºi sã-þi trimiþibucãþelele sã le pui în... Ardeiul; sã te ia ciuma ºi SfântulPafnutie, de n-oi citi Ardeiul în fiecare duminicã; sã nu telauzi pe la fete cã eºti tare la ... Ardei ºi cã nu vei fi publicat;sã-i mulþumeºti lui Stricãcernealã ºi sã te rogi pentrusãnãtatea lui cã a putut introduce cu mari sforþãri morale ºimateriale o asemenea revistã; sã o iubeºti ºi sã-i faci reclamãcã-i bunã... revista Ardeiul; sã dai concurs lui Stricãcernealãca sã-ºi cumpere o micã tipografie pentru Ardeiul caretrebuie sã iasã în 16 pagini ºi nu în ultimul rând sã-l cumperitotdeauna ºi sã umbli cu el în buzunar, cãci altfel vei fi tre-cut în rândul chiulangiilor, care îl citesc pe gratis ladepozitari.(56)

Prin conþinutul sãu, „Ardeiul” completeazã presa desatirã, astfel încât societatea tulceanã este satirizatã atât dinpunct de vedere social, cât ºi politic.

Concluzii

Demersul meu reprezintã o încercare de a prezenta unsegment al gazetãriei dobrogene în general ºi a celei tulceneîn special, mai exact acela al jurnalisticii umoristico-satirice.Cele douã publicaþiile prezentate mai sus ºi-au îndeplinit cusucces funcþia de divertisment, care nu s-a manifestat nicio-datã singurã ci împreunã cu cea informativã. Astfel, divertis-mentul a fost completat de informaþie ºi invers. Nu putemvorbi, cel puþin pentru începutul secolului al XX-lea, despreziare ºi reviste care au publicat 100% divertisment. Desprerealizarea acestui procent se poate vorbi mult mai târziu. (57)

Într-o societate, mai ales cum era cea dobrogeanã la aceaveme, frãmântatã de probleme administrative, economice,politice ºi sociale, presa de divertisment a avut un cadrupropice de dezvoltare, având în acestea surse de inspiraþie.Cu ajutorul umorului au fost demascate, uneori cu ovirulenþã nimicitoare, josnicia, fãþãrnicia partidelor politiceaflate în vârtejul „rotativei guvernamentale”, au fostpersiflaþi moftangii din politicã, administraþie ºi justiþie.Umorul a fost arma cu care gazetarii au luptat împotrivaprostiei, lãcomiei, absurdului, trândaviei, minciunii etc.,uneori repurtând ºi succese (vezi cazul revistei „Ardeiul”).Suntem astfel, în asentimentul criticului literar ConstanþaTrifu atunci când afirma cã „presa de umor ºi-a luat în seriosrolul de biciuire a moravurilor, de însãnãtoºire a vieþiipublice prin arma râsului. ºi chiar dacã nu râdemîntotdeauna, chiar dacã patima înãbuºã de multe ori spiritulsau spiritul nu se poate ridica la înãlþimea subiectului,paginile acestor gazete uitate, prãfuite ºi, pânã la urmãdesconsiderate, au darul de a reînvia oameni în desfãºurareavieþii publice, oameni surprinºi în urcuºul sau coborâºul lormoral, cu pãcate care rãmân sau cu pete atribuite, cu faptemari sau cu fapte mici, cu erori ce trebuie înþelese sau cuintenþii ce nu se cuvin iertate.”(58) Aceste publicaþii aucontribuit, în genere la consolidarea spiritului umoristico-

Jurnalism ºi com


67

ii iiss sstt ttoo oorr rrii iiaa aa pp pprr rree eess ssee eeii ii

satiric ºi critic al presei, asumându-ºi totodatã rolul de ainforma ºi a educa publicul cititor.

Jurnalistul ºi scriitorul Sorin Preda considerã cã „e foartedificil sã scrii umor. Sã fii amuzant în scris e un talent de laDumnezeu, iar El nu a fãcut acest dar multora dintre noi. Sãscrii cu umor e ca ºi cântatul dupã ureche. Dacã poþi sã ofaci, nu ai nevoie sã fii învãþat. Dacã nu poþi, nici oînvãþãturã nu te poate ajuta. Iar umorul fals, ca ºi cântatul,este greu de suportat.”(59)

În cazul gazetarilor care semnau în publicaþiile dedivertisment putem spune cã Dumnezeu le-a dãruit talent,dovadã în acest sens fiind publicaþiile lor care sunt deactualitate ºi astãzi. De asemenea, titlurile gazetelorreprezintã o altã mãrturie a talentului lor. Titlul prefaþeazã,deschide, anticipeazã, invitã la lecturã ºi concentreazã unconþinut. Titlul unui text ziaristic umoristic trebuie sã fieevident plin de umor. Pe lângã calitãþile lui generale trebuiesã fie incisiv, zeflemist, combativ ºi perfect adaptatcalitãþilor umoristice ale textului ºi intenþiilor exprimate deautor. Aceste reguli sunt pe deplin respectate astfel cã ºiacum ele ne surprind ºi ne amuzã. Completate în final ºi deconþinut putem afirma cu certitudine cã umorul din aceletimpuri nu era nici fals, nici forþat.

Citindu-le constatãm cã în timp cele douã reviste nu ºi-au pierdut umorul, multe dintre persoanele ºi situaþiileironizate, satirizate sau caricaturizate îºi gãsesc cores-pondente în societatea de acum. Mai mult decât atât, astãzi,au o savoare aparte ºi datoritã limbii utilizate, care estepresãratã cu diverse arhaisme, regionalisme, turcisme º.a.Din aceastã cauzã în articolele pe care le-am citat caexemple am pãstrat intactã grafia din acea perioadã.

Comparativ cu presa de acum nu putem spune decât cãnumãrul publicaþiilor de divertisment este cu mult mai maredecât în trecut, însã calitativ sunt mult mai slabe. Dacã întrecut avem un adevarat maestru în divertisment local, înpersoana directorului Stricãcernealã (60) acum nu avem penimeni. Dacã în trecut avem epigrame ºi satire acum avemcâteva glume ºi multe integrame. Dacã în trecut presa dedivertisment era luatã în serios acum ea este tratatã neserios.Lãsând la o parte acest umor negru ºi revenind la cel dinveacul trecut observãm cã el are are douã trãsãturi funda-mentale ºi anume: solidaritatea care înseamnã a râde cu... ºiam râs cu gazetarii vremii de atunci ºi excluderea caresemnificã a râde de... ºi am râs, de multe ori cu poftã, depersonajele lor.

Note

1. Asa Briggs, Peter Burke, Mass-media. O istoriesocialã, Iaºi, 2005, p. 67.

2. Culegeri de glume se tipãreau încã din secolul alXV-lea.

3. Mihai Coman, Introducere în sistemul mass-media,Iaºi, 2007, p. 124.

4. Asa Briggs, Peter Burke, op. cit., p. 183.5. Se puteau produce 200.000 de ziare pe orã, datoritã

noilor invenþii.

6. Cristian Florin Popescu, Dicþionar explicativ dejurnalism, relaþii publice ºi publicitate, Bucureºti, 2002,p. 147.

7. Roland Cayrol, Les Médias : Presse Ecrite, Radio,Télévision, Paris, 1991, p. 32.

8. Constanþa Trifu, Presa umoristicã de altãdatã,Bucureºti, 1974, p. 5.

9. N. Iorga, Istoria presei româneºti, Bucureºti, 1999,p. 59-61.

10. Ibidem, p. 10.11. Ibidem, p. 82.12. Ion Gr. Cherciu, Genuri ºi specii publicistice în presa

româneascã de la sfârºitul secolului al XIX-lea, Focºani,2000, p. 25.

13. Ibidem, p. 27.14. Ibidem.15. Ibidem.16. Ibidem.17. Constantin Antip, Istoria presei, Bucureºti, 1979,

p. 25-27.18. N. Iorga, op. cit., p. 151-152.19. Ion Gr. Cherciu, op. cit., p. 29.20. Ibidem, p. 30.21. Ibidem.22. Constantin Antip, op.cit., p. 30. 23. Ion Gr. Cherciu, op. cit., p. 6.24. Constantin-Zamfir, Dumitru, Georgescu, Octavian,

Presa dobrogeanã (1879-1980). Bibliografie comentatã ºiadnotatã, Constanþa, 1985, p. 293.

25. Considerând cã termenul „presa de hobby”, asociologului francez Roland Cayrol reprezintã cel mai binetotalitatea publicaþiilor care sunt dedicate anumitor pasiuni,îl vom folosi în clasificarea publicaþiilor de divertismentdobrogene.

26. Marian Petcu, Tipologia presei româneºti, Iaºi, 2000,p. 162-163.

27. Analiza se va face doar pe conþinutul numerelor 18-27 apãrute în cursul anului 1910 a publicaþiei „Caraghiosulvesel” ºi respectiv numerele 16-19 din anul 1914 precum ºinunãrul 1 din anul 1915 a revistei „Ardeiul”, aflate încolecþiile Bibliotecii Academiei Române.

28. Numerele 16-27 au apãrut la Tulcea.29. Stricãcernealã este probabil pseudonimul lui G. P.

Benim.30. Expresie de salut în limba turcã; în traducere

înseamnã „bine v-am gãsit bãieþi!”31. „Caraghiosul vesel”, anul I, nr. 16, 25 iulie 1910, p. 1.32. Ibidem.33. Este vorba despre Sfântul Mucenic Pafnutie Egip-

teanul, pomenit în calendarul creºtin ortodox în ziua de 25septembrie.

34. „Caraghiosul vesel”, anul I, nr. 16, 25 iulie 1910, p. 1.35. Ibidem.36. Ibidem.37. Ibidem, anul I, nr. 17, 1 august 1910.38. Este vorba de dialogul telefonic cu corespondenþii

revistei.

Jurn

alis

m º

i com

unic

are

* A

nul I

II, n

r. 3,

200

8

68

iiii sssstttt oooo

rrrr iiiiaaaa

pppprrrr eeee

ssss eeeeiiii 39. „Caraghiosul vesel”, anul I, nr. 18, 8 august 1910,

p. 1.40. Am respectat întocmai limbajul vremii în citatele

folosite pentru a da mai multã savoare textului.41. Conform Dicþionarului explicativ al limbii române

forma corectã este mardeiaº ºi înseamnã bãtãuº, ciomãgar.42. „Caraghiosul vesel”, anul I, nr. 16, 25 iulie 1910,

p. 2.43. Ibidem, anul I, nr. 18, 8 august 1910, p. 1.44. Ibidem, p. 2.45. Ibidem.46. Ibidem.47. Ibidem, p. 448. Ibidem.49. Ibidem, p. 3.50. „Ardeiul”, anul I, nr. 23, 16 februarie 1915, p. 8.51. Ibidem, anul I, nr. 16, 7 decembrie 1914, p. 2.52. Ibidem, anul I, nr. 18, 25 decembrie 1914, p. 2.53. Ibidem, anul I, nr. 16, 7 decembrie 1914, p. 7.54. Ibidem, anul I, nr. 17, 14 decembrie 1914, p. 2.55. Ibidem, anul I, nr. 18, 25 decembrie 1914, p. 7.56. Ibidem, anul II, nr. 1, 1 ianuarie 1915, p. 1.57. Marian Petcu, op.cit., p. 243.58. Constanþa Trifu, op. cit., p. 67.59. Sorin Preda, Jurnalismul cultural ºi de opinie, Iaºi,

2006, p. 95.60. Rãmâne ca cercetãrile viitoare sã ne dezvãluie

identitatea ºi ocupaþia de bazã a colaboratorilor celor douãreviste.

Bibliografie

„Caraghiosul vesel”, Tulcea (1909-1910).„Ardeiul”, Tulcea (1914-1916).Popescu, Cristian Florin, Dicþionar explicativ de jurna-

lism, relaþii publice ºi publicitate, Bucureºti, EdituraTritonic, 2002.

Academia Românã, Institutul de Lingvisticã „IorguIordan”, Dicþionarul explicativ al limbii române, ediþia adoua, Bucureºti, Editura Univers Enciclopedic, 1998.

Constantin-Zamfir, Dumitru, Georgescu, Octavian,Presa dobrogeanã (1879-1980). Bibliografie comentatã ºiadnotatã, Constanþa, Biblioteca Judeþeanã Constanþa, 1985.

Antip, Constantin, Istoria presei, Bucureºti, 1979.Briggs, Asa, Burke, Peter, Mass media. O istorie socialã,

Iaºi, Editura Polirom, 2005.Cayrol, Roland, Les Médias: Presse Ecrite, Radio,

Télévision, Paris, Presses Universitaires de France, 1991.Cherciu, Ion Grigore, Genuri ºi specii publicistice în

presa umoristicã româneascã de la sfârºitul secolului alXIX-lea, Focºani, Editura S.C. “Ramilcez Prod Com”S.R.L., 2000.

Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass-media,ediþia a III-a, Iaºi, Editura Polirom, 2007.

Iorga, Nicolae, Istoria presei româneºti, Bucureºti,Editura Muzeului Literaturii Române, 1999.

Petcu, Marian, Tipologia presei româneºti, Iaºi, EdituraInstitutul European, 2000.

Preda, Sorin, Jurnalismul cultural ºi de opinie, Iaºi,Editura Polirom, 2006.

Trifu, Constanþa, Presa umoristicã de altãdatã,Bucureºti, Editura Minerva, 1974.

Abstract

Exemplifying – trough the quality of the humour – forTulcea’s entertainment press there are some magazines,Ridiculous funny (14 dec. 1909 – 10 oct. 1910) and ThePepper (sept. 1914 – jan. 1916). Both publications run bythe same director (signing with the knickname Spoillingink)have the same price (10 bani) and the same aim(entertaining readers). Both director and contributors havegood sense of humour, catching in their articles the vices ofDobrodgea’s society which they critycise with “a smile onthe face”.

Keywords: media, humour, entertainment press, analyse

OMUNICAREURNALISMCJ

Revista românã de

URNALISMOMUNICARE

ºiCJArticolele, studiile ºi recenziile pentru Revista românã de Jurnalism ºi Comunicare

pot fi trimise prin e-mail la [email protected]

sau prin poºtã la Facultatea de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii,

Bd. Iuliu Maniu 1-3, sector 6, Bucureºti.

Articolele trebuie trimise în format digital .doc, scrise cu Times New Roman corp 12, la 1,5 rân-duri, formatul paginii - A4. Notele vor fi anexate la articol, numerotate cu cifre arabe. Trimitereala note în textul articolului se face adãugând cifra notei la cuvânt sau punând cifra notei întreparanteze, ambele variante în stil normal (exclus stilul superscript!). Exemple: “cercetãrile dinacest domeniu2” SAU “cercetãrile din acest domeniu (2)”. Ilustraþiile ºi tabelele trebuie anexate

în format JPG, TIF sau BMP, la scara 100%, rezoluþie minimã 150 dpi.

Contravaloarea abonamentului pentru anul 2008 (patru numere) este de 40 de lei ºi poate fi depusã

în contul Facultãþii de Jurnalism ºi ªtiinþele Comunicãrii:

RO 03 RNCB 00760 10452 6200 60BCR Sector 5,

cu precizarea “Pentru revistã”.

Site-ul revistei Jurnalism ºi Comunicare:www.jurnalismsicomunicare.eu

revista nr 3 - 2008 - jurnalism si...

Documents