rev. corespondente

of 30 /30
Tânărul licean. Soarta umanioarelor. Criza civismului prof. dr. Evelina Cîrciu CN ,,Dr Ioan Meşotă” Elevul nostru Un portret al tânărului licean este dificil de alcătuit. Nu ştiu dacă noi profesorii căutăm neapărat în elevii noştri o sinteză absolută a unor trăsături perfect predictibile, măsurabile, cuantificabile... Cred mai degrabă sperăm să descoperim la capătul drumului, la fiecare dintre aceştia, o identitate armonioasă, profundă, inimitabilă şi mirabilă şi care ar răscumpăra în modul cel mai sublim tot efortul depus până atunci la catedră. Dacă trebuie totuşi să aproximăm un model, acesta ar fi un fel de loc geometric în care s-ar aduna curiozitatea vie, pură, mereu stârnită, aprinsă de tot ce învaţă elevul, dorinţa lui de a-şi câştiga o voce autentică, distinctă printre ceilalţi şi nu de a se pierde într- o masă uniformă; asumarea unei discipline a muncii şi a unui efort de cursă lungă, pe care îl presupune studiul; mobilitatea intelectuală; rigoarea, cutezanţa; judecarea realităţii din jur prin aplicarea unor standarde maxime; spiritul pozitiv care păstrează nealterată încrederea în sine; teama de mediocritate, de impostura morală, de tot ce poate aduce după ea o conştiinţă adormită. Vigoarea intelectuală şi rigoarea etică sunt aşadar vectorii acestui model. Nu ştiu dacă pornim în educarea tinerilor de la premisa că putem să le plămădim personalitatea respectând un set de reguli şi urmând cu precizie un număr de paşi. Regulile s-ar transforma la un moment dat, fără îndoială, într- un şablon, într-un pat procustian. Ca să formezi un elev trebuie să-l priveşti cu atenţie în perimetrul disciplinei pe care o predai, dar şi dincolo de ea. Poate că idealul ultim al gândirii greceşti, acela de a realiza Fiinţa nu e chiar atât de anacronic sau de îndrăzneţ. Cu exigenţă, dar şi cu bunăvoinţă, prin modalităţile specifice materiei instrumentate de la catedră pot fi dezvoltate toate facultăţile spiritului: atenţia, memoria, capacitatea de a abstractiza etc. Există o mulţime de metode moderne şi de mijloace didactice, mereu altele, la care se poate apela, dar, cred că ele rămân oarecum aride dacă nu sunt însufleţite de o anumită energie a profesorului, de pasiunea lui pentru profesie, pentru dialogul cu elevii, de încrederea lui în sine şi în elevi. Instrumentele de lucru cele mai potrivite nu sunt cele nivelatoare, ci sunt acelea care îi stimulează, care îi fac pe elevi să-şi exprime întrebările, nedumeririle, să gândească, să găsească abordări originale. Elevii trebuie apoi să cunoască utilitatea fiecărei noţiuni pe care o studiază, felul în care ea se raportează la celelalte şi cum se regăsesc aceste informaţii, în ce arhitectură şi cu ce aplicabilitate dincolo de universul şcolii. Pe de alta parte, 1

Author: lauranda

Post on 10-Apr-2016

229 views

Category:

Documents


0 download

Embed Size (px)

DESCRIPTION

revista literara

TRANSCRIPT

Tnrul licean. Soarta umanioarelor. Criza civismuluiprof. dr. Evelina Crciu

CN ,,Dr Ioan Meot

Elevul nostru

Un portret al tnrului licean este dificil de alctuit. Nu tiu dac noi profesorii cutm neaprat n elevii notri o sintez absolut a unor trsturi perfect predictibile, msurabile, cuantificabile... Cred c mai degrab sperm s descoperim la captul drumului, la fiecare dintre acetia, o identitate armonioas, profund, inimitabil i mirabil i care ar rscumpra n modul cel mai sublim tot efortul depus pn atunci la catedr. Dac trebuie totui s aproximm un model, acesta ar fi un fel de loc geometric n care s-ar aduna curiozitatea vie, pur, mereu strnit, aprins de tot ce nva elevul, dorina lui de a-i ctiga o voce autentic, distinct printre ceilali i nu de a se pierde ntr-o mas uniform; asumarea unei discipline a muncii i a unui efort de curs lung, pe care l presupune studiul; mobilitatea intelectual; rigoarea, cutezana; judecarea realitii din jur prin aplicarea unor standarde maxime; spiritul pozitiv care pstreaz nealterat ncrederea n sine; teama de mediocritate, de impostura moral, de tot ce poate aduce dup ea o contiin adormit. Vigoarea intelectual i rigoarea etic sunt aadar vectorii acestui model.

Nu tiu dac pornim n educarea tinerilor de la premisa c putem s le plmdim personalitatea respectnd un set de reguli i urmnd cu precizie un numr de pai. Regulile s-ar transforma la un moment dat, fr ndoial, ntr-un ablon, ntr-un pat procustian. Ca s formezi un elev trebuie s-l priveti cu atenie n perimetrul disciplinei pe care o predai, dar i dincolo de ea. Poate c idealul ultim al gndirii greceti, acela de a realiza Fiina nu e chiar att de anacronic sau de ndrzne. Cu exigen, dar i cu bunvoin, prin modalitile specifice materiei instrumentate de la catedr pot fi dezvoltate toate facultile spiritului: atenia, memoria, capacitatea de a abstractiza etc. Exist o mulime de metode moderne i de mijloace didactice, mereu altele, la care se poate apela, dar, cred c ele rmn oarecum aride dac nu sunt nsufleite de o anumit energie a profesorului, de pasiunea lui pentru profesie, pentru dialogul cu elevii, de ncrederea lui n sine i n elevi. Instrumentele de lucru cele mai potrivite nu sunt cele nivelatoare, ci sunt acelea care i stimuleaz, care i fac pe elevi s-i exprime ntrebrile, nedumeririle, s gndeasc, s gseasc abordri originale.

Elevii trebuie apoi s cunoasc utilitatea fiecrei noiuni pe care o studiaz, felul n care ea se raporteaz la celelalte i cum se regsesc aceste informaii, n ce arhitectur i cu ce aplicabilitate dincolo de universul colii. Pe de alta parte, elevii nefiind campioni la disciplina autoimpus, bacalaureatul nu mai trebuie s fie doar un corolar al stadiului mediu de educaie (cu att mai mult cu ct ine n majoritatea stituaiilor locul admiterii la facultate). El trebuie fie s fie gndit difereniat, fie s devin un adevrat filtru. Elevii vor prefera ntotdeauna s nvee mai puin, de aceea, pe tot parcursul liceului, baremele tebuie s fie serioase i obligatorii, iar bacalaureatul, de o severitate util, astfel nct nvarea s aib un scop i intransigena, un sens i un rost.

Soarta umanioarelor

Cu ceva timp n urm, revista Vatra consacr un numr ntreg examinarii situaiei nefericite a studiilor clasice la noi. De curnd, n Romnia literar, Nicolae Manolescu i exprima ngrijorarea referitoare la neglijarea importanei disciplinelor umaniste de ctre cei care concep curriculumul colar. Exist, deci, o team evident a intelectualilor de vrf determinat de sacrificarea unui numr important de ore rezervate prin tradiie anumitor discipline (literatura universal, limbi clasice- cea mai ncercat este evident limba latina care se mai studiaz doar la profilul uman). Se sacrific astfel nu doar pregtirea imediat a elevilor (care au nevoie de o cultur general minim), ci, pe termen lung, uitndu-se faptul c omul este i un creator de sensuri, sunt ameninate creativitatea, sensibilitatea, capacitatea de simi i transmite emoia, spiritul critic, polemic, apetena pentru dialogul de calitate, fora persuasiv, sentimentul moralitii. Primul pas pentru mbuntirea acestei stri de fapt ar fi totui primenirea programelor de limba i literatura romn, renunarea la excesul de teorie din manuale, la terminologia stufoas care a adus dup sine o tehnicizare fr sens a limbajului literar i extinderea bibliografiei, pentru c doar printr-o relaie direct cu textul, cu efervescena creaiei, elevul are de ctigat.

Criza civismului

Criza ,,civismului nseamn nenelegerea datoriei pe care fiecare individ o are n raport cu acea comunitate n cadrul creia triete, absena ataamentului fa de valorile naionale, fa de patrimoniul cultural al rii, dezinteresul pentru aciunile de voluntariat, refuzul unei implicri concrete i consecvente n viaa comunitii. Criza civismului se explic att prin perpetuarea unei mentaliti obstructive potrivit creia activitile civice sunt ,,comuniste, ct i prin perspectiva pguboas dup care, prin aciunile ntreprinse n cadrul comunitii, nu se obin schimbri de fond.

Cei mai muli consider voluntariatul, idealist, iar patriotismul, desuet. Desigur, apetena pentru atitudinea civic se provoac i prin educaie, se ntreine prin nvare i imitare, se cultiv prin modelul pe care l pot oferi oamenii publici i o elit autentic, responsabil. Pn la urm ns, indiviul trebuie s accepte c lucreaz, se exprim, triete ntr-un anumit mediu, c este, vorba lui Sartre, ,,condamnat s fie liber, deci responsabilitatea fa de ceilali i fa de sine este obligatorie. Aadar, greutatea lumii n care trim, st pe umerii fiecruia i o anumit doz de civism ar face aceasta datorie de a purta lumea n spate mult mai plcut.

Pledoarie pentru proza scurtprofesor Stroie Anca MariaColegiul Tehnic Mircea Cristea Braov

...nu este alta mai frumoas i mai de folos n toat viaa omului zbav dect cetitul crilor afima cronicarul Miron Costin.

De cte ori oare nu am discutat n diferite mprejurri despre faptul c omul modern tinde s renune la lectur n favoarea unor preocupri de multe ori superficiale. Lectura este o art care se poate educa. Se spune c tinerii uit s mai citeasc vrjii de mirajul internetului, al jocurilor etc. Din pcate ns, muli poteniali cititori consider c o lectur presupune parcurgerea unui numr mare de pagini ceea ce poate crea team. Receptarea unei scrieri nu se poate face n afara relaiei scriitor cititor, deoarece, se tie c primul receptor al unei opere este nsui autorul ei. Cartea devine astfel o provocare nu doar pentru cititor, ea este mai nti o tentaie pentru cel ce o creeaz. Lucrarea de fa dorete evidenierea faptului c proza scurt este o alternativ att pentru cititori dar i pentru scriitori. Att scrierea ct i lectura unei scrieri scurte presupune, aa cum poate puini i dau seama, un talent deosebit, o atenie cultivat n timp. Considerat mai ales loc de refugiu al prozatorilor incapabili s scrie roman sau, n orice caz, poligon de instruire a condeiului n vederea obinerii permisului de romancier, proza scurt a fost privit mult vreme de cititori i de critica de specialitate cu un aer uor concesiv.

E drept c pornind dinspre roman - i care om nu citete roman ochiul, fie el i critic, obinuit s contemple marile spaii romaneti, nu mai are rbdare s struie asupra constituiei mai simple a unei schie, nuvele sau povestiri.

Romanul, prin complexitatea sa organic, dar mai ales, prin aspiraia ctre totalitate, poate declana mai uor mecanismele receptrii, provocnd mai repede adeziunea criticii i a cititorilor. Din contr, tendina prozei scurte spre izolarea unei secvene de de via, spre utilizarea unor tehnici mai apropiate de sugestie dect de explicaie, o face mai greu de receptat.

Ion Vlad fcea o comparaie ntre scrierea prozei scurte i scrierea romanului n Discurs inocent asupra prozei scurte:A scrie proz scurt este ca o aterizare cu parauta la punct fix, admite o toleran limitat. Dac pui alergtorul de 2000 de metri la o curs de 100 de metri plat vei avea imaginea dizgraioas i rezultatele ndoielnice ale unui romancier ncercnd s scrie proz scurt.

Proza scurt exist. Proza scurt este un gen foarte popular. Poate a avut de suferit mai mult dect alte genuri deoarece nu cititorul ci criticul era cel care ddea ntietate prestantului roman. Dar proza scurt trebuie luat n serios, nu doar ca antrenament naintea marii compoziii care ar fi romanul, ci ca un gen n stare s existe i s propun o viziune asupra lumii prin mijloace proprii.

Spaiul prozei scurte a fost i va rmne n literatura noastr un spaiu predilect al inovaiei. Nuvela, povestirea i schia, speciile genului scurt s-au constituit pe seama experienelor folclorului.

O caracteristic a genului este nedisimulata sa aplecare spre izvoarele folclorice i istorice. Rolul pe care, ntr-o mare msur l-a avut n alte literaturi moderne romanul, acela de epopee popular a burgheziei, la noi a revenit nuvelei, schiei i povestirii, att de strlucit reprezentat de clasici.

Copilria romanului romnesc era n curs de desfurare n vremea n cnd epica scurt atinsese deja culmile acelor valori artistice ce-i merit atributul de clasic. Proza scurt deine acum locul de cel mai popular gen, ea marcnd unul di cele mai mari succese ale realismului.

n Argument la Nuvela romneasc contemporan, Cornel Regman se ntreba care este locul nuvelei i povestirii romneti n ansamblul epicii actuale, fcnd i o comparaie cu marea perioad care a precedat-o.

Regman recunoate c romanul este i acum genul care exercit cea mai puternic atracie i are cele mai semnificative realizri. Originalitatea i valoarea prozei romneti din ultimii 30 de ani nu se poate determina fr a ine seama de existena unei nalte clase de nuveliti i povestitori care, cu mijloacele genului, specifice sau mai puin specifice, au mbogit patrimoniul literar cu opere de prim mrime.

Dac nuvelistul Liviu Rebreanu este depit sau mai bine zis absorbit de romancierul de mai trziu, n schimb nuvelistul Marin Preda rmne n literatur tot att de mult ca i romancierul cci interesul acordat romanului nu trece cu nimic n plan secund nuvela. La fel stau lucrurile i cu Eugen Barbu, Fnu Neagu .a. Dar proza scurt are destinul ei. Dac la scriitorii clasici sau la cei de pn la al doilea rzboi mondial proza scurt poate fi considerat doar un antrenament pentru marea oper ce va fi romanul, la scriitorii contemporani se poate vorbi despre o coal a nuvelei i a povestirii.

Dei o serie ntreag de critici literari au crezut cu trie c Genul scurt e condamnat s duc o existen lturalnic, ar trebui menionat c o serie de literaturi (precum literatura german) se sprijin pe nuveliti. Lsnd la parte ce spune o parte a criticii, n opinia mea cele dou genuri: genul scurt i genul proteic(romanul) trebuie privite n interdependena lor i considerate valoroase prin ceea ce reprezint. Ar trebui chiar precizat c, uneori, proza scurt este mai ambiioas i cere att din partea cititorului ct i din partea prozatorului o atenie sporit i un spirit critic mai dezvoltat. Dac romanul, n sutele sale de pagini, poate sau mai bine spus are timp s creeze o realitate, un personaj, o relaie ntre instanele comunicrii, povestirea sau nuvela au un timp limitat i puine pagini la dispoziie pentru a convinge, deci solicit o art deosebit a naratorului i o atenie cultivat din partea cititorului. Paginile lungi cu descrieri, introducerea treptat a cititorului n sufletul personajului, schiarea n pai a conflictului i o desfurare ampl a aciunii, cu planuri narative multiple trebuie concentrate cu atenie spre un conflict unic, cu un protagonist bine conturat i cu renunare la lungile planuri descriptive. Se poate concluziona c pentru un prozator este mai dificil s fie concis dect s dea fru liber condeiului pentru realizarea romanului. n aceasta consta importana prozei scurte, o tentaie att pentru cititor ct i pentru autorul ei.

Tematica propagandistic a poeziei colare n epoca de aur Prof. Cosmina Cristescu

Drd. Universitatea Transilvania Braov, Facultatea de Litere

Literatura publicat n epoca Ceauescu a avut, n mare parte, rolul de a contribui la legitimarea regimului comunist. Conductorul partidului unic a ncercat s-i atrag pe scriitori de partea sa i a politicii sale, transformndu-i n promotori ai acesteia. nceputurile regimului Ceauescu (1965-1968) sunt marcate de o relativ liberalizare, ns dup 1971 literatura va deveni tot mai tributar obiectivelor ideologice ale partidului. Violena ndoctrinrii va atinge cote maxime n perioada 1980-1989.

n comunism profilul psihologic al scriitorului nu este apreciat prea mult, iar libertatea imaginativ nu este agreat. Motivaia e simpl: nu intereseaz cine scrie textele, mai important este scopul lor propagandistic. n sprijinul afirmaiei spicuim din discursul lui Ceauescu, preluat din stenograma vizitei din 4 august 1971, la Casa Scriitorului de la Neptun: Sigur c pot s zic unii: Cum mai rmne, domnule, atunci cu libertatea aceasta de creaie? Rmne foarte bine. Cine e pentru construcia socialismului are libertate deplin s scrie n orice form, mai bine, mai ru, aici depinde de talent, dar alte concepii, la alte ideologii nu le putem face loc n societatea noastr. Libertatea de creaie nu nseamn n nici un fel libertate pentru ideologii strine ornduirii noastre socialiste. Literatura romneasc trebuie s fie literatur socialist, militant. ntre propaganda comunist i educaie exist o strns legtur. Manualul colar, transformat n instrument de propagand, va avea o contribuie activ la educarea n spirit comunist a elevilor.

Vulnerabil la mutaiile din spaiul public, manualul colar de literatur romn urmrete formarea gradat a viziunii estetice prin selectarea i ierarhizarea valorilor literare. Poezia pentru copii, publicat n manualele de literatur romn n perioada 1965-1989, reflect intenia regimului comunist de a schimba realitatea conform preteniilor sale ideologice. Poeii scriu despre ceea ce li se impune pe linie de partid, iar temele clasice (joaca, natura, copilria, folclorul, condiia uman etc.) sunt surclasate de cele atinse de aripa propagandei. Comandamente tematice ale textelor din manuale sunt precizate inclusiv de textele legilor educaiei Astfel, Legea nvmntului din 1978 apreciaz c tinerii trebuie formai n spiritul ideologiei i politicii Partidului Comunist Romn, al eticii i echitii socialiste, urmrind cultivarea n rndurile acestora a dragostei fa de patrie, partid, popor, fa de idealurile de pace i progres social. Politizarea nvmntului este acut, cele dou legi ale educaiei elaborate n perioada regimului Ceauescu (Legea nvmntului nr. 11 din 13 mai 1968 i Legea nvmntului nr. 28 din 21 decembrie 1978) reflectnd subordonarea tot mai acentuat a sistemului educativ fa de politica partidului.

Dimensiunea ideologic i constrngtoare a poeziei pentru copii, prezente n manualele colare din epoca Ceauescu, e reflectat de o tematic ce surprinde: jertfa eroilor comuniti (Maria Banu Eroilor ceferiti), srbtorile comuniste (Marcel Breslau 23 August; George Lesnea E Mai nti), patria i ideologia socialist (Ion Brad Patria Miron Radu Paraschivescu Cntare Romniei), partidul iubit printe (Tiberiu Utan Partidului), conductorul genial (Virgil Carianopol Ce-i dorim noi astzi, Mihai Beniuc Fiul patriei), omul nou (Emil Isac Minerul), poporul comunist (Ana Blandiana Doin), oimii patriei i pionierii (Rusalim Mureanu Cntec de oim, Victor Tulbure Salut pionieresc), natura republicii (Eugen Jebeleanu Stpnul), antierele socialismului (Maria Banu Combinatul poligrafic Casa Scnteii), steagul tricolor (Eugen Frunz Culorile libertii), munca avntat (Adrian Punescu Truda comun), lupta pentru pace (Tiberiu Utan Zburai tot mai sus, porumbei!). Prioritile tematice ale acestei poezii sunt asemntoare cu ale reportajului, iar scopul final este obinerea unui efect mobilizator.

Intenia partidului unic de a deine controlul inclusiv asupra produciei literare se concretizeaz n restricii n ceea ce privete libertatea formal i tematic a creaiilor lirice publicate n manuale. Macularea prin propagand a poeziei colare n perioada comunist va avea consecine nefaste asupra a generaii ntregi de elevi. Mesajul ideologic are o rezonan cu att mai mare cu ct se adreseaz unor mini mai tinere. Acestea sunt mult mai vulnerabile, mai uor de ndoctrinat, mai susceptibile, mai puin capabile de a filtra informaia primit.

Demarcaia dintre poezia pentru copii i ideologie este greu de fcut, textele scrise dup reet contribuind la proliferarea conformismului literar. Funcia formativ a produciilor lirice este pus n umbr de cea politic, mesajul propagandistic al textelor demonstrnd partinitatea literaturii pentru copii i dirijismul politic n creaie.

Reflectarea condiiei femeii din Romnia comunist n poeziile Marinei Marin

Drd. Pipo Cristina

Prezentul articol se dorete a fi o analiz a modului n care condiia femeii n perioada comunist este reflectat n poemele Marianei Marin. Poate, determinat de contextele politice prin care a trecut Romnia de-a lungul timpului, n societatea noastr, rolul femeii nu a fost nicicnd unul n care revolta mpotriva bovarismului autohton s se manifeste doar cultural. Spiritul revoluionar le-a cuprins pe romncele care, din solidaritate fa de camarazii lor, au trecut de partea luptei pentru ceea ce au considerat ele a fi drept, corect i eliberator n acele momente istorice. Emanciparea femeii n Romnia ncepe cu secolul al XIX-lea cnd, n 1894 se nfiineaz Liga Femeilor din Romnia, aceasta propunndu-i orientarea femeilor ctre o lume care pn atunci fusese destinat doar brbailor.

Apariia Partidului Socialist al Muncitorilor din Romnia aduce cu sine o ieire din anonimat a lupttoarelor pentru cauza noului sistem politic, neuitnd meniunea fcut (ca o mare promisiune) tuturor femeilor de a fi n acest regim egale brbailor. Ceea ce propune Partidul Comunist este ridicare pe scara carierei a femeilor care lupt pentru propirea rii alturi de tovarii lor de via, ele fiind soii, mame i lupttoare pentru pstrarea noilor valori.

Societatea comunist aduce cu sine o mixtiune ntre tradiie i noile cerine impuse de partid. Femeia rmne mam (s nu uitm celebrul decret 770 al lui Nicolae Ceauescu din 1966 care interzicea avorturile, tovarele fiind obligate s nasc cinci copii pentru a putea primi mai apoi ansa de a avorta), apoi soie i lupttoare pentru patrie i popor.

Acesta este, probabil, motivul revoltei romncei, care se confeseaz cu mult mai mult ranchiun fa de societatea asupritoare dect poetele din vestul Europei. Poeta din Romnia triete o dubl asuprire, a societii ale crei mentaliti au fost schimbate doar n parte (i poate n partea n care nu trebuia) i ale noilor mentaliti care, suprapunndu-se celor tradiionale creeaz drama, revolta, incapacitatea de a iei din lumea n care te simi ca ntr-un clopot de sticl.

n poeziile sale, Mariana Marin protesteaz mpotriva spiritului care inoculeaz femeilor integrarea ntr-o realitate duntoare fizic, psihic i intelectual. O serie de poezii, prezente n volumele poetei, surprind umilitoarea condiie a femeii din acea perioad, poeme care vor fi analizate prin prisma confesiunii extreme i a revoltei n faa obedienei pe care trebuie s o suporte acestea fa de regulile sociale.

Poemul Istorie murdar este o alt reflecie asupra sinelui, asupra vieii personale i lumii n care poeta triete. Poemul este structurat sub forma unui dialog - monologat care se ese ntre poet i ea nsi, n ncercarea de a se convinge pe sine s prseasc aceast lume care o subjug. Poemul ncepe cu o interogaie plin de nervozitate subliniat de verbul a striga, care reverbereaz puternic la finalul primului vers n mintea i n urechea cititorului. Ceea ce propune aceast poezie este o ascultare habotnic a unor concepte specifice perioadei comuniste n care respectarea regulilor impuse de noua societate este definitorie tririi unei istorii, presupunem, ct se poate de curate. Atacul la adresa lecturilor impuse este realizat subtil prin introducerea n lumea domestic a celui mai fidel prieten al omului cinele singurul care ar putea asculta lectura Codicelui Voroneean, dar pn i acestuia i este interzis o astfel de activitate. Inventarea de istorioare ieftine este iari o practic neagreat de regim, iar aceasta trebuie s nceteze. Promisiunea este fcut solemn, la finalul versului regsindu-se semnul exclamrii.

Ceea ce o femeie nu trebuie s uite niciodat, indiferent de locul, timpul sau regimul n care triete este feminitatea ei, cerut i n acest poem. Trupul de sperietoare, sugernd imaginea unei femei lipsite de dorina de a fi frumoas, atrgtoare i plcut brbatului este negat de poet ea promind s se fac frumoas, frumoas, frumoas. Aadar toate aceste impuneri exterioare care n fapt nu i aduc protagonistei nicio bucurie sunt inutile, ea dorindu-i s prseasc aceast istorie murdar creia simte c nu i aparine.

Mariana Marin se implic direct, susinnd la persoana nti lupta cu sistemul mpotriva felului limitativ n care este perceput rolul femeii n societatea vremii. Prin voci diferite ea reuesc s prezinte o lume a nefericirii, a imposibilitii ruperii unor reguli vechi, patriarhale i njositoare pentru femei. Poemele ei sunt mrturii ale condiiei femeii i ale luptei acesteia pentru adaptare ntr-o lume mult prea rigid care nu ine cont de noile nevoi ale sensibilitii feminine.

Interviurile CorespondentelorOlimpiu NUFELEAN n dialog cu Cristian VIERU

Dac n-am fi ceea ce scriem, ce am mai fi?...

- Stimate domnule Olimpiu Nufelean, suntei un scriitor care a publicat poezie, proz i eseistic. Cum a aprut aceast pasiune pentru scris?- Apropierea mea de scris nu s-a fcut, cred, dintr-o simpl pasiune. Nu cred c pasiunile, singure, pot face sau pot duce la literatur. A fost ceva mai mult... Poate fi destinul, pot fi anumite nclinaii, pe care le descoperi treptat. E ceva n tine, specific, pe care l descoperi sau nu. Cred c n lume exist muli oameni sau o serie de oameni care nu-i descoper vocaia de scriitor. N-au contextul necesar, scnteia care le d curajul s ia pana n mn i s n-o mai abandoneze. Unii triesc cu nostalgia scrisului, la o bere mrturisesc c i viaa lor e un roman, dar nu snt n stare s-l scrie... Alii s-au mulumit s rmn... simpli cititori. Poate c e o mare slbiciune s vrei s fii i altceva dect un simplu cititor, pe trmul crilor.

Mi-au plcut crile de cum mi-au czut sub ochi. Dup ce am nvat s citesc, la coal, bunica m-a dus la un fecior din sat, care venise din armat cu nite cri. Dei era ran, avea nclinaii spre lectur i spre unele ndeletniciri tehnice. i fcuse, printre altele, un aparat de radio cu galen, o realizare fantastic n acele vremi i locuri. De la el am mprumutat povestirile lui Ion Creang. De la altcineva, prin clasa a V-a, romanul lui Theodore Dreiser, O tragedie american. Am citit romanul mai mult n opronul cu fn, unde mi plcea s dorm la venirea verii. Pe Sadoveanu povestiri i romane ntr-o foarte frumoas ediie legat, pe o hrtie de calitate, existent n biblioteca din sat, l-am citit acas i pe cmp, pzind vitele...

N-am avut parte de o lectur dirijat, ndrumat. coala m mai bga n unele nfundturi, mpins de lecturi proletcultiste, pe care nu le puteam evita ntotdeauna. Trebuia s mai iau i nite note... Oricum, tot citind, m-am trezit i eu c simt imboldul s scriu... Dac scrutez tunelul timpului, m-a putea opri la o zi de iarn cnd un vr de-al tatei, venit n permisie din armat pe atunci se fceau cam trei ani de armat mbrcat n manta, se apleac la gura sobei de tuci din buctria noastr s-i aprind igara de la jarul intens. Atunci, trgnd fumul igrii abia aprinse, mrturisete c a scris o scrisoare unei publicaii a armatei i mi se adreseaz, spunndu-mi ceva de genul: Scriem, Olimpiule, scriem s ne cunoasc lumea. Am scris ce-am fcut eu n armat. Scrie i tu, scrie la ziarul vostru. E drept c era un ziar al... pionierilor. Cred c-am trimis ziarului prima poezie scris de mine, despre care nu tiu s fi fost publicat. Scriam cam aa: A dori s cresc ca-n vis, / S m fac un tractorist. / Tata s nu mai munceasc, / Caii s se odihneasc... Aveam ce aveam cu caii, bieii de ei, i iubeam, iepele noastre Medi i Lori, mnjii lor... Cte crue de cote nu duseser ele la centru, fceau fa obligaiilor de transport cerute de ntovrire, le amenina adunarea lor n grajdurile colectivei, frica de a nu fi date hran la psri dac se mbolnvesc... n clasa a IV-a am scris poezii de dragoste inspirate de... Eminescu. i am continuat aa n gimnaziu i n liceu, fr s public efectiv, fr s-mi propun s devin scriitor, dar simind n adncul meu c scrisul, pentru mine, nu e o glum. Am nceput s scriu mai... organizat n perioada stagiului militar (Hlas, armata! pentru mine, un tip foarte puin... militros!...), imediat dup liceu. Eram radiotelegrafist ntr-o mic unitate de radiolocaie dintr-o zon montan, frumoas, i, n lungile ture de noapte, cu ctile staiei pe urechi, am scris o comedie n versuri, care a rmas uitat printre hrtiile mele. Tot pe atunci, sau n primul an de facultate, am scris un eseu mai... ambiios despre Rilke, de asemenea rmas uitat. i apoi, n facultate, am nceput s-mi asum scrisul ca mod de a fi. Cu ce izbnzi sau dobnzi? Nu fac eu evalurile.

- Vocaia dumneavoastr ar putea nclina balana spre unul dintre aceste segmente ale creaiei Domniei Voastre - poezie, proz i eseistic? Simii c unul dintre aceste spaii v-ar favoriza ca sensibilitate artistic?

- Nu se tie niciodat. Dar, deocamdat, nu! Acord acelai interes fiecrui gen. Fr s fac din asta o problem sau un caz. De la bun nceput am abordat aceste genuri fr s ncerc a dezvolta sau fructifica unilateral sensibiliti specifice pentru unul dintre ele. S amintesc n treact c, la un moment dat, am propus pentru concursul de debut al editurii Albatros dou manuscrise unul de poezie i unul de proz, o culegere de povestiri. Mi-au fost reinute pentru publicare amndou. Dar, ntre timp, datorit mecanismelor de editare ale vremii, editura Dacia de la Cluj-Napoca a decis s m publice mai repede cu un roman. Mai apoi, m-am ferit s intru intr-un ritm prea susinut de a propune manuscrise editurilor... Astzi a devenit aproape o obinuin ca un scriitor s abordeze mai multe specii literare, mai multe genuri. Dei e totui minunat s te poi dedica unei ... singure specii literare. S fii sonetist! Sau epigramist! Sau, de ce nu, romancier? Doar romancier. Sun bine. Atunci cnd scrii n mai multe genuri, devii o problem pentru critici. E mai greu s te integreze n ierarhiile lor, n actualitatea lor... Te amn de la un gen la altul. Pn te uit. i tu apari mereu ntr-un alt... gen!... Greu de prins, greu de surprins.

- tim c ai debutat n liric. Ce nseamn poezia pentru dumneavoastr?

- ntrebarea, prin generalitatea ei, este grea. Rspunsul ar trebui s fie foarte simplu: poezia nsemn foarte mult pentru mine. Nu tiu dac snt sau nu romantic, n sensul banal al termenului dei mi plac florile, plimbrile n natur, cu, de-a lungul anilor, Burcu, Blake, Scotch, Pufi (cel mai grozav cine al nostru), Lbu, Lessy..., apusurile de soare... dar snt o fire de poet. Cum m trdeaz aceast fire? Nu tiu. Femeile au intuit firea mea i mi-au apreciat-o ntotdeauna. nainte de aprecierile criticilor. n identificarea unui poet, femeile snt mai prompte dect criticii. Dar nu cred c e important ce nseamn poezia pentru mine. Dac n-ar fi un lucru important, n-a scrie rar versuri. Important este c oamenii triesc poezia. Unii devin cititori de poezie i asta este de asemenea important. n ciuda faptului c triesc ntr-o societate mercantil sau nu tiu mai cum s-o mai denumesc, c umanismul se prbuete, oamenii au n continuare ascuns n suflet o frm de cer, care nu este doar dumnezeiesc, ci i liric. Poezia este totui starea terestr a puritii divine. Ea se afl n vecintatea sentimentului divin, a revelaiei divine, poate c duce spre acestea, dar, nainte de asta, e un col frumos al sufletului, pe care l pot dezveli cteva versuri. Alecsandri n-a greit atunci cnd a mrturisit c romnul e nscut poet. Sntem poei, ne lsm dui uor de nas pe motive economice, dar avem bucuriile noastre, pe care cu greu le ghicesc alii. Desigur c nu ar strica s ne trezim puin din somnul... poetic, dar nc nu prea tim cine are dreptate cnd e vorba s identifice marile provocri ale lumii n care trim.- Am citit proza dumneavoastr i mrturisesc, fr a ncerca s v flatez, c am remarcat multitudinea de tehnici narative. Deinei toate calitile unui prozator complex. Va simii apropiat de o anumit generaie? Aderai la un anumit grup literar?

- Snt un scriitor singuratic, n sensul cel mai simplu al termenului. Asta nu nseamn c fug de generaii sau de grupri literare, c iubesc numai i numai singurtatea... creaiei. Dac folosesc mai multe tehnici narative, practica nu vine de la o coal anume, ci de la ncercarea de a veni n ntmpinarea unui cititor ct de ct pretenios, cult, citit, de a elabora un discurs accesibil prin mai multe grile de lectur (dac nu e prea mult spus!...), dar i de a da o fa adecvat subiectului abordat, atmosferei create .c.l. Totui, m-am...afirmat n contextul optzecitilor, crora le urmresc evoluia, i citesc, m bucur de succesele lor. Dar, la nceputurile mele literare, am trecut prin cenaclul revistei Tribuna de care am fost cel mai legat, poate i datorit tutelei oferite cenaclului, la vremea aceea, de D. R. Popescu, am fost i echinoxist, am citit i n cenaclul revistei Amfiteatru. Am participat la edine ale cenaclului Confluene... Trind ns ntr-o provincie (literar?!...), n Bistria, e mai greu s te legi de o grupare literar. Cu toat deprovincializarea... provinciei, evident n deceniile postdecembriste, aici se leag mai greu ntre ei scriitorii pentru a forma grupri literare. Sunt prieteni, dar mai mult de pahar dect de idei. M-am aflat poate printre primii 6 8 tineri scriitori crora Radu Splcan le-a mprtit ideea formrii cenaclului Saeculum (iniial al tinerilor scriitori transilvneni), m-a putea socoti printre fondatorii cenaclului, dar cenaclul nu cred c s-a constituit ntr-o grupare coerent i omogen, a cuprins scriitori din generaii i din zone diferite, de formule estetice diferite... Avea tendine clare optzeciste, dar nu duse pn la ambiia unui program concret. Erau ns aspiraii legate de atingerea unui standard literar, pe care muli dintre saeculiti cred c l-au atins. Gruprile snt bune, ele asigur o platform de lansare sau de stabilitate, dar, n cele din urm, nu ele fac literatura. Lanseaz anumite idei, se bat cu generaiile anterioare, cu administraiile care gestioneaz banii publici, dar, n cele din urm, nu ele fac o literatur. Uneori, cnd distana dintre ele e prea strns, inventeaz i rzboaie gratuite.

- Ce v determin s scriei eseuri? n eseistic, un scriitor i concepe opera pornind de la anumite idei. Care ar fi acestea? n jurul cror idei v construii propriile eseuri?

- La coal am nvat s definim eseul prin modelul oferit de Heliade Rdulescu. Nu prea mai avem ce aduga la un asemenea model. E cea mai liber specie n care se poate exprima un scriitor. Ea reunete realitatea cotropitoare i universul (virtual al) crilor, experiena de via i experiena de lectur, de cultur, experien care are i ea legtur direct cu viaa. Porneti de la o idee i ajungi la alta, pe care o slujeti, o angajezi n aventura scrisului eseistic. Eseul e cea mai seductoarea aventur livresc, o aventur care m-a prins i pe mine. N-a putea spune ce idei servesc n eseurile mele, care, deocamdat, snt reunite doar ntr-o carte, Tentaia scrisului. n revistele literare am publicat eseuri despre scriitori - de la Slavici sau Rebreanu la Boccaccio sau Cline . a., scriitori care m-au fascinat ntr-un fel sau altul, despre condiia literaturii, a scrisului, a lecturii, a crii n cetate...

Scrisul este mereu provocator. Pentru scriitor, ca i pentru cititor sau, pur i simplu, pentru omul de pe strad. Trim o perioad n care se spune c zbava asupra crilor e n scdere de interes, dac nu la crepuscul... Pe de alt parte se public foarte multe cri, n ediii din ce n ce mai frumoase, n condiii tipografice de invidiat. Se public multe traduceri... colosale, unele edituri de for i fac un program din asta, dei tim de mut vreme, tie tnra noastr literatur romn traducerile nu fac o literatur. Apoi snt temerile legate de prezena internetului, a tabletelor electronice care aspir s nlocuiasc obiectul carte... Avnd n fa o asemenea realitate, m ntreb ce vor fi zis tipografii tblielor de piatr sau de lut cnd va fi aprut scrisul pe pergament sau pe papirus... Dei nu cred c asta este marea tragedie a crii: c trece de pe suportul de hrtie pe suportul electronic!...

Scriu eseu pentru c mi place marea libertate de spirit i de expresie, de discurs, pe care i-o ofer. Temele apar mereu. Ideile vor fi revelate (i relevate, poate) de crile care i ateapt nfptuirea tipografic.- Care este scriitorul preferat? Ai avut un model literar?

- ntrebarea aceasta mi-a fost adresat recent de elevii unui cerc de creaie de la Palatul Copiilor din Bistria... E o ntrebare simpl i... inevitabil. Nu poi scpa de ea, dei e greu s te aduni pentru a da un rspuns. Nu am un singur scriitor preferat. Am mai muli, n lectura crora m cufund treptat. N-am un singur model literar. Am mai multe modele, pe care le contopesc n scrisul meu. Fr s cred c fac un act de bravur. Scrisul meu s-a dezvoltat lent, treptat, pe etape eterogene. Am nceput s scriu de prin clasa a treia sau a patra, cnd eram departe de a avea o cultur sau o influen literar. Pe atunci m-a influenat Eminescu, n poezioare pline de brae de marmur, ochi albatri i pr blai. Erau cteva tatuaje stngace desenate pe epiderma mea liric... Dintre prozatorii din primii ani de lecturi mi-i amintesc pe cei pe care i-am amintit mai sus... Am publicat trziu, dup liceu, prin facultate, suferind tot felul de influene, unele bune, altele mai puin... ntr-o vreme am citit romane din vremea rzboiului scrise de prozatori sovietici, nu rui!... Ceva n genul Povestea unui m adevrat. Erau fantezii puternic influenate ideologic. Dar unele erau de un realism captivant. mi amintesc de o culegere de nuvele nu mai tiu titlul - scrise de mai muli autori pe tema luptelor marinarilor din zona frigului nordic. Era o lectur fcut iarna, n vremea srbtorilor, la lumina lmpii. Am citit asemenea cri innd treaz cenzura anti-ideologic. Cu ce efort? Cu ce pierderi? Ct din entuziamul pur al lecturii nu era diminuat?... Mi-au plcut, de-a lungul lecturilor mele spunnd cteva nume n trecere Blaga, Barbu sau Bacovia, dar i Ion Alexandru, Ana Blandiana sau Adrian Punescu la vremea primelor cri (Punescu nu fcea nc Flacra...), dar i Holderlin sau Ezra Pound, Lorca sau Rilke, Mallarm sau Rimbaud, Trakl, dar i Montale sau Seferis. Sau T. S. Eliot i muli alii... Prozatori precum Cervantes, Rabelais stau la temelia oricrui romancier, Thomas Mann, Faulkner, Buzzati, mai ales n povestiri, Pavese i Yourcenar, ntre alii, pentru sentimentul de bucurie pe care-l trezete scriitura lor, mi-a plcut proza spumoas a lui Boris Vian, n mod aparte Cline, Montherlant, Llosa, Mrquez sau Kawabata... Dramaturgia lui O`Neil Lev Tolstoi mi place mai mult dect Dostoievski, dei romanul Crim i pedeaps l recitesc din cnd n cnd. L-am citit cu interes, dar nu cu pasiune, pe Marcel Proust, mi-am pierdut vremea i cu prozatori de genul lui Alain Robbe Grillet Nu m-am dat n vnt dup Mateiu Caragiale Mi-au plcut foarte mult povestirile lui Vasile Voiculescu, atunci cnd le-am descoperit publicate de revista Steaua. Nuvelele exemplare ale literaturii romne le recitesc mereu... Apoi snt eseitii, filosofii (dup antici, la care revenim mereu, vor fi fiind Blaise Pascal, Hegel, Nietzsche, Heidegger), literaturile vechi. Exist mai muli scriitori care se detaeaz din puzderia de autori citii. De tot felul. Pomenindu-i, nu dau o list de lecturi aparte, care e foarte lung i divers, ci de scriitori care m-am impresionat ntr-un fel sau altul, care, treptat, nu ocant, au contribuit la construcia fiinei mele de scriitor. Nu-i pot pomeni pe toi, dei din lista asta restrns lipsesc multe nume foarte importante pentru mine. Am citit mereu. i am ncercat ca mai ales n anumite momente s transfer aceast bucurie a cititului, a convieuirii cu literatura, n bucurie a existenei. Au fost momente cnd, de dragul vieii, am uitat s scriu. dar asta este o alt poveste!...

- Aceasta ntrebare nu va fi publicat dac nu vei rspunde: Cele mai intime gnduri, cele mai mari obsesii ale omului Olimpiu Nufelean i gsesc locul n opera scriitorului cu acelai nume?

- Dac n-am fi ceea ce scriem, ce am mai fi?... Orice estetic ar servi, scrisul este existen transferat n discurs. Este cuvntul adus n starea de graie. Nu ntotdeauna cu reuite. Orice estetic ar servi, literatura transmite (i) un mesaj. n acest mesaj se afl concentrate gndurile unui om, viaa lui i/sau a celor dragi. i nu scrii ca s-i dai valoare vieii tale dei unii trag din scris diverse foloase ci ca s-i recunoti n cercul de asculttori/cititori/cunosctori autenticitatea. Prin scris, dai seama c exisi, spre bucuria celor care te descoper. Ct despre ... descoperire?!... Poate c exist i scriitori care fantazeaz sau copiaz realitatea (din care se abstrag) la modul absolut, dar Flaubert a cam artat cum stau lucrurile cu literatura obiectiv.

- Ce ntrebare ai fi vrut s vi se pun i nu vi s-a pus? Care ar fi rspunsul la aceast ntrebare?

- Ce ntrebare a fi vrut s mi se pun? Una dintre ntrebrile pe care mi le pun singur. i la care nu gsesc un rspuns, un rspuns definitiv. Pentru c exist i asemenea ntrebri. La ele e greu de rspuns n cadrul unui interviu. O faci cel mult prin scris. Dac reueti s fii destul de explicit i n acelai timp suficient de ascuns sub vlul discursului literar.

Cartea electronic o provocare a lumii contemporane

Roxana Brbulescu Una dintre cele mai importante forme de comunicare din toate timpurile a fost i continu s fie scrisul, sub diferitele lui aspecte. El a cunoscut o multitudine de schimbri de-a lungul secolelor, de la tbliele de lut din vechiul Summer i pn la cele mai sofisticate programe de editare din zilele noastre. Crile au reprezentat, de asemenea, o important surs de informaii, dar i de relaxare. Din acest motiv, orice evoluie din domeniul scrisului s-a reflectat i aspectul i n calitatea crilor.

Odat cu apariia i dezvoltarea programelor de editare i de transmitere a informaiilor crile au intrat ntr-o nou etap evolutiv, aceea a variantelor lor electronice. Acestea reprezint versiuni digitale ale unor lucrri care pot fi vizualizate pe o serie de aparate, n general, portabile, de tipul: calculator/laptop, telefon, tablet PC, smartphone sau pe dispozitive special construite pentru cititul crilor de acest tip.

Dei nu au acelai farmec ca volumele n format clasic, ele ctig tot mai muli adepi, datorit, n primul rnd, modalitii de transmitere, care este Internetul, care poate fi dublat de un sistem de telefonie mobil de tip GSM, sub form de serviciu web contra cost. Mai nou, multe dintre edituri ofer, pe lng crile n format clasic, i variante electronice, care pot fi descrcate contra cost de pe site-urile lor. La noi, sunt cunoscute experimentele de acest tip ale editurilor Nemira i Humanitas, care sper c, n acest fel, vor putea atrage i oameni care nu sunt foarte pasionai de citit, dar crora le place s utilizeze elementele tehnologiei moderne. Este poate i o form de atragere a publicului tnr, nu foarte familiarizat cu cititul, dar obsedat de calculator i de telefonul mobil.

Poate din acest motiv, cei de la editura Nemira au fcut un parteneriat cu cei de la Metrorex, ncepnd cu luna septembrie prin care s permit celor care cltoresc cu metroul s citeasc sau mcar s rsfoiasc o parte din crile editurii. De aceea, au aprut la metrou primele stickere cu QR. Prin scanarea acestora cu ajutorul camerei foto a smartphone-ului sau a tabletei, cltorii pot accesa o carte electronic n ntregime sau pot lectura cteva pagini din aceasta pe parcursul cltoriei. Este adevrat c nimic nu se compar cu o carte adevrat, pe care poi s o rsfoieti n voie, dar creatorii de programe de citire a acestor cri au fcut n aa fel nct s nu le rpeasc cititorilor aceast plcere, existnd posibilitatea de a da paginile prin simpla atingere cu degetul a paginilor respective.

Pentru a permite citirea crilor n diferite condiii, e-readerele (dispozitivele create special pentru citirea crilor) asigur diverse situaii de iluminare, ceea ce le recomand i pentru citirea pe parcursul nopii.

n curnd, ns, locul bibliotecilor noastre pline de cri adunate de ani de zile va fi luat de bibliotecile virtuale, pentru c e-book-urile ocup foarte puin spaiu de memorie, pe un hard disk putnd ncpea foarte uor toate crile pe care ni le dorim i putnd fi accesate la un simplu click. Uneori, nici nu este cazul s le descrcm pentru a avea acces la ele. Este necesar doar o conexiune de Internet i putem gsi crile preferate pe Google Books, Scridb.com sau, daca ne plac crile n alte limbi, n biblioteca virtual de la Project Gutenberg.

Ceea ce este bine de tiut este faptul c lucrrile de acest tip se regsesc ntr-o varietate de formate, pornind de la deja cunoscutele documente de tip .txt sau .doc pn la fiierele de tip .rtf (rich text format, de la Microsoft), .pdf (portable document format, de la Adobe), .pdb (formatul eReader), HTML, CHM, TEX i multe altele. De aceea, este necesar s posedm minime cunotine de mnuire a calculatorului pentru a putea avea acces la cartea dorit. Mai mult dect att, este posibil ca o anumit lucrare s fie ntr-un format pe care calculatorul sau dispozitivele de citire nu l recunosc, ceea ce impune descrcarea altor programe pentru citirea ei.

Din nefericire, faptul c aceste cri circul cvasi-liber pe Internet uureaz pirateria, ele putnd fi gsite destul de uor cu ajutorul programelor de file-sharing. Fiind uor de gsit, ele sunt, astfel, mai cutate dect crile de hrtie pentru c, spre deosebire de acestea din urm, nu cost nimic i sunt gata descrcate, n maxim 5 minute, pe orice dispozitiv de citire.

Este greu s le respingem din start, n condiiile n care prezint i unele avantaje. Cert este c timpul este cel care va decide dac ele le vor nlocui n totalitate pe cele de hrtie sau daca acestea din urm vor rezista atacului tehnologiei moderne.

O ipostaz a ceteanului turmentat

prof. Florin indrilaru Ceteanul turmentat este personajul ultrasimpatic al capodoperei lui Caragiale, O scrisoare pierdut. Este singurul care n-a fost consemnat pentru viitorime printr-un nume propriu caracterizant. Doar cu un epitet-pecete derutant. E personajul de care nsui Caragiale se entuziasma, n 1898, cu prilejul unei reluri a piesei, cnd rolul acestuia a fost interpretat de Ion Brezeanu. Atunci Caragiale accentua umanitatea personajului, socotindu-l drept simbolul unui popor ntreg.

Ideea este accentuat n Istoria literaturii romne, aprut n 1973 sub egida Academiei. n capitolul consacrat marelui clasic, Silvian Iosifescu specifica: Ceteanul se opune evident celorlalte personaje de pe scen, aduce o frntur de umanitate i de candoare. Acest personaj anonim, care rtcete ameit pe scen i caut s afle de la prefect cu cine trebuie s voteze are valoare de simbol. Consemnm i afirmaia criticului Zoe Dumitrescu Buulenga: n al doilea rnd se nfieaz Ceteanul turmentat ca un adevrat Deus ex machina (subl. n text), ncurcnd i descurcnd iele intrigii i fcndu-i, dei n permanent stare de ebrietate sau poate tocmai din cauza aceasta, cu scrupulozitate datoria de alegtor. (n prefaa la I.L. Caragiale Teatru, Bucureti, E.S.P.L.A., 1960, p. XI). O atent reluare a operei i ntrete prerea c Ceteanul turmentat reprezint o valoare intrinsec, de maxim importan n economia aciunii. Aceast prere ar putea merge pn la acceptarea Ceteanului nostru n ipostaza unui personaj puternic, care, contient (sau incontient, de ce nu?), ine n minile sale destinul tuturor celorlalte personaje. S cutm argumente.

n ansamblul piesei, Ceteanul turmentat este singurul personaj cu libertate de aciune. Intrrile lui n scen sunt totdeauna imprevizibile, de obicei fcndu-i apariia n momente de maxim tensiune dramatic. El nu depinde de nimeni i de nimic. Celelalte personaje sunt angrenate ntr-un atotcuprinztor cerc vicios: Zoe depinde de averea soului i de amant; Zaharia Trahanache, cu toate aerele de independen i experiena de vulpe politic, este n fond dependent de partid, care este condus n manier forte de Tiptescu. Acesta este totui devotat Zoei i implicit lui Zaharia Trahanache; Caavencu pare a ine n minile sale destinele tuturor, dar i el este ameninat de hrdul lui Petrache, cci ramolitul neica Zaharia gsise la timp polia falsificat care echilibra situaia.

Celelalte personaje mprtesc aceeai soart. Doar Ceteanul rmne n afara acestor linii de for. El poate oricnd s dicteze acestor linii, s le dea o alt micare precis, clar, de neevitat, cci documentul compromitor parc l asalteaz. El rmne ns, de fiecare dat, omul onest, vechiul mpritor la potie care i face datoria pn la capt, cci ine s rmn om de onoare: Nu pot, andrisantul cunoscut. Parc-i un uria ce se preface c doarme ca s se amuze pe seama onorabilitii cetenilor de tipul Farfuridi-Caavencu.

Ceteanul turmentat este de o onestitate desvrit. Comportamentul lui, n acest sens, rmne mereu acelai. Pred documentul compromitor cernd n schimb doar numele celui pe care este obligat s-l voteze, pentru c, altfel, eu nu poftesc pe nimeni, dac e vorba de poft. Fa de toi ceilali se poart demn: nu se pleac, nu comand. n replicile schimbate cu Zoe, cu Tiptescu, el i pstreaz liber spiritul mucalit i fraza independent. Vorbete de la egal la egal cu Tiptescu, l mustr amical pe Caavencu: Ei! onorabilul! nu te vedeam; sluga! o mie de ani pace! i zi, m lucrai, ai? Adic d-i cu bere, d-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului... pentru ca s-mi faci pontul cu scrisoarea... bravos! domle Nae. Impaciena coanei Joiica din ultimul act, care aproape l bruscheaz, este, la fel, temperat ferm de cetean: Ce vreu eu, bine vreu. Eu am o vorb: o mie de ani pace!, iar cnd aceasta dorete s-i afle numele, dup ce a intrat n posesia scrisorii, pentru a-l pomeni n recunotina sa, ceteanul este din nou invulnerabil: Ce trebuie s mai spui cum m cheam?... Iac un cetean i eu...

Interesant este i limbajul Ceteanului turmentat. O cercetare atent, interesat, a acestuia ar putea reliefa dou aspecte semnificative. n primul rnd, eroul nostru nu vrea s renune la un limbaj care-i atest starea civil dinainte de a deveni apropitar. El vrea s ne arate c nainte a fost mpritor la potie i c acolo starea andrisantului era specificat corect cu plaivazul: andrisantul necunoscut ori nu se afl ori mort. Uneori ns, parc uitnd s mai demonstreze ce avea de demonstrat, vorbete clar, aproape fluent. Dovad, citatul anterior este continuat astfel: care va s zic fiecare dup cum devine, pentru ca, urmtoarea reoplic, nedesprit n timp dect de cteva secunde, s dovedeasc fluena amintit mai sus: ...i astzi tot ndesnd-o (plria, n.n.) pe capul meu s-o potrivesc c mi-era strmt am vrut s-i scot cptueala s-o mai lrgesc... Replic ce dovedete o sintax clar, corect gsim aici dou propoziii finale, o cauzal explicativ, o completiv direct, plus un caz de propoziii intercalate, or, o sintax primitiv abuzeaz n primul rnd de sistemul paratactic de coordonare , deci o sintax superioar. i atunci intervine cel de al doilea aspect: cu cine poate fi comparat un asemenea limbaj n economia piesei? Poate doar cu limbajul lui Tiptescu sau cu cel al Zoei Trahanache, personaje, am zice, cizelate, dar un limbaj categoric superior celorlali combatani din pies, superior mai ales triunghiului de aspirani la fotoliul de deputat: Farfuridi, Caavencu, Dandanache. Desigur, i Ceteanul folosete uneori un limbaj agramat. Acesta este folosit ns, dorit sau nedorit, cnd mirosul naturel e prea pronunat i cinstea vreunui domn Nae prea prelungit, sau, poate, din alte considerente. Cu toate acestea, limbajul personajului nostru atest un individ de esene superioare.

Am subliniat la timp replica prompt a Ceteanului turmentat. S notm ns faptul c unele replici ale sale au valene deosebite, profetice. Cnd Tiptescu, la prima cunotin cu acesta, vrea s-l dea afar, iar Zoe Trahanache l acuzase de turmentaie, Ceteanul replic: Nu sunt turmentat... (zmbind) coan Joiico... Las-c ne cunoatem ... Apoi: M cunoate conul Zaharia de la 11 fevruarie.... E o replic-cheie care ascunde multe, eseniale adevruri, iar nelegerea/ interpretarea ei devine crucial. n al doilea act Tiptescu l ceart, acuzndu-l c i s-a furat scrisoarea de ctre onorabilul d. Nae, iar eroul nostru replic linititor: Ei! nu face nimica, poate mai gsim alta... ntr-o alt replic, celebr de asemenea, Ceteanul nu lupt contra guvernului, prin intervenia lui savuroas subliniind toat fanfaronada cuvntrii lui Caavencu. n finalul piesei el nu toasteaz pentru cel pe care l-a ales cu ceva timp n urm, ca alegtor onorabil ce se afl, ci, parc negnd dezorientarea lui dinainte prin labirinturile politicii electorale, parc ntorcnd spatele politicienilor i politicii n sine, toasteaz spumos: n sntatea coanii Joiichii! C e (sughite) dam bun. Din nou o replic excepional prin multiplele interpretri ce se pot da, mai ales finalului ei.

Valenele acordate Ceteanului turmentat de nsui Caragiale, n 1898, sunt verificabile i, prin verificare, certe. Zoe Dumitrescu Buulenga ni-l prezint, ne reamintim, ca pe un Deus ex machina. Dar n mintea noastr struie imaginea unui uria care parc se preface c doarme, care nu vrea s fie uria, care amn dezlnuirea, cci i e team (sau lehamite) s se dezlnuie. i de ce va urma.Urbea noastr n imagini

Colegiul Naional Andrei aguna

Prima coala Romneasc din cheii Braovului

Biserica Neagr

Poarta Ecaterinei

Poarta ScheiSub semnul tradiei

Poezia colindelor

prof. Carmen Ionei

n poezia colindelor se afl una dintre cele mai vechi, mai complexe i mai rezistente forme de expresie poetic din ntreaga noastr literatur popular, originile acestei poezii situndu-se chiar la nceputul formrii limbii i poporului roman, a crui existen a nsoit-o de-a lungul secolelor. Poezie ocazional, cntat n anumite mprejurri, integrat unor complexe ceremoniale sau unor obiceiuri legate, la rndul lor, de date fixe ale calendarului popular, colindele mplineau rosturi precise n viaa comunitii steti, rosturi perpetuate pn astzi,chiar dac, n timp, unele au slbit sau chiar s-au pierdut, iar altele, noi, s-au adugat.

Colindele nu se cnt oricnd, oricum i de ctre oricine, norme precise guvernnd actul performrii, de la constituirea cetei de colindtori, pn la ncheierea colindatului i a perioadei srbtoreti. Timpul ndtinat de practicare a colindelor este acela al srbtorilor de iarn, ntre Ajunul Crciunului i Boboteaz, cele dou srbtori cretine care mrginesc ziua de Anul Nou, fiecare dintre aceste srbtori purtnd n sine sensul nnoirii i al nceputului, sensul victoriei luminii asupra ntunericului i a vieii asupra morii.

Numele colindelor vorbete despre originea strveche, anterioar chiar cretinismului, a obiceiului colindatului. Termenul colinde pare s continue pe latinescul calendae, din calendae ianuarii calendele lui ianuarie, perioada de nceput a anului administrativ n Roma veche. Calendae a dat, prin transformrile fonetice cunoscute, romnescul corind, atestat n N-Vestul Transilvaniei, dar i n alte zone. Iniial, nceputul anului era corelat cu momentul renvierii naturii, deci cu sosirea primverii. Romanii srbtoreau aceast zi la 1 martie. Ulterior data Anului Nou a fost stabilit pentru ziua de 1 ianuarie. Astfel o mulime de manifestri care nainte erau actualizate la sosirea primverii au fost transferate treptat, adugndu-se celor ce se executau prin tradiie n timpul iernii. Aspectul ncrcat al manifestrilor legate de nnoirea anului, n forma pe care o cunoatem, este rezultatul comasrii a dou cicluri de datini ntr-unul singur.

Ca obicei, colindatul ncepe cu mult naintea serii de 24 decembrie, cnd are loc interpretarea colindelor. El debuteaz n ziua de 6 decembrie, prin constituirea cetei de colindtori. ntre membrii marcani ai cetei se numr: vtaful conductorul, gazda grupului, cel nsrcinat s poarte darurile, ajutorul vtafului - responsabil cu strngerea banilor de la fetele care au jucat n hora lor i de aceea numit i fetelar, butoierul/cepurarul - cel care asigura aprovizionarea cu butur. n atribuiile cetei intra pregtirea repertoriului i a recuzitei, angajarea instrumentistului, administrarea darurilor primite etc. ntr-un trecut mai ndeprtat ceata era nsoit de un fluiera sau un cimpoier. Mai recent, instrumentul preferat a devenit vioara. n zona Pdurenilor, instrumentul care-i nsoete pe colindtori este doba, iar n Muscel acordeonul. Simpla descriere a momentelor ceremonialului oglindete amploarea dobndit de spectacolul colindatului n satul tradiional. La manifestare participa ntreaga comunitate steasc, n calitate de agent sau de beneficiar. Colindele erau cntate de copii, dar i de ceata de flci, ori de grupuri mixte de maturi, de oameni cstorii.

Sub aspectul structurii textelor poetice, folcloritii disting colindele de copii, de colindele de ceat. n cuprinsul celei de-a doua clase de texte un compartiment aparte l formeaz colindele de zori, ilustrate prin tipul transilvnean i cel muntenesc. Din perspectiva coninutului textelor , colindele sunt laice sau precretine i religioase.

Colindele de copii, numii pe alocuri i piri se caracterizeaz prin simplitate, poezia avnd menirea de a vesti srbtoarea naterii Domnului i de a ura gazdelor, celor colindai, sntate i prosperitate n gospodrie. Dac n colindele de copii urarea este extrem de simpl, generalizat i direct, iar cererea darurilor imperativ ( Ne dai ori nu ne dai?/ Sau plecm suprai? ) uneori cu o not de umor ( D-mi un covrig c mor de frig!), n colindele cetei de feciori, urarea este individualizat n funcie de beneficiarul acesteia i indirect, realizndu-se prin intermediul alegoriei.

Dintr-un repertoriu adesea foarte cuprinztor (el poate ajunge ntr-o singur localitate la 30-40 de piese), ceata urtorilor selecteaz textele adecvate familiei pe care o colind. n afar de colindele de fat i de flcu, colindtorii adreseaz cntri i gospodarului, gospodinei, copilului, tinerilor cstorii, vduvei, pescarului, vntorului, ciobanului, celui nstrinat, celor care au avut recent un deces n familie etc. Coninutul colindei propune o situaie ideal, care, prin fora magic a cuvntului, rostit ntr-un moment ncrcat de ceremonialitate se va transfera asupra celui colindat. Gospodarului i se ureaz belug de vite i de roade, fetei de mritat o cstorie fericit, mirelu tinerelu fiind ateptat s vin cu-o mn innd de lun/cu alta-mpletind cunun. Temele colindelor surprind elemente din viaa satului, relaiile interumane, natura contractelor sociale. Nu sunt puine colindele de mireas rpit aciunea de rpire a fetei era una dintre formele de nchegare a unei familii atunci cnd partenerii nu aveau mijloace s suporte cheltuielile de nunt. Frecvente sunt i colindele de peit, n care sunt enumerate preteniile peitorilor, dar care oglindesc i ncrederea fetei n calitile ei fizice, care vor cumpni mai greu n faa bunurilor cerute.

Se adaug la acestea aa-numitele colinde protocolare de zori i de fereastr, cntate afar, prin care colindtorii cer permisiunea gazdelor de a ura i vestesc srbtoarea cu ocazia creia colind. Apare aici i ideea trezirii rituale a gazdelor: Sculai-v, nu dormii,/Sculai i v-mpodobii,/Cu podoabe de argint,/Cu cnfi pn-n pmnt. n unele variante, se face trimitere la gestul magic al stropirii cu ap a celor colindai. n colindele de fereastr accentul nu cade numai pe prezentarea cetei de colindtori i/sau descrierea ritualului ndeplinit n ceat, ci i pe prezentarea gospodarului nsui sau a caselor sale. Se ntlnete n coninutul acestor colinde fie descrierea idealizat a gospodriei, fie descrierea unui ritual ndeplinit de gospodarul nsui, pregtirea mesei rituale i a darurilor destinate colindtorilor, mpodobirea casei pentru srbtoare : Mari boieri s-or pomeni/i pe voi vor drui/ C-un colac de gru curat,/Cu vin rou strcurat,/Cu doi galbeni romneti,/ Gazdo, s te veseleti! Executarea fr gre a acestui scenariu ritual asigura , n gndirea celor vechi, eficiena urrii, mplinirea tuturor celor menite cu aceast ocazie, colindele avnd i o funcie augural.

Cea mai mare pondere o dein, n repertoriul colindelor laice, colindele de urare individualizat n care sunt conservate teme strvechi precum vnarea leului, alergarea cailor, pescuitul fabulos, ntrecerea dintre cal i oim, care apropie, tematic, colindele de lumea basmelor sau a cntecului epic, dar i subiecte cu un pronunat caracter liric: fata n leagn de mtase, fata care-i ateapt peitorii etc. Dominant este aici alegoria, povestea tnrului care se lupt cu leul i l aduce n sat legat, nepucat, nesgetat ascunznd o urare indirect, adresat celui colindat, flcului aflat n preajma cstoriei, cruia i se ureaz s fie la fel de viteaz, de destoinic i de priceput ca i tnrul erou al colindei n confruntarea cu fiara slbatic.

Colindele religioase ilustreaz o etap relativ nou n ndelungata existen a genului. Autoritatea ecleziastic a suprapus colindelor existente texte cu coninut religios, ca o ncercare de ofensiv a Bisericii mpotriva fondului de colinde precretin. Colindele religioase cuprind peste 40 de tipuri dintre care cele mai cunoscute sunt: Vestea naterii, Naterea lui Iisus i solii, Cununa lui Iisus, Uciderea pruncilor, Maica Domnului cu pruncul n brae .a. Accentul cade pe rememorarea unor momente din viaa Mntuitorului, n primul rnd a naterii sale, celebrate de ntreaga lume cretin la Crciun. n colinde, alturi de personaje mitologice, precum Vidra sau Dulful, stpni ai apelor, Pioara personaj fabulos, locuitor al pdurilor, figureaz i Btrnul Crciun. n mitologia romneasc, Crciun apare mai nti ca personaj negativ (nu vrea s-o ajute pe Fecioara Maria la natere), apoi ca unul dintre cei dinti cretini (dup ce Crciuneasa, soia lui, o ajut pe Maic la natere, soul i taie minile, dar la rugminile mamei, acesteia i cresc mini de aur, miracolul ndemnndu-l pe Btrnul Crciun s cread n naterea pruncului sfnt: Sara mare de Crciunu/Buni d-oaspei c nimereare/La Crciun sla cerere./Crciun sla nu le dare/i cerea la Crciuneas: /Crciuneasa le dedea/n mijlocul curilor

Bucuria vestirii naterii lui Iisus domin poezia colindelor de Crciun: Ia te scoal tu domn bun,/Florile dalbe de mr,/i-mi f focul mare, mare, /i-mi aprinde-o lumnare, /C nu-i vine cine-i pare/Ci-i vin juni colindtori,/ Printre ei i Dumnezeu,/ La ferestre aa vestind: - Mare-i seara de-ast sear / Nu e seara de-ast sear/ i e seara lui Crciun,/Cnd s-a nscut Fiul sfnt/Fiul sfnt pe-acest pmnt/ Noi umblm i colindm/ i pe Dumnezeu purtm./Cristos s v dea de toate/ Via lung, sntate!.

Se poate observa c ntre colindele laice i cele religioase exist similitudini, ntreptrunderi. Ceea ce caracterizeaz formal poezia colindelor este prezena refrenului, cele mai frecvente fiind Lerui, Doamne (Lerui- ler) i Florile dalbe, flori de mr. D. Cantemir l identific n lerui-ler pe mpratul Aurelian, B. P. Hasdeu asociaz acelai refren cu srbtoarea larilor (lar domn). Cea mai apropiat de adevr pare a fi aceea care l deriv din invocaia cretin Halleluija Domine, intrat sub forma Aleluia n limbajul bisericesc. Formula Flori de mr pare s afirme practicarea iniial a acestui tip de poezie la echinociul de primvar.

Finalurile textelor de colind asigur funcia de urare a obiceiului. Bizuindu-se pe magia cuvintelor, pe fora lor sporit n timpul sacru al srbtorilor, membrii colectivitii tradiionale i doresc belug i longevitate.

Colindatului i se opune descolindatul. Se ntmpl adeseori s fie tratai ru, cu indiferen, colindtorii de ctre gazde. n cazul acesta, suprai, ei riposteaz cntnd sau recitnd la casa respectiv un fel de colind special care n locul urrilor de fericire, conine urri de srcie, nenorocire, moarte, boal etc. Astfel de colinde constituie o arm de rzbunare a colindtorilor foarte temut, pentru c n popor e puternic credina c urrile colindtorilor, att cele bune, ct i cele rele se mplinesc. Cele mai multe formule de descolindat parodiaz finalurile unor colinde binecunoscute: Cte cuie pe cas/Atia galbeni pe mas devine Cte cuie pe cas/Attea blesteme-n cas.

Colindele, compuse ntr-un stil solemn, cultiv cuvntul ales, n acord cu funcia ceremonial a genului. Cititorul modern ar putea fi surprins de multitudinea de termeni i de forme arhaice, de formele diminutivale devenite azi strict regionale(Dunria pentru Dunre sau pentru orice ap curgtoare), de formele lexicale rare sau ieite din uz (netare pentru slab, lipsit de putere), de construciile sintactice specifice unei poetici arhaice (Fat-le, dalbele ochii-i negri i te un june nveselete.), de formulele care plaseaz aciunea ntr-un spaiu fabulos.(Colea sus pe lng cer)

Pstrate i cntate n virtutea unei tradiii milenare, colindele conserv forme subtile de poezie, ele putnd fi citite ca orice text literar, dar semnificaiile de profunzime nu se vor revela dect dac le pstrm n contextul lor ceremonial, dac le raportm la timpul srbtoresc n care sunt zise. Cele peste 200 de tipuri de colinde indexate pn acum, culese i nregistrate n mii de variante atest vitalitatea speciei i locul ei central n folclorul romnesc.

Rolul formator al receptrii tradiiei populare prin orele de literatura romnProf. Anda Laura SileaE pcat cum c romnii au apucat de-a vedea n basm numai basmul, n obicei numai obiceiul, n form numai forma, n formul numai formula. Formula nu e dect manifestaiunea palpabil, simit, a unei idei oarecari. Ce face, de exemplu, istoricul cu mitul? El caut spiritul, ideea acelor forme, cari ca atare sunt minciune i arat c mitul nu e dect un simbol, o hieroglif, care nu e deajuns c ai vzut-o, c-i ii minte forma i c poi s-o imii n zugrveala pe hrtie - ci aceasta trebuie citit i neleas. (M. Eminescu) Mentalitatea elevului zilelor de astzi este ndreptat n primul rnd spre ideea de sincronizare perfect cu cea occidental, att ca form, ct i ca mod de a fi. n acest avnt al europenizrii sau americanizrii, tinerii par a pierde din vedere lucrul cel mai important: plasarea naintea de toate, ca individ, n contextul propriei culturii pe care trebuie s o neleag i s asume, pentru a putea, apoi, sa se raporteze le cultura global. Tradiia local i naional reprezint constante de baz ale individualitii romneti. Procesul educativ-formativ desfurat la nivelul disciplinei Limba i literatura romn trebuie s includ i prezentarea acestor aspecte care in de tradiie, ca form de comunicare a felului de a fi specific romnesc.Educaia pentru cunoaterea i aprecierea folclorului, ca parte a educaiei interculturale a elevului romn, solicit pe lng participarea activ, creatoare i un efort continuu de cultivare a interogativitii fa de propriile valori i ale respectului valorilor celuilalt. A te nelege pe sine nseamn n primul rnd a-i nelege trecutul, a respecta i interioriza elementele care in de specificul naional al neamului din care faci parte i abia apoi a te raporta la societatea contemporan n care trieti.

n cadrul orelor de Limba i literatura romn, predarea elementelor legate de tradiie este foarte important. Aducerea n prim plan a tradiiei este realizat nc de la ciclul precolar sau primar, prin manifestri artistice, discuii i prezentri sumare ale obiceiurilor legate de srbtori precum Crciunul i Patele. La aceast vrst, elevii sunt deosebit de receptivi, dar noiunile transmise sunt asimilate printr-un proces mimetic, fr ca ei s contientizeze importana sau valoarea lor n formare. Totul are un caracter ludic-educativ, elevul nvnd textele literare populare sau receptnd creaii populare alese pentru nivelul su de dezvoltare cognitiv, pe care apoi le ilustreaz sau le reproduce fie n cadrul orei, fie n cadrul activitilor extracolare (eztori, spectacole, etc.)

O dat cu intrarea n ciclul gimnazial i modalitatea de prezentare spre receptare al tradiiei se schimb. Elevii recepteaz altfel tradiia i valorile prezentate, contientiznd importana lor n formarea caracterului de individ. ncep, inevitabil, s apar ntrebri legate de obiceiuri, depindu-se mimetismul i trecndu-se spre nelegerea acestora. Ca exemplu, una dintre cele mai frecvente discuii purtate n clasa a VIII-a, pornind de la tradiiile legate de familie, apare de cele mai multe ori n timpul orelor alocate studiului romanului Baltagul de M.Sadoveanu. Elevii se dovedesc deosebit de interesai de relaia dintre Vitoria i Minodora, ncercnd c afle ct mai multe detalii despre rolul femeii i al tinerei fete n familia romneasc i despre felul n care acestea devin figuri ale conservrii tradiiilor i obicieurilor ancestrale. Ca profesor, discuia trebuie ghidat spre nelegerea faptului c, i n prezent, relaia mama-fiic este structurat tot pe ideea de transmitere a unor obiceiuri, chiar daca acestea par desacralizate.

Dorina elevilor de a descoperi ct mai multe despre tradiie, despre felul de a fi al poporului din care fac parte, crete o dat cu vrsta. Participarea la un curs opional de Antropologie cultural i folclor a adus n prim plan curiozitatea elevilor, dorina lor de a afla i de a nelege ceea ce a fost i ceea ce, implicit, determin ceea ce astzi se defineste prin ei nii ca indivizi. Discuiile antrenante pornind de la obiceiuri pe care ei le-au observat ca spectacol (ceata de Crciun, aruncarea crucii n ziua de Boboteaz, obiceiurile legate de muncile agricole, srbtorile restrictive precum Palia etc.) i-au fcut s contientizeze legtura profund care exist ntre sacru i profan, ntre lumea de dincolo i cea a oamenilor, ntre trecut i prezent. Implicarea lor a fost una concretizat i prin proiecte n care au ncercat, fie s observe obiceiurile din satul de provenien, fie s identifice personajele mitologice care impun restricii n viaa omului din comunitile tradiionale. Realizarea acestor materiale i dezbaterile avute n timpul orelor de curs, continuate i n timpul orelor de literatur, la texte literare precum Zburtorul, La hanul lui Mnjoal, Moara cu noroc, Ion, Povestea lui Harap-Alb, Pdureanca, Moromeii au dus la formarea unei contiine n care tradiia trece de la nivelul de spectacol la cel de fel de a fi i de a defini spiritul romnesc.

n concluzie, tinerii dovedesc o receptivitate aparte atunci cnd vine vorba despre ceea ce simbolizeaz trecutul i tradiia. Simpla prezentare ca spectacol a acestor elemente risc ns s rmn n mintea generaiilor actuale lipsit de o explicaie, un act steril, repetat ocazional, desacralizat. Apropierea prin textele literare i prin dezbateri de unele obiceiuri i gesturi ancestrale devine o necesitate, nvndu-i pe tineri c felul de a fi al individului n societatea de astzi trebuie s mbine specificul naional cu cel mondial, tocmai pentru ca el s neleag faptul c, n profunzime, popoarele sunt similare, avnd aceleai valori.

eztoarea Arc peste timp prof. Anca MogoArgumentNu pierd niciodat ocazia de a lua parte la petrecerile poporale. Ca prieten pasionat al poporului, cnd acesta se adun n mas, simt c sunt o parte a totalului. E ceva dumnezeiesc acest sentiment, aa c orice serbare a poporului mi se pare srbtoare sufleteasc, o rugciune cucernic.

Mihai Eminescu

eztoarea - origini

Originea acestei manifestri o constituie tradiionalele eztori steti din serile de iarn. Din vremurile ndeprtate, se obinuiete ca oamenii s se adune n cte o cas cu scopul de a lucra i a petrece mpreun, spunnd i ascultnd poveti, snoave, ghicitori, proverbe, legende ori cntece populare.

Punerea la cale...

n Postul Crciunului, principala preocupare casnic era legat de torsul cnepii, a inului i a lnii; aceste treburi casnice se fceau cu mai mult plcere i cu mai mult spor n cadrul unor ntlniri comunitare.eztorile aveau loc n serile zilelor lucrtoare, locul de desfurare fiind anunat din timp. Gospodina n casa creia avea loc ntrunirea se pregtea cu butur i mncare. Casa era dereticat i se pregteau mai multe lavie sau scaune necesare torctoarelor.

Toarce furc i tu fus...

eztoarea odat nceput, participantele fceau schimb de informaii referitoare la viaa din sat i comentau evenimentele cele mai importante petrecute n propria comunitate sau n localitile nvecinate.Apoi se rosteau ghicitori, zicale, proverbe, se cnta sau se rosteau balade, nestemate folclorice ce s-au pstrat pn n zilele noastre, transmise n mod simplu pe aceast cale.

n cadrul acesta instituionalizat, fetele erau integrate n colectivitatea femeilor, ncepnd s-i nsueasc deprinderi practice i spirituale.n eztori se dezvluiau aspectele i nelesurile ritualice ale srbtorilor populare i se nva comportamentul individual.n eztorile ce aveau loc naintea Crciunului i a Anului Nou, se nvau i se repetau colindele i urturile i se discuta n amnunt despre buna pregtire a acestor srbtori.

eztoarea arc peste timp

eztoarea fcea, am putea spune, legtura ntre vrste, n domeniul vieii spirituale, ceea ce era foarte important din punct de vedere educativ. Astzi, acest obicei s-a pierdut, poate i de aici rezult o mai mare fisur n relaiile dintre generaii, locul ,,eztorilor fiind luat de vizionarea programelor TV, de cluburi sau de discoteci unde morala cretin i bunul sim de altdat nu mai sunt la ele acas.

n cadrul activitilor extracurriculare din cadrul colii, ncercm s nviem acest obicei, nu de foarte mult timp disprut, organiznd periodic eztori presrate cu strigturi vechi i finalizate cu dansuri populare din zon.

Mostre de folclor...

Cntec

Foicic de cicoare

Drag mi e n eztoare,

C-a venit i bdia

S vad cum tiu lucra.

C noi tim a lucra bine

Nu ne-om face de ruine

Om cnta i om hori

Inima ne-om bucura!

Cntec

Cnd vii bade-n eztoare

Nu sta la u-n picioare

Uit-te-n cas de-a rndul

i te-aeaz un i-e gndul

De i-e gndul-n alt parte

Du-te, bade, mai departe!

C sunt multe eztori

Cu fete i cu feciori

Numai Oltu de l-oi trece

Oi gsi ca tine zece

C nu-s dintr-acela neam

Grija ta, bade, s-o am

C io-s neam de omenie

Ca tine-oi gsi o mie!

eztoarea literar

n vremurile moderne s-a dat denumirea de eztoare i unor reuniuni cu caracter literar, aa-numitele eztori literare. Aceast manifestare pstreaz de obicei, elementele de organizare specifice formei ei populare. Ea este o reuniune restrns, organizat n mod obinuit numai cu colectivul unei clase.

Scopul unei eztori literare

eztoarea literar este o manifestare plin de farmec i de voioie, care se desfoar liber, fr intervenia unui regizor sau prezentator, dar sub ndrumarea profesorului care urmrete educarea interesului elevilor pentru cultur, tradiie i obiceiuri populare.

Tematica eztorii

Programul este alctuit din teme literare sau literar-muzicale cum ar fi: Sear de iarn, Noapte de var, Sear folcloric romneasc, Minunile Crciunului etc. n cadrul manifestrii pot fi prezeni invitai, ca de pild un scriitor sau un actor, care-i aduc contribuia la realizarea artistic a spectacolului.

Modul de organizare

Spre deosebire de alte manifestri, unde exist interprei i spectatori, la eztoare este bine ca fiecare participant s aib un rol activ n program. Programul poate cuprinde: lecturi sau povestiri literare, recitri, snoave, glume, ghicitori sau proverbe. Se poate organiza i o expoziie pe tema aleas, cu lucrri plastice ale elevilor talentai la desen sau art decorativ, aplicndu-se astfel principiul transdisciplinaritii.

Valoarea formativ

Elevii vor fi ndrumai spre nvarea anumitor poezii, cntece, snoave, dar este admis i gluma spontan, profesorul urmrind stimularea tuturor participanilor i dezvoltarea stimei de sine.

eztoarea - evocare

,,...stau cateodat i-mi aduc aminte ce vremuri i ce oameni mai erau prin prile noastre, pe cand ncepusem i eu, drgli-Doamne, a m rdica bieta la casa prinilor mei (...)

(...) sat vechi, rzesc, ntemeiat n toat puterea cuvntului:cu gospodari tot unul i unul, cu flci voinici i fete mndre, care tiau a nvrti i hora, dar i suveica, de vuia satul de vatale n toate prile... (Ion. Creang)

Am citit aceste rnduri n 1972, cu ocazia unei sesiuni de comunicri a cadrelor didactice de la Liceul Pedagogic din Braov. Comunicarea a fost primit cum se obinuia pe atunci: cu indiferen, cu somnolen, cu superioritate partinic: De unde le-ai scos, tovaru'? N-am renunat le aceast interpretare a piesei, nici dup aceea, nici acum. i am socotit c rndurile de atunci se cer publicate. Le public acum, cu foarte mici intervenii n text. Doar este/ a fost anul lui nenea Iancu, nu? Fl..

18