SUMARSUMARSUMARSUMAR

D-na. Florescu la lansarea cărŃii “Convorbiri cu Schopenhouer”

ADOLESCENłĂ

DRAGOSTE ♥

TEST

MISS ‘98

INTERVIU

POEZIE

S.F.

Revistá a celor ce sunt [i se simt tineri `n liceul ”A. T. Laurian”

Anul IV, Numarul 12, Decembrie 1998

De ce venim la De ce venim la De ce venim la De ce venim la şcoală şcoală şcoală şcoală ????

Am început un nou an şcolar, într-o nouă formă de organizare, care ar fi trebuit să schimbe învăŃământul românesc. Dacă într-adevăr ea a reuşit să îndeplinească ce şi-au propus “cei de sus” poate e prea devreme să ne pronunŃăm. O parte din vina ineficienŃei învăŃământului însă o au elevii, datorită modului deformat în care privesc şcoala. De câte ori vi s-a spus: “Liceul nu este obligatoriu!”, v-aŃi gândit măcar o clipă, serios la această afirmaŃie rostită pe un ton foarte răspicat? În acele momente puŃini se mai gândesc la esenŃa observaŃiilor , dacă le consideră sau nu fondate; nu conŃinutul ci intensitatea vorbelor loveşte timpanele “bietului” şcolar. Poate celor mai mulŃi întrebarea din titlu li se va părea fără sens, la fel cum i s-a părut unui elev din clasa a XII-a: “Parc ă şcoala s-ar fi inventat degeaba”. Nu, şcoala poate să formeze caractere, poate să modifice comportamentul etc. Dar în ziua de azi şcoala se pare că s-a depărtat de ceea ce era înainte.

(continuare în pagina 5)

Zilele liceului AAnnuull aacceessttaa,, ccuu mmiicc ccuu mmaarr ee,, aamm ppaarr tt iicciippaatt llaa mmaannii ffeessttăărr ii llee,,

tt rr aaddiiŃŃiioonnaallee ddee aaccuumm,, ddeeddiiccaattee aanniivveerr ssăărr ii ii ll iicceeuulluuii .. SSuunntt 113399 ddee aannii ddee

ccâânndd uunn ggrr uupp ddee bboottooşşăănneennii aa rr eeuuşşii tt ,, dduuppăă îînnddeelluunnggii ssttăărr uuiinnŃŃee,, ssăă ppuunnăă

bbaazzeellee uunnuuii ggiimmnnaazziiuu bboottooşşăănneeaann ccee vvaa ddeevveennii ,, îînn ssccuurr tt tt iimmpp,, ll iicceeuu..

PPuuŃŃiinnii ddiinnttrr ee vvooii ccuunnoosscc aammăănnuunntteellee ddaarr vveeŃŃii ppuutteeaa ssăă vvăă iinnffoorr mmaaŃŃii mmaaii

ppee llaarr gg,, aannuull vvii ii ttoorr ccăănndd vvaa aappaarr ee MM oonnooggrr aaff iiaa ll iicceeuulluuii llaa ccaarr ee ssee

lluuccrr eeaazzăă îînn pprr eezzeenntt.. LL aa rr uuggăămmiinntteeaa pprr ooffeessoorr ii lloorr ,, ccaarr ee ssee ddooccuummeenntteeaazzăă

ppeennttrr uu aacceeaassttăă ccaarr ttee,, ffaacceemm şşii pprr iinn iinntteerr mmeeddiiuull rr eevviisstteeii oo iinnvvii ttaaŃŃiiee cceelloorr

ccaarr ee ddeeŃŃiinn ddooccuummeennttee,, aallbbuummee,, ffoottooggrr aaff ii ii ,, aammiinntt ii rr ii ,, rr eevviissttee aallee ll iicceeuulluuii

aappăărr uuttee ddee--aa lluunngguull aannii lloorr ssaauu cchhiiaarr lluuccrrăărr ii ddeesspprr ee ll iicceeuu ssaauu

ppeerr ssoonnaall ii ttăăŃŃii ccaarr ee ll --aauu aabbssoollvvii tt ,, ssăă ccoonnttaacctteezzee uunnuull ddiinn pprr ooffeessoorr ii ii ddee

iissttoorr iiee ddiinn ll iicceeuu..

AAnnuull aacceessttaa pprr ooggrr aammuull mmaannii ffeessttăărr ii lloorr aa ffoosstt bbooggaatt şşii aa ccuupprr iinnss

îînnttrr eecceerr ii ssppoorr tt iivvee,, llaannssaarr eeaa ccăărr ŃŃii ii CCoonnvvoorr bbii rr ii ccuu SScchhooppeennhhaauueerr ,, tt rr aadduussăă

ddee ddnnaa pprr ooffeessooaarr ăă FFlloorr eessccuu AAnnaa,, ssiimmppoozziioonn ccuu lluuccrrăărr ii ddeeddiiccaattee mmaarr ii lloorr

ppeerr ssoonnaall ii ttăăŃŃii ccaarr ee aauu aabbssoollvvii tt ll iicceeuull ,, ccoonnccuurr ssuull ddee mmaatteemmaatt iiccăă OOccttaavv

OOnniicceessccuu,, ddeevveennii tt ddee aaccuumm mmuunniicciippaall ,, ff iinnaallaa ccaammppiinnaattuulluuii ppee ll iicceeuu llaa

ffoottbbaall ((ccââşştt iiggaattăă îînn cceellee ddiinn uurr mmăă ddee ccllaassaa aa XXII II --aa AA)),, ff iinnaallaa llaa bbaasscchheett

ppeennttrr uu ccllaasseellee mmiiccii ((ccllaassaa aa VVII II II --aa AA)),, ccrr oossuull ppee ccaatteeggoorr ii ii ddee vvâârr ssttăă şşii

tt rr aaddiiŃŃiioonnaalluull mmeeccii ddee ffoottbbaall îînnttrr ee eecchhiippaa pprr ooffeessoorr ii lloorr şşii cceeaa aa pprr iimmăărr iieeii

ccaarr ee ss--aa îînncchheeiiaatt ccuu mmeerr ii ttaattuull ssccoorr ddee 88--66 ppeennttrr uu pprr ooff ii ..

SUMARSUMARSUMARSUMAR

ADOLESCENłĂ

TEST

MISS ‘98

INTERVIU

POEZIE

S.F.

DRAGOSTE ♥

Pg. 6Interviu Kantiano Huzingian cu J. M.

Ochii tăOchii tăOchii tăOchii tăiiii Zdrobit ă frământată de palmele întunericului alungată din trecut răstignită pe faŃa lacului Ńip încercând să sparg vraja nu reuşesc vreau să distrug măştile ochii blonzi ai tavanului negru cad peste mine ca mingile sar născând fluturi de ghiaŃă simfonia tăcerii roade cu dinŃii de suflete sfera de humă pumnul de stele azvârlit peste mine mă rupe aruncându-mă fărâmă lacrimi de ghiaŃă peste ochii tăi...

Cezara Elizescu clasa a XII-a E

Îngere sá nu dormi !

raz ă din raz ă cobori în trepte din oglinda lumii curgând peste noi vuind cu aripile tale mături din cale hoarda de diavoli ce cu labele lor hidoase mirosind a minciun ă ş i desfrâu sugrum ă cuvintele-suflet îmbr ăŃ i şezi cu aripile

Luminå primaråLuminå primaråLuminå primaråLuminå primarå Legat de pământ Zdrobit de copitele cailor haiducul universului zgârie cu ghiarele-i tocite de-atâta strigăt glasul pământului trase cu funii de aer mâinile-i înnegrite de dinŃii păcatului se închină luminii primare.

Cezara Elizescu clasa a XII-a E

Pg. 6Interviu Kantiano Huzingian cu J. M.

Ploaia m-a învăluit şi m-a pătruns până-n

adâncul sufletului meu. Lacrimile mi se opriseră de mult timp. Nu mai puteam să continui. Sufletul îmi împietrise.

Stăteam întinsă pe patul spitalului, uitându-mă în gol. Nu mai puteam gândi clar. Totul era învăluit într-o ceaŃă deasă. Când m-am uitat spre geam, un întuneric m-a izbit atât de puternic încât am închis ochii. Preferam întunericul meu. Am încercat să deschid ochii. Nu am putut.

Mă cuprinse o căldură sufocantă, care după aceea s-a transformat intr-un fior de gheaŃă. Era atât de linişte încât îmi puteam auzi sufletul cum curge. Inima bătea liniştit, atât de liniştit.

Voiam să Ńip, să plâng, să râd! Dar nu puteam face nimic Stăteam nemişcată încercând să respir normal.

Pentru o clipă am reuşit să deschid ochii. O lumină mi-a fulgerat privirea. Nu am înŃeles la început.

Apoi mi-am dat seama că era aprins un bec. Eram atât de nedumerită. Vroiam să mă ridic.

Picioarele îmi amorŃiseră. M-am resemnat. Ştiam că nu mă voi mai putea mişca. Ochii fixau un punct de pe tavan. Deodată a apărut un chip. Era atât de drăguŃ! Mi-a oferit un zâmbet. Şi am zâmbit şi eu. Atunci am înŃeles că, pentru a reuşi, trebuie să zâmbeşti mereu.

M-am ridicat şi totul mi se părea altfel. Camera era mai clară, mai luminoasă.

Şi sufletul se ilumină... Şi totul datorită unui zâmbet...

Luiza

regrete. Şi atât. Tot ce a fost s-a Ai apărut ca o icoană ce era cuprinsă de

mătasea amurgului de toamnă. Da, ai venit, dar... dar ai plecat...

Ai dispărut atât de repede, şi ai luat cu tine tot ce era mai frumos. Ai luat tot ce-mi puteam dori, şi mi-ai lăsat numai regrete... numai regrete târzii...

Şi doar amurgul ce se întinde peste sufletul meu, îmi mai şopteşte......“Regretă”

LuizaLuizaLuizaLuiza

Tu...

Tu eşti un vis ce nu va fi realizat

niciodată. De ce? Pentru cine eşti tu? Pentru cine trăieşti?

Te-am crezut un vis frumos şi aşa ai fost la început. Dar acum, te-ai transformat într-un coşmar, într-un coşmar netrecut.

Ai spulberat tot ce-ai fi putut avea într-o secundă. Ai murdărit şi dragostea, şi speranŃa, şi visul... totul.

Poate ai suferit şi tu şi n-ai fost înŃeles. Dar eu nu am nici o vină. Sau poate am? Oricum, îmi pare rău...

Dar nu aveai dreptul să schimbi visul, visul meu... al tău... al nostru. Nu ai avut dreptul să fii atât de crud...

Şi totuşi... ai lăsat totul, şi ai plecat pe drumuri mult prea negre pentru a te urma. Acum nu mai pot face nimic. Nici să mai aştept nu mai am răbdare.

Îmi pare rău... cât de mult aş

vrea să mai am din nou acelaşi vis!... dar va rămâne mereu o amintire frumoasă...

Luiza

Poveştile pe care le-am ascultat m-au

învaŃat să tac. Nu mai ştiu acum să le aud; acum ştiu doar să le citesc.

Mi-aş dori să urc în podul lunii întâi a timpului; şi din cer se vede cerul.

Acum ştiu de ce am visat atunci marea... Nu ştiu însă de ce am tăcut... Sensul timpului meu este altul. Eu vreau doar să mă lase să tac şi să-mi asculte tăcerea. Sunt atâtea glasuri în mine: unul fără gând (care mereu tace), unul colorat şi vesel (vis de vară), mai aud încă unul, care de fapt nu mai este. A fost...Eram eu...

Nu poŃi fi condamnat pentru felul în care taci. Dar eu îmi condamn visele la tăcere ferecată cu cântec. Am mai învăŃat de atunci să ascult poezii. De când tu nu mai stai cu mine, deja mi-am uitat vocea. De atunci eu cânt doar pentru frunze. Dar nu mi-e teamă nici de cuvântul tău... nu-mi mai este teamă de nimeni! Abia acum am înŃeles. Pentru noi, timpul era altfel. Acum doar pentru mine timpul mai e metafora de pe acoperişul lumii.

Un punct negru s-a ivit între Noi şi Tu ai tăcut. Mereu tăceai. Dar Eu de ce oi fi uitat să-Ńi mai spun atâtea? Mereu îŃi spuneam tăcând ceva şi tu tăceai tăcând. Mi-era milă de tine, de felul în care încercai să muŃi punctul acela negru şi mic cât un univers. Cât lumea ta.

Lumea mea era mică; atât de mică încât numai tu o ştiai.

Da! Sigur ai uitat. De fapt, eu ştiu asta. Dar nici nu am cum să te învăŃ să uiŃi. Nu, tu eşti puternic şi eşti al meu... pentru că lumea mea este încă numai a ta. Tu poate cânŃi. Da, şi eu cânt. Dar oare de ce roua este vânătă? Ştii că frunzele pot uita? Şi frunza noastră a uitat. Ca şi tine. A zburat... Dar mie tot nu mi-e teamă. Şi eu am uitarea, tăcerea şi frunzele mele. EU am doar pentru TINE!

Raluca

Datorită unui zâmbet

Regrete

De ce tac sau cum am învăŃat să uit ?

AdolescenŃă şi dragoste

Pg. 6Interviu Kantiano Huzingian cu J. M.

Am şters televizorul, l-am aşezat în poziŃia optimă. Toate persoanele care le aveam prin casă le-am înghesuit cât mai comod pe canapea, apoi am aşteptat. Ore întregi. Ore. Cu privirea în gol, gândurile zburând aiurea, dezmembrate. Am analizat fiecare lucru din casă, fiecare pată. Le cunoşteam, oricum, dar nu am cu ce să-mi umplu timpul. Azi e Marele Meci. STEAUA-DINAMO. Fac câteva probe la televizor, merge impecabil, e şi cazul, ieri l-am cumpărat, special pentru meci. Primăria am lăsat-o baltă, n-am fost azi deloc. M-am cam săturat de "Dom' primar", şi de toŃi Costicii veniŃi cu "sărumâna" şi ploconu' pentru afacerile lor de rahat. Ar trebui să gândesc mai în perspectivă. Nu-i nimic, după Meci am tot timpul. Momentul ăsta l-am aşteptat tot anul. Doar jumătate de oră mă mai desparte de începere şi constat că nu mai am bere. Ce idiot pot fi! Îmbrac la repezeală vesta, sper să nu dureze prea mult. Întredeschid uşa şi arunc două grenade anti-tanc, e mai sigur aşa. NefericiŃii urlă, dar nu pentru mult timp. După ce vacarmul se linişteşte, ies pe hol, încercând să desluşesc ceva prin fumul gros. Sunt morŃi toŃi, habar n-am câŃi erau de data asta! Îi compătimesc, n-aveau unde să vadă Meciul. După colŃ mă aşteaptă unul cu un cuŃit mare în mână, plescăind fericit, asta până vede arma mea. Cam două secunde, după care cade, rurpt în două. Trec strada în fugă, răspândind rafale în dreapta şi-n stânga. Un ciung întinde rugător mâna valabilă şi i-o tai cu maceta. De-abia după realizez că-mi ceruse săracul bani de-o pâine. Oricum n-aveam decât de bere, aşa că-i curm agonia înainte să dau colŃul, cu un "dum-dum" plasat în cap. Un motociclist apare în viteză pe o Mobră, agitând in pistol-mitralieră. Reflexele nu mă înşeală, şi-i bag un calibru 42 în piept. Explodează ca o petardă, împroşcând asfaltul cu o spumă cenuşie. Era bolnav şi ăsta. Magazinul e deschis, ca întotdeauna, numai vânzătorul de azi e închis. I-au cusut câŃiva toate găurile după ce l-au umplut cu explozibil, şi-i văd fitilul la cinci metri, arzând leneş. Ăia se ocupau febril cu golirea rafturilor. Le îndes o rafală cu vibrante în spate, şi cad seceraŃi, cu oasele făcute praf. Iau berea şi plec cu banii în buzunar. Mai bine îi dădeam ciungului. Un elicopter al armatei trece în viteză pe deasupra, cu mitralierele aducând moartea. Zgomotul intimidează doi inşi, prinşi într-o încăierare cu cuŃite. PoliŃaii stau mai încolo, în blindatul lor şi privesc încruntaŃi, supraveghind buna desfăşurare a luptei. Azi nu au voie să se bage, nici ei, nici armata, e ziua Meciului. Se

hotărăşte. Casc gura degeaba şi era să primesc un glonŃ în faŃă. Noroc că nu le avea tipul.

-Aşa, bă! îi urlu înainte să-i sparg pieptul cu o rafală. Calibru mic, parcă nici nu s-ar cunoaşte. Cade de la etaj drept pe maşina poliŃiei. Automat, este transformat în friptură, 20000 V, ce naiba! Turela se întoarce spre mine şi-l aud pe unul înjurând în timp ce iese. -Rapănule, atac la persoană imună! gălgăie agentul, agitând în aer un baston electro. Tocmai când îmi potrivesc glonŃul în preferatul meu, apare şi celălalt copoi, răgând la coechipier: -Boule, ăsta-i Dom' primar din sectorul II, luând imediat poziŃia oficială. -Cum merge treaba în sector? lansează linguşitorul întrebarea, privind lacom pistolul nichelat din mâna mea. Cred şi eu, costă o grămadă de bani. -Habar n-am! răspund, urmând protocolul. MulŃumit, salută ceremonios, dispărând în curte. Doamne, mai am cinci minute până începe! Grăbesc pasul şi ajung la fix, când sunt prezentate formaŃiile. Mă trântesc pe pat cu un morman de sandwich-uri şi berea alături, urmărind unsprezecele dinamovist. Sunt buni ăştia, au câştigat ultimii doi ani. Cota de pariuri le este net favorabilă. Comentatorul explică înfierbântat, însă răpăielele mitralierelor de calibru greu îi acoperă cuvintele. Nu-i nimic, m-am obişnuit cu gâlcevile suportericeşti. Bariera energetică de deasupra terenului sclipeşte de la coliziunea cu gloanŃele rătăcite. Sirenele încep să urle şi tirul suporterilor se opreşte. CâŃiva care nu au înŃeles că începe Meciul sunt decapitaŃi din helicopter. Buni lunetişti au ăştia! Cei din jur îşi strâng aşchiile de craniu şi bucăŃile sângerânde de creier. Nimeni nu crâcneşte, toŃi ochii sunt aŃintiŃi către teren. (continuare în pagina 5)

Ce-o mai fi la anul ?

Pg. 6 Interviu Kantiano Huzingian cu J. M.

-continuare din pagina 4- Arbitrul intră ŃanŃoş în arenă, Ńinând de

lanŃ condamnatul. Cei de tuşă aduc puştile de argint şi se face tragerea la sorŃi. Conform obiceiului, după ce au ajuns la 40 m încep să tragă. Nenorocitul cade secerat cu o gaură din care curge un lichid verzui. Începe STEAUA. Meciul e bunicel până acum, nu trag de timp băieŃii, nici n-au motive. Câteva maxilare rupte, o mână ferfeniŃă, ceva ochi scoşi. Nu e mare lucru.

La pauză tot 0 – 0 e. Clipul publicitar de azi ni-l arată pe John, preşedintele actual încă, Ńinând de cap un tip aproape viu şi lansând o dată cu glontele, valabilul:

- Rebeli lăsaŃi-o baltă! Dă drumul corpului şi lingându-şi buzele pline de sânge încheie ca întotdeauna, întinzând acuzator degetul spre ecran, şuierând cu ură printre dinŃi: -Te urmăresc!

Să câştige cei mai buni! scrâşneşte comentatorul, cu balele curgându-i peste microfon.

Gooooool! strigătul izbucneşte din mii de gâtlejuri suprasolicitate, contopindu-se cu răgetul meu, STEAUA – DINAMO 1-0! Pentru 10 secunde, limita legală, tirul se dezlănŃuie, furibund din partea dinamoviştilor, duduind victorios din galeria stelistă. Au chiar un lansator de rachete, sperau băieŃii într-o revenire! Sirenele readuc liniştea şi meciul continuă într-o alergare disperată, contra cronometru. Acul se mişcă repede sau aproape deloc, depinde de care parte eşti. Totuşi, cele 90 de minute trec şi, fără o secundă de prelungire, meciul ia sfârşit.

Arbitrul se apropie şi înmânează trofeul, într-un frumos plic alb, declanşând bucuria miilor. Echipa se pierde în îmbrăŃişările superiorilor, avansarea în grad se face imediat. Roiuri de elicoptere ale armatei distribuie din belşug roŃi de alimente, împânzind străzile.

Spectacolul e minunat, şi mă încântă ideea. Anul ăsta vom fi conduşi de Armată. Într-un colŃ al terenului, dinamoviştilor învinşi li se taie mâna dreaptă şi, conform obiceiului, sunt aruncaŃi suporterilor dezamăgiŃi.

Figura noului preşedinte umple ecranul, zâmbind binevoitoare. O voce din decor pune întrebarea care stă pe milioane de buze: Planuri de viitor?

Dregându-şi glasul, potrivind o dungă imaginară, preşedintele răspunse:

- Vom înteŃi antrenamentele cu băieŃii, avem un an la dispoziŃie. În rest, vom trăi şi vom vedea!

Morcov

De ce venim la şcoală ?

(continuare din pagina 1)

Un procent ridicat din cei intervievaŃi consideră că unul din motivele pentru care vin la şcoală este de a învăŃa, a acumula noi cunoştin Ńe, ceea ce demonstreză că în esenŃă şcoala nu s-a schimbat, ci este un mijloc absolut necesar de educaŃie şi cultur ă. Numeroşi sunt însă şi cei care “vin la şcoală pentru că mă plictisesc acasă” sau “de gura părinŃilor”, “pentru a mă distra.” Alte motive ar mai fi: “…învăŃatul este ceva necesar şi chiar plăcut (în unele cazuri) şi pentru atmosfera ambiantă (împreună cu colegii) ….”, şcoala “e un mediu social în care se dezvoltă comunicarea”, “părinŃii nu au cum să ne supravegheze compensator”, “de nevoie”, “ca să ma ies din casă”, “pentru a lua alocaŃia”, “pentru a avea motiv să chiulesc”, “să nu pierd timpul aiurea”, “e normal la această vârstă”, “din obişnuinŃă.” Unii chiar afirmă că vin la şcoală “pentru că ne obligă guvernul”, “să aibă profesorii salariu”, “pentru că mă bate acasă”. A trecut deja prima jumătate a semestrului I şi unii elevi au foarte multe absenŃe. Pentru ei întrebarea ar trebui să fie: “De ce nu venim la şcoală?” Trebuie să admitem, spre satisfacŃia lor, că există zile când pur şi simplu nu poŃi face faŃă, aşa că decât să ri şti un doi şi să munceşti “pe brânci” s ă-Ńi corectezi media, preferi o absenŃă.

Mul Ńi dintre cei pe care i-am chestionat s-au plâns de inutilitatea unor capitole din programele şcolare şi, în general, de programul încărcat, însă sunt conştienŃi că numai învăŃând se pot realiza în viaŃă şi că, de fapt, şcoala are şi momente plăcute.

Un elev din clasa a XII-a afirmă: “Se spune că omul se naşte prost. Unii mor cum s-au născut, alŃii însă şi dau seama că nu ştim nimic. Cei din urmă câştigă câte ceva urmând o şcoală.” Se pare că motivele pentru a veni sau nu la şcoală există destule. Depinde de noi dacă vrem sau nu să le acceptăm şi să ne lăsăm convinşi de ele.

CătălinaCătălinaCătălinaCătălina

“Convorbiri cu Schopenhauer” 1. Ce v-a determinat să traduceŃi? O întâmplare. Îngrijitorul de ediŃie, Cristian Bădili Ńă nu a mai putut colabora cu traducătorul pe care-l propusese editura. 2. De ce tocmai “Convorbiri cu Schopenhauer”? Volumul face parte dintr-un proiect al editurii care cuprinde mai mulŃi filozofi. 3. Cum aŃi rezolvat eventualele dificultăŃi de limbă? Da! M-am împotmolit odată urât de tot. Era cuvântul “sole” care are mai multe sensuri de la... buturugă la o specie de peşti şi nici unul nu se potrivea cu contextul... Am apelat la acelaşi îngrijitor al ediŃiei care a citit Platon în greacă, fiindcă Schopenhauer preluase imaginea de la filozoful grec. E vorba de fraza: Dumnezeu a despicat făptura unică ca pe o “sole”... El a tradus din greacă în română - cuvântul este scoruşă - deci drumul a fost prin Platon, Sorbona, Botoşani. 4. Au colaborat şi alŃi colegi? Nu. 5. Câteva gânduri de viitor? En route – Huysmans roman de 500 de pagini propus de editura Polirom. 6. Ce părere aveŃi despre literatura cioranică în traducere? Prefer lectura în franceză. Marius

Interviu cu d-na profesoară Ana Florescu, traducătoarea cărŃii

Pg. 8OPTIMISMUL

Răspunsuri - “din viaŃa unui puştii” 1.Data şi locul naşterii:

Antepenultima zi a lunii “florar”, 1969 d.Hr., spre seară, Dorohoi. 2.Autorul preferat:

Omar Khayyam. 3.Cartea preferată:

Rubaiatele “tipului” (“ocean de înŃelepciune”) menŃionat anterior. 4.Muzica preferată:

Pentru mine muzica e “preferată” în funcŃie de starea pe care doresc să mi-o sugereze. Ea seamănă cu un vin care trebuie asortat meniului, trebuie adaptat mediului şi obiectivelor propuse; vreau să mă relaxez “zeieşte” - ascult muzică simfonică, în special preclasică; vreau să mă “telurizez” - ascult muzică “de pahar”, mă prind gânduri thanatice - merg la o romanŃă, în special din perioada interbelică, vreau optimizare şi “virilizare”-ascult ”Aida” (Vivaldi), “Fată verde” (Phoenix) ş.a.m.d. 5.Cum s-a născut pasiunea pentru istorie? Ce v-a atras cel mai mult la ea?

Oh! Când am intrat la facultate un profesor mai hâtru din TurŃul Oaşului ne-a pus la toŃi studenŃii întrebarea “De ce am fost atât de tâmpiŃi şi am dat la <<Istorie>>” care, atunci – 1989 - n-avea perspective (fără meditaŃii, fără “prestigiu”). Eu am răspuns pe vreo şapte pagini format A4. Acum, încerc să le sintetizez într-o propoziŃie:am intrat cu sufletul, nu cu capul, din pasiune. În legătură cu geneza pasiunii pentru istorie, probabil că e din vremea când eram un Ńâr obraznic şi curios care convingea “babele” să-i dea “bani vechi”, care asculta până seara târziu istoria trăită a foştilor militari sau prizonieri la ruşi sau care făcea săpături “arheologice” bortilind tot dealul ”La Cetate” şi visând seară de seară la comorile lui Decebal ascunse aici, la dacii liberi. Oricum, primele cărŃi “citite” la sfârşitul clasei I şi dăruite de unchiu-miu (Dumnezeu să-l ierte!) au fost tot istorice: Alixăndria, Esopia şi o Biblie cu pagini frumoase, din perioada interbelică. Cred că şi asta a contat. Primele cărŃi, ca şi primele sărutări nu se uită uşor şi, chiar, pot fi acel incipit fertil şi creator de destin. Ce m-a atras la istorie? Fiindcă a fost şi este o pasiune e greu de raŃionalizat iraŃionalitatea, deşi există şi o “logică a sentimentelor”, nu? (Th. Ribot). 6.În afară de istorie ce alte pasiuni mai aveŃi?

Sincer, pentru că-s Geamăn adevărat (pentru o pronunŃie “adevărată” contactaŃi-l pe D-l prof. Doctorescu) sunt interesat de multe. Totuşi, ca pasiuni dovedite menŃionez: cărŃile bine scrise şi care mustesc de idei, vinul vechi

băut cu amici antici, merele bune (atenŃie la simboluri!), femeile frumoase cu “verguenză”, călătoriile (în special, expediŃiile per pedes montagnarde), dialogul suflet-suflet etc. (lista ar putea continua, dar risc să cad în păcatul atât de mare al orgoliului şi mă opresc, sper la timp). Cert este că nu-i înŃeleg pe cei care “se plictisesc”. Sunt atâtea alternative în viaŃă, atâtea acŃiuni de făcut, încât pe aceştia îi consider ori proşti (scuzaŃi-mi lipsa de pedagogie, cu necesara captatio benevolentiae), ori uscaŃi sufleteşte, ori mincinoşi ipohondri. 7.Care era materia cea mai nesuferită în facultate?

N-am avut materie “nesuferită” la facultate pentru că toate erau legate de “iubita” mea, “Clio”, însă pot fi sau deveni profesori “nesuferiŃi”. Asta o ştiŃi voi, elevii, mai bine, nu? 8.Ce v-a determinat să începeŃi o a doua facultate?

Of! La această întrebare am meditat şi eu destul de mult. În aparenŃă nu ar fi decât un banal pariu că “intru” la Drept prin examen, făcut cu cineva cu cca. zece zile înainte de data admiterii, pariu, bineînŃeles (de ce “bineînŃeles” o ştiu “ini ŃiaŃii”) pe Busuioacă de Bohotin îmbuteliată la Huşi (precizare: cea îmbuteliată la Iaşi e inferioară calitativ şi “atenŃie la anii ploioşi!”, cf. Switzer Switzerland, Ars Biberi, volumul II, lucrare aflată în posesia noastră). Acest pariu e doar aparenŃa; în realitate lucrurile sunt, probabil, mai profunde. O fi nostalgia “Ieşilor” (mai ales a Copoului), o fi scârba vis à vis de-un salariu impotent care nu-Ńi permite nici să fii ceea ce trebuie, cumpărându-Ńi cărŃi le sau revistele necesare domeniului tău, o fi dorinŃa de dreptate şi de a ajuta (am nişte rude care s-au certat până i-au construit - împreună cu alŃii o “viloaie” fiicei unui avocat), o fi o simplă mândrie sau poate fi şi influenŃa “à la longue” a fostului meu profesor de istorie din liceu care avea “Dreptul”, cine ştie? Nici eu n-am ajuns încă la un răspuns clar. 9.Cum se împacă viaŃa de “nou” student cu cea de “vechi” profesor?

Simplu. Toate”prostiile” care le fac, le trec în contul “studentului”, iar seriozităŃile rămân profesorului (vezi teoria rolurilor în psihologie). 10.CredeŃi în destin? SunteŃi superstiŃios?

Mda (mi-ar trebui măcar 2-3 ore să explic “Mda- ul”). 11.Dacă o “zână bună” v-ar putea îndeplini o singură dorinŃă, care ar fi aceea? x x x x x x x (Text autocenzurat). 12.Cum arată idealul feminin în opinia dvs.? Dar cel masculin?

Profesor: Ioan Mihai

Pg. 8OPTIMISMUL

“Femeia“ e unică, vie şi concretă; în “idealul feminin” credeam în adolescenŃă; acum ştiu (oare?) că idealurile “merg” la pubertate; la maturitate, femeia nu mai e un mit şi o proiecŃie onirică a subconştientului, acum ea e o fiinŃă care există, e fericită, suferă şi îmbătrâneşte cu noi (din păcate). (Despre “femeie” ca mit probabil de sorginte masculină, vezi Simone de Beauvoir, Al doilea Sex, 2 volume, o carte excelentă, dar scumpă). Aceeaşi “chestie” şi despre “idealul masculin”. Totuşi, pentru a nu mă eschiva total de un răspuns zic: pentru femei-sensibilitate şi tandreŃe, pentru bărbaŃi - inteligenŃă, tandreŃe şi virilitate. (A propos de idealul “feminin”, daŃi-mi voie să reamintesc o spusă a Marelui Maestru grad 33, (3) Ion Bătrânu, zicere probabil preluată de la alŃi “maeştri”: Ion Busuioacă, Ion Păsărică, Ion Arhivă etc.: ”Valoarea unei femei este direct proporŃională cu cantitatea de dăruire pentru bărbatul ei“ Punctum) 13. Cum credeŃi că aŃi reacŃiona dacă o elevă frumoasă v-ar face avansuri?

E greu de răspuns. Sunt un pic imprevizibil, iar deseori, între două variante aleg “nealegerea” 14.Dacă v-ar mări salariul aŃi face elevelor dvs. cinste la Cocktail?

Sunt cinstit şi, cred, matur. Dacă... da, dar probabil nu la Cocktail şi doar cu persoane mature (18 ani “psihologici”) 15.CredeŃi în învăŃământul românesc şi în reforma în acest domeniu? ConsideraŃi că această nouă formă de organizare şi notare va schimba radical nivelul educaŃiei şi civilizaŃiei româneşti?

În învăŃământul românesc “da’, în “reformă” mai puŃin. Sunt prea hârşit şi prea “bătrân” (“Istoricul e bătrânul prin excelenŃă al naŃiei”- N. Iorga, GeneralităŃi cu privire la studiile istorice) ca să fiu naiv. Reforme au mai fost (1948, 1971); problema e că oamenii sunt cam aceiaşi. Reforma reală fără alt ”Weltanschauung” nu se poate. Or, generaŃia “Brucan, Iliescu, et comp.“ n-o să schimbe în nici un caz “radical civilizaŃia românească” . Doar în rău. Şi, din păcate, au făcut-o. 16.MulŃi dintre elevii şi profesorii liceului vă numesc “Jean Michel”. Vă deranjează? Cum s-a născut acest “supranume”?

Nu mă deranjează, mai ales dacă există şi particula de nobleŃe “prof.” Şi în Iaşi mi se spunea aşa. Probabil e o simplă traducere. ConotaŃii ar fi: eu văd o dualitate a mea, uneori sunt “Jean”, alteori pot fi un simplu “Michel”. 17.Se spune despre dvs. că sunteŃi misogin. SunteŃi de acord cu această caracterizare? MotivaŃi răspunsul.

Se spune. Există o suprasensibilitate a adolescentelor în acest sens; unele, probabil vrând să răzbune milenii de patriarhat cras se văd atacate chiar şi atunci când susŃin idei normale; ca de exemplu, existenŃa unor alterităŃi biologice sau psihice. Eu cred, parafrazând un lord englez, că femeia nu e superioară bărbatului, nu e inferioară acestuia, ci e altceva. Identitatea penibilă femeie-bărbat, plecând de la necesara egalitate juridică, ca şi hermafroditismul (în fond, o nedefinire) îmi repungă, nu-s pe “legea firii” în care cred. Femeia şi bărbatul se completează (vezi Mitul androginului lucrare nescrisă încă a clasicului în viaŃă Hugo Averbach). PermiteŃi-mi un umil sfat: Nu urmăriŃi prea mult ideile oamenilor (unele pot fi chiar “tâmpite”), ci acŃiunile lor. Cel puŃin sper că faptele mele nu sunt misogine (cu excepŃii care extind regula). A se vedea în acest sens Constantin Noica Jurnal de idei (text stabilit de Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Andrei Hosu şi Sorin Vieru, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991, p. 81). 18.FaceŃi-vă o scurtă descriere a defectelor şi calităŃilor .

Defecte: prea filozof când e de trăit prea coleric când e de jucat şah, prea smerit când îndrăzneala aduce şi mântuirea, prea pasional când indiferentismul e cocoŃat în vârful piramidei valorilor şi “e la modă” , prea sărac pentru a–mi permite onoare şi potlach (vezi nota infra), prea vreau să fac multe deşi ştiu că “toate sunt deşertăciune” (Ecleziastul, capitolul 1: 2), iar omul e un “imbecil vierme de pământ” (Blaise Pascal, Panseuri), prea idealist pentru un sfârşit de secol desacralizat, pseudospiritualizat şi pragmatic, prea multe divagaŃii vis à vis de tăierea viŃei de vie de către geŃii lui Burebista, prea ...

CalităŃi: atunci când nu-s prezente defectele (rareori, din păcate - sau din fericire, cine ştie?) 19.Dacă ar fi să părăsiŃi liceul ce altă instituŃie de învăŃământ aŃi alege?

Altă instituŃie de învăŃământ n-aş alege şi aceasta pentru că “duhul” Laurianului, pentru că “mistica“ liceului nostru este “ceva” care nu se poate părăsi fără “traume”. Dacă ajunge să te subjuge rămâi toată viaŃa “laurianist”. În schimb, în afara şcolii aş alege “Mossadul” (sic). 20.RelataŃi-ne o scurtă întâmplare hazlie din viaŃa de licean.

Am prea multe “şotii“ din liceu de povestit şi de mult spaŃiul s-a “gătat”. Rămân dator cu acest răspuns (la un “cocktail” Molotov). 21.DaŃi un sfat elevilor dvs..

Pg. 8OPTIMISMUL

Fetele să fie mai sensibile, mai feminine, iar băieŃii mai “fruşti”, mai “adevăraŃi”, fără a încălca bunul simŃ românesc. Greu, nu?

Notă: “Potlach-ul” reprezintă un extrem de sofisticat mod de construcŃie prin risipire şi de acumulare prin distrugere, inventat de culturile şi civilizaŃiile omenirii” (după Paul P. Drogeanu, Practica fericirii. Fragmente despre sărbătoresc, Ed. Eminescu, Bucureşti, p.192)

Cătălina

Pg. 9OPTIMISMUL

SĂ FIM CU TO[II OPTIMI ŞTI! Optimismul este o “concepŃie filozofică potrivit căreia în lume binele precumpăneşte asupra

răului, iar lumea, perfect întocmită, cunoaşte un progres şi se îndreaptă spre un viitor mai bun; atitudine a omului care priveşte cu încredere viaŃa şi pe semenii săi.” Există un optimism absolut în care binele precumpăneşte asupra răului, iar lumea în care trăim este “cea mai bună dintre lumile posibile” (Lebniz) şi un optimism relativ – care susŃine că lumea e bună pentru că, în viaŃă, forŃele binelui le înving pe cele malefice; lumea tinde spre o dezvoltare continuă, păşind spre un viitor din ce în ce mai bun. Cea mai puternică forŃă din Univers a fost şi va rămâne forŃa gândului, care se manifestă cu o anumită intensitate şi reuşeşte să ne creioneze atât caracterul, cât şi corpul fizic. Se va ajunge într-o perioadă în care faŃa noastră va începe să exprime clar caracterul real şi nu cel “disimulat” – care-l manifestăm atunci când suntem de faŃă cu alŃii. Cuvintele şi ridurile feŃei exprimă bunătatea, iubirea, credinŃa sau dimpotrivă răutatea, zgârcenia, lăcomia. În legătură cu gândirea, s-a dezvoltat foarte mult conceptul de gândire pozitivă, atât de necesară omului pentru devenirea lui, pentru a avea mai multă încredere atât în forŃele proprii cât şi în cei din jur, pentru a şti să transforme o înfrângere în victorie. Şi dacă acest fapt este posibil, înseamnă că există optimism şi cu siguranŃă, speranŃă, încredere şi credinŃă, care sunt strâns legate între ele. În timp ce speranŃa este credinŃa reflectată la nivelul emoŃional – afectiv al fiinŃei, încrederea este credinŃă manifestată la nivelul minŃii, iar credinŃa este comoara cea mai de preŃ oferită de Dumnezeu doar omului. Dacă nu există speranŃă, nu mai există nimic şi totuşi dacă nu mai sunt frunze într-un copac, acestea încă mai există, mai trăieşte cu speranŃa că va veni vremea când se vor ivi altele şi totul va putea fi ca la început, dacă nu chiar mai bine. Un principiu al taoismului învaŃă pe om să se lase purtat de scurgerea evenimentelor, intervenind cu optimism, cu speranŃă, fără să se autoamăgească, pentru că, până la urmă, problema se va rezolva de la sine. Sunt cazuri când ne încăpăŃânăm să rezolvăm o problemă, batem la uşi ferecate până ne luăm mâinile, ne otrăvim gândurile şi sufletul, când foarte bine putem aştepta ca TAO – curgerea vieŃii să ne ofere o uşă deschisă sau o idee salvatoare, căci “TAO nu face nimic, dar nimic nu rămâne nerealizat.” (Laotze) Trebuie să avem dorinŃa, curajul şi nu în ultimul rând puterea de a fi tot timpul optimişti, de a întâmpina problemele, oricât de grele ar fi, mereu cu zâmbetul pe buze, cu acea speranŃă în mai bine, implantată undeva în sufletul nostru. Optimismul nu va fi “crearea unor iluzii deşarte, fuga după Fata-Morgana” dacă vom şti să ne controlăm dorinŃele, să luptăm cu orice preŃ pentru îndeplinirea lor, iar în cazul unei ratări să păşim în continuare plini de speranŃe într-o “altă dată” mai bună.

Pg. 9OPTIMISMUL

ÎncercuiŃi răspunsul corect: 1. FaceŃi parte din categoria persoanelor mai mereu indispuse când se trezesc dimineaŃa? DA NU 2. În general, vă simŃiŃi în formă toată ziua? DA NU 3. ConsideraŃi că după necazuri, greutăŃi urmează şi vremuri mai bune? DA NU 4. AveŃi multe proiecte de viitor? DA NU 5. V-aŃi gândit serios la ideea că veŃi fi o persoană neajutorată la bătrâneŃe? DA NU 6. ConsideraŃi că în lumea de astăzi a avea copii este o iresponsabilitate? DA NU 7. În general, sunteŃi satisfăcut(ă) de viaŃa dumneavoastră? DA NU 8. Vă consideraŃi o persoană norocoasă? DA NU 9. VorbiŃi des despre trecut? DA NU 10 Dacă aveŃi bani, iar un prieten vă solicită un împrumut, i-l acordaŃi imediat? DA NU 11. Plecând în vacanŃă, sunteŃi convins(ă) că timpul va fi frumos în perioada respectivă? DA NU

12. Vă supuneŃi frecvent unor examene şi vizite medicale? DA NU 13. Vă bucuraŃi de sosirea unor prieteni chiar dacă aveŃi de lucru sau casa este în dezordine? DA NU 14. Auzind întâmplător numele dumneavoastră pronunŃat de colegi, vâ gândiŃi că vă vorbesc de rău pe la spate? DA NU 15. AcceptaŃi fără probleme schimbarea programului pe care vi l-aŃi făcut cu destul timp înainte? DA NU 16. Vă plac noutăŃile? DA NU 17. Când sună telefonul, vă gândiŃi mai întâi la o veste proastă? DA NU 18. Problemele profesionale noi vă incită la studiu de specialitate? DA NU 19. Când plecaŃi la serviciu şi timpul este incert, vă luaŃi umbrelă pentru că “nu se ştie niciodată”? DA NU 20. JucaŃi la loto, pronosport etc? DA NU 21. Gândindu-vă la trecut, vă reamintiŃi multe lucruri şi situaŃii urâte? DA NU 22. AŃi avut o copilărie fericită? DA NU

23. ConsideraŃi că ocaziile favorabile se ivesc numai altora? DA NU 24. La un restaurant, vă place să alegeŃi ceva cu nume exotic, chiar dacă nu ştiŃi din ce este preparat? DA NU 25. AveŃi zile libere în care vă plictisiŃi? DA NU 26. DormiŃi bine? DA NU 27. EconomisiŃi banii cu mare stricteŃe, Ńinând cont că nu se ştie ce vă rezervă viitorul? DA NU 28. Vă simŃiŃi adesea singur? DA NU 29. Vă gândiŃi că altora nu le pasă deloc de dv.? DA NU 30. Vă place să fiŃi într-un grup foarte numeros de prieteni, cunoştinŃe etc? DA NU 31. ConsideraŃi că expresia “Să nu crezi niciodată în alŃii” este greşită? DA NU 32. łineŃi banii şi bijuteriile din casă într-un loc bine ascuns? DA NU 33. Vă preocupă permanent ideea că într-o bună zi hoŃii au să vă spargă casa? DA NU 34. Vă pace să cunoaşteŃi lume nouă? DA NU

35. Dacă ar fi cazul, aŃi angaja o doică pentru copilul dv. de câteva luni? DA NU

36. Într-o acŃiune umanitară, consideraŃi că banii strânşi vor fi folosiŃi în scopul declarat? DA NU

37. CredeŃi că un război mondial constituie o eventualitate apropiată? DA NU

Test : SunteŃi optimist(ă) ?

Pg. 10BOBOCIADA

AcordaŃi câte un punct pentru fiecare răspuns corespondent cu cele de mai jos şi faceŃi suma punctelor astfel obŃinute: 1-NU; 2-DA; 3-DA; 4-DA; 5-NU; 6-NU; 7-DA; 8-DA; 9-NU; 10-DA; 11-DA; 12-NU; 13-DA; 14-NU; 15-DA; 16-DA; 17-NU; 18-DA; 19-NU; 20-DA; 21-NU; 22-DA; 23-NU; 24-DA; 25-NU; 26-DA; 27-NU; 28-NU; 29-NU; 30-DA; 31-DA; 32-DA; 33-NU; 34-DA; 35-DA; 36-DA; 37-NU.

Între 28 şi 37 puncte:

aveŃi un caracter fundamental optimist şi în orice circumstanŃă reuşiŃi să găsiŃi un element pozitiv. Nu există nimic care să vă preocupe sau să vă îngrijoreze prea mult, din moment ce vă gândiŃi imediat la modul de a ieşi din încurcătur ă. AveŃi în mod sigur succes în activitate sau, cel puŃin, aveŃi încredere că-l veŃi obŃine. Optimismul dumneavoastră este contagios pentru că reuşiŃi să-l transmiteŃi şi persoanelor care vă înconjoară, fapt pentru care multe din ele vă şi caută.

ReuşiŃi adesea să trageŃi avantaje în favoarea dumneavoastră din situaŃiile în care sunteŃi implicat. Totuşi uneori excesul de încredere vă îndepărtează puŃin de realitate care nu întotdeauna corespunde dorinŃelor şi speranŃelor pe care le nutriŃi.

AveŃi deci uneori şi deziluzii, dar fără consecinŃe grave pentru că optimismul vă ajută să vă reveniŃi imediat. Între 27 şi 15 puncte: sunteŃi orientat(ă) către optimism, către încredere în dumneavoastră înşivă şi în alŃii, dar aceste atitudini sunt instabile şi nu

rareori sentimentele şi starea vi se schimbă în rău. AveŃi deseori nevoie să fiŃi incurajat(ă); în caz contrar, entuziasmul vă părăseşte rapid şi sunteŃi cuprins(ă) de nelinişti şi îndoieli.

CunsolidaŃi-vă predispoziŃia spre optimism: nu trageŃi concluzii pripite despre cei ce vă înconjoară, căutaŃi să descoperiŃi părŃile lor bune; aveŃi încredere în deciziile pe care le luaŃi şi treceŃi imediat la execuŃie, nu abandonaŃi la primul eşec. Între 14 şi 0 puncte: SunteŃi o persoană puternic pesimistă iar atunci când suferiŃi un eşec îl acceptaŃi foarte uşor: ” ştiam că aşa se va întâmpla”, ceea ce de fapt vă întăreşte această atitudine negativistă. S-ar putea ca pesimismul d-voastră să fie şi un mecanism de apărare, pentru a va feri de deziluzii. Victima veŃi fi însă d-voastră, pentru că nu veŃi reuşi să vedeŃi realitatea aşa cum este ea, ci vă veŃi refugia în neîncredere, într-o postură de învins permanent. CăutaŃi pentru început să descoperiŃi aspectele pozitive favorabile ce există în lucrurile-persoanele care vă înconjoară.

Roxana Teoremele notelor Cu cât înveŃi mai mult, cu atât iei o notă mai mică (şi reciproc). Cu cât volumul învăŃăturii este mai mare, cu atât saltul notei este mai mic. O notă bună nu vine niciodată când ai nevoie de ea, ci atunci când nu te mai ajută la nimic.

Zâmbeşte, mâine va fi mai rău...

• Dacă ai ajuns la timp va trebui să aştepŃi.

• Dacă e verde şi se agită e biologie.

• Dacă miroase urât e chimie. • Dacă nu funcŃionează e

fizică. • Dacă e de neînŃeles e

matematică. • Dacă nu are sens e ori

economie, ori psihologie. • Istoria nu se repetă; istoricii

da. • Banii costă prea mult. • Dacă totul pare să meargă

bine, cu siguranŃă ai omis ceva.

• Persoanele care te contrazic sunt totdeauna subiective şi folosesc raŃionamente false.

• Secretul de a fi plicticos constă în a spune absolut tot.

• Ceea ce nu vrei să fii, vei deveni.

• Dacă nu îi poŃi convinge, zăpăceşte-i.

Glume Judecătorul se adresează

pârâtei: -SunteŃi căsătorită?

Pârâta oftează adânc... -Scrie “necăsătorită”, îi dictează el grefierei. Apoi se adresează

pârâtului: -SunteŃi căsătorit?

Pârâtul oftează adânc... -Scrie “căsătorit”, conchide

judecătorul.

-Dacă vrei să mă înşeli într-o zi,

te rog să mă previi. -Vai, dragul meu, trebuia să o

spui mai de mult.

Mod de notare

Interpretarea rezultatelor

Pg. 12SĂ AFLĂM CEVA DESPRE...

AdolescenŃa este cea mai frumoasă parte a vieŃii, cea mai plăcută şi mai ales plină de aventuri care mai de care mai trăznite şi mai interesante. AdolescenŃa este ca un râu de munte, un râu pur, vioi, care pare fragil, dar îşi croieşte drum printre stâncile nestrâpunse şi nimic nu îi poate sta în cale. AdolescenŃ Liceul “A. T. Laurian” pare a fi mai interesantă decât la alte licee, prin simplul fapt că aici este combinată distracŃia cu învăŃătura; pentru alŃii balanŃa înclină ori spre distracŃie, ori spre învăŃătură. Din acest motiv, sau pentru că aşa le-au recomandat domnii profesori din şcoala generală, mulŃi adolescenŃi au susŃinut examenul de admitere la acest liceu au devenit boboci şi au putut descoperi, imediat după începerea anului şcolar, seriozitatea şi mai ales severitatea cadrelor didactice.

După afişarea rezultatelor insă visul de a deveni elevii Liceului . T. Laurian” pentru unii s-a năruit. După câteva săptămâni petrecute în acest liceu, echilibrul între distracŃie şi învăŃătură este uimitor şi cred că aici adolescenŃa e frumoasă. Nu credeŃi? Marilena

Dintodeauna a fi elev în Liceul “A. T. Laurian” a însemnat cum am spune astăzi, “a fi tare”, a fi “cineva”. Liceu cu prestigiu, nu puŃini s-au străduit să-i devină elevi, sau poate, au visat pentru că, pe lângă rezultatele bune obŃinute la bacalaureat şi admiterea în învăŃământul superior, elevii se bucură de o anumită libertate, de condiŃii puŃin mai speciale. SperiaŃi, ca toŃi începătorii, unii visau, înainte de admitere, că vor găsi în liceu , un adevărat tărâm al făgăduinŃei, un loc asemănător cu şcolile din filme, poate chiar un Beverly Hills autohton. Din păcate diferenŃa dintre bătrânul Laurian şi şcolile americane este încă mare, iar bobocii, speriaŃi de faptul că mai trebuie să şi înveŃe nu rar se întreabă: “Oare de ce am dat la Laurian? Nu era mai bine în altă parte?” Pentru ei un mic sfat, tot de la o boboacă, însă una mai “veche” aici: ”Nu disperaŃi, liceul pe care l-aŃi ales este cel mai bun la capitolul învăŃătură, iar la capitolul distracŃie … aveŃi puŃintică răbdare, sunteŃi abia la început.”

Să vedem totuşi ce păreri au ei despre liceul în care abia au intrat: “La început Laurianul era pentru mine un mister. Se spunea că profesoriii nu sunt exigenŃi şi că elevii au o oarecare libertate. Dar odată cu începerea anului şcolar a început şi coşmarul: lecŃii pentru care trebuia să te pregăteşti şi multe altele” (Daniela); “Îmi place să vin în fiecare zi la liceu, chiar dacă nu e chiar atât de uşor aici. Cred că frumuseŃea zilelor de aici depinde de ceea ce este în sufletele noastre”

Maura.

Încă o dată, Laurianul se dovedeşte a fi altfel decât “se aude”. Şi cine sunt mai indicaŃi pentru a afirma acest lucru, dacă nu bobocii? Da, cei dintr-a IX-a şi, în special, cei veniŃi de la şcolile generale, sunt cei mai în măsură să-şi exprime părerile despre liceul nostru, despre imaginea sa “din afară”, despre cum îl vedeau înainte de admitere şi cum îl văd acum. BineînŃeles, părerile sunt împărŃite: unora li s-au confirmat aşteptările, altora nu.. Majoritatea sunt puŃin deluzionaŃi: “E mai naşpa decât am auzit” (G.A.); “E jalnic. Sunt dezamăgită.” (I. I.); “Am crezut că e distracŃie. Acum, observ că se învaŃă mult, se toceşte …” (M. B.). Opinii de acest gen au şi unii elevi care sunt obişnuiŃi

oarecum cu Laurianul încă din clasa a V-a. De exemplu, R. A. afirmă că “E mai mare severitatea; toŃi sunt aşa de cuminŃi!” Totuşi, elevii nu sunt descurajaŃi, ci sunt chiar optimişti: “Programul este foarte încărcat. chiar prea încărcat şi cerinŃele sunt foarte mari, dar îmi place … Chiar dacă la început este mai greu, sunt sigură că totul este în folosul nostru, al elevilor şi sper că totul va fi bine”, spune Andreea dintr-a IX-a G. Există şi în acest an aşa-numiŃii “băieŃi veseli”, care se simt bine şi care vor să pună în practică cele auzite de la colegii mai mari: “Cei care au terminat ziceau că e distractiv.” (Elisabeta)

La întrebarea “Ce-Ńi place cel mai mult în Laurian?”, răspunsurile au fost asemănătoare: “Îmi place că nu sunt Ńinut în scurt ca la gimnaziu”; “Îmi place că Laurian-ul e aproape de Cocktail”; “Îmi place că pot pleca de la unele ore: sunt profesori care nici măcar nu ne pun absenŃe”; “E distractiv dacă vrei să-i oftici pe profesori, fiindcă se oftică foarte uşor” (Elisabeta), “Îmi place atmosfera din liceu (mai ales din pauze) şi îmi plac şi colegii noi pe care îi am” (Andeea – a IX-a G); “E multă distracŃie în pauze (adevărat –scurte). Ai multe opŃiuni privind activităŃile extraşcolare” (Raluca – a IX-a G); “Îmi place aici, profesorii sunt extraordinari (cu mici excepŃii).” Cât despre motivele care i-au îndemnat pe boboci să susŃină examenul de admitere la Laurian, acestea sunt dintre cele mai diverse, dar depind, în mare măsură, de imaginea pe care o aveau despre liceul nostru. Pentru Raluca dintr-a IX-a G, el părea “o cetate de nepătruns”, iar colegii mai mari discutau cu ce medii mari se intră şi ce exigenŃe sunt: “...îmi spuneau toŃi că programul e aglomerat şi profesorii scot sufletul din noi.” Unii îl vedeau ca pe “o clădire mare, bântuită de fantome” (Aaagh!), alŃii ca pe o “clădire frumoasă, care trăia doar prin renumele pe care şi-l câştigase - un liceu în care se poate învăŃa bine (cel puŃin acesta era aspectul important pentru mine). Cât despre ceea ce auzisem în legătură cu ‘atmosfera’ din Laurian, nu mă influenŃase în nici un fel” (Silvana). Interesant ar fi să aflăm şi rolul pe care îl are liceul în viaŃa unor elevi: Laurianul – “locul unde învăŃ şi unde aş putea cunoaşte persoane interesante. Totuşi, nu pot spune să acest liceu are un rol prea important în viaŃa mea” (Silvana). MulŃumită sau nu de atmosfera din Laurian, bobocimea îşi începe cu încredere anii de liceu, cu speranŃa că aceştia vor fi cu adevărat “cei mai frumoşi ani.” Iuliana şi Mura

AdolescenŃa la A. T. L.

Bobocii

Pg. 12 SĂ AFLĂM CEVA DESPRE...

Secondary Education It is a program of public education following the elementary school. It usually begins at the age of 12 – 14 and it lasts for 4 to 6 years. Some kinds of secondary education, such as vocational schools, are terminal and prepare the student for hiring right after graduation. Others prepare the students to continue studying in colleges, universities or polytechnic institutes. In the U.S.A. the secondary education includes highschool for young people and adults. In many other countries this level of education is equivalent to highschool as well as the first two years of university education. The purpose of secondary education is to extend the area of knowledge of the initiated students and includes the systematic study of literature, foreign languages, mathematics, social sciences as well as other domains essential to physical and intellectual development of the future citizens. In some states, the program includes military training. Higher Education The higher education is a period of advanced studies which follows the secondary education. The studies’ length varies between 4 and 7 years or even more depending on the nature and complexity of the chosen program. The higher education institutions are either colleges, either universities, or a form of vocational school. Some colleges for young people such as the ones sustained by the systems of some states or communities, provide higher education for a period of two years, general education and/or technique. These can serve as either a terminal school or as preparation for specialised studies, in a college of 4 years, or a university. When the courses are graduated, usually after 4 years, the graduate receives the “bachelor’s degree”, similar to the graduation diploma. The student can continue one or two years further more to obtain the “master’s degree”. To obtain the “doctor’s degree” he has to sustain a thesis and to graduate from two or three years of afterwards studies. The higher education, which yet includes general studies, is a period of time for specialised education which qualifies the student in a professional activity or for hiring in better positions in business, industry or administration. In the last couple of years the tendency is to go through a number of courses common to all students in the purpose of avoiding overspecialisation.

MariusMariusMariusMarius Olimpiade: -la fizică, istorie şi alte câteva obiecte nu se

cunoaşte încă modalitatea de desfăşurare a etapelor; -la franceză se va face selecŃia elevilor participanŃi la

nivelul liceului după care va urma faza judeŃeană. Nu se mai organizează fază naŃională dar, din fiecare judeŃ vor fi resigilate şi trimise la minister cele mai bune lucrări care vor fi recorectate şi se vor stabili, astfel, câştigătorii la nivel naŃional; ei vor beneficia de o tabără gratuită cu formatori francezi.

Excursii: ----în vacanîn vacanîn vacanîn vacanŃa intersemestriala intersemestriala intersemestriala intersemestrială, din ianuarie, prof. , din ianuarie, prof. , din ianuarie, prof. , din ianuarie, prof. Elena Alexa organizeazElena Alexa organizeazElena Alexa organizeazElena Alexa organizează excursie la Bu excursie la Bu excursie la Bu excursie la Buşteni, 7 zile, teni, 7 zile, teni, 7 zile, teni, 7 zile, aproximativ 500000 lei;aproximativ 500000 lei;aproximativ 500000 lei;aproximativ 500000 lei;

-prof. A. Panaete şi I. Onofrei au hotărât să nu mai accepte pe viitor elevi de clasa a IX-a datorită imaturităŃii dovedite de unii în ultima deplasare de la Vatra Dornei; pentru ceilalŃi se preconizează un Braşov în ianuarie

Tezele: -nu uitaŃi că se apropie tezele din perioada de evaluare chiar dacă acestea au acum o pondere de numai 25 la sută din media finală. Ele trebuie plasate în zilele deja stabilite de minister, în prima şi a doua

săptămână de evaluare (respectiv miercuri, vineri şi luni, miercuri, vineri).

Concursuri: -în semestrul doi vor fi organizate, în premieră la noi, Zilele limbilor străine.

-Televiziunea Română organizează emisiunea concurs “Care pe care?”; elevii de la noi se vor întrece, bineînŃeles, cu cei de la Eminescu. Emisiunea va fi produsă de TVR Iaşi şi va fi transmisă marŃi 10 ianuarie 1999, pe programul II, orele 18,00-19,00.

Petreceri: -se organizează, în ultima vineri de şcoală o mică serbare de Crăciun. Programul artistic va fi mai scurt anul acesta pentru a deveni obositor dar, se pare, nu vor lipsi bradul, colăceii şi portocalele. -Balul premianŃilor, amânat de atâtea ori, se va organiza ca un Bal al Crăciunului în 18 decembrie. Elevii ce au obŃinut premiile I, II, III sau au avut rezultate deosebite la concursuri naŃionale vor beneficia, ca de obicei, de gratuitate. Ca o premieră, se studiază posibilitatea organizării unui revelion pentru elevi în aulă.

Perspective

Aspects of education in U.S.A.

Pg. 14“MISS BOBOC” 1998

Simplu, trist şi poate prea uşor, am uitat când au trcut anii.Au tăcut şi gândurile, şi vorbele noastre, în miez de Noiembrie fără vise, fără minunile în care am uitat, tot mai mulŃi, să credem. Nu putem decât să ne întoarcem, stingher, gândul pios ca flacăra unei lumânări, înspre alte toamne poate mai blânde şi mai zâmbitoare, înspre alte timpuri poate mai puŃin grăbite, înspre Londra anilor ’70, când pentru noi, nostalgicii acelor vremuri, s-a născut Muzica. La fine de veac şi de mileniu trcem tot mai grăbiŃi tot mai singuri şi mai blazaŃi.Dar nu putem să ne ignorăm gândurile.Nu acum. ...Poate că nici nu e indicat ca aducerile noastre aminte să izvorască pe 24 Noiembrie.Lui Freddie, marele nostru omagiat, i-a plăcut viaŃa, aşa cum a fost ea. Cuvintele sunt fie nepotrivite, fie de prisos pentri a marca acaste clipe.Nu putem decât să-l lăsăm să FIE, în continuare, ca întotdeauna, el însuşi. Trebuie doar să ne întoarcem înspre acel trecut al fiecăruia din noi şi să lăsăm Arta să se exprime singură, nu aşa cum ne obişnuieşte “arta” sfârşitului de mileniu, ci aşa cum ştim că ne putem auzi mai bine sufletul.Doar aşa putem înŃelege...

THOSE ARE THE DAYS OF

OUR LIVES

. Sometimes I get the feeling That I was back in the old days, long ago; When we were kids, when we were young, Things seemed so perfect...you The days were endless, we were crazy, we were young. The sun was always shining, We just lived for fun. Sometimes it seems like lately I just don’t know, The rest of my live’s been just a show

CHORUS: Those are the days of our lives, he bad things in life were so few, Those days are all gone now But one thing is true: When I look and I find I still love you. You can’t turn back the clock, You can’t turn back the time. Ain’t that a shame? Oh, I’d like to go back one time On a roller-coaster ride. Well life’s just a game No use in sitting and thinking: “What a day!” When you can lay back and enjoy it Through your kiss’ Sometimes it seems like lately, I just don’t know, You’d better sit back and go with flow

CHORUS: Those are the days of our lives, They float in the sweetness of time.

These days are all gone now, But some things remain: Well, I look and I find no change. Those are the days of our lives, yeah The bad things in life were so few, Those days are all gone now But one thing’s still true When I look and I find I still love you... I still love you

Raluca

Despre trupa Holograf se pot spune multe. Cert este că la toate concertele lor, meo Duiu.

Holograf are multe albume la activ: Holograf 1 (1984), Holograf 2 (1986), Holograf 3 (1988), Holograf 4 (1990), Holograf (single 1991), Holograf 5-Banii vorbesc (1992), World full of lies (1993), Stai în poala mea (1995), Holograf 69Î Unplugged (1996).

Ultimul album este o premieră în cariera de aproape 20 de ani a trupei.

În ciuda numărului impresionant de albume, membrii formaŃiei spun că abia în ultimul timp au început să primească bani pentru albumele scoase.” Am avut surpriza plăcută să constat că în acest an au ajuns să nu mai fie ridicole. Cu câŃiva ani în urmă noi încasam sume de genul 3000-5000 lei, care erau deplasate. Acum încasăm sume care, deşi nu ne permit să trăim din aşa ceva, sunt de ordinul sutelor şi zecilor de mii”, declara Iulian Vrabie.

ÎntrebaŃi fiind dacă consideră că au reuşit în viaŃă ei au răspuns că sunt destul de mulŃumiŃi de ceea ce au realizat până acum. ”Depinde ce înseamnă reuşita în viaŃă. Dacă înseamnă bani - nu am reuşit. Cred că am realizat alte două lucruri care pentru mine au fost mult mai importante: să fac ceea ce-mi place şi în ceea ce fac să am rezultate care să mă mulŃumească pe mine şi pe alŃii” continua Iulian Vrabie.

Simona

Aduceri aminte

HHHHolografolografolografolograf

Pg. 14“MISS BOBOC” 1998

Echipa a clasei a VIII-a, câştigătoarea concursului de baschet pe liceu

Poate vă mai aduceŃi aminte concursul de Miss desfăşurat şi anul acesta la Casa Sindicatelor. Ca o noutate a acestui an, juriul a fost cunoscut doar în ziua concursului, pentru a fi evitate eventuale “intervenŃii”. Aşa cum v-am obişnuit, vă prezentăm câteva date despre cea care a avut şansa de a deveni MISS BOBOC 1998 A.T.L.

1. Numele şi prenumele: BURLACU IONELA ALINA. 2. ÎnălŃimea şi greutatea: 1,65m şi 52kg.

3.Data naşterii şi semnul astrologic: 2 iunie 1983, Gemeni.

4.CalităŃi: las la aprecierea celorlalŃi. 5.Defecte: încăpăŃânată şi prea nostalgică. 6.Adoră: oamenii inteligenŃi, creaŃiile casei de modă Gucci şi excursiile cu prietenii.

7.Detestă: teatrul vieŃii, minciuna, prostia şi consecinŃele ei. 8.Ce te-a determinat să participi la concursul de Miss Boboc '98 ? Adevărul este că la început nu doream să particip la un concurs de frumuseŃe de genul acesta. [elul meu nu este să urmez o carieră de manechin, ci să-mi clădesc un viitor bazat pe inteligenŃă şi propriile forŃe. Ideea de a participa la un concurs de frumuseŃe nu m-a entuziasmat întru totul, însă am fost convinsă de colege şi prieteni. 9.Cum Ńi s-a părut Balul Bobocilor ? Balul Bobocilor a constituit întotdeauna o atmosferă incendiară, o explozie de tinereŃe, muzică, dans, uneori chiar şi de originalitate. Cu toate că la acest eveniment au participat doar elevii liceului “A.T.Laurian”, balul a fost de proporŃii excepŃionale, atăt din punct de vedere al concursului de frumuseŃe, al muzicii, dansului modern şi al momentului satiric, cât şi din punct de vedere al discotecii care a încheiat acest eveniment. 10. Dacă ai fi fost în juriu care ar fi fost podiumul alcătuit de tine ? După părerea mea toate concurentele sunt învingătoare deoarece au dat dovadă de graŃie, senzualitate, inteligenŃă şi

Mul Ńumim următoarelor firme pentru sprijinul acordat la realizarea acestui număr al revistei :

Pg. 14“MISS BOBOC” 1998

feminitate, fiecare reuşind să atragă admiraŃia publicului prin personalitatea şi stilul pe care l-a impus. 11.Ai impresia că situaŃia ta s-a schimbat după ce ai fost aleasă Miss '98 ? Nu. În afară de faptul că am devenit mai cunoscută şi că mi s-a schimbat titulatura de "şefă" în "misuleŃ" - totul decurge normal ca şi înainte. 12.Cum te simŃi în calitate de Miss ? Este o imagine care nu prea mă influenŃează, însă sunt mândră că reprezint liceul A.T.Laurian - un liceu de prestigiu, cu profesori deosebiŃi şi elevi... originali. 13.Cu ce gânduri porneşti spre finală ? Nu aş dori să-mi dezamăgesc colegele şi prietenii care mă susŃin.

Laura

Miss A.T.L 1998

(parodie după poezia omonimă de Marin Sorescu)

Shakespeare a creat Balul Bobocilor în 7 zile. În prima zi i-a adunat pe toŃi care vroiau să facă ceva şi nu ştiau ce. Şi le-a spus că va face un mare bal. A doua zi a creat textele, muzica, coregrafia, A scris scenariile Şi le-a împărŃit tuturor, Până s-au terminat toate. În ziua a treia a început repetiŃiile; Atunci au sosit la el nişte eleve care întârziaseră. Creatorul le-a mângâiat pe cap cu compătimire Şi le-a spus că nu le rămâne decât să participe la concursul de “miss”, Unde, deşi s-a scos proba de perspicacitate, Nu s-a înscris nimeni. Ziua a patra a participat la o repetiŃie generală Şi, văzând că lipseşte ceva, A creat majoretele pentru umplutură între numere. A cincea zi a chemat la el restul elevilor, Pentru a le găsi şi lor ceva... Dar văzând că sunt peste măsură de mulŃi, I-a făcut spectatori. În ziua a şasea a rezolvat unele probleme administrative: A împărŃit bilete pe preferinŃă, după principiul “Cel mai mare e şi tare”, I-a ameninŃat să fie cuminŃi şi ascultători, Altfel nu vor primi nimic. Ziua a şaptea s-a uitat dacă mai are ceva de făcut Organizatorii şi umpluseră oraşul cu afişe, Iar Shakespeare s-a gândit că, după atâta trudă, Ar merita să vadă şi el un spectacol Dar nu s-a putut intra din cauza lacătelor. Fiind revoltat peste măsură, S-a dus să moară puŃin. Iuliana

Pg. 14“MISS BOBOC” 1998

Concurentele le

Tipar: Tipografia “Axa”, Boto şani

UNIPLUS RADIO BOTOŞANI 89,7 FM

STEREO

COLECTIVUL DE REDAC[IE Redactori : Diana Coti}el-Negreanu, Valentin Iacob, C@t@lina Tudos@ Colaboratori : Luiza Mu}ei, Aurelia Alexa, Ana-Maria Conachi, Monica Apopei, Oana Afloarei, Ramona Cojocariu, Adrian Pan]iru Tehnoredactor: Coordonator : prof. Ioan Onofrei