Anul al V-lea, N-le 4 - 5 . April-Maiu 1919

REVISTA ISTORICĂ = Dări de seamă, = documente şi notiţe.

PUBLICATĂ

DE

N. IORGA C U C O N C U R S U L M A I M U L T O R S P E C I A L I Ş T I

BUCUREŞTI

TIPOGRAFIA „CULTURA NE&MULUI ROMANESC

1919

N. Iorga: t Emile Picot. N. Iorga: R e l a ţ i i c u l t u r a l e g r e c p - r o m î n e . Şt. Ciobanii: O r ă ş e l e l e d in î m p r e j u r i m i l e B e l g r a d u l u i Pr. D. Furtună: î n s e m n ă r i d e p r i n b i s e r i c i . N. Iorga şi luliu Tuducescu : C R O N I C Ă .

Manuscriptele se trimet d-lui N. Iorga, Bucureşti, Str. Al. Depărăţianu, 2.

Administraţia: Bucureşti, Tipografia „Cultura Neamului Romanesc", Strada Lipscanii

Noi, 12 (colţ cu Domniţa Anastasia).

Pentru cărţile despre care se fac recensii care le recomandă, se poate reţinea, după dorinţă,

anunciul pe copertă.

Anul al V-lea, N-Ie 4-5. BUCUREŞTI. April-Maiu 1919

REVISTA ISTORICA — DĂRI DE SEAMĂ, DOCUMENTE ŞI NOTIŢE —

P U B L I C A T Ă de N I O R G A CU C O N C U R S U L M A I M U L T O R S P E C I A L I Ş T I

f 6 M I L E PICOT

în totala noastră încercuire de la Iaşi şi chiar după aceia, în aşa de grele legături, mai mult accidentale, dintre România liberată ţi liberatorul Apus, n'am aflat despre încetarea din viaţă a unui om pe care, cu toate legăturile lui de familie, ce-i impuneau simpatii faţă de poporul maghiar, Rgmănia întregită l-ar fi bucurat, fiindcă nu se poate ca o viaţă întreagă, să fi cercetat cineva istoria unui popor, să-i fi cunoscut luptele, sâ-i fi descoperit vechile suferinţi, să-i fi atins sfintele speranţe fără ca între acesta şi dînsul să se creeze legături de acelea pe care nimic nu le poate rupe.

Acest om, care, astfel, a fost amintit doar într'un colţ din ziarul de la Paris al partidului d-lui Tache Ionescu, La Roumanie, fără ca presa din ţară, presa, duşmană a sufletului romanesc, de aici, din Bucureşti, ori biata presă lipsită de informaţii din Iaşi, să iea notă despre dispariţia lui, trebuie înfăţişat însă poporului nostru la cea d'intăiu ştire, fie ea şi atît de târzie, veche de aproape jumătate de an, a dispariţiei sale.

E fimile Picot.

îniîmplarea l-a pus în legătură cu ţara noastră. Secretariatul princiar, apoi regal, care a introdus în intimităţile noastre politice atîţia oameni fără credinţă, fără iubire faţă de noi, fără înţelegere faţă de inexorabila necesitate a scopurilor noastre naţionale, a fost odată încredinţat şi unui tînăr Frances, inteligent şi harnic, pe care-l puteau interesa, dacă nu şi pasiona — căci Picot nu £ra nici un romantic, nici un sentimental, şi anume engouements, totuşi atît de nobile, erau străine de firea lui socotită — elementele vieţii noastre în trecut, atît cele politice, cît şi cele culturale chiar.

fimiîe Picot, era o fire de erudit, dintre aceia cărora de ia sine li se alipeşte — proştii o adaugă şi altora, crezînd că astfel şi-i fac inferiori printr'o condescendentă recunoaştere — calificaţia de „benedictini". Avea vocaţia bibliografului care caută cu neobosită sîrguinţă ceia ce descopere cu o bucurie fără mafgeni, care etichetează cu o admirabilă ordine şi, care, în sfîrşit, presintă, la vremea sa, cînd crede că întreg cîmpul, pană la ultimul spic rătăcit sau ascuns, a fost explorat, cu suprema satisfacţie resultatele unei munci de care puţini pot fi capabili.

Astfel, învăţînd româneşte, râpede şi bine, atîta cît să nu uite niciodată, şi fără necontenitul contact viu, această limbă, sora limbii sale, cetind în original acele cronici care sînt o comoară de cuvinte şi de întorsături stilistice, vrednice să fie cunoscute şi înviate, el ajunse, pană să aibă ideia unei activităţi ştiinţifice închinate Romînilor, la hotărîrea de a începe la Paris lecţii privitoare la graiul nostru.

Picot, secretarul domnesc din Bucureşti, a fost apoi consul la Timişoara, a cumpărat, acolo 'n Banat ori şi peste Dunăre, cai pentru remonta armatei fran-cese. O bucată de vreme, viaţa lui avu astfel atingere mai mult cu interese practice, de negoţ. Şi i s'a părut că pentru Francesi, la cari marea tradiţie nobilă a epocei lui Michelet, lui Edgar Quinet, lui Bataillard —• ca să nu mai vorbim de epoca lui Vaillant şi a directorilor de şcoală din Iaşi, cari învăţaseră pe un Mi-hail Kogălniceanu — se încheiase, ar avea un interes, în legătură cu activitatea practică ce ar putea ei să desfăşoare în Orient, cunoştinţa limbii noastre.

Aceasta e originea învăţămîntului de româneşte la Şcoala limbilor orientale.

Rostul nostru, aşa de apropiat de al neamurilor latine din Vestul cu origini romanice, pus alături de graiurile şi de jargoanele Orientului semit şi turanian, era în adevăr o ciudăţenie, pe care, de oare ce altă catedră de româneşte nu mai era în Franţa întreagă şi mai ales în acest Paris plin de atîta învăţătură în domeniile cele mai neaşteptate, o puteam simţi şi ca o jignire, o mare jignire nemeritată pentru un popor care

a căutat totdeauna să cunoască tot ce priveşte Franţa ca pe nişte lucruri ce ar face parte din propriul său patrimoniu, din propria sa avere,- şi a adaus totdeauna, la această cunoştinţă, pe lingă îndemnurile tradiţiei şi cerinţele modei, şi o sinceră iubire.

Dar, oricum, se învăţa româneşte la Paris, şi cutare elev al lui Picot, care, în loc de a se face consul ori de a căuta speculaţii în Orient, era bibliotecar la Naţională, arăta că lecţiile învăţatului profesor puteau deştepta şi anumite curiosităţi distinse :n sufletul ascultătorilor, oricît de real ar fi fost făcute.

Dar bibliograful de vocaţie nu se lăsă înnăbuşit de nicio altă preocupaţie sau îndatorire. Se pare că, expli-cînd şcolarilor săi, ca un adevărat şi simplu teit de limbă, leatopiseţul bătrînului Vornic Ureche, profesorul ajunse la ideia de a-l retipări la Paris, nu după manuscripte, care nu-i stăteau la îndemînă, dar, pentru a fi totuşi o notă de raritate, în litere chirilice, oricît ar fi creat aceasta un zid de veche piatră slavonă între limba noastră şi publicul frances. A pus în faţă traducerea francesă, dar, mai ales, a grămădit în note, nu simpla indicaţie a izvoarelor care luminau şi complectau $e cronicar, ci însuşi textul lor. îşi poate închipui cineva ce mană cerească pentru cercetătorii istorici de la noi, cari n'aveau totdeauna o bună bibliotecă la îndemînă ori cari găsiau mai comod să afle „totul" în cuprinsul unei singure cărţi!

Ar fi putut face pentru noi, cu cît ştia şi cu cît era în stare să mai afle, mult mai mult, dacă am fi făcut parte şi din alt cerc decît al curiosităţii sale bibliografice. Dar autorul studiilor asupra relaţiilor dintre Franţa şi Italia în secolul al XVI-lea, alcătuitorul catalogului ştiinţific al bibliotecii Rothschild, n'avea destulă vreme pentru aceasta, şi astfel a trebuit să ne mulţămim cu note asupra istoriei literare romaneşti (Ni-colae Milescu) ori asupra tiparului nostru, de la vechile cărţi slavone de după 1500 la lucrările Rusului Stril-biţchi. în vremi şi mai nouă îmi oferise—din nenorocire prea tîrziu, — la 1902, o contribuţie la Prinosul Sturdza.

Nu ştiu cît vom fi arătat la moartea lui Emile Picot o recunoştinţă care e în cele mai frumoase tradiţii ale poporului nostru. Sint sigur că nu s'a luat încă nicio măsură pentru ca să putem avea partea românească din frumoasa lui bibliotecă şi notele lui, care trebuie să fie numeroase şi importante, asupra vieţii noastre naţionale.

N'am voit însă ca o comemorare pe deplin cuvenită să lipsească în presa României. Şi la dînsa să-mi fie iertat să adaug o dorinţă: aceia ca după fasa erudiţiei bibliografice ori a erudiţiei filologice, care i-a urmai, să revie, în atenţia faţă de noi a marelui popor frances, care a fost aliatul nostru şi un aşa de puternic sprijin în războiul unităţii naţionale, acea fasă de înţelegătoare şi sensibilă preţuire a sufletului nostru întrej, demn de a fi cunoscut, credem, în totalitatea lui originală

(„Neamul Romanesc") N. Iorga

Emile Picot şi scrierile lui

Cu pr ivi re la Emile Picot, dăm, d u p ă La Grande Encyclopédie, următoa re l e da te , dator i te unui vechiu elev, a s u p r a lui :

«Picot (Aug. Emile), erudit f rances , nă scu t la Par i s la 23 S e p t embre 1844. Şef de cabine t al Domni toru lu i Carol al României (Sep t . 1866 —-Dec. 1867), v i ce - consu l al Franciei în T imişoara (1869-72) , însărc ina t cu cursu l de limba romînă la École des langues orientales vivantes, a p u b i c a t : Les Serbes de Hongrie P r a g a (1873-74) , care a r idicat vii polemici în Ungar ia ; Alexandre le Bon, prince de Moldavie (Viena, 1822, î m p r e u n ă cu Bengescu ) , Chants populaires des Roumains de Serbie (1889) . Bibliograf dis t ins , el a d a t : «Les C a t a l o g u e s de la b ib l io thèque de James de Rothschi ld» (1885-7, 2 vol.), şi «Cat. du cabinet des l ivres de Chantil ly» (1890) ; «Bibl iographie Cornél ienne» ( 1 8 7 5 ) ; «Pierre Gringoire» ( 1 8 7 7 ) ; «la Sott ie en France» (1878) ; «Docu ments p o u r servi r â l 'histoire de l 'ancien t héâ t r e français» (1878-82), etc.».

Cele mai in te resan te lucrări ale lui pen t ru noi, Romînii, n i t sint t r ecu te în a cea s t ă e u u m e r a r e cu totul sumară a lucrărilor lui, din Encic lopedie , ci ar fi cup r inse tocmai în acel «etc.» de la sfîrşitul ar t icolaşului .

De une le dintr ' însele s'a o c u p a t d-1 Iorga în ar t icolul său c o n sacra t lui Picot . Le dăm, c u p ă Ca ta logu l Academiei Romîrie :

La Question des Israélites Roumains au point d? vue du droit, Paris , 1868 ( t rad. din fr. de A. Bujes , Bacău , 1875) ; Notice biographique et bibliographique sur Nicolas Spatar Milescu,

ambasadeur du Tzar Alexis Mihailovic en Chine, Pa r i s (exis ta ;i o dare de samă de P. Sîrcu, 1 b ro şu ră în fr.) ; Documents

pour servir à l'Étude des dialectes roumains, Par i s ; Les Roumains delà Macédoine, Par i s , 1875; Leçon d'çuverture du cours de langue et de littérature roumaines à l'Ecoles des langues orientales vivantes de Paris, 1876 ; Chronique de Moldavie depuis le milieu du XIV-ème siècle jusqu'à l'an 1594, par Grégoire Urechi, 1 8 7 8 ; Notice biographique et bibliographique sur l'imprimeur Anthime d'fvir, Métropolitain de Valachie, 1886 ; Coup d'oeil sur l'histoire de la typographie dans les pays roumains au XVf-ème. siècle, 1895; Notice bibliographique sur le protopope, Mihaii Strëlbickij, graveur et imprimeur à Iassi, il Mogilev de Podoiie et à Dubossar, 1905 (cf. Mélangies offerts à M. É. Picot, par ses amis et ses élèves, Par i s , 1913 (2 vol.)) ; împreună cu Hatoule t (J .) . Proverbes béarnais, accompagnés d'un vocabulaire, Par i s -Le ipz ig , 1862.

_ _ _ _ _ _ R- Caracas

Relaţii culturale greco-romîne După cărţile bibliotecii din Ploieşti

Ploieştii a u u n t r ecu t cu l tura l a s u p r a că ru ia n u s'a opri t în de ajuns a tenţ ia . El e în l e g ă t u r ă cu ace le şcoli ca re , la început sup t influenţa g r e c e a s c ă ce se înt î lneşte p re tu t inden i pană dincolo de începutu l veacului al XlX-lea , a u primit apoi şi înd rept ă r i din A p u s . La Ploieşt i a pe t r ecu t u n t imp şi preotu l , das călul , edi torul de căr ţ i , d e s e m n a t o r u l Polizoi Con tu , c a r e pomeneş te aceas t ă şede re în luc ra rea sa 'HOyjxai şavtocaEa'. szl rqz jtaxâ riXosauov §tatp'.6'?ic aotoo, înna in te d e 1821.

Multe le cărţ i g receş t i , une le d in t re dînsele foarte ra r i , c a r e se găsesc a d u n a t e în biblioteca Liceului, d in fericire c r u ţ a t a de dist r u g e r e în cursul teribi lelor e v e n i m e n t e ce s 'au desfăşurat a c u m a în u r m ă ^i acolo, dovedesc ce mul t a fost răsp înd i tă şi în ţe leasă aceas tă «cultură super ioară» a t impului . Din ele scoa tem notele, ce vor u r m ă , a sup ra relaţ i i lor d in t re civilisaţia elenismului mod e r n şi p ropr ia noas t ră civilisaţie. na ţ iona lă , desvol t îndu-se paralel cu aceia .

A veni t u n m o m e n t însă cînd aceas ta , care-şi a v e a rădăcini le în pămîn tu l terii ca şi în t r ecu tu l ei, a învins cu totul . Şi P loieştii şi-au avut , ca întăiu învă ţă to r romanesc , în 1818, la biser ica Precis te i , pe N a u m Rîmniceanu , cronicarul , p red ica to ru l crezului naţ ional , c a r e deschidea şcoala-i publ ică cu p a t r u clase, la 22 Apr i l d in acel an , r ămîn înd pană în 1 8 2 1 ' . Apoi , în t impul

1 I o r g a , Ist. literaturii romîne în secolul al XVIIl-lea, I I , p p . 3 i 3 - i . Zilot-R o m î n u l î ş i a v e a p v ie l i n g ă P l o i e ş t i ; ibid.^ p , 355-

cînd latinistul a rde l ean Dav id A l m ă ş e a n u făcea şcoală copiilor în Văleni i -de-Munte , ş t iam că a s ta t aici o buca tă de v r e m e pe o c a t e d ră de şcoală «secundară» acel Ioan C o d r u D r ă g u ş e a n u , c a r e mer i t ă să rămî ie vestit în istoria l i teraturi i romaneş t i prin pă t runză toa re l e , spir i tualele şi în ţe leptele lui scrisori d in Apusu l p e ca re de la i835 înna in te 1-a s t r ă b ă t u t în a t î tea sensuri şi de a căru i v ia ţă s'a s t r ăbă tu t însuşi aşa de mul t .

Bibl ioteca Liceului mi-a scos înna in te însă pen t ru întă ia o a r ă g r a m a t i c a lui, lucra tă , da r cu u n bun simţ şi cu o în ţe l ege re a nevoi lor pract ice , cu o definire a ho ta re lo r pană la c a r e pot să m e a r g ă inovaţi i le, ca re l ipseşte în original , d u p ă ca r t ea re volu ţ ionară a lui. A u g u s t T reb . L a u r i a n . O p e r a poa r t ă titlul : Elementele gramaticei romîne, estrase din Tentanien criticum, cu adansu de regule simple şi diverse an*ttăciuni pentru usul şcolarilor începători şi a fost publ icată la Ploieşt i (el scrie «Ploieşti», n u Ploeşti) în 1848, probabi l în lunile revoluţ iei . E iscălită, cu n u m e l e pe ca r e şi-1 luase a tunc i scri i torul nos t ru : «Ioane G e r m a n i u Codru , p ro-fesoru în scoală e l emen ta r ă d e Ploieşti».

E o luc ra re r emarcab i l ă din mul t e punc te de v e d e r e . P re fa ţa , plină de socoteală cumin te , a r mer i t a să fie r ep rodusă . E scur tă , da r cupr inză toa re . Exemple le sînt foarte b ine alese, cupr ind o l imbă foarte s ingură şi au, mai ales, o no t ă popu la r ă ca re se ce rea re leva tă .

«Ioanne G e r m a n i u Codru» , «profesorul» în t împlă tor , s'a dus pen t ru a juca un în semna t rol politic în Ardeal , în F ă g ă r a ş u l său, da r la şcoala p lo ieş teană a r ă m a s c ineva de aici, ca re avea p e n t r u t impul său cunoşt inţ i neobişnui te şi e ra dorn ic să li d ea o cit mai l a rgă î n t r ebu in ţ a r e , c ineva ca re se iniţ iase însuşi cu o neb i ru i t ă s t ă ru in ţă de au tod idac t în n o u a v ia ţă de civilisaţie a Apusulu i , a Franc ie i mai ales. E vorba de Ioan G h e r a s i m Gor j an , c a r e fusese, în epoca Regu lamentu lu i Organ ic , dascăl la Văleni i -de -Munte , u n d e avu legă tur i cu consulul eng les Blu t te , despre a căru i operă pr iv i toare la ţerile noas t re a vorbit , revel îndu-ni-se în t r ' unu l din ca lendare le sale, b ine cunoscu te ' .

In t re căr ţ i le de şcoală ale bibliotecii de ca r e n e o c u p ă m es t e şi u n a pe c a r e o a v e a m ma i d e mul t în bibl ioteca mea , dar ca r e e cu totul u i ta tă , d e şi in te resează supt mu l t e r apor tu r i . E vorba d e p a r t e a a t re ia din «Cursul d e l imbă francesă» al lui An ton in Roques , profesorul din Bucureş t i c a r e a fost însuşi poe t în l imba sa pană ce şi-a lua t cura ju l să înfăţişeze în versur i romaneş t i , pen t ru tea t ru , pa t ima lui V o d ă Br încoveanu l .

1 Revista istorică, I, p . 131 şi u r m . — P e n t r u u l t i m i i a n i a i lui D r ă g u ş e a n u v . I . U r b a n I a r n i k , între Romim, S ib i iu , 1917, p . 31 ş i u r m .

Volumul a r e un rost deosebit pen t ru Ploieşti pen t ru că în el, pe l îngă al te poesii francese, scrise aici la noi, se cupr inde şi ace ia pe care lui Gor jan , ca re se st insese în acel o raş la capă tu l unei lungi vieţi de m u n c ă spornică şi modes tă , i-o închină un F r a n -ces ca re locuia şi el în PIoeşti , F . Robin. Am crezut că e bine să r e p r o d u c e m o p a r t e din ea, pen t ru ma i b u n a cunoaş te re a mai vechii noas t re l i tera tur i , ca şi pen t ru îmbogă ţ i r ea şti inţelor noas t re despre re la ţ i i le f ranco-romîne :

L a M o r t d e J e a n G o r j a n , a n c i e n p r o f e s s e u r , a u t e u r d ' u n d i c t i o n n a i r e i n é d i t d e l a l a n g u e r o u m a i n e , e t c .

Il meurt, et son secret le suit dans le tombeau. Dans un hymen fécond il mêlait les langages : Il laisse leurs foetus êpars dans ses ouvrages. La langue d'Attila, la langue des Romains, La langue des vieux Grecs, la langue des Germains D'éclairs inespérés illuminaient ses pages ; L'Arabe le menait aux attiqti.es rivages. La France et l'Allemagne auraient à ses tributs Ouvert l'Académie, ouvert leurs Instituts. Paisible, il se cachait dans son modeste asile, Hôte humble de Ploesti, Ploesti, l'humble ville, Il s'occupait encor de son peuple écolier, Et lui parlait encor à travers le papier, Ce digne vétéran descendu de sa chaire Et n'étant plus leur maître, était toujours leurs pire. Dans son frais hermitage, asile des labeurs^ Il aimait recevoir ses pâles successeurs. ' _ Qui venaient admirer cette sainte vieillesse, Et cueillir les trésors d'une doctg largesse. Tel un guerrier blanchi 'voit de jeunes guerriers, Rangés h ses cotés, écouter ses lauriers.

C'est là qu'il me reçut, ce vieillard vénérable, Qu'il m'offrit ses conseils, ses jardins et sa table. Il m'accueillit en frère, en collègue,' en égal ; Au raisin de sa vigne, au mets national Me convia, me fit, cordial et prodigue, Goûter ses chasselas, mordre èi sa mamaligue. Sous un berceau plein d'ombre, et sur un sic je herbeuc. J'étais libre et content, à mon aise et verbeux. Je savourais les fruits, le vin et la nature, J'éxoutais les oiseaux, j'admirais la verdure ; Je me croyais vraiment au banquet de Platon,

http://attiqti.es

Je n'apercevais pas la Mort, monstre glouton, Qui venait pour saisir ce vieillard par derrière Et Jaisait de sa Jeté une fête dernière.

Elle vint en sournoise, et, sans pousser un cri, Elle vint le surprendre en son champêtre abri ; Elle vint l'immoler au milieu de ses livres, Et sur ses membres froids répandit ses froids givres. Elle vint, et soudain cette image de Dieu Ne /ut plus qu'un corps vain, sans chaleur et sans Jeu; Elle vint m'enlever, de son soujle homicide, Mon ami, mon Nestor, et mon chef et mon guide .'. . . Il expire, j'accours, et je ne trouve plus Qu'une veuve, des pleurs, des regrets superflus. Il était étendu sur son lit de parade. Comme pour la dernière et suprême accolade. Il paraissait vers nous tendre ses bras amis. Serein et revêtu de ses plus beaux habits, Ses chères fleurs aux p:eds, des Jruits d'or sur su tète, Il semblait au tombeau marcher comme èi sa fête ; Et son noble visage avait la majesté I l'un Elu qui s'avance à la félicité, Et chacun, à l'aspect de cette jace auguste, Se disait, tout ému : „ Voilée la mort du juste !".

Şi a c u m să venim la curţi le g receş t i în l egă tu ră cu noi, pc ca re le-am găsi t pen t ru întă ia oa ră acolo, chiar dacă ele se află şi în Bibl ioteca Academie i noas t r e .

A m găs i t astfel un Lexicon graeco-latinum, din Lyon , 1663, al lui Ioan Scapula , ca re poar t ă iscăl i tura unui G r e c din K o z a n e : 'Ex TWV TO5 ArjjATjTf/.oo 'Icoâvvoo sx (?) KoÇàvrj. Apoi un Lexicon latinum et theodiscum de B o r n ('Lipsea 1780), pe ca r e e scris : «Ex libris Demet r i i Ioannis Sacellari j». Să mai n o t ă m în acelaşi domen iu G r a m a t i c a g r e c o tu rcă ( 1 8 1 2 ) a lui Dimi t r ie Alexan-dridi , medicul din Viena ca r e a scris şi o Istorie a Eladei , da r c a r e in te resează mai mul t pr in p a r t e a pe ca re a da t -o mişcării l i te rare de la noi în toaia sa «Telegraful filologic>, despre ca re a m vorbi t a l tă d a t ă în «Analele Academie i Romîne» ( 1 9 1 6 ) ; un exemplar din foarte e l egan t a ediţie şi t r a d u c e r e în la t ineş te a Odiseii şi Ba t r ahomiomah ie i de acel Ştefan Bergler , din Braşov , c a r e a tost oaspete le şi co labora toru l l i terar al lui Nicolae M a v r o c o r d a t : Homeri Odyssea, Batrachomyomachia, Hymni it epigi animata, graece et latine, curante St. Berglero, Transsylvano, A m s t e r d a m 1707. P e

o ediţie din C a m b r i d g e , 1 7 1 1 , a Odiseii iscăleşte la 1743 c i n e v a din L a r i s a : Kal xoo= •/.ifjij/y. Vsmpy'to1) roj Axpwaaio'j, TewpY'-O'J 1742.

Inna in te de a da însemnăr i le romaneş t i pe une le cărţ i g r e ceşti şi listele de p r e n u m e r a n ţ i ca re cupr ind a t î tea l ămur i r i asup ra personal i tă ţ i lor şi chiar aşezărwintelor t impului , ia tă ca re sînt înseşi opere le ca re c l i iamî lua rea amin t e a sup ra lor.

N ' a m văzu t a iu rea căr t ic ica «Florilegiul» de ex t r a se din Scr iptură , t r aduse din n e m ţ e ş t e în aplâ, pen t ru folosul şcolari lor d e catehism, de că t re Pol ihronie Dimitr iu T r a c u l , s t uden t în medicină, şi t ipăr i tă cu chel tuia la lui Rizo Dormus i din T y r n a b o s (în Tesal ia) , la tipografia lui S o m m e r , în 1 7 7 5 ('Ispov a^AvOtaţj.a Tcspis/ov xeaaapac "/.al exatov îaxopiac; xv)- îiaXaiâc: xai vsac; AtaOvjx'^c, jj.sra'jpaafJsv Ix v'qq 7sp[j.aviX7j~ s i^ XYJV xoivorspav xcov VJV ' E X X T J V M V SiâXsxxov îrpoc pio;ov 7rposiaxY(OYY]v xwv îiaiStov sic TO Qîîa ?r>Jro HoX'>-•/povlov) Â|j//]TPF.R)') xoo ©păxo-, xo") Txspl xâ xrj- tacp-.xr^ [JLa6v]jjLaxa axo')5âCovxoc. SX5Q%V 5:â âr.IVT]̂ xou v.\v.oiiio'i sy îrpcqjj.axî'jxaîc x'jpîov> "P-'Co'j AopixouaTj, xo5 sx TopvASo-j, sv Aet'Jitţ r/jc 2a£oviaj,>j,sp, stîi 1775).

Căr t ic ica e în semna tă pen t ru noi pr in aceia că dă chipul lui G r i g o r e A l e x a n d r u - V o d ă Ghica , dedicîndu-i-se lui, ca D o m n al Moldovei , lucra rea . El e acela care a servit de model chipului pus în medalion — acesta e păstrat, deci, întreg — după care s'a luat figura cunoscută a Voevodului, ca re împodobeş te volumul VIII din c o l e c ţ i a ' H u r m u z a k i . In aceas tă r e p r o d u c e r e por t re tu l e întors spre s t înga , şi s 'au in t rodus şi unele, foarte mici, modificări, ca în ceia ce pr iveş te surguciu l .

Şi, fiindcă e vorba de s tuden ţ i grec i de la noi în Apus , găs im aici şi tesa la t ină a unui Filiti, Epirot , av înd legă tur i cu ţ a ra ,— tesă p res in ta tă la Hal le , c î teva decenii mai tîrziu, în 1 8 0 8 : De decremento altero hominum aetatis periodo seu de marasmo senili in specie. Acest «Cons tan t inus Anas t a s i ades Phi l i tes , Epi ro ta» , e ra j şi m e m b r u al societăţi i de minera log ie din l ena şi al societăţ i i de şti inţe din Hal le («societ. mineral , j enens i s et societ. na tu r . cur . halensis sodalis».).

Rolul, la Viena : de librari , de t ipografi , de răspîndi tor i de cărţ i apusene la noi al Macedonen i lo r fraţi M a r c u Pul iu , Puiu, e cunoscut . A c u m în u r m ă am văzut o ediţ ie din Ph ran t ze s , poa te

d u p ă manuscr ip t , ieşită de supt teascuri le lor. A d ă u g i m a c u m a frumoasa t ipăr i tură , din 1798, cu un por t re t din 1797. a unei căr ţ i a lui Cosma Bălan , p reo tu l şi dascălul din Ian ina ( K M J J M . it{ÂoK .MrraXdvoo, upsco- Bao-Xorco-Uo-j). Tipograf ia e a Macedonen i lor — Trapa Mapx. fl&^X'.oo (observaţi accentul) —, iar chel tuiala a fraţilor Zos imâ.

Se ştie de filologii greci că vesti tele cuge tă r i ale lui L a Ro-chefoucauld au fost t r aduse în l imba lor încă de la 1804, în oficiul de a semenea t raducer i , ca re era , l i sfîrşitul veacului al XVIII-lea şi la începutu l celui al XlX- lea , în Viena . N u se obse rvase că aceas tă t r a d u c e r e e făcută de t înăru l boier m u n t e a n Ştefan H a g i Moscu şi cupr inde o înch inare că t r ă ta tă l său, Marele-Vistier Ioan (Fvwu.ac y.al i'/A'lsiz rfiir.c/.l zob zupicj payxi3îi

lo rdachi Slâ t jneanu, ca unuia ca re «cunoaşte firea dramei» Şi se spune lămuri t , de necunoscu tu l edi tor , c a r e n u e t ă lmăc i to ru l : «om găsit priltj fără ştiinţa ta ca să icau copie din traducerea ta, ca s'o păs t rez , p r ecum Macedoneanu l pe H o m e r în luptele s trăluci te ale gloriei sale»:

'Kfw -xaipiv Stiopicsa •/.U>P'» "V' sîîrjaîv oo'j Na napoj sv dtVTifpacpov cer.' TTJV |iSTacppaa£v aou, l'iă va Ti Sjf(o ţi'MajŢTOv, xa9(b; 6 MaxsSova; Tov "Op.r;pov sî; Tojg XajiTipcj; TTJ ; M J T J ; TO>J â f c o v a ; .

N u m e ce par a româneş t i a p a r în d o u ă l u c r ă r i : «Rudimentele filosofiei etice» a lui Neofit V a m v a 2 şi mai ales a l tă ca r t e de morală , după M a r m o n t e l 3 , de I. Baila 4 , publ ica tă la Moscova, în 1 8 1 2 .

Dar , mai ales. în ce pr iveş te opera l i t e ra ră g r e c e a s c ă a Ro-mînilor din Balcani , e in t e resan tă G r a m a t i c a francesă — în r e laţie şi cu legătur i le Macedoneni lor în F r a n ţ a — a lui Mihail P . P . Ştefan P a r t z u l a 5 , din Clisura, a p ă r u t ă , cu chel tuiala lui Vodă C a r a g e â , la Viena, în 1 8 1 4 . Vom da la u r m ă ljsta, ex t rem de boga tă , a p renumeran ţ i l o r .

Rolul în Ete r ie al doctorului Hr is tar i , al aceluiaşi C a r a g e â şi al u rmaşu lu i său, A l e x a n d r u - V o d ă Suţu , e cunoscut , ca şi ostenelile sale de t r aducă to r (a da t u n Brutus d u p ă Volta i re , u n opuscul mora l °). U n a din opere , a cea s t a din u r m ă 7 , se ană în t re cărţ i le greceş t i de la Ploieşti .

S e m n a l ă m şi aceia că o cu legere de măr tur i i critice pr iv i toare la istoria Atene i , apă ru t ă pe la 1830 8 , e ded ' ca tă , în acelaşi t imp , lui Ioan Capodis t r ia , p reşedin te le Grec ie i învia te , şi unui Mitropolit Igna t ie , «preşedintele Eter ie i Philomusilor» 9 , ca re e Vlădica de A r t a pus de Ruşii ocupaţ ie i de la 1806 la 1 8 1 2 ca Mitropoli t la

' To5 Spaji.a~o; TTJV cpiaiv. 3 Zxo'.yfila z% cpiXoaoţuxr]; 0

Bucureş t i , pen t ru ca apoi să se aşeze a lă tur i dc Vodă C a r a g e â , la Pisa, în aş t ep ta rea vremuri lor .

In sfîrşit cînd, la 1 8 3 2 , se făcu la M u n c h e n o slujbă în bi.se-.serica g recească pen t ru r ege le Eladei Othon, discursul festiv al lui Anas t a se G h e o r g h i a d e Leukios a fost publicat de Cons tan t in baronul Belu ', în Viena, la 1833 2 .

Ş t iam că Eliad. unit cu fraţii Cristidi, a în temeia t şi o tipografie g r ecească la Bucureş t i , în care a da t şi o t r a d u c e r e în patr i i vo lume, foarte e legan te , a lui Gil Blas de Lesage . la tă şi al te lucrăr i a p ă r u t e în acelaşi v£OT)ataxov vmo-([ivţsiov (afară de cu ta re Acaftist) :

L a 1828 a p a r e acolo o Xovo-tty.Tj Ysvr/.rj hxopla, din g e r m a n a lui G. G. Bredow, de Ioan Skar la tos , fără a se pomeni propr ie tar i i t ipografiei. Dimitr ie Villiu (BiAXio'j) din Chios publică la Eliad — fără t o v a r ă ş i — î n 1834, un Lucian .

0 Istorie a Greci lor modern i , de la 1453 p a n ă în ul t imele t impur i , d in l imba francesă, cu adausur i de Anas t a se G h e o r g h e Cons t andâ 3 , a p a r e la Eliad şi la fraţii Hris t idi în 1838.

în stîrşit să m e n ţ i o n ă m informaţiile pr iv i toare la A tanase Hris topulo , poetul , c a r e sînt cupr inse în anu l 1864 din ' E O V . - A O V 'I [ij.îpoXoY'.ov, despre ca re ne -am ocupa t în memor iu l desp re căpi tanul Iordachi .

S e a r a t ă că el a învă ţa t la mare l e dascăl L a m b r u Fot iad i şi că s'a învrednic i t d e s impat ia deosebi tă a acestuia . A lexand ru -Vodă Moruzi , pre ţuindu-i î nvă ţă tu ra , îl iea ca p e d a g o g pen t ru copiii lui, şi astfel el în tovărăşeş te pe aces t bun F a n a r i o t şi la Cons-tant inopol . a jungînd chi?.r p r ie tenu l lui. C u dînsul m e r g e şi în Moldova. Cînd rostur i le domneş t i ale aces tu i d ' intăiu p a t r o n se isprăvesc , el t rece apoi în Ţ a r a - R o m ă n e a s c ă , pe l îngă Vodă C a r a g e â . Aici el a r fi fost a lcă tu i torul cunoscute i condici de legi, spune au to ru l art icolului , Tri . B a s t a s 4 . La 1832 se duce în G r e -

1 Kcovax. Mjiapcovo'j xov I ITCSÂIOU. 3 A o - P » SXCFWVYJFTEI; I V zvj -/.axa Mivay_ov ~/)- Bociapca; xoiv napsîjuov 'Ji/./.rJvwv

iy.-/.X-iljiiţ T/j 6/'18 Nosji. 1332. 3 'ET.:zo]vq xr,; ; 3 x o p : x ; XJOV vituv 'EXĂr/vrav, %v.o z7t~ siaSsXvj; xftv Toâpv«ov jis-

yy. xffiv -/jjiepffiv | iaj .

* *liv T J BXa/itf £7.c.|is xixs xiv r.o\:v.v.b'i xoiînjy.a \ii xsv Jis^p'. i-^ispov î;xx£ovxai.

http://bi.se-

cia, dar , de frica bolii mol ipsi toare , rev ine în părţ i le noas t re . M o a r e la 1S47

II.

Ven im a c u m la însemnăr i . C e a mai veche p a r e a fi iscăl i tura lui Hr i san t i e romonahu l '

pe o Synopsis de c ronogra f t ipăr i tă la Vene ţ ia (foaia de titlu e rup tă ; p a r e o ediţie din veacu l al XVII-lea). N ' a r fi imposibil să fie mîna lui Hr i s an t Notară , vest i tul P a t r i a r h ierosol imitan şi s u p r a v e g h e t o r al vieţii re l igioase şi cu l tura le greceş t i la noi.

P e o ixc/.ynoXo'c-ci- Te-/voXo7'-XY] a Iui Visarion Macr i (Veneţia , i78o) c e t i m : Ştefan Rudeanu l .

P e A070'. t w v â-cTixwv pYjxoptov de Neofit Duca (Viena 1 8 1 2 ) se ce teş te aceas tă c u g e t a r e : «Pizma veche a d u c e os îndă nouă» .

P e Xxor/sta r/jc tptAoaoştx^c '/jSixyjc a Iui V a m v a (Veneţ ia 1 8 4 7 ) : «O dohtor i ie de f r igur i : 4 d r a m . chină, 4 nucşoară , 4 scorţişoară , 4 cuişoară , 2 sa re de Eng l i t e r a (acestu-i pen t ru om m a r e , iar pen t ru copii, pe j u m ă t a t e ) . î n v ă ţ ă t u r ă cum au a să f a ce : pi-sîndu-le, să le pu ie în t r 'un p a h a r cu mie re a lbă cura tă , să le facă un fel de m a g i u n şi, în zioa ca r e este să-1 pr inză, să ei căt'e o l ingur i ţă de du lcea ţă la fieşce c e a s : 829, Oct . v. 25.»

Dar de mai m a r e folos sînt listele p r enumeran ţ i l o r decî t aces te iscălituri răz le ţe , c a r e se a d a u g ă la acelea pe ca re le-am d a t în memor i i an t e r i oa re .

La G r a m a t i c a lui Par tzu l l a A r o m î n u l găs im ce u r m e a z ă : Bucureşti: Vodă , be izadeaua Costachi C a r a g e â , Mitropolitul , epis

copii Nec ta r ie d e Rîmnic, C o s t a n d i e * d e Mira , arhiere i i Neofit de Mira, Lavr in t i e de Hrisopole , Charles Ledoux, consul de France, boierii Cos tand in Fil ipescu, G h e o r g h e Arghi ropol Banu l (g inere le lui C a r a g e â ) , Marii-Vornici B ă r b u c e a n u Văcărescu , Mihail Mânu , Gheorghe Slătineanu ( t r aducă to ru l lui Me'tăstasio), A l e x a n d r u Filipescu, Mare le-Pos te ln ic Dimit r ie Mânu , ilarele- Câmăraş Alexandru Mavrocordat (şeful de mai tărz iu al guve rnu lu i grecesc) , Mare le-Vorn ic Dimi t r ie Racovi ţă şi Marele-Logofât Mihai Racovi ţă ,

' 0 e d i ţ i e a o p e r e l o r lui a i eş i t , A>jp;-/a TO5 syfevsata-o') ipy_. Kair.vxpv; -ADpin'i 'AOavaato'j XpTjOTonouXoo, la S m i r n a , î n '1835.

2 XpoaâvfM Sspo|iovâx6!i.

Atanase Hristopulo (poetul), Sca r l a t Grăd i ş t eanu , H a t m a n i i Nicolae Golescu şi G r i g o r e Rali, Aga Constantin Golescu («Dinu din G o leşti»), Aga C. Răst i , Cons tan t in Mihalescu, Căminar i i Mihai Cornescu , G h e o r g h e Răst i , Cons tan t in Fil ipescu, Ştefan Bălăceanu , Comisii Cons tan t in Arghi ropol , Nicolae Suţu (statisticianul şi autorul Memori i lor) , G h e o r g h e Văcărescu , Cons tan t in Herescu . Apoi Ştefan Mosi ui, Cons tan t in Bă lăceanu . l ancu Slă t ineanu, Stolnicii Cons tan t in Cornescu , A l e x a n d r u Vilarâ, G r i g o r e Grăd iş teanu , G r i g o r e Fil ipescu, l ancu Mavrodog lu . Paharn ic i i Dimitr ie S lă t ineanu , Sca r l a t Cerchez , Cons tan t in Cre ţu lescu , Scar la t S to-ienescu, loan , Serdar i i Cons tan t in Olănescu, Hr is todul din Cas-toria, A n a s t a s e T a k a s din Macedonia , G h e o r g h e Cre ţu lescu , Medelniceri i T u d o r Rădulescu, Spir idon, loan Stoienescu, Hr is -todor Lapad i , Slugeri i Dimitrie Topliceanu (tipograful), Cons tan t in T r a g u d i a n o s (un ac tor?) , P e t r a c h i Dimitriu, Nicolae Chiţescu, lo rdachi Bedulescu , G h e o r g h e P o r u m b a r u , G h e o r g h e Cal is t ra t , Alecu Mincu, loan Raht ivan , Nicolae T ră snea , Costachi Colţachi , loan Marcii, secretarul consulatului engles, Pi tar i i loan şi Bănică Rădulescu , Vistierii Eftimie, P a v e l Pe t rescu , A n a s t a s e C a r a m -bula , treti-logofeţii Pe t r ach i , S tanciu , T o m a Mocănescul , Ştefan Basa r ab , Şă t r a ru l Cons tan t in Cal is t ra t , Cons tan t in C e r n o v o d e a n u , vătaful Pan t az i din Rodo*, T e o d o r Filip din Miti lene, loan Meniskos (Mănescu?) , Clucerul Cons tan t in Ioannu, Cons tan t in al lui loan Cornescu, Cons tan t in Maxim, Cons tan t in A r c u d a , Miha-lachi Mărăşescu , Nicolae Mărăşescu , Cons tan t in loan Logofătul , Mihai Clofescu, Mihai S tav rach i al polcovnicului , Ilie polcovnicul (tatăl lui Eliad ?), l o an Dimitzezos, T e o d o r Varzanos , Dincă H a g i loan, Cons tan t in Racuţu , Ilie Racuţu , Cons tan t in Darvar i . Go-m a n o s , Cuca , Cons t an t i n F leva .

lata acum profesorii de la gimnastul din Bucureşti ( i w v sv TIO Y J S I J . W . X Ò ) foiivottu.) •îtoaa-/.â).wv) : Varda l lah , F . G. de L a u r e n c o n

Chi r iac M^tCoopa Il'.votoc (un Mitura, Aromîn din Pind), Vasile Nicolau din Rusciuc.

Elevii lor sînt (vezi o a l tă listă, pe 1 8 1 2 - 3 , în Revista istorică, IV, 4-10 , pp. 1 1 1 - 2 ) : l oan P a p a d o p o l , Cons tan t in Ioannu din Cre t a , Dimi t r ie P a v l u Şă t ra r , Marcu lui loan Vidale din Tino, p reo tu l Gheras im, Cons tan t in L a ţ a din Cozane (Macedonean), Dimit r ie F a r à din Smirna , Dimitrie Budişteanu, Daniil Toma [Hvowţ (Aromîn), Marcu Sa va din Rusciuc, A t a n a s e H. G h e o r g h i u din

Arvan i tohor i şi n e p o t T O 5 7 . 7100 Ao'yfaoS, L a m b r u al lui Hr i s tu Cl i rysochoes din lanina, T e o d o r Chir iachid i din Rusciuc, I oan losif din Smi rna , Ioan Fopov , - Nicolae G h e o r g h i u din l an ina , Pa ra scheva H a g i l o a n n u din Siştov, Dlmitrie Greceanu, Ioan Snţu, Mihai Lăcmteanu, Alexandru Popescu, Zaharia Ardeleanul (ApfeXu&Y), gramaticii Teodosie şi Toma Tituplis.

O listă mult mai să racă decît cea de la aceiaşi şcoală din 1 8 1 3 . F. de re leva t p resen ţa celor veniţ i de pe malul d rep t al Dunăr i i (la acea da t ă e rau n u m a i doi). Aromîni i se află şi a t u n c i : G h e o r g h e l oannu Moscopo l i t anu l ; un Că rpen i şan e după n u m e G r e c .

Vine apoi , din nou, lista «dascălilor ce se atla la şcolile boiereşti Hris todul loannu , G h e o r g h e Anas tas iad i din Z a g o r a , Ma-nuil Vlahidi , Hierophil ios, G h e o r g h e din Filipopol, Ioan Economul , Ştefan Popovic i ( I IO ' ITÎMM/. ) , Cons t an t i n T e o d o r u din Adr i -anopol , Hr i s tu din Arvan i tohor i , Cons tan t in Hest io tes din Tr i -cala, Ioan Chinopsi , 6 sx AER/Zac, Ioan Peponas din Clisura, (Aromîn) , Grigore Ardeleanul ( ' A P O S X T W V ) , Filip Moscu din Salonic, Dimitr ie Canus i din Epir, Ioan Teodos iu P o p , Ioan Veledopulos din S typhne .

In t r 'o c a r t e din ca re a m u n exempla r s tr icat şi pe ca re o vom aduce înna in te şi pe urmă, în l uc ra rea lui Cons tan t in Caraiani , ('Wpwipbr Yrja\i\mv.%'f^ (Buda 1797) , ma i găs im a s e m e n e a liste de profesori şi elevi, şi a n u m e ca profesori pe L a m b r u Fot iadi din lan ina , pe Cons t an t in loannu , pe G h e o r g h e din Ampe lak i a , ia r ca şcolari : pe preoţi i Spi r idon din. Corfu şi Ioan, pe Manui l Sar i s din Tenedos , pe Chi r iac P a p p a l o a n n u din Cas tor ia , pe

' Fot ie şi Nicolae Anas tas iad i din l an ina , pe Dimitr ie Gheo r -gh iad i , pe P a r a s c h e v a Papazog lu , pe Ioan P a p p a Stoica, pe Dimitrie Ghica (o ev e^sveatv S X \ 6 Ţ . \ L O Z ) , pe Constantin Grădişteanu^ pe Alexandru Filipescu, pe Gheorghe şi Costachi Creţuleştii, pe Grig o r e GheOrgachi din Fil ipopol, pe Alexandru Comăneanu (Kojj.avtotvoc) pe Ioan Cîrlova (KocpXoSac), pe Ştefan S to ian din A r v a n i t o c h o r i o n , pe G r i g o r e Cialicoglu din Salonic, pe Hr i s todul Dimitr iu din lan ina , pe Serghie Andreii din Meţovo, pe An t im ierodiaconul , pe Ioan loannu , pe A n a s t a s e Cor ida leu , pe Manuil Ioan F u r c a (o'jpzotc), pe Manuil Voicu (dascălul Voicu din v r emea lui Lazăr ,

1 ToW s i ; -x y.pyov.

din a cărui bibliotecă a m o t r a d u c e r e g recească d u p l Moliere), pe Cos tachi Maxim, pe Ioan Cons tan t in Vameşul şi pe Tom a Nuşa ( \ r />T . a ) .

L a g r a m a t i c a francesă subscriu şi negustor i i G h e o r g h e Sache -larie, Mihail Bă lăceanu , G h e o r g h e Gazot i , Ioan Almalei , Andre i Eliad, Apostol Papazog lu din Salonic, Giudimanu, Constantin Ar-cj'schou, Frederic des Clemar, A. F. Schinel (aceste pa t ru n u m e cu l i tere lat ine) , Ioan R â d u c a n u , T e o d o r Ioan din Siştov, Nicolae Hr i s tu din Arvan i tochor i , Cons tan t in Dimopulo , o sv. Aor/.'.V.q, Nicolae Teodos iu , Trandaf i r Stavri , P â n d e l e Vasiliu din Salonic , Cons tant in P igas , Constantin Duma Braşoveanul. Cons tan t in Duca din vechea P o g o n i a n ă (lloycov-?^), Mihai S te reopu lo , Gheorghe Pop Mihail din Şatista, Ioan F.lefteriu Callipot, Cons tan t in T e o d o r Ţincu, Di-mitr ie Mul tacov, Dimitrie Basaraba, Leont ie Caf tangioglu , din Pelo-pones , Zamfi r Dimitr ie Sicu. Ioan Marchid i , Nannis Hristodulo din Suli, Mărgărit Daniilidi, Nicolae G h e o r g h i u P a p a d o p o l , Luca al lui P a n a i o t u P e r u Xpow.'irrjc, Teodor Atanas ie Por ic ioglu din Fili-popol , Cons tan t in Voichiadi Cotriutz'ios (Voicu Cotruţ), Mihalachi Cons tan t in Mala, G h e o r g h e Vasiliu, P a n a i o t Hr i s tu Economii , Ioan Hr i s tu din Siştov, Cons tan t in Gr igo r iu din Arvan i tohor i , Atanasie P a p a d o p o l , Themas i Polizoi din Aryrokas t ron , Alexandru Mihail o ex BXayiaC; Dimitrie Hristaridi de acolo, Dimit r ie P a p a z o g l u , Nicola H. P a n a i o t din Cons tan t inopol , G h e o r g h e Ruca din Rapsane , Cons tan t in Ka lamenios , Dimitr ie Vasiliu din A r g y r o k a s t r o , Costachi psaltul , Vistierul Ioan Moshu, Cons tant in Gr igo r iu din Arvan i tohor i , A n t o n P o p din Arvani tohori , A tanas i e G h e o r g h i u din Siştov.

N u m a i din Craiova mai subscriu, pe l îngă episcopul Ga lac t ion C a i m a c a m u l Nicolae Scanav i Poste lnic , G r i g o r e Teoha r i , Dimi-mit r ie Temistocl id XapaXoc^-aîo-;, Gheorghe fiul logofătului Bibescu (viitorul Domn), dascălul Triandafi l din Pe lopones , Manui l din Lesbos , ceauşul v a m e ş Cons tan t in Cons tan t in .

In t r 'o lucrare a medicului Mihai l -Perdicari . 1 , p r enumeran ţ i i sînt, în t re alţii, aceşt ia :

L a Viena: Aromîni i C. TaexsrjTtaL; din Castor ia , C. M. Duca din Şatista, Nicolae D. H. Mihail, tot de acolo, şi geograful , istoricul, filologul Dimitrie Filipide.

1 Upo^.oiY.rp:- s î ; -.b-> 'Epj'.vp.ov :q Ar;jio'/.piOr1pâ-/.ÂsiTov (-1817).

L a B u c u r e ş t i : Dionisie, tost episcop de Lydor ik ion, be izadea Gr igo re Ghica , boierii Gr igo re Br încoveanu , G h e o r g h e Argh i ropo l -din Cons tant inopol , Postelnicul Cons t an t in Vlahuţ i d in Ianina , Iacovachi Rizu, G r i g o r e Fi l ipescu ; Dimit r ie Racovi ţă , Mare le -Vorn ic P e t r u Retoridi , Marele-Logofă t G h e o r g h e (Iordachi) F i -lipescu, cu fiii: Cons tan t in şi Manolachi , Logofătul Mihai Racoviţă, cu fiul Alecu, Postelnicul Dimit r ie Mânu , cu fi i i : G h e o r g h e şi Mihail, A t a n a s e Hr is topulo Logofăt , d in Castor ia , A g a Nicolae Filipescu, Paharn icu l Cons tan t in Filaliti , C ă m i n a r u l Cons tan t in Mânu , loan Mânu , Bărbii Ştirbeiu (viitorul Domn) , S e rd a ru l Con-s t an ' i n Saig iu din Z a g o r a , Pol ihronie C. P . Z a g o r e a n u l , Postelnicul Nicolae «Gornianos» , Medeln iceru l A tanas i e P . G h i n o s d i n Z a g o r a , vătaful Cons tan t in Bur is din Salona, A l e x a n d r u M a v r o - . corda t . Apo i medicii şi dascăli i , a rh imandr i t u l Sflntului G h e o r g h e Gavri i l , cel din Văcăreş t i , G h e o r g h e , e g u m e n u l de la An t im, cel de la C o m a n a , Ignat ie de P lă tă reş t i , Rali a rh i ia t ru l , Serafim Bps-cibv, doctorul Mihai Hristarl, doctorul Constantin Caracas din Kozane, Constantin Fleva din Nevesca (Nacjaaîoc;,), Cons tan t in Fi-liti din Epir , l oan Răsti , psal tul Rizu TsotsTrdvoo d in Ianina, G h e o r g h e G h e n a d i e Anas tas iu şi Hr i s todul Klunar i s din Z a g o r a , I. Macr i din Amplaca , N. S. Picolos (autor de ' broşuri) , D. N . Foti las din Tesal ia , Ştefan l oan Popovic i , l o a n Anas ta s iu din Z a g o r a , Dimi t r ie S tavr inos din Cipru , Cons tan t in Mundla-niotul , Cons tan t in Corde las din Ampelakia , Z a h a r i a Cons tan t in din N e o p a t r e , l oan Chinopsi , Iosif din E p i d a m n . Şi negus to r i i : G h e o r g h e Sache la r ie , l o a n G h e o r g h e Nicolopulo din S m i r n a şi S t ama t i Nicolopulo, Ştefanachi Mesinezis din Cons tan t inopo l , Chir iac Doman tos , Cons tan t in Zapanio t i s , Larnb.ru Resu d in Za go ra , Dimitr ie Cara ianopol , d e acolo, Atanas ie Ş te tan Rusis din T î r n o v a Lar isei , G h e o r g h e Triandafi l din Zy t sa , Velisarie Cia-chiroglu din Z a g o r a , T e o d o r Atanas iu , loan Hr is todul Naooaaatoc, Ilie Nicolaidi din Sa lona , D u c a Cons t an t inu din Ian ina , Cons tan t in Manar i s de acolo, Gavr i l Hag iog lu , Andrei H. Eus t r a t i e din Tsa r i t sana , l o a n Vene t i din Ianina , A d a m D u c a d e acolo, T e o d o r Ioannu din Siştov, Dimi t r ie Ştefan Canus i din Epir , Dimit r ie Alecu Ruset , P a s h a l Savopulo , Dona t Koloros din Ian ina .

L a C o n s t a n t i n o p o l : Ch i r i ac Vitali, jAromînul Sterie Poţu (nixjo;) şi aceşti doi din M e ţ o v o : Chi r iac S t a m u şi P a v e l S t a m e r o n , Dimitr ie Nicolae T^as, G h e o r g h e Pleşu,

http://Larnb.ru

(iilia-o;), Cons tan t in Zotos Paha rn icu l . Dimit r ie \\%z-A.^, beizadea Costachi .

0 serie de Aromîn i u rmează . L a Beroe : dascălul A n g h e l a c h i din Nevesca ( X a ^ - a i o ; ) , la Nevesca însăş i : dascălul Cons tan t in Var lantas , Dimitr ie D r e g a t â şi A n t o n UX:7.nzXto'iixsp, T e o d o r Gheor -ghiu, Anas t a se Anton iu , Cons tan t in Diaman t i , Dionisie H . P o p Mină, Zamfir Filipi, Zamfir G h e o r g h i u ; la S e r e s : Chir iac Ştefan 'i^iv^- din M e ţ o v o ; la Ianina , Cons t an t in Ba lamid i şi Ioan Bo-zula (MTC^OUÂO) ; Ia Cor i ţa episcopul loasaf, ie rodiaconul Teofil, arh imandr i tu l şi dascăl Iosif; la Tsa r i t sana : N a u m i^v, d in Vos-c o p o l e ; la Pes ta , Dimitr ie Lio t ta al preotului Eftimie din Şatis ta , Dimitr ie Coce (Koz^), Nicolae din Şat is ta . ca şi T e o d o r Hr is todulo , A n a s t a s e Zarel i ; Hr is todul i r o v x v j e din Nevesca ( ix N X V W T ^ ) .

în sfîrsit pe un Epistolar iu din i836 (cu foaia de titlu rup tă ) , din Bucureşti:

Alexandru Ghica , P a r t e n i e Bră t i anu (impaTiavo; sx A')na/.;--%;), Pitaru l Cons tan t in Boerescu , Cluceru l Costachi Po iena ru .

La Galaţi: Cons tan t in Curus i (KoopsOir,;) din Meţovo. La fsmail': Dimitr ie Ioan din Chios, Cons tan t in Andread i s , Mihai Phok ianos , Teodos ie Cheladim», N. M. Pl iokianu, Dimitr ie v^fw,, A n t o n Ce-lebidachi , T e o d o r Chir iachidi , G h . A. Mişu Cons tan t in Cuiungioglu , G h e o r g h e Sider i , An ton io Milanobich, Dimitr ie Caravas i le , Ioan Zygopulo , Pana io t Nalbantoglu , Atanase Mişu (Mvpj&o), G h e o r g h e Goneropu lo , G h e o r g h e K?%iii-, La Arherman : Pe t ru Mutafoglu, Cons tan t in Temel id i , Cons tan t in N. Godis, Pa naiot Mutafoglu, Ioan Diamant id i , Pana io t Papad imi t ropu lo , Ioan S tepanor i t e s .

La Seres: S ima S y m o t a s din Cl isura . In eparhia Velb) şi J'oc/oniaiia : d in C o n i ţ a : Ioan Sur la (ZmpXxi)

din j ipoi3(5-(iavi, Notis pro topopul din STpshtfat, Hagi Vasile %r.b Mw.Y-M (Molovişte), Dinu F x a r h u din F u r c a ( z - i oapxa), HiXo; S t av ru din Coni ţa , Pana io t Zisu Ţel la c r : i T A a ) de acolo, P a p a Noti din vt\iyy>-xffi nVfoV'.'/vvj;:, Hristll NiT-yj v*f.»/.v, -.•>$ llo-foviavr/^Costa din Toxpa^A-y.va rr); Ucfov.avfj;, fani g rămăt i cu l din «LpasTavi r/j; llo-foviav?;;, Vasile din Bijoavi x. n,, Cos ta P'nilios de la Ţ a r a p l a n a , Hr i s tu Ţ a v a r a ( i V / S i p a ) din Oslani ţa Pogon iane i , M i v w / ; din aceiaşi, Cons tan t in Anastas iu din Mazarachi ( =

1 î n 6r/aaup6; rpajtjia-:!-/-,)- al lu i Constant in C a r a i a n i , î n c h i n a t lui A l e x a n d r u

R e v i s t a í s t o r í c á

In stîrşit în Gramatica Logică a lui Pi tzipios (Odesa 1834), se văd în Odesa chiar H a t m a n u l T e o d o r Balş, A n a s t a s e MncijMta \ G h e r a s i m C u p a (KOUTIOC;).

L a I sma i l : c o m a n d a n t u l Tucicof, P a u l Psychar i , Iacob M. Pitzipios, L u c a P . Mavrogorda tos , C. Cochino, Spi r idon M y k o n a s , Giovarini M. Nicolae Coridalis, A t a n a s e Mişu, C. Cu iumgiog lu , A-t anase Dimitr iu , A t a n a s e Fot ino, Spi r idon Stas inopol , An ton Ce-lepidachi, Chir iac Chi rgus i (Kup-pwvîs), Mih. Fochianos , G h e o r g h e Sideris, Nicolae El iade, Teodose Chelad inos , Ioan Chirgusi , L a z ă r Hag iog lu , Melanovi tZjP. I. Tol tz inov, P a n a i t N a v a r t o g l u , G h e o r g h e Triandafi l , S t a m a t e l o Ka - rx ia r j j , Ioan Zigopulo ; Hr i s tu Nicolaidi ţ A t a n a s e Fasu , P . Vaniotis , C . Pan te l eon , I. P . Sipois, A n t o n C u -varopulo , Ioan Dimitraşcu, G h e o r g h e P a p a d o p o l din Corfu, Ioan Cardami l i t ach i , Cons tan t in Hristovici , Ioan Chioselis, C. H . Me-taxâ , Vlasie Chr i s todulo Spar ta l i , Balasis L e p t u r g o s , A n d r e i Lu-verdos , G h e r a s i m Vergot is , V. S t a s inopu lo , Cons tan t in M o u s p a ; P e t r u Nicolaidi Varda lah , G h e o r g h e P e t r u P a n a i o t u H .

Dimitr iu din T r a p e z u n t , A n t o n Hag iog lu , T e o d o r Chir iachidi , Dimit r ie Caravas i le , ofiţerul S. I. Mylonâs , p reo tu l D. I. Mîndru (Mivtpo'j), M. Cor taz i , I. Mylenâs , p reo tu l D. I. Mîndru (m^-poa), M. Cortazi , G h e o r g h e nouXixvj; , medicul ca ran t ine i Morozof, medicul Kraus , Nicolae Catacuzino .

Moscova: A t a n a s e MTtotynaj. Reni: dascălu l P e t r u B ă r b a t (B%pH-zr,i) şi fiul lui, G h e o r g h e , P e t r u medicul , Atanase EiSouX-s;, G h e o r g h e Buiucli, P e t r u H . Vârnal is , Hr i s todor Muţopuko ( ^OUTCOHOUÂS; ) , Simion Dimitj iu, G r i g o r e Alexiadi , Ilie Antoniu , G r i g o r e Dimit r ie Miţu {iii'.'o')), Dirmtrie N . Comnenos , Ioan Dropulo Ioan C. Davidoglu , Ioan Galanis , C a r a - A t h a n a s i o ^ Ioan Mitachis , H a g i Evanghe l i Paschopulos , A n a s t a s e Pana io tu , Dimitr ie l anaco -pulo, Ştefan KsXs-pS;

Gala/i: T e o d o r Chiparis i , Ioan Levidi , Ioan Bastachis , Dimitr ie Divanis , G h e o r g h e N. Carag ian i , Ioan Pana iodoru , Simion A-prilovici, Cons t an t in Nikoklis . t

Moruz i , B u d a , 1797, 2. voi . (cu o foa r t e f r u m o a s ă p l a n ş ă d e Po l i zo i . c u u n ' ş c o l a r c e p a r e a fi u n fiu al lui M o r u z i ) s e î n t î l n e s c î n t r e p r e n u m e r a n ţ i P a r i s î s A r g y r u d in Ş a t i s t a , P o l i h r o n d in Milie, b o i e r m u n t e a n , T r i anda f i l H a g i S t e r i u d in M e ţ o v o , Tr iandaf i l P a ţ u H r i s t o d u l C o n s t a r t t i n AaaxaXa; d i n Ş a t i s t a , H i i s t u D a r u (Ntip&'j ; şi P a v e l C h i s a (KOasa) d in T o k a j , e t c .

1 U n Ş t e f a n i l itouiiTia face a s e t r a d u c e î n a p l â 2/oXaany .T) Tsmipayiot. (V iena 180SJ.

O ul t imă observaţ ie . î n t r e aces te cărţ i da t e de noi Greci lor găs im s ingura l u . r a r e pe ca re ni-au dat-o în româneş te ' Saş i i : «Prea tenu l seu voitoriul de bine al prunci lor şi al t inerimii romaneş t i , o c a r t e de cet i re foarte folositoare, ca re p re s a m a şcoa-lelor şi a norodului r o m a n e s c din nemţ ie sp re român ie au t radus-o I. Mecheşi , pa roh evanghel icesc de la Ruscioriu» (Sibiiu, Hochmeis te r 1837). Prefa ţa se încheie a ş a : «S'au scris la Rus-cioriu l ângă Sibiu, în zilele l u i A v g u s t 1887, de izvoditoriul».

Şi o reflecţie. B o g a t a producţ ie l i t e ra ră g r e c e a s c ă de pană la 1830 a r a t ă şi l a rgu l cerc de cet i tori din tot Or ien tu l şi p a r t i c ipa rea la însăşi opera de t r a d u c e r e şi p roduce re a scrieri lor din A p u s a t u tu ro r e lemente lor r ă să r i t ene . elenismul era pentru ele o formă culturală. ţ

Crea ţ i unea Eladei m o d e r n e a făcut din el o formă politică şi, înda tă , ex tens iunea lui a înceta t . El s'a definit, dar s'a împuţinat.

N. IORGA.

O r ă ş e l e l e din î m p r e j u r i m i l e B o l g r a d u l u i

La patru chilometri Nord de oraşul Bolgrad, lîngă staţia de drum de fer Traian-Val, se găseşte micul sat Tabac, Acest sat, populat de colonişti bulgari, astăzi nu se deosebeşte întru nimic de celelalte colonii bulgare, şi între a-cestea satul Tabac apare ca una din cele mai vechi aşezări din Sudul Basarabiei. El este aşezat pe ţermul stîng al rîului Ialpuh, la,.,vărsarea acestuia în lacul cu acelaşi nume. Aproape lipsit de apă, ca majoritatea rîurilor din stepa Bugeacului, în timpul verii, Ialpuhul se revarsă, acoperind cu apă albia destul de largă aci (pană la 1 '/? chilometri). Dimitrie Cantemir, Domnul Moldovei, în lucrarea sa „Descriptio Moldaviae", scrisă înpreai'ma anului 1716 l , deşi omite Ialpuhul din numărul rîurilor de stepă ale Basarabiei sudice, spune că, „dintre toate rîurile care curg în Basarabia 2 , numai Ialpuhul curge neîntrerupt 3 .

' „ O p e r e l e p r i n c i p e l u i D i m i t r i e C a n t e m i r " , t o m . II, Descrierea Moldovei, Buc u r e ş t i , 1875. p . VI I I .

2 P r i n B a s a r a b i a , C a n t e m i r î n ţ e l e g e p a r t e a s u d i c ă a Oaya rab ie i , » O. c, p . a.

Spre partea de Apus şi Răsărit, către albia Ialpuhului, se întinde stepa, alcătuind în unele locuri văi şi înnăl-ţîndu-se de-asupra albiei cu 40-60 metri. Rîul se aşterne, încolăcindu-se ca un şarpe, în preajma povîrnişului ostie al stepei. Dar odinioară acest rîu avea alt pat, trecînd aproape prin însuşi mijlocul albiei. Despre aceasta stau mărturie rămăşiţile bine păstrate ale marelui pod de piatră, pe jumătate dărîmat la pămînt.

Construcţiunea acestui pod, cunoscut de locuitorii din • împrejurimi supt numele de „evreiesc" l , probabil, se raportă la un trecut îndepărtat, ceia ce reiese, mai întîiia, din făptui că nu s'a păstrat nicio urmă a vechii albii a Ialpuhului în preajma lui, şi, al doilea, podul cel nou, de piatră, aşa numit Canazirschi (după numele întemeietorului), care uneşte ţermurile actuale ale Ialpuhului, a fost construit după cum stă mărturie inscripţia de pe el, în anul 1 8 3 2 2 . Această împrejurare ne sileşte să presupunem că aici a fost, încă din vremuri vechi, un oarecare drum, poate vre-o cale însemnată.

în preajma satului însuşi, în partea de Nord, trece cunoscutul Valul-lui-Traían, tăind aproape perpendicular albia Ialpuhului. Rămăşiţele acestei vechi construcţii se păstrează bine, chiar şi prin albia Ialpuhului, care în timpul primăverii se acopere cu apă; chiar de departe se zăreşte linia dreaptă a acestui val: munca de veacuri a elementului apei n'a putut distruge această creaţi une măreaţă a mînilor omeneşti. Mai departe, la Apus de ruinele vechilor carantine ruseşti, pe vechea graniţă ruso-romînă (pană la 1877), valul se ridică grandios, şanţul lui ajunge 10-12 metri lărgime, ridicătura valului aproape aceiaşi lărgime, înnălţimea ridieîndu-se peste teren, ajungînd în

' D u p ă t r a d i ţ i e , î n p r e a j m a a c e s t u i p o d a fos t u c i s u n n e g u s t o r e v r e u , d u p ă c a r e p o d u l ş i -a p r i m i t n u m e l e

2 De a c e s t p e d e s t e l e g a t ă o i n t e r e s a n t ă l e g e n d ă , r ă s p î n d i t ă î n P e n i n s u l a B a l c a n i c ă şi U c r a i n a , d e s p r e z i d i r e a femei i . C î n d se c o n s t r u i a p o d u l , l u c r u l r e s u l t a t d in c u r s u l zilei n o a p t e a e r a s u r p a t d e v a l u r i l e r î u l u i . L u c r ă t o r i i h o t ă r î r ă s ă z i d e a s c ă o f e m e i e , şi d u p ă a c e i a l u c r u l m e r g e a b i n e , ş i p o d u l a fost t e r m i n a t . P a n ă a s t ă z i , d u p ă c u m s p u n o a m e n i i d i n p a r t e a locu lu i , î n t i m p d e f u r t u n ă , s e au(T g e m e t e l e , f eme i i . A s e m e n e a l e g e n d e s e g ă s e s c ' î n Sud Ucrainschi, t o m . I I , Vi lno , 1857. p p . 1 1 9 - 2 1 ; B . D. G r i n c e n c o , Et-noyraficeschie. materiali, V, p p . 131-3 ; C e r n i g o v , 1 8 9 5 : N- P ă s c u l e s c u , Literatura populară romanească, B u c u r e ş t i , 1910, p p . 188 9Ü.

unele lacuri pană la înnălţimea unui om. Prin creasta valului, pe aici trece un şanţ puţin adînc, de lărgimea unui pas de om, cu grămezi de ruine, poate rămăşiţele temeiurilor zidului de piatră, care a putut trece pe alcătuirea lui. Străbătînd aproape un chilometru pe Valul lui Traian spre Răsărit de ruinele cârantinelor menţionate mai sus, te poţi izbi de mari neregulate gîtlejuri ale ridicăturii lui, care aproape se învecinează cu valul în partea lui nordică: şanţul aici este mult mai adînc, ridicătura lui mai înnaltă. Judecind după întreg, aceste resturi sînt ale unor construcţii, care, lămurit, au fost legate cu valul: poate vre un punct întărit ale lui. In orice cas, nu se poate spune că aici a fost vre-un orăşel sau vre-o aşezare mai mult sau mai puţin întinsă de oare ce aceste ridicaturi ocupă relativ o mică suprafaţă.

Ne mai făcînd nicio presupunere, să ne întoarcem la Tabac. Acest mic sat a fost odinioară o cetate turcească. In timpul răpirii Basarabiei de Ruşi (1812 1 , acest sat îşi pierduse de mult, după cum se pare, însemnătatea lui de cetate; cel puţin nicăieri nu găsim menţiune despre aceasta. Dar el, vădit, a fost unul din cele mai populate puncte ale Basarabiei sudice Acest lucru îl arată împrejurarea că emigranţii bulgari, după părăsirea Tabacului"de către Turci, şi-au ales acest sat ca centrul lor de căpetenie. Ei au hotărît să-i schimbe numele în oraşul Bolgrad. Prin înrăitul decret din 29 Decembre 1819, cererea lor a fost satisfăcută, deşi Bulgarii găsiră mult mai potrivit pentru ei să zidească un nou oraş la patru chilometri la Sud de Tabac, pe pitorescul ţerm stîng al lacului Jalpuh, cărui oraş îi dădură numele solicitat ele ei pentru satul Tabac. Ce fel de combinaţiuni au găsit Bulgarii ca să şi clădească un nou oraş, ni este necunoscut, dar se ştie că la început au fost construite clădirile publice: în parte casa în care acum se găseşte Primăria.

Pe la începutul veacului al XVIll-lea, Tabacul era unul din cele mai mari oraşe ale Basarabiei sudice.

Dimitrie Cantemir, în lucrarea mai sus arătată, vorbeşe despre el în modul următor: „Nu departe de gura lalpu-hului se găsesc urmele unui mare oraş vechiu, care,

în genere, era numit Tint. Ştefan-cel-Mare 1-a ridicat din ruine, dar, în urmă, Turcii l-au dat la pămînt în aşa chip că în present abia se poate a ră ta locul unde a fost. Din ruinele lui s'a ridicat un alt oraş, în faţa celui vechiu", care şi acum înfloreşte şi se numeşte' Tabac, în preajma Mării-Negre (sic!), poate unde a fost vechiul Aepolium l " .

în harta vechii Moldove, anexată la lucrarea lui Can-temir, Tabacul este însemnat, ca cetate, în rînd cu Chilia şi Ismail. Prin urmare, cetatea Tabacul a fost întemeiată, dacă se ţine în considerare vremea stăpînirii în Moldova a lui Ştefan-cel-Mare (1457-1504), la sfîrşitul veacului al XV-lea şi începutul celui de al XVl-lea. Se-pare că, afară de aceasta, acest oraş făcea mare comerţ. Cunoscutul istoric romîn N. Iorga, în lucrarea sa „Chilia şi Cetatea-Albă", pune Tabacul în rînd cu Ismailul, Chilia, Cetatea-Albă şi celelalte însemnate tîrguri ale Basarabiei sudice, şi este de părere că, afară de Turci, au trăit în el Armeni şi Evrei 2 .

Acelaşi învăţat stabileşte că drumul comercial spre Con-stantinopol şi Peninsula Balcanică trecea prin apropierea oraşului romanesc Isaccea, aşezat pe ţermul drept al Dunării, adecă drumul trecea printre lacurile Cahul, de o parte, şi Cugurluiu şi Ialpuh, de altă parte 3 . Prin urmare cei ce ar li călătorit din vechea Cetate-Albă şi din Tighinea sau, în general, din Bugeac către cunoscutul vad dunărean 4 , drumul li-ar fi trecut prin faţa Valului lui Trăiau de jos, în preajma acelui loc unde acesta taie rîul Ialpuh, adeoă prin Tabac.

Prin urmare vechiul oraş Tabac era aşezat pe calea comercială de uscat către Constantinopol şi Peninsula Balcanică, şi după posiţia lui geografică trebuie să li fost un tîrg central mai mult sau mai puţin însemnat. Prin aceasta

1 . c , p . 20 . 2 -N. Io rga , Studii istorice asupra Chitici si Cetăţii-Albe, B u c u r e ş t i , 1000,

p . 264. 3 N . Io rga , o. c, p . 2f>4.

, 4 E s t e î n s u ş i ace l v a d p r i n c a r e d u p ă t r a d i ţ i e ş i - a făcut d r u r n u i î n Sc i ţ i a Dar in al lui H i s t a s p o . P r i n f co laş i v a d n e c o n t e n i t a u . t r e c u t a r m a t e t u r c e ş t i , t ă t ă r e ş t i şi c ă z ă c e s t i . P r i n a c e s t v a d a u t r e c u t D u n ă r e a , î n an j i 18: '8 , 1878 şi 1916, R u ş i i ; N Io rga , o c, p p . 70, 72, 157, 175, 183, 185, 217, 231 . 247, 2 5 1 , 3 0 1 , 3 3 0 ; C S t a t u a ţ i , Despre liussarabia şi cetăţile ci rechi ( r u s e ş t e ) , în „ A n a l e l e S o c i e t ă ţ i i d in O d e s a " , I I , p . 8 1 0 ; A . P . C , Împăratul Nicolae l-iu in Ba*arabia ( r u s e ş t e ) , î n „ A r h i v a R u s e a s c ă " , 1 9 1 1 , N o . 4, p p . 638-45 .

din urmă se găseşte explicaţia şi în ruinele vechiului pod de piatră peste Ialpuh, despre care am vorbit mai sus. Peste acest pod, caravane de negustori, scoborînd de la Cetatea-Albă şi Tighinea, din Transnistriana, treceau pe ţermul drept al lacului Ialpuh şi mergeau către vadul dunărean din preajma Isaccei. Oraşul Tabac, găsindu-se pe parcursul unei treceri de la Dunăre, servia ca punct natural de oprire a caravanelor.

Totuşi situaţia actuală a satului Tabac, chiar prin lipsa orişicăror urme de vechi construcţiuni, ne sileşte să gîn-dim că vechiul oraş se găsia în alt loc.

Faptul că Dimitrie Cantemir, după cum am văzut mai sus, crede că Tabacul se găsia pe ţermul Mării Negre, nu spune încă nimic faţă de actuala situaţie a ştiinţelor geografice. El putu uşor cădea în eroare; după părerea lui şi Ial-puhul se varsă în Marea Neagră. Posibil că Dimitrie Cantemir socoteşte lacul Ialpuh ca golf al Mării Negre. Ca temeiu la conjecturile noastre mai sus făcute, oraşul Tabac trebuie să se găsească tocmai la vărsarea rîului Ialpuh în lac, Ccfre pe vremurile acelea putea să fie navigabil. Examinarea împrejmuirilor satului Tabac ne-a dus la ideia că vechiul Tabac se găsia ceva mai la Sud de actuala aşezare a satului; el începea aproape de margenea sudică a satului, în preajma unei văi adînci (rîpe) şi se îndrepta în direcţiunea Belgradului de astăzi, ieşind către ridicătura netedă, unde acum se găsesc aşa-numiteîe „cariere de piatră". Dacă privim cu atenţie în partea locului, uşor observăm că, începînd din valea care sfîrşeşte satul Tabac, în lungul drumului care duce la Bolgrad, relieful pă-mîntului (solului), care de departe pare neegal, este împrăştiat cu grămezi mărunte. Pe alocuri se ridică însemnate coline, une ori în şiruri de o potrivă şi luînd direcţia în apropierea ţermului, cu o lungime pănâ la un chilo-metru. Acesta e, fără îndoială, locul aşezării vechiului Tabac. Lărgimea acestui orăşel pe alocuri ajunge pană la o jumătate de chilometru. Deci vechiul oraş Tabac a fost o colonie destul de însemnată pentru vremurile vechi. Afară de grămezi, resturi de tencuială, în colţul de Sud-Est al orăşelului, unde r după cum am arătat mai sus, se

găseşte „cariera de piatră", se pot observa mari ridicaturi, care în genere ocupă o suprafaţă de cinci pană la şase hectare. Această suprafaţă prin situaţia ei domină întreaga localitate, şi, după cum ni se pare, acestea sînt ridicaturile unei întărituri poate, ale unei fortăreţe. în orice cas, aceste ridicaturi n'au putut fi formate pentru extragerea pietrei, cu atît mai mult ; cu cît spre Nord de ele se îndreaptă două şanţuri aproape paralele între ele: unul la distanţa de aproximativ patruzeci de metri de la ridicătură, celălalt la o s u t ă : . acest lucru ni dă posibilitatea să presupunem că accesul' în cetate era păzit de aceste şanţuri exterioare. , • '

Noi credem că soarta vechiului oraş Tabac a fost aceiaşi ca şi soarta acelui oraş din care s'a format: din ruinele lui s'a alcătuit actualul sat Tabac, şi apoi Bol-gradul.

* Cu mult mai interesant pentru arheologie este alt orăşel,

aşezat pe ţermul drept al lalpuhului, în faţa staţiei de cale ferată Traian-Val. Acest orăşel, lămurit, constituie înseşi ruinele vechiului oraş Tintu, despre care vorbeşte Cantemir şi care chiar este însemnat în harta din scrierea sa. încă în al , doilea volum al „Analelor societăţii de istorie şi antichităţi", în articolul „Despre Basarabia şi vechile ei cetăţi", C. Stamati menţionează limpede, de o potrivă cu Cantemir, acest orăşel: „Dela IsmaiP, se ceteşte aici, „urmind drumul de uscat către Bolgradul actual, la gura rîului Ialpuh, care se varsă în limanul (sic) Ialpuh (poate vechiul Aepolium schimbat de Tătari în Ialpuh), au fost încă rămăşiţe ale unei vechi cetăţi, numită de Ro-mîni „Tint", şi cred, de asemenea, că era cunoscută la Romani sau Daci supt numele de „Tanata". Această cetate, clădită chiar pe însuşi Valul-lui-Traian, a fost restaurată de către Romani şi din nou dărîmată de către popoarele barbare. Apoi principele Moldovei Ştefan-cel-Mare a zidit-o din nou, dar Turcii au dărîmat-o şi din materialul ei au constituit altă întăritură, numită de către ei Tabac, unde este astăzi Bolgradul. Cantemir pune Tabacul lîngă Dunăre (sic); dar el era lîngă capătul gol-

fului (limanului) Ialpuh, la douăzeci de verste de Dunăre 1 ."

Despre aceste ruine găsim de asemenea cîteva date, neexacte, în capitolele din scrierea cunoscutului arheolog al Basarabiei N. I. Halipa, „Date fundamentale istorice despre Basarabia", unde spune că, ,-,întorcîndu-ne de la Ismail pe şoseaua mare (?) spre Bol grad la gura rîului Ialpuh, care se varsă în lacul cu acelaşi nume, întîlnim urmele — acum treizeci-patruzeci de ani încă foarte visibil —, ale unei mari cetăţi, pe careţeranii romîni o numesc Ţinta, şi care este poate însăşi vechea Tanata, construită de Romani şi restaurată de Ştefan-cel-Mare, dar mai tărziu dâ-rîmatâ de Turci, cari din materialul cetăţii marelui Voe-vod romîn au construit cetatea Tabac, aproape de actualul Bolgrad. Cantemir însă scrie că cetatea Tabac a fost pe malul Dunării V

în sfîrşit în micul capitol al lui Iacob Eberhardt în vremea din urmă se găseşte o notiţă vagă despre orăşelul „care se află mai sus de oraşul Bolgrad 2.

Notăm mai întăiu mica neexactitate admisă de C. Sta-mati şi I. N. Halippa:

Cantemir, după cum am vă^ut prin expunerea conţinutului din „Descriptio Moldaviae", • crede că Tabacul se găseşte „Ungă Marea Neagră", şi nu pe ţermul Dunării. Apoi urmele vechiului -Tint se găsesc, nu între Ismail şi Bolgrad, dar mai la Nord de acesta din urmă.

Cuvîritul Tini sau Tintul, totuşi, nu s'a păstrat de către orăşelul despre care vorbim. El se întîlneşte ca însemnare geografică, dar aplicat altei localităţi; adecă la 2 0 de chilo-metri Nord-Est de oraşul Bolgrad, în preajma satului Gavanos, se găseşte o mică proprietate a lui Atanasiu, care poartă denumirea de Tintul. După cum ni s'a spus, în acea localitate nu se găseşte nicio urmă de veche colonie. Rămîne de presupus că Tintul despre care vorbeşte Cantemir se găseşte în preajma localităţii care poartă şi astăzi denumirea Tintul, sau el avea în vedere orăşelul

1 I. H a l i p p a , Osuovnia ixtdricexchiia danniia vii Bessayabii, î n , „ L u c r ă r i l e Comis i e i a r h i v a l e a l e gubernie i" B a s a r a b i e i " , I I , p . I o .

2 I'amiatnichi a> arini i arh- nakodchi vă Bessarabii, 1912, p . 3 3 .

care se găseşte în preajma Bolgradului. Ţinînd samă de conservatismul- nomenclaturii geografice, s'ar părea că suntem siliţi să incllnăm spre prima presupunere, dar după scrierea lui Cantemir, care arată cu exactitate situaţia vechiului oraş (pe Ialpuh, în faţa Tabacului', fără îndoială, s'a avut în vedere orăşelul din preajma Bolgradului. La această părere ne sileşte să inclinăm încă şi acea împrejurare că Tintul din preajma Gavanosului se găseşte de la Tabac, după cum am văzut, la o distanţă de douăzeci de chilometri, şi, prin urmare, este cu totul greu de presupus că din această cetate să se fi alcătuit oraşul turcesc Tabac, — fiind prea mare depărtare a unui oraş de celălalt

l-'oate că în preajma actualei cetăţi, cunoscută sub numele de Tintul, să fi fost în adevăr urmele vre-unui oraş cxi aceiaşi denumire, şi Cantemir să fi amestecat ruinele din preajma Bolgradului cu acel oraş. Altă explicare nu putem găsi.

Să trecem, totuşi, la descrierea rămăşiţelor acestei vechi colonii.

ValuI-lui-Traian, cum am arătat mai sus, merge pe valea lalpuhului, de la staţia cu acelaşi nume spre Apus, şi se ridică mai departe pe povîrnişul unui podiş nu prea înnalt de stepă, ca apoi să se prelungească spre larga întindere a stepei. Cu cît acest valseînnal ţă mai sus, cu atît devine mai măreţ. Aproape de mijlocul povîrnişului, creasta valului devine mai largă şi mai înnaltă, şi şanţul mai adine. în acest loc, chiar pe val a fost o oarecare întăritură, care era o mare construcţie, după cum stau mărturie abundentele grămezi şi pietre. De aici se începe orăşelul, care se îndreaptă spre Nord pe o distanţă pană la un metru şi jumătate; şi din partea de Miazăzi a valului se văd mari coline în iorme de sfere, dar sînt se- -parate unele de altele, avînd un caracter sporadic, în-tîmplător. Ue asemenea la Miazănoapte, diferite forme de ridicaturi umplu tot povîrnişul, începîndu-se aproape din valea lalpuhului şi ridieîndu-se pană la creasta podişului, pe o distanţă aproximativ de trei sferturi de chilometru. Partea de jos a povîrnişului este cultivată în present, şi numai alcătuirea solului vorbeşte de vechiul oraş. Partea

de sus a povârnişului, din causa neregularităţii reliefului şi abundenţei grămezilor de pietre mărunte şi mari, probabil că n'a fost niciodată cultivată.

Ridicaturile încep chiar din preajma valului, mai întîiu separate una de alta, apoi mai mult sau mai puţin constituind mase compacte. în mijlocul orăşelului, aceste ridicaturi sînt alcătuite într'o grămadă mare şi, în genere, avînd mai mult sau mai puţin forma unui gîtlej rotund. Aceasta este, probabil, partea centrală a fostului oraş, poate cetatea- în întinderea acestei părţi centrale a oraşului, judecind numai după suprafaţa lui, e greu să stabilim planul lui, e greu de judecat unde era aşezată cutare sau cutare construcţie. Pe alocuri se găsesc chiar resturi de tencuială^. Ori. se văd grămezi mici de pietre: locuitorii de aici continuă lucrul, început încă de Turci, şi ieau pentru folosinţa lor pietrele, aceste urme ale unei mari construcţii 1 din trecut. Fără nicio îndoială, acest oraş sau cetate a fost legat de o parte C U ' Valul-lui-Traian de jos, de alta, cu marele drum comercial care ducea la vadul dunărean.

Dacă Dimitrie Cantemir, încă la începutul veacului al XVIII-lea, spune că din oraş n'au mai rămas decît ruine, „astfel că e greu să se arate locul unde a fost" şi dacă timpul şi mîna omenească p.ănă astăzi n'au putut şterge urmele acestei măreţe construcţii, ni putem închipui ce dimensiuni avea acest oraş. Ceva mai sus de orăşel, la treizeci de paşi de val, de spre Miazănoapte, se ridică o movilă destul de mare, de formă rotundă, care domină peste tot Ţinutul încunjurător. Poate că şi această movilă să aibă legătură cu oraşul.

Ce oraş să fi fost acesta? Să fi fost vechiul Tanata, despre care pomeneşte în cartea a V-a Procopiu, puindu-1 în numărul celor cinci oraşe vechi clădite de Iustinian, pe ţermul stîng al Dunării, ca pază împotriva năvălirilor bar-

' bare 1 ? Noi nu ne însărcinăm cu judecarea acestui lucru. Vechi monede romane, care se găsesc din bielşug în împrej-

1 D i m i t r i e C a n t e m i r , Hronicul vechimii a Romano-Moldoolahilor, B u c u r e ş t i I9©1, p p 155, 322 .

muirile Bolgradului x, ne silesc să presupunem că aici a fost un oarecare oraş roman. 0 examinare mai amănunţită a localităţii, săpături în domeniul orăşelului şi al Valului-lui-Traian ar da posibilitatea să -fixăm la ce epocă culturală se raportă colonia, ce fel de popoare au trăit în ea, şi cercetarea valului în alte locuri, în deosebi acolo unde se învecinează cu orăşelul, urmele de întăriri şi movilele ar pune sfîrşit diferitelor păreri despre originea valului lui Traian, acest măreţ monument al vechii culturi, şi ar des-lega în sfîrşit această problemă istorică, interesantă din toate punctele de vedere.

ŞT. CIOBANU

A.

însemnări de prin biserici

Pe un Peuticostariu, la biserica din Buda-Mică (Dorohoiu) : «Să s[ă] ştie de cănd s 'au sch imba t zioa t â rgu lu i aice, la Cer-

n ă u ţ ; p ă r ă acum a u fost Dumineca , iar de a c m u s 'au r ându i t să fie zioa t â rgu lu i Joe , şi e ra s taros te la C e r n ă u ţ dum[nea] lu i P a h a r n i c u l I m b o u 2 şi dum[nea] lu i s taroste le Ilie Herescu , şi e ra ' tâ lhar i la uliţe pin codri , şi fâcfe] mul tă ucidere . Şi a m scris eu, D a m i a n H o l b a n 3 ; 1 7 7 2 , A v g u s t 1 7 . ,

Şi mai departe: .... «Iar de la leat 1774 s 'au pus zioa t â rgu lu i să fie Vineri ,

d in po runca gh ină ra ru lu i nemţesc Spl inbron 4 , fiind Paha rn i cu l Imbou Staroste .»

(Com. păr . A . Dubău.) Pe o Liturghie, idem : « A r ă t a r e pen t ru a d u c e r e aminte . . . La anu l 1 8 1 8 , Iulie 29, s 'au

sfinţit sfânta biserică de Ia Buda-de-gios , ce au fâcut-o cu toa tă chel tuiala şi os teneala sa dum[nea] lui Vistierul Dămian Holban.

1 A m p u t u t s t r î n g e o m i c ă co l ec ţ i e d e m o n e d e v e c h i r o m a n e , g ă s i t e în. î m p r e j u r i m i l e B o l g r a d u l u i , d i n t r e c a r e c e a m a i v e c h e s e r a p o a r t ă l a v r e m e a î m p ă r a t u l u i D o m i ţ i a n .

2 I m b a u l t di M a n t h a y . — A'. / . 3 V i s t i e r u l D a m i a n H o l b a n e fiul lu i C o n s t a n t i n ş i n e p o t u l lu i T e o d o r

H o l b a n . P e p i a t r a d e la m o r m î n t ( la b i s e r i c a d i n B u d a - M i c ă ) e n u m i t „ b i v Vel B a n " . S o ţ i a s s , I l e a n a .

4 S p l e n y , b a r o n . — A- / .

L a sfinţire au fost Preosfinţiia Sa Ir inopoleos chirio chir Eno-chent ie şi şesă iconomi, adică : i conomu[ l | Ilie de la Botăşeni , iconomu[l | A tanasă , tij de la Botăşeni , iconomu[l] Metod ie de la Cişme, iconomu[l] G h e o r g h i e de la Dorohoiu , iconomu[l] A t a n a s ă şi protopopu[ l ] de la Ţ inutu l Her ţe i , iconomu[l] G h e o r g h i e Zuh , proin p ro topop d e H e r ţ a , şi alţi mulţi preoţ i şi boieri.»

(Com. de acelaşi.)

Pe un Triod, idem: «Aceas tă sfântă ca r t e es te d a t ă la biserica lui Cons tan t in Hol-

ban , u n d e este h r a m u l tu tu ro r Sfinţilor, la Buda-de-gios , şi c ine a fura-o d e la biser ica u n d e este da tă , să fie b l ă s t ăma i de D o m n u l D u m n e z e u şi d e Maica Prec is ta şi d e toţi Sfinţii. Şi s 'au da t din veleat 7262 [1754] , luli 5 . 5

Pe un clopot, idem : «Acest c lopot l-au c u m p ă r a t T o a d e r Holban la biserica din

Buda-de-gios ; 1782, Oc tomvr ie 2.> (De la acelaşi.) Pe o Evanghelie, idem : * «Să s |ă ] ştie c ă n d m 'au născu t ma ică -me p re mine , la cursul

ani lor 7258 (1750), luni 22. Z iua e ra Vineri, ceasul al 8-le, şi era ploae şi t une t mare .»

* «Eu, p reu tu l Gr igor ie sin Văr to lomeiu ot Ban a m vându t aceas t ă Evanghe l i e cu voe me dumisa le Neculai Ho lban , şi pen t ru c r ed in ţ ă a m iscălit. Velea t 7261 (1753) , luli 8 2 . »

* «Aceas tă sfântă Evanghe l i e a u c u m p ă r a t - o fiu-meu Niculai H o l b a n în zilele Măriei Sa le Cos tan t in Mihai C e h a n Racovi ţă Voivod de la p reu tu l Gr igor ie sin Văr to lomeiu ot biserica Banului din Eşi, u n d e este h r a m u l Uspenie , d i rep t doisprezece lei bani noi , de la Z id i re [a | Lumii 7261 (1753) , luli 8 dni , şi s 'au d a t la biserica noas t ră , la satul nostru , la F u n d o a e , u n d e este h ramul Sfântului Niculai...» I scă l i ţ i : Pa ra sch iva Ho lbăneasa , Niculai Holban , Căp i t an .

1 B i s e r i c a B a n u d i n I a ş i . 2 D u p ă o a l t ă î n s e m n a r e , p r e o t u l G r i g o r i e a c u m p ă r a t c a r t e a , in 1 7 5 ' ,

„ d e la d i a c o n i ţ a lui S â m i o u o t B u c i u m , în z e c e lei b a n i " ; d i a c o n u l o a v e a d a n i e d e l a „ p o p a A n a s t a s i e d e la m ă n ă s t i r e a S o c o l a d in v a l e " ( p r e o t e a s a s a , A n a s t a s i a ) .

ui

Pe un Miniat, idem: * «Acest Minia t l-am c u m p ă r a t eu, Necula i Ho lban , la let 7270

(1762), mese ţa Iuli 8». * «Să sj'ă] ştie de c ă n d s 'au născu t n e n e Necula i Holban , let

7208 (1699), N o e m v r i 23 , în t r 'o zi de Miercur i sara , şi au răposat la vele t 7283 (1775) Apr i l 1 7 , în t r 'o zi de Joi Mare , dimineaţă .»

- «Acest Miniat , ca re iaste t ipăr i t în Ţ a r a - M u n t e n e a s c ă , în Bucureş t i , îmi ias te d a t mie de păr inţ i . D u m n e z e u să-i pomenească în t ru î m p ă r ă ţ i a c e r e a s c ă ; şi eu p e n t r u mai m a r e cred in ţă m ' a m şi iscălit. Vasilie Ho lban . 1769, N o e m v r i 26.»

* «Să s |ă] ştie de c ă n d au adus Măr ia S a răposa tu l în bună c red in ţă Vasi le-Vodă pe sfânta P r e p o d o a m n a P a r a s c h e v a din Ţ a r i g r a d la Iaşi, şi au aşezat o în t ru a Măr ie Sa le biserică Tre i -Sfehtele, în s t r ana cea mare , după cum să vede p a n ă astăzi , cu mul tă che l tuea lă n e n u m ă r a t ă , 7148 (1640).»

* «Să s | ă | ştie de c ă n d m ' a m născu t eu, Vasile sin Neculai Ho lban , la veleat de la î n t eme ie rea Lumi i 7253 (1744) Sept. , 1 5 , înt r 'o zi de S â m b ă t ă după amiază , şi e ra soarele fierbinte şi a b u r e puţ in văn t , iar de la Hr is tos 1744.»

* «Să s [ă | ştie de cînd s 'au născu t soţul meu , Ani ţa , la Ve-leatu[l] de la î n t eme ie rea Lumi i 7265, iar de la Hr is tos 1757.»

* Să s | ă | ştie de cănd s 'au a r ă t a t s t eaua la Mezu-Nopţ i i , cănd băte , Moscalii cu Turci i la Hot in , şi s 'au a r ă t a t ace s tea Apri l 2 zile, şi au ţ inut p a n ă la S e p t e m v r i e 2 zile, şi s 'au ascuns . La veleat 727,7 (1768), Sept . 2. Vasile Ho lban , loan Holban . S t eaua cea cu coadă se c h e a m ă g rece ş t e cornet.»

* «1775 , Iun ' 4- în t r ' o zi de Joi m ' a m căsător i t , de am luat pe Ani ţa , în Joia ce să p răznueş t e Sfanţul Toan Novi de la Suc e a v a ^

* 1777 , Noemvr i 1 4 . î n t r ' o zi de Mar ţ i , s 'au născu t fiica noas t ră Ştefânia, şi în t r ' acea zi au şi r ăpausa t , şi s 'au îng ropa t la schitu[l] Veronei.»

* «Să să ştie de cănd s 'au născu t fiica noas t r ă I lencuţa, la veleat de la Hris tos 1783 , Oct. 24, Marţ i spre Mercur i , Oct . 25, ca la trei ceasur i de noapte , în zilele luminatului şi prea- înnăl-ţatului Domnulu i nost ru A lexandru Cos t and in Mavrocorda t -Vodă , şi s 'au botezat la Noemvr i în 5, în t r 'o Duminecă , de păr in te le Calis tru S tamat i . >

* «Să s[ă] ştie de c ă n d a m veni t în Culiceni şi a m în t ra t în casa cea veche, în veleat de la Hr is tos I7?o, F e v r u a r 2 3 , în t r ' o zi de Duminică, în ziua lăsatului de ca rne . Vasile Holban.»

* «Să s |a] ştie că la veleat 1787, 'Apr i l 7, au str icat pacea î m p ă r ă ţ i a Turcu lu i cu î m p ă r ă ţ i a Moscalului , al pa t ru l e r ă n d de la P e t r u î m p ă r a t .

1788, Sept . 18, în t r 'o zi de Luni , au eşit Turci i cu P a ş a lor Ţîr-AIi , d in Ce t a t ea Hot inului , şi mu î n t r a t Nemţ i i în Hot in , iar , cănd s 'au lovit înt£iu, a u a v u t bă t ae Nemţ i i şi cu Turc i i în Hot in , Apr i l 30,..într 'o Duminică.»

* «Să s[ă] ştie de cănd au r ă p a u s a t Preosfinţia Sa păr in te le Do-softeiu, Vlădica de Rădăuţ , la veleatu[l] de la Hris tos 1789, G h e -nar i 22, în t r 'o zi de Luni , d iminea ţă , şi s 'au îng ropa t în t r 'o zi de Vineri , G h e n a r i 26, în Cernău ţ , în biserica Herescu lu i .

T o t o m u l d e s u p t s o a n , C ă n d îi v i n e v r e m e a , m o a r e . " -

* «1789, G h e n a r 20. în t r ' o zi de S îmbă tă , au r ăpausa t Pos te l niciei] G h e o r g h i e Gorove iu .

T o t o m u l d e s u p t s o a r e , C â n d îi v i n e c e a s u l , m o a r e . "

* «Să s[ă] ştie veleatufl] d e c ă n d au luat Moscalii d e la Vozie 1

o buca tă de loc, u n d e e ra t ă t ă r ă sc , de la Tufei , pană la Dubasar i , în malul Nistrului , d u p ă cum să vede pană as tăzi . Lea t ? 7 9 i .

* S ă s[ă] ştie de c ă n d a u luat Moscalii Ţ a r a Leşască supt s t ăpân i re Moscalului , fiind în Ţ a r a Leşască Cra iu Pana tovsch i . L e a t 1792.»

* «Acest Miniat l-au c u m p ă r a t n e n e din laş , din T î rgu -de -gios, şi c ine ar îndrăzni să o fure, să fie ne ie r ta t de D o m n u l D u m n e z e u şi d e 12 Apostoli verhovnici şi de toţi sfinţii.»

(Corn. de ace l a ş i ) Pr. D. Furtună.

1 O c e a c o v , p2 N i s t r u . - - N. 1,

C R O N I C A

în Romînimea de Ia 10 (29) Mart d. S to ica Nicolaescu a t r a g e a t e n ţ i a a s u p r a unei no t i ţ e d in t r 'o c ronică in te rpo la tă a Ţerii-Ro-măneş t i în care se s p u n e c ă acel care a a d u s capul lui Mihai Viteazul a fost, nu Radu Buzescu şi P r e d a , soţ ia lui, car i au p u s p ia t ra pes te moaş t e , ci u n Tur tu rea Poste lnicul , ca re a v e a legăna în t în a c e a s t ă pr iv in ţă cu Mihai. El n ' a p u t u t c ă p ă t a şi t rupul .

Not i ţa a fost t i pă r i t ă de Gr. G. Tocilescu, în Revista pentru istorie, arheologie şi filologie, voi. III, p . 245. .

Cu aces t prilej m a i a m i n t i m că păr . Ş t . Meteş, în r e c e n t a sa Is tor ie a Bisericii a rde lene , a s i gu ră — fără lămur i r i — că s'a găsi t acolo. în Ardeal, piatra de pe trupul lui Mihai.

* * Dobrogea în tradiţia noastră istorică. — Vorbind despre in ten

ţiile lui Mihai Viteazul d u p ă lup ta de la Goroslău, Vistierul S ta -vr inos (Papiu , Tesaur, III, p. 317) s p u n e că avea de gînd să t r e a c ă la Turci, „să ieie Dobrogea şi t o a t ă Serbia şi să-şi facă Domnie ia Adrianopol" .

* ' • * *

în n o u a s a lucrare despre Is tor ia Bisericii Romînilor din Ardeal, păr . I. Lupaş se dec lară p e n t r u vechea teor ie a originii medieva le a Bisericii d in Alba-Iulia.

"Textul c i t a t de mine în 190411 crede a fi o „ legendă" . De fapt însă , e chiar declaraţia marelui Mitropolit Petru Movilă, un contemporan, şi ce c o n t e m p o r a n !

L a ea se a d a u g e însă şi a l ta . în adevăr , i a t ă ce scrie Miron Costin în a c e a s t ă pr iv in ţă (p. 2 5 4 ) : „De pe acele vremi a re n u m e de-i zic : Mihai Craiu ; şi au J'acut şi Episcopia la Scaunul Domnilor de. Ardeal, în Bulgaria". Edi ţ ia l a t ină (Barwinski ) s p u n e : „ep i scopa tus" , deci n u e vorba de c t i to r ia clădirii episcopale.

Mai poa t e ex i s t a îndoială faţă de a c e a s t ă n o u ă şi ponde roasă dovadă ' ?

* Ca u n a d a u s la cele spuse despre Romîni i din Tesal ia în ca r t ea

m e a recen tă , pub l ica tă în limbile f rancesă ' ş i r o m î n ă a sup ra Aro-mînilor, î n semn că Vlahii Mo>mCs'.â3sc s în t pomeni ţ i şi într 'un- a c t

de la 1549, pr ivi tor la m ă n ă s t i r e a St. Varl&am de la Meteore, lh Duchesne e t Bayet , Mission au Mont Athos (18,74), p. 4 3 1 : Koptoc "Av8tj«.

grabn ica gă t i r e îmi t r e b u e s c p a t r u mii lei din bani i ce s în t la d u m n e a t a , căci , fiind da to r iu , n u pot s c ă p a fără a plăt i , p recum ştii r îndueli le de pe aice.

Aşa dar te rog, dacă ho tă r î r ea m e a es te - p l ăcu tă dumita le , p r e c u m îmi scrii, ca n u m a i decî t să -mi prof tacsăşt i ace le pa t ru mii lei prin g rama t i cu l Capolea ce es te la Leova, că ru i a i-am scris î n d a t ă să mi-i t r imi tă , şi de la care vei primi d u m n e a t a să-

j . netul m e u ce i-am t r imis pe aceş t i bani . Te rog, a rhon P a h a m i c e , fără pic de în t î rz iere să aduci d u m n e a t a sau prin s igur ocazion să t r ime ţ i banii , s au la c a r a n t i n ă , s au pr in t r ' a l t mijloc de t r ece re ce va scr ie dumi ta l e g rama t i cu l Capolea. Soco teş te că pen t ru a t î t a s t au , şi j u d e c ă cu cî tă n e r ă b d a r e a ş t e p t bani .

AI dumi ta le g a t a a sluji. „„ . , o a a

Vărul P e t r a c h i es te la ţ a r ă ; viind, îi vom s p u n e cele scrisă."

Din Glasul Bucovinei, no . 16, parohul Simion Rali, despre oraşul Si re t iu :

„Cetă ţu ia lui Sas-Vodă, j u d e c a t ă d u p ă ru inele ce s 'au văzu t p â n ă n u demul t , n u era un edificiu t ocma i m a r e , ci e ra potr iv i tă p e n t r u adăpos t i r ea a 50—100 luptă tor i . Ea avea i n t r a r e a din spre Miazăzi, u n d e se afla şi u n ş a n ţ ad înc de în tă r i re , u n fel de t r anşee , pe s t e care se a ş t e r n e a u n pod, care se r idica în sus pes te n o a p t e s au la t imp de pr imejd ie .

Spre p a r t e a oraşului , a d e c ă spre ' Nord, e ra î n t ă r i t ă c e t ă ţu i a pr in t r 'o p iez i şă tu ră de p ia t r ă .

în p a r t e a a c e a s t a se aflau încăper i le , în care pe t r eceau locuitorii ce tă ţu i i p a r t e a cea ma i m a r e din zi, p r ecum şi sufrageria şi bucă t ă r i a . După spusele bătr îni lor aces tu i oraş, ex i s t au î ncă pr in ani i 1819-20 r ămăş i ţ i de ziduri de î nnă l ţ imea omului, din a c e a s t ă c e t ă ţ u i e 1 .

Aces te ru ine se d â r î m a r ă însă succesiv de că t r e vecini , şi mater ia lu l lor se î n t r ebu in ţ a pen t ru a l te scopuri . P i ez i ş ă tu r ă de piatră" din spre Miazănoapte ex i s t a încă pr in anu l 1860, şi u n t î rgoveţ î n t r e b u i n ţ a p r in ani i 1880 p e n t r u zidirea casei sale piedesta lul s au fundamentu l unu i stî lp de p o a r t ă de la ce t ă ţu i a lui Sas-Vodă V

rmtale g a t a a ¡ Conachi Vornic.

22 A v g u s t 822, C h i ş i n ă u .

* *

* 1 V. P r e l i c z , Altertilmer der Stadt Sereth. 2 Ibid.

9(j R e v i s t a I s t o r i c ă

Ştiri nouă despre familia Cenachi. Cu privire mai ales la .descendenţ i i d in Spă ta ru l Gavril Co-

nachi , fiul Marelui-Vornic Cons tan t in Conachi , î n s e m n ă m u r m ă toare le :

Condicele de gospodăr ie ale familei C o n a c h i ' cupr ind însemnăr i de diferite veni tur i şi cheltuieli a t re i genera ţ i i de Conă-cheşt i , pe ani i 1737—1810. î n t r e acele î n semnăr i s 'au p ă s t r a t î n s e m n a t e ş t i in ţe cu pr ivire la relaţi i le de familie şi v ia ţa ' cultura lă a aces tu i n e a m de boieri f runtaşi .

Din casă îns tă r i t ă , cu avere p ă s t r a t ă în familie, o pa r t e î ncă de la s t r ămoşu l Angheluţă , din sec. al XVII-lea, Spă ta ru l Gavril Conachi , în va ra anului 1786, după m o a r t e a părinţ i lor săi, Marele-Vornic Cons tan t in Conachi şi I leana, n ă s c u t ă Catargiu, în „peril ipsis" 2 , a r a t ă moşiile ce au r ă m a s moş ten i re la cei t re i f r a ţ i : Vornicul Manolachi, Spă t a ru l Gavril şi Cons tan t in 8 . Averea se compunea , afară de case, din care una, în t î rgul Bîrlad, e ra c u m p ă r a t ă , de S m a r a n d a , s t r ă m o a ş a Spătaru lu i , mori , vii, Ţigani, vi te , s tup i şi a l tă ave re mişcă toa re , din moşiile Drăghicenii , Bâlăneşt i i şi Tihuleştii , din Ţinutu l Tutovei ; Ţurcani i , Lieştii şi Ţăpenii , din Ţinu tu l Fălci iului ; Călieni