Curs Jurnalism economic

1. Statutul profesional al jurnalistului economic.A. Statutul profesional al jurnalistului.

Câmpul profesional eterogen, atribuțiile și țintele extrem de diversificate impun celor care aleg să practice meseria de jurnalist o serie de trăsături definitorii . Astfel jurnalistul trebuie să fie:

a) Căutător și distribuitor de informații din foarte multe domenii (politică, știință, economie, cultură, sport, fapt divers)

b) Pedagog (educă cititorii) – standarde morale.c) Lider de opinie (modelează convingeri și atitudini)d) Animator (solidarizează colectivitățile)e) Om de divertisment (dă tonul la buna dispoziție)f) Creator de cultură (selectează și promovează valorile)

Jurnalismul economic este o specie distinctă a jurnalismului, având ca țintă o categorie de cititori avizați, instruiți. Tematica acestui gen vizează problemele complexe ale construcției economice și financiare din țară și din lume.

Jurnalismul economic este acel tip de jurnalism care aduce publicului informații, analize, comentarii din viața economică. Un loc important în toate buletinele de știri reprezintă noutățile din domeniul economic. Anume, știrile economice aduc informații despre activitatea economică a statului, fiind primele semnale ale fenomenelor ce se petrec în mediul de afaceri, în sistemul bancar, cel financiar, comerț etc. Rolul unei știri economice nu este doar acela de a informa despre problemele și situația din economie, dar și să ofere o explicație a cauzelor ce au provocat declanșarea acestora, consecințele și de a arăta cititorului simplu cum poate fi afectat.

Jurnalismul economic este un demers publicistic, profesional întreprins în general de către autorități în materie și având ca finalitate gloria personală, de cele mai multe ori efemeră. Pe când publicitatea este strict ancorată în prezent și are ca finalitate succesul financiar garantat și recompensa obținută imediat.

Cursul Jurnalism economic este actual prin faptul că acest segment mediatic este încă puţin exploatat şi lipsa știrilor de factură economică condiţionează neînţelegerea de către populaţie a multor fenomene economice care au loc în societate. În timp ce jurnalismul economic este un domeniu puțin valorificat, informația cu caracter economic devine tot mai indispensabilă, fiind solicitată atât de cititorul simplu, dar și de analiști, micii întreprinzători, cât și de reprezentanții marilor companii. Astfel, știrea economică ocupă o pondere neînsemnată în buletinele difuzate de agențiile de presă, iar modul de redactare din punct de vedere calitativ lasă mult de dorit, stârnind cititorului multe întrebări. Pe lângă un limbaj greoi, supraîncărcat cu cifre, care duce la o lipsa a interesului și atractivității din partea cititorului simplu, materialele jurnalistice sunt influențate de interese economice și politice.

Rubricile economice și publicațiile cu profil economic sunt rodul:- unor gazetari specializați- unor analiști economici din afara spațiului publicistic

Gradul de dificultate crește în funcție de temele abordate și în funcție de soluțiile sugerate

Consecințele:1. ziarele de scandal, tabloidele se feresc de rubrici economice (greu digerabile)2. cotidienele de informații generale - preferă analiștii3. ziarele de specialitate – merg pe redactori

Jurnalismul economic este un gen gazetăresc dificil și cu o rază restrânsă de acțiune de aceea sunt necesare o serie de calități:1. Pregătire de specialitate2. Capacitate de analiză și sinteză a fenomenului economic3. Disponibilitatea de a se informa din mai multe surse4. Știința de a face accesibilă cititorului informația economică

Organizarea activității în instituțiile de presă.Intreprinderea mass-media:

- Funcționează pe baza unei culturi de intreprindere (mai precis pe baza unui set de norme și valori specifice)

- Are o structură organizatorică specifică

Pentru a înțelege structura organizațională trebuie să identificăm tipurile de presiuni care influențează funcționarea acestor instituții:

Fluxul permanent și incontrolabil al informațiilor- Informația este materie primă- Redacția o procesează

Sursele de informații:- Agențiile de presă, biblioteci și arhive, centre de documentare- Articolele aduse de angajați- Articole și știri de la colaboratori- Informații primite de la cititori- Materiale oferite de birouri de presă

La un cotidian se întâmplă să apară 2 probleme:- Informația este în surplus - și atunci se trece la o selecție a principalelor subiecte- Informația este prea puțină - și atunci se apelează la portofoliul redacției sau la subiecte prefabricate.

Presiunile de ordin economic (nu trebuie uitată dimensiunea economică a sistemului mass-media)

- materia primă- ofertele de publicitate (concurența)- fondurile financiare – deplasări, tehnologizări, salarii

1. Presiunile rezultate din partea organelor de control ale statului - Prin legi și reglementări

- Prin mijloace legislative (cod penal,- incriminarea calomniei, garantarea dreptului la replică - Consiliul Audiovizualului – noul Cod Civil)- Prin intervenții directe ale structurilor Puterii (procese, scrisori de protest)

- Prin inițiative ale ONG-urilor (care apară minorii, handicapații, etc)

2. Presiunile născute din dorința de audiență

- Ziarele care nu se cumpără dispar- Emisiunile cu cotă scăzută de audiență se înlocuiesc

- Există sisteme și tehnologii moderne de măsurare a audienței , ele transformă publicul în arbitru (BRAT – Biroul Român de Auditat al Tirajelor, SNA – Studiul Național de Audiență, SATI – Studiul Național de Audiență și Trafic Internet)

3. Presiunile de natură internă - Revendicările sindicale și ale organizaților profesionale

Dacă e INTREPRINDERE, atunci intervine nevoia de EFICIENTIZARE a procesului de producție.

A. Prima soluție constă in diviziunea clară a muncii:1. Departamentul jurnalistic (redacția)

Este centrul vital al instituției de presă Este format din secții : - Economic

- Politic- Social- Cultură- Reportaje- Fapt divers- Sport- Local- Național- Internațional

2. Departamentul tehnic Este format din : - Secretariat de redacție

- Foto- Tehnoredactare computerizata- Machetare- Tipografie- Corectura

3. Departamentul economic Este format din : - Compartimentul de publicitate

- Compartimentul de difuzare- Compartimentul de marketing (care analizează piața și se ocupă de promovarea imaginii instituției de presă).

B. A doua soluție : organizarea redacției1. Reporterii

- Esența muncii lor nu stă în actul scrisului, ci în actul căutării și verificării informației.- Foarte important este pentru un reporter cultivarea surselor și întreținerea lor

- Reporterii nu sunt oameni de birou, ci oameni de teren- Calități înnăscute sau dobândite, necesare unui bun reporter:

- Spiritul de inițiativă- Flexibilitatea- Curiozitatea- Flerul (intuiția)

- Ușurința de a comunica (contacte)2. Editorii

- Lucrează preponderent în birou- Selectează, revizuiesc și pregătesc materialele- Au rolul de „păzitori de porți”

Se ocupă de - Portofoliul ziarului- Selectarea materialelor- Scrierea editorialelor

Editorii pot fi : - Șef de secție- Redactor șef- Redactor șef adjunct

Editorii sunt factori de concepție, redactori cu prestigiu, experiență și autoritate profesională.

Calitățile pe care trebuie să le îndeplinească un editor sunt:- Experiență profesională- Stăpânirea limbajului jurnalistic- Cultură generală complexă- Cunoașterea legislației în presă- Capacitatea de a lucra în flux continuu și la orice oră- Calități de bun organizator

C. Climatul redacțional. Tipuri de ierarhii.1. Ierarhii oficiale - organigrama2. Ierarhii de competență - scurtcircuitează ierarhiile oficiale atunci când cel care

ocupă o funcție de conducere nu posedă un înalt grad de competență profesională3. Ierarhii afective – privilegii pe baza relațiilor de prietenie cu liderii organizației

(afinități de pregătire profesională, familială)4. Ierarhii paralele – apar acolo unde asociațiile profesionale sau sindicale sunt

deosebit de puternice (șantaj)5. Ierarhii extra – profesionale – răsturnări de autoritate în scopul obținerii unor

avantaje de ordin profesional sau material de către cei apropiați sau rude cu vârfuri politice, economice, patronale.

Intreprinderea de presă Un cadru organizațional în care se manifestă : factori obiectivi și factori

subiectivi Secretul reușitei constă în armonizarea tuturor acestor factori Foarte importantă este mascarea (disimularea) factorilor subiectivi .

Notă:- O presă săracă poate fi mai ușor influențată prin presiuni economice- Ziarele au devenit partinice pentru bani

Controlul prin intermediul bugetelor de publicitate – nu poate fi contracarat decât prin profesionalismul jurnaliștilor.

În marea majoritate a redacțiilor, reporterii nu au dreptul să încheie contracte de publicitate.

Acolo unde o fac – ei își restricționează singuri independența, pentru că e greu de crezut că o companie care a plătit zeci de mii de euro la un ziar, nu se va bucura de un tratament preferențial.

2. Originile jurnalismului economic începuturile jurnalismului economic ; complexitatea tematicii economice

Ani de zile, articolele despre afaceri au ocupat un spaţiu minim în multe ziare americane. Redactorii erau înclinaţi să considere relatările despre activităţile economice şi de afaceri ca lipsite de importanţă sau ca pe o prelungire gratuită a publicităţii plătite.

Ei bine, natura detestă golurile; la fel e şi activitatea publicistică. Recunoscând că economia afectează pe toată lumea—prin ceea ce înseamnă locuri de muncă, bunuri, servicii etc.—The Wall Street Journal a umplut acest gol. Dintr-un ziar pur financiar, difuzat la New York, a ajuns un ziar naţional, apoi internaţional, tratând nu numai aspecte financiare, ci reflectând pertinent întreaga activitate economică.

În ultimele trei decenii, majoritatea cotidianelor care nu publicau informaţii economice s-au străduit să ajungă din urmă acest ziar de mare tiraj. Au mărit colectivul de reporteri şi au înfiinţat fascicule separate pentru sectorul economie-afaceri.

În România

Istoria presei în România prezintă un tablou particular, cu o extensie temporală mult

mai redusă, ceea ce este perfect explicabil prin condiţiile istorice în care a avut loc întreaga

dezvoltare a societăţii româneşti. Una dintre condiţiile esentiale pentru apariţia presei,

cunoaşterea tiparului, ne conduce către secolul al XVI-lea. Abia în 1544 se tipăreşte la Sibiu,

în limba română un Catehism luteran (tipografia funcţiona încă din 1528). Ecoul extern al

acestei tipărituri este evidenţiat de notarea ei într-o foaie ocazională din Germania.

Abia în 1731, fiind citat Calendarul imprimat în Scheii Braşovului de Petre

Şoanul, este fixat reperul originar al presei româneşti, considerându-se acest Calendar ca un

embrion al unei activităţi pentru care se vor mai duce “lupte” aproape un secol.

Idea de presă era cunoscută în spaţiul românesc și se simţea nevoia unui asemenea

canal de informaţii. În mod firesc vor apărea, de-o parte, gesturi care să determine apariţia

unor publicaţii în spaţiul românesc, şi, pe de altă parte, măsuri “de protecţie” din partea

autorităţilor.

Începuturile presei economice românești se leagă de Ioan Piuariu-Molnar. Acesta în

anul 1789 a cerut Curţii de la Viena autorizaţie pentru editarea unei gazete în limba română –

“Foaia română pentru economie”, prima publicație cu specific economic. Gazeta eșuează

din motive financiare. O nouă încercare în 1793 a aceluiaşi Ioan Piuariu Molnar înseamnă un

nou eşec. Ceea ce se va repeta un an mai târziu, când reacţia potrivnică vine şi din partea lui

Guvernatorului Gheorghe Banffy.Publicistica economică românească, dedicată unei anumite categorii sociale va

cunoaşte o dezvoltare notabilă în secolul XIX. Spiritele enciclopedice ale veacului al XIX vor susţine prin opera lor publicistică şi literară apariţia regulată a acestor reviste. Doar câteva

nume de reviste şi nume de scriitori-publicişti sunt de ajuns pentru crearea unei imagini persuasive:- Analele economice apăruta între anii 1860-1864- Analele statistice între anii 1860-1869 ambele sub conducerea lui  Dionisie Pop

Marţian.

Foarte important este să apreciem importanţa ştirii economice nu numai pentru sfera oamenilor de afaceri, ci în viaţa de zi cu zi. În al doilea rând ştirea economică nu reprezintă un gen de presă aparte, este la fel ca şi celelalte ştiri, o informație inedită, se încadrează în principiile generale ale ştirii. Știrea economică este o informaţie care, până în momentul publicării, era necunoscută atât

marelui public, cât şi la o bună o parte din consumatorii fideli a acestui gen de ştiri – mediul de afaceri, specialişti în economie, inspectori fiscali, contabili, auditori.

Ştirile economice prezintă interes pentru mulţi oameni, nu doar pentru mediul de afaceri. Datorită lor aflăm lucruri de care nu aveam ştiinţă, cunoaştem fapte şi întâmplări adeseori cu totul ieşite din comun, care ne marchează viţa noastră zi de zi.

Ştirea este lucrul cel mai important în jurnalism, temelia acestei profesii. Zilnic, mii de oameni citesc ziare şi privesc televizorul pentru a afla ce se mai întâmplă în lume. Ziariştii sunt în căutarea ştirilor pe întregul mapamond, pătrund dedesubturile intrigilor politice, studiază probleme dificile de economie, se aventurează în expediţii până la capătul pământului sau îşi riscă vieţile în războaie.

O fac cu un singur scop, ca seara, aşezaţi comod în fotolii, oamenii să poată urmări buletinele de ştiri tv sau, dimineaţa la o ceaşcă de ceai, să răsfoiască ziarul.

După ce criterii se călăuzesc însă jurnaliştii “economişti” când stabilesc că o ştire va trezi sau nu interesul cititorului? De regulă, reporterii şi redactorii cu experienţă au fler la ştirea adevărată. Unii au un simţ al informaţiei atât de dezvoltat încât pricep dintr-o frântură de frază ce ştire merită atenţie şi ce amănunt trebuie ignorat, ce anume va face senzaţie şi ce detalii vor rămâne neobservate.

În general există mai multe definiţii ale ştirii pe care le voi prezenta în continuare. Cea mai cunoscută definiţie a ştirii este atribuită lui John Bogart şi CharlesDana: „Nu este o ştire când un câine muşcă un om, deoarece aşa ceva se întâmplă des. Însă când un om muşcă un câine, atunci avem o adevărată ştire”.

Gerald Johnson, reporter la ziarul The Sun din Baltimor, scria: „O știre este ceea ce trezeşte interesul unui bun gazetar”. „Ştirea este un fapt pe care cineva ţine să-l ascundă cu tot dinadinsul. Restul nu e decât publicitate”, o altă definiţie ce este atribuită lui William Hearst.

Nu există, aşadar, o definiţie universală a ştirii care ar integra toate punctele de vedere, care ar explica noţiunea şi modul în care să fie selectate adevăratele noutăţi din fluxul de evenimente şi întâmplări ce se produc zilnic. Căci oamenii manifestă interese dintre cele mai diverse, ei vor să ştie ce se întâmplă pe strada învecinată, în oraş, în ţară, în lume.

La fel nu există şi o definiţie privind ştirea economică. Pentru a formula un concept al ştirii economice, pentru a înţelege ce anume prezintă interes cu adevărat, vom încerca să formulăm o serie de caracteristici ale noutăţilor, evenimentelor şi fenomenelor din sfera economică, precum şi factorii datorită cărora evenimentele devin ştiri.

1. Aria de influenţă. O ştire economică este cu atât mai interesantă cu cât conţinutul ei şi consecinţele pe care le implică privesc un număr mai mare de oameni.

2. Celebrităţi. Omul este curios prin însăşi firea sa, de aceea el va citi cu mult interes ştiri despre oameni cunoscuţi în mediul de afaceri, despre activitatea lor, precum şi despre viaţa privată, despre pasiunile acestora.

3. Elementul neobişnuit, senzaţional. Faptele sau oamenii extraordinari, ieşiţi din comun, fenomenele bizare trezesc mereu interesul cititorilor.

2. Factorul proximităţii spaţiale.Oamenii au vrut întotdeauna să ştie ce se întâmplă în imediata lor apropiere. Adeseori este mult mai interesant pentru un simplu antreprenor să citească despre un potenţial control fiscal decât despre o reuniune a miniştrilor de finanţe din Uniunea Europeană. Ziaristul caută, pentru ştirile sale, evenimente şi oameni care sunt apropiaţi cititorilor săi. Dacă a avut loc un o modificare la Codul Fiscal şi noi aflăm despre el, primul lucru care ne interesează este dacă va afecta anumite sfere de afaceri. Oamenii de afaceri se interesează de orice eveniment care le poate marca într-un fel sau altul afacerea, se preocupă sentimental faţă de cei ce le seamănă, le împărtăşesc aspiraţiile şi interesele, au un mod de viaţă şi de gândire similar. Ştirile economice sunt atât de importante tocmai datorită acestor elemente.

3. Factorul proximităţii temporaleDorim mereu să aflăm noutăţile, ultimele ştiri. Să ştim ce s-a întâmplat astăzi, acum, chiar cu câteva momente în urmă. Viaţa unei ştiri e scurtă. Impactul ei durează cel mult o zi-două. Ceea ce s-a întâmplat azi e cu mult mai important decât ce a fost ieri. Ştirea de ieri are o mai mare greutate decât cea de alaltăieri. „Dar ce a fost alaltăieri?”, te poate întreba, mirată, persoana cu care dialoghezi. De fapt, aceasta nici nu prea contează, deoarece, între timp, multe alte evenimente au întunecat deja aceste „noutăţi vechi”. Orice ziarist caută să comunice ştirea cât mai repede, mai repede decât o pot face concurenţii săi. De promptitudinea cu care este difuzată informaţia depinde numărul spectatorilor din faţa micului ecran sau cel al cititorilor ziarului dvs. De asemenea, de aceasta depinde încrederea şi celebritatea de care vă veţi bucura. În vremea noastră, odată cu dezvoltarea tehnologiilor electronice, contează orice minut la difuzarea unei ştiri. Cine va fi primul?, iată cum se pune problema. Există în mediul gazetăresc stereotipuri greşite precum că o ştire economică trebuie să

abunde în cifre, să aibă un limbaj preponderent din termini economici, care sunt înţeleşi doar de către cei ce activează în domeniu.

Ştirea economică, la fel ca şi ştirea din domeniile social sau politic, este necesară pentru toţi consumatorii de ştiri. Iar autorii de ştiri economici sunt obligaţi să scrie aceste ştiri pe înțelesul tuturor.

2. Dimensiuni economice ale jurnalismului: calităţi definitorii- Culegerea informaţiei- Verificarea informaţiei- Scrierea știrii

1. Culegerea informației Relatarea şi investigarea informaţiilor cu valoare de ştire revin profesiei de

jurnalist. Ştirile sunt adesea relatate de o varietate de surse, cum sunt ziarele, programele

televizate sau radiodifuzate, serviciile prin cablu şi paginile web. Dar ştirea, de la petrecerea evenimentului şi până când aceasta ajunge sub forma finală în faţa publicului, prin diferitele mass-medii, mai sus amintite, trece de cele mai multe ori printr-un prim „filtru”, cel al agenţiilor de ştiri.

Agenţiile de presă, ca şi mass-media în general, permit oamenilor să aibă o cunoaştere a realităţii imposibilă în absenţa acestora. O serie de evenimente, de fapte, nu ne sunt cunoscute decât prin intermediul mediei, care desenează astfel pentru noi o realitate secundă.

Cele mai convingătoare fapte sunt cele trăite de reporterul însuşi. Pentru a le dobândi, jurnaliştii merg la război, se bagă în focul incendiilor, participă la demonstraţii şi manifestaţii antiguvernamentale, escaladează Everestul. Pentru un adevărat profesionist contează enorm să vadă lucrurile cu ochii proprii, să le treacă prin inima sa. Pe lângă faptul că descoperă astfel subiecte noi pentru articolele şi relatările sale, prezenţa sa la faţa locului dă textelor un aer de autenticitate, le conferă vervă şi efectul prezenţei. Ca rezultat, articolele devin mult mai bune, mai convingătoare şi mai interesante.

Detaliile sunt deosebit de importante. Ele creează efectul prezenţei. Însă nu fiecare le poate surprinde, cu atât mai mult – fixa pe hârtie sau pe bandă video. Pentru a deveni un profesionist, un ziarist trebuie să ştie nu numai a privi, ci şi a observa. Este un lucru care se învaţă. Mai mult decât atât, ne putem pregăti din timp pentru a face observaţii. Astfel, înainte de a pleca în misiune, un reporter va chibzui mult ce anume ar putea vedea la faţa locului, ce momente merită să fie observate.Am putea, de pildă, să ne imaginăm biroul unui înalt demnitar de stat şi să ne pregătim din timp pentru a observa manifestările personalităţii sale, pasiunile şi slăbiciunile acestuia.

Un gazetar atent va afla multe observând serviciul de birou al funcţionarului, titlurile cărţilor din dulap (sau lipsa cărţilor!), fotografiile copiilor sau mica colecţie de broaşte ţestoase decorative.

Dacă un ziarist urmează să scrie despre un miting antiguvernamental, atunci, în afara unei estimări a numărului manifestanţilor şi în afară de o repovestire a discursurilor oratorilor, ar fi bine să observe expresia ochilor oamenilor din mulţime, îmbrăcămintea acestora (dacă sunt îmbrăcaţi bine sau prost, dacă au hainele curate sau nu). Toate acestea ne dau o idee despre categoria socială din care provin cei nemulţumiţi de politica

guvernului, aceste amănunte îi prezintă pe aceştia mult mai reliefat, mai pregnant decât nişte cifre seci privind bugetul lor mediu lunar. Reporterul trebuie să-şi noteze detaliile surprinse. Aceasta disciplinează mintea şi ochiul. Observaţia poate fi făcută din interior, atunci când jurnalistul participă nemijlocit la eveniment (fiind, de pildă, membru al unei expediţii sau lucrând un anumit timp ca muncitor la o bandă rulantă) şi din afară, când ziaristul urmăreşte desfăşurarea evenimentului ca martor.

Această delimitare depinde însă de gradul de implicare a celui care reflectă evenimentele. Observaţia poate fi, de asemenea, deschisă şi discretă, în funcţie de punctul de vedere al celui care observă. Evident, în cazul când jurnalistul observă deschis, el îşi anunţă de la bun început prezenţa şi scopul aflării sale în acel loc, iar în cazul observării discrete persoana sa rămâne anonimă. Ştirile şi reportajele se sprijină în mare parte şi, într-un fel, chiar se structurează în baza unor observaţii personale. Cu toate acestea, observaţia este importantă şi în cazul abordării altor genuri jurnalistice, precum interviul, schiţa, investigaţia jurnalistică, ba chiar şi articolul analitic, şi editorialul, ce-i drept, ultimele două genuri într-o mai mică măsură.

Lectura şi studierea documentelorNu cred că ar fi cazul să dăm o definiţie a documentului. Acesta poate fi orice

înscris făcut de om, de la scrierea cuneiformă la o licenţă, o metrică, un certificat de căsătorie, unul medical sau, pur şi simplu, o proclamaţie sau un afiş. Bineînţeles, ziariştii nu folosesc scrisul cuneiform, iar un afiş poate deveni obiect al interesului ziaristic doar în cazuri extrem de rare. Cu toate acestea, există un număr imens de documente care pot fi utile ziaristului. Totuşi, până în momentul în care ziaristul nu a stabilit clar ce articol anume va scrie, nu putem şti nici ce documente îi vor fi necesare în procesul elaborării şi scrierii textului.

Un document prezintă o valoare ca atare, confirmând sau punând sub semnul îndoielii informaţia pe care aţi aflat-o după un interviu sau în urma propriilor observaţii. În afară de aceasta, documentul este suportul, argumentul necesar la care vă veţi referi în cazul în care cineva ar căuta să combată articolul. Reporterii specializaţi îşi însuşesc destul de repede tipurile de documente necesare în domeniile în care scriu.

Astfel, analiştii economici se descurcă uşor în coloanele de cifre, de nepătruns pentru neiniţiaţi, privind tranzacţiile bursiere, comentatorii politici cunosc legile şi decretele, iar reporterii din sălile de judecată pricep valoarea şi dedesubturile proceselor-verbale ale şedinţelor de judecată şi ale deciziilor instanţelor.

În activitatea practică, un ziarist adună de-a lungul anilor o întreagă arhivă, care cuprinde cărţi, tăieturi din ziare, ghiduri şi buletine de tot felul ce prezintă activitatea diferitelor instituţii şi organizaţii. O arhivă de acest fel are o valoare inestimabilă. La ora actuală, odată cu apariţia Internetului, acesta a devenit o altă sursă, poate cea mai importantă, pentru informarea unui ziarist. Internetul ne pune la dispoziţie date despre o mulţime de persoane şi de organizaţii. Accesul la acestea ne este favorizat de motoarele de căutare.

Documente utile- Comunicate de presă şi alte surse PR

- Internetul- Dicţionare, enciclopedii, ghiduri şi îndrumătoare- Procese-verbale ale şedinţelor de judecată- Rapoarte şi informaţii financiare- Bugetul de stat şi bugetele locale- Legi şi hotărâri- Rezultate ale unor sondaje- Cărţi, colecţii de ziare - Baze de date

Este important să învăţaţi a utiliza site-urile structurilor conducerii de stat, cele ale Preşedinţiei, Guvernului, Parlamentului, ale Băncii Naţionale, Curţii Supreme de Justiţie şi ale celei Constituţionale.

InterviulArta interviului constă în priceperea de a pune just întrebări, pentru a obţine

răspunsurile de care aveţi nevoie. Totodată, interviul este şi cea mai importantă metodă de obţinere a informaţiei, şi unul dintre cele mai populare genuri în jurnalism.

Prin ce se deosebeşte o simplă convorbire – pe care o poate întreţine oricine cu prieteni, vecini, cunoscuţi, colegi – de un interviu? Interviul este şi el o discuţie, însă una întreţinută în mod profesionist.

După un concurs de frumuseţe, care a avut loc pe la mijlocul anilor 90, un reporter a întrebat-o pe câştigătoarea concursului: „Prin ce credeţi că sunteţi mai bună decât celelalte fete?” La această întrebare nechibzuită, răspunsul a fost pe măsură (nu-mi imaginez ca cineva ar putea da un răspuns inteligent la ea).

După ce secvenţa a fost difuzată la televiziune, toată lumea a prins a vorbi că pretendenta la titlul de „Miss” este, pur şi simplu, o proastă. Întrebarea reporterului a fost dată uitării, pe când răspunsul domnişoarei a rămas.

Conferinţa de presăConferinţa de presă este o manifestare la care personalităţi ale vieţii publice –

oameni politici şi de afaceri, jurişti, reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale sau oameni de cultură şi de artă – vorbesc în faţa unei mulţimi de ziarişti, povestesc despre un anumit eveniment, informând despre acesta şi făcând comentarii, după care răspund la întrebările asistenţei. În ultimii ani, conferinţele de presă au devenit atât de importante în activitatea mass media, încât am decis să le abordăm ca o categorie aparte.

De fapt, pentru mulţi ziarişti şi pentru multe ediţii conferinţa de presă constituie astăzi principala sursă de informare. Conferinţa de presă seamănă în multe privinţe cu interviul, cu deosebirea că, intervievând, un ziarist susţine, de regulă, un dialog, în timp ce la conferinţa de presă participă mulţi ziarişti. Acest cadru îi permite ziaristului să pună cel mult una sau două întrebări. Prin urmare, la modul ideal, ziariştii ar trebui să se pregătească cu toată seriozitatea pentru a participa la conferinţele de presă, întrucât au un timp extrem de limitat pentru a pune întrebările ce îi interesează. Etica jurnalistică cere ca, în conferinţele de presă, să nu abuzezi de atenţia asistenţei, punând o întrebare după alta, sau să insişti să capeţi cu orice preţ un răspuns, în timp ce persoana care dă conferinţa de presă caută să evite un răspuns direct sau, s-ar putea, l-a şi dat, fără a fi însă înţeles de ziarist.

În acelaşi timp, participând la o conferinţă de presă, nu e neapărat să pui şi tu o întrebare. Deşi redactorii actuali, când trimit reporterul la vreo conferinţă de presă, îi formulează misiunea, de cele mai multe ori, în termenii următori: „Mergi şi întreabă-l cutare…”.

Se întâmplă, de asemenea, ca ziaristul să pună sursei întrebarea abia după încheierea conferinţei de presă, în culoare. Este un procedeu pentru a dobândi aşa-numita „exclusivitate”, adică informaţii şi comentarii care nu vor apărea în alte mass media.

În concluzie să remarcă faptul că reporterii economişti au o mulţime de căi pentru a colecta informaţia. Dar nu trebuie de neglijat şi faptul că fiecare reporter ar trebui să aibă sursele sale, credibile, confidenţiale, dacă este necesar, pentru a fi informat oricând. Cea mai importantă activitate a reporterilor este căutarea şi verificarea informaţiei; de aceea, ei trebuie să se deplaseze în locuri apropiate sau îndepărtate, pentru a consulta diferite surse (oficiale: reprezentanţi ai politicului, legislativului, administraţiei, poliţiei etc., sau neoficiale: oamenii, în calitatea lor de persoane particulare, neimplicate instituţional), pentru a verifica, în arhive, biblioteci sau alte bănci de date, informaţiile primite sau pentru a asista la diverse evenimente.

Puţine dintre acestea sunt evenimente neprevăzute, cea mai mare parte constituie așa-numitele „evenimente de rutină" : discursuri ale liderilor politici, conferinţe de presa, vizite, deschideri de expoziţii, şantiere, obiective turistice ori edilitare etc.

Reporterii visează să abordeze cât mai multe subiecte neprevăzute, deoarece acestea sunt nu numai atractive prin ineditul lor, dar constituie şi o sursa a succesului profesional, uneori chiar a gloriei, atunci când asigura exclusivitatea si permit realizarea unei lovituri de presă. Totuşi, în munca lor de zi cu zi, ei se lovesc mai mult de evenimentele de rutină şi de reprezentanţii birourilor de presa. Aceştia trebuie să ştie să câştige încrederea jurnaliştilor printr-un comportament profesionist, în consens cu exigentele profesionale ale practicienilor presei. Aceasta implică nu numai cunoaşterea sistemului mass-media şi a actorilor săi, ci şi stăpânirea instrumentelor de lucru ale jurnaliştilor: scriitura jurnalistica, modul de definire a unei informații de interes, criteriile si exigentele morale specifice profesiei.

2. Verificarea informaţiei Jurnalismul economic nu lasă loc pentru speculaţii. Nu există nici o scuză pentru inexactităţi. Pentru a afla adevărul, trebuie cercetate toate informaţiile şi faptele relevante.

Atunci când adunăm informaţii şi fapte, ne vom asigura că vorbim cu surse de prima mână, oameni care sunt implicaţi direct în subiect. Putem apela şi la surse indirecte, dar numai pentru informaţii suplimentare sau ca punct de pornire. După consultarea cu aceste surse, informaţiile ce ne-au fost oferite le vom verifica neapărat din surse la prima mână.

În cazul reflectării unei decizii a autorităţilor, vom consulta documentul respectiv şi vom discuta cu funcţionarul care a semnat.

În cazul reflectării unui subiect ce ţine de o persoană fizică, de un conflict civil, vom discuta neapărat cu persoana fizică vizată sau cu persoanele antrenate în conflictul civil respectiv şi nu ne vom rezuma la publicarea comentariilor funcţionarilor, poliţiei, ale reprezentanţilor instituţiilor judiciare. În cazul în care

persoana fizică nu poate fi contactată din motive obiective (este bolnavă şi în imposibilitatea de a vorbi, este în detenţie şi nu putem obţine întrevederi, se află la o distanţă foarte mare etc.) vom apela la documente oficiale care se referă la situaţia persoanei sau la conflictul civil.

Dacă cineva ne spune că noul primar, director, spital sau alt funcţionar a fost, în trecut, condamnat pentru fraudă, nu putem publica acest lucru – chiar dacă sursa îşi dă acordul să fie citată, iar noi punem declaraţia în ””. Trebuie să verificăm o asemenea acuzaţie înainte de a o publica, prin solicitarea unei declaraţii din partea oamenilor legii (procuror, poliţist) sau prin consultarea unui document oficial. Vom oferi posibilitatea persoanei acuzate să reacţioneze şi vom publica neapărat infirmarea (sau confirmarea) din partea persoanei acuzate.

Un politician, un consilier sau un funcţionar ne dezvăluie informaţii confidenţiale, secrete comerciale sau de stat, putem fi siguri că are un interes să facă acest lucru. De aceea vom avea grijă să verificăm şi să reverificăm din mai multe surse informaţia cu maximă seriozitate. În caz contrar, riscăm să fim folosiţi ca un instrument de reglare de conturi sau să fim parte a unui conflict de interese. În plus, am putea fi nevoiţi să facem rectificări, dezminţiri.

Vom fi precauţi cu sursele care ne contactează prin telefon sau cele care ne scriu scrisori, întrucât putem să ne confruntăm cu farse, cu persoane fictive, sau cu mărturii false, ce au drept scop să ne dezinformeze.

Esenţa jurnalismului de calitate constă în colectarea şi prezentarea faptelor aşa cum s-au întâmplat.

De aceea vom avea grijă să verificăm, să reverificăm şi să răsverificăm, prin încrucişarea surselor, metodă aplicată de jurnaliştii responsabili. Fiind în situaţia să alegem între acurateţe şi viteză, vom ţine minte că un material bine documentat cu fapte adevărate scris în decurs de o lună, este mai valoros decât un material scris într-o săptămână despre fapte veridicitatea cărora nu a fost verificată.

Vom încerca să corectăm o eroare cât mai operativ posibil, publicând rectificările şi scuzele de rigoare.

Chiar şi erorile mici dintr-o ştire de agenţie pot uneori avea un impact uriaş asupra unei persoane sau unei organizaţii. Vom ţine minte că nu e nimic rău în a recunoaşte o greşeală. Vom respecta principiul potrivit căruia orice persoană vizată direct într-un material are dreptul la replică pe subiectul materialului publicat. Astfel vom oferi spaţiu pentru replică.

3. Scrierea ştirii – momentul culminant Având la îndemână informaţia necesară, fiind verificate sursele, ziaristul va purcede la scrierea ştirii. Modul tradiţional de expunere a unei ştiri de agenţie seamănă cu o piramidă. În „vârful” figurii este plasată informaţia cea mai nouă, cea mai importantă, după care urmează, coborând către bază, faptele secundare şi mai puţin interesante. Este extrem de comodă pentru cititor. El reţine repede ceea ce e mai important, îşi poate întrerupe lectura în orice loc, fără a scăpa momentele-cheie.

Totuşi, dacă unicul criteriu de structurare a textelor ar fi doar importanţa faptelor, ar putea fi încălcată consecutivitatea lor cronologică, desfăşurarea în timp. Ar

deveni confuze şi interconexiunile logice dintre diferitele părţi ale unui articol. Iată de ce, în textele complexe, aplicarea metodei piramidei constituie un test extrem de dur ce probează profesionalismul şi măiestria jurnalistului.

În interiorul piramidei, fluxul de informaţie poate lua o multitudine de forme. Forma optimă ar putea fi următoarea. Informaţia de maximă actualitate o regăsim la începutul textului, iar cu cât mergem mai mult spre final, cu atât mai puţin însemnate sunt faptele descrise. O asemenea structură are mai multe avantaje.

Primul: cititorul poate lăsa ziarul din mână în orice moment, cu toate acestea află deja informaţia cea mai importantă. Tot ce urmează sunt deja lucruri secundare.

Al doilea: metoda ne ajută la scris. Este suficient să selectăm informaţia după importanţa ei şi articolul e ca şi făcut.

Al treilea: ziaristul poate pune punct în momentul în care faptele cât de cât relevante au fost prezentate. Structura piramidală este foarte comodă şi în cazul în care articolul este planificat pentru tipar, iar ziaristul nu dispune de timpul necesar pentru a gândi structura textului. Atunci când articolul e prea mare şi nu încape în pagină, acesta, fără a citi prea atent, poate tăia fără probleme fragmentele de la urmă. Există, desigur, şi alte modalităţi de structurare a textelor, Singurul avantaj, după cum se poate vedea, este comoditatea. A merge la o conferinţă de presă, a înregistra declaraţii la reportofon, a reveni în redacţie, a selecta şi a copia pe hârtie momentele ce ţi se par mai interesante este lucrul cel mai simplu cu putinţă şi care nu solicită prea multă imaginaţie sau inteligenţă.

Dacă ţinem cont că pentru o ştire sunt destule două-trei alineate, atunci nu e necesară nici o cunoaştere profundă a obiectului, pentru a pescui din șirul vorbelor câteva idei, pe care apoi să le transcrii întocmai pe fila albă... Atât. Un asemenea reporter, mereu grăbit, reuşeşte însă să scrie zilnic trei-cinci ştiri.

3. Universul afacerilor în articolele cu profil economic.

domeniile de interes explicarea fenomenelor și mecanismelor specifice utilizarea si analiza corespunzătoare a datelor

Universul afacerilor în articolele cu profil economic.

Unul dintre subiectele frecvent abordate de către jurnalişii economici îl

reprezintă mediul de afaceri, universul companiilor ce activează pe piaţa locală,

naţională şi chiar mondială; el prezintă un interes major pentru cititori dat fiind faptul că

oricare din ei este un potenţial investitor, angajat, concurent, consumator al produselor

firmei sau un întreprinzător preocupat de ce se întâmplă pe piaţă.

Articolele ce vizează profiluri ale firmelor trebuie să cuprindă o serie de

elemente de conţinut, printre cele mai importante numărându-se:

1. Informaţiile financiare – consultaţi toate sursele şi bazele de date publice.

În ţara noastră foarte utile sunt bazele de date – majoritatea disponibile online – ale

Registrului Comerţului, Ministerului Finanţelor Publice, Bursei de Valori etc.

Începeţi cu date de ordin general cum ar fi forma juridică, cifra de afaceri,

număr de angajaţi, capitalul social şi principalii acţionari, profitul şi rata

profitului, dividendele acordate etc.

Analizaţi apoi mai amănunţit o serie de date din bilanţ şi contul de profit şi

pierderi, gradul de îndatorare a firmei, dar şi îndeplinirea obligaţiilor fiscale.

Analizaţi şi comentaţi evoluţiile de-a lungul mai multor ani de activitate.

În fine, nu uitaţi că o sursă esenţială este chiar site-ul companiei – aveţi

posibilitatea de a găsi aici multe din informaţiile pe care le căutaţi, precum şi

ultimele noutăţi din viaţa companiei.

2. Produsul companiei – ce bunuri sau servicii produce compania, cum sunt utilizate/

consumate şi mai ales, de către cine?

Identificaţi utilizatorii şi consumatorii şi încercaţi să evaluaţi produsul sau

serviciul, atât din punct de vedere al caracteristicilor, cât şi al raportului calitate-

preţ.

Iar dacă timpul şi spaţiul o permit, este utilă de asemenea, o comparaţie succintă

cu produse similare.

Nu în ultimul rând, verificaţi dacă respectivul produs a fost la un moment dat

subiect de controverse, reclamaţii sau chiar scandaluri.

3. Ramura de activitate – identificaţi obiectul de activitate al companiei şi sectorul

economic în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, evidenţiind tipul de concurenţă

existentă pe piaţa respectivului produs.

Stabiliţi apoi unde se plasează compania în cadrul respectivului sector în plan

local, sau, după caz, naţional şi chiar internaţional. În realizarea acestui demers vă

va fi foarte utilă consultarea unor organizaţii sau asociaţii constituite în cadrul

ramurii respective, asociaţii patronale şi/sau ale întreprinzătorilor, asociaţii

sindicale, dar şi a analiştilor economici şi a mediului academic.

Tot aici va trebui să identificaţi principalii concurenţi, realizând eventual o

comparaţie cu aceştia.

În fine, în măsura în care este posibil acest lucru, ar fi interesant de aflat chiar

părerea concurenţilor despre companie.

4. Impactul economic – ce însemnătate are compania în plan economic pentru

oraşul/regiunea respective sau, după caz, pentru întreaga ţară? Pentru a afla cum

contribuie firma la dezvoltarea economică, luaţi în considerare numărul de angajaţi, cifra

de afaceri şi rata profitului, tendinţele de dezvoltare şi planurile de viitor ale companiei.

Discutaţi în acest sens, atât cu reprezentanţi ai camerelor de comert şi ai

asociaţiilor profesionale, dar şi cu oficialităţi din administraţia publică

5. Avantaje şi dezavantaje – aflaţi ce grupuri sau categorii sociale beneficiază de pe urma

activităţii companiei şi ce grupuri sunt defavorizate, şi mai ales, în ce măsură şi în ce

mod.

6. Scurt istoric al firmei – în măsura în care consideraţi relevant acest lucru – de exemplu

în cazul unei dezvoltări spectaculoase – analizaţi succint evoluţia firmei de la înfiinţarea

acesteia.

Accentuaţi evenimentele majore – atât momentele de real succes, cât şi eventualele

dificultăţi cu care s-a confruntat firma de-a lungul existenţei sale: reorganizări,

extinderi, dificultăţi financiare, restructurări şi concedieri masive, scandaluri

publice, procese, secrete îngropate etc.

Acordaţi atenţie fiecărui detaliu, discutaţi cu cât mai multe persoane şi faceţi apel

la resursele online: vizitaţi site-uri de afaceri şi forumuri de discuţii.

7. Explicaţi importanţa articolului – motivaţi alegerea făcută: ce anume v-a determinat să

alegeţi compania drept focus al articolului, ce are aceasta atât de special sau deosebit

pentru a merita atenţia cititorilor?

Există o multitudine de motive pentru care reporterii se îndreaptă către o

companie sau alta, dintre care cele mai frecvente: compania se diferenţiază de concurenţi,

fiind unică într-una sau mai multe privinţe, a obţinut rezultate extraordinare în mod

susţinut şi se extinde spectaculos, reprezintă factorul principal de creştere economică într-

un anumit sector economic sau o anumită regiune etc.

În multe privinţe, un articol cu conţinut economic se aseamănă cu orice alt

articol cu caracter general: el trebuie să fie obiectiv, precis, exact, bine documentat,

corect.

În articolele economice, totuşi, cifrele şi datele statistice au o importanţă

esenţială, întrebarea-cheie cea mai frecventă într-un articol cu conţinut economic fiind

cât?

Spre exemplu, diferenţa dintre un articol obişnuit şi unul economic asupra unei

noi proceduri medicale rezidă în utilizarea cifrelor: "Cât costă noua procedură?", "Care

este diferenţa de preţ faţă de vechea procedură?", "Unde/la cine se duce profitul rezultat?"

etc.

Un jurnalist economic trebuie să pună întotdeauna întrebări legate de bani,

costuri, cheltuieli, preţuri etc, ba chiar să "sape" după răspunsuri atunci când acestea nu

sunt disponibile pentru publicul larg.

O altă diferenţă între articolele generale şi cele ec. se referă la perspectiva pe

care o adoptă jurnalistul în abordarea subiectului tratat.

Să luam ca ex. un plan de construire a unor locuinţe subvenţionat de stat;

jurnalistul care redactează un articol general, de informare asupra acestui

subiect, va fi interesat în primul rând de numărul apartamentelor ce urmează a fi

construite, de criteriile de selecţie a viitorilor chiriaşi, de nivelul informativ al chiriei, de

sprijinul sau opoziţia diverselor grupuri de interese.

Jurnalistul economic va dori să afle în primul rând informaţii despre costurile

– globale şi unitare – ale construcţiei si ponderea subvenţiei statului, despre contractul de

execuţie a construcţiei, firma de construcţii şi furnizori, precum şi despre criteriile

selectării acestora. Mai mult, va dori să ştie numărul de angajaţi implicaţi în proiect,

sursele de provenienţă a fondurilor necesare, şi, nu în ultimul rând, costurile şi beneficiile

pentru toţi cei care ar putea fi afectaţi de realizarea proiectului.

În continuare ne vom concentra asupra altor câtorva particularităţi ale jurnalismului

economic, care îl delimitează în mod distinct de alte genuri de jurnalism.

Sursele la care poate recurge jurnalistul economic sunt extrem de numeroase şi

variate, aşa încât se impune selectarea riguroasă a acestora; această selecţie ţine seama în

principal de două criterii: gradul de încredere pe care îl prezintă o anumită sursă, şi,

respectiv, gradul de informare sau de acces la informaţii al sursei.

În majoritatea cazurilor, reporterii vor trebui să se adreseze nivelurilor de vârf

implicate, şi să intervieveze factorii cheie de luare a deciziilor. Angajaţii responsabili de

"cifre" sunt şi ei o sursă foarte valoroasă, deoarece sunt cei mai în măsură să ofere

informaţii si să explice o serie de chestiuni legate de bilanţul contabil, contul de profit şi

pierderi, bugetele de venituri şi cheltuieli, sau alte raportări financiare.

Un bun jurnalist economic nu se bazează niciodată pe comunicate sau

conferinţe de presă pentru a afla ultimele noutăţi şi a face rost de informaţii. Din contră, el

este acela care „sapă” după ştiri, este primul care le află, prin intermediul unor variate

surse din mediul local de afaceri.

În acest fel, în momentul comunicatului de presă el se află deja la masa de

scris, redactând articolul. Există însă şi cazuri în care un comunicat sau o conferinţă de

presă reprezintă într-adevăr tocmai punctul de plecare, ocazionând elaborarea ulterioară a

unui articol; pentru a acoperi cât mai complet subiectul, jurnalistul va trebui să recurgă la

variate surse, să culeagă opinii diferite – inclusiv din partea concurenţei, să abordeze

problema forţei de muncă implicate, şi să analizeze efectele potenţiale asupra tuturor

categoriilor de indivizi.

Unde şi cum să găsească subiecte economice de interes reprezintă două

aspecte dificile ale muncii jurnaliştilor economici – şi mai ales ale celor aflaţi la început

de drum. Articolele pot apărea practic din orice domeniu al economicului, însă delimitarea

principalelor arii de interes este extrem de utilă: ea oferă o imagine de ansamblu mai uşor

de urmărit, sporind vigilenţa reporterilor şi a editorilor, care "pândesc" în permanenţă

apariţia unui potenţial subiect.

În continuare vă propunem o asemenea clasificare, însoţită de câteva

recomandări practice pentru fiecare categorie în parte, cu menţiunea, totuşi, că ea nu este

în nici un caz exhaustivă:

1. Domeniul bancar şi financiar – este probabil cel mai important domeniu – mai ales în

comunităţile de dimensiuni mai reduse, în care băncile sunt adesea cele mai influente

instituţii.

De aceea, cititorii trebuie informaţi în permanenţă asupra statutului şi situaţiei

băncilor: Ce volum de fonduri a primit banca sub formă de depozite? Care este portofoliul

de credite ale băncii? (volumul total şi tipurile de credite acordate) Ce alte active deţine

banca? Care sunt ratele dobânzilor percepute la credite şi plătite la depozite? Ce produse

noi oferă banca?

Am început cu băncile, deoarece această categorie de intermediari financiari este în

mod tradiţional, cea mai cunoscută, cea mai accesibilă cititorului de rând. Însă întregul

univers financiar este fascinant în ansamblul său: începând de la bursele de valori şi

diferitele fonduri de investiţii, până la investitorii instituţionali cum sunt societăţile de

asigurări şi casele de pensii.

Acest univers nu este domeniul exclusiv al publicaţiilor specializate pe probleme

financiare. Este adevărat, în astfel de publicaţii, cei interesaţi pot găsi zilnic informaţii

detaliate referitoare la cursuri şi evoluţia acestora, la principalele tranzacţii şi volumul

acestora, dar şi analize şi comentarii de specialitate.

2. Domeniul imobiliar – tranzacţiile imobiliare sunt un subiect fierbinte de ştiri, şi, dacă

veţi analiza cu răbdare paginile economice ale ziarelor, veţi constata că un număr mare de

articole le este consacrat.

Aceste articole acoperă o arie extrem de largă, de la tranzacţii foarte scumpe sau foarte

avantajoase, la speculaţii şi chiar scandaluri legate de tranzacţii ilegale.

3. Activităţile de distribuţie şi comercializare – şi în special cele en detail – sunt probabil

cele mai frecvente surse de inspiraţie a articolelor economice.

Numărul şi varietatea firmelor implicate în astfel de activităţi sunt atât de mari, încât

jurnaliştii găsesc cu uşurinţă, în orice moment, un subiect interesant de story.

Multitudinea acestor afaceri constituie motorul activităţii economice a fiecărei

regiuni, constituind în acelaşi timp, un indicator al nivelului de dezvoltare economică, al

nivelului de trai, dar şi al evoluţiei acestora. De la supermarket-uri la magazine de

antichităţi, de la magazine de îmbrăcăminte şi încălţăminte până la cele de produse

electronice şi electrocasnice, de la saloane de înfrumuseţare şi până la magazine de jucării

– toate acestea constituie puncte de interes pentru întreaga comunitate pentru că fiecare

cititor este, în acelaşi timp, consumator.

4. Cel mai simplu tip de articol întâlnit în această categorie este acela care abordează

deschiderea viitoare a unui nou magazin sau lanţ de magazine, a unei noi unităţi de

distribuţie sau de prestări servicii. Astfel de articole au un impact asupra publicului atunci

când jurnalistul obţine şi prezintă informaţia în premieră, înainte chiar de apariţia vreunui

comunicat de presă.

În această categorie însă, cu adevărat interesante sunt articolele de trend – acesta

este termenul utilizat pentru a desemna articolele care se concentrează fie asupra anumitor

tipuri de retail, fie asupra modificărilor în strategia unor firme, a unor chestiuni legate de

mixul de marketing, de politica de preţuri sau de competitivitatea produselor firmei.

Îmbrăcând adesea forma editorialului, acestea sunt adevăratele articole de fond -

interesante şi de calitate - cu atât mai mult cu cât jurnalistul prezintă în premieră anumite

tendinţe, evoluţii sau alte informaţii de interes pentru marea masă a consumatorilor.

În consecinţă, şi în acest caz sunt extrem de importante relaţiile, contactele

jurnaliştilor şi modul în care le cultivă.

5. Nu în ultimul rând, o categorie de articole foarte frecventă şi „gustată”de cititori se

concentrează pe urmărirea şi prezentarea evenimentelor majore din lumea retail-ului:

reduceri preţuri de sezon sau de sărbători, oferte speciale la produsele noi, tendinţe în

modă etc. Acestea constituie o categorie aparte de articole: sunt de regulă foarte scurte,

succinte, practic se limitează la a puncta informaţia în maximum două – trei paragrafe.

6. Tehnologia – chiar dacă par uşor de elaborat, articolele vizând inovaţiile şi tendinţele

actuale în tehnologie presupun mai mult decât cunoaşterea la suprafaţă a domeniului în

cauză, precum şi surse adecvate de obţinere a informaţiilor, pentru că majoritatea

progreselor tehnologice sunt endogene, şi deci, specifice fiecărui domeniu în parte.

În mod eronat, jurnaliştii din oraşele de provincie au impresia că nu sunt în

măsură să scrie despre tehnologie, pentru că toate companiile importante din domeniul hi-

tech sunt amplasate în marile oraşe.

Progresele tehnologice ne afectează totuşi pe toţi, indiferent de zonă unde au fost generate.

Indiferent de domeniul pe care îl acoperiţi, există o serie de puncte-cheie pe care va

trebui să le abordaţi atunci când redactaţi un articol legat de tehnologie:

descrieţi în mod precis diferenţa dintre vechea şi noua tehnologie, cu accent pe

elementele inovatoare pe care le aduce în plus noua tehnologie

estimaţi costurile adoptării şi implementării noii tehnologii; sintetizaţi

avantajele trecerii la noua tehnologie, inclusiv categoriile de beneficiari – direcţi

şi indirecţi; estimaţi timpul necesar recuperării cheltuielilor antrenate în acest

proces

prezentaţi atât avantajele competitive, cât şi dezavantajele schimbării

analizaţi în ce măsură va fi nevoie de o pregătire specială a personalului direct

implicat în utilizarea noii tehnologii

prezentaţi impactul noii tehnologii asupra consumatorilor de produse/servicii

ale companiilor ce vor trece la noua tehnologie: cel puţin din punctul de vedere al

cititorului, acesta este probabil cel mai important aspect.

7. Ocuparea forţei de muncă – este un alt domeniu frecvent abordat în articolele

economice, cuprinzând numeroase şi variate teme de interes;

Astfel, pe lângă date statistice şi analize cantitative privind nivelul ocupării şi evoluţia

acestuia, jurnaliştii se concentrează adesea şi asupra modificărilor calitative ale pieţei

muncii; în această ultimă categorie intră diferite tendinţe ce se manifestă pe piaţa muncii

pe termen scurt sau lung, segmentarea acesteia, modificări ale categoriilor de joburi

disponibile, ale particularităţilor ofertei de muncă, evoluţia salariilor nominale sau reale.

Pentru a acoperi în mod corespunzător această zonă a economicului, este bine să

întreţineţi legături atât cu reprezentanţi şi lideri sindicali, cât şi cu angajatori reprezentativi

pentru zona respectivă, pentru a putea surprinde de fiecare dată, ambele laturi ale

aspectului prezentat.

Ocuparea forţei de muncă este adesea punctul de plecare ideal pentru a discuta

impactul în plan local al unor fenomene şi tendinţe naţionale şi internaţionale, deoarece

piaţa muncii este sensibilă la astfel de fenomene şi reacţionează imediat; spre exemplu,

efectul liberalizării comerţului internaţional, respectiv al creşterii importurilor asupra

evoluţiei şomajului sau efectul creşterii investiţiilor străine asupra nivelului ocupării etc.

În fine, nu uitaţi că, în ultimă instanţă, orice afacere nouă, orice extindere a unei

firme, dar şi reorganizarea, restructurarea, restrângerea activităţii etc – toate implică şi au

consecinţe asupra forţei de muncă care trebuie integrate în textul pe care îl redactaţi.

Acestea sunt doar câteva din domeniile de interes local în articolele cu conţinut

economic. Printre alte asemenea domenii se numără agricultura, sectorul productiv,

turismul, publicitatea şi mass-media - practic orice domeniu în care conţinutul

articolului este abordat dintr-o perspectivă economică.

În general, literatura de specialitate consideră că articolele cu conţinut

economic, şi mai ales financiar – dar nu strict specializat – cuprind, în plus faţă de

articolele generale, nespecializate, două dimensiuni.

Astfel pe lângă relatarea, povestirea conţinutului propriu-zis al articolului,

jurnalistul economic are drept sarcină

a. explicarea articolului,

b. explicarea fenomenelor şi mecanismelor economice

implicate,

c. compararea,

d. relaţionarea informaţiilor cantitative prezentate: cifre

şi procente, indici şi indicatori etc.

În continuare, vom analiza în mod succint fiecare din aceste dimensiuni.

În ceea ce priveşte relatarea conţinutului, jurnalistul economic trebuie să ţină

seama de faptul că spre deosebire de un articol de ştiri de exemplu, articolul economic

trebuie „povestit”de o asemenea manieră, încât să suscite interesul cititorilor; de aceea,

„ambalajul” - respectiv forma pe care o îmbracă articolul - trebuie să fie cât mai atractiv.

Aşa că încercaţi să utilizaţi personaje cât mai puternice, acestea sunt

povestitori excelenţi ai subiectelor economice.

„Cine este afectat?”,

„Cine are de câştigat?”,

„Cine are de pierdut?”.

Priviţi dincolo de exemplele celor care şi-au pierdut economiile de o viaţă în

investiţii nerentabile, găsiţi personaje care au avut succes investind la bursă. Sau abordaţi

articolul din perspectiva intermediarilor financiari: dealerul este un povestitor potenţial

foarte nimerit, universul în care se mişcă acesta este unul exclusivist, restrictiv şi în

acelaşi timp, fascinant pentru outsideri, pentru oamenii de rând.

O tehnică frecvent utilizată în articolele economice pentru a le spori

atractivitatea se referă la modul în care debutează articolul: aşa cum am mai afirmat, în

afară de cititorii care lecturează în mod regulat secţiunea economică, ceilalţi cititori pot fi

determinaţi să citească un articol economic numai dacă atenţia le este atrasă chiar de la

început.

Se impune aici o observaţie foarte importantă: prin opoziţie, în cazul

articolelor cu caracter general, cititorul poate începe lectura exclusiv din dorinţa de a se

informa, de a fi în contact cu ceea ce se întâmplă în jurul său, chiar dacă subiectul nu îl

interesează în mod deosebit; în această situaţie, principala misiune a jurnalistului este să-i

menţină viu interesul până la final, pentru ca cititorul să nu abandoneze lectura.

Această misiune revine şi jurnalistului economic; în plus însă, el va trebui să

găsească un factor motivant, un stimulent mult mai puternic pentru a trezi interesul

cititorului, prin comparaţie cu articolele generale, nespecializate.

În funcţie de subiectul pe care trebuie să-l acoperiţi, analizaţi necesitatea de a

include părerile avizate – respectiv experţii – în povestirea dumneavoastră. De regulă,

opiniile şi comentariile acestora, redate în mod uzual prin intermediul citatelor, au efecte

benefice, sporind credibilitatea materialului; însă, în acelaşi timp, introducerea lor conferă

un caracter tehnic, răpeşte din atractivitatea textului, şi, nu în ultimul rând, poate aduce

chiar o notă de monotonie.

Cea de-a doua perspectivă asupra căreia trebuie să se concentreze jurnalistul

economic este explicarea fenomenelor şi a mecanismelor specifice manifestate în

domeniul economic. În acest sens, una din premisele esenţiale este aceea că jurnalistul

scrie pentru cititori neavizaţi, ignoranţi în materie de economie, ceea ce face misiunea

acestuia cu atât mai dificilă.

Oferiţi exemple cât mai concrete, corelaţii şi deducţii logice, şi cititorilor nu le

va fi prea greu să înţeleagă de ce uneori preţul acţiunilor creşte când cererea este foarte

mare pe piaţă, sau de ce salariul scade atunci când oferta de muncă este foarte mare.

O altă problemă importantă în explicarea fenomenelor şi mecanismelor

economice se referă la urmărirea evoluţiei acestora în timp; în acest fel, cititorul percepe şi

înţelege mai uşor fenomenul în cauză, este antrenat în căutarea unor regularităţi sau trend-

uri, încearcă în mod activ să identifice cauzele evoluţiei respective.

În fine, cea de-a treia dimensiune priveşte compararea, identificarea de

relaţii între diferitele variabile prezentate. În primul rând, atunci când doriţi să evidenţiaţi

evoluţia în timp a mărimilor pe care le analizaţi, utilizaţi indici, mai ales când este vorba

de modificări considerabile şi frecvente, atât în sensul creşterii cât şi al scăderii

Afirmam la începutul acestei secţiuni că una din particularităţile unui articol

economic faţă de unul cu caracter general este utilizarea cifrelor, a datelor statistice şi

modul specific de interpretare a acestora. Pentru a asigura utilizarea şi analiza

corespunzătoare a datelor, va trebui în mod obligatoriu să luaţi în considerare, încercând

să răspundeţi la o serie de întrebări

De unde provin datele? Pentru a lămuri această chestiune – practic cea mai

importantă – va trebui să analizaţi cine a cules datele, în ce mod, precum şi modul în care

au fost calculaţi indicatorii despre care urmează să scrieţi.

Este studiul în cauză corect din punct de vedere metodologic? Mai ales

atunci când este vorba de cercetări şi date importante, instituţiile de presă de renume

permit utilizarea acestora numai după o confirmare prealabilă a comunităţii ştiinţifice în

ceea ce priveşte metodologia de calcul.

Cum au fost colectate datele? Aceasta este o chestiune foarte importantă, mai

ales atunci când studiul nu a fost confirmat, pentru că confirmarea ia în considerare

inclusiv modul de culegere a informaţiilor.

Fiţi sceptici atunci când lucraţi cu corelaţii şi comparaţii Statisticienii

utilizează adesea tehnica regresiei – respectiv un proces prin care anumite mărimi sunt

comparate pentru a vedea dacă între ele există corelaţii din punct de vedere statistic.

Aveţi mare grijă însă, pentru că în statistică, existenţa unei corelaţii între două

variabile nu implică neapărat o relaţie de cauzalitate: uneori identificarea unei corelaţii

între variabile poate fi o simplă coincidenţă.

Fiţi foarte atenţi cu cifrele scoase din context. Datele alese în mod deliberat

pentru a părea interesante sau a favoriza un anumit rezultat sau o anumită concluzie pot să

însemne cu totul altceva atunci când sunt plasate într-un context diferit.

Exemplu unui cotidian care, în urma unei ninsori abundente, publica ştirea că pe

drumul naţional 7 stratul înalt de zăpadă a provocat 10 accidente grave şi foarte grave în

ultimele douăzeci şi patru de ore. Ceea ce nu menţiona de fapt articolul respectiv era

faptul că, în condiţii normale de trafic, pe drumul respectiv se petrec în medie 12

accidente grave zilnic. Aceasta însemna de fapt că zăpada căzută în zilele precedente

prevenise în realitate 2 accidente, probabil din cauza traficului mai redus.

În fine, aveţi grijă cum interpretaţi cifrele Nu rare sunt cazurile când acelaşi

set de date este utilizat pentru a susţine argumentaţii aparent opuse, şi, paradoxal, prin

modul particular de interpretare a cifrelor, ambele „tabere” par să aibă dreptate.

Iar în ceea ce priveşte interpretarea, modul în care este formulată ideea

respectivă joacă un rol esenţial. Iată un exemplu: în baza aceluiaşi set de date, două studii

asupra poluării au ajuns la concluzii total opuse – în vreme ce primul afirma că

aproximativ 100 milioane de americani respiră aer poluat, cel de-al doilea susţinea că în

marea majoritate a timpului, aerul din oraşele americane este sănătos.

Ambele afirmaţii au la bază aceleaşi date, şi ambele sunt corecte din punct de

vedere statistic. În esenţă, 100 milioane de americani respiră într-adevăr aer poluat, dar

numai ocazional.

Din punct de vedere al acurateţei, ambele afirmaţii sunt însă incorecte. Aşa că

aveţi grijă la modul cum sunt formulate astfel de studii şi cercetări ce conţin cifre. Mai

mult, fiţi foarte atent la propria dumneavoastră formulare – s-ar putea să greşiţi

neintenţionat.Utilizarea cifrelor este o chestiune extrem de sensibilă în domeniul economic.

Unii reporteri mai puţin experimentaţi se blochează atunci când se trezesc cu o grămadă de hârtii pline de cifre, grafice şi tabele în faţă. Iar unele surse chiar contează pe acest lucru! Însă nu uitaţi: misiunea jurnalistului economic este tocmai aceea de a sistematiza multitudinea de cifre şi a le descifra semnificaţia pentru cititori.

4. Elaborarea articolelor cu conținut economic

diferenţa între articolele generale şi cele economice sursele de informare pentru articolele economice elaborarea propriu-zisă a articolului concluzii

Jurnaliştii economici şi cei financiari acoperă o arie foarte largă de subiecte: particularităţi ale produselor nou apărute prezentarea liderilor pieţei în diverse domenii, deschiderea sau închiderea unor filiale locale, rezultatele trimestriale ale firmelor situaţia economiei naţionale economiile altor ţări economia mondială.

Pe lângă articole cu caracter informativ, aceşti jurnalişti elaborează editoriale, realizează comentarii şi analize, prezintă opinii proprii sau ale altor specialişti.

Este o muncă dificilă care impune însuşirea unor cunoştinţe solide din domeniul economic.

În acest sens, una dintre problemele majore cu care se confruntă jurnalismul specializat – iar cel economic nu face excepţie – este aceea că jurnaliştii sunt preocupaţi aproape exclusiv de conţinutul textelor pe care le elaborează; când eram elevi, ne străduiam din răsputeri să-i convingem pe profesori că suntem capabili să utilizăm noţiunile şi conceptele asimilate. În mod similar, dată fiind importanţa subiectului de analiză, jurnaliştii economici văd în cititori adevăraţi specialişti în domeniul economic, care îşi dau seama imediat dacă jurnalistul ezită sau greşeşte.

Motivul: jurnaliştii specializaţi uită adesea că lucrează, în ultimă instanţă, în domeniul comunicării, al mass-media. Un bun jurnalist economic este în primul rând, un bun comunicator, un bun reporter, nu doar o persoană care stăpâneşte subiectul.

De cele mai multe ori, jurnaliştii economici şi financiari au pregătirea de bază în domeniul economic, urmând – complementar, în măsura în care au înclinaţii şi aptitudini – cursuri de jurnalism: este mai ales cazul publicaţiilor specializate pe probleme economice şi financiare, unde se impun într-adevăr cunoştinţe temeinice în domeniu.

Chiar dacă jurnalistul economic poate părea intimidant pentru un jurnalist de profesie, un bun reporter poate învăţa şi elabora excelente articole de profil economic. Pentru a putea realiza acest lucru, se impune câteva recomandări de bază:1. Însuşiţi-vă în primul rând noţiunile şi conceptele economice de bază cu care veţi

opera.2. Revizuiţi noţiunile algebrice, în realitate, jurnalismul economic presupune în

principal cunoaşterea operaţiilor aritmetice. În afară de acestea, sunt utile câteva cunoştinţe de bază de statistică, pentru a putea înţelege o medie aritmetică ponderată, şi cunoştinţe legate de calculul procentual, pentru a înţelege rezultatele unui sondaj sau nivelul unei rate a profitului.

3. Citiţi cât mai multe articole din domeniul economic sau financiar – este una dintre cele mai utile şi eficiente metode de a învăţa cum se scriu articolele: nu vă limitaţi la paginile de economie din publicaţiile cu caracter general, ci analizaţi şi învăţaţi mai ales din publicaţiile economice – atât din cele româneşti, cât şi din cele cu circulaţie internaţională cum ar fi: The Economist sau Wall Street Journal.

4. Documentaţi-vă în mod corespunzător, mai ales când nu stăpâniţi foarte bine subiectul – în această privinţă, redactarea unui articol economic sau financiar implică un volum mai mare de muncă de documentare, de cercetare, decât un articol obişnuit de ştiri: jurnalistul trebuie să citească cât mai mult despre compania, industria, persoana, produsul etc despre care scrie.

5. Dacă aveţi neclarităţi sau îndoieli cu privire la un anumit aspect sau concept, nu îl introduceţi pur şi simplu în articol, sperând că elementul respectiv se va integra în ansamblul articolului, sau va trece neobservat: s-ar putea ca unii cititori să observe şi să judece.

6. Consultaţi toate resursele disponibile şi întrebaţi şi alte persoane care v-ar putea ajuta.

Trecând acum la elaborarea propriu-zisă a articolului, în afară de aceste principii de

bază, există o serie de etape pe care va trebui să le urmaţi când construiţi articolul; unele dintre aceste etape sunt valabile pentru orice tip de text jurnalistic, au mai fost discutate, şi nu vom insista asupra lor:A. Formaţi-vă o imagine foarte clară asupra conţinutului articolului – aşa cum am mai

afirmat, este greu să explici cuiva ceva ce nici tu nu ai înţeles pe deplin, sau să descrii o serie de evenimente pe care nu le-ai sistematizat în mod corespunzător. De fapt aceasta şi este cea mai comună problemă a articolelor slabe; iar în cazul particular al jurnalismului economic, ei i se adaugă tendinţa jurnalistului de a amplifica, de a exagera anumite evenimente sau aspecte ale articolului.

B. Sporiţi valoarea articolului sau – ca să utilizăm terminologia economică – creaţi plusvaloare în procesul de elaborare a acestuia, prin introducerea propriei contribuţii; în acest fel, la final, articolul va reprezenta propria dumneavoastră creaţie, şi nu copia fidelă a vreunui comunicat de presă; primul lucru pe care îl aveţi de făcut în această direcţie este să sintetizaţi toate întrebările ce pot lua naştere pornind de la informaţiile pe care deja le-aţi colectat; o examinare mai atentă a articolelor economice va scoate la iveală faptul că aceste întrebări au un anumit specific, îmbracă o anumită formă, cum ar fi, de pildă:

Este prima oară când un astfel de eveniment se petrece în acest sector economic/în această regiune sau au mai avut loc evenimente similare? Producerea evenimentului este aleatoare, întâmplătoare sau se înscrie într-o anumită tendinţă de evoluţie? Este, dimpotrivă, producerea evenimentului, în contradicţie cu tendinţa de ansamblu? Poate fi privit acest eveniment ca prefigurând o modificare a evoluţiei economice normale, obişnuite?

C. Stabiliţi ce detalii sunt esențiale și includeţ-le în intro – prefiguraţi conţinutul articolului, fiţi cât mai concret cu putinţă, însă nu supraîncărcaţi intro-ul. Ideal este să prezentaţi esenţa, să-i oferiţi cititorului suficientă informaţie ca să-şi poată da seama de conţinutul articolului: dacă îi oferiţi prea multă informaţie, este posibil ca cititorul obişnuit, nespecialist, să nu o poată asimila şi să abandoneze lectura. În acelaşi timp, o asemenea construcţie a intro-ului este convenabilă şi pentru cititorii avizaţi, respectiv pentru specialişti: aceştia nu sunt agasaţi de faptul că nu găsesc toate informaţiile importante în primul paragraf, şi cu siguranţă nu vor abandona lectura din acest motiv, pentru că sunt cu adevărat interesaţi de subiect.

Aceasta nu înseamnă nici pe departe o minimizare a rolului intro-ului în articolele de specialitate, ba dimpotrivă: un intro prost scris poate duce la pierderea cititorilor, deoarece prefigurează, chiar şi pentru cel mai novice cititor în materie, o calitate slabă a întregului articol.

D. Explicaţi neapărat cititorului importanţa articolului – cea mai mare „valoare adăugată” a textului se regăseşte în aceste explicaţii; absent uneori din articolele cu caracter general, acest element – construit în termeni de „şi ce dacă s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat?!” – reprezintă de fapt justificarea alegerii respectivului subiect, a redactării şi publicării articolului. Mai mult decât atât, el reprezintă ajutorul, orientarea şi interpretarea pe care o oferiţi unui cititor prea ocupat să-şi sistematizeze, să-şi ordoneze întrebările, ca să nu mai vorbim de găsirea unor răspunsuri.

Aceasta nu înseamnă că dumneavoastră trebuie să ştiţi toate răspunsurile, ci că trebuie să vă faceţi treaba bine: dacă nu sunteţi în măsură să răspundeţi, întrebaţi experţii;

E. Construiţi „fundalul” ştirii sau al informaţiilor – în jurnalismul economic contează în mod deosebit să amintiţi evoluţiile anterioare pentru „proaspeţii” cititori ai paginilor economice; pentru aceasta este nevoie nu doar de multă atenţie şi rigurozitate, ci şi de intuiţie: va trebui să identificaţi cu precizie momentele în care cititorul poate pierde firul evenimentelor din lipsă de informaţii suficiente.

În altă ordine de idei, va trebui să stabiliţi exact ce informaţii vor fi reamintite şi în ce mod, ţinând cont că nu este vorba de informaţii noi: mulţi cititori le cunosc deja şi s-ar putea să se plictisească citindu-le din nou. Mai mult, s-ar putea ca gestul dumneavoastră să fie interpretat greşit, drept atitudine de superioritate, respectiv drept o subestimare a cititorilor, cărora este nevoie să li se explice anumite lucruri de două ori. Pentru a evita acest lucru, informaţiile vor trebui reintroduse în mod natural şi presărate de-a lungul articolului printre informaţiile noi chiar în timp ce redactaţi conţinutul.

F. Prezentaţi cititorilor contextul ştirii sau evenimentului respectiv – cunoaşterea contextului este la fel de importantă ca şi cunoaşterea fundalului despre care vorbeam la punctul precedent. Deciziile economice nu sunt adoptate în mod autonom, independent: ele depind de numeroşi factori şi au un scop foarte fine definit. Astfel, ele se pot adresa unei probleme particulare, sau pot face parte dintr-un plan complex destinat rezolvării unor disfuncţionalităţi mai ample, pot fi fi adoptate ca reacţie la anumite presiuni politice sau pot fi consecinţa unui eveniment etc. În cazul în care nu le explicaţi aceste lucruri cititorilor, ei nu vor înţelege pe deplin implicaţiile evenimentelor descrise.

G. Documentaţi-vă însă corespunzător și fiţi foarte precauţi atunci când faceţi respectivele afirmaţii: în nici un caz nu publicaţi presupuneri sau speculaţii, decât în măsura în care le puteţi susţine cu dovezi. Iată un exemplu elocvent: „nivelul şomajului, mult mai redus decât cel previzionat, poartă amprenta strategiei electorale a autorităţilor”. În măsura în care vreţi să introduceţi totuşi o ipoteză posibilă, o puteţi face cel mai uşor cu ajutorul interogaţiei retorice: „Să aibă oare aprecierea recentă a leului vreo legătură cu apropierea termenului de raportare a indicatorilor macroeconomici la Comisia Uniunii Europene? În acest fel, o supraevaluare a leului s-ar traduce printr-o supraevaluare a indicatorilor macroeconomici exprimaţi în moneda europeană...”.

H. Atunci când scrieţi un articol de analiză, când faceţi un comentariu, şi chiar atunci când oferiţi doar o simplă explicaţie, păstraţi un echilibru între diversele laturi, aspecte, interpretări sau păreri opuse legate de subiectul articolului. Acelaşi lucru este valabil în cazul în care scrieţi despre chestiuni economice controversate.

În domeniul economic, nici măcar cei mai de seamă experţi nu cunosc răspunsul la toate întrebările. În asemenea situaţii, trebuie să vă documentaţi temeinic, să discutaţi cu persoane avizate şi să adunaţi cât mai multe opinii şi/sau comentarii. Odată adunate şi sistematizate aceste păreri sau abordări diferite, aveţi sarcina de a le introduce în articol de o manieră neutră, obiectivă, lucru cu atât mai dificil cu cât vă veţi fi format probabil şi dumneavoastră propria opinie.

Cititorii nu au nevoie nici de prea multă perspicacitate, nici de o vastă cultură economică pentru a-şi da seama când un articol este părtinitor, când înclină într-o anumită direcţie. Şi de cele mai multe ori chiar îşi dau seama, iar când se întâmplă acest lucru, reacţia lor este una de respingere totală.

I. Utilizaţi numerele în mod corespunzător – acestea reprezintă o parte esenţială a fundalului şi a contextului. Mai mult, în special în cazul jurnalismului financiar, textele de calitate trebuie susţinute întotdeauna de un anumit volum de date statistice consistente, concludente şi măsurate corespunzător.

Nu este nevoie să introduceţi o cantitate mare de date şi cifre, ci un număr suficient pentru a fundamenta sau a ilustra în mod adecvat afirmaţiile pe care le faceţi, cu alte cuvinte, pentru a avea relevanţă.

Este practic imposibil ca aceste cifre să lipsească din articolele cu conţinut financiar, dar este aproape la fel de grav dacă sunt introduse în neştire de către autor: un număr prea mare de date îngreunează înţelegerea, făcând ca cifrele respective să-şi piardă relevanţa; cititorul se trezeşte în acest fel asaltat cu informaţii financiare sub formă de cifre, procente, grafice şi tabele, din care îi e greu să extragă esenţialul, mai ales dacă nu e specialist. În ultimă instanţă, el citeşte rubrica financiară tocmai pentru a primi o explicaţie sau o interpretare; datele le găseşte şi pe site-ul bursei, al firmei, sau la registrul comerţului.

Aşa că puneţi întotdeauna cifrele în slujba articolului, şi nu invers. Un sfat foarte bun în acest sens: gândiţi-vă în primul rând care este esenţa, tema centrală a articolului şi încercaţi – într-o primă fază – să răspundeţi fără a face apel la cifre. Iată câteva sfaturi eficiente pentru o utilizare corespunzătoare :

Chiar dacă datele sunt absolut esenţiale pentru înţelegerea conţinutului articolului, nu utilizaţi mai mult de două în intro – şi cum adesea şi două sunt prea multe, mai bine vă limitaţi la una singură, este arhisuficientă pentru paragraful introductiv.

Distribuiţi cifrele cât mai uniform de-a lungul articolului – bineînţeles, în măsura în care este posibil acest lucru.Păstraţi totuşi împreună, în acelaşi loc în cadrul articolului cifrele „înrudite”, legate între ele prin semnificaţia pe care o auNu uitaţi că, deşi sunt indispensabile pentru explicarea şi/sau ilustrarea anumitor aspecte din conţinutul articolului, cel mai adesea ele îi sperie pe cititori – cel puţin la prima vedere.

Dacă volumul datelor este considerabil, puteţi încerca să le sistematizaţi într-un tabel sau într-un grafic şi veţi avea parte de două avantaje: pe de o parte, tabelele sau graficele permit plasarea separată a cifrelor, aşa încât paragrafele „curg”, au mai multă continuitate; în al doilea rând, astfel prezentate, datele sunt mult mai uşor de urmărit şi/sau de comparat, fiind facilitată chiar înţelegerea articolului.În fine, nu uitaţi să verificaţi atent, de două sau chiar de trei ori, absolut toate datele pe care le introduceţi.

J. Daţi viaţă articolului prin utilizarea de citate – în jurnalismul economic, articolele fără citate sunt lipsite de dinamism şi monotone – până la plictisitoare; aşa că este necesar să găsiţi un citat relevant şi să-l introduceţi chiar după intro, în al doilea, sau cel târziu, în al treilea paragraf.

Acest demers nu ar trebui să fie unul prea dificil: dacă v-aţi documentat în mod corespunzător, ar trebui să dispuneţi de suficiente citate pentru a putea alege măcar unul – acela care vi se pare cel mai semnificativ pentru tema articolului. Citatele sporesc realismul story-ului, conferă un plus de autenticitate, deoarece redau mot-à-mot exprimarea unei persoane reale, şi nu fictive. Mai mult, ele

schimbă ritmul şi dau culoare textului. În fine, utilizarea lor se impune uneori datorită imposibilităţii de a surprinde în mod exact, cu ajutorul limbajului economic sau financiar, exprimările informale ale unor indivizi, adesea în jargonul specific economic.

K. Oferiţi definiţii şi explicaţii – una din premisele eronate de la care pleacă foarte mulţi jurnalişti este aceea că publicul cunoaşte sensul şi semnificaţia termenilor de specialitate. Ei bine nu este deloc aşa: mulţi cititori cumpără şi frunzăresc presa financiară pentru a afla ştirile care îi afectează în mod direct, respectiv cele legate fie de propria activitate, fie de gestionarea propriilor resurse financiare. Restul rămâne necitit, chiar dacă au timp să citească mai mult.

Motivul este foarte simplu: chiar dacă sunt experţi în domeniul industrial, financiar sau guvernamental, ei sunt totuşi experţi într-un singur domeniu şi nu ştiu ce se întâmplă sau care este jargonul specific în alte domenii economice. În astfel de condiţii, imaginaţi-vă ce înţelege un doctor sau un psiholog care doreşte de exemplu să-şi investească economiile şi încearcă să afle ce opţiuni are. Insă chiar şi în aceste condiţii, misiunea jurnalistului economic nu se schimbă: dacă nu vrea să-şi piardă publicul el trebuie să ofere explicaţii şi să definească termenii tehnici pe parursul articolului.

Aşa cum afirmam şi mai devreme, pe cititorii avizaţi nu-i deranjează acest lucru, pentru că pot sări pasajele respective.

Există mai multe modalităţi în care îi puteţi ajuta pe cititori să înţeleagă părţile mai tehnice ale articolului; iată câteva dintre cele mai utilizate:În loc să opriţi derularea articolului pentru a insera în mod distinct o definiţie, utilizaţi mai bine o expresie sau o formulare care defineşte termenul respectiv, integrându-se în acelaşi timp, în cursul normal al articolului.

De exemplu: „Deficitul comercial a crescut cu 65% până la nivelul record de 271 de miliarde de dolari, pe măsură ce economia a înregistrat o creştere a importurilor de bunuri mult mai rapidă decât creşterea exporturilor”. Cu alte cuvinte, faceţi din definiţia respectivă parte a informaţiilor pe care le transmiteţi cititorilor.După ce utilizaţi termenul tehnic într-o propoziţie, în propoziţia următoare înlocuiţi-l cu definiţia sa, oferind simultan informaţii suplimentare; este preferabil să utilizaţi o construcţie familiară, apropiată de cititor, şi nu definiţia din dicţionar:

„Rata inflaţiei a fost anul trecut de 7%. Aceasta este prima oară în ultimul deceniu când creşterea anuală a preţurilor bunurilor şi serviciilor din economie depăşeşte nivelul de 5 %. Utilizând această metodă, realizaţi practic un deziderat în plus, deoarece reuşiţi să evitaţi o repetiţie deranjantă.

Inseraţi o definiţie clară, standard, în momentul în care bănuiţi că cititorii sunt pe punctul de a abandona lectura deoarece ignoranţa îi face să se simtă inconfortabil sau chiar iritaţi. În astfel de situaţii se impune să opriţi desfăşurarea articolului şi să definiţi termenul sau termenii în cauză. Oferiţi o serie de explicaţii succesive atunci când cititorul trebuie să înţeleagă nu terminologia de specialitate, ci mecanismul derulării unor procese.

5. Impactul informaţiilor din sfera economică.

În mass-media întâlnim rubrici economice în majoritatea ziarelor, dar mai ales în publicațiile de specialitate. Online, de asemenea, la momentul actual sunt zeci de publicații de specialitate, există inclusiv un canal de televiziune “Money Channel” dedicat informațiilor economice.

Importanţa jurnalismului economic a crescut datorită influenţei pe care o are acest domeniu asupra opiniei publice. În toate ziarele, în programele de ştiri ale televiziunilor, radiourilor şi în mediul online găsim permanent ştiri sau dezbateri pe această temă,

deoarece economia afectează fiecare sector de activitate. Criza economică are un impact semnificativ atât pe plan internaţional, cât și pe plan național. 

1. Presa scrisă.Publicaţiile financiare din ţara noastră sunt în număr mare, ceea ce denotă faptul că există numeroşi consumatori de acest tip de media. De asemenea s-a observat o creştere considerabilă a numărului de cititori, în ultimii ani, datorită perioadei dificile, prin care trece economia mondială și implicit și economia națională.În prezent avem ca publicaţii economice şi financiare, în ţara noastră, ziare, reviste, foarte multe publicaţii online, iar din anul 2006 şi o televiziune care tratează exclusiv teme economice.Vom începe cu o clasificare a ziarelor şi revistelor cu caracter economic.Astfel între cele mai importante ziare cu conținut economic vom aminti : - Ziarul Financiar - Bursa - Curierul Naţional - Financiarul - Economistul şi - Săptămâna Clujeană. Iar revistele economice cele mai cunoscute în țara noastră sunt : - Capital - Săptămâna Financiară - Tribuna economică - Business Magazin - Money Express - Forbes România - The Marketer - Business Review - Biz - Amfiteatru Economic - Economie teoretică și aplicată În continuare vom analiza câteva ziarele şi revistele economice mai importante şi citite la ora actuală. Acestea sunt Ziarul Financiar, Revista Economică şi Revista Capital.Ziarul Financiar A apărut în anul 1998, pe 16 noiembrie, şi face parte din trustul de presă Media Pro. Asemenea multor publicaţii de acest gen, începând cu anul 2003, publică un pachet de presă, alcătuit din “Ziarul de Duminică”, supliment cultural, un supliment de sfârşit de săptămână intitulat “După Afaceri”, şi revista “Descoperă”. “Din 2004, Ziarul Financiar a lansat o serie de Anuare - Topul celor mai valoroase companii din România, Cei mai mari jucători din economie, Top Tranzacții, Who's who in Business, Anuarul de Business al României” ultimul apare doar în anul 2006. Ziarul Financiar este unul dintre cele mai importante cotidiene de business din România, fiecare ediţie publicată conţine puţin peste 70 de articole şi conform datelor stabilite de cel mai recent studiu efectuat de Biroul Român de Audit al Tirajelor un “tiraj brut de 16 500 şi un total de vânzări de 10 558” lunar.Ziarul Financiar, cea mai puternică redacţie economică din media românească, numită astfel de ProTv, a lansat la data de 13 octombrie 2010, un nou serviciu,  ZF Exclusiv. Acesta cuprinde materiale jurnalistice exclusive, scrise de jurnaliştii ZF, Mediafax Business News şi Business Magazin. ZF Exclusiv surprinde în pagini online “declaraţii

ale oamenilor de afaceri, rezultate financiare ale companiilor sau estimări cu privire la tendinţele din economia românească şi internaţională, interviuri cu executivi, analize sau informaţii referitoare la piaţa de capital.”Relativ nou apărut pe piaţă, Ziarul Financiar se axează pe domeniul de business, adresându-se companiilor şi instituţiilor, oferindu-le acestora informaţii care îi vizează, sau prezentându-le efectele asupra pieţelor pe care aceştia îşi desfăşoară activitatea. Profitul obţinut de instituţia de presă constă în sumele încasate de pe abonamente şi alte servicii dedicată clienților şi nu în ultimul rând din vânzarea spaţiului publicitar atât din ziar cât și de pe site-ul oficial www.zf.ro .Ziarul financiar are aceeaşi structură de la apariţia sa până în momentul de faţă. El grupează ştirile în secţiuni în paginile sale. Astfel distingem rubrici ca bănci, asigurări, companii, eveniment, analiză, opinii, business internaţional, business Hi- Tech, fonduri mutuale, politică, dar şi un capitol pentru ştiri în limba engleză, denumit sugestiv english section. Tribuna economică. Publicație matcă, în jurul căreia gravitează toate celelalte publicații ale presei economice este revista “Tribuna economică” – Decanul presei economice românești. Ea are o venerabilă ascendență, care acoperă mai bine de un secol de tradiție și continuitate de presă economică românească.Astfel, se poate spune că istoria revistei începe în anul 1899, odată cu înființarea “Revistei economice” (seria I), care a fost editată până în anul 1948.Abordarea problematicii economice a fost continuată în revista “Probleme economice”, care a văzut lumina tiparului în anul 1948 și, mai apoi, și în revista “Viața economică” editată din anul 1963. Aceste publicații au apărut până în anul 1974 când, prin contopirea lor, a fost reînființată “Revista economica” (seria II-a). Aceasta a apărut până în anul 1989, când s-a transformat în revistă săptămânală “Tribuna economică” ce a devenit Decanul presei economice românești.In anul 1992 ia ființă S.C. “Tribuna economică” S.A., cu capital privat romanesc. Aceasta construiește, în numai câțiva ani, un puternic Grup de presă și editură. Astfel, afară de revista “Tribuna economică”, acesta editează un număr de 10 reviste lunare specializate cu profil economico-juridic:  “Buletin economic legislativ” (editat din 1994); “Impozite și taxe” (din 1995); “Economie și administrație locală” (din 1996); “Raporturi de muncă” (din 1997); “Control economic financiar” (din 1997); “Ghid juridic pentru societățile comerciale” (din 1998); “Finanțe, Bănci, Asigurări” (din 1998); “Gestiunea și contabilitatea firmei” (din 1998);  “Revista de comerț” (din 2000) și  “Euroconsultanța – ghidul firmei” (din 2004).Totodată, Editura “Tribuna economică” (înființată în anul 1994) scoate anual, pe piață, un număr de câteva zeci de titluri de carte economico – juridică.

Activitatea Grupului de presă și editură “Tribuna economică” București este condusă și desfășurată de nume importante ale publicisticii economice românești: președinte - dr. Bogdan Pădure.

Revista Capital Revista are un caracter financiar, este săptămânală,  a fost tipărită începând cu anul 1992, mai exact primul număr a fost scos pe data de 4 decembrie. Deţinută iniţial de trustul de presă Ringier, revista a fost preluată de Bobby Păunescu, “un comunicat de presă al trustului Ringier, din 11 februarie 2010, anunța că Ringier România și Bobby Păunescu au ajuns la un acord în vederea transferării proprietății cotidianului Evenimentul zilei și a revistei Capital către nou înființata companie Editura

Evenimentul și Capital”, al cărei acționar majoritar şi director general este Bobby Păunescu.Revista Capital a avut o perioadă foarte prosperă atât din punct de vedere financiar cât a importanţei sale pe piaţă, până în anul 2007, când problemele economice cu care se confruntă ţara noastră, au afectat în mare măsură această instituţie de presă. Astfel a fost nevoie de un calcul mai atent al bugetului, iar la începutul anului 2009, a adoptat un format mai mic, şi şi-a schimbat totodată ziua aparinței. Urmările sunt din nefericire negative, din cauza faptului că ziua de apariţie coincide cu cea a concurentei sale, revista Săptămâna Financiară care se bucură de un succes mai mare pe piaţa media. 2. Audio-video.Televiziunea Română este prima din România, şi apare la data de 31 decembrie, 1956. Sub influenţa regimului vremii, aceasta servea drept mijloc de educare şi informare a cetăţeniilor. Evoluţia şi expansiunea televiziunii în România s-a înfăptuit practic după căderea regimului comunist. „De la începutul anului 1992, anul apariției Legii audiovizualului și până în anul 2000, Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) a acordat 235 licențe TV pentru emisie terestră, 2523 licențe pentru transmisia programelor prin cablu și 18 licențe pentru emisia prin satelit”.Prima televiziune de business din România, The Monney Channel, a apărut la 1 mai, 2006, şi, până în prezent, este singura de acest gen. Aceasta se află sub conducerea jurnalistului Sorin Ovidiu Freciu, care îndeplineşte şi funcţia de redactor-şef, și este realizatorul emisiunii Realitatea bursieră.Televiziunea The Monny Channel tratează în emisiunile sale problemele de natură economică şi financiară. Explică problemele de ordin economic cu care se confruntă România, şi pun în discuție economiile altor ţări atât comparativ cât și orientativ. Limbajul de specialitate este folosit cu regularitate, de aşa manieră încât să nu fie jignitor la adresa specialiștilor, şi totuşi să poată fi înţeles şi de telespectatorii, care nu stăpânesc termenii specifici domeniului economic.Postul de televiziune business, prezintă numeroase emisiuni care acoperă întregul sector economic, printre care: despre economie: 60 de minute, Banii vorbesc, Cont curent, Dimineaţa leilor, Agroreport, Economia în 2011, Ediţie specială, Friday at 9, News is monney, Ora de Bani, The Monney Show, Reţete Anticriză.universul afacerilor: Business box, După afaceri, Legile afacerilor, Antreprenor- Supravieţuitorii. domeniul politic: Economia politică.bancar: Market Briefing etc. .

3. OnlinePutem să ne considerăm nişte fericiţi pentru că trăim în acest secol. Tehnologia foarte

avansată şi în continuă dezvoltare, ne permite să fim contemporani cu statutul mediei de online. Posibilitatea de a te informa oriunde, din toate ariile mediei, şi la orice oră este un avantaj extraordinar pentru gurmanzii de produse media.

Singurul dezavantaj constă în faptul că, deşi televiziunea sau radioul nu sunt afectate direct de noul canal de transmitere a informaţiilor, reprezentat de internet, presa scrisă nu se mai bucură de aceeaşi glorie ca până acum. Asta a dus la dezvoltarea presei în format electronic. Mai precis, în prezent, fiecare ziar sau revistă de presă, are o variantă online. Adeseori s-a pus întrebarea Se va ajunge la dispariţia completă a ediţiilor tipărite? Sincer, consider că nu, deoarece mulţi cititori nu vor renunţa atât de simplu la obiceiuri ca a citi

un ziar, lângă cafeaua de dimineaţă, a cumpăra ziarul de la un punct de presă în drum spre servici, pentru a avea ce lectura în pauză.

Fie că tratează probleme economice, politice, culturale, sau de divertisment, ziarele vor folosi în a ocupa timpul celor care călătoresc cu trenul, autocarul sau avionul, şi de asemenea vor continua să informeze pe cei aflaţi în vacanţe, indiferent de locaţia aleasă.Această nouă oportunitate de transmitere a informaţiilor online a apărut în anul 1993 în America, iar editurile de ziare europene s-au angajat online începând cu anul 1996. În momentul de faţă, nici un editor care se respectă nu poate spune că nu are şi o publicaţie online.Mediul online, noul mijloc de comunicare de masă creează noi tipuri de text, modificând regulile clasice de redactare. Mijloacele online sunt un gen de sine stătător, potrivit specialiştilor. Jurnalismul online presupune redactarea de texte într-un stil concis şi la obiect, cu scopul de a fi publicate pe internet.Lista publicaţiilor online este una impresionantă, astfel voi aminti doar câteva, cele mai importante. Printre publicaţiile financiare se numără: Business Standard, wall-street.ro, bloombiz.ro, dailybusiness.ro, bizcity.ro, money.ro, Businessromania.com.Ziare online din domeniul bancar şi al serviciilor financiare: www.incont.ro www.infobancare.ro www.conso.ro www.ghişeulbancar.ro

6. Dimensiunea economică a sistemului mass-media

SCOPUL întreprinderii de presă este PROFITUL.Bugetul unei publicații

I. COSTURI II. VENITURI-Hârtia-Energia-Tiparul-Salariile-Cumpărarea informației de la agenții-Difuzarea

-Vânzarea liberă-Abonamente-Publicitatea

1. VENITURI- Vânzare liberă + abonamente=TIRAJ

Tirajul este un parametru esențiala) Un tiraj mic înseamnă venituri mici, audiență minimă. șanse mici de supraviețuire pe

piață- Peste 5000 exemplare este cota peste care un ziar devine rentabil- Sub 5000 exemplare este un ziar care necesită finanțare

b) Un tiraj mare necesită o serie de strategii- Abonamentele constituie un venit sigur (trebuie stimulate prin premii,

fidelizare prin campanii specifice)- Vânzarea liberă – este necontrolabilă (se stimulează prin cadouri, CD-uri, cărți

sau taloane cu câștiguri) Tirajul este auditat (BRAT) Publicitatea depinde de tirajul auditat ARBOMEDIA este intermediar între ziar și clienții acestora Tirajul excesiv duce la retururi mari (pierderi mari), în mod normal admise într-o

limită de maxim 10-12%Strategie pentru creșterea veniturilor

Promovarea vânzărilor libere se face prin discriminare prin preț:- Abonamente mai ieftine- Cadouri la achiziție

2. COSTURI ( restricții)- Costurile cu hârtia sunt într-o continuă creștere- Salariile sunt în creștere accelerată- Difuzarea se lovește de indolența rețelelor de distribuție ( întârzieri,

vizibilitate redusă pe stand, comisioane mari, comenzi minime)Soluții posibile

- Achiziționarea de hârtie din export (mai ieftină, calitate mai bună, discount-uri la cantitățile mari)

- Achiziționarea unei tipografii proprii- Formarea unei rețele proprii de difuzare- Fabricarea informațiilor prin politici de trust

Integrarea în conglomerate complexe – trusturi de presă

- Fie prin asocierea benevolă fie prin asimilare (cumpărarea unor instituții de presă în întregime sau achiziționarea unor pachete de acțiuni care asigură controlul asupra întreprinderilor respective)

Concentrarea în România1. Grupul MEDIA PRO cu PRO TV, ACASĂ, TV Sport, PRO Cinema, Radio

PRO FM, Info PRO, săptămânalul Ziarul Financiar, ziarele Gândul, Arădeanul, Clujeanul, revistele Acasă Magazin, PRO TV Magazin, PRO Motor, Discovery și Business Magazin, The ONE, agenția de presă MEDIAFAX și studiourile de cinematografie de la Buftea. ( inițial capital românesc-Adrian Sârbu cumpărat apoi de grupul CME, vândut SUA-250 milioane $)

2. Grupul elvețian RINGIER cu ziarele Libertatea, Evenimentul Zilei și Pro Sport, revistele Capital, TV Mania, Bolero și Libertatea pentru femei, recent 25% din Kanal D

3. Grupul INTACT cu posturile TV Antena 1,2,3, Euforia, postul de radio Romantic, publicațiile Jurnalul Național și Gazata Sporturilor(Dan Voiculescu)

4. Grupul Realitatea-Academia Cațavencu cu Realitatea TV și Money doChannel, radio Guerrilla, ziarele Cotidianul, Bucharest Daily News și revistele Academia Cațavencu, Bucătăria pentru toți, Ideal Marriage, Tabu, Business Standard, Money Express ( Sorin Ovidiu Vântu)

5. ARBO Media cu 23 publicații locale precum Renașterea Bănățeană, Crișană, Telegraful, Chip, Disney, Tom & Jerry ( capital german)

6. BURDA cu 14 reviste Auto Special Catalog, Ioana, Grădina mea de vis, Locuința mea, Perfect (capital german)

7. RPG ( Romanian Publishing Group) cu Avantaje, Elle, Viva, Estetica, 20 de ani, Look, Pop Corn, Olivia, Deko, Povestea Mea (capital SUA)

8. Sanoma-Hearst cu Cosmopolitan, Mami, Beau Monde, National Geografic, Marie Claire ( capital SUA)

9. Adevărul cu Adevărul și Click! și revistele Dilema (capital autohton Dinu Patriciu)

Trustizarea este un proces obiectiv care are ca scop reducerea unor costuri, posibilitatea investirii în cercetare, dezvoltare și noi tehnologii.Investiția necesară lansării unui ziar pe piață se amortizează ( în condițiile unei bune funcționări) în 3-4 ani, iar la un post TV în 8-10 ani.

Trustizarea este o soluție comodă, dar nu este întotdeauna o soluție miracol. Concentrarea prin trustizare

a) Perspectiva politică. Presa are un rol major în menținerea democrației. Ea asigură un spațiu al dialogului liber și al informării corecte, un spațiu al pluralismului punctelor de vedere. Deoarece o opinie publică echilibrată și informată se creează prin instaurarea dialogului între concepții și atitudini diverse, asigurarea accesului egal pentru toate punctele de vedere în comunicarea prin presă este vitală pentru bunul mers al vieții politice. Dacă instituțiile de presă sunt controlate de o mână de oameni, mai pot ele asigura multitudinea punctelor de vedere și accesul larg al reprezentanților publicului la dezbateri majore? Criticii privesc trusturile ca pe niște inamici ai democrației

b) Perspectiva profesională. Marile grupuri de presă aflate în concurență au ca obiectiv major maximalizarea profitului. Setea de profit a grupurilor patronale încurajează jurnalismul de tip senzațional, facil, puțin atent atât la complexitatea problemelor, cât și la necesitatea educării și culturalizării publicului. Trustizarea duce la reducerea ponderii jurnalismului civic și la creșterea ponderii jurnalismului de divertisment.

La ora actuală supraviețuirea presei independente este complet dependentă de evoluția pieței publicității.

Abordarea din perspectivă economică a mass-media pare tardiva în fața mizelor pe care le reprezintă presa și audiovizualul în zorii secolului XX. A trebuit să așteptăm sfârșitul anilor 60 pentru a ne pune întrebări în legătură cu importanța și strategiile economice ale mass-media, ale căror funcții socio-politice sunt astfel configurate încât unii nu îndrăznesc încă să le asimileze unor industrii obișnuite. Este clar astăzi, că presa, radioul, televiziunea (și cinematograful, de care este legată) n-ar putea să se sustragă unei analize economice, având în vedere atât importanța mijloacelor utilizate pentru producție și difuzare, cât și specificul cererii și ofertei sau strategiile de dezvoltare adoptate de întreprinderile mediatice.

In sensul restrâns al termenului, analiza activităților de presă, radio și televiziune se poate cantona în studiul acelor întreprinderi specializate, însărcinate în același timp cu conceperea, fabricarea și difuzarea, de text scris, sunet sau imagine. Această viziune se dovedește totuși limitată.

Dacă, în sensul strict al termenului, întreprinderile mediatice sunt întreprinderi specializate, bunurile materiale (publicații) sau nemateriale (emisiuni) pe care le propun sunt adesea vectorii unui conținut pe care aceste întreprinderi nu l-au creat neapărat ele însele: uneori, ele nu fac decât să asambleze produsele create de alții.

Astfel, în audiovizual, ceea ce utilizatorii percep ca un lanț nu este adesea decât rezultatul unei asamblări concepute de programatorii însărcinați să imagineze o grilă de programe o succesiune de segmente orare consacrate unor conținuturi diverse, a căror proveniență poate fi variabilă.

Această practică se întâlnește și în presa scrisă, unde o machetă reunește texte și ilustrații care nu sunt neapărat realizate de întreprinderea ce editează publicația.

Mass-media pot deci să utilizeze o producție originală creată de alte sectoare de activitate, adeseori înrudite.

Apar doua aspecte: unul legat de conceperea conținutului, celălalt de producția fizică a suportului.

ConținutulÎn primul rând, conținutul mass-media poate urmări numeroase domenii de informare:

politic, economic, social, cultural, sportiv, care corespund obiectivelor generale ale media (să informeze, să educe, să distreze).

În al doilea rând, din rațiuni economice (incapacitatea de a oferi produse la prețuri accesibile maselor), mass-media a recurs la o piață secundară, cea a micii și marii publicități, care oferă, în afara unei finanțări complementare (uneori exclusiva), un conținut adesea important.

Se cuvine deci să lărgim câmpul de analiză cel puțin cu următoarele activități: - Agenții de presa,

- bănci de date, - regii publicitare, - agenții de achiziție de spațiu publicitar

Fie că este vorba despre presa scrisă sau despre audiovizual, mass-media apelează la întreprinderi specializate în furnizarea de informații brute.

Agențiile sunt fie generaliste, fie specializate după conținut sau suport (text, imagine, sunet). Ele furnizează ingrediente, adesea produse finite, care, grație procedeelor tehnice de transmisie (satelit, redactare informatizată), pot fi integrate direct în jurnal sau în emisiunile radio și de televiziune.

Băncile de date, adesea foarte specializate, îndeplinesc o funcție similară. Cât despre intermediarii din publicitate, regiile și centralele de achiziție sunt însărcinate să vândă spațiu publicitar și să colecteze mesajele publicitare în forme variate (text ilustrat sau nu, spot, jingle muzical, chiar emisiune prefabricată) concepute de agențiile de publicitate și al căror suport de difuzare este reprezentat de mass-media.

Suportul material Realizarea conținutului, fie că este vorba despre creație sau asamblare, reclamă

utilizarea unor materii prime și materiale pe care întreprinderile mediatice le vor achiziționa sau închiria de la întreprinderi specializate.

În presa scrisă, filiera cuprinde mai multe etape: culegere, tipărire, broșare. Toate aceste operațiuni necesită materii prime: hârtie și cerneală în primul rând, dar și materiale ale căror producție nu este destinată numai întreprinderilor de presă. Tipografiile solicitate de presa pot lucra și pentru alți clienți.

In audiovizual, filiera merge de la peliculă sau bandă magnetică până la produsul finit, trecând prin materiale și studiouri de înregistrare, de montaj și de mixaj, care, la rândul lor, pot lucra nu numai pentru radio și televiziune, ci și pentru cinematografie, filme documentare sau publicitate.

Reperajul statisticEvaluarea ponderii economice a activităților mediatice pune deci o serie de probleme

delicate legate de diverse obstacole. Întrepătrunderea activităților întreprinderilor împiedică orice evaluare precisă, atât a angajaților în mass-media, cât și a cifrelor de afaceri.

De aceea, putem avea o viziune globală a economiei mass-media. Se cuvine deci să studiem datele privitoare la cele două piețe:

- cea a consumatorilor, în sensul economic al termenului (cei ce cumpără sau cel puțin plătesc pentru mass-media),

- și cea a cumpărătorilor de spațiu publicitar (cei ce plătesc pentru a difuza publicitate sau mici anunțuri), știind că din ansamblul acestor cheltuieli, adesea doar estimate, unele sume intra în profitul rețelelor de vânzare și al intermediarilor din publicitate, nealimentând bugetele mass-media.

In fapt, organizarea mass-media este tributară nu numai economiei unei țări, ci și tehnologiei care oferă posibilitatea de a crea unele tipuri de media (astfel, numărul emițătoarelor era limitat până nu demult de modul de utilizare al frecventelor), si mai ales legislației.

Specificul economic al produselor mediaticeChiar dacă au trăsături comune oricărei activități moderne, mass-media posedă totuși

caracteristici proprii, care decurg în primul rând din specificul produselor și care au influentă asupra economiei acestui sector.

Perisabilitatea conținutului mass-mediaDacă fiecare mijloc de comunicare are specificul său, există și o trăsătură comună

presei scrise, radioului și televiziunii. Este vorba despre o similitudine primordială și, fără îndoială, fundamentală pentru industriile mediatice: caracterul perisabil al produselor difuzate.

În majoritatea cazurilor, conținutul mass-media își pierde rapid din valoare. Nu este deloc exagerată afirmația că astăzi informația nu este numai un produs perisabil, ci, fără îndoială, cel mai perisabil dintre toate, în măsura în care el nu-si poate conserva valoarea comercială, chiar dacă este, fizic, conservat (colecții de ziare, înregistrări). Sigur, durata de

viață a conținutului mediatic este variabilă, mergând în ordine descrescătoare de la știrea legată de actualitatea imediată până la știrea culturală.

Spre deosebire de anumite piese sau filme de televiziune care deși se aseamănă cu adevăratele filme de cinematografie au propria valoare, sau anumite filme pot fi redifuzate. Ele își conservă deci valoarea comercială, pe care, o primă difuzare, nu o distruge.

Mass-media generează o veritabilă producție în flux (caracterizată prin pierderea aproape instantanee a valorii produsului, continuitatea și amploarea difuzării), care se opune în mod clasic mărfii culturale, formată din produse editate concepute să dureze mai mult (cărți, filme, discuri).

Totuși, aceste două tipuri de produs pot coexista în televiziune, unde sunt combinate - pe de o parte programele de stoc , puțin sau deloc legate de actualitate și a căror difuzare poate fi repetitivă (filme de televiziune, piese de teatru, seriale, documentare, filme de animație), produse ce pot aduce profituri în cazul vânzării dreptului de difuzare, - pe de altă parte, programele de flux : informații, sport, varietăți, jocuri, talk-show-uri, care își pierd valoarea, odată difuzate.

Din această durată de viață, adesea foarte scurtă, rezultă consecințe în lanț care condiționează toată economia mass-media.

O producție de prototipuriÎn fapt, produsele mediatice sunt prototipuri, adică modele unice, care pot fi

multiplicate: - tiraje în numeroase exemplare ale unui număr de ziar - înregistrarea pe casetă și difuzarea spre numeroase receptoare a unei emisiuni; - macheta unui ziar sau grila de programe radio-TV rămâne aceeași deși

conținutul nu este niciodată identic. Ori, conceperea unui prototip este întotdeauna costisitoare în comparație cu faza de

reproducere, care permite economii importante și scăderea costului mediu. Intr-adevăr, faza de gestație a prototipului concentrează eforturi și cheltuieli care sunt

constante indiferent de numărul de exemplare produse sau de numărul de receptori.Daca acest produs nu poate fi valorificat decât într-o perioadă extrem de scurtă (spre

deosebire de alte prototipuri industriale), rentabilitatea lui este și mai aleatorie.

Specificul cererii si al piețeiSpecificului produselor mediatice i se adaugă cel al cererii și al pieței, care

influențează și el economia generală a sectorului.Dacă, la fel ca și în alte domenii, penetrarea pieței depinde de veniturile utilizatorilor potențiali și reali, ea se lovește și de dificultăți specifice, comune uneori cu ale altor activități culturale.

Este vorba în primul rând de analfabetism și, într-o mai mică măsură, de iletrismm(incapacitatea de a stăpâni lectura). Aceste obstacole privesc presa scrisă și împiedică sau limitează difuzarea ei nu numai în țările dezvoltate, ci și în țările dezvoltate în care lectura pierde teren.

De asemenea, consumatorii sunt marcați de tipul și de gradul lor de cultură. Conținutul unor produse mediatice se dovedește adesea neatractiv și producții cu un cost ridicat găsesc cu greu o audiență susceptibilă de a le rentabiliza. Dimpotrivă, unele modele culturale depășesc cu ușurință bariere de clasă și cultură, fără să se găsească o explicație.

Astfel, anumite genuri de filme sau seriale americane sunt consumate în întreaga lume, la fel ca și muzica anglo-saxonă, în timp ce altele sunt refuzate, fiind considerate prea marcate cultural.

In fine, obstacolul lingvistic nu poate fi subestimat: el limitează circulația presei scrise și constrânge audiovizualul la costisitoare operațiuni de dublare.

In timp ce engleza beneficiază de un avantaj cert, franceza suferă din cauza ariei sale restrânse de difuzare.

Strategiile puse in jocÎn fața dificultăților cu care se confruntă, întreprinderile mediatice folosesc strategii

similare cu ale altor sectoare (diversificarea, concentrarea și internaționalizarea) sau soluții mai originale, cum ar fi apelul la forme specifice de intervenție a statului justificate prin specificitatea produselor lor și a pieței.

DiversificareaCa orice activitate economică, întreprinderile mediatice au grijă să echilibreze riscurile

și șansele inerente diverselor segmente ale pieței. Aceasta compensare va fi cu atât mai bună cu cât diversificarea va fi mai importantă. Diversificare constă în dezvoltarea unor produse de același tip sau înrudite. Astfel, întreprinderile de presa înmulțesc titlurile de același gen sau cu aceeași periodicitate pentru a constitui, de exemplu, rețele de cotidiene. Sau, dimpotrivă, variază genurile și periodicitatea. Din punct de vedere economic, interesul este dublu.

Pe de o parte, este posibilă o mai bună amortizare a costurilor echipamentelor de serviciu, achiziționarea mai convenabilă a materiilor prime, o mai bună folosire a angajaților din redacție (colaborarea pentru realizarea unele articole), din serviciile administrative sau de producție, realizându-se astfel economii importante.

Pe de altă parte, este mai ușor de negociat vinderea spațiului publicitar al mai multor publicații cuplate și de compensat performanțele mai multor titluri. Aceasta diversificare se poate referi și la apariția ziarelor gratuite, scoase de editorii de jurnale ce se îngrijesc să-și păstreze cumpărătorii de spațiu publicitar.