noiemBrie–decemBrie 2015Anul XXV

301–302

nr. 11–12

reViStĂ editAtĂ de AcAdemiA românĂdirector: AcAd. ionel-VAlentin VlAd, preşedintele AcAdemiei române

E-mail: revista_academica2006@yahoo.comTel. 021 3188106/2712, 2713; Fax: 021 3188106/2711

directori: Acad. Mihai DRĂGĂNESCU (director fondator)octombrie 1990 – ianuarie 1994Acad. V.N. CONSTANTINESCUfebruarie 1994 – ianuarie 1998Acad. Eugen SIMIONfebruarie 1998 – aprilie 2006Acad. Ionel HAIDUCmai 2006 – aprilie 2014 Acad. Ionel-Valentin VLADmai 2014 –

conSiliul editoriAl:Acad. Ionel-Valentin VLADAcad. Dinu C. GIURESCUAcad. Cristian HERAAcad. Bogdan C. SIMIONESCUAcad. Alexandru SURDUAcad. Victor VOICUAcad. Dan BĂLTEANUAcad. Alexandru BOBOCAcad. Solomon MARCUSAcad. Ioan-Aurel POPAcad. Eugen SIMIONAcad. Răzvan THEODORESCUAcad. Maria ZAHARESCU Constantin IONESCU-TÂRGOVIŞTE, membru corespondent al Academiei Române

Sector teHnic:TehnoredactorStela ŞERBĂNESCUOperatori-corectoriAurora POPAIoneta VLAD

colegiul de redAcŢie: Redactor-şef Dr. Narcis ZĂRNESCUSecretar de redacţieSofia ŢIBULEAC Redactori I Elena SOLUNCA-MOISE Mihaela-Dora NECULA

3

CuprinsZiuA nAȚionAlĂ A românieiIonel-Valentin Vlad, 1 decembrie 1918 – lecții pentru români . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5Dan Berindei, 1 decembrie – Ziua națională a româniei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8Ioan-Aurel Pop, marea unire și Sărbătoarea națională . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .10Cornel Sigmirean, nașterea și triumful principiului de naționalitate . . . . . . . . . . . . . . . 15Dumitru Acu, Spiritul unionist astrist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19Gheorghe Iacob, Basarabia și Bucovina – de la marea unire la speranța integrării europene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21Ioan Lăcătușu, românii minoritari în țara lor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28SuB cupolA AcAdemieiIonel-Valentin Vlad, ion i.c. Brătianu – personalitate marcantă pentru generaţiile prezente şi viitoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35Dan Berindei, ionel i.c. Brătianu – ctitor al româniei moderne . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37Dan Dungaciu, ion i.c. Brătianu, inovatorii morali și substanțierea trecutului . . . . . . 39Eugen Simion, Știința fără suflet și sufletul fără știință . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .43Ruxandra Draghia-Akli, Horizon 2020 – next call opportunities . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .47

perSonAlitĂȚi AcAdemiceValeriu Cotea, Academicianul Horia colan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52mAniFeStĂri ȘtiinȚiFiceIoana Feodorov, colocviu internațional la Kiev . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56Dan Voicilaș, Violeta Florian, competitivitatea filierelor agroalimentare în uniunea europeană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60preocupĂri contemporAneIon Ghinoiu, Atlasul etnografic român – tezaur identitar pentru secolul globalizării 63Gheorghe Stratan, cu privire la cărțile științifice vechi din Biblioteca Academiei române, Filiala cluj-napoca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .67relAȚii internAȚionAleCosta Roșu, promovarea valorilor culturale ale românilor din Serbia. institutul de cultură al românilor din Voivodina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73AniVerSĂriAlexandru Zub, Hans Bergel – în amintire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76Ionel Miron, Academicianul constantin toma – 80 de ani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .78eVocĂriAlexandru Zub, nicolae iorga, omul și opera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81Mircea Păcurariu, un mecenat basarabean uitat: Vasile Stroescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85in memoriAmAlexandru T. Balaban, Claude Nicolau, Zeno Simon și chimia cuantică din românia(23 aprilie 1935–21 noiembrie 2015) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87cronicA VieŢii AcAdemice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92ApAriŢii lA editurA AcAdemiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95gHid pentru Autori . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 97

.

Academia Română sărbătorește printr-o sesiunesolemnă, ca în fiecare an, ziua de 1 Decembrie, ZiuaNațională a României. Este o datorie a noastră, atuturor, aceea de a ne reaminti acel „moment astral”,rezultat al luptei de veacuri a românilor pentruunitate și independență, a jertfelor poporului român,marcat de revenirea la patria mamă a vechilorținuturi românești aflate sub stăpânirea imperiilorve cine: Transilvania, Basarabia, Bucovina, Mara -mureșul, Crișana și Banatul.

Măreția momentului desăvârșirii unității stataleconstă în faptul că acest moment a fost fapta istoricăa întregii națiuni române condusă de elitele ei intelec-tuale, realizată într-un elan extraordinar, acestavenind din străfundurile conștiinței unității neamului.Realizarea unității depline a statului român, la 1 De -cembrie 1918, a fost și rezultatul unor decizii luatede conducătorii Regatului României, în frunte cuRegele Ferdinand I, legate de alianțele cu mari pu teriparticipante la Primul Război Mondial care puteauasigura soliditatea internaționala a unei Mari Uniri.Aceste decizii au făcut ca Armata Română săajungă, după mari jertfe, să câștige lupte importanteși să asigure apărarea pământului românesc.

Nu putem să nu pomenim la această sărbătoareaceste lupte și aceste mari jerfe, cu atât mai mult cucât unora le pare nepotrivită alegerea unei zileimportante, dar care este în timpul iernii (și amputea să simțim puțin frigul de afară; o, tempora!).

Despre luptele de la porțile Moldovei, de laMărăști, Mărășești și Oituz, un istoric englez, GlenTorrey, o personalitate care scrie cu multă atențiereferitor la aceste fapte și care a învățat limbaromână pentru a putea descrie ceea ce s-a întâmplatîn război, concluzionează o primă lecție:

„Victoria asupra unor dușmani temuți șirespectați a sporit încrederea românilor în puterileproprii și a rămas de atunci un motiv major demândrie națională”. Armatele române, de cele maimulte ori, erau formate din țărani din sate apropiate.Batalioanele de soldați țărani care își apărau pă -mântul au asigurat în final o superioritate numericăa românilor, în raport cu armatele germano-austro-

ungare. Misiunea franceză condusă de generalulHenri Mathias Berthelot a jucat în aceste lupte unrol important, prin dotarea și instruirea armateiromâne la un nivel comparabil cu acela pe care îlaveau armatele aliaților din Vest.

Generalul Berthelot (fost șef de Stat Major alarmatei franceze de pe frontul de Vest) menționeazăîntr-o scrisoare personală, care a fost trimisă familieisale: „Sunt foarte mulțumit, în primul rând, de dota-rea armatei române, care este la nivelul armatelordin Vest” și evidenţia faptul că românii au luptat cuo detașare față de moarte, cu o putere exemplară, cuun moral extraordinar. De unde la începutulrăzboiului, din cauza unor înfrângeri succesive, încare s-au pierdut multe vieți, românii erau într-osituație relativ dificilă – în raport cu armatele ger-mane, austriece, bulgare, turcești și, ungare – dupăaceastă dotare și mobilizare a românilor, situația nunumai că a fost egală, dar, chiar avantajoasă pentrunoi. Trebuie să menționăm și contribuția unei puter-nice armate ruse, care, însă, în timp, s-a diluat, dincauza revoluției bolşevice și a comisarilor care-iîndemnau pe soldați și ofițeri la pasivism, nu laluptă; la un moment dat, din 1918, a trebuit să ducemrăzboiul singuri cu aceste mari forțe armate germa-no-austro-ungare. Românii au fost demni de sarcinaasumată de a menține aceste forțe departe de luptelegrele care aveau loc pe frontul din Nordul Franței,chiar cu jertfe foarte mari. În luptele din 1918, înMoldova, au murit, și de o parte și de alta a forțelorbeligerante, foarte mulţi oameni.

Generalul Averescu, care a condus armataromână în aceste campanii, spunea cu mândrie căbătălia de la Mărăști este prima mare victorie aarmatei române și a reprezentat testul că ea poate sălupte cu armate străine, iar bătălia de la Mărășeștieste cea mai mare victorie, pe care a obținut-o, pro-babil, în toată istoria. În aceste lupte, soldații-țăraniau dat probe de cel mai înalt sacrificiu. În spatelefrontului, cei rămași acasă sprijineau prin munca șibunurile lor pe cei care luptau.

Armata în halate albe – după cum au fost numițimedicii și întregul personal medical – făcea eforturi,

5

Ziua Națională a României1 decembrie 1918 – lecții pentru români*Acad. Ionel-Valentin VladPreşedintele Academiei Române

* Alocuţiune susținută la Sesiunea solemnă consacrată zilei de 1 Decembrie 1918 – Ziua Naţională a României(27 noiembrie 2015, Aula Academiei Române)

adesea supraomenești, pentru a salva viețile rănițilorpe front, ori ale celor atinși de cumplitele molimecare au secerat mii și mii de vieți în iernile acelor ani.La rândul lor, scriitorii, profesorii, artiștii, mulțidintre ei membri ai Academiei Române, s-au înrolatîn marele efort al țării, reușind să-și pună talentul șicunoștințele în slujba celor care luptau sau se aflau înspitale. Articolele din foile ce ajungeau până latranșee, ori spectacolele desfăşurate pe front și în spi-tale erau în măsură să mențină o atmosferă deoptimism și de încredere în victoria finală.

exemplul dat de regele Ferdinand i și, maicu seamă, de regina maria, „mama răniților”, aimpus respect și a constituit exemplu pentru ceicare conduceau destinele țării. la rândul lor,oamenii politici, lăsând la o parte diferențeleideologice și patimile mărunte, au știut să-șiunească inteligența de a conduce națiunea spreîn făptuirea idealului mult visat. A fost o lecție depatriotism, care va rămâne un exemplu luminospentru întreaga perioadă ce s-a scurs de atunci șipână astăzi.

Să nu uităm că armata română a înaintat dincolode Carpați, a obținut victorii importante și s-a oprit peun aliniament al Mureșului, care nu cuprindea AlbaIulia. Comunicarea pe care o avea generalul Berthe-lot cu Corpul expediționar francez și trei centre, unul

în Serbia și altul la Budapesta, a dus la evitarea unornoi conflicte majore între armata ungară (întărită laCluj) și cea română. Astfel, Marea Adunare de la AlbaIulia s-a desfășurat pe un teren neutru, fapt importantpentru tratativele de pace de la Paris.

Purtăm în inimile noastre imaginea valuluinesfârșit al românilor ce coborau din munți –îndreptându-se spre Alba Iulia, cetatea atât deîncărcată de istorie, ce amintea de izbânda lui MihaiViteazul, de luptele și martiriul lui Horea, Cloșca șiCrișan, de lupta lui Avram Iancu pentru ieșirea româ-nilor majoritari de sub dominația ungară din Transil-vania – pentru a participa la Marea Adunare Naționalăde pe Câmpia Libertății de la 1 Decembrie 1918.

A fost un moment de mare solemnitate. Făp -tuitorii marii uniri de la Alba iulia ne-au dat încăo lecție sacră: a unității, a solidarității, a re nun -țării la orgolii deșarte, a punerii interesuluinațional înaintea ambițiilor personale sau degrup, a promovării toleranței și a respectului reci-proc, într-un cuvânt, de „patriotism luminat“, cumspunea iuliu maniu. toată or ga ni zarea Adunării arespectat legile existente privind alegerile.

Dacă privim Rezoluțiunea de la Alba Iulia (in -trodusă în acest text), putem observa că aceastarespectă drepturile omului. nu se aplica același re -gim celor care ne-au asuprit atâta vreme. Această6

rezoluțiune stabilea un echilibru și o paceadevărată. A fost citită de un ierarh al bisericii tran -silvănene, Arhiepiscopul Mitropolit Iuliu Hossu, careva fi primul Cardinal greco-catolic, având alături peEpiscopul ortodox de Caransebeș Miron Cristea, careva fi primul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.Cei doi ierarhi din Transilvania au dus împreunăaceastă Rezoluțiune, aprobată de reprezentanții tuturorținuturilor românești în Sala Unirii (așa cum se cheamăde atunci) din Alba Iulia, la București, unde a fostratificată de Regele Ferdinand I «Întregitorul de Țară».

Astăzi, într-o lume măcinată tot mai mult deegoism și de lupte partizane, se cuvine să ne aplecămși mai mult asupra lecțiilor pe care ni le-au transmisînaintașii noștri, făuritori ai unei Românii unite libereși demne. Într-un articol, care a fost publicat înlucrările Simpozionului Cultură și civilizație ro -mânească în Maramureș, volumul IV, 2013, desfășuratla Săliștea de Sus, în semn de respect față de familiileromânești, care și-au apărat peste 700 de ani denoblețe, câteva reflecții (atunci) după 95 de ani de laMarea Unire.

Ce a însemnat Marea Unire? Să ne gândim laromânii care veneau la Alba iulia cu dârzenie șicuraj, iarna, cu ce se putea, cu trenul, cu căruța –bunicul meu a fost cu tatăl meu, pe care l-a ținut înbrațe la Marea Adunare. deși li se punea la în -doială capacitatea de organizare și administrare,au avut unitatea și forța de a duce la bun sfârșitviziunea lor care depășea orice fel de orientarepo litică, marea unire şi reorganizarea ți nu tu -rilor care intrau în românia mare, obținând șire cunoașterea ei internațională.

În anul 1918, Regatul României își dubla terito-riul ajungând aproape cât Italia, al șaptelea stat camărime și populație din Europa. Sub conducerisigure și, adesea, înțelepte, și trebuie să-l amintim pePrimul-ministru Ionel I.C. Brătianu (membru deonoare al Academiei Române, care trebuie pus în celmai înalt panteon al poporului român), după 20 deani de la Marea Unire, în 1938, Regatul Românieiajungea pe poziția a șaptea în Europa și din punct devedere al nivelului de trai. Recunoașterea interna -țională se făcea în primul rând prin monarhie, co -nectată la marile puteri europene, apoi prin mari ta -lente diplomatice de talia unor personalităţi ca: IonelI.C. Brătianu, Alexandru Vaida Voievod (mai târziu),Nicolae Titulescu, Barbu Știrbei ș.a. Avem astăzi oConstituție asemănătoare celei din 1923, dar fărămonarhie, fără unitatea în jurul unui ax al sta tului,fără un parlament real bicameral, fără o viziune asu-pra a ceea ce dorim să ajungem și fără legi care sădefinească interesul național, fără încurajarea mân-

driei dobândite în 1918 că putem «prin noi înșine».Legile noastre reflectă în mică măsură interesulnațional și nu conțin (preventiv, dar și cu efect ime-diat) penalizări severe pentru cei care le-ar încălca.

Al șaptelea stat ca mărime și populație în Europa,dar pe locul 27 din punct de vedere al nivelului detrai al locuitorilor țării, mai suntem capabili de per -formanța interbelică? Ce vom fi într-o uniune a sta-telor europene? Putem rămâne o rezervă de mână delucru ieftină, slab calificată, supusă unei vânători decreiere și de resurse naturale, dezastruoasă pentrudezvoltarea țării sau putem deveni parteneri egali,purtători ai unei civilizații și culturi străvechi șicreatoare în continuare de valori spirituale și econo-mice? Am demonstrat capacitatea noastră de a crea.În 1911, Aurel Vlaicu a realizat un avion ce câștigamari premii internaționale care erau date în Austria,atenție, fără a avea un brevet de pilotare inte rna -țională, pe care l-a obținut chiar la fața locului. Ro -mânia se situa printre primele trei-patru țări în carese construiau avioane, care au fost folosite în dife ritescopuri civile și, în timpul Primului Război Mon-dial, în diferite scopuri militare.

În perioada interbelică, Compania Malaxa rea -liza avioane, locomotive și material rulant, echipa-mente optice performante la nivel european. Chiar șidupă ce România a fost plasată la Est de Cortina deFier, în anii 1955–1970, la Institutul de Fizică Ato -mică (IFA) de la Măgurele, sub conducerea unormari savanți, membri ai Academiei Române, pre-cum Horia Hulubei, Șerban Țițeica, Ion Agârbiceanu,Ion Ursu, Marius Peculea, au fost puse în funcțiuneși perfecționate primele instalații mari de cercetarenucleară. România era a opta țară în lume cu unreactor nuclear și cu un ciclotron, laboratoare de cer-cetare a particulelor elementare, de fizică nuclear, dechimie nuclear ș.a. Am făcut parte din acest Instituttimp de 50 de ani, care se vor împlini în anul 2016.Primele calculatoare electronice au apărut la IFA în1957 – eram a opta țară în lume, care construia uncalculator electronic digital în laboratorul condus dedr. ing. Victor Toma, membru al Academiei Române.Primii laseri au fost construiţi la IFA în 1962 – eramprintre primele trei-patru țări din lume, care con -struiau laseri cu gaz – în laboratorul profesoruluiAgârbiceanu, în care a fost acceptat ş autorul aces-tor rânduri (din anul 1966).

Lecția finală: putem deveni parteneri egali îneuropa, dacă în contextul dezvoltării istorice și alintegrării europene, al globalizării, avem aceeașiunitate în jurul unei viziuni, voință, conștiință,demnitate și respect pentru interesul național, cași predecesorii noștri din timpul marii uniri. 7

Ziua naţională aparţine zestrei fiecărei ţări ca unmoment de referinţă, întrucât ea însumează nu doarun eveniment major pe care-l aniversăm, ci o sumăde valori şi însuşiri definitorii unui popor şi mai alesformei sale moderne: naţiunea. Suntem datori res-pect şi cinstire acestei zile, care trebuie să fie prilejde bilanţ, dar şi de bucurie.

O dată în an, timpul se opreşte, pentru a ne îngă-dui sărbătorirea, iar aceasta trebuie să fie şi temeide armonie şi bună pace. Divergenţele trebuie ui tateşi solidaritatea şi unitatea să fie comune tuturor.Ziua naţională este marea zi de sărbătoare, fiind şizi de pomenire şi amintire a celor care au fost şicare, într-un fel sau altul, au contribuit la construc-ţia ţării.

În zilele noastre, s-au schimbat multe, şi nunumai în bine. Privirea noastră înapoi a slăbit. Tre-cutul istoric tinde a fi lăsat deoparte, uitându-se câtde însemnate pot fi învăţăturile acestuia, cu iluzia cănu ne mai este de folos şi că poate fi înlăturat ca opiesă veche, depăşită, uzată! Or, de prezentul nostrudepinde viitorul nostru şi al urmaşilor, şi întreagaviaţă a umanităţii se întemeiază pe fundamentul uneievoluţii neîncetate, a unor succesivi paşi înainte.Oamenii au trecut prin experienţe repetate, prinîncercări, unele nespus de tragice, au învăţat neînce-tat şi şi-au cucerit locul sub soare.

Trecutul omenirii este o carte deschisă de învă-ţături, în care găsim ca daruri nepreţuite experien -ţele înaintaşilor, faptele, biruinţele lor, dar şi în -frângerile, încercările triste, ce pot transmite re -guli de comportament, care să ne ajute în mersulînainte.

Pretutindeni, zilele naţionale sunt mare prilej desărbătorire anuală, când privirile se întorc înapoi şicuvintele trebuie să exprime simţămintele comuneale fiilor şi fiicelor fiecărei naţiuni. Şi, firesc, şi pe

cele de respect, preţuire şi chiar afecţiune pentrucelelalte popoare.

Bucuria trebuie să fie dominantă, căci ziua res-pectivă, în sine, reprezintă comemorarea unuimoment unic din existenţa naţiunii, moment de refe-rinţă pe care aceasta şi-a întemeiat existenţa ca oentitate, acceptată şi recunoscută de sine stătător deceilalţi.

Ziua naţională trebuie să exprime simţăminteprofunde ale fiecărui locuitor al ţării, să fie prilej deafirmare a dragostei pentru o patrie co mună cu cei-lalţi şi, totodată, o zi în care animozităţile şi duşmă-niile să fie izgonite din suflet.

În trecutul nostru modern, am schimbat în maimulte rânduri ziua naţională, ceea ce n-a fost bene-fic. Avem de învăţat din statornicia altora. Mă referla două sărbători naţionale, a căror semnificaţie aîntrecut cu mult pe cele ale altor state. Este vorbadespre zilele de 4 iulie 1776 şi 14 iulie 1789, sărbă-torile naţionale de peste două veacuri ale StatelorUnite şi ale Franţei, care, de fapt, au ajuns să fie săr-bători ale omenirii. Acestea au încununat două revo-luţii, care au pus temei lumii moderne şi de un timpîndelungat au devenit adevărate puncte de reper, nudoar pentru americani şi francezi, ci pentru mulţidintre locuitorii Terrei.

Sărbătorirea acestor zile în fiecare an capătăsemnificaţii planetare, iar naţiunile respective le cin-stesc cu respect şi afecţiune, într-o atmosferă debucurie generală. În ceea ce ne priveşte, mai trebuiesă învăţăm să sărbătorim cum se cuvine ziua noastrănaţională.

Ziua de 1 Decembrie 1918 reprezintă un maremoment al devenirii noastre. Deosebindu-ne de ve -cini de-ai noştri, sub vitregia vremurilor, noi n-amreuşit să întemeiem statul nostru unitar, timp deveacuri, deşi am fost statornici pe un teritoriu dăruitde Dumnezeu. Pe două treimi ale acestui teritoriu,

8

1 decembrie 1918 – Ziua națională a româniei*Acad. Dan Berindei

* Alocuţiune susținută la Sesiunea solemnă consacrată zilei de 1 Decembrie 1918 – Ziua Naţională a României(27 noiembrie 2015, Aula Academiei Române)

am întemeiat statele noastre, care au izbutit să-şimenţină o continuitate neîntreruptă în Ţara Româ-nească şi Moldova, dar abia la 1 Decembrie 1918,procesul de unificare statală s-a desăvârşit pe totîntinsul teritoriului dacic.

Anul 1918 a fost un an deosebit, căruia româniiîi datorează veşnică neuitare. A fost un an de înfrân-gere şi durere, când, părăsiţi de un mare aliat şi izo-laţi de ceilalţi, neîndeajuns ajutaţi în greaua noastrăluptă de rezistenţă, am fost siliţi să semnăm paceseparată, în grele condiţii; din fericire, nedeplin per-fectată, dar, în acelaşi an, avea să fie marele momentistoric de neuitare, când aveam să ne împlinimnăzuinţele prin exprimarea succesivă de către fie -care provincie frăţească din afara statului a dorinţeiunităţii depline. Ca într-un frumos basm al copilă-riei, a avut loc atunci adevărata minune a înfăptuiriistrângerii într-o singură entitate statală a întreguluispaţiu dacic îmbrăţişat de cursurile noastre de apă.Neuitatul an 1918!

Trecutul trebuie să ne înveţe, şi ceea ce s-aînfăptuit cu 97 de ani în urmă se cuvine să ne fie şi

astăzi mare clipă trezitoare a simţămintelor, pe caresă le aibă locuitorii unei ţări ca adevăraţi fii ai ei, darşi ai umanităţii.

Naţiunea noastră a plătit greu tribut de sânge şisuferinţă, biruinţa şi împlinirea au izvorât din dra-goste de patrie, din suferinţă şi jertfă. Mai multdecât atât, aici la porţile Răsăritului, am fost apără-tori ai continentului şi împreună cu polonezii, veci-nii noştri din acea vreme, am fost stavila care a opritrevărsarea în Europa a unei ideologii distrugătoareşi inumane. Am mai ştiut atunci, beneficiind de con-ducători pricepuţi şi dăruiţi naţiunii şi nu altor inte-rese, să realizăm într-un foarte scurt interval istoricnu numai redresarea şi refacerea ţării, dar şi reci -proca înţelegere şi contopire naţională a unor pro-vincii, care îşi avuseseră, până atunci, propriile căide evoluţie.

Pe drept cuvânt, s-a cuvenit ca 1 Decembrie,ziua de încheiere a minunatului proces istoric din1918, să fie aleasă nemuritoare zi naţională a Româ-niei şi a naţiunii române.

Trăiască România!

9

Românii sunt un popor, ca toate popoarele de pelumea aceasta, şi au un stat, ca toate statele, cu buneşi cu rele. Nu cred că românii şi România sunt „alt-fel” în sens rău, ci „la fel”, cu particularităţi, fireşte,fiindcă identităţi perfecte nu există decât în teorie.Istoria românilor ca popor constituit se derulează demai bine de un mileniu, ca și istoria celorlalte po -poare romanice și nu numai. Nu a fost o istorieimaculată și idilică, dar nici oribilă și plină de dezas-tre. În această lungă istorie, românii şi-au alcătuit șiinstituit o serie de simboluri naţionale, după criteriisimilare cu ale vecinilor lor, alături de care şi-au trăitviaţa în succesiunea generaţiilor. Aceste simbolurioficiale sunt drapelul, stema, imnul de stat, sărbă-toarea naţională etc. Asupra celor neoficiale, nu ză -bovesc.

Unele astfel de simboluri au fost și sunt stator-nice, altele schimbătoare. De exemplu, spre deose-bire de mai toate popoarele europene, România aavut şase imnuri într-un interval de circa 150 de ani,de când există, de fapt (iniţial, doar ca nucleu), sta-tul naţional modern: Marş triumfal și primirea stea -gu lui și a Măriei Sale Prinţul Domnitor (1862 –1884),Trăiască Regele (1884–1948), Zdrobite cătuşe(1948–1953), Te slăvim, Românie! (1953–1977), Treiculori (1977–1989) și Deşteaptă-te, române!(1989–prezent).

Poate că, dacă ţara aceasta avea o existenţă mul-tiseculară sau milenară în graniţele sale actuale,precum Franţa, de exemplu, românii nu şi-ar fischimbat imnul de mai multe ori. Se aud deja voci,prea grăbite, care pretind că imnul actual nu maieste potrivit cu vremea, ba deoarece nu are ritm demarş, ba fiindcă este prea lent și trist, ba pentru căversurile poeziei Un răsunet de Andrei Mureşanu(Mureşianu) exprimă sentimente de la 1848–1849.Se aud toate acestea, deşi se ştie bine că melodiapoate fi armonizată și ritmată după exigenţe, sau căversurile și cântecul i-au însufleţit pe românimereu, inclusiv în timpurile recente, din decembrie1989, până în noiembrie 2015.

Pentru comparaţie, să ne gândim că La Marseil-laise – compusă de Claude Joseph Rouget de Lisleîn 1792 – este imn naţional al Franţei (cu anumiteîntreruperi, e drept) din 1795 și că francezii frea-mătă la sunetul și versurile ei, fără gânduri deschimbare. Nici Franţa nu mai trăieşte în mileniul altreilea „tirania” ameninţării austriece de la 1792,dar a rămas sensibilă la toate „tiraniile” care auurmat și pe care le-a combătut. La fel, „deşteptarea”românilor nu se referă doar la libertatea cucerită la1848–1849, ci la toate libertăţile ameninţate mereu,dar unii dintre aceşti români cârtesc, din moment cetot s-a dat liber la cârteală. Schimbarea deasă aimnului naţional a creat pentru România situaţiipenibile, la olimpiade sau cu ocazia altor eveni-mente solemne, când s-a cântat alt imn decât cel învigoare.

Cu Ziua Naţională nu a fost chiar la fel, dar nusuntem nici departe. Doar data de 10 mai a fost cevamai statornică, altminteri, sub comunism, ne-ambâlbâit destul, celebrând „muncitoreşte”, în chipinternaţional și naţional, ba 7 noiembrie, ba 1 mai,ba 23 august, separat, câte două ori chiar pe toatetrei, cu accente diferite.

În 17–25 decembrie 1989 și chiar mai târziu,până prin martie–aprilie 1990, când unii dintre noi –mai ales în Transilvania – am simţit că era în pericolînsuşi edificiul naţional, clădit cu mari sacrificiiîntre 1859 și 1918, s-a dezvoltat organic în sufleteleromânilor ideea fixării sărbătorii naţionale la 1Decembrie. Lucrul acesta s-a și statuat apoi prinConstituţia României. După o vreme, unii români –„tineri și neliniştiţi” mereu, chiar și la anii senectu-ţii – au propus inovaţii și în acest domeniu, invocândfel de fel de motive și pretexte, unele de-a dreptulridicole.

Să comentăm câteva dintre ele. La 1 Decembrie1918 – s-a spus – s-ar fi unit doar o singură provin-cie, adică Transilvania, pe când România era veche,mare și independentă de mai înainte. Trebuie obser-vat că teritoriile unite la 1 Decembrie reprezintă10

marea unire și Sărbătoarea naționalăAcad. Ioan-Aurel Pop

circa 40% din suprafaţa și din populaţia Românieiactuale și nu un cuantum infim, cum s-a insinuat.Apoi, se spune și scrie des că mai importantă decâtunirea de la 1 decembrie ar fi independenţa de la1877. Numai că independenţa proclamată și oficia-lizată la 9–10 mai 1877 se referea doar la 130 000 dekm pătraţi, adică la cu ceva mai mult de o treime dinsuprafaţa României Mari. Fireşte, independenţa Ro -mâniei de la 1877 a fost foarte importantă și pentruromânii din Dobrogea, Transilvania, Banat, Crişana,Sătmar, Maramureş, Bucovina și Basarabia (doars-au jertfit şi ei pentru această independenţă a ţării-mamă!), dar nu i-a atins direct și imediat atunci,fiindcă erau cuprinşi în alte state. În al treilea rând,s-a spus că data de 1 decembrie ar privi, totuşi, preapuţini români, în raport cu masa populaţiei și cu teri-toriile alăturate Regatului României în 1918. Strictosensu poate să fie adevărat acest lucru, numai căZiua Naţională de la 1 Decembrie nu celebreazădoar unirea Transilvaniei, ci marchează tot ceea ces-a întâmplat atunci, adică este un simbol al întregu-lui an de cumpănă 1918. În acel an, s-au unit cuŢara, prin decizii luate de adunări reprezentative șirecunoscute, trei mari provincii istorice, și anume:Basarabia, Bucovina și Transilvania.

La 1 Decembrie, s-a desăvârşit un proces larg, înurma căruia România a ajuns de la 137 000 de kmpătraţi și de la circa 7,2 milioane (în 1914) la 295 000de km pătraţi şi la 15 milioane de locuitori (în1918–1920). Cu alte cuvinte, pornind numai de larealităţi, s-ar putea spune foarte bine că, în 1918, nuprovinciile s-au unit cu România, ci invers, căRomânia s-a unit cu provinciile sale istorice. Astfel,în Ziua Naţională ne amintim de întreagă acea „orăastrală” de la finele Primului Război Mondial, princare românii şi-au luat soarta în mâini și au decis sătrăiască în România. În fine, am văzut scris și căziua de 1 Decembrie nu este potrivită ca sărbătoare,fiindcă în acel moment din an este iarnă și frig, iarromânii vor să meargă la iarbă verde când suntveseli! Este rizibil! Şi Crăciunul pică iarna, cândeste frig. De ce să nu-l mutăm, după o astfel de lo -gică, mai spre vară? Pe de altă parte, zilele de 24ianuarie, de 9–10 mai sau de 31 august (Ziua LimbiiRomâne) pot să fie sărbătorite foarte bine, la fel cadata de 1 Decembrie. Sunt ţări în jurul nostru care aucâte trei zile naţionale și nu se supără nimeni.

Adiacent la cele spuse mai sus, se insinueazăcâteodată că Ziua Naţională actuală a României i-arjigni pe conlocuitorii maghiari, care – după ce că nuau fost consultaţi la 1918 – se simt frustraţi și jigniţi

de sărbătoarea noastră, fiindcă Transilvania a fostruptă din Ungaria de-atunci. Tehnic, aşa este: pecând România aproape şi-a triplat teritoriul la1918, Transilvania (adică jumătatea de răsărit,declarată „ungară”, a imperiului bicefal; să ne rea-mintim că Ungaria nu exista ca ţară independentăînainte de 1920) a pierdut două treimi din teritoriulsău. Lăsăm la o parte faptul că acea Ungarie suigeneris a pierdut în 1918–1920 Croaţia, Slovacia,Transilvania, Voivodina etc., adică teritorii fărămajoritate ungară, pe când România a obţinutnumai provincii istorice cu majoritate (absolută saurelativă) românească. Dar, după cum există omăsură în lucruri, nici marea sărbătoare naţională amaghiarilor de pretutindeni, de la 15 martie, nueste un prilej de bucurie istorică pentru români,fiindcă atunci (în 1848), la Bratis lava, dieta revo-luţionară a decis (fără consultarea românilor șiîmpotriva voinţei lor) anexarea Transilvaniei laUngaria. Cu alte cuvinte, ambele zile de sărbă toareau efect bumerang pentru fiecare dintre cele douăpopoare, dacă este să luăm în calcul numai semni-ficaţiile istorice. Aşa se întâmplă, cam peste totîntre vecini.

Cele decise de maghiari la 15 martie 1848 nus-au putut înfăptui la scara istoriei (fiindcă unguriiși secuii erau atunci cam 24% din populaţia Tran-silvaniei), pe când cele decise de români la 1Decembrie 1918 s-au transpus în practică (deoa -rece românii erau două treimi din populaţia pro-vinciei). Iar hotărârea românilor a fost confirmată(recunoscută) în mai multe rânduri prin tratateinternaţionale. Unde este nedreptatea? Fireşte, nueste vorba nici despre dreptate absolută, dar peaceasta nu o mai caută astăzi nici filosofii.

Mai recent, s-a „descoperit” încă un pseudo-motiv îndreptat împotriva zilei sărbătorii naţionale:românii ardeleni nu ar fi dorit unirea cu Ţara,înapoiată şi balcanică, ei fiind fascinaţi de civiliza-ţia superioară ungară sau austro-ungară, astfel căunirea ar fi fost făcută de un grup de intelectualinaţionalişti, fără viziune europeană. Toate datelede care dispunem în prezent arată că majoritatearomânilor au dorit unirea Transilvaniei cu Româniaşi că au exprimat ferm acest lucru, la nivelul exi-genţelor democratice de atunci. Mai mult, comuni-tatea internaţională a apreciat actul de voinţă naţio-nală a românilor, formulat în anul 1918, şi a recu-noscut realităţile decise de români. Atunci când afost posibil, mai ales în Bucovina, dar și înBasarabia și Transilvania, minorităţile au fost 11

întrebate, iar unii membri ai lor au și susţinut apar-tenenţa la România.

Insinuarea că numai un grup de intelectuali aimpus unirea este ridicolă. Mai întâi, este o jignire laadresa masei intelectualilor români, care au militatsincer pentru actul unirii. În al doilea rând, nu estenimic neobişnuit ca poporul să fie condus de elite şisă le urmeze.

Românii ardeleni au fost condamnaţi de asupri-torii lor să nu aibă în fruntea lor lideri politici și eco-nomici puternici, ci, până târziu, doar preoţi și das-căli, adică intelectuali ieşiţi din sânul lor și apropiaţide ei. Dar, ei – românii ardeleni – nu au rămas nicioclipă fără elite și aceasta le-a fost salvarea.

Decenii la rând, înainte de unire, preoţii și das-călii nu-şi încheiau slujbele, respectiv lecţiile, fărăsă spună adunărilor în care vorbeau că „soareleromânilor la Bucureşti răsare”. Este de ajuns să fieurmărite documentele existente, rapoartele autorită-ţilor, procesele verbale ale ASTREI, protocoalelepartidelor politice, asociaţiilor profesionale, şcoli-lor etc., pentru a dovedi cum s-a pregătit unirea dejos în sus și din cele mai sofisticate și savante cercuriacademice, până la nivelul satelor. Este clar că inte-lectualii au stimulat unirea, că i-au conştientizatintens pe oameni în spiritul unirii, că i-au convins debinele care avea să vină, dar cine poate să condamneacest lucru şi de ce? Toţi intelectualii militanţi, deoriunde și de oricând, au fost ghizii popoarelor lor.Lozinca elitei ardelene de atunci a fost: „Ţineţi cupoporul, ca să nu rătăciţi!” Prin urmare, conducăto-rii, desprinşi din popor, se orientau după aspiraţiilepoporului, le justificau și le susţineau, iar poporul îşiurma conducătorii. Nici căile alese de popor (gru-puri mari de oameni) nu erau infailibile, dar eliteleși plebea, cel puţin din 1848 până la 1918, au mersconcordant.

Eseuri istorice se pot scrie multe, opinii despretrecut poate exprima oricine, dar scrisul istoric tre-buie lăsat istoricilor de meserie, cercetătorilor, celorobişnuiţi și pregătiţi să opereze cu sursele istorice.

Conform specialiştilor, în epoca despre carescriem, Unirea din 1918 a fost un act de voinţă naţio-nală românească, formulat de majoritatea populaţieiși recunoscut prin tratate internaţionale cu valoarede lege. Să nu se uite că voinţa majorităţii deveniseatunci, începând cu ianuarie 1918, pentru prima oarăîn istorie, un principiu de drept internaţional.

Unul dintre cele 14 puncte formulate de preşe-dintele Woodrow Wilson și aprobate de CongresulSUA, în vederea destinderii și democratizării atmos-

ferei internaţionale, a impunerii și conservării păciiîn lume, prevedea dreptul popoarelor la autodeter-minare, adică dreptul majorităţii de a decide soartaunei provincii istorice viabile și unanim recunos -cute. Aprobarea ca principii de drept internaţional acelor 14 puncte wilsoniene a dat un imens impulsmişcării de emancipare naţională a popoarelor, aju-tându-i pe polonezi, pe români, pe cehi, pe slovaci,pe sloveni, pe croaţi, pe sârbi, pe baltici etc. să-şiformeze state naţionale/federale, să-şi refacă statelevechi ori să le întregească pe cele existente. Cu altecuvinte, decizia românilor, exprimând voinţa majo-rităţii locuitorilor din provinciile istorice Basarabia,Bucovina și Transilvania, era în deplină concor danţăcu principiile recunoscute și aplicate de către marileputeri, în frunte cu SUA.

La Conferinţa de Pace de la Paris, puterile aliateși asociate nu au făcut decât să constate – în urmaunor laborioase și dificile discuţii, fireşte – că deci-ziile românilor au fost corecte și să le ratifice. Res-tul sunt chestiuni interesante, dar adiacente, excepţiiși nu generalităţi, nostalgii și nu realităţi.

Cazurile de neaderenţă a unor români la ideeaMarii Uniri se cuvin studiate, relevate, dar nu aug-mentate, deviate, scoase din context spre falsificareavoinţei generale. Eseurile despre trecut au rostul lor,ca și publicistica istorică, în general. Se face astăzicopios meta-istorie, istorie contrafactuală, istoria

12

iluziilor oamenilor, istoria ideilor neviabile și a per-sonalităţilor care luptau contra curentelor dominante,se evocă felurite ciudăţenii și rarităţi, ajung să fieprivite drept mituri clişeele şi stereotipurile, să fievalorizate personaje considerate îndeobşte negativeetc. Toate acestea au loc sub soare, sunt adeseareceptate mai bine de public decât temele clasice deistorie, fiindcă gustul este şi el esenţial în revigora-rea trecutului. Dar, aceste abordări nu trebuie con-fundate cu cercetarea trecutului, dacă ele nu repre-zintă aşa ceva, pe de o parte, iar concluziile unorîntâmplări sau fapte marginale nu trebuie impusedrept dominante, pe de altă parte.

„Noile puncte de vedere” evocate mai sus nu suntfabricate acum – când se apropie sărbătoarea cente-narului Marii Uniri –, dar nici nu se reciclează acumdin pură întâmplare. Acestea au o lungă istorie înurmă. Pe de o parte, ele provin din arsenalul naţiona-liştilor revizionişti (mai ales ungari), care au cultivatmereu, în secolul care a trecut de la 1918, ideea„nedreptăţii istorice” făcute Ungariei de către marileputeri, care ar fi dat cadou României „înapoiate și bal-canice” înfloritoarea provincie numită Transilvania,„iluminată” timp de un mileniu de „civilizatorii Bazi-nului Carpatic”, adică de unguri.

Limbajul detractorilor unirii nu este acum tocmaiacesta – între timp formulele de exprimare s-au cize-lat, s-au europenizat – , dar el se poate descifra uşorprintre rânduri. Odată cu această uşoară tâlcuire, sevede limpede și sorgintea lui revizionistă, nepriete-noasă la adresa poporului român. Pe de altă parte,după crearea de către Moscova leninistă a unei secţiia partidului său comunist internaţional (a Internaţio-nalei a III-a) la Bucureşti, în 1921, periodic, mai alescu ocazia meteoricelor congrese ale acestei forma-ţiuni politice de extremă stângă, se dădea cuvânt deordine comuniştilor români să lupte pentru destrăma-rea României, denumită „stat imperialist, multinaţio-nal, format din petice”. Pentru o asemenea politicăscelerată, Partidul Comunist din România a fost scos,în 1924, pe bună dreptate, în afara legii de către par-lamentul Regatului României.

Cam aceleaşi idei antiromâneşti s-au exprimat şiîn primul deceniu efectiv comunist (1948–1958) –„obsedantul deceniu” din literatură – când tezele luiRoller slujeau „internaţionalismul proletar” și „dicta-tura clasei muncitoare”, cu ajutorul trupelor și tancu-rilor sovietice de ocupaţie. Cu alte cuvinte, până nutocmai demult, hulirea Marii Uniri se făcea în modorganizat și disciplinat, de către URSS și de cătrecoloana sa a cincea, Partidul Comunist din România.

Punctele comune ale celor două tipuri de asalturi suntuşor de sesizat: unirea s-a făcut pe nedrept, de cătreun grup de intelectuali (naţionalişti/burghezi), darmai ales de către marile puteri (învingătoare occiden-tale/imperialiste). Readucerea în atenţie a acestor cli-şee ale propagandei de odinioară se explică prin apro-pierea centenarului Unirii, după cum spuneam.Numai că apropierea acestui centenar se produce:

1) În condiţiile unei periculoase recrudescenţe anaţionalismului în Ungaria acestor ani, recrudescenţăcondamnată chiar și de organismele europene dincare Ungaria face parte.

2) În toiul unui acut conflict teritorial întreUcraina și Federaţia Rusă (moştenitoarea URSS), pefondul căruia Pactul Ribbentrop-Molotov este valori-zat pozitiv de către unii și din cauza căruia securitateagraniţelor din regiune este ameninţată. Lăsăm la oparte apropierea ciudată dintre Ungaria și Rusia, pecare inamicii Unirii din 1918 o socotesc pur și simpluîntâmplătoare.

În aceste condiţii, cum să admitem și să justifi-căm punerea sub semnul întrebării a înfăptuirilornaţiunii române din anul 1918? Nu credem în com-ploturi oculte, interne sau internaţionale, dar niciatât de naivi nu putem fi, încât să acceptăm, pasivi,toate aceste asalturi împotriva intereselor României.Chiar dacă toate provinciile unite cu Ţara la 1918 arfi fost simple cadouri date României de marileputeri sau rod al propagandei făcute de elite exal -tate – aşa cum s-a întâmplat în alte cazuri și împre-jurări – , tot nu s-ar cuveni să fim cinici și să hulim,de dragul spectacolului sau cu scopul unor avantaje.Oare să nu fim capabili – noi, românii – să punem înpagină o adevărată simfonie, un imn închinatbucuriei de fi și de a trăi împreună? Oare să fim atâtde uşor de prostit încât să credem că un mileniu desingurătate (în care am trăit cumva, aşa cum amputut) este de preferat unui secol de unitate (neîm-plinită nici aceasta)?

Desăvârşiţi ca popor prin secolul al IX-lea(poate prin preajma anilor 800–900), am trăit răzleţipână pe la 1800, când am început să ne adunăm,convinşi greu că în lume „unirea face puterea”. Dealtminteri, toţi oamenii trăiesc în comunităţi de dife-rite feluri.

Ne-am unit, în împrejurările cunoscute, înperioada 1859–1918 și nu a trecut de-atunci nici osută de ani. Oare putem compara experienţa a o miede ani cu vieţuirea (poate dezamăgitoare) din o sutăde ani? De ce să fim aşa grăbiţi și să riscăm o jude-cată greşită? Ne-am unit, fiindcă nu ne-a fost bine și 13

nu ne-a plăcut să fim separaţi și atacaţi din toate păr-ţile. Aşa au gândit generaţii de români care ne-auprecedat și care au murit pentru unire. Iar unii dintreaceia care au sprijinit unirea nici nu au fost românica sorginte, dar au fost convinşi de binele unirii. Dece să nu scriem şi istoria acelor români noi, plini deentuziasm pentru limba română şi pentru istoriaromânească? Fireşte, fără să cădem în extrema de apretinde că doar ei au făcut unirea.

Se cuvine, de aceea, să facem distincţie clarăîntre opiniile istorice rostite de amatori și rezulta telecercetărilor întreprinse de specialişti şi chiar întreeseurile scrise de unii istorici fără stagii în arhive, pede o parte, și studiile cunoscătorilor, ale profesioniş-tilor autentici, pe de altă parte. Cu toţii ne putempronunţa despre Marea Unire, fiindcă ne-am cuceritlibertatea de exprimare, dar avem datoria să deose-bim adevărul izvoarelor de părerea neautorizată,născută din curiozitate, teribilism, pasiuni (patimi)şi/sau interese. De asemenea, înainte de sentinţe uni-laterale, avem obligaţia să comparăm. Numai aşavom putea spune dacă suntem sau nu unici sub soareși dacă ceea ce s-a petrecut la noi în 1918 se poatesau nu încadra într-o serie de fapte, trăite de maimulte popoare. Vom distinge, astfel, mult mai bineîntre acele studii de nişă menite să lămurească mai

bine trecutul şi acelea scrise ca să ne deruteze și săne abată de la adevăr.

În privinţa temei noastre, vom putea ajunge ast-fel la o concluzie simplă, bazată pe surse: au fost şiromâni care nu au dorit România de la finele anului1918, așa cum au fost şi state care nu au recunoscutactele Unirii, dar majoritatea românilor și majorita-tea marilor puteri au făcut-o. Înainte de a receptaexcepţiile – demne și ele de a fi cunoscute și stu diate –trebuie să ne convingem de acest adevăr simplu și,mai ales, nu trebuie să ne lăsăm ademeniţi de pseu-do-concluzii generale.

Unirea de la 1918 este cel mai înalt act devoinţă naţională înfăptuit vreodată de români.Acesta ne-a pus la adăpost identitatea, ne-a organi-zat viaţa naţională și ne-a conferit raţiuni pentruexistenţa noastră în viitor. Bine și drept este – așacum fac toate popoarele civilizate – să dăm sărbăto-rii naţionale solemnitate și frumuseţe, evidenţiindpentru toţi românii, dar mai ales pentru copii șitineri, marea sa însemnătate, grandoarea sa unică șiirepetabilă, secvenţa de eternitate sublimă pe care oconţine și care ne dă tăria vieţuirii și convieţuirii.

Iată de ce, 1 Decembrie – ziua Marii Uniri –este, de fapt şi de drept, Sărbătoarea Naţională aromânilor şi a României.

14 1 Decembrie 1918 – Alba Iulia

Începând cu secolul al XIX-lea, românii, ca dealtfel toate popoarele Europei Centrale și de Sud-Est, au trăit sub semnul apartenenței la comunitateanațională. Începând cu secolul al XIX-lea, oameniinu au mai fost invitați să fie loiali unei persoane,unui domnitor, rege, ei au devenit fideli tradițiilor,spiritualității și valorilor naționale. De atunci, cumspunea marele filosof german Fichte, oamenii augăsit o mare parte din sensul și valoarea vieții lor îna fi parte a națiunii în care s-au născut.

La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutulsecolului al XIX-lea s-au născut națiunile moderne,având ca fundamente teoretice opera filosofuluigerman Herder. El a fost acela care a indicat prin treprimii elementele identitare ale unei națiuni. Isto -rici, arheologi, etnografi, publiciști, scriitori și poețis-au inspirit din teoriile herderiene privind na -țiunea, căutând să-și definească elementele iden-titare ale propriului popor. Astfel, s-a ajuns laconcluzia că fiecare națiune își are propriii eroi, areo istorie, prezentul aflându-se într-o strânsălegătură cu trecutul, fiecare națiune are o limbă,monumente cultu rale, folclor, locuri memorabile,un peisaj tipic. S-au creat însemne oficiale, imn,drapel, și s-a definit chiar o psihologie specificăfiecărei națiuni în parte. Națiunea română nu a făcutnici ea excepție.

Pentru români, reperul a fost originea romană apoporului și latinitatea limbii române. Mircea Eli-ade, marele istoric al religiilor, afirma în acest senscă: „În zorile lumii moderne, «originea» se bucurade un prestigiu aproape magic. A avea o «origine»bine stabilită însemna, de fapt, a te prevala de oviziune nobilă. «Suntem urmașii Romei» repetau cumândrie intelectualii români din veacul al XIX-lea.Conștiința descendenței latine era însoțită la ei deun fel de participare mistică la măreția Romei.“

Prezentă în cultura română încă din epocaumanistă, prin opera cronicarilor Grigore Ureche,Miron Costin, apoi la Dimitrie Cantemir, ideea ori -ginii romane a devenit activă, începând cu secolul alXVIII-lea.

Printre argumentele folosite de episcopulInochentie Micu Klein în memoriile sale cătreCurtea de la Viena, în care cerea drepturi egalepentru români, era și acela al originii romane și alcontinuității românilor în vechea Dacie: „Româniiviețuiesc aici neîntrerupt de pe timpul împăratuluiTraian.“

Originea romană a poporului român va revenica argument în revendicările elitei românești for-mulate în Supplex Libellus Valachorum, înaintatVienei la 1791: „Națiunea română este azi cea maiveche dintre toate națiunile Transilvaniei. Ea setrage din coloniștii lui Traian, care de atunci aicitrăiesc fără întrerupere“1.

Originea romană a poporului român vareprezenta tema centrală a operei învățaților ȘcoliiArdelene, care au susținut originea pur romană aromânilor, promovând o adevărată mișcare delatinizare a limbii, pentru o integrare rapidă a cul-turii române în cultura europeană. Ideea latinitățiipoporului și a limbii române va reprezenta opermanență și un reper, un marcator de identitatepe întreg secolul al XIX-lea.

Ideea națională la românii din Transilvania,fundamentată pe ideea latinității ca principal ele-ment identitar, va cunoaște mai multe etape. Înprima parte a secolului al XIX-lea, în perioada pre-romantismului, promotorii ideii naționale eraupreocupați de aspectele de natură culturală șilingvistică a identității naționale, cu accent pedescoperirea și reconstituirea istoriei naționale, pe

15

nașterea și triumful principiului de naționalitate*Cornel Sigmirean**

* Alocuţiune susținută la Sesiunea solemnă consacrată zilei de 1 Decembrie 1918 – Ziua Naţională a României(27 noiembrie 2015, Aula Academiei Române)**Prof. univ. dr., director, Institutul de Cercetări Socio-Umane `„Gh. Şincai“, Târgu Mureş

construcția limbii naționale, cu un interes apartepentru folclor, expresia sufletului național.

A doua perioadă s-a derulat la mijlocul secoluluial XIX-lea, vizibilă la 1848, când elitele românești,formate, în primul rând, din intelectuali de originenobiliară, dar cei mai mulți proveniţi din rândulelitei satelor, preoți și țărani, au generat primulproiect național. Revoluția a fost un eșec, dar oîntreagă conștiință națională s-a construit de atunci,pornind de la memoria colectivă a războiului.

Evenimentele, cu marile nenorociri și greleîncercări, au dus la nașterea unei puterniceconștiințe a solidarității naționale. Atunci, oameniiau avut sentimentul că trăiesc un timp al dreptății, almarilor schimbări, atunci s-au născut miturilefondatoare la români: „urmașii Romei”, „nobilanațiune”, „urmașii eroilor” ș.a. Atunci, Bărnuțiu arostit cuvinte cu valoare de testament pentru români:„Fără libertate nu e onoare pe Pământ și viațanațiunii fără onoare e mai amară decât moartea”.

A urmat o nouă etapă, în a doua jumătate a se -colului al XIX-lea, faza prag matică a construcțieinațiunii.

Parte a unei societăți create sub semnul etosuluiinstruirii, românii au identificat în cultură și școalășansa afirmării ca națiune. Zeci de memorii,adresate de elita românească Vienei și după 1867Budapestei au avut ca prioritate învățământul înlimba națională.

Revendicarea românilor pentru un învățământsuperior în limba română susținut de către statulaustro-ungar a rămas un deziderat neîmplinit. Dar

proiectul național va fi, în parte, compensat princrearea ASTREI în 1861, societate fondată pe mo -delul asociaționismului european, inițiatoareanumeroaselor proiecte modernizatoare, creatoareanațiunii la nivelul popular. Adevărat minister al cul-turii românilor din Transilvania, ASTRA a oferitmodelul pentru crearea numeroaselor fundații deburse pe seama elevilor și studenților, cum au fostFundațiile „Simion Romanțai”, „Sterca Șuluțiu”,fundațiile Bisericii Ortodoxe de la Sibiu, Ca ran -sebeș și Arad, fondurilor grănicerești de la Năsăud.

Dintre toate inițiativele românești din epocamodernă pentru crearea surselor financiare necesarepromovării unei elite intelectuale, se detașeazăfundația creată de avocatul Emanuil Gojdu, poateunul dintre cei mai mari mecenați români.

La banchetul oferit de studenții români din Pesta,la aniversarea vârstei de 60 de ani, Emanuil Gojdudeclara: „Ca fiu credincios al bisericii mele laudDumnezeirea că m-a creat român; iubirea ce amcătră națiunea mea neîncetat mă îmboldește a stăruiîn faptă, ca încă și după moarte să erump de sub gli-ile mormântului, spre a putea fi pururea în sânulnațiunei mele”. Prin Fundația Gojdu, au beneficiat deburse peste 1350 de viitori intelectuali români.

Prin elita intelectuală creată în universitățile eu -ropene, românii din Transilvania au promovat unprogram politico-național sincron cu doctrinelemoderne despre națiune.

În opoziție cu Legea naționalităților, pro -mulgată de parlamentul ungar în 1868, elitelepolitice românești adepte ale ideii germane de16

Imagine de pe Columna lui Traian

17

națiune, Kulturnation, considerau că națiunea este orealitate care transcende temporalitatea, fiind rezul-tatul unei evoluții istorice, având la bază strămoșicomuni.

Elitele politice maghiare și istoricii ungurimergeau pe modelul asimilaționist francez, însensul unei națiuni politice, prin asimilarea slavilorși românilor în națiunea politică maghiară,concepție contestată de elitele politice și in -telectuale ro mânești, precum Alexandru Mocioni,Aurel C. Popovici, Iosif Pop, Vasile Goldiș, AurelLazăr ș.a.

Pe acest fond al dezbaterilor și al radicalizăriidisensiunilor naționale, care au făcut imposibilăreformarea Imperiului austro-ungar, a intervenitPrimul Război Mondial, la sfârșitul căruia operahabsburgilor, construită în peste patru sute de ani,s-a prăbușit. Războiul a scos la lumină toate stărileconflictuale latente.

Visul statelor-națiune independente, nereali -zabil în umbra marilor imperii, a devenit bruscposibil. Fundamentele juridice ale actelor politicedin 1918 au fost principiul naționalităților șicorolarul său juridic, dreptul popoarelor la autode-terminare, îmbrățișat de toate națiunile oprimate.Prin presă, foi, manifeste, românii din Transilvaniaau cunoscut și și-au manifestat întreaga adeziune laprincipiile autodeterminării propuse de președinteleWilson: „Popoarelor Austro-Ungariei, cărora ledorim un loc ocrotit și garantat printre națiuni, vatrebui să li se dea cel mai larg sprijin de dezvoltareautonomă.“

La 12 iulie 1918, Vasile Stoica, vicepreședinteleComitetului Național al Românilor din Transilvaniași Bucovina, fondat la 30 aprilie 1918, a înaintatșefului Departamentului de Stat al SUA, RobertLansing, două scrisori cu programul de acțiune altuturor românilor: „Noi, românii, dorim ca poporulnostru, așezat, prin voia Domnului, între Nistru,Tisa și Dunăre, în fortăreața de munte a Carpaților,să fie o singură națiune, o țară unită, sub o singurăadministrație, să apere cultura latină la gurileDunării și la porțile Orientului.“

Declarația oficială prin care națiunea română dinTransilvania a aderat la dreptul de autodeterminare afost Declarația de la Oradea a Partidului Național,prezentată de Alexandru Vaida-Voevod în Parlamen-tul maghiar, la 18 octombrie 1918: „Națiunearomână din Ungaria și Ardeal dorește să facă uz deacest drept și reclamă în consecință și pentru eadreptul, ca liberă de orice înrâurire străină, să

hotărască singură așezarea ei printre națiunilelibere.“

Nu peste mult timp, structurile organizatorice șiliderii politici din Transilvania, Ungaria, dar și dinBucovina au intrat în acțiune pentru realizareaobiectivelor naționale prioritare: secesiunea de Aus-tro-Ungaria și unirea cu România.

În replică la declarația Partidului NaționalRomân, primul ministru al Ungariei, Miháy Ká -rolly, propunea pe seama naționalităților un procesgeneral de democratizare. De asemenea, s-a publicatproiectul lui Jászi Oszkár, care propunea federa -lizarea imperiului, sub denumirea de Statele UniteDunărene, cu cinci unități administrative: Austria,Ungaria, Polonia, Boemia și Iliria (slavii de Sud); unstat tampon între Germania și Rusia.

Toate proiectele îi omiteau pe români. Chiardacă în acele zile se vorbea despre o „Elveție a Estu-lui”, nu se avea în vedere dezmembrarea Ungarieiistorice. Totuși, având ca platformă de reorganizarea Austro-Ungariei, proiectul formulat de JásziOszkár, Viitorul monarhiei – căderea dualismului șiStatele Unite Dunărene, publicat la Budapesta înoctombrie 1918, Consiliul Național Maghiar aînceput tratativele cu reprezentanții românilor,slovacilor și slavilor de Sud. Proiectul, având învedere că războiul a născut o ură atât de mare întreRomânia și maghiarimea din Ardeal, propunea casoluție pentru depășirea acestei situații aderareaRomâniei la federația preconizată de el, pentru cul-tivarea aspirațiilor culturale ale românilor dinUngaria și din Regatul României.

În acele zile, ideea fixă a oamenilor politicimaghiari a fost păstrarea statului maghiar. Pentruaceasta, mergeau până la a-i propune lui Iuliu Maniusă primească un portofoliu ministerial. Maniu arefuzat.

La 30 octombrie 1918, la Budapesta, a luat ființăConsiliul Național Român, unicul organ politic alromânilor din Transilvania și Ungaria, format dinșase reprezentanți ai PNR și șase ai PSD. So -lidaritatea națională domina întreaga națiune,trecându-se peste deosebirile confesionale, orto -docși și greco-catolici, și peste cele sociale.

La 31 octombrie, Consiliul Național Romântransmite Guvernului Károlly o notă ultimativă,prin care solicită predarea întregii puteri deguvernare asupra teritoriilor locuite de românii din

18

Ungaria și Transilvania, menționându-se 23 dejudețe și regiunile locuite de români.

De teama unei răscoale românești, guvernulmaghiar propune românilor începerea tratativelorasupra statutului Transilvaniei. Convorbirile s-aupurtat la Arad, în zilele de 13–14 noiembrie, și s-audesfășurat după toate regulile diplomatice întreparteneri egali.

Delegația maghiară acceptă existența unuiguvern al Transilvaniei, provizoriu, dar care sărămână în legătură cu cel de la Budapesta. Sepropunea o împărțire administrativă a Transilvanieiîn districte sau chiar unități mai mici, care săformeze blocuri naționale cât mai compacte șiomogene, după modelul cantoanelor elvețiene. Adoua zi, la Arad a sosit și Iuliu Maniu. Delegațiaromână și-a formulat revendicarea:

„Națiunea română pretinde cu toată justețea,independența deplină de stat și nu admite ca acestdrept să fie afectat prin rezolvări provizorii.“

Șefului delegației maghiare i se solicită săanunțe, în acest sens, Guvernul de la Budapesta. Înaceastă fază a negocierilor, Jászi Oszkár pune petapet un nou proiect în 11 puncte. Printre altele, seprevedea investirea Consiliului Național Român cuguvernarea orașelor și a tuturor județelor underomânii sunt majoritari, reprezentarea în guvernulungar, inclusiv în compartimentele ce privesc afa -cerile externe, economice, financiare, alimentare șide circulație.

Reprezentanții Consiliul Național Românresping și această propunere. Jászi Oszkár îlîntreabă pe Iuliu Maniu: „În definitiv, ce dorescromânii?“ Maniu a pronunțat celebra sentință: „Tel-jes elszakadást – totală despărțire.“

Câteva zile mai târziu, la 18 noiembrie 1918,printr-un manifest intitulat Către popoarele lumii,redactat de Vasile Goldiș, se făcea cunoscut refuzulguvernului maghiar de a ține seama de revendicărilejuste ale poporului român. Manifestul dădea expre-sie faptului că libertatea națiunii era rezultatulrăzboiului purtat „pentru drepturile civilizațieiumane împotriva principiului barbar al opresiuniinaționale și de clasă.“ Era o recunoaștere a faptului

că principiul de naționalitate a constituit motivulintrării în război pentru unele națiuni, inclusiv pen-tru România.

Între timp, guvernul maghiar semneazăarmistițiul de la Belgrad, prin care se fixează linia dedemarcație arbitrară între Ungaria și Transilvania,care lasă sub autoritatea Budapestei orașele SatuMare, Oradea, Beiuș, Arad și regiuni istorice caBanatul (încredințat Serbiei) și Crișana, Ma ra mureș.

Faptul îi pune în gardă pe români, care convoacăAdunarea de la Alba Iulia, pentru 1 Decembrie, în -tr-o zi de duminică, pentru a putea participa cât maimulți români.

Oficial, la adunare au participat 600 de deputați,aleși pe bază de vot universal, și 628 de repre -zentanți ai organizațiilor și societăților cultu rale,care s-au reunit în Cazinoul din Alba Iulia. Peste100 000 de oameni așteptau hotărârile.

Cu toate ezitările privind condițiile unirii, înfinal s-a votat unirea totală, necondiționată, în fațamulțimii citindu-se Rezoluția de Unire, primită cuun entuziasm rar întâlnit. Lucian Blaga, reme -morând măreția zilei de 1 Decembrie 1918, avea săspună: „…în ziua aceea am cunoscut ce înseamnăentuziasmul național, sincer și spontan, irezistibil,organic, masiv…”

Unirea a fost momentul apoteotic al românilor.A fost înfăptuită pe câmpurile de luptă ale PrimuluiRăzboi Mondial, în suferințele din spatele frontului,a fost consecința victoriilor Antantei asupra Pute -rilor Centrale, a fost rezultatul destrămării imperi-ilor din jur, care a avut loc tot în urma războiului, șia revoluțiilor ce au urmat, dar, în primul rând, a fosttriumful principiului de naționalitate, care a datnaștere patriotismului, forma de venerare laică astatului națiune. Este bună sau rea, este patria mea,iar națiunea română este religia în care m-amnăscut.

notă

1. D. Prodan, Supplex Libellus Valachorm, Editura Ştiinţifică,Bucureşti, 1967, p. 12.

Aniversarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918bate în fiecare an la poarta sufletelor românilor. Eastârneşte în fiecare an o multitudine de imagini,amintiri şi fapte istorice, deschide noi şi largi ori-zonturi asupra veacurilor trecute, dar şi noi dorinţeşi măreţe perspective de viitor ale românilor.

Spiritul unionist al românilor are la bază unitateamultiseculară a tuturor locuitorilor de pe ambelever sante ale Carpaţilor, a limbii comune, a unităţiispirituale comune. Ţara zilelor noastre, pentru fie -care generaţie, a fost întotdeauna o Românie a gra -iului şi sufletului românesc, a cântecelor şi a tuturortradiţiilor şi obiceiurilor.

Înfrângerea Revoluţiei de la 1848, cu arma, adeterminat pe cărturarii paşoptişti din Transilvania,de fapt nu numai pe ei, să creeze o instituţie care sălupte pentru realizarea unităţii şi independenţeinaţionale, folosind arma culturii. Simion Bărnuţiuconsidera cultura ca „puterea cea mai tare de pepământ”, fiind „cetatea nouă a unităţii naţionale”.

După îndelungate discuţii şi eforturi, în perioada4–7 noiembrie 1861, la Sibiu, prin susţinerea celordoi ierarhi ai bisericelor româneşti din Ardeal,episco pul ortodox Andrei Şaguna şi mitropolitulgreco-catolic Alexandru Sterca Şuluţiu, în condiţiilevitrege din Imperiul Habsburgic, a luat fiinţă Aso -ciaţiunea Transilvană pentru Literatura Română şiCultura Poporului Român, cunoscută după 1896 şica ASTRA. Prin programul şi realizările înfăptuite,aceasta a trezit populaţia românească la conştiinţanaţio nală, nu numai în Transilvania, ci în toate zo -nele locuite de români. Pe linie culturală şi în planulaspiraţiilor, Asociaţiunea ASTRA a preluat idealurileŞcolii Ardelene, ale Revoluţiei paşoptiste, transfor-mându-le în fapte şi pregătind înfăptuirea lozinciistrigate de cei peste 40 000 de români pe CâmpiaLibertăţii de la Blaj: „Să ne unim cu ţara“.

Cu 17 ani înainte, în 1844, publicistul unionist şiviitorul secretar al Asociaţiunii, George Bariţiu,

afirma că: „Uniunea naţională este fru moasa devizăce răsună în toate părţile şi deşteaptă duhurile cuputere multă… Tăria şi puterea unui popor, baza sa,politica sa, nădejdile sale, prezentul şi viitorul său,zac în unirea naţională…Unirea şi uniuneanaţională – afirma el cu fermitate – sunt bunuri maiimportante şi însufleţitoare, care nu cer mai multdecât voinţa tare de a fi şi rămânea un singurpopor”.

Încă de la înfiinţare, primul ei preşedinte, AndreiŞaguna, vedea Asociaţiunea ca o societate culturalăa tuturor românilor: „Asociaţiunea are o problemăpe cât de nobilă, frumoasă şi unică în felul săuastăzi în întreaga noastră naţiune din toate păr - ţile... pe cât de serioasă şi grea, pentru că cere operseverenţă de fier şi un sacrificiu din inimă”.

Chiar de la constituire, spiritul Asociaţiunii, înesenţa lui, era unul unio nist, chemând pe români launitate, progres şi prosperitate prin cultură, prinpublicarea de studii şi lucrări istorice, etnografice,folclorice, prin acordarea de stipendii, burse şi pre-mii, prin tipărirea de manuale, prin înfiinţarea deşcoli ş.a.

Printre membrii de onoare, figurau personalităţiale culturii române de dincolo de Carpaţi: MihailKogălniceanu, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri,Bogdan Petriceicu Hasdeu ş.a.

De la primele activităţi (1862), AsociaţiuneaASTRA şi-a propus să adopte alfabetul latin în loculcelui slav, să înfăpuiască ortografia unitară, unifica-rea limbii şi publicarea unui dicţionar al limbiiromâne. Aceste idei vor fi preluate şi de SocietateaLiterară Română, viitoarea Academie Română, lafondarea căreia cărturarii astrişti ardeleni, incon -testabil, au avut un rol însemnat.

Asociaţiunea ASTRA a organizat în Transilva-nia prelegeri populare, conferinţe, serbări, expoziţii,biblioteci, şcoli şi cămine culturale (case naţionale)la sate, iar în 1886 a inaugurat renumita Şcoală

19

Spiritul unionist astrist*Dumitru Acu**

* Alocuţiune susținută la Sesiunea solemnă consacrată zilei de 1 Decembrie 1918 – Ziua Naţională a României(27 noiembrie 2015, Aula Academiei Române)**Preşedintele Asociaţiunii ASTRA, Sibiu

20

civilă de fete, cu internat, de la Sibiu. Tot sub egidaei, în anul 1905, s-a inaugurat Casa Naţională aASTREI, sub denumirea Muzeul Asociaţiunii.

Un rol important au avut revistele proprii:„Transilvania“, apărută în 1868 şi „Ţara Noastră“,editată de Octavian Goga (1907).

Menţionăm că Asociaţiunea a avut o editură pro-prie, unde au apărut numeroase opere literare pen-tru cititorii de la sate – scrieri de Vasile Alecsandri,Ion Creangă, George Coşbuc, Ion Slavici, PetreDulfu, Octavian Goga etc. – dar şi monografii isto -rice, calendare şi almanahuri. Cu fonduri proprii şisub egida Asociaţiunii, s-a elaborat opera de unitatenaţională Enciclopedia Română, trei vo lume,1898–1900–1904.

Asociaţiunea, până la 1918, s-a identificat, înprimul rând, cu aspiraţiile românilor ardeleni şi dinrestul Imperiului. Însă, în acelaşi timp, aceasta eraapreciată de românii din celelalte provincii istoriceca o asociaţie, foarte bine organizată şi condusă,care servea spiritul unionist al întregii naţiuni, fiinduna dintre cele mai puternice forţe a luptei pentruemancipare naţională.

După făurirea statului naţional unitar român,marele merit al ASTREI este că a înţeles faptulesenţial că activitatea în spiritul unionist trebuie săcontinue. Unitatea politico-administrativă nu asi -gură, neapărat, solidaritatea sufletească, deoarece eanu înlătură disensiunile politice, confesionale, pro-fesionale, materiale şi sociale. În perioada interbe -lică, aceasta şi-a extins programul de răspândire aculturii şi ştiinţei în toate teritoriile locuite de

români. Activitatea a devenit mai eficientă, diversi-ficându-se pe variate planuri: bipolitic, sanitar, tine-ret, pe provincii istorice şi în afara graniţelor ţării.Munca din secţiuni şi despărţăminte a cunoscut noiavânturi, activitatea cultural unionistă s-a extins înDobrogea, Bucovina şi Basarabia, s-a îmbogăţitsubstanţial reţeaua de biblioteci, muzee, case naţio-nale şi altele.

După 23 august 1944, din nefericire, activitateaASTREI a fost din ce în ce mai redusă, iar confrun-tarea cu noile autorităţi, evidentă şi nefavorabilă.

Prin ordinul Consiliului de Miniştri, din 14 apri-lie 1950, au fost dizolvate o serie de societăţi cultu-rale, printre care şi ASTRA, urmând ca bunurile săfie preluate de comitetele provizorii locale. Aşa aîncetat, de fapt, oficial, activitatea Asociaţiunii,după nouă decenii de eforturi, sacrificii şi luptă con-tinuă, pentru luminarea poporului român. Cu toatemăsurile luate de noile autorităţi, spiritul unionist alASTREI de dreptate, civilizaţie şi înnobilare a omu-lui s-a menţinut mereu viu.

După patru decenii, în urma Revoluţiei dindecembrie 1989, Asociaţiunea ASTRA a reînviatdin propria cenuşă, ca pasărea Phoenix, reluându-şiactivitatea şi misiunea ei tradiţională, fixată atât declar de înaintaşi: folosirea culturii pentru luminareapoporului, păstrarea şi întărirea spiritului de soli-daritate.

Prin activităţile desfăşurate în perioada 1990–2015, chiar dacă unii o vor marginalizată, ASTRAeste ceasul deşteptător ce bate la uşa su f le tuluifiecăruia, chemându-i la unire şi frăţietate, la vise şisperanţe, la travaliul, văzut şi nevăzut, pentru pros -peritate şi progres.

Prin munca astriştilor din cele peste 80 dedespărţăminte din ţară şi din afara graniţelor ţării,Asociaţiunea ASTRA va rămâne, în continuare, unfar de lumină şi înălţare pentru poporul nostru.

ASTRA trebuie să-şi intensifice eforturile înrealizarea dezideratelor de coeziune naţională şiînălţare culturală, în concertul popoarelor lumii. Nu -mai astfel, vom cinsti memoria celor care au înfăp -tuit Mica şi Marea Unire.

Toţi românii trebuie să aibă mereu în faţă şi îninimă versurile-lecţie din Imnul ASTREI:

„Menire înaltă v-a urzitÎn lume Domnul SfântDatori sunteţi să vă împliniţiMenirea pe Pământ.“

21

Sărbătoarea Naţională a unei ţări reprezintăîntotdeauna un prilej de bucurie pentru cetăţenii săişi o obligaţie pentru autorităţi. Pentru istoric, mo -mentul are multiple funcţii: dincolo de statutul de„memorie vie” a naţiunii, prin amintirea înaintaşilorcare au făcut posibil evenimentul celebrat, el arerolul de a reflecta la actul fondator al comunităţii dincare face parte şi de a semnifica o evoluţie istorică.Din acest ultim unghi, subiectul pe care-l dezvoltămîn continuare reprezintă „partea tragică” a MariiUniri. Deşi s-au unit primele cu Regatul Românieiîn anul 1918, întreaga Basarabie şi o parte a Buco-vinei istorice se află astăzi în afara „trupului Ţării”.Dincolo de titlu, precis formulat, cu riscul de a re -peta unele lucruri comune în spaţiul public, vomface o serie de aprecieri şi comentarii generale refe-ritoare la Marea Unire. Este un risc asumat, plecândde la convingerea lui I.I.C. Brătianu că „sunt adevă-ruri în istorie care, dacă nu se repetă, se uită”.

Simbolul marii uniri Expresia „Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”

este un construct mass-media, simplificator în maremăsură. Istoricii au misiunea profesională să amin-tească faptul că Marea Unire din 1918 a constituitun complex de momente istorice, cuprinzând unireacu România a Basarabiei (martie/aprilie), a Bucovi-nei (noiembrie) şi, evident, a Transilvaniei (la 1decembrie). 1 Decembrie 1918 trebuie, astfel, gânditca finalul unui proces desfăşurat pe parcursul aceluian de sfârşit al Primului Război Mondial. Trebuiesubliniat, totodată, că România este una dintre pu -ţinele ţări care simbolizează prin ziua naţională pro-pria sa unitate. Regatele sărbătoresc ziua naţionalăde aniversare a suveranului sau a înscăunării lui,multe ţări marchează prin acest moment obţinereaindependenţei, triumful unor revoluţii etc. Pentruromâni, ideea unităţii naţionale este esenţa istoriei

noastre moderne, mai ales după 1859, anul MiciiUniri. Conceptul a fost semnificat drept un refuz alistoriei separate de până atunci, pe care au cunos -cut-o românii, dorinţa de a institui o comunitatenaţională şi un semn al normalităţii europene. Dinacest punct de vedere, 1 decembrie transcede altedate semnificative ale evoluţiei noastre istorice, 24ianuarie, 9 sau 10 mai ş.a., cumulând semnificaţii şisimboluri care trimit la societatea românească înîntregul ei. Discuţiile privind menţinerea Zilei Na -ţionale la 1 decembrie sunt, aşadar, inutile şi contra-productive. Românii care s-au îndreptat spre AlbaIulia, în iarna lui 1918, pe jos şi în căruţe, cel maiadesea, pentru a participa la Adunare şi a consfinţi,prin dorinţa lor de unire, naşterea noii societăţi, nus-au uitat la termometre!

raportarea la contextul european Vicisitudinile pe care le-au cunoscut românii

de-a lungul istoriei lor multiseculare, dependenţeledezvoltate faţă de diverşi actori majori ai Continen-tului, au generat, cultural şi politic, raportarea con-stantă la Europa; de la oamenii politici la simplicetăţeni, întrebarea „ce va zice Europa” a reprezen-tat, adesea, semnul constitutiv al unei culturi mici,imature, temătoare şi preocupate de propria supra-vieţuire. Dar, preocuparea elitelor româneşti de a sedefini în raport cu Europa a semnificat un imbold alintegrării în civilizaţia europeană, adoptarea for malăa unui limbaj şi asumarea unui model de acţiunecare să ne facă credibili, inteligibili şi parte a fami-liei europene. Constituirea şi dezvoltarea statuluiromân modern, în a doua jumătate a secolului alXIX-lea, s-a desfăşurat după un tipar asemănător cuformarea statelor german şi italian, proces paralel,chiar dacă au avut un ritm diferit. Apropierile ce potfi făcute ca evoluţie istorică sunt mai numeroasedecât deosebirile. Chiar şi în ceea ce priveşte feno-

Basarabia și Bucovina – de la marea unirela speranța integrării europene*Gheorghe Iacob**

* Alocuţiune susținută la Sesiunea solemnă consacrată zilei de 1 Decembrie 1918 – Ziua Naţională a României(27 noiembrie 2015, Aula Academiei Române)**Prof. univ. dr., prorector, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

menele marginale, de creştere şi descreştere a unororaşe. Spre exemplu, o comparaţie se poate faceîntre Iaşi şi Torino, ambele pierzând poziţia de capi-tală şi cunoscând o anumită decădere după realiza-rea unităţii (diferenţa survine în faptul că Torino aprimit mari despăgubiri materiale, vizibile astăzi înarhitectura opulentă a oraşului). Pentru a conclu -ziona, realizarea unirii românilor în anul 1918 a fostun proces comparabil cu ceea ce s-a întamplat încentrul şi estul Europei.

La finalul conflictului mondial şi în contextulprăbuşirii imperiilor Austro-Ungar şi Rus, au apărut/reapărut noi state, precum Polonia, Lituania, Leto-nia şi Estonia, Cehia/Cehoslovacia, Regatul Sârbo-Croato-Sloven (ulterior, Iugoslavia); altele şi-au de -să vârşit unitatea naţională, cum au fost România sauGrecia. Fără a fi, astfel, un fapt singular, îndreptat îm -potriva unui stat, unirea românilor se înscrie într-unfenomen mai larg, petrecut în aria cuprinsă întreMarea Baltică şi Marea Adriatică, pe fundalul tran -sformărilor politice şi sociale din Europa la sfârşitulMarelui Război.

legitimitatea istorică Mulţi oameni politici, diplomaţi sau intelectuali

s-au pronunţat în entuziasmul de după Unirea de la1918 (unii şi astăzi asumă o astfel de părere) căacţiunea românilor semnifica un dat istoric, legitimîn sine. Ei considerau că doar răuvoitorii sau neştiu-torii se puteau îndoi de dreptul naţiunii române asu-pra pământului pe care românii trăiau şi de aspiraţialor legitimă spre unitate, independenţă sau suverani-tate. Însă discuţia există, academică şi publică, toto-dată. În realitatea politică şi etnică dinamică a Euro-pei, multe popoare au dificultăţi în a-şi demonstradreptul istoric asupra spaţiului în care se află acum,sau, cel puţin, al unor părţi din acesta. Reprezentândo veche populaţie europeană, a cărei locuire se re -marcă prin continuitate istorică şi prin dezvoltareaformelor politice ale statului, românii se referă legi-tim la un teritoriu propriu, care corespunde, în mare,ca graniţe, cu cel hotărât prin actele Marii Uniri şirecunoscut prin tratatele Conferinţei de la Paris(1919–1920). Transilvania a fost „leagănul” formă-rii poporului şi naţiunii române, iar Bucovina şiBasarabia au făcut parte din statul medieval Mol -dova. Cetăţile de la Nistru arată clar de unde veneaustrăinii care ameninţau aceste pământuri1.

Aspectul etnic întăreşte legitimitatea istorică aunirii românilor. Toate recensămintele realizate, cuun anumit partizanat politic, în secolul XIX şi laînceputul secolului XX în Transilvania, Bucovina

sau Basarabia, aflate sub stăpânirea Austro-Ungarieisau Rusiei, au arătat faptul că românii erau majori-tari în aceste provincii. Aceasta, în pofida unor poli-tici consecvente de deznaţionalizare şi opresiune,duse prin intermediul instituţiilor statului, adminis-traţia, şcoala, biserica. Emigrarea forţată a români-lor spre Regat sau spre America (mai ales în secolulXIX), precum şi colonizarea internă, au arătat do -rinţa autorităţilor imperiale de a modifica raportuletnic, dar şi rezistenţa istorică a românilor, rămaşipopulaţia cea mai numeroasă, chiar în contextulacestor politici2.

Geopolitica europeană a făcut ca istoria centru-lui şi estului Europei să fie mai curând zbuciumată,cu rare perioade de linişte şi de construcţie institu-ţională. State mari, precum Polonia sau Ungaria, darşi altele mai mici, între care Serbia sau Bulgaria(pentru a enumera doar pe cele din vecinătatea noas-tră), au dispărut pentru veacuri de pe harta Europei.În aceste condiţii, românii şi-au păstrat statalitatea,chiar cu o suveranitate mult redusă. Faptul politic alexistenţei statului a putut fi materializat la mijloculsecolului al XIX-lea, prin afirmarea celor două Prin-cipate; el a ajutat la formarea României moderneîntr-o perioadă în care naţiuni mai mari decât româ-nii, cum au fost polonezii, trăiau doar prin elitele lorintelectuale din exil.

Prin urmare, chiar dacă este un proces specificsecolului XIX şi începutului de secol XX, MareaUnire înfăptuită la 1918 a fost consecinţa unui lungproces istoric, de afirmare a unei identităţi şi unuidrept asupra teritoriului în care românii se găseaulegitim.

caracterul reprezentativ al marii uniri Intens dezbătută de politologi şi, poate, prea

puţin de istorici, reprezentativitatea actelor de uniredin anul 1918 se înscria în tiparul european alperioadei. În mare parte, statele care şi-au dobânditindependenţa sau şi-au realizat unitatea în centrul şiestul Europei au parcurs un drum similar cu cel alromânilor.

Sfatul Ţării de la Chişinău, Congresul Generalde la Cernăuţi şi Adunarea Naţională de la AlbaIulia, deşi au reunit cu precădere deputaţi români, auex primat cerinţe mai generale ale grupurilor sociale,care vizau organizarea unei noi societăţi alături deromânii din Regat.

Reprezentativitatea Unirii constă, nu doar înrecunoaşterea intereselor populaţiei majoritare, ci şiîn integrarea celor de altă etnie decât românii, încadrul noului proiect politic şi social. Cel mai ade-22

23

sea, cei deveniţi minoritari în cadrul statului român,după 1918, au aderat la principiile moderne ale Uni-rii. Volumele cu credenţionale, în care populaţiaTransilvaniei semna pentru deputaţii-delegaţi la AlbaIulia, exprimă solidaritatea naţională şi arată repre-zentativitatea Unirii. În acel context complicat, elitelepolitice şi intelectuale au acţionat decisiv în numelepoporului, care le-a urmat îndeaproape într-un mo -ment înălţător de afirmare a spiritului naţional.

caracterul plebiscitar al marii uniriDiscuţia despre legitimitatea unirii ca act politic

internaţional devine contradictorie între cei careapară proiectul românesc şi cei care îl contestă.

Consultarea largă a locuitorilor unei zone fuseseevocată la sfârşitul războiului, în diverse mediidiplomatice, în contextul dezbaterilor despre organi-zarea unei păci durabile şi despre retrasarea graniţe-lor. Dar, în condiţiile imediat postbelice, marcate debulversări politice, economice şi sociale, un astfelde demers plebiscitar era iluzoriu. Însă, cei 100 000de participanţi la Alba Iulia care au susţinut UnireaTransilvaniei cu România, „micile Albe Iulii” carei-au reunit pe românii dornici să salute actul de la 1Decembrie, adeziunea impresionantă a celor aproapeun milion de militari de pe front faţă de actele de laChişinău, Cernăuţi şi Alba Iulia, reuniunile de spri-jin din Vechiul Regat, cu o semnificativă contribuţiepublică şi publicistică a mediului politic şi academicîn definirea unui proces, demonstrau voinţa fermă aromânilor de a-şi construi împreună viitorul, încadrul aceluiaşi stat. La aceste principii, au aderat şireprezentanţii comunităţilor neromâneşti, în convin-gerea vieţii democratice şi într-o exprimare a spe-ranţelor de bunăstare. Nu a existat un plebiscit,imposibil de organizat în contextul complicat de lafinalul Marelui Război, dar ampla manifestare asolidarităţii naţionale conferă actelor de atunci unstatut larg consultativ.

rolul elitelor politice şi culturale în realizarea unirii Mişcarea naţională, care a făcut posibilă Unirea

din 1918, a fost articulată de acţiunea elitelor poli -tice şi culturale româneşti transilvănene, bucovineneşi basarabene în perioada anterioară războiului şi,mai apoi, în contextul favorabil al prăbuşirii marilorimperii vecine Regatului României. Un demers, celmai adesea plural, cu multiple sincope, dar care astructurat Marea Unire.

În pofida discuţiilor partizane ulterioare3, eliteleşi subelitele profesionale româneşti (preoţi, învăţă-tori) au preluat puterea şi au realizat unirea cu Rega-

tul, în numele naţiunii române, pe care nu o puteauchestiona oficial în prealabil; dar, semnificativ,românii, în majoritatea lor, şi-au urmat reprezentan-ţii cu entuziasm şi cu speranţă în noua societate poli-tică numită România Mare.

Liderii politici de la Chişinău (Vasile Stroescu,Pavel Gore, Pan. Hallipa, Teofil Ioncu sau Ion Incu-leţ, mai apoi Constantin Stere) şi de la Cernăuţi (IonNistor, George Popovici sau Iancu Flondor) au fostdeterminanţi prin coagularea unui proiect şi a unuiprogram politic şi, totodată, în canalizarea energiilordifuze ale poporului înspre Unirea cu Ţara4.

Reverenţa faţă de elitele româneşti din Basara-bia, Bucovina şi Transilvania trebuie să fie conju -gată cu recunoaşterea rolului deţinut de elitele dinRegat.

Conservatori şi liberali, deopotrivă, au susţinutprocesul anterior de edificare a conştiinţei naţionalea românilor din afara graniţelor Regatului şi audeterminat participarea României la războiul mon-dial, conştienţi de şansa istorică a reunirii cu „fraţii”aflaţi sub stăpâniri străine. Aşa cum se exprimaBarbu Ştefănescu-Delavrancea în şedinţa Acade-miei Române din 2/15 septembrie 1916: „Noi n-amintrat în haosul acestui măcel pentru cuceriri, cipentru dezrobiri. Noi nu vrem ce nu este al nostru,ci vrem unirea cu fraţii noştri din Ardeal, din Banatşi din Bucovina”5. Aceste elite politice, de facturăliberală (cu Ionel Brătianu în prim-plan) sau de dife-rite nuanţe conservatoare (un spectru larg, de laNicolae Filipescu şi Take Ionescu, la Alexandru Mar - ghiloman), au gestionat cu înţelepciune, de aproapesau de departe, fenomenul ridicării naţio nale aromânilor din Basarabia, Bucovina sau Ardeal.

De o bună condiţie intelectuală, majoritatea avândstudii în universităţile occidentale6, oamenii politiciromâni şi-au asumat încă din perioada Revoluţiei dela 18487 obiectivul strategic al unităţii tuturor româ-nilor în cadrul aceluiaşi stat, fiind capabili să acţio-neze nepartizan în problemele esenţiale ale neamu-lui (chiar în timpul războiului, în lupta pentru salva-rea statului şi a monarhiei).

Lumea politică a fost dublată de mediile cultu-rale, cu rolul uriaş al lui Nicolae Iorga, numeroşiintelectuali cu notorietate publică militând deschis,prin scris sau cuvânt, pentru Unire şi organizândnumeroase vizite în provinciile româneşti din cadrulimperiilor vecine, întâlnindu-se cu oameni simplisau lideri locali şi contribuind, astfel, la starea despirit favorabilă actelor unirii. În această evidenţierea elitelor româneşti de pe cele două maluri ale Pru-

24

tului sau din Bucovina şi Ardeal, care au făcut Uni-rea prin acţiunea lor, nu trebuie omis rolul monar-hiei, în general, a regelui Ferdinand, regele Unirii,în special. Atât în direcţie naţională, rupându-se defamilia germană şi identificându-se cu aspiraţiile deunire ale poporului român, cât şi în cea democratică(a reformei electorale) sau socială8, Regele a confe-rit stabilitate procesului de Unire, devenind reperulpolitic necesar noii construcţii.

Biserica şi unirea Ca şi în cazul discuţiei cu privire la elite, discu-

ţia despre rolul Bisericii trebuie purtată pe douăpaliere: cel al Bisericilor româneşti din teritoriileaflate sub stăpânire străină şi cel al acţiunii Bisericiidin Regat.

Gândită nu neapărat ca instituţie, cât ca un corpsocial şi naţional dedicat, Biserica ortodoxă a deţinutun rol semnificativ în păstrarea conştiinţei naţionalea românilor din Basarabia şi Bucovina, mai ales înmediul rural majoritar românesc. Numeroşi preoţi aufost exilaţi de autorităţile ţariste pentru atitudini„românofile”9. Cu atât mai mult, după valul revolu-ţionar din Rusia şi disoluţia administraţiei imperiale,Biserica ortodoxă din Basarabia a sprijinit, în maremăsură, trendul prounionist din spaţiul public.

Uniunea clericilor moldoveni, care îşi propuneasă lucreze pentru „sufleteasca dezrobire şi luminarea neamului moldovenesc”, condusă de arhimandritulGurie10, şi protoiereul Alexandru Baltaga, reprezen-tantul Bisericii în Sfatul Ţării, s-au numărat printreluptătorii pentru emancipare naţională.

În Regat, Biserica Ortodoxă (şi nu numai aceasta)a fost parte a efortului de război, îndeplinind nu doaro misiune spirituală, de consiliere religioasă a celormobilizaţi, sau una socială (de îngrijire a celor răniţisau suferinzi), ci şi una naţională. Mai ales Mitropo-lia Moldovei, regiune unde s-a concentrat ţara dupăînfrângerea din toamna lui 1916, a fost un reazămmoral, simbolic şi material pentru români. Biserica aorganizat cinci spitale mobile, unde activau, în rân-durile Crucii Roşii Române, 90 de călugări (ca infir-mieri şi brancardieri) şi cel puţin 20 de călugăriţe11.Mai multe mânăstiri au fost transformate, practic, înspitale militare12. În condiţiile retragerii la Iaşi, in -clusiv Palatul mitropolitan şi clădirile aferente Mi -tropoliei au fost puse la îndemâna refugiaţilor13.

Prin predicile sale şi prin prezenţa fizică în mij-locul enoriaşilor ce cunoşteau boala sau privaţiunilerăzboiului şi refugiului, Mitropolitul Pimen a fost unfactor de încurajare şi de credinţă în victoria cauzeiromâneşti14. El a fost supranumit, de altfel, „mitro-

polit al Războiului şi al întregirii neamului româ-nesc”, titulatură ce se găseşte şi pe crucea sa de mor-mânt de la Proviţa de Sus (judeţul Prahova)15. Orga-nizând memoria colectivităţii, a durerii şi bucurieide la finalul războiului, mitropolitul a solicitat tutu-ror preoţilor din eparhia sa să realizeze câte unraport asupra evenimentelor petrecute în parohiilelor pe durata anilor de luptă.

rolul Armatei în crearea condiţiilor de unire Dezbaterea despre rolul armatei române în pro-

cesul Unirii este una sensibilă, în condiţiile în careexistă voci acuzatoare cu privire la acţiunea militarăa României peste Prut şi în Bucovina. Din anumiteperspective politice, prezenţa militarilor români înBasarabia şi Bucovina ar fi de natură să delegiti meze,dacă nu să invalideze, din punct de vedere juridic,actele de unire din martie/aprilie şi noiembrie 1918.

Contextul de final al Primului Război Mondial şifaptele istorice oferă o înţelegere a rolului deţinut defactorul militar în evenimentele de atunci. Atât Cor-pul 6 Armată, condus de generalul Ernest Broşteanu,care a intrat în Basarabia în 12/23 ianuarie 1918, câtşi Divizia a 8-a a generalului Iacob Zadik, prezentăîn Bucovina la începutul lunii noiembrie a aceluiaşian, au fost chemate de românii aflaţi sub presiuneabolşevicilor/ucrainenilor, a ameninţării fizice di recteşi a unor proiecţii agresive sub raport naţional, cuîncorporarea acestor foste provincii imperiale în alteentităţi politice (mai ales de forma Ucrainei)16. Erao proiecţie externă a României, ca păstrătoare a or -dinii sociale legale şi purtătoare a unor valori demo-cratice, interferenţele armatei române cu procesulpo litic desfăşurat în Basarabia şi Bucovina fiindminime.

Participarea armatei române la procesul uniriipoate fi discutată şi în registrul intern. Fenomen spe-cific oricărui stat modern, armata a fost o şcoală acetăţeniei române şi a învăţării patriotismului.

Implicarea României în războiul mondial, des-cris de români drept lupta pentru unire, „războiulpentru întregirea neamului”17 certifică statutularmatei ca „şcoală a naţiunii”. Dată fiind diferenţade înzestrare şi experienţă militară în raport cuadversarii, românii au dovedit un înalt nivel militarşi, mai ales, o convingere naţională în sprijinireacauzei lor politice. Cele 800 000 victime mărturi-sesc abnegaţia şi sacrificiul enorm din acei ani airăz boiului. Trebuie subliniat, astfel, că nu armata afăcut Marea Unire. Însă, fără prezenţa armatei ro -mâne în Basarabia şi Bucovina, nu ar fi fost posi bileactele de Unire de la Chişinău şi Cernăuţi. Şi, îngeneral, în absenţa unei acţiuni militare directe, Uni-

25

rea nu ar fi rezistat. Sacrificiul armatei române înMarele Război a permis împlinirea şi apărarea Sta-tului naţional desăvârşit în 1918.

rolul oraşului iaşi în procesul uniriiMarginal la începutul confruntării, deciziile

politice majore luându-se la Bucureşti şi Sinaia, evi-denţiindu-se mai curând – în calitatea sa de oraş cul-tural şi universitar – în competiţia discursurilornaţionale, Iaşul a devenit capitala de facto a ţării lafinalul lui 1916, după retragerea aici a familiei re -gale, a guvernului şi administraţiei, precum şi a uneipărţi a populaţiei din Muntenia. În anii următori,semnificaţia oraşului s-a multiplicat: Iaşul a repre-zentat atât un simbol politico-administrativ, cât şiunul spiritual pentru români.

Capitală de război, spaţiul esenţial al „rezistenţeipână la capăt” – Nicolae Iorga a susţinut la TeatrulNaţional din Iaşi celebrul său discurs din 14/27decembrie 191618 – , oraşul a fost şi locul spre cares-au îndreptat românii basarabeni, bucovineni şiardeleni în ideea unităţii. Sosind în Piaţa Unirii dinoraş (al cărui nume celebra „unirea cea mică”) pe 26mai/8 iunie 1917, un reprezentant al voluntarilor ar -deleni, locotenentul Victor Deleu, declara că „Eramdatori să venim la voi, azi, când voi trăiţi pentru noizile atât de grele… Azi am devenit cetăţeni ai Româ-niei, dar ai unei Românii Mari”19. A fost, totodată,şi oraşul de unde s-a structurat speranţa în renaşterenaţională şi în construirea unei noi societăţi, la Iaşidiscutându-se, în Parlamentul reformelor, acelemăsuri politice, sociale şi economice menite să con-vingă de viitorul românilor; şi unde s-au consumatprimele bucurii ale Unirii, oraşul cunoscând marimanifestaţii de sărbătoare, care au întâmpinat dele-gaţiile venite de la Chişinău, Cernăuţi sau AlbaIulia, spre a aduce la cunoştinţa publică unirea Basa-rabiei, Bucovinei şi Transilvaniei. Din punctul nos-tru de vedere, nu este nicio exagerare când se afirmăcă „România s-a născut la Iaşi”, ţinând cont de sta-tutul oraşului de simbol al unirilor de la 1859 şi1918.

importanţa perioadei interbelice pentru reîn- vierea românismului în Basarabia şi Bucovinaşi consolidarea acestuia în transilvania Procesul de unificare politică a fost unul de

durată, iar bazele juridice au fost puse de Constitu-ţia din 1923, care a oferit un fundament comun. Unadintre principalele probleme care se puneau nouluistat a fost adoptarea reformei agrare la nivelul Basa-rabiei şi a întregului Regat, prevedere care fusesecerută în actul de Unire din 27 martie. Rezolvareaproblemei a însemnat atât o soluţie economică şi

socială, cât şi un semnal puternic dat populaţieiromâneşti, majoritar ţărăneşti, că noile autorităţi dela Bucureşti sunt sensibile la nevoile ei. În acelaşitimp, împroprietărirea a consolidat ataşamentul faţăde noul stat şi de noul corp naţional.

Reforma administrativă, adoptată în iunie 1925,sau susţinerea materială deosebită a învăţământuluide toate gradele, cu accentul pus pe reducerea analfa -betismului, au urmărit să favorizeze constituireanoului cetăţean al României întregite. Mai ales perelaţia cu Basarabia, investiţiile educaţionale sauculturale au fost numeroase, în dorinţa elitelor cen-trale de a-i ajuta pe românii de aici să reducă deca-lajele uriaşe de dezvoltare induse de politica ante-rioară a administraţiei ţariste. Spre exemplu, dacă în1920/1921 funcţionau 1747 şcoli, dintre care 1233româneşti, în 1940, numărul şcolilor ajunsese laaproape 2500, cuprinzând circa 350 000 elevi. Toto-dată, au fost organizate cursuri pentru adulţi, înBasarabia funcţionând, 200 de astfel de cursuri20, în1923–1924.

Înfiinţarea Facultăţii de Teologie, în 1926, şitransformarea Secţiei de ştiinţe agricole în Facul -tate, în aprilie 1933, cu sediul la Chişinău, ambele cafacultăţi ale Universităţii din Iaşi, au sporit încrede-rea în dezvoltarea lor a românilor basarabeni. Profe-sorul Traian Bratu, rectorul Universităţii, spuneadespre înfiinţarea Facultăţii de Teologie că: „Estebine să se creeze în inima Basarabiei un post înain-tat al culturii româneşti, ca exponentă a culturiieuropene...”21.

La consolidarea unei conştiinţe naţionale româ-neşti şi la stabilirea unor legături trainice cu ţara, acontribuit şi „emigraţia” studenţească. Mai mult dejumătate din cei 4 656 de studenţi înscrişi în anul1921/1922, la universităţile din Iaşi şi Bucureşti,proveneau din afara graniţelor Vechiului Regat.Misiunea Universităţii din Iaşi era specială în acestcontext, măcar prin plasarea geografică, în apropie-rea noilor regiuni unite; conştient de rolul care îirevenea, rectorul ieşean afirma că: „Universitateanoastră poate susţine cu mândrie că ea constituie,noi credem că în toată România Mare, dar desigurîn răsărit de Carpaţi, cel mai important laborator încare se plămădeşte unitatea sufletească şi de conşti-inţă naţională a cetăţenilor statului român în grani-ţele lui fireşti...”22.

Aceste politici şi consecinţele lor au generat, întimp, transformarea perioadei interbelice într-unaesenţială din istoria Basarabiei şi Bucovinei, rămasăîn memoria şi reprezentările locuitorilor acestor pro-vincii dincolo de succesiunea generaţiilor. Amintirea

României Mari, cu tot ceea ce a reprezentat ea, subraport naţional şi civilizaţional, a contribuit la păstra-rea identităţii, imposibil de anulat de îndoctrinareacomunistă, şi a reprezentat premisa reluării şi întări-rii legăturilor dintre românii din România şi cei dinBasarabia sau nordul Bucovinei, după 1990. Lungaparanteză, de jumătate de secol, a părut să se închidăîn entuziasmul despărţirii de regimul comunist.

Raptul din 1940, prin care România a pierdutBasarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, a avutefecte dramatice asupra românilor din aceste zone.Pe lângă exodul de populaţie – se estimează că dinBasarabia au trecut în România circa 300 000 deoameni23 – şi acapararea de către sovietici a nume-roase bunuri materiale24, drama românilor supuşiunui regim de deznaţionalizare rămâne un mareminus al istoriei noastre în secolul XX.

Basarabia, nordul Bucovinei şi românia, astăziExperienţa istorică din ultimul secol ne arată că,

în momentele de cumpănă, România şi elitele ei aufost surprinse mai curând nepregătite, pentru impe-rativele diferitelor situaţii. După anul 2000, deşi ţaraa aderat la NATO şi UE, diplomaţia românească adat, comparativ cu Ungaria, Polonia sau chiar Bul-garia, dovadă de incoerenţă, lipsă de atitudine şi sus-ţinere neunitară din partea forţelor politice25.

Această slăbiciune a României derivă din absenţaunui „nou proiect naţional”. Suntem parte a lumiieuro-atlantice, membru cu drepturi specifice; înaceste condiţii, trebuie să conştientizăm faptul căproblema graniţelor sale nu va mai fi niciodatănegociată. Conferinţele şi tratatele internaţionale, caşi sacrificiile a peste 1 500 000 de români în celedouă războaie mondiale ar trebui să apere Româniade orice ameninţare. Dar, în acelaşi timp, deşi repre-zentăm ţara cea mai mare din sud-estul Europei,mulţi români se află în alte spaţii decât teritoriul sta-tal. Iar faţă de ei, autorităţile române şi noi, ca atare,avem obligaţii morale, cel puţin.

România sprijină şi trebuie să susţină în conti-nuare Republica Moldova şi Ucraina în efortul lorde integrare europeană. În raport cu timpurile, estesoluţia actuală de reunificare a neamului, prin ade-rarea celor două entităţi, din care românii basarabenisau bucovineni fac parte la marea familie politicănumită Uniunea Europeană. În acelaşi timp, trebuieatenţie pe relaţia cu aceste state, care au manifestatezitări pe „drumul” de la Est la Vest, chiar în perioa-dele cu declaraţii pro-europene şi pro-româneşti.

Definirea interesului naţional (şi pe relaţia curomânii basarabeni, respectiv bucovineni) şi solida-rizarea în jurul lui a forţelor politice interne, a socie-tăţii civile, a opiniei publice ar fi de natură să fructi-fice situarea ţării într-un spaţiu de interferenţă întreEst şi Vest, conferind României rolul de model pen-tru această parte a Europei.

note1 Simpla analiză a dispunerii sistemului de fortificaţii mili -

tare, datând din medievalitatea românească, poate oferi indicii.Faptul că la marginile Basarabiei şi Bucovinei se află şi astăzicetăţi ridicate de voievozi moldoveni, părţi ale unui sistem unic deapărare, este elocvent. Cetăţile Albă, Hotin, Soroca reprezintăimagini în oglindă ale cetăţilor Neamţ sau Suceava, dispuse înextremitatea apuseană a Moldovei medievale.

2 D. Drăghicescu, Marea Unire a românilor cu românii.1918. Banatul şi Transilvania, Bucovina şi Basarabia, Bucureşti,2001, p. 186 (pentru Bucovina), respectiv p. 236 (pentru Basarabia).

3 De exemplu, cu privire la Basarabia, Ştefan Ciobanuconsideră că nu ar trebui căutate cauzele care au dus la Unire nicila factorii locali, nici la propaganda purtată peste Prut, ci înmişcarea revoluţionară din Rusia şi în sforţările popoarelor dinImperiul Rus de a se descătuşa (Ştefan Ciobanu, Unirea Basara-biei. Studiu şi documente cu privire la mişcarea naţională dinBasarabia în anii 1917–1918, f.l., f.a., p. XVI). El aprecia cămişcarea naţională din Basarabia nu a avut lideri, ci a fost ofrământare adâncă a întregului popor, o acţiune colectivă a poporu-lui (Ibidem, p. XXXVII). Istoricul Ion Nistor, în lucrarea IstoriaBasarabiei, susţine că rolul principal în mişcarea naţională l-audeţinut soldaţii moldoveni, care au avut prilejul de a se întâlni cuconaţionalii din Regat şi din celelalte regiuni istorice şi astfel s-adeşteptat şi în ei conştiinţa naţională. Pe aceeaşi poziţie se plaseazăşi C. Kiriţescu, care afirmă că despărţirea Basarabiei de Rusia s-azămislit în întrunirile soldaţilor (Ibidem, p. XII). Petru Cazacuarată şi el că manifestările naţionalismului moldovenesc au avut laînceput un caracter disparat şi haotic şi s-au accentuat mai ales înrândul militarilor, pentru ca apoi, rolul esenţial să îl joace PartidulNaţional Moldovenesc, dar şi guvernul român de la Iaşi.4 Pentru Basarabia, vezi Ion Agrigoroaiei, Basarabia de launire la integrare, Chişinău, 2007, p. 142 şi urm.; în cazulBucovinei, clasa politică şi-a afirmat şi ea, spre finalul secoluluiXIX, tot mai insistent opţiunile, prin constituirea Societăţii politice„Concordia”, prin activitatea „Revistei politice”, a „GazeteiBucovinei” şi apoi prin apariţia Partidului Naţional Român. Maiales după impunerea unor politicieni tineri, ca Iancu Flondor şiGeorge Popovici, în programele politice apar idei, precum pro-movarea limbii române şi promovarea şcolilor săteşti şi a băncilorpopulare. Iancu Flondor a intrat în Dieta Bucovinei, afirmând, cuocazia discursurilor, caracterul românesc al Ducatului, iar în 1898a cerut ca limba română să fie folosită în actele oficiale ale statu-lui (Marian Olaru, Mişcarea naţională a românilor din Bucovinala sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea,Rădăuţi, 2002, p. 153 şi urm.).5 B. Delavrancea, Războiul şi datoria noastră, Bucureşti,1916, p. 27. Nicolae Iorga vedea ceasul istoric al intrării în războica unul aşteptat de două veacuri, un moment pentru care „ammuncit şi am scris, am luptat şi am gândit” (N. Iorga, Războiulnostru în note zilnice, vol. 2, 1916–1917, Craiova, f.a., p. 83). Vezişi Istoria Românilor, vol. VII, tom II, De la Independenţă laMarea Unire (1878–1918), acad. Gheorghe Platon (coord.),Bucureşti, 2003, pp. 420–422.26

27

6 Gh. Iacob, România în epoca modernizării (1859–1939).Towards a Modern Romania (1859–1939), Iaşi, 2013, pp. 54–55.

7 Aflat la Paris, Nicolae Bălcescu declara în 1847: „Ţintanoastră socotesc că nu poate fi alta decât unitatea naţională aromânilor” (Cornelia Bodea, 1848 la Români. O istorie în date şimărturii, vol. I, Bucureşti, 1982, p. 319).8 Regele s-a pronunţat constant pentru înfăptuirea reformeiagrare, unul dintre cele mai importante puncte în programul unio -nist al liderilor basarabeni. La 17/30 martie 1918 regele a semnatscrisoarea adresată administratorului Domeniilor Coroanei, princare cerea ca de pe aceste domenii şi de pe proprietăţile sale să fieacordate loturi ţăranilor, aşa cum promisese în iulie 1917.9 Vezi cazul lui Ion Rădulescu, subinspector la Seminarul dinChişinău, şi al lui Vasile P. Florov, profesor la Şcoala eparhială defete (Boris Buzilă, Din istoria vieţii bisericeşti din Basarabia(1812–1918; 1918–1944), Bucureşti, Chişinău, 1996, p. 74). ÎnBasarabia, nucleul de clerici de la revista „Luminătorul“ a lucratpentru trezirea conştiinţei de neam şi pentru o Biserică a neamului.Vezi activitatea lui Macarie Untul, preot şi profesor la Seminarulde la Chişinău, membru în Comisia pentru tipărirea cărţilor de cultromâneşti, reţinut pentru activităţile sale (Ibidem, p. 71). Preoţimearomână din Bucovina a constituit, la rândul ei, un factor derezistenţă şi un element incomod pentru autorităţile locale. Mitro-politul Arcadie Ciupercovici a fost acuzat de guvernatorulBucovinei de lipsă de loialism faţă de împărat. 10 Ibidem, p. 91.11 Arhimandrit Teoctist Stupcaru, Activitatea Călugărilor dinEparhia Moldovei în timpul Războiului în „Viaţa Monahală“, anulI, nr. 11–12, ianuarie-februarie 1934, p. 319. Potrivit lui TeoctistStupcaru, şeful misiunii călugărilor, aceştia au format cinci spitalemobile, iar fiecare dintre acestea a îngrijit pe durata războiuluicirca 10 000–12 000 de bolnavi, atât dintre soldaţi, cât şi dintrecivili (Ibidem, pp. 319–320).12 Ibidem, p. 322. Este vorba de mânăstirile Neamţ, Văratec,Râşca, Slatina, Vorona, Gorovei, Secu, Bistriţa, Agapia şi Agafton.13 Pimen, Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Amintiri dinMarele Război, Tipografia Monastirii Neamţu, 1920, pp. 50–53.14 A. Pentelescu, G. Preda, Mitropolitul Pimen Georgescu.Viaţa şi înfăptuirile sale (1853–1934), La 150 ani de la naştereasa, Ploieşti, 2003, p. 101. În contextul proclamării unirilor, Mitro-politul Moldovei, Pimen, a compus o rugăciune de mulţumire pen-tru îndeplinirea idealului naţional, publicată în „Monitorul Oficial”şi citită în toate bisericile din ţară, în vara anului 1919.15 Ibidem, p. 196.16 Vezi pentru intrarea armatei române în Basarabia, Carteaneamului. Marea Unire de la 1918. Documente istorice, volumalcătuit de Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Constantin Botoran,Bucureşti, 1993, pp. 78–79, cu limitele asumate ale acţiunii mi -litare. Pentru Bucovina, Ion Nistor, Istoria unirii Bucovinei cuRomânia. 28 noiembrie 1918. Studii şi documente, Bucureşti, 1928(ed. nouă la care se face trimitere, Bucureşti 1991), pp. 483–384.Ocuparea de către armata română condusă de generaul Moşoiu aaliniamentului Mureş, în Transilvania, la finalul anului 1918, aavut precumpănitor raţiuni militare, în concordanţă cu obiectiveleAntantei. Nu a existat nicio intersectare între armata română şi ceicare au participat la Adunarea de la Alba Iulia.

17 C. Kiriţescu, Istoria războiului pentru întregirea Româ -niei. 1916–1919, vol. I–III, Bucureşti, 1922 (vezi şi ediţia a III-adin 1989, în două volume).

18 N. Iorga scria în „Neamul românesc“, din 29 noiembrie1916, că: „Iaşul e, azi, nu un oraş, ci un simbol de rezistenţă naţio-nală, de afirmare nezguduită a unei datorii pe care n-o părăsim,fiindcă nu voim a o părăsi. Steagul României, ce sângerează dinrănile ei eroice, a fost adus aici şi spre el se ridică ostaşii care facsupreme sforţări. Sub acest aspect şi nu sub acela al unui banal locde refugiu voim să vedem Iaşul” (Apud Istoria Românilor…, p.467). Discursul de la Teatrul Naţional a fost cu adevărat impresio-nant: „…Oriunde am fi, oricum am fi, suntem hotărâţi – declara N.Iorga – să mergem până la capăt, în credinţa că nu se poate, cuniciun chip, ca, şi înaintea celei mai sălbatice forţe organizatorice,să piară drepturile unui popor de a trăi pe pământul în care nueste fir de ţărână care să nu fie acoperit de cel mai nobil sânge”.Armata era momentan învinsă, însă era gata „să se întoarcăasupra biruitorilor”, pentru a obţine „dreptul nostru întreg.Pentru atât şi nimic mai mult, nu”.

19 I.G. Duca, Amintiri politice, vol. III, München, 1982, p.206. În discursul său, premierul I.I.C. Brătianu răspundea cu:„Bine aţi venit în acest colţ al României, care de azi înainte,într-o întindere mică, are un cuprins mare, căci prin înfrăţireanoastră România Mare este azi la Iaşi”.

20 I. Agrigoroaiei, op. cit., pp. 266–267.21 Ibidem, p. 269.22 Ibidem, p. 278.23 Din România, în teritoriul ocupat, au plecat circa 150 000

de persoane (Valeriu Florin Dobrinescu, Ion Constantin, Basara-bia în anii celui de-al doilea război mondial (1939–1947), Iaşi,1995, p. 208).

24 Potrivit datelor prezentate Consiliului de Miniştri, în oc -tom brie 1942, de Direcţiunea Inventarului Avuţiilor Publice, valoa-rea avuţiei publice acaparată de sovietici a fost de 157 120 000 000 lei,la nivelul anului 1942 (la nivelul aceluiaşi an, bugetul MinisteruluiApărării Naţionale era de 18 727 500 000 lei). Valoarea totală apierderilor este greu de evaluat, pentru că nu a fost posibilăcunoaşterea mărimii capitalurilor firmelor particulare existente înaceste teritorii în momentul ocupării lor. Acestea se adaugă pagu-belor suferite în domeniul agricol, de aproximativ 161 000 000 000lei. Cantităţi imense de produse agricole au luat drumul URSS (Ibi-dem, p. 209). În ceea ce priveşte nordul Bucovinei, pierderile avu-ţiei publice s-au ridicat la 31 720 000 000 lei. În această sumă tre-buie incluse pagubele produse în sectorul agricol de circa 5 578milioane de lei, din care 168 de milioane o reprezintă valoarea şep-telului luat de sovietici şi 2 276 milioane de lei valoarea capitalu-lui industrial, bancar şi comercial (Ibidem, p. 210).

25 Vezi mai multe în studiul nostru, Gheorghe Iacob, TheSecond Hundred Yars’ War (1914–2014). Geopolitical Implica-tions for Romania, în „Transylvanian Review“, vol. XXIII, no. 4,Winter 2014, pp. 3–11.

Domnule Preşedinte al Academiei Române,Preafericite Părinte Patriarh Daniel, Distinşi membri ai Academiei Române,Onorată asistenţă, În numele conducerii Forumului Civic al Româ-

nilor din Covasna, Harghita şi Mureş, vă rog să-mipermiteţi să exprim sincere mulţumiri pentru opor-tunitatea oferită ca, de la tribuna Sesiunii solemne,dedicate Zilei Naţionale a României, să prezint, suc-cint, câteva file din istoria românilor din Arcul Intra-carpatic şi principalele provocări cu care se con-fruntă, în prezent, în lupta lor pentru dăinuirearomânească, în ţara lor, într-un spaţiu multietnic şipluriconfesional în care sunt, numeric, minoritari.

Aceasta este încă o dovadă grăitoare a faptuluică, încă de la înfiinţarea sa, Academia Română alucrat în spirit naţional, promovând demnitateanaţiunii române şi interesele ei de conservare naţio-nală, a apărat drepturile la teritoriu naţional, lalimbă, la educaţie şi la cultură naţională.

La împlinirea a 97 de ani de la 1 Decembrie1918, evidenţiem faptul că, la pregătirea, înfăptuireaşi consolidarea Marii Uniri şi-au adus contribuţia şiromânii din fostele scaune secuieşti, prin truda jert-felnică a preoţilor şi învăţătorilor din şcolile confe-sionale, prin jertfa de sânge a tinerilor care au luptatla Mărăşeşti şi Oituz, trecând în ţara mamă prin„Vama Cucului”, sau în Corpul Voluntarilor RomâniArdeleni, şi prin activitatea marilor bărbaţi născuţiîn această parte de ţară, din rândul cărora menţio-năm pe patriarhul Elie-Miron Cristea, mitropoliţiiNicolae Colan şi Alexandru Nicolescu, episcopiiJustinian Teculescu, Veniamin Nistor, Emilian An -tal, publiciştii şi oamenii politici: Octavian-CodruTăslăuanu, Ghiţă Popp, Pompiliu Nistor, RomulusCioflec, Nicolae Bogdan şi mulţi alţii.1

Despre personalităţile româneşti din judeţeleCovasna şi Harghita, care au participat la evenimenteimportante din istoria naţională, care au contribuit

hotărâtor la înfiinţarea şi funcţionarea unor instituţiişi la redactarea unor publicaţii de importanţă naţio-nală sau care au obţinut performanţe ştiinţifice, cul-turale şi sportive notabile, despre continuitatea şicontribuţia românilor din această parte de ţară la for-marea patrimoniului material, cultural şi spiritualnaţional, alături şi împreună cu concetăţenii se -cui/maghiari din zonă, despre toate acestea şi multealtele, se vorbeşte în paginile volumului Re pereidentitare româneşti din judeţele Covasna şi Har-ghita, apărut la Editura Eurocarpatica a CentruluiEuropean de Studii Covasna-Harghita, din SfântuGheorghe, autori Ioan Lăcătuşu şi Erich-MihailBroanăr – volum apărut cu binecuvântarea Înalt-preasfinţitului Ioan Selejan, Arhiepiscop al Covas-nei şi Harghitei, în perioada 1994–2014, azi, mitro-polit al Banatului –, în colecţia „Centenarul MariiUniri”.2

Cartea vine să acopere un gol existent in istorio-grafia locală, regională şi naţională pe această temă,deoarece sunt încă puţin cunoscute momen tele esen-ţiale din evoluţia, adesea dramatică, a comunităţilorromâneşti din sud-estul Transilvaniei.

În spiritul adevărului istoric, nu supraevaluămromânitatea din curbura Carpaţilor, dar nici nu ac -ceptăm viziunea unor istorici şi cercetători maghiaride minimalizare a componentei româneşti din fostelescaune secuieşti. Apreciem şi respectăm istoria, cul-tura, tradi ţiile, patrimoniul concetăţenilor secui/ma -ghiari, dar reafirmăm adevărul conform căruia, fărăistoria, fără cultura şi fără patrimoniul românilor dinzonă, istoria locală a judeţelor Covasna şi Harghitanu ar fi completă. Aşa cum nu pot fi eludate nume-roasele interferenţe culturale româno-maghiare, caredovedesc tocmai o convieţuire îndelungată a româ-nilor şi maghiarilor din judeţele Covasna şi Harghita.

Volumul constituie încă un argument convingă-tor, potrivit căruia istoria acestei zone a ArculuiIntracarpatic nu începe cu colonizarea secuilor, iar,

28

românii minoritari în țara lor*Ioan Lăcătușu**

* Alocuţiune susținută la Sesiunea solemnă consacrată zilei de 1 Decembrie 1918 – Ziua Naţională a României(27 noiembrie 2015, Aula Academiei Române)**Sociolog, arhivist şi publicist, Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna

29

după acest moment, istoria nu se rezumă doar la cro-nica unei unice şi privilegiate etnii, aşa cum încearcăsă prezinte lucrurile unii istorici maghiari interesaţi.Istoria zonei înseamnă convieţuire, interferenţe,complementaritate şi, nu în ultimul rând, o zestrecomună materială, morală şi spirituală.

Prima parte a volumului Repere identitareromâneşti din Covasna şi Harghita, în mod deose-bit, prezintă imagini reprezentative despre istoria şicultura românilor din judeţele Covasna şi Harghita,grupate tematic şi cronologic. Sunt redate principa-lele aspecte de locuire preistorică şi, în acest cadru,numeroasele cetăţi dacice şi castre romane, eşan -tioane reprezentative ale patrimoniului cultural-et -nologic: arhitectură populară, ocu paţii şi meş -teşuguri tradiţionale, portul tradiţional, mărturiile deartă şi cultură ortodoxă, dar şi file din tezaurul docu-mentar sau aspecte ale inter ferenţelor etno-cultu raleromâno-maghiare. Lu cra rea prezintă, de asemenea,principalele dimensiuni ale procesului de deznaţio-nalizare şi asimilare a românilor din judeţele Covasnaşi Harghita şi co munităţile româneşti dispărute, caurmare a marilor pierderi etnice româneşti, înregis-trate în de cursul secolelor.

Capitolul dedicat reperelor identitare româneşticuprinde file din istoria bisericilor şi şcolilor româ-neşti, a instituţiilor şi asociaţiilor culturale, publica-ţii, monumente de for public, manifestări cultural-ştiinţifice, însemne identitare ş.a.

Un capitol important este dedicat personalităţi-lor ştiinţei, culturii şi spiritualităţii româneşti. Suntprezentate informaţii biobibliografice despre maimult de 350 de personalităţi proeminente: academi-cieni – în rândul cărora se află acad. Horia Colan şiprof. Nicolae Edroiu, membru corespondent al Aca-demiei Române –, fii ai acestor meleaguri, cadredidactice universitare, cercetători, scriitori, muzeo-grafi şi arhivişti, publicişti, preoţi şi monahi, profe-sori şi învăţători, pictori, sculptori, arhitecţi, medici,ingineri, ofiţeri, artişti, sportivi de performanţă şialţi intelectuali.

În a doua parte, un spaţiu larg este alocat pre-zentării lucrărilor şi studiilor referitoare la preisto-ria, istoria şi cultura românilor din judeţele Covasnaşi Harghita.

În bibliografia tematică selectivă sunt prezentatepeste 1500 de titluri de lucrări şi studii pe aceleaşiteme, precum şi titlurile celor peste 200 de volumeapărute la Editura Eurocarpatica a Centrului Euro-pean de Studii Covasna-Harghita şi la edituri parte-nere, cu implicarea Centrului European de Studii

Covasna-Harghita şi a Centrului Ecleziastic deDocumentare „Mitropolit Nicolae Colan”.

În acest context, menţionăm apariţiile din cadrulcolecţiei „Profesioniştii noştri”, a Editurii Eurocar-patica, o colecţie care îşi propune să evidenţieze pecei născuţi şi pe cei ce au activat pe meleagurileCovasnei şi Harghitei şi care s-au remarcat, prindesfăşurarea unei apreciate activităţi culturale, ştiin-ţifice şi politice, de real interes public, reprezentândadevărate modele pentru tânăra generaţie; un ase-menea volum a apărut recent, fiind dedicat distinsu-lui jurist şi slujitor al statului de drept, Valer Dor-neanu, născut la Corbu, în judeţul Harghita, cu oca-zia împlinirii a 70 de ani.

Aducem mulţumiri distinşilor academicieni şituturor celorlalte personalităţi ale vieţii publiceromâneşti, pentru contribuţia adusă la reuşita acestuiproiect şi, în general, pentru sprijinul acordat demer-surilor noastre de prezervare şi valorificare a patri-moniului cultural românesc din sud-estul Transilva-niei.

În acest an, declarat de către Sfântul Sinod alBisericii Ortodoxe Române ca „Anul omagial almisiunii parohiei şi mănăstirii azi“ şi „Anul come-morativ al Sfântului Ioan Gură de Aur şi al marilorpăstori de suflete din eparhii”, la Editura GraiRomânesc a Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Har-ghitei, cu binecuvântarea Preasfinţitului Andrei, aapărut volumul Păstori sufleteşti ai Sfintelor Altaredin Eparhia Covasnei şi Harghitei, de Erich-MihailBroanăr, Ioan Lăcătuşu şi Sebastian Pârvu.3

În ziua de 28 noiembrie 2015, în cadrul Adună-rii generale a Forumului Civic al Românilor dinCovasna, Harghita şi Mureş (manifestare care a avutloc la Centrul Eparhial al Episcopiei Ortodoxe aCovasnei şi Harghitei, cu binecuvântarea şi partici-parea Preasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şiHarghitei), a fost lansat volumul Forumul Civic alRomânilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în slujbadăinuirii neamului românesc în Transilvania:FCRCHM. 2005–2015.4

Adunarea a constituit un nou prilej de a face unbilanţ al activităţii desfăşurate, în acest prim deceniude funcţionare a sa, de a trece în revistă puţineleizbânzi şi numeroasele neîmpliniri determinate destatutul nostru de minoritate numerică, într-o zonăbântuită de proiecte separatiste şi care urmărescobţinerea autonomiei teritoriale, pe criteriu etnic.

O primă mare îngrijorare a noastră este cauzatăde faptul că, din datele oficiale ale recensămintelorpopulaţiei, rezultă că, în perioada postdecembristă,

în majoritatea localităţilor cu populaţie etnic mixtădin judeţele Covasna şi Harghita, populaţia româ-nească a cunoscut un accentuat şi artificial proces descădere numerică.

Potrivit datelor statistice ale recensământului din2011, comunitatea românească din judeţele Covasnaşi Harghita a scăzut cu 12,03%, respectiv 11,80%,perioadă în care numărul concetăţenilor maghiaridin cele două judeţe a scăzut, numai cu 7%.

De remarcat faptul că, în anul 2011, în pestejumătate din totalul localităţilor judeţului Covasna,locuiesc sub 100 de români, în comunităţi mici şifoarte mici, care nu oferă cadrul instituţional şi le -gis lativ şi nici resurse umane, materiale şi financiarenecesare păstrării identităţii româneşti.

În judeţul Harghita, situaţia este şi mai drama -tică, în aproape trei sferturi, respectiv 72% din tota-lul localităţilor, la ora actuală, locuiesc mai puţin de100 de români. Dacă actuala situaţie va continua, înviitorii 20–30 de ani, populaţia românească dinmajoritatea acestor localităţii etnic mixte, din jude-ţele Covasna şi Harghita, se va diminua drastic,mergând până la dispariţie.5

Potrivit rezultatelor unor cercetări sociologice,întreprinse în judeţele Covasna şi Harghita, dincauza configuraţiei demografice, administrative,edu caţionale, economice şi politice actuale din jude-ţele Covasna şi Harghita, românii au statut de factode minoritate numerică locală, discriminată negativ,în plan local, în mass-media şi în politica naţională,fără putere politică şi fără mijloace de exprimare efi-ciente, în raport cu societatea în mijlocul căreia tră-ieşte. Populaţia românească din zonă este nesocotită,marginalizată şi tratată ca o popu laţie aservită, ne -existând egalitate de şanse la obţinerea unui loc demuncă şi niciun comportament civic prietenesc şi decolaborare, ci doar unul preponderent exclusivist.6

Românii din această parte de ţară nu dispun deinstrumente legale şi pârghii eficiente pentru a con-tracara prin forţe proprii efectele negative ale des-centralizării, în raporturile cu autorităţile adminis-traţiei publice locale, aflate sub autoritatea perpetuăa formaţiunilor etnice maghiare. Redăm doar câtevaexemple:

- Condiţionarea ocupării posturilor în adminis-traţia publică, altele decât cele prevăzute de lege(practică generalizată şi la unele societăţi comer -ciale), de cunoaşterea limbii maghiare.

- Grava discriminare existentă în ceea ce priveştefinanţarea proiectelor de dezvoltare locală şi a pro-iectelor culturale ale comunităţii româneşti din jude-

ţele Covasna şi Harghita, faţă de comunitateamaghiară care beneficiază de trei surse de finaţare:de la bugetul central al Românei, în calitate deminoritate naţională, de la bugetele locale pe care legestionează discreţionar, în calitate de majoritatelocală, şi de la guvernul Ungariei, din capitolul des-tinat maghiarilor de peste graniţă.

- Nu este respectat statutul limbii române ca sin-gură limbă oficială în activitatea instituţiilor admi-nistraţiei publice locale, în multe cazuri limba românăfiind pusă în plan secund sau chiar exclusă (site-urişi publicaţii ale unor localităţi, doar în limbamaghiară, ascultarea la căşti a limbii române decătre puţinii consilieri români, într-o traducere apro-ximativă ş.a.).

- Limitarea şi neîncadrarea în instituţii publice:primării, case de cultură, biblioteci, centre de culturăş.a. din localităţile etnic mixte de funcţionari români(de exemplu, bibliotecile judeţene, casele municipalede cultură, primăriile municipale, orăşeneşti şi co -munale ş.a.).

- Excluderea, până la total, a istoriei şi a culturiiromâneşti din manifestările culturale organizate deinstituţiile publice. Monografiile locale, albumele deprezentare a patrimoniului cultural local, plianteleturistice ş.a. prezintă caracterul monoetnic al celordouă judeţe, făcând abstracţie de istoria, cultura şipatrimoniul creat de populaţia românească din zonă.

- Marginalizarea instituţiilor şi a simbolurilorromâneşti face parte dintr-o strategie de ocuparesimbolică a spaţiului public din judeţele Covasna şiHarghita, exclusiv cu monumente şi simbolurimaghiare. Stau mărturie, în acest sens, cele pestezece hotărâri ale Consiliului Naţional pentru Com-baterea Discriminării, care constată discriminarea înmasă a românilor din cele două judeţe.7

Potrivit cercetărilor sociologice întreprinse deCentrul pentru Studii în Probleme Etnice, al Acade-miei Române, sub coordonarea ştiinţifică a profeso-rului universitar dr. Radu Baltasiu, în judeţele Co -vasna şi Harghita – contrar cadrului legislativ euro-pean – minoritatea dominantă (ungară), devenitămajoritate numerică, este protejată prin măsuri evi-dente de „discriminare pozitivă”, în vreme ce majo-ritatea românească, din cele două judeţe, devenităminoritate numerică locală dominată, este condam-nată la deznaţionalizare sau la emigrare.

Din cauza dificultăţilor din perioada de tranziţieşi a bulversării valorilor din societatea românească,nici până acum nu s-a înţeles că, de fapt, problemanu este doar a românilor din aceste judeţe, ci a între-30

31

gii ţări. Aşa cum nu se înţelege că, deşi neacceptatăde jure, autonomia maghiară în zonă există de facto.Lipsa de reacţie a statului român, face ca lideriicomunităţii maghiare să continue promovarea iden-tităţii unui ţinut secuiesc, fără români.

Agravarea situaţiei şi recrudescenţa demersuri-lor separatiste sunt trecute cu vederea sau încurajatecu uşurinţă, de complicităţi politico-economicetranspartinice şi de lipsa de reacţie a instituţiilor sta-tului, prizoniere, ori ale complicităţilor respective,ori ale incapacităţii de gestionare a unor situaţii carevizează siguranţa naţională.8

Afirmăm, şi de această dată, faptul că româniidin judeţele Covasna, Harghita şi parţial din judeţulMureş sunt, în fond, o minoritate regională numerică,ce reclamă o strategie specială pentru conservareaei. De aceea, şi cu ocazia acestei Adunări generale aForumului, vom relua propunerile formulate, de-alungul anilor, de către Forumul Civic al Românilordin Covasna, Harghita şi Mureş, în numele societă-ţii civile româneşti din cele trei judeţe, şi vom soli-cita Parlamentului, Preşedinţiei şi GuvernuluiRomâniei să adopte un set de măsuri, dintre caremenţionăm:

- Elaborarea şi aprobarea unei Strategii naţio nalepentru asigurarea respectării dreptului constituţionalla identitate naţională şi a exercitării drepturilor şilibertăţilor fundamentale ale cetăţenilor de naţiona-litate română, din unităţile administrativ-teritoriale încare aceştia sunt numeric minoritari.

- Înfiinţarea unui Departament pentru comunită-ţile româneşti minoritare numeric, structură consul-tativă, care să aibă ca obiect de activitate problema-tica sprijinirii comunităţilor româneşti numericminoritare, să faciliteze accesul şi relaţiile directeîntre organele administraţiei centrale şi societateacivilă ca reprezentantă a intereselor şi cerinţelorcomunităţii româneşti din aceste judeţe şi care săasigure coerenţa şi continuitatea preocupărilor auto-rităţilor centrale faţă de problematica zonei, în ela-borarea şi aplicarea strategiilor mai sus amintite.

- Numirea unui consilier prezidenţial, respectiv,guvernamental, care să monitorizeze situaţia comu-nităţilor româneşti numeric minoritare şi care să pre-zinte rapoarte periodice, ca bază de lucru pentrumăsurile ce urmează să fie adoptate.

- Asigurarea, prin bugetul central, a suportuluifinanciar pentru proiectele promovate de asociaţiileşi fundaţiile culturale, religioase şi civice din judeţeleCovasna, Harghita şi Mureş.

- Elaborarea unei strategii de dezvoltare econo-mică, prioritară pentru zona Covasna-Harghita, cu

finalitate în crearea unor noi locuri de muncă şimenţinerea celor existente, componenta economicăfiind principala cale de estompare a asperităţilorinteretnice, de eliminare a exodului populaţiei româ-neşti din zonă şi de reafluire a generaţiilor tinerespre locurile natale.

- Adoptarea, de către Guvern, a unor măsuri efi-ciente pentru a stopa (sau măcar a încetini) declinuldemografic şi plecarea în masă, din zonă, mai ales înrândul tinerilor, din cauza discriminărilor la caresunt supuşi şi a lipsei de orizont profesional şi deres pect al demnităţii.9

Totodată, conştienţi şi de slăbiciunile comunită-ţii noastre, ne-am propus ca, în comunităţile maimari, să elaborăm şi să aplicăm programe de perfec-ţionare a organizării comunitare, care să permităvalorificarea plenară a întregului potenţial umanexistent în fiecare localitate, prin aplicarea cunoscu-tei devize „Prin noi înşine”, iar în comunităţile cusub o sută de membri, care nu dispun de cadrul insti-tuţional şi nici de resurse umane, materiale şi finan-ciare necesare păstrării identităţii româneşti, să sti-mulăm programele de solidaritate comunitară, degenul „Români pentru români”, prin revitalizareaacţiunilor de acest fel, din perioada interbelică, cândnumeroase şcoli şi parohii de pe tot cuprinsul Româ-niei Mari s-au înfrăţit şi au sprijinit principalelecomunităţi româneşti din fostele judeţe Ciuc, Odor-hei şi Treiscaune, supuse unui accentuat proces deasimilare.10

În acelaşi context, reamintim faptul că, în varaanului 1993, când, comunitatea românească dinjudeţele Covasna şi Harghita traversa o perioadăfoarte grea, care punea sub semnul întrebării însăşidăinuirea sa, în acest binecuvântat spaţiu din inimaRomâniei, la Sfântu Gheorghe a avut loc o dezbaterecu tema Cultura şi spiritualitatea românească dinjudeţul Covasna – trecut, prezent şi viitor, la care auparticipat – pe lângă reprezentanţii unor importanteinstituţii de cultură din Bucureşti, Cluj-Napoca,Sibiu, Braşov, Târgu Mureş, Alba Iulia etc. – acade-micienii Alexandru Surdu şi Gheorghe Vlăduţescu,împreună cu vrednicul de pomenire mitropolitulAntonie Plămădeală, iar mai târziu academicieniiHoria Colan, Răzvan Theodorescu, Ioan-Aurel Popşi profesorul Nicolae Edroiu, membru corespondental Academiei Române. Cele stabilite cu această oca-zie au contribuit hotărâtor la înfiinţarea EpiscopieiOrtodoxe a Covasnei şi Harghitei – cea mai impor-tantă realizare a românilor din această parte de ţară,după decembrie 1989, prin păstorirea rodnică a

Înaltpreasfinţitului Ioan Selejan, arhiepiscopul Co -vasnei şi Harghitei, în perioada 1994–2014, şi aPreasfinţitului Andrei, Episcopul Covasnei şi Har-ghitei –, a Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsări-teni şi a altor instituţii şi forme identitare (centre decultură, edituri, publicaţii culturale etc.)11. Cu toateacestea, au rămas de realizat multe alte propuneri.

De aceea, adresăm respectuoasa rugăminte dom-nului preşedinte academician Ionel-Valentin Vlad şimembrilor Prezidiului Academiei Române, să stabi-lească modalitatea cea mai nimerită de reeditare aunei asemenea dezbateri, care să asigure sporireaimplicării Academiei Române în studierea proble-maticii specifice judeţelor Covasna, Harghita şiMureş, prin înfiinţarea în aceste judeţe a unei filialea Centrului pentru Studii în Probleme Etnice sauprin extinderea activităţilor de cercetare interdisci-plinară a problemelor social-istorice şi etnologiceromâneşti din estul şi sud-estul Transilvaniei, încadrul unor institute ale Academiei Române dinTransilvania: Institutul de Istorie „George Bariţiu”din Cluj-Napoca, Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş sauCentrul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca.

În acest sens, anexăm Raportul către PrezidiulAcademiei Române, întocmit de domnul academi-cian Alexandru Surdu, în 11 iulie 1993 (Anexa nr. 1),şi un Memoriu adresat domnului academicianIonel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Ro -mâne, de Centrul European de Studii Covasna-Har-ghita, document care cuprinde câteva propuneri, for-mulate în ultimii ani, cu rugămintea de a fi analizateşi incluse în cadrul planurilor de cercetare academicăfundamentală şi aplicată ale institutelor AcademieiRomâne (Anexa nr. 2).

Atât înainte de Marea Unire, cât şi după aceea,în istoria comunităţii româneşti din judeţele Covasnaşi Harghita, pe lângă truda jertfelnică depusă pentrupăstrarea identităţii româneşti, într-un mediu care,de cele mai multe ori, a fost neprietenos, au existatmomente care au potenţat dăinuirea românească,ajutând românii de aici să câştige bătălia cu tim-pul… existând.

Împreună cu membrii delegaţiei Forumului şi cuprietenii noştri din Bucureşti, participanţi la lucrărileprezentei sesiuni, ne exprimăm speranţa că ziua deazi va reprezenta un asemenea moment, şi peste treiani, când vom aniversa centenarul Marii Uniri,multe dintre problemele ridicate astăzi îşi vor găsirezolvările cuvenite, iar România se va prezenta ca

un stat unitar, fără enclave etnice în inima sa. Pentrucă, dacă inima ţării va fi bolnavă, şi Ţara va fibolnavă.

Încă o dată vă mulţumesc, din suflet, în numeleromânilor din judeţele Covasna, Harghita, Mureş şi,de ce nu, şi în numele concetăţenilor maghiari dinzonă, care conştientizează faptul că, în decursul isto-riei, locul secuilor a fost alături/împreună cu româ -nii şi nu separat de aceştia.

Anexa nr. 1rAport

către prezidiul Academiei româneîn legătură cu discuţiile la masa rotundă

„cultura şi spiritualitatea românească din judeţul covasna – trecut, prezent

şi viitor”,Sfântu gheorghe, 3 iulie 1993

Subsemnatul Surdu Alexandru, vicepreşedintecoordonator al Secţiei de filosofie, psihologie şipedagogie a Academiei Române, delegate de cătrePreşedintele Academiei Române să participe lamasa rotundă sus menţionată, vă aduc la cunoştinţăurmătoarele:

Reprezentanţii judeţelor Covasna şi Harghita auprezentat situaţia deosebit de grea în care îşi desfă-şoară activitatea instituţiile bisericeşti, de învăţă-mânt şi de cultură româneşti din aceste zone. S-aajuns la concluzia că trebuie făcute demersuri laPreşedinţia ţării şi la Guvernul României.

Există însă probleme concrete, mai ales dindomeniul culturii, care nu ţin de competenţaPreşedinţiei sau a Guvernului şi nici n-ar putea firezolvate de către acestea, ci doar sprijinite eventualfinanciar. Dintre problemele respective, am desprinscâteva care, în mod evident, ar putea fi soluţionateprin contribuţia directă a Academiei.

- Înfiinţarea în cadrul Academiei Române a unuiComitet interdisciplinar de studiu al problemeloretno-culturale din sud-estul Transilvaniei, din caresă facă parte arheologi, istorici, etnologi şifolclorişti, antropologi şi sociologi. Scopul acestuicomitet ar fi acela de a valorifica critic teoriile,concepţiile şi cercetările ştiinţifice referitoare lazonele în discuţie şi iniţierea de noi cercetări, even-tual în cadrul unor programe, sprijinite guverna-mental.

- Publicarea în cadrul Editurii Academiei Românea unei reviste lunare, de genul „Romanitatea din32

sud-estul Transilvaniei”, ca organ al Comitetuluirespectiv.

- Publicarea şi eventual republicarea la EdituraAcademiei Române a unor culegeri de studii maiample sau monografii despre zonele din sud-estulTransilvaniei.

- Publicarea de studii referitoare la zonele res -pective în revista „Academica”.

Sprijinirea manifestaţiilor cultural-ştiinţificeorganizate de Liga cultural-creştină „Andrei Şa -guna” din Sfântu Gheorghe şi iniţierea unor astfel demanifestări cu participarea cercetătorilor din institu-tele Academiei Române.

Expedierea în zonele respective a cărţilor publi-cate de Editura Academiei Române şi a revistelorcultural-ştiinţifice ale Academiei.

Efectuarea unor donaţii de cărţi şi colecţii dereviste în perspectiva reorganizării muzeelor şi abibliotecilor româneşti publice din judeţele Covasnaşi Harghita.

Cu deosebită stimă, Alexandru SurduBucureşti, 11 iulie 1993

Anexa nr. 2centrul european de Studii covasna-Harghitanr. 27 din 26 noiembrie 2015domnului academician ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei române

memoriu pentru extinderea activităţilor de cercetare interdis-ciplinară a problemelor social-istorice şi etnologiceromâneşti din estul şi sud-estul Transilvaniei, încadrul unor institute ale Academiei Române dinTransilvania: Institutul de Istorie „George Bariţiu”din Cluj-Napoca, Institutul de Cercetări Socio-Umane „Gheorghe Şincai” din Târgu Mureş şi Cen-trul de Studii Transilvane din Cluj-Napoca.

Argument Participanţii la sesiunile, simpozioanele şi dez-

baterile organizate, în ultimele două decenii, înjudeţele Covasna şi Harghita, au reiterat, cu fiecare

ocazie, necesitatea implicării Academiei Române,prin institutele de studii socio-umane, în cercetareainterdisciplinară a problemelor social-istorice şietnologice româneşti din estul şi sud-estul Transil-vaniei.

În acest context, vă supunem atenţiei câteva pro-puneri, cu rugămintea de a fi analizate şi incluse încadrul planurilor de cercetare academică fundamen-tală şi aplicată ale institutelor pe care le coordonaţi.

propuneri1. Înfiinţarea mai multor colective multidiscipli-

nare pentru studierea şi actualizarea cunoştinţelorprivind problemele social-istorice şi etnologiceromâneşti din estul şi sud-estul Transilvaniei, alcă-tuite din mai multe categorii profesionale de specia-lişti (istorici, sociologi, antropologi, etnologi – etno-muzicologi, folclorişti, etnocoreologi, etnografi).Scopul înfiinţării acestor colective derivă din nece-sitatea de valorificare ştiinţifică a cercetărilor ante-rioare şi din realizarea unor actualizări contempo -rane privind caracteristicile specifice zonei studiate(istorie, religie, cultură tradiţională materială şiimaterială, demografie, interculturalitate etc.).

2. Includerea în planurile de activităţi ştiinţificeale institutelor menţionate a unor teme şi proiecte decercetare, reflectând specificitatea zonei studiate(istorie, spiritualitate, cultură tradiţională materialăşi imaterială, demografie, interculturalitate, imago-logie etc.) şi realizarea unor lucrări academice, cucaracter de sinteză (monografii, antologii, dicţionare,cataloage ş.a.) şi publicarea lor la Editura AcademieiRomâne.

3. Desemnarea unor teme de studii doctorale şipostdoctorale care să abordeze aspecte ale istoriei,civilizaţiei şi culturii româneşti din sud-estul Tran-silvaniei, în context multietnic şi intercultural.

4. Introducerea în planurile de cercetare aleinstitutelor a unor proiecte distincte de traduceri şipublicare în limba română a lucrărilor de referinţădin literatura de specialitate în limba maghiară, careabordează teme privind istoria românilor.

5. Reluarea şi continuarea sistematică, structuratăpe termen mediu şi lung, a proiectelor anterioare decercetare a documentelor din arhivele europene (dinUngaria, Austria, Germania, Serbia, Ucraina, Slova-cia ş.a.), referitoare la momente importante din isto-ria românilor.

6. Iniţierea şi organizarea de sesiuni, simpozioaneşi congrese naţionale şi internaţionale privind pro- 33

blematica interculturală specifică zonei şi publicarearezultatelor în periodicele editate de aceste institute.

7. Realizarea unei biblioteci virtuale centrată peconservarea digitală şi diseminarea la nivel naţionalşi internaţional a principalelor lucrări, articole, stu-dii, volume, sinteze etc. privind istoria, civilizaţia şicultura românească din Transilvania.

Cu aleasă consideraţie,Director,

dr. Ioan Lăcătuşu

note

1 I. Lăcătuşu, V. Lechinţan, Violeta Pătrunjel, Românii dinCovasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, EdituraGrai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2003, pp. 120–122.2 I. Lăcătuşu, Erich-Mihail Broanăr, Repere identitare româ-neşti din judeţele Covasna şi Harghita, Editura EurocarpaticaSfântu Gheorghe, 2014. 3 Erich-Mihail Broanăr, Ioan Lăcătuşu, Sebastian Pârvu, Păs-

tori sufleteşti ai Sfintelor Altare din Eparhia Covasnei şi Harghi-tei, Editura Grai Românesc, Miercurea-Ciuc, 2015.4 Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şiMureş, în slujba dăinuirii neamului românesc în Transilvania:FCRCHM. 2005-2015, volum îngrijit şi coordonat de dr. IoanSabău-Pop şi dr. Ioan Lăcătuşu, Editura Eurocarpatica, SfântuGheorghe, 2015.5 Coordonate demografice ale comunităţilor româneşti,maghiare şi rome din judeţele Covasna şi Harghita potrivit date-lor Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din 20 octombrie2011, Sinteză documentară întocmită de Centrul European de Stu-dii Covasna-Harghita, mms, Sfântu Gheorghe, 2012.6 R. Baltasiu, Săpunaru Gheorghe, Bulumac Ovidiana, Slăbi-rea comunităţii româneşti din Covasna şi Harghita, Prefaţă, acad.Ioan-Aurel Pop, Editura Etnologica, Colecţia „Cercetări sociolo -gice“, Bucureşti, 2013.7 Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şiMureş, în slujba dăinuirii neamului românesc în Transilvania:FCRCHM. 20052015, volum îngrijit şi coordonat de dr. IoanSabău-Pop şi dr. Ioan Lăcătuşu, Editura Eurocarpatica, SfântuGheorghe, 2015, pp. 249–5418 R. Baltasiu, Săpunaru Gheorghe, Bulumac Ovidiana, Slăbi-rea comunităţii româneşti din Covasna şi Harghita, Prefaţă, acad.Ioan-Aurel Pop, Editura Etnologica, Colecţia „Cercetări sociolo -gice“, Bucureşti, 2013, p. 159 Ibidem, pp. 190–197.10 Ibidem, pp. 171–173.11 Buletinul Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna”, nr.1/1998, pp. 66–70.

34

35

Sub cupola Academiei

Astăzi avem o ședință specială, cu titlul Ion I.C.Brătianu se întoarce la Academia Română, dar, văpot spune că ilustrul om politic, constructor de Țarăși membru de onoare al Academiei nu a plecatniciodată de aici.

În istoria popoarelor, există personalități pro -vidențiale, care își pun amprenta asupra evoluțieiunei țări, devenind repere pentru generațiile pre -zente și viitoare. O asemenea personalitate a fost IonI.C. Brătianu, care a dominat cu autoritate viața poli-tică a României, timp de două decenii și a scris unadintre paginile cele mai luminoase ale istoriei țăriinoastre. De la 1914 și până în 1927, el a dominatviața politică românească.

Neutralitatea, intrarea României în cea dintâiconflagrație mondială, eforturile depuse la Con fe -rința de pace de la Paris, ca și în anii de după război,încărcați de mari reforme de o deosebită importanțăpentru progresul țării, precum și legiferarea votuluiuniversal, Reforma agrară și, mai presus de toate,adoptarea Constituției din 1923 – una dintre cele maiavansate din Europa – toate poartă și pecetea puter-nicei personalități a lui Ionel Brătianu.

Cu înțelepciunea și patriotismul care îl caracteri-zau, a preluat de la Carol I și a dus mai departe ideea„Prin noi înșine”, a condus neamul românesc spreînfăptuirea unității naționale. Rolul pe care l-a avutIon I.C. Brătianu, la înfăptuirea României întregiteși la dezvoltarea ei, rămâne, fără îndoială, paginacea mai glorioasă din întreaga sa carieră.

Nu era o persoană cu care se discuta sau negociaușor. Cei care l-au cunoscut la Conferința de la Paris,îl considerau extrem de încăpățânat, iar pentru ideilepe care le susţinea, se lupta până la sfârșit. Acesta afost și motivul pentru care, la un moment dat,participanții marcanți la această conferință au cerut

să plece de la aceste negocieri; dar, ceea ce a lăsat înurmă Ion I.C. Brătianu a fost foarte important – trasa-rea conturului țării noastre la forma României Mari.Conform afirmației diplomatului francez conteleSaint-Aulaire „avea aerul mândru și fermecător alunui mare senior din timpul Renașterii”.

Lider absolut al Partidului Național Liberal, sfet-nic respectat și ascultat al Regelui Ferdinand I,diplomat iscusit și abil, dar, înainte de toate, un marepatriot, Ionel Brătianu a fost, după cum repeta, ade-sea, „reprezentantul unui popor mândru de trecutulsău, care trebuie să aibă mare încredere în viitor”.Aceasta este lecția pe care ne-o dă și astăzi cel carea fost un om politic, a cărui activitate a fost pusă,necondiționat, în slujba națiunii române. A știut săcanalizeze voința poporului spre înfăptuirea idea -

Acad. Ionel-Valentin VladPreședintele Academiei Române

*Cuvânt de deschidere susţinut la Sesiunea omagială „Ion I.C. Brătianu se întoarce la Academia Română”(24 noiembrie 2015, Aula Academiei Române)

ion i.c. Brătianu – personalitate marcantă pentru generaţiile prezente şi viitoare*

36

lului său de desăvâșire a unității naționale. A adus ocontribuţie esenţială la așezarea țării pe noi temeliide dezvoltare economică, politică și culturală, deafirmare în exterior, între marile națiuni ale lumii,nu numai ale Europei.

Academia Română, de la înființare, a militat pen-tru alegerea în rândurile ei a celor mai de seamă per -sonalități ale țării. În ședința din 7 iunie 1923 a ho -tărât 04primirea ca membri de onoare în AcademiaRomână a marelui om politic Ion I.C. Brătianu și areputaților generali Alexandru Averescu și ConstantinPrezan, care „prin răspunderea grea ce au luat asu -pră-le, prin priceperea lor, prin munca depusă, prinpatriotismul lor au contribuit, într-o largă măsură,la înfăptuirea idealului nostru național”, așa cumspunea președintele înaltului for din acea perioadă,Iacob C. Negruzzi.

Ion (Ionel) I.C. Brătianu îi urma, astfel, înAcademia Română, tatălui său, Ion C. Brătianu.Am bii au urmărit împlinirea unui ideal, cu răbdare șiper severență o viață întreagă: unul independența, al -tul întregirea statală fără nicio abatere.

Amplul program de redresare a țării – distrusede război, de integrare și de organizare a provincii-lor recent alipite la patria mamă și de afirmare aîntregului potențial de care beneficia în acel momentRomânia – a avut ca principal artizan pe Ion I.C.Brătianu și rămâne și astăzi un model de gos -podărire imediată a țării.

Să nu uităm legea de utilizare a resurselor natu -rale ale țării, care a adus argumente foarte puternice

ale Academiei în momentul în care s-a discutat ex -ploatarea actuală a bogățiilor țării (de unele firmestrăine). Este o altă lecție privind gospodărirea încondiții grele a țării și de marcare a unor coordo natepentru dezvoltarea ei viitoare. Ion I.C. Brătianuconstituie, fără îndoială, un reper la care trebuie săne raportăm mereu. Strategia de dezvoltare aRomâniei – inițiată de noi și în curs de realizare laAcademia Română – a avut ca model programul luiIonel Brătianu, a cărui aplicare a condus la prospe-ritatea României în interior și la afirmarea ei înlume. Este vorba despre un ciclu de cca 20 de ani,timp în care, sub conducerea Brătienilor, a Par -tidului Național Liberal, într-un acord general cuIuliu Maniu și cu Partidul Național Țărănesc, Româ-nia a ajuns să fie pe locul al șaptelea și din punct devedere al venitului pe cap de locuitor şi al bunăstăriiîn Europa. Oare de ce suntem astăzi pe locul 23 înUniunea Europeană? Am învățat din programul pecare l-a inițiat și l-a dirijat cu mare mă ies trie, cu per -severență și cu mare tărie, Ionel I.C. Brătianu?

Salutăm inițiativa Institutului de Științe Politiceși Relații Internaționale, care poartă cu mândrie nu -mele ilustrului om politic, de a organiza sub cu polaAcademiei Române această sesiune oma gială, cuscopul de a readuce în atenția contemporanilor per-sonalitatea marcantă a lui Ionel I.C. Brătianu și aideilor sale. Nu este de mirare faptul că Institutulcoor donează unul dintre cele 11 proiecte interdiscipli-nare ale Strategiei României pentru ur mătorii 20 deani. Succes în lucrările acestui simpozion!

Membrii Cabinetului GuvernamentalRândul I: C. Dimitriu, A Lepedatu, I.G. Duca, Gh. TătărescuRândul II: Ion Inculeţ, Vintilă Brătianu, C. Argetoianu, Ioan I. C. Brătianu, Stelian Popescu, I. NistorRândul III: L. Mrauek, G-ral Anghelescu, Dr. N. Lupu, Gh. Cipăianu,dr. C. Angelescu, R. Franasovici

37

Trecutul nu ne părăseşte, ci ne însoţeşte maideparte, sfătuindu-ne şi învăţându-ne. Nu suntemconştienţi de faptele înaintaşilor noştri ziditori aiRomâniei moderne, cu toate că ei au realizat o operăcare ne asigură astăzi existenţa şi fără care n-amfiinţa. Nu suntem conştienţi în suficientă măsură câtşi-au iubit patria virtuală, cât au fost de înţelepţi şice mare a fost meritul lor.

Printre aceşti ziditori, cărora li se cuvine veş -nică recunoştinţă, Brătienii au jucat un rol esen-ţial şi, în primul rând, Ion C. Brătianu şi fiul său,Ionel. Şi-au iubit cu neprecupeţire patria şi auslujit-o cu inteligenţă şi dăruire, demonstrândrare însuşiri, care-i singularizează până în zilelenoastre.

Ionel Brătianu s-a înscris pe o lungime de undădrept continuator al operei tatălui său. Ne exprimămun gând de admiraţie pentru bătrânul constructor deţară, care, printre ocupaţiile lui variate şi în care aexcelat, a ştiut să fie şi educatorul urmaşilor săi, for-mându-i ca patrioţi români, dar şi continuatori aioperei lui. Printre ei, Ionel a demonstrat de tânărînsuşiri deosebite, deşi, aparent, dădea impresia uneipasivităţi, a unei lentori, deosebindu-se în aceastăprivinţă de tatăl său, cu o activitate variată şi multi-formă, „Firfirică” din 1848!

Strălucitor de inteligent, calm, destoinic în rea-lizarea actelor sale, Ionel Brătianu s-a făcut remar-cat şi s-a impus contemporanilor săi, ajungând înmomente cruciale să fie cel căruia i-au revenit celemai înalte responsabilităţi, fiind, într-adevăr, unconducător de ţară. A cules şi el învăţătura înaltă înCetatea Luminilor şi, reîntors în ţară, şi-a demon -strat priceperea în profesiunea de inginer pe care şi-aales-o. În acelaşi timp, Ionel Brătianu a fost un mul-tilateral, având pasiunea unor întinse cunoştinţe, iarbiblioteca pe care şi-o va alcătui ne demonstreazăpână astăzi rarele sale însuşiri intelectuale.

Tânărul Brătianu s-a impus încă de la sfârşitulveacului al XlX-lea, ca firesc succesor al tatălui său,în fruntea unui mare partid, căruia îi revenea răs-punderea istorică, după ce contribuise la marile acteziditoare ale României, să asigure dezvoltarea pemai departe prin reforme care trebuiau să asigureafirmarea ţării şi mersul ei în veacul al XX-lea.

N-a avut o sarcină uşoară, trebuia să impulsio-neze şi să-şi convingă fruntaşii partidului la jertfe cetrebuiau înfăptuite, să-şi impună programul nunumai lor, ci, în primul rând, înţeleptului rege, carese găsea la zenitul unei frumoase domnii şi veneadin alt veac!

Prin guvernările sale, Brătianu a reuşit să-ldetermine pe monarh la acceptare şi, într-o privinţă,chiar la resemnare. În preajma marii conflagraţii din1914, primind puterea, Brătianu a izbutit să înscriepe ordinea de zi a unui viitor – care trebuia apropiatşi nu îndepărtat – nu numai o întregire de hotare, cişi un ansamblu de reforme; printre acestea, celedouă reforme fundamentale, agrară şi electorală.

ionel i.c. Brătianu – ctitor al româniei moderne*Acad. Dan Berindei

*Alocuţiune susţinută la Sesiunea omagială „Ion I.C. Brătianu se întoarce la Academia Română”(24 noiembrie 2015, Aula Academiei Române)

Planurile sale au fost neîndoielnic tulburate deizbucnirea războiului mondial.

Desăvârşirea unităţii statele a naţiunii era impe-rioasă, dar, primejdiile erau mari şi se impunea tact,înţelepciune, abilitate şi mai ales putere de jertfă şidragoste de ţară. Brătianu le-a dovedit din plin.După pilda tatălui său, care întârziase intrarea înacţiune în 1877, a ales şi el etapa de neutralitate,graţie căreia au fost salvate multe vieţi şi pierderimateriale. Totodată, a ştiut cu artă, dar şi intransi-genţă, să negocieze cu marile puteri, având ca îndru-mar interesul naţional.

Războiul a fost o grea încercare, mai ales în con-diţiile izolării României faţă de principalii ei aliaţi,dar naţiunea şi-a făcut datoria cu o rară putere dejertfă, iar Brătianu a fost marele artizan al unui jocdintre cele mai primejdioase.

Cu multă abilitate, a condus în perioada deneutralitate, pentru ca apoi să stea în fruntea ţării înmomente deosebit de grele, până când Revoluţia dinRusia a impus pacea cu Puterile Centrale, din feri -cire, nesancţionată de regele Ferdinand; acestuia îirevine şi marele merit al încrederii depline în primulsău ministru.

Retras sub presiunea împrejurărilor, lui Brătianui-a revenit să fie din nou prezent după momentulreluării armelor; de data aceasta, i-au revenit marilesarcini ale realizării României Mari.

Situaţia era departe de a fi uşoară, dimpotrivă.Succesiv, în 1918, provinciile istorice aflate pânăatunci sub stăpânire străină, de la Basarabia, laBucovina, la Transilvania şi la Banat s-au alipitRomâniei, dar momentul de împlinire semnifica şi

unificarea unor structuri care, mai multe veacuri,aparţinuseră altor realităţi. Totul s-a întâmplat dupăun război nimicitor, după ocupaţie străină, dupăuriaşe pierderi umane şi materiale. S-a mai adăugatşi criza în care se găsea continentul, ca urmare aevenimentelor din Rusia propagate şi în alte spaţiiale continentului.

Lui Ionel Brătianu i-a revenit sarcina să fie prin-cipalul diriguitor al procesului de construcţie a ţăriicelei noi. A făcut-o cu tact, cu pricepere, cu o extra-ordinară înzestrare. În mai puţin de un deceniu, nouaRomânie s-a redresat economic dintr-o situaţiedezastruoasă pricinuită de război.

Reforma agrară însumând 6 milioane de hectare,dar şi adoptarea votului universal au dus la evoluţiisocial-politice, la evoluţia profilului societăţii, dar şila mutaţii fundamentale pe plan politic. Împărţireaadministrativă a ţării a evidenţiat noua ei unitate şi astat la temeiul centenarului pe care-l vom sărbătorinu peste lungă vreme.

Dezvoltarea culturală a ţării – pe toate trepteleînvăţământului, dar şi prin afirmarea pe plan mon-dial a unor oameni de cultură – a ilustrat aceastăetapă de început a statului român desăvârşit, aflat cuprioritate sub cârma înţeleaptă a unui bărbat de statexcepţional.

Sfârşitul l-a găsit pe Brătianu la cârma ţării, pier-derea sa reprezentând o foarte grea lovitură. Dar, el arămas mai departe în amintirea naţiunii, care îi dato-rează multă recunoştinţă, chiar şi în zilele noastre.

Ionel C. Brătianu n-a fost numai un mare înfăp-tuitor, a fost şi rămâne un preţios model.

38

Ion C. Brătianu, Vintilă şi Ionel Brătianu şi Pia Brătianu (1891)

39

Este o mare bucurie, pentru noi toți, să fim înaceastă ambianță și să discutăm despre cel care este,deja, așezat pe frontispiciul institutului, patronulnostru spiritual, Ion I.C Brătianu. Prezentarea mease va rezuma la trei aspecte:

- importanța lui Ion I.C. Brătianu, încercând sădegajez ceea ce s-a spus, deja aici, și să așez memo-ria marelui om de stat într-o prezentare mai mult saumai puțin conceptualizată;

- nevoia acută a societății românești de Ion I.C.Brătianu și miza Academiei Române de a deveni un„inovator moral”;

- justețea utilizării lui Ion I.C. Brătianu, astăzi,în condițiile României concrete și care nu mai știecum să își asume trecutul.

proiectul ion i.c. BrătianuIon I.C. Brătianu este prea important pentru a-l

lăsa doar pe mâna politicienilor. Ion I.C. Brătianueste important pentru că, dincolo de toate lucrurilepe care le-a realizat, a fost omul unui proiect și alunei viziuni.

Disputa, aproape clasicizată în cultura română,este între liberali și conservatori, care au avut con-fruntări unii cu alții, au polemizat, erau în taberediferite, iar absorbția lor astăzi în patrimoniul publicsau politic se face strict prin apel la etichetă. Sigurcă Brătianu a fost liberal, dar – și aici este nuanțafundamentală – liberalismul lui este doar metoda,nu este proiectul.

Tot ceea ce a făcut Ion I.C. Brătianu este subsu-mat proiectului lui, care se numea Statul român.S-au rostit, aici, lucruri importante legate de re -forma agrară, reforma electorală; toate aceste lucruripleacă de la Brătianu, sunt inițiate și implementatede el, dar totul este făcut în perspectiva statuluiromân și nu ca reforme goale, care sunt scop în sine.Ca să îl înțelegem pe Brătianu, trebuie să îi

înțelegem filosofia. Pentru Brătianu, ca să înțelegilumea, trebuie să o gândești pe orizontala ei. Ori-zontala însemnând deosebirile pe care lumea le sub-sumează, iar cele mai importante, esențiale, suntcele dintre națiuni. Împlinirea națiunilor sunt statelenaționale. Este o chestiune importantă, pentru căaceasta era filosofia lui de viață, așa înțelegea lumeași măsurile pe care el le-a luat au fost, toate, pentruîntărirea statului român, carcasă existențială și deinfrastructură a națiunii române. De aici, nevoiaacută de a strânge toți românii laolaltă și de a-iimplica profund, concret și eficace în proiectulnațional.

Un exemplu, din multele care ne stau ladispoziție. Pentru justificarea legii lui agrare, spuneașa: „Domnilor, deosebirea între noi și alții nu stăîntre diferența de inteligență, se găsesc în rândurileadversarilor noștri, oameni al căror creier poate săfie superior multora dintre ale noastre. Diferențadintre noi stă în inimi, diferența dintre noi nu stă înconcepții, ci stă în credință. Așadar, este nevoie decredință, de încredere, căci numai așa se ridică unpopor. Opera de reforme este una de înfrățire, refor-mele liberale nu separă interesele personale, ciîntărește interesele generale, unifică energiile unuineam întreg”.

Citatul este crucial, dar deloc singular. Justifica-rea lui Brătianu pentru legea agrară era aducerea laproiectul național a cât mai mulţi români. Din acestpunct de vedere, circa 80% din populația Românieinu era prinsă în proiectul național. Pentru caproiectul național să fie viabil, iar statul să fie puter-nic, trebuie să-i aduci înspre stat, să-i aduci în pro-iect. Cum îi aduci în proiect? Dându-le pământ saulăsându-i să voteze.

Legile nu sunt scop în sine, sunt scop pentrusine. Tot ceea ce a făcut Brătianu, în politica ex ternăsau în politica internă, a fost pentru a întări statulnațional român.

ion i.c. Brătianu, inovatorii morali și substanțierea trecutului*Dan Dungaciu**

*Alocuţiune susţinută la Sesiunea omagială „Ion I.C. Brătianu se întoarce la Academia Română”(24 noiembrie 2015, Aula Academiei Române)**Director, Institutul de Științe Politice și Relații Internaționale „Ion I.C. Brătianu”, Bucureşti

Aceeași viziune o aveau și conservatorii, doar căla ei întărirea statului român nu se făcea prin aduce-rea a cât mai multor cetățeni, nemijlocit în relația custatul și de partea statului. La ei exista aceastăreticență, că o aducere cât mai rapidă a cât maimultor cetățeni nemijlocit în proiectul național s-arputea să fie greu de gestionat. Dar aceasta estediferența, importantă, desigur, dar la nivel de me -todă, nu de filosofie de viață. O diferență și mairadicală, net radicală, a existat la comuniști. Pentrucomuniști, cu biblia marxistă în mână, viziunea des-pre lume era complet alta: ca să înțelegi lumea, tre-buie să o înțelegi pe verticala ei. Lumea esteîmpărțită pe verticală între clasa conducătoare, clasaexploatată; cele două clase verticale îți dau ecuațialumii, prin lupta de clasă, restul sunt expresii alesuprastructurii. Cei care gândeau în proiectul na țio -nal, așadar, gândeau radical diferit. De aici și incom-patibilitatea profundă, esențială, între comuniști șinaționaliști, care nu a putut fi depășită niciodată, înpofida sintagmei ambigue, recent inventate de„național-comunism”.

Orizontala lumii, ideea fundamentală a lumiieste împărțirea ei în națiuni. Aceasta era ideea axialăa lui Brătianu! Din acest punct de vedere, trebuie săne gândim la el ca la omul unui proiect de întărire astatului și omul care a folosit metodele din portofo-liul liberal pentru a întări statul și nu invers. Dacăgândim invers, gândim prost, în raport cu Brătianuși gândim greșit.

Această perspectivă a lui Brătianu îl face actual,pentru că metodele ți le poți alege în funcție de con-text. Proiectul, viziunea trebuie să le ai. Nu ești bră-tianist dacă gândești în termenii legilor (legi electo-rale sau agrare) pe care le-a propus Brătianu. Eștibrătianist dacă gândești în termenii proiectului luiBrătianu, pentru că instrumentele pot să difere. DacăBrătianu ar fi trăit și astăzi, tot Brătianu era, chiardacă venea cu altă legislație sau altă viziune sau altinstrumentar. Dar, proiectul lui și viziunea lui ar fiexistat. Omul politic, omul de stat, omul uneiviziuni. Restul este... instrumentar. La Brătianu totule coerent și rotund: negocierile de la Versailles, poli-tica lui externă și legislația internă se subsumau unuiscop. De aceea este mare Brătianu, de aceea esteimportant și trebuie să vorbim despre el.

nevoia de Brătianu și Academia ca „inovator moral”De ce este nevoie de oameni ca Ion I.C. Bră -

tianu? De ce e nevoie să vorbim despre el? Voi face

un mic apel la ceea ce s-a întâmplat cu Eminescu șimoștenirea lui sau una dintre ele. Petre Țuțea, careavea acest dar extraordinar să definească lucrurile, l-anumit pe poet sumă lirică de voievozi. Unul dintreresorturile pentru această definiție este că Eminescufăcea de multe ori apel la epoca voievodală și, cândscria despre prezentul lui, se referea la voievozi șiepoca lor ca la un soi de epocă de aur, în funcție decare judeca și certa prezentul.

Sigur că un tip de exegeză eminesciană, mai alesdin zona literară, a sugerat că Eminescu era unromantic incurabil, paseist, care se întoarce la trecut,puțin anacronic, incapabil să relaționeze bine cuprezentul, se instala în trecut și visa nostalgic la oîntoarcere la o epocă de aur. De aici, un tip deinadecvare a poetului și jurnalistului, care justificăsau scuză patetismul și paseismul său nostalgic.Acest aspect, dincolo de izul lui ideologic, sau toc-mai de aceea, a fost folosit abundent. Dar este oeroare, pentru că noi am citit, în ediția Eminescu aoperelor sale complete, cum jurnalistul și poetul îșiverifica chitanțele pentru cămăși și cum își duceazilnic lenjeria la spălat, călcat, apretat sau cât deimplicat era în viața de zi cu zi, cât de angrenat larealitate și sincronizat cu ceea ce se scria și spuneala vremea respectivă. Eminescu nu era paseist, eraun jurnalist realist, iar când Eminescu făcea apel latrecut, nu o făcea pentru a întoarce societatea acolo,deci, nu ca să te întorci la el, ci ca să te uiți la prezentprin oglinda trecutului. Trecutul – adică epoca deaur a unei comunități – devine instrument de măsură,oglindă prin care să îţi calculezi eșecul, ratările sauturpitudinile de moment. Chestiunea are, deja, înspate o bibliografie academică consistentă, în carese remarcă numele unui John Huchinson, care este,probabil, cel mai semnificativ cercetător al na țio -nalismului cultural. El este cel care a și lansat for-mula de „inovatorii morali”.

Inovatorul moral într-o societate te întoarce latrecut, pentru a arăta prezentului că eșecurile pre-zentului nu sunt ceva fatal, inserat în gena ta ca unpăcat original; nu este o fatalitate să trăim prost, săfim neimportanți, ticăloși, lași sau nesemnificativi.

Apelul la epoca de aur, care arată diferit la di -verse popoare și culturi, este o oglindă prin careomul politic de astăzi este evaluat și i se spune și ise arată cât este de mic, în raport cu aceia.

Această zguduire de conștiință – acești inovatorimorali vin și zguduie conștiința, societatea – pune înfață o oglindă și inovatorii morali ne strigă, precumprofeții Vechiului Testament: nu vă mai scuzați cu40

41

ideea că nu se poate altfel, că suntem dominați defatalități, pentru că s-a putut altfel! Deci, dacă s-aputut atunci, altfel, de ce nu se poate și astăzi, altfel?Aceasta este esența inovatorului moral.

Eminescu a fost un asemenea inovator moral.John Huchinson, cel care face teoria inovatorilormorali, îl citează în studiile lui pe românul NicolaeIorga. Iorga, care cu forța lui morală, a ținut, practic,societatea în spate, căci el era profetul ale căruiziceri din Neamul Românesc le citeau soldații întranșee. Această idee, de inovatori morali, este foar-te importantă, când vorbim despre generațiile carene-au premers. Pentru că ei sunt cei care ne punoglinzi în față. Ideea de fatalitate este falsă saueșecurile pe care le poți, la un moment dat, trăi,experimenta sunt false, dacă sunt puse în grila uneifatalități de neam, de destin.

Te gândești la Ion I.C. Brătianu și vezi că fatali-tatea nu este chiar atât de fatală. Dacă vrei s-o facifatală, ea devine fatală. Dacă o gândești că este fa -tală, atunci devine nemijlocit așa. Dar, Ion I.C. Bră-tianu a arătat că lucrurile se pot schimba, chiar dacănu ai în față negociatori celebri, sau „tigrii”, genClemenceau, reușești să obții ceva, dacă îți propui săfaci asta. Aceasta este esența inovatorilor morali șispun cu acest prilej, în Aula Academiei Române,pentru că unul dintre rosturile fundamentale aleinstituțiilor de tipul Academiei Române este să fie șiasta. Nu este neapărat necesar ca doar persoanele săfie inovatori morali. Academia Română poate săaibă acest rol şi trebuie să îl aibă. De aceea, estebenefic să se facă recurs la celebrele personalitățiale românilor și să facă asta cât mai public, cât maiputernic, cât mai apăsat. Pentru că Academia esteinstituția statului care își permite, prin misiunea eilăsată de întemeietori, să se ocupe şi să-și asumeaceasta. Și, atunci când face o critică a societății deastăzi, trebuie s-o facă din punctul acesta de vedere.

Este vorba despre o poziție de principiu, în careAcademia se uită spre instituții și spune că se întâm-plă ceva cu instituțiile, din moment ce, la unmoment dat, în istorie acestea au putut să fun cțio -neze altfel. Acesta este rolul de inovator moral, pecare o instituție, precum Academia Română, arputea să îl exerseze mai des, mai cu curaj, pentru căstă în interstițiile misiunii ei profunde și o asemeneasarcină.

Justețea asumării lui ion i.c. Brătianu sau vina care substanțiază trecutulÎn România, este o chestiune delicată să te apro-

pii de trecut. Am reușit să construim o atmosferă

socială care te somează să lași trecutul în pace, căoricum nu are nicio consistență, nu contează, tre buierepudiat. Suntem, într-un anumit fel, ca înainte de1989: facem la fel, dar cu semn schimbat. Ceea ceînainte era asumat fără rost, astăzi este aruncat pestebord cu același entuziasm și lipsă de discernământ.Moda zilelor noastre este nu să te apropii de trecut,ci să te desparți de el. Din acest punct de vedere, secuvin niște precizări. Căci, suntem într-o situație nudoar nefastă, ci schizofrenică, de-a dreptul.

Dacă astăzi deconstruim trecutul, și nu în sensulfilosofiei heideggeriene, de revelare a ceea ce arămas ascuns, ci în sensul minimalizării șidestrucției lui, este un model societal care este celpuțin riscant, în primul rând pentru țesătura șiconsistența societală a societății românești. Dacăanulezi și pulverizezi toate valorile care pot ține ocomunitate împreună, care îi creează sentimentul de„noi”, cum mai poți mobiliza, în numele a ce, res-pectiva comunitate?

Cineva poate să demonstreze, foarte simplu, căindividualismul, abordarea comunității ca proiecteste și o consecință a faptului că nu te mai poți legade comunitate, pentru că nu mai știi cum și nici numai ai idee de ce mai înseamnă acea comunitate. Șidacă nu ai comunitate, de ce să îţi pese de ea? O poțifura, prăda, excroca, devaliza, otrăvi sau distruge.

Este o teorie foarte importantă leagată de aceastăchestiune, care s-a aplicat sau a încercat să se apliceși în România.

S-a discutat prin anii ’90 – dacă vă aduceți aminte,unii dintre dumneavoastră –, când americanii audat/oferit, aparent surprinzător, burse politice pentrupatru personaje din acest spațiu: unul se numea VugDrascovici, sârb; unul era Viktor Orban, ungur; altulera Marian Munteanu și, ultimul, cineva din Ucraina.O foarte interesantă selecție, toți liderii cu valoricomunitare foarte puternice. Care a fost teoria dinspatele deciziei, de fapt? Ca să reziști geopolitic, casă lupți cu rușii, trebuie să știi pentru ce, să ai oconștiință puternică a faptului că valorile tale suntsau nu afectate, într-un fel sau altul, de un anumitproiect. Și atunci selecția lor a fost foarte interesantă,a vizat lideri politici, care s-au manifestat sau auevoluat public, ca și susținători profunzi ai unei anu-mite orientări politice. Foarte interesant argumentulfolosit atunci și a fost poate prima discuție legată detranziție și relația cu asumările identitare, pentru căasumarea identitară (un anumit tip al acesteia) te șiplasează într-un anumit fel pe un registru strategic,care îi interesa, probabil, pe americani la vremea

respectivă, în perspectiva tranziției politice care vaurma.

O altă dezbatere, care a pivotat în jurul chestiu-nii identitare, a mai avut loc în Germania anilor ’90,după reunificarea Germaniei.

Jürgen Habermas, celebru sociolog german, le-aspus nemților, franc, că este foarte periculos ce seîntâmplă și că nemții, mai ales după reunificare, tre-buie să fie temperați în aplombul lor național. Și le-amai spus că soluția pentru ei este „patriotismulconstituțional”, adică proiecția europeană și patrio-tismul legislației constituționale din Europa. Să nune mai uităm la trecut, să iubim legile Europei și vii-torul. Asta era soluția pentru Germania, ca să fieîmblânzită. În același timp, Jürgen Habermas era celmai mare critic al eșecului nemților de a-și asuma, înopinia sa, Vergangenheitsbewaeltigung-ul, în esență,vina pentru istoria recentă a Germaniei. Contradicțiaera însă la ea acasă și a fost semnalată de un maresociolog și antropolog american, Edward Shils, careintră în polemică și îi transmite lui Habermas urmă-toarele:

„Însăși existența națiunii germane cu lung trecutși relativ bine definit set de granițe teritoriale estecauza existenței problemei «Vergangenheitsbewael-tigung-ului». Dacă germanii de azi nu ar fi avutconștiința că propria lor generație și generațiilegermanilor dinainte sunt deopotrivă membri aisocietății germane, cei 12 ani de tiranie național-socialistă și Holocaustul pe care l-au produs nu arfi fost o problemă morală pentru ei. (...) Nu poțivorbi despre Vergangenheitsbewaeltigung, negândidentitatea societății germane a anilor 1919–1933sau 1933–1945 cu cea a societății germane a anilor’70, ’80 sau ’90. Dacă tot ce se reclamă a fi germaneste a fi loial și a respecta «Grundgesetz-ul» (Con -stituția), în uz, atunci întreg trecutul trebuie șters cuburetele.”

Care a fost miza în Germania anilor ’90, perfectactuală și pentru noi, astăzi? Nu poți să afirmi că tre-cutul nu există și, în același timp, să ceri intempes-tiv unei comunități să se raporteze vinovată la scan-dalul răului din trecutul ei.

Fiecare comunitate are, probabil, și specific, unscandal al răului în trecutul ei (război, Holocaust,atrocități), dar are și un scandal al binelui, al succe-sului, al performanței, al bucuriei de a fi parte a ace-lei comunități. Este in coerent să-i deconstruiești

istoria și să spui că trecutul nu există, e doar invențiesau imaginație, și, în același timp, să-i spui că la unmoment din istorie, voi, membrii respectiveicomunități, ați fost vinovați. Pentru că vinovăția tre-cută, care este reală de foarte multe ori în co -munitățile europene, nu se poate asuma de cătregenerația actuală, care nu a avut nimic de a face fiziccu acea generație, decât asumându-şi trecutul între-gii comunități, ca parte a trecutului ei real și perso-nal.

Ca să ne putem asuma credibil și sincer gre -șelile/atrocitățile trecutului, noi, cei de astăzi, în -seamnă că am fost și noi reprezentați acolo sau căcei de atunci sunt legați de noi, cei de azi și de aici.Și dacă asumarea greșelii nu poate fi doar „imagi -nară” sau „inventată”, e clar că nici trecutul nu poatefi doar așa ceva.

În România, astăzi, din păcate, deconstrucția seface pe acele tronsoane care ar putea să sune, într-unfel sau altul, bine. Dacă este să ne asumăm trecutul,atunci trebuie să ni-l asumăm și în binele și în răullui. Aceasta a fost lecția germană după ’90 și cred căeste lecția pe care trebuie să ne-o asumăm și să opracticăm astăzi. Iar trecutul României îl are, la locde cinste, pe Ion I.C. Brătianu și generația lui.Această asumare a trecului, această capacitate de atrece dincolo de o normă mai degrabă politică – astaînseamnă deconstrucția în acest moment – , cred căeste una dintre sarcini și cred că ar trebui să o facemcuviincios, fără emfază, dar punând lucrurile pe ade-vărata lor măsură.

Comemorarea lui Ion I.C. Brătianu, readucerealui în Academia Română din care nu a plecat, defapt, niciodată, cum frumos s-a spus aici, este un pri-lej ideal pentru asemenea reflecții și asumări.

În final, mulțumesc încă o dată Academiei Ro -mâne pentru faptul că Institutul nostru se va numi deaici înainte „Ion I.C. Brătianu”, sperând că ceea ces-a petrecut astăzi să fie, pentru noi ca instituție, șinu numai, un punct de plecare pentru o reeva luarenu doar a moștenirii marelui om de stat, ci o reeva-luare a modului în care noi, românii, ne raportăm latrecut, la anumite personalități fondatoare și la forțalor curativă, educativă și astăzi.

Reasumându-l plenar pe Ion I.C. Brătianu, Aca-demia Română va fi și mai puternică în rolul ei deinovator moral al unei națiuni care are nevoie de așaceva, mai mult decât oricând.

42

43

Ne-am propus să discutăm, în întâlnirea noastrădin acest an, despre dimensiunea europeană a ști -inței. Mai exact, să ne interesăm dacă știința, care –după cum zicea Pasteur nu are patrie – are, totuși, otradiție specifică pe continentul nostru și, mai ales,dacă Europa are, azi, știința pe care o merită. Și,legat de această problemă, apar altele, de ordinpractic și moral. Dacă, de pildă, în cursa gl o ba -lizării, știința europeană ocupă un loc important saunu?! Apoi, care este statutul științei unei țări cu unbuget de 0,18% din PIB alocat pentru cercetare șidacă, în aceste circumstanțe, ce șanse are să per -formeze în știință această națiune, în afară de aceeade a pregăti cercetători și de a-i lăsa pe cei mai bunidintre ei să migreze, după ce și-au trecut doctoratul,în țările cu o tehnologie de cercetare dezvoltată dinOccident, mulțumindu-se să-i primească, apoi, în tri-umf după câteva decenii?

Pe scurt: cât de democratic, cât de eficient estesistemul de cercetare în Europa celor 28 de națiunicare au intrat în această construcție politică și eco-nomică (Comunitatea Europeană) cu mari speranțeși cu sentimentul că vor trăi mai bine, vor fi în maimare siguranță și cultura lor va fi liberă și înflori-toare?! Când zicem cultură, în sens larg, înțelegem,bineînțeles, și știința.

În epoca informaticii, prin cultură, am început săînțelegem, în primul rând, știința. Am discutat demulte ori, în colocviul nostru, despre acest fapt:știința este în epoca postmodernă la putere, simbolulei (forma mentis) este, azi, omul de știință, dupăcum în Evul Mediu forma mentis era reprezentat deSfânt și de Cavaler, iar în Renaștere de Descoperitorși de Artist. Și, dacă este așa – dacă omul de științăreprezintă spiritul timpului nostru și reprezintămodelul nostru de existență –, este normal să nepunem întrebarea: ce face știința pentru noi și, desi -gur, ce facem noi pentru știința națională și, ipsofacto, pentru știința europeană, fiind conștienți că de

performanțele științei pro fită nu numai o națiune, nunumai un continent, ci umanitatea în totalitate?...Din acest punct de vedere, Pasteur are dreptate:știința este univer sală, știința nu are patrie, științase conduce după legea vaselor, o descoperire făcutăîntr-un laborator de a ajunge, rapid, peste tot, înorice punct al planetei – acolo unde sunt oamenicare să înțeleagă și minți care să știe să aprecieze.Și, dacă este așa, știința trebuie să ne unească și sădea șanse tuturor celor care o slujesc și, mai ales,tuturor celor care au nevoie de ea.

Se întâmplă această miraculoasă emulație șiconcordie în Europa națiunilor libere? Cât de per-formantă, încă o dată, este știința europeană înraport cu marile centre de cercetare din lume și câtde pregătită este ea să primească provocările lumiide azi? O lume care se mișcă repede, se amestecă, seconfruntă din ce în ce mai violent, în detrimentul, decele mai multe ori, al omului și al valorilor umanis-mului nostru european – punctul nostru de sprijin,mândria și speranța noastră?!

** *

Nefiind om de știință, nu mă încumet să răspundla aceste întrebări grele. Sunt om de litere și, fiindașa, nu am altă competență decât aceea de a-mi puneîntrebări incomode. Dostoievski le numea „bleste-matele chestiuni imposibile”. Problemele științeieuropene de azi nu sunt chiar imposibile și nici bles-temate. Sunt doar complexe, încurcate, depind de obirocrație din ce în ce mai încâlcită (ea a căpătat,deja, un nume: „birocrația de la Bruxelles”) și, dintoate aceste cauze, devin misterioase. Sunt sigur căoamenii de știință (oamenii științelor tari), care par-ticipă la seminarul nostru vor vorbi despre acestelucruri în termeni mai exacți decât mine. Eu voiîncerca să spun ceva despre o știință ceva maiimprecisă, mai greu cuantificată decât științele tari,

Știința fără suflet și sufletul fără știință*Acad. Eugen Simion

*Alocuţiune susţinută la Seminarul internaţional „Penser l’Europe“ (2 octombrie 2015, Aula Academiei Române)

o știință – sau o clasă de științe – care nu figureazăîn măsurătorile „ISI” și nici nu intră în indicele„Kirch”. Este vorba de științele umane, o familie dediscipline ce se conduce după reguli stricte,determinabile și, repet, nu se lasă ușor cântărite,măsurate. De cele mai multe ori, proiectele ei nusunt finanțate de Comunitatea Europeană, decât ace-lea care, eventual, se ocupă de subiecte inter -naționale. Tot ce privește patrimoniul spiritual alunei țări cade în sarcina statului respectiv. Care, cumse întâmplă adesea, mai ales în vreme de criză eco-nomică, are alte priorități. Cultura (scrisă, imate -rială, pe scurt: cultura umanistă) rămâne la urmă. Eaprimește, din bugetul totdeauna insuficient, ce semai poate da, ce mai rămâne după ce au fost acope-rite salariile bugetare, sănătatea, administrația, șo -selele, pușcăriile (cheltuielile pentru întreținereadeținuților), situațiile de urgență (care se țin lanț!),cheltuielile prezidențiale și parlamentare, pensiilespeciale. Acestea au înghițit aproape totul. Cum săfaci, în aceste condiții, cercetare de performanță,cum și, mai ales, cu ce să-i edităm pe clasicii noștri,care pot fi și clasicii literaturii europene, cum și cuce putem pregăti dicționarele limbii și literaturiinoastre, tratatele de istorie etc.?...

Aceste teme de cercetare (foarte importante pen-tru cultura națională) nu intră în sfera de preocupări

a Comisiei de la Bruxelles și, din nefericire, nu intrăprea mult nici în sfera de preocupări a autoritățilornaționale. România are, de pildă, un Minister al Cer-cetării (sau un departament în cadrul MinisteruluiEducației), dar n-am auzit ca el să aibă sau să pro-pună proiecte naționale în domeniul umanistic șinici să susțină financiar proiectele inițiate de alții.Ce putem face, facem individual și pe tăcute.

Desigur, nu Europa trebuie să se ocupe dedicționarele și de tratatele noastre de istorie, ciinstituțiile abilitate ale statului – Ministerul Culturii,Academia, Departamentul Cercetării, MinisterulEducației și universitățile de profil –, dar ComisiaEuropeană poate face, totuși, ceva important: să-șischimbe puțin mentalitatea față de cultura umanistă,să accepte – și ea – ideea că dacă știința fărăconștiință duce la ruina sufletului, omul de științăfără cultură umanistă nu-i om deplin și, în genere,omul european de mâine – indiferent de profesiuneași de destinul lui – trebuie format în spiritul umanis-mului european.

Cu aceasta, am ajuns, cred, la tema esențială adezbaterii noastre. Dumneavoastră – oamenii deștiință din spațiul științelor tari – și noi, ceilalți –din spațiul științelor moi (științelor umane) – vomvorbi, desigur, despre ce studiem în laboratoarelenoastre, în ce mod colaborăm cu alte centre dinEuropa și ce proiecte avem în comun.

Nu vom ocoli dificultățile, desigur, ne vom plânge,încă o dată, de birocrație (hârțogăria, tonele de hâr-tii pe care tre buie să le completăm, de contabilii – înprimul rând contabilii noștri – care ne controlează lasânge), nu vom uita mobilitatea – care nu dă tot-deauna roade bune –, în fine, nu-i vom ierta – nici dedata a ceasta – pe oamenii noștri politici care uită, deregulă, cercetarea românească și de buni ani de zilene obligă să plătim un asistent de cercetare – șef depromoție, de regulă – cu aproximativ 200 de euro pelună etc. etc.

Eu am să încerc să spun ceva despre pregătireaviitorului om de știință (în sfera științifică sau uma-nistică), național și european, cum vreți să-i spu-nem, pornind de la ideea că nu poate fi azi un om deștiință veritabil străin de mersul lumii și de mișcareade idei a timpului. Adică, european. Adică, cu fațaspre universitate. Național cu fața spre universitate,cum prevedea, prin anii ’80 ai secolului al XIX-lea,Maiorescu, un mare critic literar și om politicromân, ministru, o vreme, al Învățământului. Mi-aplăcut, totdeauna, această formulă. Ea ne vindecă,pe noi, europenii din Răsărit, de două complexe: 44

45

a) complexul izolării, marginalizării noastre,aici, la gurile Dunării – complexul că nu suntemrecunoscuți, nu suntem apreciați, pe cât merităm, deOccidentul european (mai bogat, mai dezvoltat eco -no micește și mai arogant);

b) complexul preeminenței noastre, pornit dinideea că noi nu avem nevoie de Occidentul arogantși dominator, că noi trebuie să ne cultivăm orgoliileși miturile noastre și să ne dezvoltăm prin noi înșine.„Mai lăsați-ne, nene, cu Europa voastră”, zice unpersonaj comic din opera unui mare dramaturgromân, I.L. Caragiale, Molière al nostru. „Mailăsați-mă, frate, cu Europa voastră”, noi avemEuropa noastră, țărișoara noastră, știința, arta noas-tră etc. Când auzim această replică celebră, râdem,evident, ne amuzăm, facem haz de retorica demago-gică a acestui personaj care, în fapt, a coborât dinpiesa lui I.L. Caragiale și a intrat în viață și trece dela o generație la alta de oameni politici. Îl auzim șiazi în Parlamentul țării și-l vedem și-l ascultăm, înfiecare seară, la televiziunile noastre.

Mă amuz, evident, și eu de replicile lui tauto -logice și de aporiile gândirii sale. Dar, mărturisesc,de câte ori îl ascult, îmi dă de gândit, pentru că elexprimă, în fapt, nu numai un complex est-european(complexul omului uitat de Europa, la 3 000 kmdistanță de Paris și cam tot atâția de Berlin și Lon-dra); complexul omului european rămas în urmaistoriei, întârziat în istorie și în civilizația materială,complexul omului nevoit să fugă în urma istoriei șisă refacă mereu handicapurile istoriei, inclusiv însfera științei. Vreau să spun că eu l-am luat mereu înserios pe eroul lui Caragiale și continui să-l iau înserios: „Mai lăsați-mă, nene, cu Europa voastră –eu am Europa mea” – este strigătul lui de revanșă,țipătul lui de orgoliu, mândria localismului său exa-cerbat în fața cosmopolitismului, internațio na lis -mului, globalismului exacerbat, arogant, imperativ,agresiv, uniformizator, distrugător de mituri na -ționale etc. Bietul de el! Se apără și el de nenoroci-rea în care l-a băgat istoria. Adevărul este că perso-najul comic de care vorbesc și de aporiile căruia neamuzăm de aproape 150 de ani, are, în parte, drep-tate: are dreptate când spune că Europa este maiîntâi țara („țărișoara”) lui și că de ea trebuie să aibăgrijă, în primul rând; nu are, evident, dreptate cândrespinge, mânios, cealaltă Europă („Europa voas-tră”). Nu mai spun de ce, nici într-un caz, nici încelălalt. Localismul, autonomia totală, izolareareprezintă, azi, în orice domeniu, o sinucidere pro-gramată. Dar și ignorarea Europei lui (a personaju-lui de care vorbesc) – adică cultura unei națiuni

europene – este un alt fel de a pregăti o dispariție, petermen lung, o dispariție lentă și ireversibilă... Ce-ide făcut, pentru a scăpa de dilema personajului luiCaragiale și pentru a evita cele două complexe, dupămine, egal de falimentare:

1. localismul îngust, orb, conservator, care neizolează de lume și ne înfundă într-o istorie fărăperspective și

2. cosmopolitismul arogant care ne uniformi -zează și ne obligă să renunțăm la ceea ce ne dife -rențiază, spiritualicește, de alții și ne exprimă modulnostru de a fi? Altfel spus: cum să facem, pentru a finaționali cu fața spre universitate? Cum trebuie săne organizăm și să acționăm, în așa chip, încât Eu -ropa noastră să nu mai fie în contradicție cu Europavoastră și, nemaifiind, complexele, fantasmele,frustrările, aroganțele, inegalitățile dintre noi să dis-pară în noua Europă, iar dilemele personajului citatsă fie doar o fantasmagorie a trecutului?

** *

Într-un colocviu anterior, am discutat, pornindde la Rabelais, despre „știința [care] fără conștiințăeste o ruină a sufletului”. O propoziție actuală și azi,ca și în secolul în care Rabelais și-a scris marele,fermecătorul lui roman. Poate mai actuală azi decâtoricând, pentru că știința a ajuns la performanțeuluitoare și, în plus, cum precizam la începutulintervenției mele, știința a luat puterea, a ajuns laputere în societatea postistorică, postindustrială,societatea informațională etc. Deja Malraux se plân-gea, cu 30 de ani în urmă, că știința s-a pus în slujbaviolenței și că a devenit, astfel, un instrument înmâna celor care au puterea în lume... Nu este temanoastră de discuție, deși este o temă importantă pecare ar trebui s-o discute cei care au, cu adevărat,puterea în lumea de azi. S-ar putea să se gândeascămai mult atunci când vor fi, ei înșiși, amenințați decei care folosesc știința ca o armă de distrugere.Sunt semne că sunt locuri unde acest fapt se întâm-plă. Europa este, azi, martora unui exod de proporțiibiblice și sunt toate semnele că nu știe cum să-i facăfață și ce consecințe vor fi. Știința care ajută (sepune în serviciul violenței) nu știe cum să scape deea.

Nu este rostul meu și, la drept vorbind, nici numă pricep să dau soluții în această privință. Este însărostul meu să mă întorc la fraza premonitoare a luiRabelais și s-o continui – păstrând proporțiile, toateproporțiile – punând următoarea întrebare: dacă esteadevărat – și desigur este – că știința fără conștiință

este o ruină a sufletului, ce se întâmplă, atunci, cusufletul (prin suflet înțelegând, în acest caz, și spiri-tul), ce se întâmplă, atunci, cu sufletul fără știință?Ce efecte are asupra sufletului (spiritului) absențaștiinței din procesul formării lui?... Este o chestiunepe care ne-o punem des, umaniști și științifici,oameni de artă și oamenii științelor tari? Cred cătrebuie să începem, pentru a scăpa de această di -lemă, cu ceea ce trebuie:

1. Să facem ca în programele școlare științele săîmpartă un loc confortabil, egal, cu umanioarele,pentru că altfel, fără umanioare, spiritul se ruinează,iar fără știință spiritul intră nepregătit în lume, poatevisător, romantic, dar neputincios, incapabil să sefolosească de instrumentele informației și decomoditățile unei vieți civilizate. Este rău, este chiarfoarte rău și dacă, după ce a trecut prin școală, indi-vidul pleacă în lume gol, programat, fără valorileumanismului european, inteligent, dar sec ca unmecanism... În acest caz, spiritul lui aleargă în calearuinei sufletului... Trece prin lume, fără a fi sensibilla frumusețile ei...

2. Mai trebuie ca, în domeniul cercetării ști in -țifice, Comunitatea Europeană să acorde o impor -tanță mai mare cercetării (științei) în sfera umanistă.Sunt puține proiecte în acest domeniu și este foartegreu de ajuns la ele. Nu trebuie, cred, să adâncimaceastă falie deja existentă. Deja manualele școlarede istorie și de literatură s-au golit de conținut, dejanu se mai vorbește de limba națională, ci de comu-nicare, deja trecutul (istoria) a devenit, în acestemanuale, o ficțiune, o formă goală, un fel de a vorbide toate și de nimic precis. Nu-i bine deloc, s-arputea ca, într-o zi, urmașii tinerilor care citesc azi peRabelais pe internet să nu-l mai citească deloc (mărog, stând prea mult cu nasul în calculator, să nu maiaibă timp să citească Gargantua și Pantagruel, unroman lung, stufos, fabulos) și să uite că există acestteribil avertisment: știința fără conștiință este oruină a sufletului și duce la ștergerea trecutului dinmemorie.

În fine, mai trebuie ceva, pentru ca această neno-rocire să nu se întâmple:

3. Guvernele din statele membre din Europaunită să aibă grijă de știință și cultură, să finanțeze

cercetarea, să nu mai considere, în genere, că, înmomente de criză, cultura nu iese în stradă, nu blo-chează străzile, nu țipă și nu amenință siguranțanațională și nu dărâmă guvernul. Nu țipă, adevărat,nu împiedică circulația, nu cade guvernul, dar cul -tura poate dispărea încet și trist...

** *

Științele se împart în multe feluri – tari și moi –cum am văzut că le clasează, azi, experții de la Bru-xelles – , științifice și umaniste, obiective și subiec-tive, exacte și inexacte etc. Unii filosofi (printre ei,Bachelard și Noica al nostru) vorbesc de științe aledevenirii pentru devenire și științe (discipline) aledevenirii pentru sine. Primele intră în piramidaevoluției (devenirii) științei, marea descoperire deazi piere (este asimilată) de descoperirea de mâine,transmițând astfel secretul ei; este, repet, devenireapentru devenire. Cealaltă, devenirea pentru sine, sedesfășoară în sfera umanistică și, după vorba luiGoethe, o operă originală nu piere, nu se topește înprocesul devenirii, nu dispare în piramidă, ci seînscrie într-o spirală și își păstrează, astfel, indivi-dualitatea, originalitatea. Noi, umaniștii, am aveamotive – dacă așa stau lucrurile – să fim mulțumițiși orgolioși. Operele noastre nu se topesc în proce-sul devenirii, ele se înscriu în spirala devenirii... Mătem că ne-am grăbi, dacă am judeca astfel. Ceva s-aschimbat în lumea spiritului. Piramida și Spirala numai trăiesc singure, devenirea le silește să comuniceși, odată cu ea, omul de știință și omul de creație(din sfera umanioarelor) nu mai pot trăi fără să știeunul de altul. Numai știind unul ce face celălalt maipot face ceva ce poate fi durabil și folositor omuluide azi care, cum se spune în limbaj publicistic,trăiește într-un sat planetar. Numai că omul trebuiesă fie atent și, de dragul satului, să nu distrugăplaneta și, din admirație pentru planetă și bineface-rile globalizării, să nu distrugă satul în care se păs-trează miturile sale. Căci, dacă face acest lucru, nu-iva fi bine nici planetei: se va goli de sensuri și va fi,astfel, goală și tristă.

46

47

rezumatLa iniţiativa Academiei Române, la data de 16

octombrie 2015, a avut loc o conferinţă dedicată pro-gramului-cadru Orizont 2020 și oportunităților pecare acesta le oferă, în contextul programelor euro-pene în domeniul parteneriatului și cooperării.

Dr. Ruxandra Draghia-Akli a precizat faptul că înacelași context se înscriu şi granturile individuale,care au drept scop ca datele obţinute în proiecteleeuropene să fie transpuse în realitate în folosulpacienţilor. Tot în linia parteneriatului și a cooperăriise înscriu și cooperarea ştiinţifică, precum și numă-rul mare de iniţiative între programele europene şiprogramele care au loc la nivelul ţărilor membre(îndeosebi cu industria farmaceutică – partea pri -vată), numărul de iniţiative internaţionale în careagenţiile de finanţare a cercetării medicale la nivelinternaţional lucrează împreună pentru a rezolvaunele problematici ma jore în cercetarea medicalămodernă.

Dr. Ruxandra Draghia-Akli a prezentat mai întâipoziţia României în programele de cercetare medi -cală, subliniind de la început necesitatea unei mobi-lizări în vederea stimulării participării. A continuatapoi cu prezentarea priorităţilor programelor de lucru(WP) pentru 2016–2017, întrucât aceste apeluri aufost deschise acum câteva săptămâni, deci sunt hotoff the press. Dr. Ruxandra Draghia-Akli şi-a exprimattotodată încrederea că cercetătorii din România vorparticipa la aceste iniţiative şi, de asemenea, la ini-ţiativele de cooperare internaţională şi preferabilîmpreună cu industria farmaceutică (inclusiv între-prinderile mici și mijlocii). Conferinţa s-a încheiat cuo sesiune de întrebări și răspunsuri, la care dr.Ruxandra Draghia-Akli a putut aduce mai multeprecizări cu privire la programele de cooperare.

Dr. Ruxandra Draghia-Akli a precizat faptul căprincipiul tuturor programelor de cercetare şi, în

special, în cercetarea medicală, este că cercetarea înacest domeniu nu este una individuală.

În urma întâlnirii cu o echipă de la Institutul deBiologie şi Patologie Celulară „Nicolae Simionescu”,condus de doamna academician Maya Simionescu,dr. Ruxandra Draghia-Akli a fost pusă la curent cutoate colaborările pe care Institutul le are în contexteuropean.

Având în vedere faptul că în Europa cele maimulte cooperări se centrează în jurul ţărilor scandi-nave, Franţa, Germania şi Marea Britanie, cercetăto-rii români au fost încurajaţi să ţină seama de con-centrarea efectivă a resurselor de cercetare existentepe plan european.

În context naţional, dr. Ruxandra Draghia-Akli aprecizat că, analizând ariile diverselor centre de cer-cetare din România şi pe cele care accesează cel maimult fondurile europene, cele mai multe sunt con-centrate în jurul Bucureştiului şi, după aceea, în nor-dul ţării; cu alte cuvinte, sunt regiuni cu totul sub-reprezentate faţă de potenţialul de cercetare pe careîl reprezintă. Majoritatea fondurilor sunt, de fapt,orientate către instituţii academice şi centre de cer-cetare. „Din păcate, în proiec tele noastre de cerce-tare sunt foarte puţin reprezentate întreprinderilemici şi mijlocii şi alte organizaţii publice – de exem-plu, agenţiile naţionale. Această situaţie diferă multde cea a ţărilor cu o rată mare de succes în partici-parea la proiectele europene. De exemplu, în ceeace priveşte întreprinderile mici şi mijlocii, în ţăricum sunt Olanda sau Marea Britanie, 25–30% dinîntreaga finanţare în domeniul cercetării medicalerevine acestor întreprinderi, ajutând partea trans -laţională și valorificând pe plan local rezultateleobţinute din cercetarea acade mică’’, a precizat dr.Draghia.

Dacă luăm în considerare acelaşi tip de cerce tareşi implicare a specialiştilor în diversele proiecte,

Horizon 2020 – next call opportunities*Ruxandra Draghia-Akli**

*Conferinţă cu tema „Horizon 2020 – next call opportunities“(16 octombrie 2015, Aula Academiei Române)**Dr., director al Direcţiei de Sănătate din cadrul Directoratului General de Cercetare şi Inovare al Comisiei Europene

48

observăm că în România există tendinţa de a soli citamai puţini bani – în medie, o sută de mii de euro;spre deosebire de alte ţări, care îşi valorizează şi cer-cetătorii şi salariile, atunci când calculează contribu-ţia pe care o solicită de la Comunitatea Europeană.„Granturile noastre lasă posibilitatea ca să fieincluse fonduri pentru publicare, pentru valorifica-rea proprietăţii intelectuale, pentru materiale etc.’’a spus dr. Draghia-Akli. Doamna director atrageatenţia asupra acestui lucru, încurajând toţi par ti -cipanţii care vor scrie următoarele granturi europenesă facă o analiză a tuturor costurilor reale care îi potajuta nu numai cu cercetarea, dar şi cu publicarea șivalorificarea, pentru a reuşi să se facă cunoscuţi şi săse înscrie într-o reţea de cercetare la nivel europeanşi global.

Analizând ţările care au o rată de succes mare înprogramele europene, dr. Ruxandra Draghia-Akliatrage atenţia şi asupra colaborării cu marea indus -trie farmaceutică sau cu întreprinderile mici şi mij-locii, subliniind faptul că partea de proof of concept(validarea conceptului) şi translational research(cercetare translațională) este favorizată în particu-lar într-un program care se numeşte Innova tiveMedicines Initiative.

Referitor la absorbţia fondurilor europene pedomenii medicale, majoritatea fondurilor care vin înRomânia sunt pentru bolile infecţioase, iar dr.Ruxandra Draghia-Akli precizează că specialităţilecare ar putea beneficia sunt mult mai numeroase; deaceea, doamna director încurajează să nu se limitezeparticiparea la programele europene numai la gran-turile alocate pentru cercetarea în domeniul SIDAsau a bolilor neglijate în Europa Centrală şi de Est(deşi contribuţia la aceste programe este deosebit demare; spre exemplu, în programul Heracles, contri-buţia europeană este de 2,8 milioane de euro).

Dr. Ruxandra Draghia-Akli încurajează la o mo -bilizare, în vederea participării la programele euro-pene, întrucât România contribuie cu mult mai multdecât ce ia înapoi de la programele europene. Deexemplu, analizând toate datele din Orizont 2020pentru partea de cercetare medicală, cercetătorii dinRomânia iau înapoi cam 8% din bugetul alocat pen-tru cercetarea în sănătate în Orizont 2020, însă par-ticipă cu aproximativ 10%. Acel 2% poate să repre-zinte foarte mult. La cealaltă extremă, Olanda recu-perează de trei ori mai mult faţă de ceea ce pune înpartea comună pentru Orizont 2020, cu o mult maimare mobilizare, suport al statului și muncă multă.Dacă nu se încearcă, sigur nu se reuşește.

Dr. Draghia punctează exemplul foarte încuraja-tor în Orizont 2020 și anume faptul că avem un pro-iect în România care se referă la artrita reumatoidă.Partenerul român este Facultatea de Medicină şiFarmacie „Carol Davila” împreună cu alţi aplicanţi.Însă precizează că, per total, costul proiectului esteaproximativ 6 000 000 de euro, iar partenerul românare aproximativ 200 000 de euro. În consecinţă,aceste cifre ar trebui să îi stimuleze pe aplicanţiiromâni să ceară de la Uniunea Europeană o partesub stanţială de buget, proporţional cu ceea ce vorcontribui.

Un capitol aparte a fost acordat cercetării medi-cale în Orizont 2020. Dr. Ruxandra Draghia-Aklimenţionează că acest program este foarte diferit decele anterioare şi toate call-urile de la toate instru-mentele sunt publicate pe site-ul web Participantportal la adresa: http://ec.europa.eu/research/parti-cipants/portal/desktop/en/home.html. Folosind cu -vinte cheie se pot găsi toate call-urile care suntdeschise, adresând o anumită arie de activitate. Nusunt toate într-unul sau în altul dintre programe, darpot fi în foarte multe dintre programele care sunt înOrizont 2020.

Programul de cercetare Orizont 2020 implicătrei părţi: una este cercetarea de excelenţă, ges -tionată de European Research Council. Acea oversubscription, în care 8000 de cercetători aplicau lafiecare call nu se mai întâmplă astăzi, sunt foartemulte părţi ale bugetului care sunt alocate tinerilorinvestigatori la ceea ce se numeşte proof of concept,deci cei care au aplicat şi au avut o mai mică şansăde succes în trecut, acum au o mai mare şansă desucces. S-a estimat că aproximativ 25% din bugetultotal al European Research Council va merge pentrupartea de cercetare medicală. De asemenea, grantu-rile de mobilitate „Marie Skłodowska Curie”; înschimb, în ceea ce priveşte infrastructu rile de cerce-tare, care sunt finanţate şi de autorităţile naţionale,România este participantă în multe din aceste infra-structuri de cercetare. Între ele, dr. Ruxandra Dra-ghia-Akli amintește bioresurse – BBMRI, care potfi utilizate de toţi cercetătorii din Europa.

În continuare, dr. Ruxandra Draghia-Akli a făcutunele precizări cu privire la noile instrumente finan-ciare, care nu sunt granturi, ci sunt împrumuturi și încare Comisia este garant. Este vorba despre împru-muturi de mărime variabilă, de la câteva milioane, la300 de milioane de euro, bani care pot fi utilizaţi, deexemplu, pentru refacerea unei mari infrastructurisau în proiecte de mari dimensiuni şi nu se aplică

49

numai la domeniul medical, ci şi în alte domenii deactivitate. De asemenea, există o parte de colabo rarecu proiectele clasice de colaborare, parteneriatul cuindustria farmaceutică și parteneriatele cu ţărilemembre UE.

Printre priorităţile de cercetare pentru 2016–2017, doamna director menţionează medicina perso-nalizată, promovarea unei îmbătrâniri sănătoase, ocomponentă referitoare la mediu şi biomonitoring,care abia începe. O altă parte care va începe, îm -preună cu ţările membre, vizează programele pentrubolile infecţioase şi, mai nou, programele privindsănătatea mamei şi a copilului. Vor fi foarte puţineteme separate pentru call-urile de medicină persona-lizată, zece teme în 2016, zece în 2017, dar acesteavor fi foarte largi și o mulţime de tipuri de propunerifoarte diferite vor fi analizate. Un total de aproxi-mativ un miliard de euro vor fi disponibili pentruacest program 2016–2017.

Referindu-se la legătura dintre partea ştiinţificăa proiectelor şi celelalte două componente, care suntobligatorii în programele europene, şi anume parteade impact – ştiinţific, socio-economic – pentru sis-temele de sănătate şi partea de management a fon-durilor, dr. Draghia face precizarea că ultimele douănu vor fi notate la același nivel. La cererea expresăa Parlamentului European, care consideră că nu tre-buie să irosim banii, ci trebuie să-i investim acolounde vor da cele mai multe rezultate pentru pacienţi,pentru un impact socio-economic mai bun, vorcăpăta o importanţă sporită partea de impact și ceamanagerială. Bineînţeles că partea de creare şi deexploatare a cunoştinţelor este cea mai mare, dar sesubliniază ideea importanţei accesului pacienţilor laterapii.

În domeniul medicinii personalizate, dr. Ruxan-dra Draghia-Akli menţionează un consorţiu care ademarat deja lucrările; ţările membre sunt dejaimplicate şi vor contribui la call-urile de medicinăpersonalizată. Deja s-a investit aproximativ un mili -ard în Programul-cadru 7, iar în primii doi ani aiOrizont 2020, 1,2 miliarde de euro au fost alocaţidezvoltării cercetării viitoare, începând cu nouataxonomie a bolilor şi până la intervenţii personali-zate pentru prevenţie.

Dr. Ruxandra Draghia-Akli specifică faptul căRomânia are integrată medicina personalizată înstrategia structurală naţională. Nu numai temelecare vor fi scoase la competiţie de UniuneaEuropeană, dar şi cele de la nivel naţional vor oferio mulţime de oportunităţi în acest domeniu: de

exemplu, de la noile concepte în stratificareapacienţilor, până la noi terapii pentru bolile rare,pentru bolile cronice şi mai ales cercetarea clinicăspre medicina regenerativă.

Poate cu mult mai inspirată decât se credeaatunci când s-a început elaborarea acestui program,Promovarea sănătăţii mentale în populaţiile tinere,este un subiect de foarte mare interes, mai ales încontextul actual cu problemele migrării şi alerefugiaţilor şi, probabil, că această tematică varămâne nu numai pentru anii 2016–2017, dar va fidezvoltată și în anii viitori. Activităţile de coordonare,în care Uniunea şi statele membre lucreazăîmpreună pentru o temă dată, de la standardizareapreanalitică şi analitică in vitro pentru diagnosticelein vitro în medicina personalizată şi până la acestesisteme de sănătate, vor avea, de asemenea, o im -portanță crescută.

În afara call-urilor adresând partea de medicinăpersonalizată, există și altele, abordând teme foartespecifice; de exemplu, acest European human bio-monitoring initiative, inițiativă dezvoltată împreunăcu ţările membre, care este foarte mare.

În următorii doi ani se vor aloca aproximativ 50de milioane de euro în acest domeniu şi se va creaun program împreună cu ţările membre pentrumonitorizarea şi studiul ştiinţific al expunerii umanela diverse chimicale, studii de impact de risc, inclu-siv studii mari de cohortă. De exemplu, expunereain utero, urmată de studii pe un număr de ani a copii-lor din sarcinile respective. Această iniţiativă esteaşteptată din punct de vedere politic, pentru că noireglementări în domeniul chimicalelor şi mai alesperturbatori endocrini sunt subiecte viu dezbătute încontextul european.

România este foarte competitivă în domeniulcercetării bolilor infecţioase şi în anii următoritematica va fi foarte largă, atât pentru cercetareaacademică, cât şi pentru întreprinderile mici şi mij-locii, care ar dori să intre în acest domeniu.

În cercetarea colaborativă în aceşti doi ani, înOrizont 2020, malaria şi alte maladii infecţioaseneglijate şi, de asemenea, rezistenţa la antibiotice aufost și vor rămâne în continuare subiecte majore.

În cadrul noilor mecanisme financiare, unul estededicat bolilor infecţioase. În aceste noi instru -mente, cererile se duc, de fapt, la Banca Europeanăde Investiţii (sau, în alte cazuri, la băncile naționalecare participă la Fondul European de Investiţii). Nueste vorba de finanţări, ci de împrumuturi, deci suntadecvate pentru cei care sunt mai aproape de comer-

50

cializarea produselor sau, de exemplu, în Fazele 2bsau 3 de studii clinice. Spre deosebire de granturileeuropene, o singură entitate sau o singură unitate decercetare, sau întreprindere mică sau mijlocie poateaccesa aceste fonduri. Sunt împrumuturi pentru celmult jumătate din costul total al proiectului, dar inte-resul acestora este că pentru bolile infecţioaseîmprumutul poate merge până la 75 de milioane deeuro. Există, de aceea, un interes enorm al celor careiau aceste împrumuturi să reuşească. Nu numaiîntreprinderile mici şi mijlocii pot aplica, dar și in -stitutele de cercetare (dacă în statutul lor legal estepermis) pot beneficia de aceste împrumuturi. Acoloavem câteva cazuri, pe care deja le-am negociat, nueste vorba de infrastructură, ci mai degrabă de por-tofoliu de proiecte. De exemplu, avem cinci, şase,şapte proiecte care sunt aproape de come rcializare şica să putem termina acele proiecte, un împrumuteste luat. Este ceva foarte interesant; poate că majo-ritatea dintre dumneavoastră realizează cercetarefundamentală, care poate este un element ce va încu-raja pe aceia care vor să creeze o întreprindere mică,sau care va deveni mijlocie (dacă ar avea un porto-foliu care să reușească). În particular, sunt o mul -ţime de tehnologii pe care le-aţi dezvoltat şi aş -teaptă să fie exploatate.

Nu numai diagnosticarea şi tratarea bolilor esteimportantă, dar în acest context prevenirea boliloreste foarte importantă. În anul 2016, există unsubiect legat de dezvoltarea vaccinelor pentrumalarie şi pentru bolile infecţioase. România faceparte din acest joint programming pentru rezistenţala antibiotice – JPAMR, de aceea, doamna Draghiași-a exprimat dorinţa de a vedea un proiect sau douădin România în acest domeniu.

O altă temă este cea pentru sănătatea mamei şi acopilului. Vor capta atenţia ideile diferite desprecum am putea să asigurăm sănătatea mamei şi acopilului nou-născut. Din perspectiva faptului căeste mult mai aproape de pacient, modul definanţare este diferit fiind sub forma unui premiu, înloc de un grant. Premiul a fost lansat într-oconferinţă, la 8 decembrie, care a avut loc în TheSquare la Bruxelles. Acest premiu a fost dezvoltatcu colegii din Comisia Europeană, împreună cu Billand Melinda Gates Foundation. Premiul este estimatla două milioane de euro, dar şi alte agenţii definanţare vor participa, deci premiul s-ar putea să fieconsiderabil mai mare.

Doamna Draghia a mai menţionat că progra melesunt deschise cercetătorilor din Statele Unite şi vice-versa, bazat pe un acord bilateral cu National Insti-tutes of Health.

Cercetătorii din Europa sunt eligibili pentrufinanţare de National Institutes of Health, iar colegiiamericani care participă în proiectele noastre cola-borative sunt eligibili să fie plătiţi în mod direct.Aceasta asigură faptul că putem avea schimburiextraordinare şi că o mulţime de cercetători suntfinanţaţi de cele două părţi ale Atlanticului.

Un alt proiect foarte interesant se numeşte Euro-pean and developing clinical trials partnership,EDCTP – acestea sunt studii clinice în domeniulSIDA, malariei, tuberculozei şi a maladiilor neglijate.Comisia contribuie cu jumătate din bani, ţărilemembre cu cealaltă jumătate, dar proiectele sedesfăşoară, în majoritate, în ţările africane subsaha-riene; un program foarte interesant, pentru care call-urile sunt deja lansate.

În domeniul cooperării internaţionale, doamnaDraghia a amintit de consorţiile internaţionale. Ideeaacestor consorţii internaţionale este că agenţiile definanţare a cercetării se pun de acord pentru a finanţadiverse teme de cercetare: epigenomul sau genomicacancerului, metagenomul, studiile asupra bolilorrare. S-a făcut un acord asupra lansării de call-uri peaceste subiecte, fiecare stat membru va finanţa partealui, cercetătorii partea lor, dar proiectele care vor fiselecţionate vor interacţiona între ele şi vor avea unacces privilegiat la datele şi bioeşantioanele care suntgenerate de celelalte proiecte. De exemplu, în Globalalliance for chronic diseases, care are ca orientareimplementarea rezultatelor la nivelul populaţiei, unadintre teme a fost Diabetul de tip 2, de exemplu.

Comisia a finanţat patru proiecte, americanii aufinanţat cinci, canadienii trei. Toată lumea lucreazăîm pre ună, îşi împarte datele, dar nu amestecămbanii, deci ciclurile de finanţare pot fi foarte rapide.De data aceasta, call-ul care este deschis se referă labolile pulmonare și, probabil, vor urma bolile mentale.

Innovative Medicine Initiative (IMI) este bazatpe o altă idee, spune dr. Draghia. Industria far -maceutică are nevoie de un nou început (idei caresunt generate de cercetarea academică sau de între-prinderile mici şi mijlocii, dar care trebuie dezvol -tate, riguros testate și introduse în practica clinică).Acest parteneriat public-privat este cel mai mare dinlume și are un buget actual de 3,3 miliarde de euro.De exemplu, în call-ul nr. 5, patru din cinci su biectesunt în aria bolilor neurodegenerative, mai precis

51

cercetare fundamentală asupra bolilor neuro -degenerative şi Alzheimer. De altfel, industria estefoarte deschisă la subiectele care sunt sugerate deinvestigatorii academici. Pentru prima dată, Româ-nia este prezentă cu două participări în InnovativeMedicine Initiative; dr. Draghia crede că este o opor-tunitate, dacă aveţi idei care sunt extraordinare, să lepuneţi în aplicaţiile pentru această iniţiativă, maiales deoarece Comisia Europeană nu plăteşte nimicpentru industrie, ei se plătesc singuri. Comisiaplăteşte numai pe cerce tătorii academici, întreprin-derile mici şi mijlocii sau asociaţiile de pacienţi caresunt implicate în pro iecte. Industria vine cu banii ei.Este o propunere foarte interesantă şi multe dintresubiectele deschise în ultima vreme sunt cu adevăratextraordinare.

Există și un instrument dedicat întreprinderilormici şi mijlocii. Pentru cei care sunt familiari, aces-tea sunt similare granturilor SBIR din Statele Unite,dar cu două diferenţe majore. Pentru cei care nu auun business plan, sau nu ştiu cum ar putea să ducămai departe o tehnologie dezvoltată într-un institutde cercetare, prima faza a instrumentului IMMacoperă exact această etapă. Cu 50 000 de euro şi cumulte sfaturi, acest business plan poate să fie dez-voltat. „Dacă aveţi deja o idee, precizează doamna

Draghia-Akli, despre cum puteţi să luaţi o tehnolo-gie mai departe, nu trebuie să treceţi prin faza întâi.Vă puteţi duce direct la faza a doua, care includeactivităţile de cercetare şi inovare. Pentru cei caren-au observat, în anii trecuţi, subiectul a fost vali-darea clinică a biomarkerilor sau a dispozitivelormedicale. În anii 2016–2017, subiectul care va fideschis pentru acest instrument sunt tehnologiilecelulare. Acest subiect va fi foarte amplu și va vizanu neapărat celulele stem sau medicina rege -nerativă, ci și manufactura celulelor ş.a.m.d.’’

„Noi suntem din nou foarte privilegiaţi, a spus drDraghia, este singura situație în care cercetătoriipot avea până la 5 000 000 de euro pentru faza adoua. O mare diferenţă faţă de granturile ameri -cane, unde la faza a doua suma accesibilă este deaproximativ un milion. În acest instrument dedicatIMM-urilor, avem şi colegii de la ICT cu subiecteinteresante pentru cei ce fac modeling, matematică,prototipuri.

La 13 octombrie 2015, programul de lucru a fostadoptat, iar pe 14 octombrie a fost publicat progra-mul de lucru 2016–1017, deci putem să discutămorice detaliu care vă interesează şi termenul limităpentru diversele call-uri este între 19 ianuarie şi 16februarie, iar următorul pe 13 aprilie 2016’’.

Ştiam câte ceva unul despre celălalt. Personal,însă, ne-am cunoscut la 9 martie 1991, când amân-doi am păşit sub bolta celui mai înalt for de culturăşi ştiinţă, fiind onoraţi cu titlul de membru cores-pondent al Academiei Române. Prilejul acestei simi-litudini ne-a dezvăluit existenţa altor aspecte deviaţă şi de profesie, care dau, cum se va vedea, unplus de liant relaţiei noastre.

Ambii suntem originari de pe meleagurile Arcu-lui Intracarpatic, respectiv de la Curbura MunţilorCarpaţi. Mai precis, Horia Colan din marea depre-siune a Braşovului, compartimentul Târgu Secuiesc-Trei Scaune (care, administrativ, aparţine judeţuluiCovasna, situat în interiorul arcului carpatic), iar eu,Valeriu D. Cotea, din depresiunea Vrancea, ce ţinede judeţul cu acelaşi nume, depresiune situată înexteriorul arcului carpatic. Graniţa dintre cele douădepresiuni, respectiv judeţe, potrivit vechilor orân-duiri statornicite de-a lungul anilor, este pe culmeamunţilor şi cumpăna apelor.

Colegului Horia Colan, luând probabil în consi-derare deopotrivă spaţiul şi timpul, îi place să spunăcă s-a născut în România Mare (după 1918), anumeîntr-un spaţiu în care, alături de români, mai trăiescsecui, maghiari, nemţi şi ţigani. Deşi un asemeneamelanj etnic ar fi fost prielnic unor conflicte rasiale,aşa cum prezenţa grofilor şi moşierilor „justifica“odată „lupta de clasă“, Horia Colan este străin ori-căror discriminări, afirmând cu un emoţionant ata-şament pentru aceste locuri că „în această zonă sepoate vieţui în armonie cu Dumnezeu, cu noi înşine,cu semenii şi cu natura“. Ţara Vrancei, având o sin-gură etnie (românească) şi fiind lipsită de moşieri,datorită scoaterii ei din boieresc (prin Procesul celMare, 1800–1814), n-a înlesnit nici „ura de rasă“ şinici „lupta de clasă“. Şi totuşi, din nefericire, homosovieticus, inventând o nouă categorie socială –chiaburii –, a deschis calea distrugerii celor maivrednici gospodari, trimiţându-i să „lucreze“ laCanalul, care trebuia să lege Dunărea de MareaNeagră.

Din timpuri îndepărtate, atât covăsnenii, cât şivrâncenii s-au ocupat, în succesiunea generaţiilor,

cu exploatarea pădurilor, cultura plantelor, creştereaanimalelor, în special cu oieritul. Treptat, însă, s-aformat şi o altă categorie socială compusă dinsubiecţi, a căror principală sursă de existenţă eramunca intelectuală. Arborele genealogic al celordouă mari familii, Colan şi Cotea, alături de învăţă-tori, profesori, medici, ingineri, farmacişti, econo-mişti, cuprinde şi ecleziarhi, între ultimii, cei maireprezentativi fiind covăsneanul Nicolae Colan,mitropolit al Ardealului şi Arsenie Cotea, episcop-monah la Sf. Athos.

În fine, ambii, Horia Colan şi Valeriu Cotea amvenit pe lume în anul 1926, în luna mai, ziua 11.

Tatăl lui Horia, respectiv Gheorghe Colan, eraoriginar din tradiţionala localitate Araci, situată pemalul Oltului, atestată ca veche vatră de cultură şivieţuire românească. Existenţa unor numeroase,diverse şi permanente legături cu „Ţara“ a determi-nat pe tânărul Gheorghe Colan, la numai 18 ani, săse înroleze voluntar, întocmai ca mulţi tineri transil-văneni, în armata română şi să participe la marilebătălii de la Mărăşeşti şi Nămoloasa, fiind distinspentru actele sale cu ordine şi medalii. După înche-ierea războiului, căsătorie şi terminarea studiilor dedrept administrativ, Gheorghe Colan îşi exercităprofesia ca notar, apoi ca prim-pretor la Covasna,Birchiş, Sântana, Cluj-Napoca şi Radna-Lipova.Mama, Elena Colan (Rafiroiu înainte de căsătorie),casnică, era din aceeaşi localitate (Araci) cu soţul,Gheorghe Colan. În Araci mai exista şi cunoscutafamilie Cioflec, înrudită cu celelalte două. Toate treimotivează un sentiment de mândrie, căci din sânullor s-au afirmat scriitori, oameni de ştiinţă, editori,colecţionari de artă etc., personalităţi care au înscrisAraciul între vetrele de cultură şi dăinuire româ-nească din Transilvania, alături de Săcele, Roznov,Răşinari, Sălişte ş.a.

Horia Colan şi-a petrecut copilăria în familie,instalată vremelnic în localităţile unde tatăl îşi prac-tica profesia. Horia evocă cu emoţie blândeţea,duioşia mamei, protecţia plină de afecţiune a suroriisale Stela (Macrea, după căsătorie), mai mare cu treiani decât el. Bunicii paterni (Gheorghe şi Elena52

Personalități academice

Acad. Valeriu Cotea

Academicianul Horia colan

Colan), murind de tineri, nu i-a cunoscut. Păstreazăîn suflet, în schimb, amintirea luminoasă a bunicilormaterni, Gheorghe şi Maria Rafiroiu, bunica Mariaprovenind din familia de cărturari Cioflec. Aminti -rile lui Horia Colan sunt legate puternic de localita-tea Araci, întrucât, pe lângă bunici, el avea acolonumeroase rude (unchi şi veri) şi locuri foarte îndră-gite (Dealul Secăluşului, Oltul).

Pentru Horia, raiul copilăriei a fost şi la Covasna,unde s-a născut şi a locuit până în 1934. De laCovasna mergea adesea la Şugaş, o staţiune superbăsituată într-o frumoasă pădure de fagi.

Horia Colan a urmat şcoala primară la Covasna(Voineşti), în primii doi ani (1932–1934), unde aavut ca învăţătoare pe Cornelia Ciucan. Înzestratăcu un autentic har educativ, cum o evocă însuşiHoria Colan, învăţătoarea dezvăluia copiilor nunumai taina slovelor din cărţi, ci le stimula dragos-tea de natură, de ţară, de istorie, de valorile ce com-pun spiritualitatea poporului român. Clasele a III-aşi a IV-a le-a urmat apoi la Birchiş, judeţul Arad, lao şcoală cu renume, ai cărei învăţători – Cibian şiBlaj – i-au asigurat elevului Horia Colan, după cumel însuşi menţionează, la o asemenea distanţă întimp, „o pregătire corespunzătoare pentru a lua(trece) admiterea la orice liceu din ţară“.

Studiile liceale le-a urmat, într-o primă etapă(1936–1938) la renumitul liceu „Moise Nicoară“ dinArad. Patronimul liceului „Moise Nicoară“ inspirăşi astăzi lui Horia Colan o adâncă reverenţă, atuncicând îi subliniază principalul aport în domeniulînvăţământului, el fiind întemeietorul uneia dintreprimele şcoli româneşti pentru învăţători din Tran-silvania. Clasele a III-a şi a IV-a le urmează la Cluj(oraş în care tatăl său fusese numit prim-pretor), şianume la Liceul de Aplicaţii, unde majoritatea pro-fesorilor de la disciplinele de bază erau cadre didac-tice universitare.

După Dictatul de la Viena (5 septembrie 1940),revine ca refugiat la liceul „Moise Nicoară“ dinArad, pe care l-a absolvit în 1944, an în care susţineşi examenul de admitere la Politehnica din Timi -şoara, la ambele situându-se pe primul loc.

Şi astăzi, după 70 de ani de la absolvirea liceu-lui, academicianul Horia Colan rememorează cuadmiraţie nivelul superior al predării în prestigiosulliceu „Moise Nicoară“, care a dat ţării, de-a lungultimpului, personalităţi ca: Vasile Goldiş, Ion Slavici,Coriolan Brediceanu, Corneliu Micloşi, Aurel Avra-mescu, Tiberiu Popovici, Caius Iacob şi mulţi alţii şipeste 20 de membri ai Academiei Române.

Cu emoţie şi recunoştinţă, Horia Colan evocătemeinica pregătire şi atributele pedagogice ale câ -torva profesori de la liceul „Moise Nicoară“: Asca-niu Crişan, directorul matematician, posesor a treilicenţe, care considera şcoala şi catedra nu profe -siune sau funcţie, ci apostolat şi misiune. Redeş-teaptă, de asemenea, figura profesorului ConstantinTeodorescu care, renunţând la un post universitar laBucureşti, a venit după Unire peste munţi, pentru apreda fizica şi chimia la Arad. Aici a înfiinţat douălaboratoare spaţioase, bine dotate, similare în multeprivinţe celor din învăţământul universitar; o tandrăamintire păstrează Horia Colan şi profesorului HenriMichel din Misiunea Franceză în România, devotatprieten al ţării noastre.

Cotat între elevii eminenţi ai şcolii, Horia Colana fost, în ultimii doi, trei ani de liceu, preşedinteleSocietăţii de Matematică, cea literară fiind condusăde elevul Ştefan Popa, viitorul mare poet, cunoscutsub numele de Ştefan Augustin Doinaş; prefigurare,am spune, a performanţelor de excepţie de mai târ-ziu (1991), când ambii, împreună cu subsemnatul,devin membri ai Academiei Române.

În perioada 1944–1949, Horia Colan a urmatcursurile Facultăţii de Electromecanică a ŞcoliiPolitehnice din Timişoara şi a obţinut diploma deinginer. Aici, ca şi la Arad, Horia Colan a beneficiatde instruirea inginerească a unor adevăraţi corifei aiŞcolii româneşti de inginerie. „Şi acum, după maibine de şase decenii, îi mai stăruie încă în mintecursurile predate de adevărate celebrităţi în dome-niu, mulţi dintre ei formaţi la prestigioase ŞcoliPolitehnice din Germania şi Franţa, precum ŞtefanNădăşan, Aurel Bărglăzan, Remus Răduleţ, Corne-liu Micloşi, Toma Dordea, Ioan Anton, toţi membriai Academiei Române“.

Pe lângă Politehnica din Timişoara, formarea sauniversitară a avut loc la Politehnica clujeană. Laîndemnul şi cu sprijinul profesorului AlexandruDomşa, ctitorul învăţământului ingineresc clujean,Horia Colan îmbrăţişează cariera didactică universi-tară. Printr-o muncă intensă, de mare exigenţă,Horia Colan parcurge obişnuitele trepte universitareca asistent (1950), şef de lucrări (1953) – când de -vine şi titularul disciplinei de Studiul metalelor(poziţie pe care o deţine 43 de ani) – conferenţiar(1964), profesor (1971) de Ştiinţa materialelor (Me -talurgia fizică) şi Metalurgia pulberilor.

Pornind de la ideea potrivit căreia căsnicia estecel mai preţios edificiu, Horia Colan îşi întemeiazăfamilia în 1966, prin căsătoria cu Monica-Rada 53

54

Dăneţ, de profesiune medic. Reuşita viaţă de familiele-a dat amândurora echilibrul şi liniştea necesaretemeinicelor lor preocupări profesionale, precum şisuportul pentru diverse alte realizări, ca venirea pelume a celor două fiice, Dana şi Ligia, fiecare cufamilia şi împlinirile ei.

O strânsă şi permanentă legătură familială a păs-trat profesorul Horia Colan cu unchiul său, mitropo-litul Nicolae Colan, cu sora sa, profesoara StelaMacrea şi cu soţul acesteia, cunoscutul lingvist, aca-demicianul Dimitrie Macrea.

În traseul desăvârşirii profesionale, trebuie men-ţionat că în 1971, sub conducerea profesorului Ale-xandru Domşa, Horia Colan şi-a susţinut doctoratulcu teza Cercetări privind influenţa şi difuzia cupru-lui în oţeluri şi aliaje fier-carbon sinterizate. În ace-laşi an (1971), i s-a încredinţat, pentru 14 ani, şefiacatedrei, condusă în prealabil, timp de 23 de ani, demagistrul său, Alexandru Domşa, căruia HoriaColan i-a păstrat o afectuoasă amintire şi o stator -nică îndatorire morală. Trebuie, de asemenea, con-semnat că în perioada 1971–1985 Horia Colan a fostşeful Centrului de Cercetări pentru Metalurgia Pul-berilor, iar în 1977 a fost atestat conducător ştiinţificde doctorat, ambele funcţii reliefând prestigiul săuprofesional.

Activitatea didactică, desfăşurată timp de maibine de patru decenii la Universitatea Tehnică dinCluj-Napoca, a început-o în 1950 ca asistent la Cate-dra de ştiinţa şi tehnologia materialelor condusă deprofesorul Alexandru Domşa. Tânăr asistent, HoriaColan dorea să aibă o pregătire temeinică. Infor-mându-se la surse de prestigiu, aborda teme deseminar atractive, care să completeze cursul şi, toto-dată, să asigure formarea treptată a studenţilor, să-ideschidă către noutăţile disciplinei, să le creezedeprinderile practice în efectuarea lucrărilor delaborator, organizate cu pricepere în spiritul noilorexigenţe moderne. Având încredinţată predarea unuicurs, Horia Colan, spun referenţii, îşi concepea pre-legerile în spiritul celei mai recente bibliografii,orientându-se către interdisciplinaritate, stimulândastfel studenţii către domenii de graniţă şi chiarcătre domenii de cultură generală, indispensabilă înformarea personalităţii lor.

În substanţialul său curriculum vitae un locimportant îl ocupă manualele universitare, cursurileşi câteva caiete şi ghiduri de lucrări practice, toateînsumând 21 de volume. La mai bine de jumătatedin numărul lor, Horia Colan este unic autor, coor-donator sau prim autor. Dintre acestea, unele depă-

şesc chiar imperativele didactice, situându-se lanivel de tratat. O altă parte sunt reeditate. Studiulmetalelor şi tratamente termice, editat în 1964, deexemplu, este reactualizat în 1968, modernizat în1969, republicat în 1977 şi apoi în 1983. Aceastărepetată reluare relevă, evident, valoarea lucrării,susţinută şi de prezenţa ca autori a unor colegi dinalte centre universitare (prof. Gh. Ailincăi de la Iaşi).

Calitatea cursurilor, prin permanenta lor actuali-zare, prin înnoirea problematicii abordate în acordcu progresele cercetărilor în domeniu, a fost recu-noscută şi concretizată în cele patru premii şi altenumeroase distincţii ce i s-au acordat, de cătreMinisterul Învăţământului, în decursul anilor.

Activitatea ştiinţifică amplă, de certă valoare,materializată în peste 200 de titluri a început imediatdupă numirea sa la Universitatea tehnică clujeană.Încadrat ca asistent, Horia Colan a fost un colabora-tor extrem de activ şi apreciat al profesorului Ale-xandru Domşa. Şansa sa, după propria-i mărturisire,a fost şi faptul că rezultatele primelor sale cercetăriau fost remarcate şi de colegii de breaslă care, apre-ciindu-le valoarea, le-au introdus de îndată în circui-tul ştiinţific. În aceste condiţii, pe lângă culoareledeschise şi utilizate de înaintaşi, el insistă şi reuşeştesă-şi creeze şi direcţii proprii de cercetare.

Autor al unor lucrări ştiinţifice riguros elabo rate,Horia Colan recomanda ca acestea, înainte de a fipublicate, să fie prezentate în cadrul unor manifes-tări tehnico-ştiinţifice (congrese, simpozioane,sesiuni, conferinţe, colocvii, mese rotunde), consi-derate de el un fel de furci caudine. Procedeulpunea, astfel, mai bine în lumină contribuţiile origi-nale ale autorilor în raport cu cele ale înaintaşilor,rigoarea experimentelor, modalităţile de interpretarea rezultatelor, utilizarea corectă a termenilor ştiinţi-fici. Cultivând această manieră de lucru, academi-cianul Horia Colan reuşeşte să dea o altă pondere,superioară, sesiunilor tehnico-ştiinţifice organizatede Academia Română, de Comitetul Român pentruIstoria şi Filosofia Ştiinţei şi Tehnicii (CRIFST)unde este vicepreşedinte, precum şi de Divizia deIstorie a Tehnicii (DIT) al cărei preşedinte este.

Nefiind specialist în domeniu, las celor compe-tenţi comentarea activităţii ştiinţifice a profesoruluiHoria Colan, fără a renunţa însă la a sublinia, potri-vit avizaţilor în materie, principalele direcţii în careaportul său apare fundamental:

- domeniul alierii fierului cu cuprul, elucidând oserie de aspecte principale ale fenomenului;

- studii microscopice la temperaturi înalte,remarcându-se rolul inhibitoriu al cuprului asupradifuziei carbonului în fier;

55

- difuzia intergranulară a cuprului şi aplicarea eila determinarea mărimii grăuntelui austenitic;

- cercetarea şi identificarea unor constituenţistructurali în aliaje cu baza nichel şi/sau cobalt pen-tru straturi dure obţinute prin proiectare de pulberi;

- elaborarea alamelor complexe cu nichel pentrulabirinţii turbinelor cu aburi;

- silicierea molibdenului ş.a.După propria-i mărturie, domeniul de „suflet“

căruia Horia Colan i-a acordat prioritate este cel alistoriei ştiinţei şi tehnicii. Pasionat de istorie, iubitorde adevăr, conştient că în România astfel de studii lip-sesc ori sunt ocazionale, el iniţiază cercetări tocmai încadrul celor două specialităţi, metalurgia pulberilor şiştiinţa materialelor, predate de el studenţilor la Uni-versitate. Lui i se datorează, astfel, prima analiză arevoluţiei industriale engleze de la 1830, descoperireaunei descrieri a metodei metalografice (1848), valori-ficarea celei mai importante lucrări asupra oţelurilorde construcţii (1888), priorităţi româneşti cu privire ladifracţia razelor X (1896) ş.a. În acest ultim caz, deexemplu, datorită cercetărilor efectuate de HoriaColan, se recunoaşte contribuţia hotărâtoare a luiDumitru Bungeţianu privind difracţia razelor X.

Nu se poate ignora, de asemenea, preţuirea luiHoria Colan pentru lucrările lui Petrache Poenaru(1799–1875), discipol al lui Gheorghe Lazăr, consi-lier al lui Tudor Vladimirescu, inventatorul stiloului„condeiul portăreţ“ şi al flamurei tricolore, ca şi fap-tul că acesta a fost la 15 septembrie 1830 primulromân care a călătorit cu trenul ce inaugura înAnglia prima linie ferată din lume, cea dintre ora şeleManchester şi Liverpool.

Lista marilor oameni de ştiinţă cu preocupări înistoria materialelor şi metalurgiei este, evident,amplă. Meritul lui Horia Colan este mai ales oma-giul adus acestora, între care amintim: D.A. Cernov,Floris Osmond, Henry Le Chatelier, Léon Guillet,René Antoine Ferchault de Réaumur ş.a.

Relaţiile ştiinţifice apropiate ale profesoruluiHoria Colan cu şcoala franceză, bazate pe fructu -oase colaborări, s-au concretizat şi prin alegerea saca membru de onoare al Société Française de Métal-lurgie et des Matériaux (SFMM), ca membru alConseil National des Ingénieurs et Scientifiques deFrance (CNISF), precum şi prin conferirea de cătreGuvernul Franţei a distincţiei „L’Ordre des PalmesAcademiques“ în grad de Cavaler. Acelaşi lucru sepoate spune şi despre relaţiile şi colaborările sale încalitate de membru al International Committee forthe History of Technology (ICOHTEC).

Întâmpinate cu mult interes sunt şi studiile saleprivind dezvoltarea ştiinţelor tehnice în Transilva-nia, efectuate în cadrul Departamentului ASTRACovasna-Harghita, unde este preşedinte de onoare.Trebuie, de altfel, subliniat că Horia Colan este unadintre personalităţile de vârf ale grupului care, deani de zile, depune eforturi pentru înfiinţarea, laCluj-Napoca, a unui Muzeu al Tehnicii, după mode-lul Science Museum din Londra.

Un alt capitol al activităţii lui Horia Colan, capi-tol secundar, dar deloc neglijabil, este acela al bio-grafiilor dedicate unor personalităţi ale ştiinţeiromâneşti şi universale, precum şi al dăltuirii încuvinte a unor schiţe de portret, realizate cu unautentic dar al intuiţiei şi observaţiei fiinţei umane.

În cei peste 40 de ani cât a funcţionat la Univer-sitatea Tehnică clujeană, profesorul Horia Colan avădit, deopotrivă, virtuţi de autentic conducător.Funcţiile în care a fost ales sau numit le-a îndeplinitcu înaltă competenţă şi un exemplar simţ al datoriei.

Ca şef de colectiv şi de catedră, Horia Colan areuşit să păstreze prestigiul creat anterior de Ale-xandru Domşa, militând constant pentru perpetuareaunui spirit academic, susţinut de o atmosferă fecun-dă, de muncă şi colaborare.

Ca rector, a fost constant preocupat ca, prinmăsurile luate, „înţelegerea faţă de studenţi şi denevoile lor să fie prioritară“. Studenţii, corpuldidactic şi, în general, toţi salariaţii îl preţuiau pen-tru aprecierea corectă a oamenilor, pentru criteriileselectării şi capacitatea de a-i mobiliza, îndruma şiorganiza. De o reală consideraţie se bucură, de ase-menea, strădaniile şi reuşitele sale pe linia extinde-rii, dezvoltării şi diversificării relaţiilor universităţiiclujene cu universităţi similare din alte ţări.

Expresie a recunoaşterii meritelor sale sunt şinumeroasele titluri ştiinţifice acordate în decursulanilor de către diferite comitete, asociaţii, comisii,federaţii etc. din ţară şi străinătate. Alegerea camembru în aceste organisme completează plenarprofilul personalităţii sale.

De o rară vigoare fizică şi spirituală, academi-cianul Horia Colan s-a impus constant prin vertica-litate şi calm, sinceritate, măsură şi onestitate, princalităţi de vorbitor cu o clară şi legată expunere aideilor.

Cultul aparte pentru credinţa strămoşească, cal-dul patriotism cu adânci rădăcini în istoria şi culturanaţională recomandă, o dată mai mult, pe HoriaColan ca pe un autentic vârf al românismului dininteriorul arcului carpatic.

56

Manifestări științifice

Institutul de Studii Sud-Est Europene al Acade-miei Române a coorganizat la Kiev, în zilele de 22şi 23 septembrie 2015, Colocviul internaţional cutema Sous l’oeil de l’Orient: l’Europe au prisme dessources arabes, al cărui organizator principal a fostInstitutul de Studii Orientale „A.E. Krymsky” alAcademiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei, în aso-ciere cu „Centre d’histoire et de civilization deByzance – UMR 8167 Orient et Méditerranée” dinParis. Gazda întâlnirii a fost Facultatea de Istorie aUniversităţii Naţionale Taras Şevcenko din Kiev,care a pus la dispoziţia participanţilor sălile în cares-au desfăşurat lucrările colocviului. Organizareareuniunii a fost sprijinită de Ambasada Franţei şi deInstitutul Francez de la Kiev.

Colocviul reprezintă a treia întâlnire a echipeiinternaţionale care desfăşoară programul de cerce -tare pe care îl coordonez la Institutul de Studii Sud-Est Europene, având ca obiectiv o ediţie integrală acelor trei manuscrise arabe, cele mai valoroase aleJurnalului călătoriei arhidiaconului Paul din Alep(păstrate în biblioteci din Paris, Londra şi Sankt-Peterburg), însoţită de traduceri, note, indici, biblio-grafie şi ilustraţii. Aşa cum se ştie, Paul din Alep l-aînsoţit pe tatăl său, Macarie III Ibn al-Za’im, Patriar-hul Bisericii Antiohiei şi a Întregului Răsărit, într-olungă călătorie, între anii 1652 şi 1659, la Constan-tinopol, în Moldova, Ţara Românească, „Ţara Caza-cilor” (Ucraina) şi „Ţara Moscovei” (Rusia).

Părăsind oraşul Damasc la 11 februarie 1652,ierarhii sirieni s-au îndreptat către Alep, al doileaoraş ca mărime al eparhiei, apoi au plecat către Con-stantinopol, unde au rămas două luni şi jumătate,timp în care au vizitat Sfânta Sofia şi Galata, impor-tante biserici şi aşezăminte creştine, moschei, monu-mente şi cartiere vestite. Pornind către Dobrogea pemare, au sosit la Constanţa la 17 ianuarie 1653, apoiau mers la Galaţi, au traversat Moldova şi au ajunsla Iaşi, la 25 ianuarie. Aici au fost oaspeţii domnuluiVasile Lupu, au vizitat numeroase mănăstiri şi bise-rici, au asistat la luptele dintre Vasile Lupu şi

Gheorghe Ştefan, încheiate cu victoria celui dinurmă. Călătorind mai târziu în Ţara Românească,patriarhul Macarie şi suita lui au fost primiţi laCurtea de la Târgovişte de domnul Matei Basarab.Aflaţi la curte la 9 aprilie 1654, când domnul amurit, au fost martorii aşezării lui Constantin Şerbanîn scaun. La 6 iunie 1654, trecând din nou pe laCurtea Moldovei, au pornit spre Ţara Cazacilor. Autraversat Nistrul la 10 iunie în direcţia Raşkov, apoiau primit la Boguslav vizita hatmanului BogdanHmelniţki. Ajunşi la Kiev, au vizitat Biserica SfântaSofia, relatând restaurarea ei de către mitropolitulPetru Movilă, şi Lavra Pecerska („MănăstireaPeşterilor”). La 20 iulie se aflau la Putivl’, oraş dehotar dintre Ţara Cazacilor şi Ţara Moscovei. În

Ioana Feodorov*

colocviu internațional la Kiev

* Cercetător ştiinţific II, Institutul de Studii Sud-Est Europene, Bucureşti

Afișul colocviului

57

toată perioada călătoriei, arhidiaconul Paul din Alepa consemnat cele văzute şi auzite în însemnări zilnice,transformate apoi într-un bogat şi valoros jurnal.

În baza unor acorduri bilaterale încheiate cuInstitutul de Studii Orientale al Academiei Ruse deŞtiinţe de la Sankt-Petersburg şi cu Institutul de Stu-dii Orientale din Kiev, grupul de lucru creat la Insti-tutul de Studii Sud-Est Europene urmăreşte editareaintegrală şi comentarea sub aspect istoric şi filologica manuscrisului arab al Jurnalului călătoriei lui Pauldin Alep. Cel mai bogat manuscris al scrierii arabe,păstrat la Paris, la Bibliothèque Nationale de France,conţine 622 pagini. Eforturile conjugate ale celortrei echipe vor conduce, pentru prima dată, la obţi-nerea unei traduceri integrale şi riguroase, din limbaarabă, cu identificarea corectă a locurilor, personaje-lor şi evenimentelor petrecute în fiecare dintre ţărilevizitate de ierarhii Bisericii Ortodoxe a Antiohiei,îmbogăţită cu note filologice şi istorice de strictăutilitate cititorului contemporan.

Tema comună a proiectului internaţional are învedere şi cercetarea relaţiilor existente la jumătateasecolului al XVII-lea între Bisericile din răsăritulEuropei şi Biserica Antiohiană, prin studierea vieţiişi activităţii unor personaje bine-cunoscute în istoriavremii: clerici şi ierarhi, precum Patriarhul Mosco-vei Nikon, sau cărturarul grec itinerant Paisie Liga-ridis, ori cârmuitori ai neamurilor cu care călătoriisirieni au intrat în contact, precum Bogdan şi TimuşHmelniţki, hatmani ai cazacilor. Prin urmare, cerce-tarea textului Jurnalului conduce la dezvoltareaunor subteme cu conţinut atât istoric, cât şi filologic,reunind competenţele diverse ale membrilor echipe-lor participante la proiectul internaţional.

Colocviile anterioare dedicate prezentării rezul-tatelor parţiale ale proiectului au fost organizate laBucureşti de Institutul de Studii Sud-Est Europeneal Academiei Române, sub coordonarea mea – pri-mul în septembrie 2011, al doilea în decembrie 2013– ambele fiind urmate de publicarea Actelor în limbistrăine: Relations entre les peuples de l’EuropeOrientale et les chrétiens arabes au XVIIe siècle.Macaire III Ibn al-Za‘īm et Paul d’Alep. Actes du IerColloque international, 16 septembre 2011, Buca-rest, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2012,respectiv Actes du IIe Colloque international „Rela-tions entre les peuples de l’Europe Orientale et leschrétiens arabes au XVIIe siècle. Macaire III Ibnal-Za‘īm et Paul d’Alep“, Bucarest, 10 decembre2013, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”,LII, 2014, nr. 1–4, pp. 259–376.

La Institutul de Studii Orientale „A.E. Krym-sky” al Academiei Naţionale de Ştiinţe a Ucraineidin Kiev se păstrează un manuscris incomplet, de138 file, de la mijlocul secolului al XVIII-lea, des-coperit de orientalistul Agafangel Efimovici Krym-sky (1871–1942) în cursul unei misiuni în Levant(1896–1898). Potrivit lui Krymsky, acest manu scriseste o formă prescurtată a Jurnalului lui Paul dinAlep. Giorgi Murkos nota, în introducerea la versiu-nea sa în limba rusă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, că manuscrisul ar fi provenit din bibliotecamănăstirii ortodoxe Saydnāyā de lângă Damasc.Krymsky a dus mai întâi această copie în 1912 laMoscova, unde şi-a publicat primele comentarii asu-pra ei. După mutarea sa la Kiev, manuscrisul a fostpăstrat în colecţiile Cabinetului arabo-persan alAcademiei Naţionale de Ştiinţe a Ucrainei. Profeso-rul Omelian Pritsak, cunoscut istoric al Ucrainei şiorientalist (iniţiatorul şi, ulterior, directorul Institu-tului pentru Studii Ucrainene de la UniversitateaHarvard, SUA), l-a luat cu el în călătoriile sale înGermania şi apoi în Statele Unite ale Americii. Dupămoartea acestuia scrierea arabă s-a întors la Kiev,odată cu biblioteca sa, fiind astăzi păstrată în Cabi-netul de studii „Omelian Pritsak” de la Academia„Petru Movilă” din Kiev. Vizita cercetătorilor ro -mâni la Kiev din toamna acestui an, desfăşurată înbaza Acordului de colaborare dintre AcademiaRomână şi Academia Naţională de Ştiinţe a Ucrai-nei, a prilejuit şi consultarea manuscrisului arab alJurnalului lui Paul din Alep păstrat aici. Colabora-rea cu Institutul ucrainean de Studii Orientale per-mite pentru prima oară colaţionarea manuscrisuluide la Paris cu versiunea deţinută de A.E. Krymsky.

Aşadar, organizarea celui de-al treilea colocviudedicat Jurnalului lui Paul din Alep la Kiev s-aînscris în logica firească a desfăşurării lucrărilor decercetare ale echipei internaţionale. Participanţii dinUcraina (Kiev, Luhansk şi Lviv), Franţa şi Liban audiscutat teme desprinse din tematica foarte largă amanuscrisului lui Paul din Alep: condiţiile istorice şiculturale ale epocii lui, legăturile dintre manuscri -sele cercetate de echipele din proiect (Yulia Petrova,Kiev), imaginea credinţelor vechi din Ucraina înaceastă scriere arabă (Natalia Sinkevici, Kiev,Tübingen), versiuni ale textelor liturgice arabe ana-lizate prin prisma reformelor din ţările est-europeneîn secolul al XVII-lea (Charbel Nassif, Beirut –Paris), portretul Patriarhului Macarie într-un manu -scris moscovit de secol XVII (Vera Tchentsova,Paris), contribuţia orientaliştilor ucraineni la studiul

58

surselor arabe despre istoria Europei de Est (Con-stantine Zuckerman, Paris, Valeryi Rybalkin şiDenys Şestopaleţ, Kiev), paralele între imagineadespre „celălalt” a lui Paul din Alep şi aceea a unuialt sirian călător în Europa: Hana Diyab (PauleFahmé-Thierry, Paris).

În comunicarea pe care am prezentat-o, Infor-maţiile despre domnitorii români şi ctitoriile lor laPaul din Alep: cât sunt ele de utile în cercetareaistorică?, am pus în lumină importanţa scrierii luiPaul din Alep ca sursă istoriografică, valorificatătimp de un secol şi jumătate în scrierile cercetători-lor români şi străini – istorici, arheologi, arhitecţi,etnologi, muzicologi, folclorişti etc.

Jurnalul lui Paul din Alep a atras atenţia mariloristorici şi filologi români – Mihail Kogălniceanu,Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alexandru Odobescu,Moses Gaster, Nicolae Iorga ş.a. Preotul VasileRadu, teolog şi arabist de excepţie, a dat o versiunearabă şi franceză a primei treimi a scrierii arhidiaco-nului sirian (1920–1944).

După o succintă trecere în revistă a celor maiimportante lucrări ştiinţifice în care au fost valorifi-cate datele oferite de notele de călătorie ale arhidia-conului sirian, am înfăţişat câteva cazuri în careacesta a descris monumente – biserici, clădiri aleCurţilor domneşti sau ale boierilor, fortificaţii – care

sunt cunoscute istoricilor numai prin aceste infor-maţii, la care cercetătorii revin fără încetare. Con-cluziile pe care le-am prezentat au la bază cercetă -rile pe care le-am desfăşurat în cadrul proiectului,valorificate în volumul publicat recent: Paul dinAlep, Jurnal de călătorie în Moldova şi Valahia(Studiu introductiv, ediţia manuscrisului arab, tradu-cere în limba română, note şi indici de Ioana Feodo-rov, Cuvânt-înainte de acad. Răzvan Theodorescu,Edi tura Academiei Române – Muzeul Brăilei/Edi -tura Istros, Bucureşti – Brăila, 2014).

Ovidiu Olar, cercetător la Institutul de Istorie„Nicolae Iorga” al Academiei Române, a prezentatcâteva documente greceşti inedite, păstrate în colec-ţii din România, semnate de Patriarhul sirian Maca-rie III în vremea şederii sale în Ţările Ro mâne.Ac tele emise de Patriarhul Macarie în tot cursulcălătoriei sale atestă autoritatea şi respectul de carese bucura între creştinii est-europeni, domni, ierarhi,dregători ori oameni de rând, care i se adresau nunumai pentru spovedanie şi iertarea păcatelor, ci şipentru rezolvarea unor chestiuni legate de proprie -tate, conflicte, administrarea bunurilor bisericeşti oripersonale etc. Editarea şi traducerea acestor docu-mente din arhive româneşti va permite accesul la noisurse de mare valoare pentru istoria Ţărilor Ro -mâne, a Ucrainei şi a Rusiei la mijlocul secolului alXVII-lea.

La Cabinetul de lectură „Omelian Pritsak“, Academia „Petru Movilă“, cu manuscrisul arab.

59

Intervenţiile din deschiderea reuniunii au fostsusţinute de dr. Oleksandr V. Bogomolov, directorulInstitutului de Studii Orientale din Kiev, dr. IvanPatrylak, decanul Facultăţii de Istorie a Universităţii„Taras Şevcenko“, domnul Sylvain Rigollet, ataşatpentru cooperarea ştiinţifică şi universitară al Amba-sadei Franţei la Kiev, directorul Centrului Franco-Ucrainean de Cooperare Universitară şi Ştiinţifică.În cuvântul de deschidere am prezentat proiectulcomun şi o serie de publicaţii – apărute ca urmare acolaborării dintre cele trei echipe menţionate – inclu-siv actele celor două colocvii anterioare.

La Kiev – oraş deosebit de frumos, încărcat deistorie – ne-am bucurat de o primire foarte căldu-roasă din partea colegilor ucraineni, cu care am avutdiscuţii hotărâtoare pentru evoluţia proiectului nos-tru comun în anii ce vin. Cu prilejul acestei călăto-rii, am avut bucuria de a merge pe urmele lui Pauldin Alep, căutând bisericile, mănăstirile, frescele şi

icoanele descrise de el în partea privitoare la „ŢaraCazacilor” din jurnalul său. Constatând cu mâhniredispariţia multora dintre ele în furtunile războaielorşi ale tulburărilor de tot felul abătute asupra ţinutu-rilor ucrainene, am avut totuşi surpriza de a puteaadmira, la Catedrala Sfânta Sofia (astăzi, muzeu),superbe fresce şi mozaicuri păstrate în aceleaşiculori vii pe care arhidiaconul sirian le-a zugrăvit înscrierea sa.

La Muzeul Tiparului şi al Cărţii din cuprinsulDomeniului Lavrei Pecerska se păstrează prese detipărit şi matriţe de gravuri de la mijlocul secoluluial XVII-lea, poate chiar dintre cele care i-au încân-tat pe Patriarhul Macarie III şi pe fiul său Paul, mariadmiratori ai meşteşugului tiparului, într-o vremecând la ei acasă, în Siria aflată sub stăpânire oto -mană, tiparul în alfabet arab era interzis. Iar nuan -ţele toamnei mi s-au părut şi ele aceleaşi ca în des-crierile pline de har poetic ale cărturarului alepin.

Catedrala Sfânta Sofia de la Kiev, astăzi muzeu

60

Conferinţa finală a Proiectului „Comparaţiiinternaţionale ale filierelor produselor din sectorulagroalimentar: factori determinanţi ai competitivită-ţii şi performanţei lor pe pieţele Uniunii Europene şiinternaţionale“ a fost organizată de Institutul deEconomie Agrară al Academiei Române, în colabo-rare cu Asociaţia Română de Economie Rurală şiAgroalimentară „Virgil Madgearu”, parteneri aiconsorţiului care au participat la elaborarea şi deru-larea proiectului.

Evenimentul ştiinţific a fost cuprins în progra-mul de promovare şi diseminare a rezultatelor cer-cetării proiectului FP 7 COMPETE „Internationalcomparisons of product supply chains in the agro-food sectors: determinants of their competitivenessand performance on EU and international markets”,FP7-KBBE-2012-6-singlestage (Comparaţii inter-naţionale ale filierelor produselor din sectorulagroalimentar: factori determinanţi ai competitivită-ţii şi performanţei lor pe pieţele Uniunii Europene şiinternaţionale), cu finanţare din partea ComunităţiiEuropene şi a Ministerului Educaţiei Naţionale dinRomânia prin Unitatea Executivă pentru FinanţareaÎnvăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şiInovării, proiect coordonat de IAMO (Halle/Saale,Germania).

Consorţiul proiectului COMPETE a reunit cer-cetători, reprezentanţi ai organizaţiilor comerciale,ONG-urilor, asociaţiilor agricole, industriei şi servi-ciilor de consultanţă. Rolul consorţiului a constat înfurnizarea informaţiilor detaliate referitoare la sec-torul agroalimentar pentru elaborarea politicilor pri-vind piaţa unică, în scopul creşterii competitivităţiiinternaţionale şi a valorii adăugate pe întreaga fili -eră. Consorţiul a fost compus din şaisprezece parte-neri din zece ţări europene: institute de cercetare şiuniversităţi implicate direct în toate activităţile pro-iectului (în număr de zece, cu statut de parteneri) şi

ONG-uri care au asigurat diseminarea rezultatelor şicontactul permanent cu beneficiarii finali ai rezulta-telor obţinute (şase). De menţionat este faptul cănouă din cei zece parteneri au fost din Uniunea Euro-peană (Germania, România, Olanda, Slovenia,Cehia, Italia, Marea Britanie, Ungaria, Polonia) şiunul din Serbia.

Obiectivul proiectului COMPETE a fost acelade a furniza o imagine cât mai completă asupra dife-ritelor elemente care contribuie la competitivitateasectorului agroalimentar european, în scopul de aoferi, pe baza experienţelor acumultate, atât la nive-lul ansamblului Uniunii Europene, cât şi la nivelnaţional, suportul necesar pentru o mai bună orien-tare a politicilor agroalimentare şi pentru promova-rea în Europa a Bio-Economiei bazate pe cunoaştere.

Structura generală a cuprins două părţi: primaparte, corespunzătoare fazei numărul unu a proiec-tului, a constat în descrierea şi analiza exhaustivă asituaţiei actuale; a doua parte, care a cuprins altedouă faze, s-a focalizat pe analiza competitivităţii şideterminanţilor ei pe filierele agroalimentare şi peelaborarea recomandărilor de politici la nivelul Uni-unii Europene.

O atenţie specială a fost acordată determinanţi-lor competitivităţii, evoluţiei lor în timp, şi moduluiîn care aceştia au influenţat poziţionarea compani -ilor şi ţărilor europene pe filierele agroalimentareselectate. Proiectul a căutat răspunsuri adecvatepentru trei probleme fundamentale:

- Cum ar trebui conceptualizată şi măsurată com -petitivitatea?

- Care sunt principalii factori determinanţi aicompeti ti vi tăţii? Cum ar putea decidenţii politici săacţioneze, cu maximă eficienţă, pentru întărireacompetiti vi tăţii şi pentru promovarea Bio-Econo-miei în Europa?

competitivitatea filierelor agroalimentare în uniunea europeanăDan Voicilaș*Violeta Florian**

*Conf. univ. dr., Institutul de Economie Agrară, Bucureşti **Dr., Asociaţia Română de Economie Rurală şi Agroalimentară „Virgil Madgearu”

61

Institutul de Economie Agrară al AcademieiRomâne a avut un rol activ şi permanent pe toatădurata acestuia, din luna a doua până în luna a trei-zecişişasea, în cadrul tuturor etapelor de lucru, înce-pând cu secţiunea dedicată aspectelor teoretice aleproblematicii cercetate şi până la ultima secţiune aproiectului, care se referă la diseminarea rezultatelorobţinute.

Institutul a avut contribuţii semnificative încadrul etapelor (WP) 3, 7, 8 şi 11, care se referă la:

- modelele de comerţ internaţional şi indicatoriai competitivităţii;

- eficienţa pieţei naţionale şi internaţionale îndomeniul comerţului cu produse agroalimentare;

- integrarea verticală, instituţiile şi performan -ţele pieţei de produse agroalimentare;

- diseminarea rezultatelor obţinute în urma deru-lării proiectului.

Cea mai importantă contribuţie a Institutul de Eco-nomie Agrară, în cadrul proiectului COMPETE, a fostîn etapa a zecea, care se referă la evaluarea com - petitivităţii Uniunii Europene şi recomandări de poli-tici (secţiune care a fost coordonată de institut).Această etapă s-a încheiat în ultima lună a proiectului.

În această secţiune s-a dorit, în primul rând, rea-lizarea unei sinteze a abordărilor precedente înmaterie, iar pe baza acesteia creionarea unei ima ginicât mai exacte a compe titivităţii prezente şi viitoarea comerţului Uniunii Europene cu produse agroali-mentare. S-a realizat o analiză SWOT, reflectându-sepunctele forte, slabe, oportunităţile şi ameninţărilesectorului, pe principalele filiere agroalimentareluate în considerare, pentru a evidenţia deter -minanţii care pot afecta viitoarea competitivitate acomerţului Uniunii Europene, cu referire specială lacalitatea produselor agroalimentare. Au fost analizateîn detaliu patru filiere agroalimentare: cereale, le -gume şi fructe, carne de porc, lapte şi produse lactate.

Institutul a elaborat, îm pre ună cu ceilalţi parte-neri din consorţiu, un ra port privind starea compe -titivităţii prezente a co merţului Uniunii Europene şipreviziuni privind com petitivitatea, dar şi un raportcare cuprinde recomandările de politică în acestdomeniu.

Conferinţa a fost dedicată temei competitivităţiifilierelor agroalimentare în Uniunea Europeană.Aceasta a urmărit să prezinte contribuţii teoretice şiempirice referitoare la evaluarea competitivităţiiproduselor agroalimentare în Uniunea Europeană,care sunt în competiţie directă şi permanentă cu pro-duse similare din alte regiuni ale lumii, pe cele patru

filiere agroalimentare luate în considerare. La bazaprezentărilor au stat analizele SWOT efectuate şirecomandările de politici europene pentru factoriidecidenţi.

La lucrările conferinţei COMPETE au fost pre-zenţi cercetători din institute economice/centre uni-versitare din ţară şi din străinătate (Polonia, Unga-ria, Republica Moldova); o altă categorie de partici-panţi a fost cea a membrilor grupului ţintă al proiec-tului (fermieri) şi reprezentanţi ai asociaţiilor agricole.

Desfăşurarea conferinţei în cele mai bune condi-ţii a fost asigurată de Comitetul ştiinţific format din:Cecilia Alexandri, Institutul de Economie Agrară(România), Andrzej Kowalski, Institutul de Econo-mie Agrară şi Agroalimentară (Polonia), AndrewFieldsend, Institutul de Economie Agrară (Ungaria),Jonel Subic, Institutul de Economie Agrară (Serbia),Dan Voicilaş, Institutul de Economie Agrară (Ro -mânia), Violeta Florian, Asociaţia Română de Eco-nomie Rurală şi Agroalimentară „Virgil Madgearu”(România) şi de Comitetul de organizare format din:Dan Voicilaş, Violeta Florian, Elisabeta Roşu, MihaiChiţea, Laurenţiu Simion.

Complexitatea problemei abordate în cadrulacestui proiect internaţional a determinat organiza-rea prezentărilor/discuţiilor, în patru secţiuni:

- Prezentarea structurii/arhitecturii proiectuluiFP7-COMPETE – s-au precizat obiectivele, scopul,analizele economice şi recomandările politice/inter-venţii publice, necesare creşterii competitivităţii.

- Prezentarea rezultatelor obţinute de cercetăto-rii Institutului de Economie Agrară – s-au pus în evi-denţă rapoartele elaborate pe baza studi ilor/cercetări lor filierelor agroalimentare, ancheteloreconomice focalizate pe actorii cheie ai filierelor.

- Prezentarea rezultatelor obţinute de echipaARERA – strategia de diseminare completată cu ceaspecifică sensibilizării comunităţii ştiinţifice au con-stituit principalele direcţii ale acestei secţiuni; s-auprezentat dimensiunile teritoriale, economice şisociale ale strategiei utilizate în scopul diseminării.Ca o completare la problema amplă a competitivită-ţii a avut loc şi o sesiune de postere, în care s-aurelevat principalele caracteristici ale competitivităţiiagroalimentare şi rurale.

- Competitivitatea filierelor agroalimentare înţă rile central şi est-europene – s-au prezentat rezul-tatele studiilor realizate în Ungaria, Polonia şi Repu-blica Moldova.

Participanţii au dezbătut temele cuprinse în pro-gram şi au evaluat perspectivele competitivităţii

62

agroalimentare a Uniunii Europene în comerţulmondial, în contextul globalizării. De asemenea, aufost promovate rezultatele activităţii de cercetaregenerate de analizele şi proiectele derulate în ulti-mii ani de participanţii la conferinţă, realizându-seun schimb de experienţă şi bune practici în rândulparticipanţilor, în vederea asigurării unui mediufavorabil pentru colaborări viitoare.

În mod special, conferinţa a reprezentat o plat-formă de dezbatere pe tema competitivităţii sectoru-lui agroalimentar românesc şi european, consideratăpremisa unor programe viitoare eficiente de dezvol-tare economică şi guvernare, în noile condiţii gene-rate de fenomenele economico-sociale manifestatela nivel mondial.

Evenimentul a fost reflectat în mass-media prininformări în ziarul de specialitate „Profitul agricol”.Transparenţa în care s-a desfăşurat această manifes-tare ştiinţifică are în vedere şi informările periodicepe care organizatorii le-au făcut, în special în peri -oada premergătoare conferinţei, cu privire la obiec-tivele urmărite, rezultatele cercetărilor parţiale şi re -zultatele finale obţinute, atât către potenţialii benefi-ciari, cât şi către actorii societali interesaţi de su -biec tele analizate.

Principalele canale de comunicare au fost celeelectronice, prin paginile de internet: www.eadr.ro,

www.arera.ro, www.compete-project.eu, dar şi printipărirea de pliante, postere şi flyere.

Rezultatele ştiinţifice ale proiectului, care aufost prezentate în timpul conferinţei, pot fi sinteti -zate astfel:

- Principalii competitori ai statelor membre UE-27 pe pieţele agroalimentare globale sunt încadraţiîn competitori tradiţionali (Statele Unite ale Ameri-cii, Canada, Noua Zeelandă, Australia) şi compe -titori noi (ţările BRICS, TIGER, MIST).

- Rezultatele COMPETE arată că, în ciuda uneicompetiţii crescute din partea economiilor emer -gente, performanţa globală a Uniunii Europene pepieţele internaţionale pentru produse alimentare pro-cesate, în special pentru produse cu valoare adău -gată mare, rămâne semnificativă.

- Pieţele interne sunt mai puţin eficiente decâtne-am aştepta, fiind prezente ineficienţe legate dedeterminarea preţurilor şi coordonarea preţurilor încadrul Uniunii Europene; pieţele agricole interne nusunt perfect integrate.

- Politicile Uniunii Europene şi politicile na ţio -nale vizând îmbunătăţirea competitivităţii sunt, înansamblu, percepute ca fiind eterogene şi, adesea,nedefinite.

- În termeni de indicatori ai guvernanţei, insti -tuţii, stabilitate macroeconomică şi gradul de sofis -ticare în afaceri, ţările vechi membre sunt cele cucea mai bună performanţă în cadrul clasamentelormondiale.

- Politica de inovare trebuie să se alinieze inte-reselor din cadrul filierei agroalimentare; s-aconstatat că adoptarea şi generalizarea inovaţieiconstituie un factor critic care impulsionează creş -terea productivităţii; investiţia în cercetare şi dez-voltare este esenţială pentru menţinerea unui stan-dard al calităţii, bazat pe competiţie.

- Politicienii trebuie să faciliteze accesul la capi-tal pentru afacerile agroalimentare şi trebuie să in -ves tească în îmbunătăţirea infrastructurii de piaţă,care poate ajuta la înlăturarea barierelor din diferitesegmente ale lanţurilor de aprovizionare; în special,micii fermieri şi procesatori trebuie încurajaţi; altfel,ei pot pierde competiţia pe piaţă, pot falimenta.

- Este necesar un cadru de politică comun, binecoordonat, dar, în acelaşi timp, flexibil şi adaptabilnevoilor naţionale.

63

Preocupări contemporane

Revista „Academica“ prezenta într-un număr alsău din anul 1992 stadiul de desfăşurare a lucrărilorla Atlasul Etnografic Român şi hotărârea etnografi-lor Institutului de Etnografie şi Folclor „ConstantinBrăiloiu” de a-l edita cât mai curând1. După maibine de două decenii, marcate de reuşite profesio -nale şi, uneori, cu momente de grea cumpănă, aceş -tia au parcurs, cu stoicism, distanţa care separamarea lor făgăduinţă de faptul împlinit: încheiereaelaborării şi publicării unei opere monumentale2, lacare au trudit trei generaţii de etnografi.

Metoda de înregistrare a limbilor vorbite şiexpuse unui rapid proces de uniformizare şi degra-dare – fenomen semnalat cu îngrijorare în ţărilevest-europene încă din secolul al XIX-lea, şi publi-carea acestora sub formă de atlase – a fost preluatăşi de etnografi, pentru salvarea culturilor orale. Cadovadă, după publicarea în ţările europene a prime-lor atlase lingvistice, au fost editate numeroase atlaseetnolingvistice (Franţa, Spania, Elveţia, Italia), decultură populară (Suedia), etnografice (Austria, Ge r -mania, Suedia, Polonia, Elveţia, Belgia şi altele),istorico-culturale (fosta URSS), etnologice (fostaIugoslavie).

Criza culturii tradiţionale româneşti şi necesita-tea ca aceasta să fie înregistrată şi conservată princel mai sigur mijloc, publicarea unui atlas etnogra-fic, a fost sesizată mai târziu, după Al Doilea RăzboiMondial şi, în forme agravante, după Revoluţia dinanul 1989. Întârzierea elaborării atlasului etnografica avut, fireşte, grave consecinţe culturale şi politice.Printre altele – în plin proces de adâncire a nemeri-tatului complex identitar trăit de români privindgeneza, teritoriul şi limba – s-au pierdut, sau au fostasimilate de diferite etnii, numeroase tradiţii autoh-tone.

La sfârşitul războaielor care au mistuit continen-tul în secolul al XX-lea, când statele beligeranteşi-au negociat graniţele la masa tratativelor, Româ-

niei i-a lipsit acest certificat care îi jalona hotareleetnice şi lingvistice prin repartiţia fenomenelor ori-ginale de cultură tradiţională. Recuperată, întretimp, întârzierea a avut însă şi unele avantaje: Atla-sul Etnografic Român a utilizat experienţa pozitivăa atlaselor deja publicate şi a beneficiat de tehnicilemoderne de computerizare a hărţilor.

Ideea elaborării acestei lucrări care cartografiazăcu precizie matematică fenomenele etnice, a preocu-pat mulţi oameni de ştiinţă şi cultură din primajumătate a secolului trecut, cum ar fi: George Vâl-san, Dumitru Caracostea, Romulus Vuia şi alţii. Tra-ian Herseni întrezărea, printre altele, avantajele cele-ar putea aduce corelarea hărţilor atlasului et -nografic cu ale altor atlase româneşti (geografic,lingvistic, antropologic, sociologic). Această grearesponsabilitate avea să şi-o asume colectivul deetnografi condus, succesiv, de Romulus Vuia,Romulus Vulcănescu, Ion Vlăduţiu, Paul Petrescuşi, din anul 1987, de subsemnatul.

Primele coordonate teoretice şi metodologice aleatlasului au fost fixate de Comisia Naţională a Atla-sului – alcătuită din cunoscuţi sociologi, antropo-logi, istorici, geografi, lingvişti şi, fireşte, din fol-clorişti şi etnografi3 – care a hotărât ca lucrarea săfie elaborată pe baza informaţiilor de teren autentice,înregistrate de specialişti cu un chestionar unitaraplicat într-o reţea fixă de localităţi.

Lucrarea avea să se numească Atlasul Etnogra-fic al României şi, ca urmare, ar fi trebuit să fie car-tografiate şi culturile orale ale minorităţilor, obiectivcare, cu toate eforturile depuse, nu a putut fi realizat.Cu număr oscilant de membri şi cu activitate inter-mitentă, comisia s-a autodizolvat, iar atribuţiile ei aufost preluate de Comitetul de redacţie al Atlasului,coordonat ştiinţific de şeful Secţiei de etnografie dinInstitutul de Etnografie şi Folclor, devenit între anii1974–1990 – când a fost unit cu Institutul de Foneticăşi Dialectologie – Institut de Cercetări Etnolo gice şiDialectologice.

Atlasul etnografic român – tezaur identitar pentru secolul globalizăriiIon Ghinoiu*

*Dr., secretar ştiinţific, Institutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu“, Bucureşti

64

Procesul elaborării celei mai complexe lucrăridedicate vreodată culturii şi civilizaţiei orale româ-neşti a durat, cu unele intermitenţe, 46 de ani(1967–2013) şi a cuprins mai multe etape de lucru:precizarea domeniului de cercetare a etnografiei şifixarea tematicii generale a Atlasului; elaborareachestionarului; selectarea localităţilor care urmau săfie cercetate; desfăşurarea anchetei de teren; tezauri-zarea documentelor înregistrate pe teren (chestio -nare, fotografii, desene, schiţe etnografice) şi con-stituirea fondului Atlasul Etnografic în cadrul Arhi-vei Institutului de Etnografie şi Folclor; sistematiza-rea informaţiilor înregistrate prin construirea arbori-lor tematici desfăşurători; elaborarea hărţilor şi tra-ducerea textelor în limbile engleză, franceză şi ger-mană; cartografierea computerizată; machetarea şipublicarea Atlasului.

În anii 1967–1969, a fost fixată tematica gene -rală a atlasului şi s-a redactat chestionarul exhaustivde peste 3000 de întrebări, care a fost testat, îm -preună cu diferite metode de anchetă, în mai multeaşezări din Banat, Oltenia, Muntenia şi Moldova.

În anul 1972, acest chestionar a fost publicat pefascicole tematice4. După aplicarea chestionaruluiîn 70 de sate din Oltenia şi Muntenia de Vest prinmetoda omul şi satul (un cercetător trebuia să apliceîntr-un sat întregul chestionar) şi analiza rezultate-lor, s-a hotărât reducerea chestionarului la 1216întrebări şi adăugarea a două noi fascicole tematice,Arta şi Portul popular. Această formă a chestiona-rului a fost publicată în opt volume tematice: Aşe -zare – Gospodărie; Locuinţă – Interior; Ocupaţii;Meşteşuguri – Instalaţii tehnice populare; Portpopular; Artă populară; Obiceiuri calendaristice şiObiceiuri familiale.

Pentru fixarea numărului de localităţi careurmau să fie anchetate, s-au folosit datele statisticeoferite de Recensământul populaţiei şi aşezărilor din15 martie 1966. După gradul de reprezentativitate alocalităţilor rurale în Atlas, un sat ales din 20, arezultat o reţea de 600 de aşezări. Nominalizareasatelor pe judeţe s-a desfăşurat după un complex decriterii (geografic, demografic, istoric, lingvistic).Printre altele, s-a avut în vedere selectarea satelorpuţin cercetate din aşa-numitele zone albe. În per-spectiva realizării unor viitoare cercetări interdisci-plinare, au fost selectate şi unele sate anchetate ante-rior de lingvişti, sociologi şi antropologi. În final, arezultat o reţea de localităţi care este foarte densă înzonele de deal şi podiş, rară în zonele de câmpie şifoarte rară în zona de munte.

Proporţional cu întreaga populaţie rurală aRomâniei, au fost selectate şi 60 de sate cu minorităţietnice: bulgari, cehi (pemi), croaţi (caraşoveni), ger-mani (saşi, şvabi), maghiari (unguri, secui), ruşi(lipoveni), sârbi, slovaci, tătari, turci şi ucraineni.Ţiganii, care la recensământul din 1966 şi-au decla-rat etnia sub 1%, nu au putut fi reprezentaţi în Atla-sul etnografic. Doream să elaborăm, folosind aceeaşimetodologie, şi un Atlas al Minorităţilor Etnice dinRomânia, lucrare de pionerat în Europa care, dinmotive obiective, atunci nu s-a putut realiza.

Ancheta etnografică s-a desfăşurat pe şaptecolective tematice: Aşezare – Gospodărie (responsa-bili Boris Zderciuc, Ion Ghinoiu); Locuinţă – Ame-najarea interiorului (responsabil Roswith Capesius),Arta populară (responsabil Paul Petrescu); Portulpopular (responsabili Nicolae Dunăre, MariaBâtcă); Ocupaţii (responsabil Ion Vlăduţiu); Meşte-şuguri – Instalaţii tehnice populare (responsabilRadu Maier); Obiceiuri (responsabili AlexandruPopescu, Germina Comănici).

Pentru surprinderea întregii vieţi materiale şispirituale a satului, campania de teren s-a desfăşu-rat între anii 1972–1983 fără întrerupere, indiferentde anotimp şi de zilele de sărbătoare.

Ca să poată ajunge în cele mai izolate sate şicătune, etnografii au călătorit cu cele mai variatemijloace de transport, de la tren şi avion până lacăruţă şi mocăniţă, şi, de multe ori, pe jos, cu baga-jele şi chestionarele în spate sau purtate în samar, decai sau de măgari. Ei au surprins imaginea reală aculturii tradiţionale la două momente de referinţă:începutul şi mijlocul secolului al XX-lea.

Pentru a grăbi desfăşurarea anchetelor de teren,s-a apelat la trei specialişti de la Institutul de ŞtiinţeSocio-Umane de la Craiova şi la mai mulţi etnografidin muzeele judeţene, iar pentru a acoperi cât maicomplet variatele domenii ale culturii populare, dincolectivul de culegători au făcut parte etnografi cupregătire universitară de filolog, geograf, istoric,sociolog, artist plastic, arhitect.

Din anul 1976 s-a renunţat la metoda de anchetăpromovată de Romulus Vulcănescu, omul şi satul, şis-a adoptat metoda propusă de Paul Petrescu, omulşi tema. În prima variantă, un sat trebuia cercetat deun etnograf, în a doua variantă, de şapte.

Cu un efort uriaş, au fost intervievaţi pentruAtlas peste 18 000 de subiecţi de profesiuni şi vârstediferite, mulţi născuţi în secolul al XIX-lea, şi s-aucompletat peste 7000 de chestionare, care însumeazăaproximativ cinci milioane de file. Chestionarele

65

completate împreună cu fotografiile, desenele şischiţele efectuate pe teren alcătuiesc cea mai bogatăarhivă etnografică din România. Ca număr de satecercetate şi de documente de istorie orală arhivate,ancheta pentru Atlasul etnografic depăşeşte toatecampaniile anterioare de înregistrare a culturii orale,inclusiv cele realizate de Şcoala sociologică de laBucureşti.

Pregătirea materialului înregistrat pentru elabora-rea hărţilor s-a desfăşurat în perioada 1982–1989 şi,pentru unele teme, până în anul 2010.

Legendele hărţilor etnografice sunt, în majorita-tea lor, tipologii etnografice ale căror tipuri şi subti-puri, variante şi subvariante grafice sunt consemnatepe hărţi prin semne şi variante de semne diferit colo-rate.

În atlas, fiecare planşă este o conexiune tematicăalcătuită din harta etnografică şi legenda acesteia tra-dusă în trei limbi străine, fotografii, desene şi schiţeale fenomenului cartografiat. Pentru a fi citită simul-tan, în oglindă, această bogată informaţie este expusăpe două pagini: harta, titlul şi legenda în limba ro mânăpe pagina pară, iar titlul şi legenda tradusă în limbistrăine şi întreaga iconografie pe pagina impară.

Aşa cum a fost conceput, acesta s-a bucurat deaprecierea unor mari antropologi americani, cu pri-lejul prezentării în toamna anului 2004 a primuluivolum tipărit, Habitatul5.

Cele 630 de hărţi ale Atlasului ordonate pe volumeşi secţiuni alcătuiesc un arbore uriaş al civilizaţiei şiculturii tradiţionale, din tulpina căruia se înalţă cinciîncrengături tematice: construirea şi amenajarea adă-postului (sat, gospodărie, locuinţă, cimitir); câştiga-rea mijloacelor de existenţă (zeci de ocupaţii şi teh-nici tradiţionale de obţinere a hranei); geniul tehnic

(meşteşuguri, instalaţii ţărăneşti); geniul artistic (arta,portul popular); manifestările spirituale (sute de săr-bători, obiceiuri, credinţe, reprezentări mitice).

Conform primei machete publicate în anul19826, Atlasul ar fi trebuit să cuprindă 903 de hărţi,redactate la diferite scări cartografice. Tehnicilemoderne de cartografiere au permis însă reducereaacestui număr de hărţi la 630, grupate tematic şipublicate în cinci volume şi 22 de fascicole: Habi-tatul (Aşezarea, Gospodăria, Locuinţa, Cimitirul);Ocupaţiile (Cultivarea pământului, Creşterea ani-malelor, Sericicultura, Apicultura, Vânătoarea, Pes-cuitul, Transportul, Schimbul); Tehnica populară.

Chestionarul Atlasului Etnografic Român la care au răspuns, în perioada 1972–1983, 18 000 de subiecți

forma exhaustivă (stânga), forma standard (dreapta)

Atlasul Etnografic Român, lucrare tezaur a răspunsurilor primite din 600 de sate

la 1216 întrebări

66

Alimentaţia (Meşteşugurile, Instalaţiile ţărăneşti,Alimentaţia); Portul şi Arta populară (Portul, Artapopulară); Sărbători, obiceiuri, mitologie (Nunta,Naşterea, Înmormântarea, Obiceiuri calendaristice,Mitologia).

În comparaţie cu celelalte atlase europene publi-cate în limba oficială a fiecărui stat, Atlasul Etno-grafic Român este tradus şi în limbi de circulaţieinternaţională (engleză, franceză, germană) şi arecea mai bogată şi variată tematică etnografică. Eldefineşte, prin cinci volume de hărţi etnografice şiprin 30 de volume de texte ale corpusului de Docu-mente Etnografice Româneşti7, grupate pe şase seriitematice (Habitat, Ocupaţii, Tehnică ţărănească,Ali mentaţie, Artă şi port popular, Sărbători şi obi-ceiuri), una dintre cele mai vechi şi originale culturitradiţionale din Europa. Prin publicarea acesteiopere cu profund caracter identitar la începutulsecolului al XXI-lea, care va fi numit probabil înistorie secol al globalizării, românii oferă – sub de -viza În vremurile de globalizare economică şi poli-tică a Terrei/ Opere de identitate culturală a popoa-relor – o pildă de urmat şi pentru alte state.

La împlinirea unei vechi dorinţe a românilor,aceea de a avea o operă identitară de necontestat,etnografii din Institutul de Etnografie şi Folclor„Constantin Brăiloiu” laudă ţăranul român, care acreat şi a păstrat impresionantul tezaur spiritual înre-gistrat şi cartografiat de ei în Atlasul Etnografic

Român, aduc mulţumiri colegilor din reţeauamuzeelor care au participat în perioada 1972–1983la efectuarea anchetei de teren, precum şi EdituriiAcademiei pentru sprijinul total la publicarea monu-mentalei lucrări.

note1 I. Ghinoiu, Lucrări fundamentale ale Academiei Române.

Atla sul Etnografic Român, în „Academica“, an. II, nr. 10, 1992.2 Atlasul Etnografic Român, Ion Ghinoiu (coordonator), vol. I,Habitatul, Editura Academiei Române şi Editura Monitorul Ofi-cial, Bucureşti, 2003; Idem, vol. II, Ocupaţiile, Editura AcademieiRomâne, Bucureşti, 2005; Idem, vol. III, Tehnica populară. Ali-mentaţia, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2008; Idem, vol.IV, Portul şi arta populară, Editura Academiei Române, Bucu-reşti, 2011; Idem, vol. V, Sărbători, obiceiuri, mitologie, EdituraAcademiei Române, Bucureşti, 2013.3 H.H. Stahl, Miron Constantinescu, Ştefan Milcu, AlexandruRosetti, Boris Cazacu, Teofil Teaha, Ştefan Ştefănescu, VictorTufescu, Vintilă Mihăilescu, Carol Golner, Ion Matei, GheorgheFocşa, Tancred Bănăţeanu, Cornel Irimie, Viorica Pascu, IonBodor, Karol Koş, Mihai Pop, Alexandru Amzulescu, RomulusVulcănescu, Ion Vlăduţiu, Paul Petrescu.4 Aşezări, Gospodărie, Locuinţă, Agricultură, Creşterea ani-malelor, Pomicultura şi grădinăritul, Cultivarea plantelor textile,Vânătoarea, Mijloace de transport, Creşterea viermilor de mătase,Creşterea albinelor, Alimentaţia, Meşteşuguri, Instalaţii tehnice,Obiceiuri la naştere, Obiceiuri la nuntă, Obiceiuri la moarte, Obi-ceiuri legate de ocupaţii, Obiceiuri calendaristice şi Alte obiceiuri.5Prezentările s-au desfăşurat în cadrul unui proiect iniţiat deconsulul onorific al României la Boston, Dan Dimăncescu, la Har-vard Faculty Club Reception Cambridge, MA (25 septembrie);Brown University-Anthropology Providence, R.l. (27 septembrie);Harvard University-Anthropology Cambridge, MA (28 septem-brie); Cosmos Club Reception Washington, D.C. (30 septembrie);George Washington U. Anthropology Washington, D.C. (1 octom-brie). Iniţiatorul proiectului a donat primul volum al atlasului şi, pemăsură ce au apărut celelalte volume ale atlasului, unor mari biblio-teci din Statele Unite: Peabody Tozzer Library (Harvard), TuftsUniversity (Anthropology), Boston College Burns Library, BrownUniversity; Smithsonian Institution, Cosmos Club, WashingtonUniversity, Wellesley College (anthropology), Boston University(anthropology), Dartmouth College (NH), Library of Congress,Georgetown University.6 Macheta Atlasului Etnografic Român, coordonator I. Ghi-noiu, în Buletinul Atlasului Etnografic Român, nr. 9, Institutul deCercetări Etnologice şi Dialectologice, Bucureşti, 1982.7 Din corpusul de documente etnografice, au fost publicateseria Sărbători şi obiceiuri şi, parţial, seria Habitatul: Sărbători şiobiceiuri. Răspunsuri la Chestionarele Atlasului EtnograficRomân, vol. I: Oltenia, coordonator general I. Ghinoiu, îngrijireştiinţifică şi redacţională Ofelia Văduva şi Cornelia Pleşca, EdituraEnciclopedică, Bucureşti, 2001; Idem, vol. II: Banat, Crişana,Maramureș, coordonator general I. Ghinoiu, îngrijire ştiinţifică şiredacţională Cornelia Pleşca, Editura Etnologică, Bucureşti, 2002;Idem, vol. III, Transilvania, coordonator general I. Ghinoiu, îngri-jire ştiinţifică şi redacţională Cornelia Pleşca, Editura Enciclopedică,Bucureşti, 2003; Idem, vol. IV, Moldova, coordonator general I.Ghinoiu, îngrijire ştiinţifică şi redacţională Cornelia Pleşca și EmilȚîrcomnicu, Editura Etnologică, Bucureşti, 2004; Idem, vol. V,Dobrogea, Muntenia, coordonator general I. Ghinoiu, îngrijire şti-inţifică şi redacţională Ofelia Văduva, Cornelia Pleşca și EmilȚîrcomnicu, Editura Etnologică, Bucureşti, 2009.

Tezaur identitar pentru secolul globalizării: Atlasul Etnografic Român

şi corpusul de Documente Etnografice Româneşti

67

1. introducereÎn toamna anului 2009, autorul a organizat la

Universitatea „Babeş-Bolyai“ o expoziţie consa -crată împlinirii a 400 de ani de la primele observaţiiastronomice efectuate de Galileo Galilei cu telesco-pul de construcţie proprie (1609–1610). Documen-tarea pentru această ocazie a prilejuit contactul cumai multe cărţi aparţinând Bibliotecii AcademieiRomâne, Filiala Cluj-Napoca, utilizarea cărora apermis lărgirea considerabilă a ariei tematice a ex -poziţiei, integrând-o mai bine în contextul cultural,religios şi social al epocii respective, fapt care s-areflectat corespunzător în interesul manifestat depublic faţă de expoziţie2.

Desfăşurarea expoziţiei a arătat, totodată, cât deimportantă este deschiderea către public, fie şi aunei mici părţi din imensul tezaur al Bibliotecii Aca-demiei Române, Filiala Cluj-Napoca. Prin bună-voinţa direcţiei bibliotecii, cartea lui Copernic (Fig. 1,stânga) a fost prezentată vizitatorilor expoziţieiGalileo 400, în rândul cărora a stârnit un interesdeosebit. Biblioteca Academiei Române, FilialaCluj-Napoca mai posedă încă un exemplar princepsal cărţii lui Copernic, necunoscut specialiştilor3, faptmarcant în lumea bibliotecilor, fiind extrem de rarebibliotecile care deţin două exemplare princeps aleCărţii Revoluţiilor.

cu privire la cărţile ştiinţifice vechi din Biblioteca Academiei române, Filiala cluj-napocaGheorghe Stratan*

*Cercetător ştiinţific I, Institutul Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară, Bucureşti

Fig. 1 Cele două cărţi marcând Prima Revoluţie Ştiinţifică – Nicolai Copernic, De Revolutionibus Orbium Coelesium, Nurenberg, 1543, şi Isaac Newton,

Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, Londra, 1687, ediţii princeps aflate la Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca1

68

O altă carte celebră, Harmonices Mundi, apă rutăla Linz în 1619, în care autorul, Johannes Kepler(1571–1630), expune cea de-a treia lege a mişcăriiplanetelor, a figurat în expoziţie doar cu reproduce-rea paginii de titlu (Fig. 2, pagina 64), deoarece sta-rea de conservare nu a permis scoaterea din biblio-tecă a preţiosului exemplar.

Premisele expuse justifică pe deplin încercareaautorului de a studia tezaurul de carte ştiinţificăveche al bibliotecii, prin prisma importanţei lor pen-tru istoria ştiinţei. Principala dificultate o reprezintăînsă numărul imens de cărţi care ar trebui exami -nate; fie şi numai consultarea sumară a fişierelor arnecesita foarte mult timp şi un numeros personalcalificat, condiţii dificil de îndeplinit în faza actuală.Pentru a întreprinde totuşi un prim pas, a fost nece-sară adoptarea unei metodologii simple, care modi-fică sensul mişcării: în loc să se plece de la fişierulcărţilor din Biblioteca Academiei Române, FilialaCluj-Napoca, stabilind care dintre ele are relevanţăpentru Prima Revoluţie Ştiinţifică, se pleacă de la olistă de oameni de ştiinţă, protagonişti ai secolelorXVI–XVII, care se caută apoi în fişier.

În pasul ulterior, se lărgeşte demersul cu autori şicărţi „din linia a II-a” – prieteni, elevi, discipoli,comentatori şi corespondenţi, sau adversari, oripreopinenţi ai celor dintâi – urmând ca, într-o a treiafază, să fie abordaţi autorii contemporani ai acestora(alchimişti, astrologi, ca şi teologi, medici, artiştietc.) şi toţi premergătorii din secolul anterior. De

fapt, acest demers este unul firesc, propriu oricăruistudiu individual sau colectiv într-o mare bibliotecăpe o temă dată.

În lucrarea de faţă sunt incluse câteva dintrerezultatele primei faze, în care, pornind de la o listărestrânsă de autori foarte cunoscuţi, li se caută şi lise prezintă sumar importanţa operei.

Pentru ilustrarea perioadei, dar şi pentru a ilus-tra bogăţia Bibliotecii Academiei Române, FilialaCluj-Napoca, autorul a adăugat câteva alte titluri,aflate în strictă conexiune cu subiectul lucrării şiprefigurând etape ulterioare ale cercetării.

2. cartea revoluţiilorLiteratura de specialitate imensă consacrată ope-

rei capitale a lui Copernic a impus acest nume (Bookof Revolutions) cărţii care a revoluţionat gândireaştiinţifică occidentală. Ideile ei s-au răspândit, trep-tat, în lumea întreagă, ajungând doar într-un secolpână în China, unde au fost difuzate de astronomiiiezuiţi [Needham, 1959]. Această diseminare a noiiştiinţe s-a produs, în pofida suspendării teorieicopernicane de către autorităţile catolice, în 1616, şitrecerii Cărţii Revoluţiilor la Index, „până la corec-tarea” pasajelor încriminate.

Cartea lui Copernic a circulat însă liber şi îna inteşi după 1616 în Europa protestantă, unde a cunoscuto a doua ediţie la Basel, în 1566. Părerea profesată demai mulţi istorici cunoscuţi ai ştiinţei (cum ar fi Her-bert Butterfield sau Thomas S. Kuhn) că protestanţii,în cepând cu întemeietorul Martin Luther (1483–1546),şi continuând cu principalul său discipol, PhilippMelanchthon (1497–1560), ar fi respins total teoriaheliocentrică este contrazisă de studii mai recente şimai bine documentate [Kobe, 1998].

Melanchthon a ajuns în 1518 profesor la Uni-versitatea din Wittenberg. Acolo, el a pledat pentrustudierea matematicii (şi astronomiei), iar teoria luiCopernic a fost preluată diferenţiat, pur tehnic şi cunotabile rezerve şi „amendamente” de grupul său dediscipoli [Westman, 1975].

Praeceptor Germaniae, cum a fost denumitMelanchthon pentru activitatea lui de reformare aînvăţământului, a educat mulţi studenţi deveniţi pro-fesori la noile universităţi, sau la cele mai vechi, tre-cute la protestantism. Prin intermediul lor – printrecare şi Joachim Rheticus (1514–1574), asistentul luiCopernic şi ajutorul acestuia în publicarea CărţiiRevoluţiilor – învăţătura copernicană s-a propagatpână la Michael Maestlin (1550–1631), profesorulde matematică al lui Johannes Kepler de la Univer-

Fig. 2. Johannes Kepler, Harmonices Mundis Libri V,1619, în care, căutând muzica sferelor, Kepler deduceLegea perioadelor mişcării planetelor (pp. 189–190)

69

sitatea din Tübingen (a se vedea [Methuen, 1996]).Teoria lui Copernic a fost adoptată de Kepler nu fărămodificări, savantul german menţinându-se însă înspiritul acesteia, cu Terra cea de-a treia planetă şi cuSoarele – punctul de referinţă în jurul căruia plane-tele se rotesc pe „noile” traiectorii eliptice.

Găsim modelul lui Copernic, în varianta keple-riană, la paginile 189 şi 190 ale lucrării HarmonicesMundi (Fig. 2); acolo, ca şi în celelalte lucrări alesale, astronomul german, alegând punctul de refe-rinţă al mişcării planetelor în Soare („oculo velut inSole collocato”, ca şi cum ochiul ar fi situat înSoare), simplifică problema mişcării planetelor. Dis-părea astfel necesitatea construcţiilor geometricecomplicate din Almagesta lui Ptolemeu, moşteniteparţial şi de Copernic, şi se deschidea calea cătremodelul planetar al lui Newton, bazat pe legea atrac-ţiei universale, model prezentat în Cartea a Treia aPrincipiilor (Fig. 1, dreapta).

Dacă la Copernic, Soarele era situat în centrulgeometric al traiectoriilor planetare circulare, laKepler, el „se mută”, punctul de referinţă al mişcăriidevenind soarele aflat în focarul comun al traiecto-riilor eliptice, ca apoi, la Newton, acesta să fie cen-trul comun de greutate al sistemului (Principia, Pro-position XII. Theorem XII).

Arthur Koestler a scris o carte foarte răspândită(a se vedea [Koestler, 1959]), în care autorul susţinecă opera capitală a lui Copernic ar fi rămas multăvreme fără niciun ecou, deoarece n-ar fi citit-onimeni, Cartea Revoluţiilor „dormitând”, după cumcredea Koestler, până a fost luată în considerare de

Kepler. Cunoscutul istoric al astronomiei, OwenGingrich [Gingerich, 2002], a procedat la verifica-rea afirmaţiei lui Koestler.

După consultarea tuturor exemplarelor cunoscuteale ediţiilor de la Nürnberg, 1543 şi Basel, 1566,aflate în bibliotecile mari ale lumii, Gingerich i-ademonstrat falsitatea4. Istoricul american a studiatadnotările făcute de-a lungul timpului de posesori peexemplarele celor două ediţii ale Revoluţiilor; aces-tea dezvăluie contrariul: cartea lui Copernic a fostcitită, circulând intens în mediul astronomilor şi aloamenilor de cultură. Şi exemplarul din BibliotecaAcademiei Române, Filiala, Cluj-Napoca (Fig. 1)este bogat adnotat de diverşii posesori ai cărţii, careau transformat notele într-un adevărat manual deastronomie, jucând rolul de introducere în materiacărţii (Fig. 3, imaginea din stânga, reprezentând opagină de gardă a primului exemplar clujean din DeRevolutionibus). Pentru da tarea tuturor adnotărilor,vor fi necesare însă cercetări ulterioare, inclusiv cutehnici contemporane5, fapt valabil pentru multe ast-fel de cărţi din bibliotecă.

Aşa cum se ştie, în perioada luată în conside rare,se practica colegarea cărţilor. Ediţia princeps a căr-ţii lui Copernic prezentată în Fig. 1 şi 3 este cole gatăcu opera lui Giorgius Agricola (1494–1555), faimosprecursor al geologiei, editată de Frobenius la Baselîn 1556.

Ca pentru a completa tabloul cărţilor prezentateîn acest paragraf, biblioteca mai posedă manualul detrigonometrie plană şi sferică al lui Copernic, DeLateribus et Angulis Triangulorum, tum planorum

Fig. 3. O pagină de gardă a Cărţii Revoluţiior cu adnotări de astronomie şi cartea cole-gată a lui Giorgio Agricola, conţinând opere ale marelui întemeietor al geologiei fizice.

La Agricola, se remarcă sigla editorilor Frobenius, compusă în 1523 pentru aceştia de Hans Holbein cel Tânăr.

70

rectilineorum, tum Sphericorum..., tipărit la Wittem-berg în 1542 şi conţinând teoreme şi tabele folositecurent la calculele sale astronomice.

3. cărţi în contextChiar atunci când Biblioteca Academiei Ro -

mâne, Filiala Cluj-Napoca nu deţine ediţiile prin-ceps ale unora dintre marile cărţi ale perioadei con-siderate, ea posedă ediţii vechi sau speciale ale aces-tora, ca şi alte cărţi pe care istoria ştiinţei le pune înlegătură directă cu cele „din prima linie”.

Galileo Galilei (1564–1642) este unul dintremarii protagonişti ai Primei Revoluţii Ştiinţifice;două dintre cele trei cărţi ale sale, care au marcataceastă mare cotitură în istorie, Sidereus Nuncius(Veneţia, 1610) şi Dialogul despre cele două sistemeale lumii (Florenţa, 1632) se găsesc în bibliotecă înediţii nu mai puţin rare sau preţioase şi chiar în maimulte exemplare.

Reforma lui Martin Luther, care a divizat religiaoccidentală şi care, prin tulburările pe care le-agenerat, a dus la război, foamete, boli şi grave tul-burări sociale, a avut şi un rezultat benefic pentrudiversitatea culturală a Europei.

Cărţile care nu puteau fi tipărite în aria catolicăgăseau editori în zonele protestante.

La doi ani după interzicerea Dialogului galile-ian, acesta apărea în traducere latină la Leyda, înOlanda, la celebra editură a fraţilor Elzevir, activă şi

astăzi. Această carte, împreună cu alte reeditări (subtitluri, ca Systema Cosmicum, sau De SystemateMundi), ieşea în mai multe locuri, ca Leyda, Stras-bourg, Londra, fiind prezentă în bibliotecă, purtânddate care merg până la sfârşitul secolului al XVII-lea.

O ediţie din 1700 a Dialogului, publicată laLeyda, conţine epitaful lui Galilei, sentinţa Inchizi-ţiei împotriva lui, ca şi abjurarea acestuia.

Sidereus Nuncius, cartea care deschide era astro-nomiei optice, se găseşte şi în ediţia ei piratată de laFrankfurt, dar şi în colecţia de opere a lui Pier Gas-sendi, Institutio Astronomica (Londra, 1653), legatăîmpreună cu Dioptrice a lui Kepler.

Se poate continua, dar autorul consideră că dis-tinşii cititori şi-au putut face o idee despre tezaurulde la Cluj-Napoca.

În încheiere, despre încă două cărţi, ambele le -gate de tema articolului. Prima dintre ele are caautor un celebru profesor de la Bologna, care l-aocrotit un timp pe Martin Horky, înverşunat detrac-tor al lui Galilei.

Astronom şi cartograf, Giovanni AntonioMagini a compus multe hărţi, două dintre ele cuprin-zând părţi ale actualului nostru teritoriu, Dacia (Fig.4) şi Transilvania. Desigur, este interesant de cerce-tat în ce măsură Magini a fost influenţat de IohannesHonterus din Braşov (1498–1549), autorul uneihărţi a Transilvaniei, publicată cu aproape o jumăta-te de secol înaintea cartografului italian.

Fig. 4. Geografia Universului a lui Giovanni Antonio Magini (Veneţia, 1596) cu harta Daciei.Pe pagina de titlu (stânga jos) Ex Librisul lui Ioan Pop de Szathmari.

În dreapta, la o scară mai mare, harta Daciei.

Descriind un crater din Lună, văzut cu ocheanulde construcţie proprie, Galilei îl compară cu podişulBoemiei6, văzut într-o hartă din Geografia lui Magini.Tot de Galilei se leagă şi ultima dintre cărţile pre-zentate în acest articol, datorată marelui astronomiezuit Cristophor Scheiner, intrat în dispută cu fizi-cianul pisan pe tema petelor solare.

Acest subiect merită o expunere aparte; aici vomprezenta ultimul ecou al disputei, Rosa Ursina, pro-babil cea mai frumoasă carte de ştiinţă din secolul alXVII-lea (Fig. 5). De format mare (25,5 x 35,5 cm),cu diagrame sugestive şi amănunţite, cartea luiScheiner marchează o etapă nouă în imagisticaastronomiei.

Prin studierea petelor solare, Scheiner şi Galilei7au devenit precursori ai astrofizicii.

4. câteva concluziiExaminarea cărţilor din Biblioteca Academiei

Române, Filiala Cluj-Napoca, a avut un caracterexploratoriu, fiind orientată către găsirea câtorvaautori care au contribuit esenţial la Prima RevoluţieŞtiinţifică. Rezultatele preliminare au depăşit însăcele mai optimiste aşteptări. Pe lângă cele comuni-

cate mai sus, autorul articolului mai dispune de unportofoliu de câteva zeci de autori şi de câteva sutede opere prezentând interes pentru subiectul ales.Este vorba despre un cerc larg de astronomi, mate-maticieni, filosofi, medici, teologi8, dar şi de alchi-mişti, astrologi, scriitori de literatură ştiinţifico-fan-tastică, artişti, sau personaje greu încadrabile etc.opera cărora fiind intim împletită cu aceea a prota-goniştilor Revoluţiei Ştiinţifice şi cu existenţa mece-naţilor epocii. Evident, cartea ştiinţifică constituiedoar o secţiune a tezaurului Bibliotecii AcademieiRomâne, Filiala Cluj-Napoca. Mult mai bine repre-zentată nu meric şi mai bine cercetată a fost, de-alungul timpului, cartea umanistă.

Biblioteca în întregimea ei constituie un tezaurde o valoare culturală şi materială copleşitoare, carenecesită o atenţie deosebită din partea forurilor localeşi a autorităţilor guvernamentale.

Activităţile de renovare, conservare, catalogareelectronică şi finanţare internaţională a bibliotecii,menite să o deschidă publicului de pretutindeni, secer sprijinite cu măsuri adecvate, mai ales în per-spectiva alegerii Clujului drept „capitală culturală aEuropei“ în 2020. Articolul de faţă reprezintă omodestă încercare în acest sens. 71

Fig. 5 Christophor Scheiner, Rosa Ursina sive Sol, Bracciani, 1626–1630. În stânga, pagina de titlu, în dreapta, instalaţia pentru trasarea diagramelor petelor solare.

Aceasta din urmă avea o instalaţie care permitea mutarea lunetei, pentru a menţine imaginea soarelui pe ecranul pe care era proiectată.

72

5. mulţumiriAutorul mulţumeşte domnului academician

Emil Burzo pentru ospitalitate şi încurajare în Filialape care o conduce, ca şi pentru valoroase sugestii,domnului prof. dr. Ioan Chindriş, directorul Biblio-tecii Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, şidomnului dr. Bogdan Crăciun, şeful Colecţiilor spe-ciale ale Bibliotecii, pentru ospitalitate şi ajutor pro-fesional.

Autorul datorează mulţumiri domnului prof. dr.N.V. Zamfir, membru corespondent al AcademieiRomâne, directorul general al Institutul de Fizică şiInginerie Nucleară „Horia Hulubei“ şi domnuluiprof. dr. Vasile Cristea, directorul Grădinii Botanicea Universităţii „Babeş Bolyai“, pentru ajutorul ofe-rit, fără de care şederea autorului la Cluj pentru stu-diul în bibliotecă ar fi fost imposibilă şi îi asigură petoţi cei amintiţi mai sus de profunda sa recunoştinţă.

Bibliografie

Farkas, Gábor F. And Endre Zsoldos, Copernicus in the Car-pathian Basin, Beiträge zur Astronomiegeschichte, 11, 2011, 9–24.

Gingerich, Owen, An Annotated Census of Copernicus’ DeRevolutionibus, Boston şi Leyda, Brill Academic Publishers, 2002.

Kobe, Donald H., Copernicus and Martin Luther: An encoun-ter between science and religion, American Journal of Physics, 66(3) 1998, 190–196.

Koestler, Arthur, The Sleepwalkers. A History of Man’s Chan-ging Vision of the Universe, Penguin Books, London, 1959. Existăversiunea românească în traducerea şi cu prefaţa lui GheorgheStratan, Editura Humanitas, 1995.

Methuen, Charlotte, Maestlin Teaching of Copernicus. TheEvidence of His University Textbook and Disputations, ISIS, 87(2) 1996, 230–247.

Needham, Joseph, Science and Civilization in China, vol. III,Mathematics and the Sciences of Heaven and Earth, CambridgeUniversity Press, 1959.

Westman, Robert S., The Melanchthon Circle, Rheticus, andthe Wittemberg Interpretation of the Copernican Theory, ISIS,66 (2) 1975, 165–193. A se vedea, de acelaşi autor, The Coper-nican Question, Cap. 9, University of California Press, Berkeley,2011.

note1 Fotografiile din acest articol aparţin autorului. Cu excepția

Figurii 1, stânga, ele apar pentru prima oară într-o publicație.

2 În diverse variante, expoziția Galileo 400 a fost prezentatăapoi la Institutul de Fizică şi Inginerie Nucleară „Horia Hulubei“,Măgurele, în Aula Bibliotecii Academiei Române de la Bucu-reşti, la Roma, Balì, Constanţa, Braşov, Salonic, Dubna, Frank -furt, Polokwane, Cape Town, Irkutsk, în română, engleză, rusă şigermană.

3 Acest exemplar lipsește din lista lui [Gingerich, 2002], (a sevedea mai jos), dar și din studiul mai recent a lui [Farkas, 2011].Autorul lucrării de față va consacra un studiu special celor treiexemplare ale cărții lui Copernic aflate în România (două la Cluj-Napoca și unul la Brașov).

4 Paragraful 1 din Capitolul 2 al Părții a treia, Canonicultimid, din cartea lui Koestler se numește Cartea pe care n-a citit-onimeni, titlu care l-a intrigat pe Owen Gingerich, constituind astfelpunctul de plecare pentru cercetările sale.

5 Accesibile la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară„Horia Hulubei“ de la Măgurele.

6 Din cărțile și hărțile epocii nu lipsește o doză de fantezie.Cam în același timp, Shakespeare își situează o piesă în„deșerturile Bohemiei”.

7 În 2013, s-au împlinit patru secole de la apariția cărții luiGalilei, Lettere sulle macchie solari, în care autorul formulează oipoteză corectă privind originea acestora.

8 Cardinalul Roberto Bellarmino, cel care l-a avertizat în 1616pe Galilei să nu mai susțină teoria copernicană, este prezent încatalog cu 55 de unități, Teophrastus Bombastus von Hohenheim(Paracelsus), alchimist, cu 17 etc.

73

Relații internaționale

În martie 2008, la Novi Sad, în Provincia Auto-nomă Voivodina a Republicii Serbia, a fost înfiinţatInstitutul de Cultură al Românilor din Voivodina.Odată cu înfiinţarea Institutului de Cultură al Româ-nilor din Voivodina, de către Consiliul NaţionalRomân din Republica Serbia şi Guvernul Voivodi-nei, se intensifică organizarea comunităţii româneştidin Voivodina printr-un proces de instituţionalizare.Datorită Institutului, dispunem astăzi de o instituţieştiinţifică foarte eficace a cunoaşterii de sine, a iden-tităţii noastre, dar şi de afirmare şi promovare aacesteia, deoarece nivelul şi raza de acţiune ale insti-tutului sunt superioare altor forme pe care noi,românii, din Voivodina, am reuşit să le edificămpână acum: societăţi, comunităţi, fundaţii cu pro -iecte punctuale, care au atins, adeseori, performanţedeosebite – dar, acum, avem un cadru permanent şiinstituţionalizat, specializat, care permite un alt ni -vel, mult mai înalt, şi profesionist al cercetărilor.

Este, deci, cazul primei instituţii de cultură şi decercetare ştiinţifică a românilor din Serbia, care seocupă în mod profesional de cercetarea domeniilorde activitate ce cuprind activităţi şi proiecte de pro-movare şi dezvoltare a culturii şi artei, a ştiinţei şilimbii române pe teritoriul Voivodinei. Este primainstituţie care a reuşit, în scurt timp, să concentreze,respectiv, să solidarizeze majoritatea forţelor inte-lectuale ale etniei noastre, indiferent de domeniulconcret în care se manifestă, de la universitari, slu-jitori ai bisericii, la artişti, scriitori, ziarişti sau fol-clorişti.

Institutul lucrează intens pentru a deveni cupolaunificării românilor sub semnul culturii, aşa cumne-am propus cu prilejul inaugurării institutului,fiind pe calea împlinirii acestui obiectiv. Faţă demanifestările noastre ştiinţifice şi culturale, faţă decampaniile noastre de documentare şi cercetare, faţăde publicaţiile şi cărţile editate şi, în general, faţă deproiectele iniţiate şi faţă de institut, în genere, se

manifestă, pe zi ce trece, un interes tot mai mare înrândul oamenilor noştri de cultură şi de ştiinţă, pre-cum şi a tuturor celor care vor să colaboreze cu noi.Astfel, în vederea realizării proiectelor respective,Institutul a stabilit relaţii de colaborare, pe plan cul-tural şi ştiinţific, cu cele mai proeminente instituţiidin ţară şi străinătate, organizând împreună cercetăricolective, călătorii de studiu şi de documentare dindomeniile istoriei, demografiei, lingvisticii, etnogra-fiei şi folclorului. Această colaborare a fost conse-cinţa organizării în comun a mai multor manifestăriştiinţifice: conferinţe şi simpozioane, colocvii şi re -u niuni, cu participarea oamenilor de ştiinţă din cen-trele academice, universitare şi ştiinţifice din Voivo-dina (Serbia), dar şi din România, Macedonia, Mun-tenegru, Croaţia, Ungaria şi Germania.

Cu instituţiile respective am semnat protocoaleşi convenţii de colaborare, pentru realizarea urmă-toarelor: Proiectul fundamental „EnciclopediaBanatului istoric“ (cu Institutul de Studii Banatice„Titu Maiorescu” al Academiei Române, FilialaTimişoara), Zilele Emil Petrovici (cu FundaţiaRomână de Etnografie şi Folclor din Voivodina,Universitatea „Babeş-Bolyai” şi Centrul de StudiiTransilvane al Academiei Române din Cluj-Napoca),Simpozionul ştiinţific internaţional „Banatul – isto-rie şi multiculturalitate” (cu Universitatea „EftimieMurgu” din Reşiţa), expoziţia de documente, hărţişi fotografii istorice cu tema „Românii din Voivodina”(împreună cu Muzeul Voivodinei din Novi Sad şiMuzeul Banatului din Timişoara, cu sprijinul Consi-liului Judeţean Timiş), expoziţii şi studii (în maimulte volume), cu tema Patrimoniul Cultural alRomânilor din Voivodina şi Vlahii de pe LitorarulAdriatic, din Serbia de Răsărit şi Muntenegru (cusprijinul Consiliului Judeţean Alba, Alba Iulia),Monografia istroromânilor din Croaţia (împreunăcu Institutul de Cercetări Istorice, Filiala din Rijekaa Academiei Croate de Ştiinţe şi Arte din Zagreb).

promovarea valorilor culturale ale românilor din Serbia. institutul de cultură al românilor din VoivodinaCosta Roșu*

*Directorul onorific al Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, Zrenianin, Serbia

74

Institutul de Cultură al Românilor din Voivodinacolaborează, în baza programelor concrete stabilite încomun, cu 16 instituţii de cultură şi învăţământ uni-versitar din Serbia, România, Croaţia, Muntenegru,Ungaria, Germania şi Republica Moldova, precum şicu şapte institute ştiinţifice ale academiilor de ştiinţedin patru ţări. Activitatea noastră este sprijintă, înfelurite moduri, de Guvernul Voivodinei, de Consiliulşi Adunarea Oraşului Zrenianin, Consiliul JudeţeanAlba, Consiliul Judeţean Caraş-Severin, ConsiliulJudeţean Timiş şi instituţiile culturale ale acestora cucare realizăm anual, în comun, circa 30 de proiecte.

Institutul nostru desfăşoară o colaborare conti-nuă cu Muzeul Voivodinei din Novi Sad, MuzeulEtnografic din Belgrad, Muzeul Oraşului Rijeka dinCroaţia, Muzeul Banatului din Timişoara, Muzeulde Etnografie Braşov, Muzeul ASTRA din Sibiu,Muzeul Unirii din Alba Iulia, Muzeul Limbii Ro -mâne din Bucureşti, cu mai multe biblioteci orăşe-neşti din Voivodina şi judeţene din România, cuBiblioteca Matica Srpska din Novi Sad şi BibliotecaNaţională din Bucureşti.

În cei şapte ani de activitate, Institutul de Cul -tură al Românilor din Voivodina, conform strategieişi misiunii propuse, a iniţiat şi a organizat maimulte manifestări ştiinţifice, sesiuni de comunicărişi mese rotunde cu participanţi din ţară şi de pestehotare (în colaborare cu instituţii şi asociaţii asemă-nătoare din Voivodina, România şi Croaţia) şi a spri-jinit realizarea unor programe concrete cu privire lacele mai importante manifestări culturale şi ştiinţi -

fice ale etniei române din Voivodina, fapt prin careşi-a adus contribuţia concretă la promovarea valori-lor culturale, artistice şi spirituale ale românilor dinSerbia. Concret, au fost organizate 21 de conferinţeşi sesiuni ştiinţifice pe diferite teme, care valorificăcultura şi valorile spirituale, patrimoniul cultural şiidentitatea românilor din spaţiul voivodinean. Deasemenea, am organizat cinci ediţii ale SalonuluiInternaţional „Cărţi şi publicaţii româneşti dinBanat”, 23 de expoziţii de fotografii, cărţi, docu-mente şi publicaţii, expoziţii de pictură, grafică şiceramică, în 22 de localităţi. Bilanţul evenimentelorculturale ale Institutului mai cuprinde 12 serate lite-rare şi lansări de carte, cu participarea condeierilorromâni din Voivodina şi din România, precum şi unfestival de poezie şi două tabere de pictură. Îm -preună cu Academia Română, Institutul de StudiiBa natice „Titu Maiorescu” din Timişoara, organi-zăm în fiecare an Simpozionul Internaţional „Litera-tura în Banat – Banatul în literatură”, respectiv„Literatura şi presa în Banatul istoric”, iar împreunăcu Fundaţia Română de Etnografie şi Folclor dinVoivodina şi Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga”din Alba Iulia, organizăm Simpozionul „Banatul şiTransilvania: interferenţe culturale” cu sprijinulConsiliului Judeţean Alba.

În anul 2009, Institutul de Cultură al Românilordin Voivodina şi-a fondat şi editura proprie, unde seeditează studii, monografii şi albume, rezultate alecercetărilor ştiinţifice şi de documentare. Astfel, încei cinci ani de activitate, la Editura Institutului de

Lansarea Monografiei la Sibiu, iunie 2015

75

Cultură al Românilor din Voivodina au apărut, întotal, 42 de cărţi şi publicaţii, în cadrul a cinci serii:Cartea Ştiinţifică, Cartea românească, Opere alese,Folclor bănăţean, Monografii şi Biblioteca Reprint.Editura Institutului de Cultură al Românilor din Voi-vodina mai publică anual un Anuar şi un Jurnal, şitrimestrial revistele „Cronica bănăţeană“ şi „Pira -mida“. O bună parte dintre aceste cărţi au apărut încoeditare cu Editura Eurostampa din Timişoara (cusprijinul Consiliului Judeţean Timiş), apoi cu EdituraALTIP din Alba Iulia, cu Editura Emma Boock dinSebeş (tipărite cu sprijinul Consiliului JudeţeanAlba), cu Editura Presa Universitară Clujeană (tipă-rite cu sprijinul Universităţii „Babeş-Bolyai” dinCluj-Napoca), cu Editura Marineasa din Timişoara(tipărite cu sprijinul Consiliului Judeţean Caraş-Severin).

La Editura Institutului, a apărut anul trecut Dic-ţionarul sârb-român, o lucrare lexicografică capitală,de circa o mie de pagini, elaborată de o echipă despecialişti. Pe parcursul celor cinci ani, au apărutalte lucrări de importanţă majoră pentru românii dinVoivodina: Românii din Voivodina, Cărţi vechiromâneşti bisericeşti din Banat, Cronici bisericeşti:Manuscrise din Banat, secolele XIX–XX, Dicţiona-rul preoţilor români din Banatul sârbesc, Bibliotecişi cărţi româneşti (1761–2011) din Voivodina, Învă-ţământul românesc din Voivodina, Literatura românădin Voivodina, Patrimoniul cultural al românilordin Voivodina, Interioare ţărăneşti din Banatul sâr-besc, Corurile românilor din Banatul sârbesc, Fol-clorul românesc din Banatul sârbesc, iar, recent, laNovi Sad a apărut lucrarea Bisericile româneşti dinBanatul sârbesc, şi la Alba Iulia, în România,Românii de pe Litoralul Adriatic.

Pe lângă activitatea de bază – orientată spre cer-cetări ştiinţifice şi acţiuni de valorificare a rezultate-lor acestor cercetări prin editarea publicaţiilor perio-dice şi cărţi, respectiv prin organizarea manifestări-lor cu caracter ştiinţific, cultural şi artistic –, Institu-tul de Cultură al Românilor din Voivodina şi-a pro-pus, în scopul revigorării vieţii cultural-amatoriceştia românilor din Voivodina, promovarea şi susţinereaproiectelor de dezvoltare a culturii populare româ-neşti. Astfel, în cei şase ani de activitate, am acordatsprijin concret organizaţiilor şi societăţilor româ-neşti, precum şi manifestărilor culturale tradiţionale

organizate de acestea. În paralel, am înfiinţat şi cincibiblioteci în cinci localităţi şi am donat fiecăreiacâte 300 de cărţi.

Pe de altă parte, în scopul promovării instituţieinou-fondate, încă de la început, Institutul şi-a formatun Birou de presă, care a informat presa electronicăşi scrisă din Voivodina despre evenimentele, acţiu-nile, proiectele noastre. Săptămânalul „Libertatea“,de exemplu, a deschis rubrica permanentă în ziarCronica institutului, iar Radio Novi Sad şi RadioReşiţa au iniţiat emisiuni săptămânale consacrateInstitutului de Cultură al Românilor din Voivodina.

Am prezentat în sinteză câteva dintre activităţileInstitutului, datorate atât cercetătorilor noştri, cât şinumeroşilor colaboratori externi din ţară şi din stră-inătate, în primul rând din Ţara Mamă – România,care s-au încadrat, încă de la început, în realizareaproiectelor Institutului.

Merite deosebite revin instituţiilor de ştiinţă şicultură din Serbia şi România, precum şi consiliilorjudeţene Timiş, Caraş-Severin, Mehedinţi şi Alba,care spri jină concret activitatea noastră desfăşuratăîn slujba recunoaşterii, promovării şi dezvoltării cul-turii româneşti în Republica Serbia.

76

Aniversări

Neverosimil, scriitorul german de origine ro mânăHans Bergel a ajuns nonagenar, iar revista „Cul -tura“, cea atât de atentă la valorile autentice, i-adedicat o frumoasă pagină1, sub semnătura unui con-frate, Ion Dumitru, literat român, trăitor demult înGermania, la München, unde, între altele, a fondat oeditură care îi poartă numele. Fără această pagină,n-aș fi cutezat să scriu eu însumi rândurile de maijos, menite numai a schița, eventual, unele elementedefinitorii din relația mea cu distinsul cărturar.

Voi spune din capul locului că această relațiemerita să fie mai consistentă, dat fiind că în anii dic-taturii comuniste ne-a fost dat să trecem amândoiprin „furcile caudine” ale Securității, chiar dacă,presupun, fără a ști unul de altul. Am aflat atunciceva din povestea spectaculoasă și dramatică a lotu-lui de scriitori sași din Transilvania, de la profesorulGeorg Scherg, cu care am stat o iarnă în lagărul dela Salcia, destul ca eruditul germanist să evoce,pentru mine și alții, cu glas șoptit, ceva din istoria depomină a lotului brașovean, despre care s-au scrisapoi unele pagini memorabile.

Născut pe 26 iulie 1925, la Râșnov (Rosenau),într-o familie de pedagogi-melomani, și-a făcut stu-diile medii la Brașov, iar cele superioare laBucurești, inițiindu-se în litere și filosofie, cu asu-mări ideologice, care l-au pus repede în conflict cusistemul totalitar. Condamnat de mai multe ori, ultimadată în 1959, pentru o scriere socotită „subversivă”,ostilă regimului comunist. A trecut prin multe în -chisori și lagăre de muncă, fiind eliberat în 1964 șiadmis peste patru ani să emigreze, după înalteintervenții externe. Stabilit în RFG, lângă München,a activat în literatură, publicistică, radiofonie, des -fășurând activități în care a pus mereu în valoareexperiențele sale din România, vădind o simpatiereală pentru spațiul carpato-danubio-pontic, prezentîn mai toate scrierile sale.

După implozia sistemului comunist din EuropaEst-Centrală, legăturile sale cu acest spațiu au pututfi puse în valoare sub diverse forme (editorial,didactic etc.), primind și unele semne de stimă,

cetățean de onoare, fiind medaliat prezidențial sauprimind titlul de doctor honoris causa al Univer -sității din București, ultima recunoaștere fiind aceeacare i-a dat ocazia să-și declare, o dată în plus,atașamentul față de arealul socio-cultural unde avăzut lumina zilei și a trăit aproape o jumătate desecol.

Plecat definitiv în Germania Federală, în 1968,Hans Bergel a desfășurat acolo, printre compatrioți,dar în relație cordială cu diaspora românească, oactivitate de scriitor, publicist și om al cetății, acti-vitate ce se reflectă într-o vastă operă literară,gazetărească ș.a., operă ce ar merita să fie mai binecunoscută de către români. Ajuns eu însumi, ca bur-sier al Fundației „Humboldt”, în acea lume (1977),mi-a fost dat să-l intersectez, uneori, la reuniuniștiințifice româno-germane, însă fără ecouri, sesiza-bile în propria mea activitate, una de istoric ce țineasă profite de resursele specifice ale mediului respec-tiv. La Freiburg, la Schloss Horneck, la München,poate și în alte locuri, îl voi fi întâlnit atunci, în ase-menea ocazii, însă fără urme notabile.

Abia după intempestiva schimbare de regim, îndeceniul ultim al secolului XX, am avut bucuria să-lcunosc mai bine pe Hans Bergel, la Memorial

Hans Bergel – în amintireAcad. Alexandru Zub

77

Sighet, unde Ana Blandiana și Romulus Rusan, arti-zanii acelui așezământ inestimabil, l-au invitat demai multe ori. Prezența lui istorico-memorială sereflectă în documentele instituției, dar și într-o fru-moasă carte de inimă, despre fratele său, muzicolo-gul Erich Bergel, cu o prefață de Romulus Rusan,entuziastul animator al reuniunilor sighetane, dedi -cate recluziunii politice sub dictatură și rezistențeianticomuniste. Intervențiile sale, bazate pe o amplăcazuistică și pe o profundă analiză, erau întotdeaunaexacte, luminoase, reconfortante.

Mi-a fost dat, într-una din „serile” prelungite îndiscrete libații, să discut mai personal cu nonagena-rul de azi, la o bere (sigur, de fabricație teutonă),care ne-a îngăduit la amândoi să evocăm, sărindpesemne de la una la alta, anii de recluziune,experiența expatrierii, în cazul său, al stagiului aca-demic, ca stipendiat al unei fundații germane, încazul meu. Nu contează aici detaliile, deși ele n-ar fichiar lipsite de noimă. Profit însă de ampla evocarefăcută de Ion Dumitru pentru a fixa eventual carac-terul deontologic al scriitorului.

Sunt reflecții extrase din alocuția rostită la 16aprilie 2000, cu ocazia primirii titlului onorific alUniversității bucureștene. Mai întâi, mărturisirea căse simte adânc legat de țara natală: „Rădăcinile melesunt și rămân înfipte în meleagurile de la nord și dela sud de Carpați, de la Dunăre, Marea Neagră șidin Moldova. Personalitatea mea este și va rămânemarcată, până la sfârșitul vieții mele, de amprentaculturală a acestor plaiuri”2. Spiritul lumii respec-tive, constată scriitorul, „se află sub semnul uneiconstelații marcate de contradicția proprie dintredorința de autoprotejare a elementului autohton,deznădejdea existențială și contemplarea egocen -trică a lumii, fără să abandoneze defel ideeaumanității; o literatură care își atrage peren impul-sul cel mai vital de autocunoaștere din straturileunei poezii populare de o bogăție mitologică inepui-zabilă; o pictură a cărei melancolie izvorăște dinpeisajul natural și din istorie; modelându-se în ochiiFecioarei Maria din icoanele creștine răsăritene; înfine, o muzică în ale cărei creații importante se com-bină arhaismul melopeelor sud-estice cu gestulavangardei occidentale – toate acestea constituin-du-se în caracteristici exclusive ale culturiiromânești”3. Un asemenea elogiu, rostit la început

de secol și de mileniu, pe seama unei cunoașteriîndelungate și a unui comparatism impus de proprii-le-i peripluri, îl onorează mai întâi pe autor și tre buiepus alături de altele (Eva Behring, Klaus Bochmann,Klaus Heitmann etc.), fie acestea și mai puținsubiective, fiind bazate pe alte impulsuriintelectuale și deontologice. Merita, desigur, săreproducem o asemenea confesiune, una dintre celemai tulburătoare despre lumea noastră, a carpato-danubienilor, adesea vitregiți de o istorie ostilă.

Un îndemn la cogniție mutuală, extras dinacelași discurs, se cuvine reprodus aici, în loc deîncheiere: „Nu trebuie să ne cunoaștem doar dupăfelul de a fi, ci să avem în vedere în aceeași măsurăși trăsăturile comune, acestea constituind o pro -blemă vitală a existenței noastre istorice”4. Istoria șibiografia se întâlnesc, aici, ca elemente con -substanțiale, pe care nonagenarul Hans Bergel le-a

evidențiat mereu, cu știință și har scriitoricesc, ofe-rindu-ne un exemplu, încă unul, de cunoaștere șiautocunoaștere.

note1 I. Dumitru, Omagiu lui Hans Bergel la 90 de ani, în „Cul-tura“, 17 septembrie 2015, p. 21. Text apărut apoi în Memoria,91–92/2015, pp. 205–213.2 Ibidem.3 Ibidem; Hans Bergel, Întâlnirea mea cu spiritualitatearomână, 2000.4 I. Dumitru, op. cit.

78

Academicianul Constantin Toma a împlinit 80de ani (născut la 19 noiembrie 1935, în satul Gugeşti,judeţul Vaslui). S-au adăugat astfel încă cinci ani destrădanii şi frumoase împliniri la cele ilustrate învolumul „In honorem – profesorului ConstantinToma la a 75-a aniversare” [1].

Am avut fericirea să găsesc în cuprinsul a 399 depagini şi 21 de anexe, care redau brevetele, medalii-le, premiile şi diplomele primite de la instituţii aca-demice, acreditarea meritelor deosebite pentruîntreaga activitate ştiinţifică, didactică şi civică asărbătoritului. În cele 52 de omagii consemnate, dinpartea unei palete largi de personalităţi ştiinţifice,colaboratori, colegi şi prieteni, s-au exprimat înalteaprecieri asupra operei ştiinţifice a academicianuluiConstantin Toma, fondator al Şcolii de morfo-anato-mie şi histologie vegetală la Facultatea de Biologiea Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi,autor a 29 de cărţi (cursuri şi manuale universitare,atlase, tratate şi monografii), 450 de studii şi articoleştiinţifice originale, publicate în reviste din ţară şidin străinătate, peste 120 de articole de popularizareşi de istoria botanicii, 30 de recenzii, 80 de referateştiinţifice la teze de doctorat din România şi opt dinRepublica Moldova. A fost premiat de trei ori deAcademia Română (1978, 2000 şi 2002) cu Premiul„Emanoil Teodorescu”.

Orizonturile cunoaşterii imperiului vegetal cuce-rit de magistrul Constantin Toma s-au extins în ulti-mii cinci ani peste continente, prin publicarea laHeidelberg, New York, Dordrecht, Londra, unde îşiare reprezentanţe Editura Springer, a unei lucrărimonumentale: Halophytes. An integrative Anatomi-cal study [2], în colaborare cu Marius-Nicuşor Gri-gore şi Ivănescu Lăcrămioara. Este aceasta şi o măr-turie a bucuriei de a-şi vedea discipolii depăşindu-şimaestrul.

Academicianul Constantin Toma este doctorhonoris causa al Universităţilor „Vasile Alecsandri”din Bacău (2005), „Vasile Goldiş” din Arad (2008),

Universitatea din Oradea (2009), Universitatea„Apollonia” din Iaşi (2010) şi profesor emeritus alUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, mem-bru de onoare al Academiei de Ştiinţe a RepubliciiMoldova [3].

O sinteză a personalităţii ştiinţifice a academi-cianului Constantin Toma o consemnează academi-cianul Valeriu Cotea: „Îi datorăm contribuţii esen-ţiale în domeniul morfo-anatomiei vegetale. Bazatpe o considerabilă muncă de documentare, folo seştereferinţe exacte, care permit demarcarea clară apunctului său de vedere de cel al resurselor folosite.Toate cărţile sunt interesante, novatoare, ieşite dinobişnuit, de o mare şi diversă bogăţie documentară.Nu seamănă deloc între ele, fiecare cuprinde pro-blemele ei proprii, însoţite de soluţii şi recomandăricorespunzătoare. A crescut o şcoală de morfo-ana-tomie vegetală, echipa formată probând astăzi unprofesionalism excepţional. Convingerea mea estecă profesorul Constantin Toma rămâne o perma-nenţă în galeria marilor oameni de ştiinţă din dome-niul biologiei vegetale.”[1]

Academicianul constantin toma – 80 de aniIonel Miron*

* Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România

79

De 62 de ani sunt un martor constant al activită-ţilor şi împlinirilor academicianului ConstantinToma, începând cu anul I al Facultăţii de ŞtiinţeNaturale a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”,când am intrat în competiţia de afirmare a aspiraţii-lor de cercetare în cadrul cercurilor ştiinţifice stu-denţeşti, complementare programei didactice. Ne-amconfesat chiar şi în acomodarea subtilă, adeseoridramatică, la noua viaţă spirituală din cetatea uni-versitară. Ne-am apropiat mai mult şi ne-am împrie-tenit, poate şi pentru faptul că veneam amândoi dindouă sate vasluiene, despărţite doar de câteva co -line. Veneam, de asemenea, din familii de ţărani cuşase copii în cazul lui, respectiv cinci copii în cazulmeu.

Din perspectiva ecofiziologiei şi etologiei (bio-logia comportamentului), în care m-am specializatşi am publicat, îmi voi accepta privilegiul de a argu-menta şi motiva geneza amprentelor comportamen-tale care au fundamentat caracterul şi aptitudinileprofesorului Constantin Toma, pentru a fi pildui -toare tuturor tinerilor care aspiră la libertatea princunoaştere.

Din sinteza autobiografică, pe care ne-o oferă cugenerozitate în volumul omagial menţionat, desprin-dem constelaţia de factori genetic determinaţi şi adi-ţionaţi ontogenetic, pe fondul cărora vom încerca săconturăm etograma personalităţii profesorului. Prinetogramă, Heymer (1977) înţelegea „inventarulcomplet şi descrierea exactă a tuturor tipurilor decomportament ale unei specii”, dar şi dificultatea dea nu putea experimenta pe om, aşa cum au reuşit eto-logii să stabilească etograma multor specii de animale;acelaşi autor constatând că „o etogramă convenabilăa omului nu a fost stabilită în prezent”. [4]

Folosind rezultate de actualitate în acest sens,Creţu (2010) constată că „Personalitatea este rezul-tanta finală a organizării şi «imprimării» (imprin-ting în sensul Lorenz) la nivel biologic şi psihological acestor comportamente, ca urmare a activităţilorrepetate. Aceste comportamente reprezintă modali-tăţi de adaptare – specifice persoanei şi înalt dife-renţiate individual la mediile (în special sociale)experimentate de-a lungul existenţei”. Şi tot Creţuconstată: „Trebuie să investigăm omul, nefăcândabstracţie de stimuli situaţionali, ci în relaţie cuaceştia (părinţi, fraţi, prieteni, iubiţi, colegi de ser-viciu, parteneri sau rivali sociali relevanţi din di -verse grupuri/instituţii etc.)”. [5]

Ce ne spune academicianul Toma despre părinţi?„Tatăl meu – Irimia, om harnic, energic, răzbătător;

mama mea – Virginia, cu o voinţă ieşită din comun,conştientă de responsabilitatea pe care o avea de acreşte cei şase copii, erau dornici, ca şi alţi oamenidin sat săraci, dar destoinici, de a-şi vedea copiii laşcoli înalte” [1]. În acest cadru environmental alcelor „şapte ani de-acasă”, s-a constituit amprentacomportamentală a academicianului ConstantinToma, care, odată imprimată, s-a păstrat pentru totrestul vieţii, adiţionând doar variabile şi efecte ale sti-mulilor specifici altor circumstanţe de manifestare.

Încercând o concretizare a comportamentelor debază cu semnificaţie pentru supravieţuire în aceastăcomunitate de şase fraţi, într-o perioadă de război şisecetă, vom afla şi geneza trăsăturilor de caracter aleprofesorului. De exemplu, în fluxul comportamentu-lui alimentar, s-a imprimat atitudinea de toleranţă şiechitate în accesul la hrană a tuturor. În participareala asigurarea hranei zilnice, prin muncă asiduă zi-lumină (vara 12–14 ore) s-a conturat spiritul deîntrajutorare, cooperare, corectitudine, respect reci-proc, bunăcuviinţă şi smerenie.

Dar, mai presus de toate, integrarea în bioritmulnatural, i-a prilejuit copilului să descopere viaţaplantelor, a animalelor şi rolul lor în supravieţuire.S-a impregnat cu bogăţia de culori a florilor, cu par-fumul acestora, s-a răsfăţat în concertele păsărilor,şi-a potolit setea cu apa curată din izvorul fântânilor,a savurat gustul fructelor proaspete, apropiindu-sedin ce în ce mai mult de inima naturii, care a deve-nit până astăzi coloana vertebrală a existenţei sale.Abia astăzi, când alimentaţia omului a devenit atâtde denaturată prin procesare excesivă, putem apre-cia valoarea hranei naturale asupra „constituţiei, tră-săturilor fizice şi structurale, de caracter şi perso-nalitate, de capacitate şi funcţionare a organelor”(Kushi, 1996) [6].

În acest context, s-a fixat amprenta cunoaşteriicerinţelor de viaţă a plantelor (sol, apă, lumină, căl-dură) şi animalelor (teritoriu, hrană, sănătate), a rit-mului şi ciclurilor lor de viaţă, descoperirea miraco-lului creşterii lor, proporţional cu efortul de îngrijireşi chiar a sentimentului de integrare şi înfrăţire cufiinţele din jur. Dar, mai presus de orice, a fost etapacopilului care se descoperă pe sine prin descoperireapotenţialului celorlalţi fraţi: iubire, putere, rezis -tenţă, isteţime, veselie, joacă, empatie.

Preocuparea continuă pentru cunoaşterea de sineşi punerea în valoare a potenţialului său creatorcorespund mesajului lui Jacques Delors, raportorUNESCO pentru educaţia secolului XXI: „Pentru ada copilului şi adolescentului o viziune justă asupra

80

lumii, educaţia, fie făcută în familie, comunitate sauşcoală, trebuie mai întâi să-l facă să se descoperecine este el, descoperirea altuia trece obligatoriuprin cunoaşterea de sine.” [7]

La maturitatea deplină a operei sale, academi-cianul Constantin Toma ne convinge că aceasta seîncadrează pe deplin în ceea ce unul dintre fondato-rii etologiei moderne, Konrad Lorenz, atribuia auto-cunoaşterii: „Cel mai mare obstacol al autocunoaş-terii noastre, anume refuzul de a accepta origineanoastră animală, derivă din faptul că noi ignorămsau înţelegem puţin esenţa lumii vii. Acest obstacol,cel puţin în principiu, se poate elimina învăţând şiînţelegând. Al doilea obstacol al cunoaşterii de sineeste o aversiune sentimentală în a admite că fapteleşi gesturile noastre ar putea fi cauzate prin leginaturale. Al treilea obstacol provine din împărţirealumii într-o lume a lucrurilor exterioare şi o lumeinterioară, a gândirii şi existenţei umane, singurapurtătoare de valori. Printr-o supraestimare orgo-lioasă a propriului comportament şi în dorinţa de aţine acest comportament în afara proceselor naturaleconsiderate ca accesibile cercetării, omul se menţineîn afara cunoaşterii de sine.” [8]

Preocupat de modul în care omul ar putea să-şiidentifice şi guverneze propriul comportament, Bar-nett, 1967, consideră următoarele: „Dacă e vorba săcăutăm înţelepciune în relaţiile dintre noi, atunci ebine să respectăm îndemnul delfic: «Cunoaşte-te petine însuţi» (Socrate)”. [9] Cultura biologică vastă aacademicianului Constantin Toma i-a permis săînţeleagă şi să se bucure de convingerile şi aptitudi-nile acumulate prin autocunoaştere.

Proiecţia în timp a acestor amprente comporta-mentale se găseşte în mărturisirea profesorului de aavea „o viaţă plină de greutăţi, dar şi de satisfacţii,de necazuri şi de bucurii, de sănătate de invidiat,dar şi de momente de cumpănă ce păreau uneoriinsurmontabile, de înţelepciune, dar şi de rătăcire,de încredere, dar şi de incertitudini; pe planul acti-vităţii profesionale, am învins întotdeauna.[…]Soţiei, Leontina Schmidt Toma, şi mamei mele, lesunt profund îndatorat şi mă rog pentru odihna lorveşnică.” [1]

De la nivelul erudiţiei sale în sfera botaniciiromâneşti, profesorul clujean Vasile Cristea, evo-când opera profesorului Constantin Toma, pe care oconsideră „fără doar şi poate caput anatomicorumplantarum Romaniae”, condensează personalitatea

sa într-o metaforă strălucită „un uriaş cu fruntea-nsoare al ştiinţei şi culturii româneşti”. [1]

Ne permitem şi noi să adăugăm, cu admiraţie şimândrie, că academicianul Constantin Toma esteastăzi cel mai mare fitomorfolog român în viaţă,dorindu-i mulţi şi fericiţi ani!

referinţe[1] Ivănescu, L., Zamfirache, M.-M. (sub redacţia), 2010, In

honorem – profesorului Constantin Toma la a 75-a aniversare,Editura Graphys, Iaşi.

[2]Grigore, M.-N., Ivănescu, L., Toma, C., 2014, Halophytes:An Integrative Anatomical Study,. Springer International Publi -shing, 548 pp.

[3]Ciubotaru, A., 2011, Constantin Toma – membru de onoa-re al Academiei de Ştiinţe a Republicii Moldova (la 75 ani din ziuanaşterii), „Revista Botanică“, Chişinău, 3, 3:197–200.

[4]Heymer, A., 1977, Ethological dictionary, Verlag PaulParey, Berlin, 240 pp.

[5]Crețu, R. Z., 2010, Amprenta comportamentului şi evalua-rea personalităţii, Editura Polirom, Iași, 245 pp.

[6]Kushi, M., 1996, Cunoaşte-te singur. Metode orientale dediagnosticare, Editura Deceneu, 195 pp.

[7]Delors, J., 1996. L’Education, un trésor est cache dedans.Rapport a L’UNESCO de la Commission internationale sur l’édu-cation pour le vingt et unième siècle, Editions Odile Jacob, 312 pp.

[8]Lorenz, K., 1969. L’agression. Une histoire naturelle dumonde. Flammarion, Paris, 460 pp.

[9]Barnett, S.A., 1970. Instinct şi inteligenţă, Editura Ştiinţi -fică, Bucureşti, 318 pp.

81

Evocări

Am ales anume acest titlu, după invitaţia făcutăde biroul Filialei ieşene a Academiei Române, însemn de elogiu la adresa unor istorici care, în 1971,la un secol de la naşterea marelui cărturar şi om alcetăţii, au alcătuit un volum omagial, N. Iorga, omulşi opera. Era un volum de „contribuţii”, cum se spu-nea în epocă, volum editat de medievistulN. Grigoraş şi de contemporaneistul Gh. Buzatu.Gest semnificativ, puţin şi provocator, fiindcă „rea-bilitarea” savantului abia începuse de câţiva ani, iarasemenea demersuri stârneau încă destule opoziţii.

Omul şi opera este o sintagmă consacrată, aşspune clasică în domeniul „umanioarelor” (şi nunumai), iar în cazul de faţă, alegerea mea implicăoarecum şi o intenţie de neutralitate în raport cusubiectul ales. Aş fi putut, date fiind „anteceden -tele” curriculare, să mă opresc tot aşa de bine la altefiguri: M. Kogălniceanu, A.D. Xenopol, V. Pârvane.g., însă N. Iorga a fost şi este încă obiectul uneiduble evocări, la 144 de ani de la ivirea sa pe lumeşi trei sferturi de secol de la teribila sa moarte, pro-dusă la o margine de pădure, în zona Prahovei, la 27noiembrie 1940. Ambele evenimente meritau săfigureze în agenda lumii academice, sensibilă, ca şiîn calendarul istoriografiei. De un bun sfert de veac,comunitatea botoşăneană a distins cu Premiul „N.Iorga” o carte de resort, iniţiind în acelaşi timpunele măsuri de amenajare a casei memoriale, ceaîn care viitorul savant a văzut lumina zilei şi, tot -odată, lumina cărţii. Am rostit acolo o mică alocu-ţie, după tipicul obişnuit, punând accent pe extensiacontinuă a orizontului său livresc. Aveam în minte,se înţelege, setul de studii şi note istoriografice,îngrijit cu ceva timp în urmă la Editura „Istros” dinBrăila, graţie entuziastului director al Muzeuluilocal, Ionel Cândea, istoric şi muzeograf de elită, alcărui exemplu ar merita să fie urmat şi de alţi sluji-tori ai domeniului.

Dacă e nevoie de o definire mai precisă a titluluiales pentru această alocuţie, ea ar trebui să dea con-tur, oricât de vag, fie şi succint, preocupărilor legatede figura lui N. Iorga, antamând, deopotrivă, omulşi opera. Ambele ipostaze au produs, în viaţă, ca şi

postum, dispute pentru enunţarea cărora ar fi nevoiede o carte întreagă, cel puţin, fiind vorba de o fi gurăfascinantă, de epopee, în faţa căreia reverenţa profe-sională şi civică este de rigoare. Această „minune deom”, după expresia lui A.D. Xenopol, magistrul săuistoriografic de la Universitatea ieşeană, suscită uninteres mereu actual. Calităţi extraordinare, de eru-dit, poliglot şi polemist (să începem cu ele), au puslumea în mirare, de la dascălii botoşăneni la cei dela „Naţionalul” ieşean şi de la „Universitas Iassien-sis” la cercurile intelectuale simbolizate de „Juni-mea” şi de la „Contemporanul” (să ne oprim acumla acestea) la mediile universitare din Franţa şi Ger-mania, tânărul Iorga a suscitat mereu elogii superla-tive, în mai multe domenii, ţinând de sfera „uma-nioarelor”, ca şi de un anume civism cultural, prac-ticat şi în alte zone ale continentului.

Plasat după „paşoptişti”, în plină reacţie antili-berală, fie şi una de tip junimist, tânărul istoric N.Iorga a asimilat multe din reflexele timpului, tre cuteînsă prin filtrul unei sensibilităţi aparte, unică înfelul său. Primele lui texte semnificative ţin de lite-ratură, iar specializarea în Franţa îl privea mai ales

nicolae iorga, omul și operaAcad. Alexandru Zub

pe filolog. Se miza anume pe vocaţia de poliglot şipe interesul său istorico-literar, însă prodigiosultânăr s-a lăsat greu definit profesional, mai ales înprimii ani, când era socotit un infatigabil scormoni-tor de surse, un didimeic editor de documente.Experienţa arhivalică din anii formativi a fost deci-sivă pentru cel care se va impune ca „l’historien entitre” al românilor, erudit şi capricios, capabil deperformanţe intelectuale cu totul aparte.

Dacă în „economia” operei sale precumpăneşteipostaza istoriografică, în sens larg, faptul se cu vinepus, parţial, pe seama tensiunii generaţioniste de lafinele secolului XIX, tensiune firească până la unpunct, dar exacerbată pe seama unor „psihologii”rebarbative, cum se întâmplă în cazul lui N. Iorga,Gr. Tocilescu, G. Orăşanu, Pompiliu Eliade ş.a. Oserie de articole publicate de Iorga în „Indépen -dance Roumaine“ şi regrupate în volumeleOpinions sin cères şi Opinions pernicieusesd’un mauvais patriote (1899, 2000) au avut darul săacutizeze conflictul. Nu numai indivizi aflaţi îndefect au fost supuşi unei aspre analize, ci şi insti-tuţii de seamă din sfera ştiinţei şi culturii. AcademiaRomână, universităţile, arhivele, muzeele, presa,nimic n-a scăpat analizei critice a istoricului. Re -vista „Convorbiri literare“ a ajuns a fi, un timp, opublicaţie a noilor istorici, condusă de slavistulI. Bogdan şi având colaborarea multor colegi debreaslă. Un volum special, dedicatoriu, Prinos luiD.A. Sturdza, scos cu aportul masiv al lui N. Iorga(a făcut acolo o lungă prezentare critică a izvoare-lor istorice), poate fi socotit ca ofertă profesionalăa noii şcoli, emanaţie a triadei N. Iorga, D. Onciul,I. Bogdan, la care se vor adăuga V. Pârvan, Al.Lapedatu, I. Lupaş etc., o valoroasă pleiadă de isto-rici activând în orizontul şcolii critice şi propunândo extensie pozitivistă a domeniului. „Fronda” lor, înperioada interbelică, nu era motivată numai profe-sional, ci exprima, totodată, o reacţie politică. Nimicesenţial nou nu era în discursul lor, în pofida expre-siei polemice a confruntării generaţionale. N. Iorgastrăbătuse, pe cont propriu, mai toate căile reco-mandate de opozanţi ca fiind noi şi obligatorii pen-tru profesionişti.

Interesul meu pentru N. Iorga datează chiar dinanii şcolarităţii medii, deşi nu figura în manuale şiera greu de găsit în biblioteca instituţiei. Mi-aucăzut totuşi în mână şi le-am păstrat în „atelierul”meseriei mele, câteva cărţi din marea lui operă, des-pre Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, ConstantinBrâncoveanu, relaţiile cu vecinii, dar şi unele cu

caracter antologic, precum Din faptele strămoşilor,Ca să fim mai tari în ceasul de azi, cărţi la careaveam să apelez şi ca profesionist în domeniu. Castudent, curiozitatea mea s-a extins şi asupra unorstudii mai speciale, în legătură cu cetăţile italiene,Marea Neagră, documente de arhivă, însemnărilivreşti, ţările vecine, prelegerile universitare. Deunele m-am folosit în referate studenţeşti, în con-ferinţa despre Ştefan cel Mare, citită în Aula Uni-versităţii ieşene, la 12 aprilie 1957, când se împli-neau cinci secole de la înscăunarea voievodului.Un fragment, partea introductivă, a şi fost reprodusîn „Viaţa studenţească“ (4/1957), sub un titlu pecare redacţia l-a preluat din textul respectiv şi careîi aparţinea lui N. Iorga: O scânteie din marea fla -cără de mândrie şi recunoştinţă. Episodul ştefa-nian de la finele studenţiei a avut şi unele urmărimai neplăcute pentru mine şi câţiva colegi (MihaiBrudiu, Viorel Căpitanu, Aurel I. Popescu, D. Va -cariu ş.a.), condamnaţi la ani grei de reclu ziunepolitică şi siliţi, după aceea, să evolueze profesio-nal cu destule obstrucţii.

Pe la mijlocul anilor ’60, au avut loc unele eve-nimente, în politica ţării şi în societatea românească,pe seama cărora s-au putut face progrese semnifi-cative şi în istoriografie.

Au fost recuperaţi, pas cu pas, cronicarii, eru-diţii ardeleni din secolul XVIII, paşoptiştii, istori-cii din grupul junimist (Xenopol, Panu etc.), s-au

82

amenajat unele case memoriale (N. Iorga, la Văle-nii de Munte prin 1968, apoi cea din Botoşani), iarapelul la scrierile lui, chiar şi selectiv, fie şi cu dis-torsiuni exegetice, a devenit un fapt curent. Primulmeu text despre marele cărturar este din 1969, pri-lejuit fiind de un simpozion ad-hoc, urmat de altecontribuţii, pe seama Arhivei de la AcademiaRomână şi a altor fonduri, a căror valoare docu-mentară şi tematică am căutat să o prezint în stu-diul menţionat la început.

Reproduc din acel text, important în „economia”iniţierii mele en historien, opinia unui contemporanla aniversarea a patru decenii de viaţă nespus de rod-nică: „Vorbim de un om care astăzi a sfârşit prin a fipopular, iar mâine sau mai târziu va deveni mitic şiva trece, desigur, în lumea legendelor”1. Faima căr-turarului poliglot şi multilateral depăşise deja hotareleţării, ca autor de sinteze în limbi străine (o istorie apoporului român în germană, o istorie a Imperiuluiotoman în germană, o alta, a Bizanţului, în engleză),unele studii în franceză şi alte limbi vor extindeaceastă faimă considerabil. Un confrate britanic îldefinea, ocazional, ca „un Tit Liviu” al naţiuniiromâne, inegalabil ca erudiţie şi orizont istoriografic.

Când, ajuns sexagenar şi personaj de prim rangsocialmente, N. Iorga a ţinut să-şi prezinte propriabiografie ca O viaţă de om aşa cum a fost, el a publi-cat-o, în trei volume, având ca supratitlu Orizontu -rile mele (1934), sintagmă folosită de memorialist şi

în alte locuri. Considerând-o din capul locului ca „oistorie de idei”, el sugera o anume lectură a dome-niului.

Orizont, iată un cuvânt-cheie, concept funda-mental în cazul de faţă, al unui literat cu vocaţii mul-tiple şi operă monumentală, a cărei desfăşurare in -dică o progresivă extensie pe multe planuri, de la hicet nunc la illo tempore, de la ediţii de texte şi docu-mente la subtile analize etno-psihologice şi reflecţiide natură teoretică asupra istoriei (el le-a numit, cumodestie, generalităţi) etc. În autobiografia amin -tită, el a ţinut să evoce mai întâi acele „orizonturimoştenite”, solidar cu predecesorii care şi-au adusobolul la progresul comunităţii apartenente. Propriaviaţă o punea, de aceea, sub semnul unei istorii con-ceptuale, iar istoria însăşi, ca fenomenologie umană,o întemeia pe idee, sol şi rasă (în ordine inversă), caîn acele Generalităţi unde pot fi regăsite unele ana-lize de ordin teoretic şi metodologic ale istoricului2.

Sintagma Orizonturile mele din autobiografiamenţionată nu este deloc întâmplătoare. Ea sugereazăo extensie dinamică a vieţii autorului şi, totodată, oextensie sub unghi cognitiv, care poate fi recompusăprin vasta literatură de referinţă, dar, mai cu seamă,prin bibliografia întocmită de Barbu Theodorescu(două volume în 1935–1937), un volum sintetic în1975, unelte de lucru inexorabile, la care se adaugăaltele de ordin biografic, inclusiv o sinteză în colec-ţia „Oameni de seamă”3 (1968). 83

Regele Carol al II-lea împreună cu Nicolae Iorga

Lista lucrărilor scoase în volum, examinată cro-nologic şi tematic, deopotrivă, atestă tocmai aceaextensie de orizont profesional, lesne recognoscibilăde la un studiu la altul, de la un an la altul, în formece denotă o curiozitate insaţiabilă şi un spirit con-structiv dintre cele mai alese. A străbătut spaţiul car-pato-danubio-pontic în toate direcţiile, cu orice mij-loc disponibil şi a căutat să chestioneze en historienorice sat, orice târg, orice şcoală, orice biserică saumănăstire, adunând peste tot informaţii despre tre-cutul şi prezentul fiecărui colţ de ţară românească(N. Iorga folosea aici un firesc plural), ţara modernăfiind alcătuită, în timp, din numeroase (şi încă ne -studiate sistematic) ţări, cu legături organice, inex-tricabile, între ele, ca şi cu spaţiile vecine, după cuma demonstrat acelaşi cărturar în preţioasa sinteză Laplace des Roumains dans l’histoire universelle(1936).

Mai toată opera de istoric a savantului indicăasemenea preocupări, de stabilire a specificului ori-cărui spaţiu etnocultural4. A pornit mai totdeauna dela cunoaşterea directă, hic et nunc, a oricărui seg-ment de realitate umană, pentru a ajunge la unităţimai mari, tot mai complexe, cu fireşti conexiuni,încă mai ample. Pentru sud-estul european a fondat,împreună cu G. Munteanu-Murgoci şi V. Pârvan, uninstitut special (1914), cu revistă şi activităţi rit mice,iar un institut de istorie universală, creat mai târziu,răspundea aceleiaşi exigenţe integrative pentru unspaţiu practic nelimitat (1937).

Marea lui ambiţie, sporită de-a lungul anilor şirealizată fragmentar, pe state şi naţiuni sau diversealte fenomene, a fost să integreze totul într-un an -samblu, ca acela conturat deja în Essai de synthèsede l’histoire de l’humanité (1926).

Peste un deceniu, proiectul devenea chiar ur -genţă profesională. „Rezumându-mă – conchideaIorga în 1937 −, începusem cu obişnuita istoriogra-fie şi am ajuns, în această concepţie de unitate abso-lută a vieţii omeneşti, în orice margine de spaţiu şide timp, la ceva care mi se pare nou şi pe care l-amintitulat, cu un cuvânt care n-a fost întrebuinţatpână acum şi care poate multă vreme după moarteamea ar putea să se înscrie în vocabularul curent alcercetărilor: istoriologie”5.

Istoriologia umană, astfel şi-a numit cărturarulsinteza la care ostenea, retras (după marele cutre-mur) în vila de la Sinaia, cu gândul de a pune învaloare cercetări de o viaţă şi nevoia intimă de a daexpresie „tragediei acestui neam omenesc”, a căruiunitate de destin o intuise demult, dar nu putea fi

pusă în lumină, persuasiv, decât la capătul multoranalize şi restituţii fragmentare. În această viziune,„faptele intră vii în structura creaţiunii ce se urmă-reşte”, în tragediile antice, cu personaje intrând înscenă la timpul cuvenit, cu un cor ce comentează şijudecă, rol pe care istoricul este chemat să-l joaceprin scrisul său6, cu atât mai autentic cu cât dispunede mai mult „talent poetic”. Încheind prefaţa laIstoriologia umană, N. Iorga n-a ezitat să repete oexigenţă aşa de insolită. Era un proiect la caremuncise „o viaţă de om” şi care ar merita, desigur,să trezească ambiţii similare în posteritatea istorio-grafică7.

note1 D. Anghel, Nicolae Iorga, în „Ramuri“, V, 1911, nr. 18–20,

p. 389.2 N. Iorga, Generalităţi cu privire la studiile istorice, ed. III,

Bucureşti, 1944, pp. 237–255.3 B. Theodorescu, Bibliografia istorică şi literară a lui N.

Iorga, 1890–1934, vol. I, Bucureşti, Cartea Românească, 1935,XXIV+381 p.; vol. II, Bibliografia politică, socială şi economicăa lui N. Iorga (1890–1934), Bucureşti, 1937, VIII+370 p. (Insti -tutul de Istorie Literară şi Folclor condus de D. Caracostea, Secţiabibliografică, I şi II); idem, Nicolae Iorga, 1871–1940, [biobiblio -grafie], Bucureşti, Editura Ştiințifică şi Enciclopedică, EdituraMilitară, 1975, 576 p.

4 Al. Zub, Teritoriu şi teritorii în discursul istoric, în volumulOctavian Groza (ed.), Teritorii. Scrieri, dez-scrieri, Bucureşti,Paideia, 2003, pp. 109–121.

5 N. Iorga, op. cit., 1944, p. 216.6 Ibidem, pp. 341–348.7 Al. Zub, N. Iorga, studii şi note istoriografice, Muzeul

Brăilei, Editura Istros, Brăila, 2012.84

Sunt mulţi cărturari şi patrioţi români care auintrat într-o nemeritată uitare. Unul dintre aceştia afost mecenatul basarabean Vasile Stroescu, membrude onoare al Academiei Române, de la naştereacăruia se împlinesc 170 de ani şi, nu peste multtimp, se vor împlini 90 de ani de la trecerea sa lacele veşnice. S-a scris puțin despre el (GheorgheBezviconi, mitropolitul Antonie Plămădeală, IurieColesnic, Constantin Stan, Mihail Sofronie). Deaceea încercăm, în paginile de faţă, să-l readucem înatenţia noastră, a celor de astăzi, punând în luminăopera sa filantropică, culturală şi patriotică.

S-a născut la Trinca, în judeţul Hotin din nordulBasarabiei, la 11 noiembrie 1845, într-o veche fami-lie de boieri moldoveni din stânga Prutului. A învă-ţat la un liceu din Kamenetz-Podolsk, la Liceul„Richelieu“ din Odessa, apoi la Facultatea de Drepta Universităţii din Sankt Petersburg, studii încunu-nate cu un doctorat la Universitatea din Berlin. Pen-tru scurt timp (1867–1875), a funcţionat ca judecă-tor la Hotin, după care s-a dedicat administrăriiimensei sale averi; moştenise 8000 ha de pământ(ajungând apoi la 25.000 ha), la care se adaugă her-gheliile de cai de rasă, cirezi de vite, turme de oi,imobile ş.a. Terenurile sale le da în arendă, darnumai unor moldoveni, înfiinţând obşti ţărăneşti,care erau o noutate la vremea respectivă. De regulă,stătea puţin în Trinca natală, mai mult la Odessa şiîn staţiunea Davos în Elveţia. De acolo, pleca înlungi călătorii de studii în toată lumea. De pildă, dintoamna anului 1913 şi până în vara anului 1914, acălătorit în America de Sud şi de Nord, în Australia,în Asia (Japonia, China, India), apoi, prin Canalul deSuez, Mediterana şi Marea Neagră, s-a întors laOdessa.

Dispunând de o asemenea uriaşă avere, VasileStroescu şi-a îndreptat atenţia spre instituţiile cultu-rale româneşti de pretutindeni, care aveau nevoie desprijinul său financiar. În primul rând, notăm celepatru biserici pe care le-a ctitorit în satele basara -bene Trinca, Pociumbăuţi, Sofrânceni şi Zăicani(cea din urmă de mari dimensiuni, în stilul specific

bisericilor ruseşti). A oferit banii necesari pentruconstruirea a două dispensare medicale la Trinca şiBrătuşeni. Prin 1899, a oferit autorităţilor ţariste oparte din averea sa, pentru deschiderea unor şcoliromâneşti în Basarabia, dar a fost refuzat.

În această situaţie, atenţia lui Vasile Stroescu seîndreaptă spre fraţii săi din vechea Românie, dar,mai ales, spre cei din Transilvania. Aşa se face că în1902 a oferit Ministerului Instrucţiunii din Bucureştisuma de 200.000 de lei pentru construirea de şcoli înjudeţele Neamţ, Suceava, Botoşani şi Dorohoi. În1908 a făcut o nouă donaţie, de 100.000 de lei, totpentru construirea de şcoli în mediul rural. O daniedeosebită a făcut autorităţilor româneşti în anul1906, şi anume 200.000 de lei aur pentru construireaunei catedrale ortodoxe în Bucureşti; din nefericirenu s-a făcut nimic, şi nu se ştie care a fost soartaacestei generoase donaţii.

Este bine să notăm aici, că fratele său, Mihail(1836–1889) oferise sume importante de bani pentruconstruirea Ateneului Român şi a Azilului „ElenaDoamna“, ambele în Bucureşti, la care se adaugă100.000 de lei pentru sprijinirea unor şcoli româ-neşti şi 25.000 de florini pentru Asociaţia meseriaşi-lor români din Braşov; de asemenea, a înfiinţat dis-pensare medicale la Stolniceni şi Costeşti, în Basa-rabia, şi a oferit burse de studii la Facultăţile deMedicină din Viena, Berlin şi Paris.

Revenind la Vasile Stroescu, trebuie să menţio-năm, mai ales, sprijinul său dezinteresat acordat şco-lilor confesionale româneşti din Transilvania şiBanat, precum şi unor instituţii culturale româneştide aici: Asociaţiunea Astra, Societatea de Lectură„Petru Maior“ a studenţilor români din Budapesta,Reuniunea femeilor române din Arad şi din Sibiu,burse pentru studenţii români de la Universităţiledin Budapesta şi Cluj, pentru elevii de la cursurilede pedagogie din Sibiu, Blaj şi Arad, pentru eleviide la Gimnaziul „Andrei Şaguna“ din Braşov, pen-tru tipărirea unor opere ale clasicilor noştri, careurmau să fie împărţite ţăranilor români, ajutoarepentru oameni săraci, dar şi sume impresionante 85

un mecenat basarabean uitat: Vasile Stroescu Mircea PăcurariuMembru corespondent al Academiei Române

pentru înfiinţarea de bănci populare săteşti, pentrusprijinirea unor ţărani din sate, în care s-au produsincendii sau inundaţii, pentru zidirea de biserici.

După 1907, când au intrat în vigoare cunoscu telelegi şcolare ale ministrului şovin Apponyi Albert,prin care se urmărea maghiarizarea şcolilor primareromâneşti din parohii mai sărace, Vasile Stroescu avenit şi în sprijinul acestora. Câteva sute de şcoliromâneşti – fie ortodoxe, fie unite – au fost ajutatecu câte 200 de coroane, 500 de coroane, 800 decoroane, 1000 de coroane; notăm că salariul unuiînvăţător confesional era de câte 400–500 coroaneanual.

Reţinem, în mod deosebit, ajutorul de 100.000de coroane oferit pentru zidirea unei clădiri noi peseama Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu(actuala clădire a Facultăţii de Teologie „AndreiŞaguna“ din Sibiu; cheltuielile totale s-au ridicat la300.000 de coroane, deci, Stroescu a oferit o treime).

Încheiem aceste date privitoare la opera filantro-pică şi culturală a lui Vasile Stroescu, prezentând şiactivitatea sa naţional-politică. Încă din anul 1917,patrioţii români din Basarabia l-au ales preşedinte alPartidului Naţional Moldovenesc, care milita pentruunirea cu România. A sprijinit financiar ziarul aces-tui partid, „Cuvânt moldovenesc“; de asemenea, afost ales în Sfatul ţării din Chişinău. În septembrie

1918, a fost ales în Consiliul Naţional al unităţii ro -mâneşti, constituit la Paris, sub conducerea lui TakeIonescu. După realizarea Unirii din 1918, VasileStroescu a fost ales deputat în primul Parlament alRomâniei întregite, la alegerile din noiembrie 1919.În calitate de preşedinte de vârstă, a condus lucră rileşedinţei solemne din 29 decembrie 1919 – în pre-zenţa regelui Ferdinand şi a reginei Maria −, care aratificat actele de unire ale Basarabiei, Bucovinei,Transilvaniei şi Banatului cu vechea Românie.

Trebuie să notăm, în mod deosebit, că la 24 mai1910, Vasile Stroescu a fost ales membru de onoareal Academiei Române, având în vedere contribuţiasa excepţională la promovarea învăţământului româ-nesc, dar, mai ales, opera sa filantropică. În acelaşi an,Consiliul comunal al oraşului Bucureşti a hotărât cao stradă din Capitală să-i poarte numele.

În aprilie 1910, a fost ales membru de onoare alAsociaţiunii transilvane pentru literatura română şicultura po porului român (Astra).

A trecut la cele veşnice la 14 aprilie 1926, înBucureşti, şi a fost înmormântat la Cimitirul „SfântaVineri“. Guvernul din acea vreme a hotărât să i sefacă funeralii naţionale. A luat cuvântul, între alţii,academicianul Ioan Lupaş, care a pus în lumină per-sonalitatea marelui cărturar, patriot şi mecenat.

Vasile Stroescu nu trebuie să fie uitat!86

87

In memoriamZeno Simon și chimia cuantică din românia (23 aprilie 1935–21 noiembrie 2015)Acad. Alexandru T. BalabanClaude NicolauMembru de onoare al Academiei Române

În noaptea de 21 noiembrie 2015, a încetat dinviaţă colegul şi prietenul nostru Zeno Simon, profe-sor universitar, membru corespondent al AcademieiRomâne.

Înzestrat cu o minte extrem de ascuţită, cu oforţă de muncă uimitoare, animat de o ambiţieneistovită, Zeno a fost, cu siguranţă, una dintrepersonalităţile marcante ale generaţiei sale. Născutla Timişoara, în 1935, dintr-un tată român, avocatbine cotat şi dintr-o mamă germană (descendentădintr-o familie săsească din Transilvania), a avut ocopilărie îndestulată şi fericită. De mic copil, abeneficiat de atmosfera impregnată de civilizaţiachesaro-crăiască, încă dominantă în Banat la aceaepocă.

La vârsta de trei ani, se îmbolnăveşte, însă, depoliomielită, maladie care era răspândită, în vremeaaceea, şi care îi lasă o sechelă vizibilă: piciorul stângparalizat, muşchii progresiv atrofiaţi. Nu existaniciun tratament eficace, aşa că Zeno a rămas marcatpe viaţă de aceeaşi boală care, într-un caz celebru,urma să facă din Franklin Delano Roosevelt unuldintre cei mai mari preşedinţi din istoria StatelorUnite. Copilăria lui Zeno, în ciuda bolii şi aurmărilor ei, se desfăşoară normal. Este elev bun,face lungi plimbări cu bicicleta – care devinemijlocul său principal de locomoţie.

Răsturnarea, după 1948, a sistemului social – amspune a întregii societăţi româneşti – este resimţităintens de Zeno şi familia sa. Confiscări, naţiona -lizări, persecuţii politice intense, adesea absurde, îiinfluenţează adolescenţa. Termină liceul „Loga“ laTimişoara, dar, având ceea ce se numea pe atunci„origine nesănătoasă“, pleacă la Bucureşti, undeanonimatul este mai uşor de păstrat, spre a-şi facestudiile universitare.

Tatăl este arestat şi trimis la Canal; mama, pen-tru a asigura supravieţuirea familiei – Zeno şi soralui, Stela – lucrează la di verse cooperative; avocatulSimon sapă la Canal, iar Edith Simon, scoborâ toaredintr-o familie germană cu stare, redusă la nouacondiţie, face croitorie.

Chimia este pasiunea lui Zeno – avea şi un miclaborator acasă; se prezintă la concursul de admi terela Facultatea de Chimie şi este primit, primul, lagrupa chimie-fizică. Ca student este excepţional,egal la toate materiile predate, ceea ce îi aduce obursă republicană, reprezentând costul căminului,cantinei studenţeşti şi bani de buzunar. Grotescadihotomie: pe de o parte, regimul îi întemniţeazătatăl – complet nevinovat –, iar pe de alta, acelaşiregim îi finanţează întreaga educaţie universitară!

În anul III, se constituie trei grupe de speciali -zare: Chimia anorganică, Chimia fizică şi Chimiaorganică. Zeno şi unul dintre semnatarii acestui arti-col (Claude Nicolau, coleg de grupă timp de cinciani) aleg ca specializare Chimia fizică. Această ale-gere a fost puternic influenţată de profesorul IlieMurgulescu, titularul Catedrei de chimie fizică.Cursu rile sale, pe lângă cunoştinţele specifice pecare le mijloceau, explicau şi deschideau orizonturi.Relaţiile chimiei cu fizica, cu biologia, generalitateamultora dintre fenome nele studiate ne deveneau per-ceptibile, totul fiind prezentat elegant, cu un aparatmatematic inteligibil, deşi riguros.

Ilie Murgulescu, mai mult decât ori care dintreceilalţi profesori ai noştri (opinia mea – ClaudeNicolau, se continuă acest paragraf la persoanaîntâi), reuşea să trezească pasiune pentru materia pecare o preda. Zeno, cu înclinarea sa teoretică, cubagajul de cunoştinţe matematice şi, în general, cucultura chimică pe care şi-o însuşise, strălucea laseminarii, colocvii, lucrări scrise. Deşi perfectconştient de valoarea şi, mai ales, de potenţialul său,Zeno a fost întotdeauna de o mare modestie şi sim-plitate, caracteristice spiritelor de elită. Au venitcursu rile de Chimie cuantică, sub numele de Teoriavalenţei, curs nou şi „politic sensibil“1, inaugurat deactualul academician Victor Sahini, pe atunciconferenţiar.

Din discuţiile pe care le aveam cu Zeno, reieşeaumarele interes pentru chimia cuantică şi decizia luide a se consacra acestui domeniu, în cariera lui vii-toare. L-am văzut zilnic în acest răstimp, am discu-tat cu el, i-am ascultat intervenţiile la seminarii. Num-am îndoit niciodată că, datorită calităţilor şicunoştinţelor lui, mereu înnoite şi completate, îlaştepta un mare şi strălucit viitor ştiinţific. Acestlucru nu s-ar fi putut, însă, realiza fără influenţadecisivă a profesorului Ilie Murgulescu.

În ultimii noştri ani de facultate, profesorul Mur-gulescu era şi ministrul Învăţământului. Dascăl prinvocaţie, savant riguros şi exigent, a intuit imediatmarele talent ştiinţific şi enorma ambiţie intelectualăa lui Zeno şi, în ciuda „originii nesănătoase“ a aces -tuia, la repartiţia de după Examenul de stat, l-anumit cercetător ajutor la Centrul de Chimie Fizică,recent înfiinţat, pe care îl conducea. I-a sugerat luiZeno o temă de cercetare experimentală pe careacesta a realizat-o, fără însă a fi foarte atras de lucrulexperimental. Interesul, pasiunea lui erau pentru stu-diul teoretic. Calculează, bazat pe metoda orbitale-lor moleculare, energia de activare pentru izomeri-

zarea maleatului de metil (izomerul cis) la fumaratulde metil (izomerul trans). Cu ajutorul unui calcula-tor mecanic – poreclit râşniţă – reuşeşte acestcalcul, obţinând concordanţe satisfăcătoare curezultatele obţinute în studiile cinetice experimenta-le ale acestei reacţii fotochimice. Profesorul Murgu-lescu este mulţumit şi rezultatele sunt publicate în„Zeitschrift für Physikalische Chemie“ (1962).

În perioada 1957–1965, în colaborare cu Ale-xandru T. Balaban (care continuă următoarele para-grafe, tot la persoana întâi), Zeno realizează maimulte lucrări de aplicare a metodelor chimiei cuan-tice la probleme de stabilitate şi de atribuţii spec traleale unor molecule organice sintetizate în Laborato-rul de compuşi marcaţi isotopic, pe care-l condu-ceam la Institutul de Fizică Atomică. Lucrărilepublicate sunt apreciate favorabil de comunitateaştiinţifică internaţională, iar Zeno devine un specia-list recunoscut în domeniul chimiei cuantice, pecare, de altfel, el îl deschide în România.

Este necesară o paranteză despre chimia ro -mânească din acea perioadă. Toţi profesorii univer-sitari eminenţi îşi obţinuseră doctoratele în Germa-nia sau în Franţa. La Universitatea din Bucureşti,chimia fizică era predată de Ilie Murgulescu, iar laPolitehnica bucureşteană chimia organică erapredată de Costin D. Neniţescu, ambii având docto-rate efectuate în Germania, în perioada 1920–1930.Relaţiile dintre aceşti doi reprezentanţi eminenţi aiştiinţei româneşti nu erau prea apropiate. Deşi eramun fost doctorand şi colaborator apropiat alprofesorului Neniţescu, aveam dorinţa de a colaboracu colegi de generaţie şi am cerut ajutorul unui cola-borator al profesorului Murgulescu, Victor Sa hini,cu care am devenit prieten apropiat (el fiind cu şaseani mai vârstnic) şi publicând împreună rezultateleacestei colaborări, în anul 1960. Pentru cal culemecanic-cuantice, el mi l-a recomandat pe ZenoSimon, care era cu cinci ani mai tânăr decât mine.Astfel, a început prietenia şi colaborarea mea cuZeno, care avea să dureze peste 55 de ani.

Traducerea rusească a cărţii lui Chr. AnfinsenThe Molecular Basis of Evolution, pe care i-o oferi-sem, îi redeşteaptă lui Zeno interesul pentrubiochimie şi îi stimulează reorientarea către pro -bleme de biologie moleculară.

Zeno abordează trei domenii distincte ale biolo-giei teoretice: aplicarea cineticii chimice şi aanalizei ecuaţiilor diferenţiale la diferenţiereacelulară; un calcul probabilistic al dozei letale deagent alchilant la nivel celular pentru celule maligne88

şi o temă privind recunoaşterea între macromole culebiologice pentru discernerea „propriu-străin“ înimunologie. Trei lucrări, rezultate din studiile sale,apar în „Journal of Theoretical Biology“ şi atragatenţia specialiştilor, aşa cum o atestă numeroaselecitări.

În colaborare cu E. Ruckenstein studiază pro -bleme de modele fizico-chimice pentru biosintezede macromolecule şi reglaj celular, iar rezultateleacestei colaborări apar în „Nature“ şi în „Journal ofTheoretical Biology“, în 1966. Numeroase altecomunicări, din acest domeniu, beneficiază de cola-borarea cu Ilie Bădilescu.

În această perioadă, colaborarea lui Zeno cuunul dintre noi (Claude Nicolau) se amplifică mult,în cadrul Centrului de Radiobiologie şi BiologieMoleculară, avându-l director pe Claude Nicolau.Rezultatele apar rapid: şapte lucrări în USA, Franţa,România, trei cărţi, dintre care una (Biofizicamoleculară), apărută la Bucureşti, în 1967, cunoaşteun adevărat succes de librărie.

În 1965, Zeno obţine doctoratul, sub conducereaprofesorului Ilie Murgulescu, şi este numit con -ferenţiar de chimie fizică la Universitatea dinTimişoara, oraşul său natal.

Un alt eveniment important în viaţa lui Zeno îlcon stituie căsătoria sa cu Stela Maria Botiş (Pupe,pentru prieteni), încheiată la 2 septembrie 1965, laTimişoara. Căsătoria avea să dureze 47 de ani, pânăla decesul lui Pupe. Personalitate complexă,neobişnuit de talentată literar – aşa cum s-a văzut înultimii ani ai vieţii ei –, a fost un sprijin de mareimportanţă în viaţa lui Zeno, acceptându-l cusechelele lui şi împărtăşind visurile şi ambiţiile luiprofesionale. În scrierile ei apărute recent2, reuşeştesă redea, cu mare talent, atmosfera bănăţeană, viaţaclasei de mijloc, trăsăturile definitorii ale acesteiclase în societatea, într-adevăr, multiculturală aBanatului şi cu subtilitate şi adesea umor, lasă să seîntrevadă aportul semnificativ al aşezărilor chesaro-crăieşti la viaţa bănăţeană. Apoi, se naşte Horaţiu,fiul lui Zeno şi Pupe. Zeno devenise, între timp,profesor, şef de disciplină de biofizică la Institutulde Medicină din Timişoara.

În 1968, în urma evenimentelor din Cehoslova-cia, în Bucureşti, armata preia centrul, îi modificăorientarea ştiinţifică şi colaborarea cu Zeno iasfârşit. După mai multe peregrinări ştiinţifice(Israel, RFG, USA), urmate de fiecare dată de reve-nirea în România, Claude Nicolau devine, în 1970,profesor la proaspăt înfiinţata Facultate de Medicină

a Universităţii din Craiova şi şeful Catedrei-labora-tor de biologie-genetică. Zeno, devenit profesor dechimie fizică la Universitatea din Timişoara, vine învizită la Craiova şi facem planuri de reînnoire acolaborării noastre, cooptându-l pe Gavril Niac, pro-fesor de chimie fizică şi decanul Facultăţii de Chi-mie a Universităţii din Craiova, personalitateremarcabilă şi excelent chimist, format la Universi-tatea Berkley (USA), în laboratorul lui Glenn T.Seaborg, laureat al Premiului Nobel.

Minirevoluţia culturală, declanşată în România,după vizita soţilor Ceauşescu în China şi Coreea deNord (1972), produce mari şi nefaste schimbări şi înviaţa universitară românească. Ca rezultat, GavrilNiac se întoarce la Cluj, iar Claude Nicolau pleacă,în 1973, în Republica Federală Germană, de unde nuse mai întoarce, aşa încât, continuarea colaborării cuZeno, cu potenţialul ei atât de rodnic, nu mai are loc.

Horaţiu Simon creşte în mediul cultivat şiperformant al familiei sale, cu urmări fericite.Termină liceul şi se înscrie la Facultatea de Fizică aUniversităţii din Timişoara. După Revoluţia din1989, Horaţiu, soţia sa, Gudrun, şi fiica lor, pleacăîn Germania, unde Horaţiu obţine doctoratul înfizică, la Universitatea din Bonn. Este angajat la ofirmă care face programe de calculator pentruadministraţie, comerţ, economie. Firma îl trimitepentru un stagiu de trei ani în California. Odatăîntorşi în Germania, Horaţiu şi ai săi se instalează laHeidelberg, aproape de firmă. Zeno şi Pupe i-auvizitat de mai multe ori; satisfacţii extraordinare,generate de succesul uman şi profesional al fiului şial familiei sale!

La Timişoara, din 1967 până în 1977, Zeno îşidesfăşoară activitatea la Universitate, Facultatea deFizică, Secţia de fizică-chimie, întâi conferenţiar şiapoi, din anul 1970, profesor, cu dreptul de a con-duce doctoranzi.

În vâltoarea permanentelor modificări în orien -tarea şi organizarea învăţământului superior şi acercetării ştiinţifice în România, Secţia de fizică-chimie de la Facultatea de Fizică din Timişoara estedesfiinţată, în 1976. Profesorii şi celelalte cadredidactice pleacă, fiecare unde îşi găseşte un rost pro-fesional. Zeno se transferă la Institutul de MedicinăTimişoara, pe un post de conferenţiar de biofizică,retrogradat fără nicio cauză sau explicaţie dinfuncţia de profesor, pe care avea să o recâştige, prin-tr-un nou concurs, după câţiva ani. Şi mai scan -daloasă este următoarea retrogradare, după ce Zenoluase apărarea unui coleg, dr. F. Schneider, care 89

dezvăluise abuzuri de autoritate din partea unui per-sonaj sus-pus, bazat pe poziţia lui politică. A trebuit,iarăşi, parcurs un nou concurs de profesor. Cu toatăactivitatea lui ştiinţifică, didactică şi publicistică, unasemenea transfer, inclusiv retrogradarea, au fostprivite ca un succes faţă de alte posibile măsurirepresive, în condiţiile anarhice create de in com -petenţa răuvoitoare a celei ce dirija ştiinţa şiînvăţământul superior din România, din acea epocă.Zeno avea să funcţioneze timp de 20 de ani, la Insti-tutul de Medicină, redevenind profesor şi apoi şefuldisciplinei de biofizică. În aceşti 20 de ani, ZenoSimon şi colaboratorii săi au publicat 145 de lucrărioriginale şi 12 tratate şi cursuri universitare.

Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani,Academia Română i-a dedicat lui Zeno Simon unnumăr omagial din „Revue Roumaine de Chimie“,No, 2–3 din 2015, cu 18 contribuţii în limba en -gleză, incluzând şi două articole ale noastre, precumşi lista publicaţiilor lui Zeno Simon. Articolul scrisde Zeno pentru acest număr are un titlu ce n-arenevoie de traducere, Octogenatrian perspective.

Zeno şi-a publicat memoriile în cartea O stea deNU primă mărime (Editura Marineasa, Timişoara,2014), astfel, ca o enumerare sistematică, amănunţităşi documentată cu bibliografie a contribuţiilor luiştiinţifice se găseşte în această carte, precum şi înarticolul intitulat Zeno Simon, fondatorul şcolii dechimie teoretică la Timişoara, publicat în „Revista

de politica ştiinţei şi scientometrie“, 2015, vol. 4,No. 3, 181–194 de colaboratorii săi, A. Chiriac, L.Kurunczi, M. Mracec, S. Raduly şi Z. Szabadat.

În cele ce urmează, se va face o trecere sumarăîn revistă a celor mai importante contribuţii ale luiZeno la chimia şi biochimia teoretică. Publicaţiileştiinţifice ale lui Zeno Simon acoperă patru domeniiprincipale; colaborările cu Alexandru T. Balaban aufăcut parte dintre primele două domenii, iar cele cuClaude Nicolau dintre următoarele două domenii:

- aplicaţii ale chimiei cuantice;- relaţii structură-activitate biologică;- reglaj celular;- teme cu caracter imunologic. Ideea originală a lui Zeno era de a evalua

interacţia dintre un receptor biologic şi o moleculă-efector, în căutarea structurilor chimice care ar puteadeveni medicamente pe baza „diferenţei sterice oritopologice minime“ (MSD ori, respectiv, MTD). Înacest scop, se folosea o structură fictivă, „supramo-lecula”, care nu asculta de limitările valenţelor chi-mice. Ideea „a prins” şi i-a adus lui Zeno orecunoaştere binemeritată, după apariţia ei în maimulte articole (cel mai reprezentativ fiind Z. Simon,Angew. Chem. International, Ediţia 1974, 13, 719),un capitol de carte (Z. Simon, MTD and hyperstruc-ture approaches in 3D-QSAR, în Drug Design,Theory. Methods and Applications, editor H.Kubinyi, ESCOM, Leyden, 1993) şi două cărţi (Z.Simon, A. Chiriac, S. Holban, D. Ciubotariu şi G. I.Mihălaş, Minimum Steric Difference, The MTDMethod for QSAR Studies, Research Studies Press,Letchworth, 1984; A. Chiriac, D. Ciubotariu şi Z.Simon, editori, Relaţii cantitative structură-activi -tate biologică, QSAR, Editura Mirton, Timişoara,1996).

* **

(Alexandru T. Balaban) În cei peste 30 de ani de colaborare (începută în

1962 şi continuată până la pensionarea mea de laPolitehnica bucureşteană, în 2000, când am acceptatinvitaţia de a deveni profesor la Texas A&M Uni-versity), am publicat împreună cu Zeno opt articoleîn periodice ştiinţifice, un capitol de carte şi douăcărţi. Pentru cititorii mai tineri, este instructiv să aflecum a apărut prima dintre aceste două cărţi (A.T.Balaban, A. Chiriac, I. Moţoc şi Z. Simon, Steric Fitin Quantitative Structure Activity Relations, LectureNotes in Chemistry No. 15, Springer Verlag, Berlin,1980). După ce manuscrisul nostru a fost acceptat90

pentru publicare, Editura Springer mi-a trimis unteanc de hârtie cretată, fiindcă în această serie,cărţile erau reproduse fotografic (fotoprinting). Dinsalariile modeste ale celor patru autori, am angajat odactilografă, care cunoştea limba engleză, şi undesenator, care avea şabloanele pentru formulelechimice ce trebuiau intercalate în spaţiilecorespunzătoare din text. Refacerea paginii însemnao greşeală, fiindcă nu se puteau face ştersături.Când, în cele din urmă, am avut cele 178 de paginiale cărţii, a trebuit să cerem aprobarea publicării înstrăinătate, trimiţând manuscrisul la autoritatea deavizare. Când am primit, după câteva săptămâniaprobarea, m-am îngrozit, fiindcă fiecare paginăpurta ştampila „Aprobat“. Bineînţeles că a trebuitreluat totul de la capăt: să cer de la Springer alt teancde hârtie cretată etc. Din fericire, a doua carte (N.Voiculetz, A.T. Balaban, I. Niculescu-Duvăz şi Z.Simon, Modeling of Cancer Genesis and Preven-tion”, CRC Press, Boca Raton, Florida, 1990), scrisăîn colaborare cu doi specialişti în probleme oncolo-gice, a fost culeasă în tipografie, nu reprodusă foto-grafic. Această ultimă carte a fost distinsă cu Pre-miul „Gheorghe Spacu” al Academiei Române(1993). Zeno mai luase singur acest premiu în 1965,pentru lucrările lui din domeniul reacţiilor monomo-leculare fotochimice.

Pentru reglajul celular, interacţiile biologicespecifice şi aplicaţiile în imunologie, este de citatcartea Specific Interaction and Biological Recogni-tion Process, CRC Press, Boca Raton, Florida,1993, de N. Voiculetz, I. Moţoc şi Z. Simon, undeautorii prezintă un referat de ansamblu, care includeşi contribuţiile şcolii de biochimie teoretică, înte -meiată de Zeno Simon la Timişoara.

În anul 1997, pentru activitatea lui ştiinţificăvaloroasă, pentru pionieratul în promovarea şi dez -vol tarea cercetărilor de chimie cuantică în România,Zeno Simon (care fusese ales cu trei ani înaintemembru corespondent al Academiei de ŞtiinţeMedicale), este ales membru corespondent al Aca-demiei Române. Această alegere îl consacră îngrupul fruntaş al chimiştilor din România. A activatmulţi ani ca preşedinte al Filialei din Timişoara aAcademiei Române, supervizând activitatea cer ce -tătorilor Institutului de Chimie din Timişoara.

Pensionat în 2005, director onorific al Institutu-lui de Chimie din Timişoara, Zeno a continuat com-pletarea unor cercetări, iniţiate mai demult. Seocupă de editarea şi publicarea scrierilor soţiei sale,

Pupe, care se bucură de succes în rândul cititorilor.Însă, soarta face ca Pupe să moară subit, în 2012. Însfârşit, Zeno a publicat volumul de Memorii (men -ţio nat mai înainte), urmat rapid de o a doua ediţierevăzută şi adăugită. În aceste Memorii, reuşeşte săcreeze, încă o dată, atmosfera în care a crescut, apoiviaţa de student de elită al Facultăţii de Chimie dinBucureşti, începuturile activităţii ştiinţifice, doc -toratul, căsătoria, viaţa ştiinţifică, opera şi viaţa saparticulară, la Timişoara, între anii 1966 şi 2015,puţin înainte de a muri.

L-am cunoscut pe Zeno în 1952 (ClaudeNicolau) şi am vorbit ultima dată cu el, la telefon, înziua de 19 noiembrie 2015. În aceşti 63 de ani, nul-am auzit niciodată plângându-se. Avea o demnitatenaturală, o ţinută impresionantă. Conştient devaloarea sa şi de semnificaţia operei lui ştiinţifice,Zeno era modest şi simplu, în relaţii. Era extraordi-nar de ambiţios ştiinţific şi constant, în efort. Eraînzestrat cu o mare generozitate intelectuală. În toţiaceşti 63 de ani (mai puţin 18 ani, când nu am comu-nicat, eu fiind transfug, iar el trăind în România), nul-am auzit vreodată denigrând pe cineva. Mintea luipătrunzătoare îi permitea să-şi evalueze precis con-temporanii, dar generozitatea intelectuală, cuplată curezerva naturală care îl caracteriza, explică absenţa,la Zeno, a criticii ad hominem, frecvent nimicitoare,caracteristică societăţilor latine.

Zeno avea un subtil simţ al umorului, lipsit deaciditate şi a cărui ţintă era, adesea, el însuşi. Moar-tea lui ne reaminteşte, încă o dată, pe de o partetinereţea noastră, trăită împreună, în mare masură,evoluţia noastră umană şi profesională, bilanţulexistenţei noastre.

Prin multiplele lui calităţi intelectuale şi umane,prin opera sa ştiinţifică, Zeno Simon a ilustratgeneraţia noastră în timpuri dificile şi, adesea,adverse.

note1Teoria rezonanţei (introdusă de americanul Linus Pauling,

dublu laureat al Premiului Nobel pentru chimie şi pentru pace),care se preda la acest curs, fusese recent condamnată în U.R.S.S.,împreună cu cibernetica şi genetica, socotite ca fiind teorii„reacţionare şi idealiste“. Din fericire pentru chimia din U.R.S.S.,exista traducerea în limba rusă a celor două volume ale Tratatuluide chimie organică, scris de Costin D. Neniţescu, care folosea dinplin teoria rezonanţei. Din păcate, genetica şi cibernetica dinU.R.S.S. n-au avut aceeaşi şansă, rămânând mult în urmă.2Cea mai amplă este cartea apărută în 2013, Cei ce am fost.Portrete. Istorii. Amintiri, de Stela Simon, Editura Marineasa,Timişoara. 91

noiembrie2 noiembrie: Aula Academiei Române a găz-

duit ceremonia de lansare oficială a studiului„eficienţa energetică – prioritate naţională pen-tru reducerea sărăciei energetice, creşterea cali-tăţii vieţii şi siguranţa consumatorilor de ener-gie”, eveniment organizat de Academia Română încolaborare cu Autoritatea Naţională de Reglemen-tare în domeniul Energiei (ANRE).

După Cuvântul de deschidere rostit de acad.Cristian Hera, vicepreşedinte al Academiei Române,au susţinut comunicări:

- Mihnea Constantinescu, ambasador cu însăr-cinări speciale, reprezentant special pentru secu -ritatea energetică al Guvernului României;

- dr. Iulian Iancu, preşedinte al Comisiei pen-tru Industrii şi Servicii, Camera Deputaţilor, Parla-mentul României;

- prof. univ. dr. Cătălin Zamfir, membru cores-pondent al Academiei Române, directorul Institu-tului de Cercetare a Calităţii Vieţii, Bucureşti;

- Graţiela Gavrilescu, ministrul Mediului, Ape-lor şi Pădurilor;

- prof. univ. Ilie Bădescu, directorul Institutu-lui de Sociologie, Bucureşti;

- Mihai Albulescu, secretar de stat la MinisterulEnergiei, Întreprinderilor Mici şi Mijlocii şi Me -diului de Afaceri;

- Marius Dunca, preşedinte al Autorităţii Naţio-nale pentru Protecţia Consumatorilor;

- Vasile Dâncu, preşedinte al Institutului Ro -mân pentru Evaluare şi Strategie, Cluj-Napoca;

- Emil Calotă, vicepreşedinte al Autorităţii Na - ţionale de Reglementare în Domeniul Energiei,şef al Departamentului pentru Eficienţă Energe -tică.

10–11 noiembrie: În Aula Academiei Române,s-a desfăşurat Simpozionul „Strategie de dezvoltarea româniei în viitorii 20 de ani. proiectul euro-pean al dunării/Strategia naţională a dunării –proiectul prioritar nr. 8. interdisciplinaritateacercetare-inovaţie în legătură cu strategia uni-unii europene în regiunea dunării”, manifestareorganizată de Institutul de Geografie al AcademieiRomâne, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru

geologia şi geoecologia marină (GeoEcoMar) şiComitetul Naţional „Future Earth – reaserch for glo-bal sustenability”.

11 noiembrie: În Aula Academiei Române, încadrul „Prelegerilor Academiei: Chimia – ştiinţă şiartă”, eveniment organizat de Academia Română,Filiala din România a Societăţii Americane de Chi-mie în colaborare cu Societatea Română de Chimie,a avut loc ceremonia acordării premiilor de exce-lenţă pentru chimie fizică şi chimie organică.

Doamna academician Maria Zaharescu a fostdistinsă cu Medalia de excelenţă „Eugen Segal”,înmânată de doamna Raluca van Staden. În conti-nuare, acad. Maria Zaharescu a susţinut prelegereacu tema „O chimie mai puţin spectaculoasă, dar cumare relevanţă: chimia proceselor sol-gel”.

Prelegerea a pus în evidenţă realizările colecti-vului pe care îl conduce Domnia Sa, cu referiri spe-ciale la domeniul proceselor sol-gel şi la obţinereaunor materiale nanostructurate oxidice şi hibride,care au aplicaţii în optoelectronică, dar şi cataliza,imobilizarea şi stabilizarea unor compuşi biologicactivi.

Cu acest prilej, acad. Bogdan Simionescu, vice-preşedinte al Academiei Române, a fost distins cuMedalia de excelenţă „Cristofor Simionescu” pentruProiectul IntelCentru, ICM Petru Poni”.

92

Cronica vieții academice

12 noiembrie: În seria de conferinţe pe teme deleadership, educaţie, sport şi inovaţie organizată deMc.Cann WorldGrup Romania şi Theiss HoldingRomânia, Sir Tim Bedners-Lee, inventatorul WorldWide Web-ului a susţinut conferinţa cu tema „Amvrut să schimb modul în care folosim informaţia,modul în care lucrăm împreună”.

Conferinţa a fost prefaţată de o întâlnire pe carecelebrul inventator a avut-o cu un grup de studenţi şielevi. În deschidere, acad. Florin Filip, preşedinteleSecţiei de ştiinţa şi tehnologia informaţiei a Acade-miei Române, a prezentat personalitatea şi perfor-manţele atinse de Sir Tim Bedners-Lee. Conferinţasusţinută de inventatorul World Wide Web a fosturmată de întrebări şi răspunsuri.

24 noiembrie: În Aula Academiei Române s-adesfăşurat Sesiunea omagială cu tema „ion i.c.Brătianu (1864–1927) se întoarce la Academiaromână”, organizată de Institutul de Ştiinţe Politi-ce şi Relaţii Internaţionale „Ion I.C. Brătianu” alAcademiei Române şi Fundaţia Universitară a MăriiNegre.

Sesiunea s-a deschis cu un cuvânt rostit de acad.Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Române,care a făcut o prezentare sintetică a vieţii şi opereimarelui om politic.

Mesajul transmis de preşedintele României,Klaus Iohannis, a fost citit de consilierul său, Lau-renţiu Ştefan. Au susţinut comunicări:

- acad. Mircea Maliţa – Ion I.C. Brătianu, diplo-matul;

- acad. Dan Berindei – Ionel I.C. Brătianu – cti-tor al României moderne;

- Anca Andreescu – O ctitorie culturală uitată.Aşezământul Ion I.C. Brătianu;

- prof. univ. dr. Dan Dungaciu – Ion I.C. Bră-tianu, inovatorii morali şi proiecţia României.

În continuare, a fost prezentat filmul documen-tar „Aşezământul Ion I.C. Brătianu”, realizat deNicolae Noica, Oana Stănciulescu şi RuxandraNoica.

25 noiembrie: În Sala de Consiliu a AcademieiRomâne a debutat seria de dezbateri cu tema„pregătirea cadrelor didactice pentru transmite-rea informaţiei specifice culturii tradiţionaleromâneşti. etnografie”, manifestare organizată deInstitutul de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăi-loiu” al Academiei Române.

27 noiembrie: Aula Academiei Române a găz-duit Sesiunea omagială dedicată împlinirii a 60de ani de la înfiinţarea Secţiei de ştiinţe tehnicea Academiei române. După Cuvântul de deschi-dere rostit de acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedin -tele Academiei Române, au urmat comunicările sus -ţinute de:

- acad. Dorel Banabic, preşedintele Secţiei deştiinţe tehnice – Inginerii în Academia Română –trecut, prezent, viitor;

- acad. Horia Colan – Contribuţii ale inginerilorromâni în ştiinţa materialelor;

- acad. Dan Dubină – Ingineri constructori înAcademia Română: făuritori de şcoală;

- prof. Ioan Boldea, membru corespondent alAcademiei Române, şi prof. Alexandru MihailMorega, membru corespondent al Academiei Româneşi vicepreşedinte al Secţiei de ştiinţe tehnice a Aca-demiei Române – Ingineria electrică la AcademiaRomână;

- prof. Mihail-Viorel Bădescu, membru cores-pondent al Academiei Române – 145 de ani de laprimirea primului inginer în Academia Română:Petrache Poenaru;

- dr. Tudor Sireteanu, membru corespondent alAcademiei Române – Ingineri mecanici în Acade-mia Română; 93

94

- dr. Ladislau Vékás, membru corespondent alAcademiei Române – Ingineri hidraulicieni în Aca-demia Română;

- prof. Mircea Petrescu, membru de onoare alAcademiei Române – Membri ai secţiei – rectori deuniversităţi;

- dr. Dumitru-Dorin Prunariu, membru deonoare al Academiei Române – Ingineri din dome-niul aeronautic şi spaţial, membri ai AcademieiRomâne.

27 noiembrie: Aula Academiei Române a găz-duit Sesiunea solemnă consacrată zilei de 1 de -cembrie 1918 – Ziua naţională a româniei.

În deschidere, au susţinut alocuţiuni acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Academiei Ro mâne, şiPF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Au urmat comunicările susţinute de:- acad. Dan Berindei, preşedinte de onoare al

Secţiei de ştiinţe istorice şi arheologie; - prof. univ. dr. Cornel Sigmirean, directorul

Institutului de Cercetări Socio-Umane „Gh. Şincai”,Târgu Mureş;

- ÎPS Ioan, arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropo-lit al Banatului;

- prof. univ. dr. Daniel Breaz, rectorul Universi-tăţii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia;

- prof. univ. Dumitru Acu, preşedintele Asocia-ţiunii ASTRA, Sibiu;

- prof. univ. dr. Gheorghe Iacob, prorectorulUniversităţii „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi;

- dr. Ioan Lăcătuşu, sociolog, arhivist şi publicistdin Sf. Gheorghe, judeţul Covasna.

decembrie1 decembrie: Cu prilejul Zilei Naţionale a

României, în Sala Unirii de la Palatul Cotroceni, s-adesfăşurat ceremonia de decorare a unor membriai Academiei române.

ordinul „Steaua româniei” în grad de ofiţer- acad. Ionel-Valentin Vlad, preşedintele Acade-

miei Române

- acad. Cristian Hera, vicepreşedinte al Acade-miei Române

ordinul „Steaua româniei” în grad de cavaler- acad. Bogdan Simionescu, vicepreşedinte al

Academiei Române- acad. Florin Gheorghe Filip, preşedinte al Sec-

ţiei de ştiinţa şi tehnologia informaţiei- acad. Emil Burzo, preşedintele Filialei Cluj a

Academiei Române- acad. Ioan-Aurel Pop, rectorul Universităţii

„Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, directorul Institu-tului de Studii Transilvane al Academiei Române

- acad. Dumitru Radu Popescu, directorul Editu-rii Academiei Române

- acad. Solomon Marcus- acad. Leon Dănăilă- acad. Marius Sabin Peculea- acad. Nicolae Săulescu- acad. Nicolae Panin- acad. Gheorghe Bengaordinul naţional „Serviciul credincios” în grad de ofiţer - acad. Nicolae Victor Zamfir, director general al

Institutului Naţional de Fizică şi Inginerie Nucleară- arhitect Şerban Sturdza, membru corespondent

al Academiei Române. 18 decembrie: În Aula Academiei Române, a

avut loc Adunarea generală a membrilor AcademieiRomâne, în cadrul căreia s-a desfăşurat ceremoniadecernării premiilor Academiei române pe anul2013.

Din cele 78 de premii, au fost acordate 68 unuinumăr de 145 de laureaţi pentru opere individualesau de grup, corespunzător celor 14 secţii ale Aca-demiei Române.

În cadrul Adunării generale, acad Ionel-ValentinVlad, preşedintele Academiei Române, a înmânatDiploma „Meritul Academic” domnului Ion Pisopentru prestigioasa sa activitate artistică. Aceeaşidistincţie a fost acordată domnilor Dinu Cernescu şiVladimir Zamfirescu la împlinirea vârstei de 80 deani.

95

Apariții la Editura Academiei

colecŢiile de pAtrimoniu În erA digitAlĂcomunicări şi articole Coordonatori:Florin gheorghe Filip, doina BAnciu, mircea regneAlĂ, măriuca StAnciuVolumul conţine comunicări şi articole pre-

zentate la work shop-ul „Colecţiile de patrimoniuîn era digitală“, organizat de Biblioteca Acade-miei Române în noiembrie 2014, în contextul par-ticipării la proiecte internaţionale (EuropeanaLibraries, STUDITE, ATHENA PLUS) şi naţio-nale (BYZANTION).

Lucrările sunt grupate în trei secţiuni: Digiti-zarea documentelor medievale, Abordări infor-maţionale referitoare la digitizarea documente-lor de patrimoniu şi Digitizarea colecţi ilor – omodalitate modernă de prezervare şi disiminare.

S-a urmărit punerea în valoare a colecţiilorbibliotecii, evidenţiind impactul tehnologiilorinformaţionale şi de comunicaţii (TIC) asupramarilor probleme din domeniul biblioteconomieisecolului al XXI-lea.

inScriptionS de ScYtHie mineure emilian popeScuLucrarea este un nou corpus în cadrul seriei

fondate cândva de marii savanţi, care au fostD.M. Pippidi şi I.I. Russu. Până acum, în cadrulacestui proiect, seria de corpora de inscripţii gre-ceşti şi latine descoperite în Scythia Minorcuprindea următoarele volume (citate aici în ordi-nea cronologică a apariţiei lor): Inscripţiile dinzona limes-ului danubian inferior (Emilia Doru-ţiu Boilă, 1980), Histria şi împrejurimile (D.M.Pippidi, 1983), Tomis şi împrejurimile (I. Stoian,1987), Callatis şi împrejurimile (A. Avram,1999). Lipsea volumul al IV-lea, pentru ca seriasă devină completă.

Graţie energiei şi acribiei profesorului Emi-lian Popescu, avem acum şansa de a vedea acestproiect încheiat. Nu este totuşi exclus ca epigra -fiş tii români specialişti ai acestei regiuni să revinăîn următorii ani cu un eventual al VI-lea volum,cuprinzând addenda et corrigenda la volumeledeja apărute.

96

iStoriA BAnAtului Studii privind particularităţile unei regiuni transfrontaliereVictor neumAnn (coordonator)Elaborarea unei istorii a Banatului în accepţiune

românească, sârbească, ungară, austro-germană şitotodată europeană, este posibilă. Sunt mulţi cei ceîşi doresc să citească o istorie a acestei regiuni, săafle informaţii noi, să descopere oameni, locuri,teme puţin ori deloc cunoscute, să înţeleagă eveni-mente şi fapte, să interogheze şi să problematizezetrecutul în relaţie cu prezentul şi cu viitorul.

Sunt istorici cărora li se adresează acest demersştiinţific, acesta fiind necesar nu numai pentruîmbogăţirea descrierilor factologice şi evenimen-ţiale, cât mai ales întru înţelegerea evoluţiei tem-porale şi spaţiale a unei realităţi social-istorice, dincare se vor distinge în speţă particularităţile uneiregiuni. Pornind de la o astfel de perspectivă nova-toare pentru istoriografiile din ţările Europei Cen-trale şi de Sud-Est, lucrarea coordonată de VictorNeumann este bine documentată, bazată pe infor-maţii noi şi reflecţii proprii.

inSuFicienŢA cArdiAcĂ Vechea şi noua paradigmămaria doroBAnŢu (coordonator)Insuficienţa cardiacă, acest sindrom clinico-para-

clinic complex care poate avea o mare varietate decauze, continuă să afecteze vârste tinere şi să aibă ceamai mare mortalitate, în ciuda progreselor terapeuti-ce care s-au realizat în ultimii 30 de ani.

Prima parte este dedicată evaluării complexe abolnavilor cu insuficienţă cardiacă. Având în clinicăaparatură modernă şi performantă, a fost prezentatrolul şi valoarea diferitelor metode (ecocardiogra-fie, cateterism cardiac, scintigrafie, metode de bio-logie moleculară) şi prin prisma experienţei perso-nale, care se regăseşte în imagistica acestei cărţi.

Preocuparea permanentă a cercetătorilor şi a cli-nicienilor pentru optimizarea tratamentului acestuisindrom derivă şi din reducerea dramatică a numă-rului de donatori în cazurile cu indicaţie de trans-plant cardiac, precum şi din accesibilitatea redusă laimplantarea dispozitivelor de asistare circulatoriecare presupun costuri foarte ridicate.

97

Propunerile de articole se predau la redacţie înformat electronic (CD, stick) sau se trimit prin e-mail, ca fişiere ataşate.Sunt returnate autorilor propunerile de articolecare nu corespund indicaţiilor din prezentul ghid,care nu sunt culese cu toate semnele diacritice pen-tru limba română sau franceză şi care nu sunt corectscrise în limba română sau străină.Sunt respinse propunerile de articole care au fostpublicate (parţial sau integral), care nu au conţinutştiinţific pertinent, elemente originale, resursebiblio grafice relevante şi de actualitate. Consiliul editorial decide acceptarea sau respin-gerea manuscrisului. Autorii sunt singurii respon -sabili asupra opiniilor şi ideilor exprimate.Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază!Din cauza volumului mare de lucru, nu seprimesc materiale dactilografiate sau scrise de mânăcare necesită culegere.Pentru a scurta timpul de pregătire editorială,lucrările trebuie redactate, după cum urmează:- Redactarea manuscriselor va respecta standar -dele precizate de Dicţionarul explicativ al limbiiromâne – DEX (ediţia 2007, Editura Univers Enci-clopedic sau http://dexonline.ro/), Dicţionarulortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române –DOOM (ediţia 2005, Editura Univers Enciclopedic),Hotărârea Adunării generale a Acade miei Românedin 17.02.1993 privind revenirea la grafia cu „â„ şi„sunt„ în grafia limbii române (www.acad.ro/ alte-Info/pag_norme_orto.htm).

- Cuvintele străine inserate în textul în limba ro -mână se vor culege italic.

- Se menţionează referinţele despre autori: titlulştiinţific, prenumele şi numele de familie aleautorilor, funcţia, locul de muncă, localitatea, ţara şidatele de contact (telefon, e-mail etc.).

- Referinţele bibliografice se scriu la sfârşitularticolului, în ordinea citării în text, numerotându-secu cifre arabe, urmate de punct.

- Citările se scriu cu caractere italice. Fiecarecitare trebuie să fie însoţită de sursa bibliografică,obligatoriu, menţionată în lista de referinţe biblio -grafice.

- Materialul ilustrativ se va prezenta separat detextul articolului, scanat cu rezoluţia de 300 dpi, alb-negru cu extensia TIFF, sau se vor prezenta origi-nalele ilustraţiilor, care vor fi scanate şi prelucrate laredacţie, după care se vor înapoia sub semnătură,autorului.

- În cuprinsul articolului se va menţiona loculunde se va plasa figura sau tabelul, precum şi legen-da fi gurilor sau titlul tabelului.

- Tabelele trebuie să fie alb-negru fără coloaneevidenţiate cu alte culori.

De asemenea, dacă există scheme nu trebuie săaibă evidenţieri în alte culori.

Dimensiunile unui articol trebuie să fie 5–6pagini calculator, corp 12 şi 3–4 ilustraţii.

gHid pentru Autori

98

ISSN 1220-5737 98 PAGINI

redacţia revistei „Academica“casa Academiei – calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5, Bucureşti, tel: 021.318.81.06/2712, 2713

PREŢUL 6 lei

Abonamentele la revista „Academica“ se pot face prin mandat poştal pe adresa revistei „Academica“, serviciul difuzare (popa Aurora)

sau cu ordin de plată în contul ro64treZ7055005XXX006462,trezoreria sector 5, Bucureşti.

preţul unui abonament pentru 12 luni este 36 lei.