eu dau de obicei cu mamaliga amestecata cu paine si in care pun niste branza si eventual ceva esente. cand nu uit imi cumpar niste turta dulce si in amestec cu paine e o momeala excelenta pentru crap. pana atunci,va zic o momeala pe care o stiu de la tata si care are rezultate excelente. necesar: seminte verzi de canepa,tarata de porumb sau uruiala,paine uscata,2-3 oua,sofran sau alta esenta.se prajesc semintele de canepa,se dau prin rasnita de cafea,se amesteca cu tarata si painea care in prealabil a stat in apa la inmuiat si evident cu toate celelalte.painea se adauga pana ce tot amestecul devine o pasta.cu ea se poate nadi locul si se poate folosi ca nada de arc.rezultatele sunt excelente!

1. Una din momelile nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. n continuare va prezentam o reteta pe care numai pescarii in vrsta o cunosc. Aceasta momeala este botezata: mingea de mamaliga. Denumirea vine de la formatul pe care il are aceasta momeala. Materialul folosit pentru aceasta momeala este urmatorul: Faina de malai - 2-3 cani de ceai data prin sita; Faina alba - 1 cana (pentru intarirea continutului); Usturoi - 2-3 catei (pentru aroma); Se incalzeste apa calda intr-un vas separat timp de 5-6 min. Intre timp amestecam faina de malai cu faina alba iar dupa aceea cu apa calda. Continutul se amesteca pana se ingroasa. Apoi se framanta bine pana incepe sa se intareasca putin. Se formeaza bucati cat degetul aratator (in forma de nutli) dupa care se pun intr-un alt vas de 5-6 l, in care se afla usturoiul presat, lasandu-se la fiert pana da un clocot. Intre timp se amesteca cu lingura gaurita pentru a se evita prinderea de vas. Dupa clocot se scot afara si se aseaza pe o tava sau intr-un vas de unde se ia fiecare bucata si se preseaza pe docul de lemn cu o furculita. Dupa presarea a doua sau trei bucati se omogenizeaza in palme, obtinandu-se o minge la o dimensiune putin mai mare decat bila de ping-pong. Dupa omogenizarea si formarea tuturor bucatilor se introduc din nou in vasul in care au fiert si se lasa pe foc incet pana la 2-3 clocote iar apoi se stinge focul, se ia vasul si se introduce apa rece pana se ajunge la racirea intregului continut. Este recomandabil sa nu se scoata momeala din vas pana nu se raceste complet. Dupa racire se ia continutul si se impacheteaza intr-un prosop de bucatarie, in care se va tine pana la folosire. Verificarea reusitei prepararii continutului se face in felul urmator: dupa 1-2 ore se ia o minge de mamaliga si se arunca, cu forta, in podea (ciment, gresie etc.). Daca sare inapoi, ati reusit realizarea acestei retete destul de migaloase. Aceasta momeala se poate utiliza si la arici sub diferite forme: para, creasta de cocos (depinde de nr. de carlige), minge si cub. Rma Rimele sunt cele mai raspindite si preferate dintre momelile vii fiind eficiente la pescuitul majoritatii pestilor din tara noastra. In functie de mediul in care traiesc, rimele pot avea culori si dimensiuni diverse. Pentru pescuitul somnului, al pestilor de dimensiuni mari in general, este indicata rima de pamint care este mai mare si de culoare alb - rozalie. Exemplarele mari pot depasi 10 cm. Rimele de balegar sunt mai eficiente in cazul pestilor medii dar si mai mari si au dimensiuni mai mici; coloarea acestora este maro-rosiatica.

Este recomandabil ca acestea sa nu fie introduse in carlig incepind cu capul - acesta fiind mai mobil iar rima ramine un timp mai indelungat vie. Viermusi (Kenti) Viermusii de carne reprezinta una dintre cele mai atractive momeli pentru pescuitul in balti; este eficienta pentru pesti pasnici in special. Pentru a avea niste viermusi buni trebuie sa avem in vedere ca acestia sa fie prospeti altfel ne trezim la balta cu muste. Viermusii tineri (prospeti) prezinta in abdomen o pata intunecata. Sunt de preferat viermusii mari care se vor pastra in frigider, in cutii inchise - prevazute cu gauri mici de aerisire - in care vom pune putin malai. Boabe de porumb Porumbul nou, cel alimentar, cu lapte sau porumbul fiert si conservat cu aroma de vanilie,anason etc. este o momeala foarte frecvent utilizata la pescuitul carasului, platica sau altor specii de pesti pasnici fiind nelipsit la pescuitul crapului. Conform statisticilor, porumbul reprezinta cea mai eficienta momeala si nada pentru pescuitul crapului fiind la indemina oricui si la pret foarte scazut. Momeala Pescarii in varsta folosesc destul de des acesta momeala, ieftina si usor de preparat, cu care captureaza scobarul. In cele ce urmeaza va prezentam o reteta simpla de preparare a momelii pentru scobar: Se cumpara splina de porc (in cantitate de 1 kg). Se macina prin masina de tocat carne de 2 ori, ca sa fie cat mai fina. Se amesteca cu faina de malai, pana se face o pasta omogena si elastica. Imediat dupa omogenizare se poate pune pe naditor sau se poate utiliza a doua zi, cu conditia sa fie pusa la rece, in frigider. -------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Nade si momeli--Pentru a avea reusita unei partide de pescuit, pe langa dotarea tehnica adecvata, pregatirea unei nade potrivite, in functie de specia cautata, de tipul bazinului, de anotimp, are o mare importanta. Prin nadire ne propunem sa stimulam apetitul pestilor, sa-i ademenim si mai ales sa-i mentinem la locul de pescuit, fara insa sa-i hranim. Ideea este sa introducem in apa substante apetisante in particule fine care sa se disperseze rapid si sa le placa speciilor urmarite de noi. Vederea este mai putin importanta. Nu vom nadi oriunde si oricum, pentru ca fundurile apelor adanci, namoloase pline cu vegetatie, sunt adevarate hauri, mai ales pentru nada grea. Bucatile de nada trebuie sa fie aruncate dupa ce sondam cu grija fundul apei stabilind natura sa. Vom cauta sa stabilim cu atentie treptele de nivel, adancimea, viteza curentului, claritatea apei, directia vantului. Acest sondaj se realizeaza cu montajul prezentat la CRAP cu ajutorul sondei din trusa oricarui crapist. Vom depista eventualele ierburi aflate pe fund, pe care vom cauta sa le indepartam. Inmuierea nadei are o importanta deosebita: nada grea, compacta, va trebui sa se desfaca lent pe fund in timp ce o nada usoara de apel, se va desface rapid mentinand un nor in curent. Mare atentie vom acorda frecventei de aruncare: se poate intampla sa suprasaturam pestii. Nada de fund ce ramane compacta in ape fara curent, va fi alternata cu"nucile"din nada usoara. Doua - trei aruncari fara muscaturi si dupa fiecare captura. Succesul unei partide sta si in felul cum alegem vadul de pescuit. Un asemenea loc este un gropan, un sant natural sau artificial, un culoar sau un ochi in mijlocul unei vegetatii abundente, un cot linistit de ape, portiuni de teren in aval de poduri sau alte constructii hidro. Cel mai des intalnit caz este acela de amenajare a unui vad in mijlocul unei vegetatii acvatice. Cu o toporisca sau cu o secera vom taia un culoar de 8 m avand grija sa purtam manusi de panza, altfel trestia plesnita va taia mana. Inlaturarea bradisului se va realiza cu o grapa de 1 m latime legata cu o funie si tractata eventual cu masina. NADE Ingrediente vegetale: - Faina de orez, porumb, arahide; (faina de orez naste un nor de particule de culoare albicioasa vizibil de la distanta) - Pesmet, biscuiti macinati sau zdrobiti; - Seminte de canepa prajite si macinate; (este cel mai folosit element datorita continutului mare in substante uleioase) - Paine inmuiata, arpacas fiert, boabe de porumb in lapte, cartofi fierti, cuburi pentru crap; - Turta de canepa sau floarea soarelui; (tine foarte mult in apa, atragand pestii cu substantele uleioase degajate) - Pudra de ou formata din deshidratarea oualelor si transformarea lor in pudra. Ingrediente de apel: - Nada inmuiata in ulei de canepa (sau in ulei de gatit); se dizolva mai lent decat inmuiata in apa; se poate adauga sirop de zahar in ulei; - Argila cernuta si caolinul care leaga si ingreuneaza nada. Ingrediente animale: - Faina de carne, obtinuta prin deshidratare; - Sangele, pentru toamna si primavara, mai ales cel pudra; - Ramele taiate sau strivite in bucatele formeaza un suc foarte atractiv; - Larvele de chiromonide sunt irezistibile; - Viermusii - mai ales cei rosii. Condimente si conservanti: - O cantitate mica de cafea solubila sau naturala, anason, coriandru, stimuleaza pestii;

- O cantitate mica de bicarbonat de sodiu sau de pudra de aloe conserva nada iar prin proprietatile lor laxative evita saturarea pestilor; Ingrediente vehiculante: - Daca pe balta inoata gaste sau rate, e un semnal ca locul este nadit. Pestii vor manca excrementele pasarilor in componenta carora sunt furaje nedigerabile. Le vom strange de pe mal si le vom introduce in nada; - Laptele praf, praful de inghetata de vanilie, capsuni, etc. amestecat in nada atrage pestii de la mare distanta. RETETA 1: - Fasole fiarta si colorata cu sofran; - Mazare fiarta; - Porumb fiert decojit; - Grau fiert pudrat cu zahar vanilat; - Cubulete de mamaliga inmuiate in miere de albine si lapte praf; - Cubulete de cartofi tavalite prin praf de inghetata de vanilie, capsuni sau banane; - Spaghete fierte si taiate marunt, de marimea viermusilor; - Orez fiert si colorat cu sofran; - Macaroane fierte si colorate cu sofran; Se nadeste seara cu aceasta nada iar a doua zi cateva cubulete de apel. RETETA 2: - Se iau trei bucati de turta de floarea soarelui cat palma; - Se fierb intr-un ceaun doi litri de apa; - Se taie srotul in bucatele si se pune in apa; - Cand incepe sa fiarba srotul se umfla si trebuie amestecat pana devine un terci; - Puneti 5-6 linguri de faina de grau, 100-150 g tarata de grau, 2-4 linguri de zahar, cateva linguri de praf de carne si praf de biscuiti, o lingura de cafea sau cacao si completati cu malai. Trebuie amestecat mereu si la foc mic, pana scade bine. Se scoate pe un fund de lemn si se lasa la racit. Pe mal se pune in momitor sau se arunca bulgari in apa. Se mai pot adauga viermusi sau rame taiate. Nu este obligatoriu sa contina toate ingredientele, puneti ce aveti.

Momitul are rolul sau, de a atrage pestii si de a-i mentine in zona. Indiferent de natura nadei, trebuie preparata si lansata in locul dorit, de pe malul apei. Nu va grabiti sa afirmati ca este un lucru fara rost. Cele mai populare ingrediente sunt pesmetul, piscoturile, faina de grau sau de porumb, srotul sau canepa, intr-o combinatie care trebuie sa ajunga in apa sub forma de bulgari, urmand ca la contactul cu apa sa se disperseze pe o suprafata bine determinata. Tipuri de nade: A) nada fina care in momentul contactului cu apa creeaza un nor. B) nada medie a carei granule, dupa imersiune, se descompun treptat pana in momentul in care atinge fundul apei. C) nada grea, modelata pentru pestii care se hranesc pe fundul apei, se descompune in granule mai mici dupa ce bulgarela atinge fundul apei. Este recomandat ca aceste nade sa fie imbogatite prin adaugare, in compozitia lor, de viermusi sau larve.

Putini sunt cei care nu considera mamaliga ca ingredient de baza intr-o nada la o partida de pescuit. Poate va surprinde sa aflatio ca singura tara unde se foloseste mamaliga, ca ingredient de baza, este Romania. O nada simpla se poate obtine din paine uscata trecuta prin masina de tocat, obtinandu-se astfel granule de diferite marimi. Aceasta nada simpla se poate achizitiona, din magazinele de specialitate, sub numele de British Bread, fiind disponibila in diferite culori. Folositi ingrediente proaspete, pentru ca orice miros fara importanta pentru noi poate fi daunator pescuitului. Pulverizatorul poate fi un flacon de solutie de spalat geamul care a fost clatit bine. Nu este indicat sa folositi bulgari mari, de marimea unei mingi de tenis, pentru a momi locul deoarece acestia ar putea speria pestii. Pentru o momire la distanta, bulgarii mici se pot plasa la locul dorit cu ajutorul prastiei. Nu puteti spera sa obtineti rezultate notabile daca nu momiti temeinic locul. Incercati diferite tipuri de momeli si inainte de orice partide de pescuit informati-va despre topografia locului. Sunt rare cazurile in care aceeasi combinatie de nade este de succes in doua locuri diferite. Si in incheiere o ultima recomandare, nu schimbati locurile de pescuit in functie de relatarile cunoscutilor. In fond sunt toti pescari, nu-i asa?

"Mirodeniile" care fac din aceasta nada o delicatesa sunt atent dozate pentru ca orice lipsa sa exces poate dauna. Am ales un bun atractant, un eficient stimulator de apetit si alte douasprezece ingrediente pe care le-am considerat ca fiind cele mai bune pentru pescuit. Pentru perioada rece (primavara si toamna) va recomand adaugarea de larve sau viermusi in nada, in proportie de 5-10%, iar pentru perioada de vara adaugati putin porumb crud sau framantati nada cu mamaliga foarte proaspata (facuta acasa e cea mai buna) in proportie de 25%. Toate componentele ProfiMix sunt 100% naturale si nu contin conservanti sau coloranti chimici, fiind o nada 100% ecologica ambalata in mediu uscat si aseptic pentru a nu produce elemente de fermantare care dauneaza unei nade.

MOMELI Mamaliga pentru cubulet: 1. malai extra cernut si dat prin masina de rasnit (o cana de 250g) 2. un varf de cutit cu sofran 3. faina de grau (o lingura de masa) 4. arome (samanta de anason, vanilie) 5. zahar (o lingurita) sau 2 pastile de zaharina 6. apa plata 250g

7. amestecam ingredientele de la punctele 1-5 8. intr-o cratita de tuci fierbem apa pana da in clocot dupa care turnam amestecul fara sa amestecam timp de 7 minute 9. se micsoreaza flacara de fierbere si se amesteca timp de 3 minute 10, se rastoarna mamaliga pe un fund de lemn si se framanta repede dandu-i o forma dreptunghiulara 11. se pune astfel mamaliga intr-un ciorap de bumbac sau in tifon dupa care o introducem intr-o oala mare (4-5kg) in apa clocotita care se va fierbe timp de 40 min. dupa care ea se va ridica la suprafata 12. se scoate din ciorap si se pune la zvantat pe o bucata de carton 13. dupa racire (4-5ore) se pune intr-o carpa de bumbac si se pune la rece 14. taierea in cubulete se face se face pe un fund de lemn cu un cutit cu lama subtire unsa cu ulei alimentar 15. cubuletele pot fi insotite pe carlig de viermusi sau rame care dau"miscare"momelii Pasta pentru amur: 1. 325g gris 2. 150g faina de malai 3. 150g lapte praf 4. 50g zahar pudra 5. 2-3 plicuri de zahar vanilat 6. 5 oua 7. un varf de cutit de sofran rosu 8. totul se amesteca pana la omogenizare (ouale se bat putin inainte de a turna amestecul) 9. formam bile de 15-20 mm pe care le punem in apa clocotita 10, le fierbem 2-3 min. dupa care le scoatem la uscat 24 de ore 11. se pot pune in carlig direct sau legate cu fir subtire Cartoful ca momeala: Cartoful fiert si pus pe carlig se desface in gura pestelui permitand inteparea. Atunci cand vrem sa aruncam departe vom folosi cartoful crud pe care il prindem in carlig ca o biluta BOUILLETTE in montaj"fir de par". Cartoful crud nu este toxic pentru crap. Cartoful trebuie indulcit si de aceea il vom taia in bucati mici (cuburi, bilute) pe care le introducem intr-o cutie de plastic inchisa ermetic nu inainte de a-i acoperi cu zahar pudra. Se lasa astfel 12 ore la temperatura camerei, dupa care bucatile vor capata o consistenta elastica si se vor inchide la culoare. Inainte de a pleca la pescuit aromatizati si colorati dupa dorinta. Cartofii vor fi curatati de coaja. Painea ca momeala: Se inmoaie o bucata de miez de paine neagra sau intermediara de marimea unei portocale intrun ou batut in farfurie. Se framanta cu mana pana se inmoaie si se absoarbe oul. Puteti adauga arome (scortisoara, halva). Daca este moale nu mai puneti paine ci continuati sa o framantati si sa o lasati la soare si la vant. Pasta: 1. Intr-un pahar de 100g puneti 2 linguri de faina de grau, 1-2 linguri de gris si 2-3 linguri de malai grisat sau din cel obisnuit. 2. Intr-o craticioara se pune la fiert un pahar cu apa. Cand apa da in clocot atunci turnati amestecul si lasati putin sa fiarba. 3. Incepeti sa amestecati cu o lingura de lemn tinand focul mic pana nu mai are cocoloase. 4. Scoateti imediat pasta lipicioasa din craticioara si raciti-o. 5. Inainte de a o pune in carlig se framanta intre degete. 6. Puteti pune arome si coloranti. Graul si canepa: Se pot folosi boabe sfaramate sau macinate si apoi amestecate in nade grele.

Prepararea canepii: 1. Se spala boabele de praf 2. Se lasa la germinat 48 de ore in apa rece; le punem la fiert si imediat ce dau primii germeni le luam de pe foc, inlocuim apa fiarta cu apa rece, spalandu-le in 2-3 ape. Boabele nu se vor mai inmuia. Prepararea graului: 1. Intr-un vas se pun 5 parti apa si o parte grau. 2. Dam la foc mic pana fierb si le apare miezul alb (3-5 ore). 3. Vom supraveghea sa nu scada apa. 4. Imediat ce au crapat se varsa apa fiarta si se toarna apa rece peste el. 5. Nu se aromatizeaza. Boabele se vor pastra la rece in borcane dupa ce le-am zvantat bine. Punem 2-3 prafuri de sare peste ele

Reteta de boilis: 1. Se amesteca bine: - 2/4 pesmet; - 1/4 malai cernut; - 1/4 fulgi de ovaz. Se bat 12 oua la 500g compozitie, se toarna intr-un vas dupa care framantam bine pana omogenizam. Modelam cu mana bile de 1-2 cm diametru, si apoi le punem intr-o plasa de sarma si le introducem in apa clocotita. Le lasam la fiert pana se ridica la suprafata, le scoatem, le punem la scurs pe o carpa uscata, dupa care le punem la rece. 2. Se amesteca: - 15% faina de soia; - 10% alune prajite macinate fin; - 25% gris; - 25% malai; - 20% lapte praf; - 5% seminte prajite si macinate de canepa. Se amesteca cu 12 oua la 500g compozitie si se fierb pana se ridica la suprafata. Se recomanda nadirea cu bilute nefierte puse pe naditor sau in punga solubila. Va vom prezenta cateva retete publicate in revista PESCAR MODERN editata de d-nul Victor Tarus: Retete de paste (P.M. nr.16-17): 1. Amestecati in proportii potrivite faina de grau si apa indulcita pentru a obtine o pasta care nu se lipeste pe degete, dar tine pe carlig; 2. Pasta cu ou: amestecati fulgi de cartof cu un galbenus proaspat si apa calda, pentru a obtine o pasta consistenta: putin sofran pentru culoare si cativa stropi de esenta de vanilie. 3. Pasta pe baza de cartof: coaceti sau fierbeti un cartof. Amestecati-l cu un galbenus, cu ajutorul furculitei pana la omogenizare. Si pe aceasta o puteti aroma cu vanilie sau praf de scortisoara. Retete de boilis (Pescar Modern, nr.20/1996): Componente: 1. Lapte praf: intra in compozitia multor retete. Se alege un sortiment cremos care prin dizolvare nu formeaza cocoloase. Doza maxima va fi de 25% din amestec, altfel cocolosul va fi lipicios.

2. Cazeina lactica: este un derivat al laptelui; ea absoarbe putin lichid nu se lipeste si asigura cocolosului un aspect lucios. Doza este de 10-20%. 3. Lactalbumina: provine deasemeni din lapte. Absoarbe mult lichid dar este usor alterabila si nu se poate pastra timp indelungat. Daca se depaseste 20% din amestec cocolosul devine dificil de rulat si va mucegai in scurt timp. 4. Caseinatul de calciu (sodiu) bogat in proteine este o pudra usoara care nu se lipeste deloc pastrand cocolosul suplu si lucios. Doza maxima va fi 20%. 5. Faina de grau (pana la 10%) are rolul de a lega amestecul. Absoarbe excesul de lichid si impiedica amestecul sa se lipeasca de masa de rulaj. 6. Germenii de grau: au un gust dulce agreabil, dar sunt lipiciosi. Doza maxima este de 25%. 7. Glutenul de grau este un liant puternic. Daca depasim 10% din amestec acesta devine elastic si foarte greu de modelat. 8. Faina de porumb constituie unul din ingredientele de baza, este usor lipicioasa si nu trebuie sa depaseasca 20%. 9. Glutenul de porumb are un gust acrisor care nu deranjeaza crapul. Pentru ca este lipicios nu va depasi 10% din amestec. 10, Grisul devine usor lipicios in timpul fierberii. Chiar daca granulatia este un pic grosiera nu deranjeaza daca nu depaseste 20%. 11. Faina de peste are un miros puternic si crapii o apreciaza foarte mult. Doza maxima 30%. 12. Faina de carne, faina de sange si faina de oase au cam aceeasi compozitie ca si cea de peste, doza maxima fiind aceeasi. 13. Zaharul pudra este pentru indulcit, doza maxima fiind de 10% altfel cocolosul se va inmuia. 14. Se pot folosi amestecuri de graunte pentru pasarele, faina de in sau canepa, biscuiti pentru caini, pesmet, sroturi si gozuri cerealiere. Toate acestea vor fi macinate si cernute printr-o sita deasa inainte de a le incorpora in amestec. Doza maxima este de 40%. Arome si coloranti: 1. Arome"de fructe"au la baza mirosuri de piersici, cirese, mere, capsuni, visine, nuca de cocos, vanilie, anason. Prin extensie avem: miere, ciocolata, caramel, etc. 2. Aromele de"carne'' cele mai cunoscute sunt: crabi, creveti, moluste. Se recomanda ca aromele de fructe sa le folosim in sezonul cald iar cele de carne in sezonul rece. Nu trebuie abuzat de arome, putem pune 10-20 ml la 1 kg de amestec. Daca depasim, efectul va fi contrar. Pastrati-le la rece. Colorantii: In apa cu cat coboram in adanc, culorile au tendinta sa se extompeze, de aceea vom tine seama de acest lucru. La inceput toti foloseam rosu, galben si oranj. Acum alegem culori neutre: brun, maron, verde inchis, oliv, gri, bej, albastru.

Retete : In functie de imaginatia si inspitatia pe care o avem fiecare, vom alege ingredientele respectand cu strictete proportiile. Va prezentam cateva retete considerate a fi cele mai eficiente (publicate de Al. Trentea in Pescar Modern nr.20/1996): A. - 25% lapte praf; - 25% faina de in; - 20% caseinat de sodiu; - 10% gluten de grau; - 15% malai; - 5% zahar. B.

- 30% caseina; - 20% faina de porumb; - 20% caseinat de sodiu; - 10% faina de grau; - 15% gluten de grau; - 5% zahar. C. - 20% lapte praf; - 20% faina de carne (sau de peste); - 20% faina de porumb; - 20% caseinat de sodiu; - 10% gluten de grau; - 10% pesmet fin. Modul de preparare (1 kg de amestec): Intr-un castron mare se sparg 6 oua care se bat bine. Se adauga 6-10 ml de aroma si colorantul impreuna cu 2 lingurite de ulei (de floarea soarelui sau porumb). Daca avem se adauga 2 lingurite de glutamat (''sare'' utilizata pentru a intari gustul); in lipsa punem 1 lingurita de ''Delikat''. Celelalte ingrediente se adauga amestecand permanent pana se obtine o pasta supla, care nu trebuie sa se lipeasca de maini. Consistenta trebuie sa fie asemanatoare cu cea a plastilinei. La sfirsit se mai adauga putin ulei si se framanta inca o data. Pentru a obtine cocoloase de diametre precise se utilizeaza o pompa cu duze interschimbabile de diametre diferite. Sau masina de tocat carne la care am pus o palnie cu orificiul de iesire mic. Diametrele cele mai folosite sunt de 12-18 mm. ''Carnaciorii'' se taie apoi in lungimi potrivite si bucatile se ruleaza intre palme. Se aseaza pe un fund de lemn pudrat usor cu faina, lasandu-le sa se usuce timp de o ora. In acest timp cocoloasele nu trebuie sa se deformeze: ar insemna ca pasta a fost prea moale in momentul rularii. Se pregateste un recipient mare in care punem apa, iar in momentul fierberii punem putina sare grunjoasa (neiodata!), si o lingura de ulei comestibil. Cocoloasele se pun in vas una cate una. Trebuie amestecat din cand in cand sa nu se lipeasca de fund. Focul sa fie moderat. Cele care se ridica la suprafata sunt fierte. Le ''pescuim'' cu o strecuratoare si le cufundam in alt vas umplut cu apa rece. Apoi le punem pe o tava, la soare, sa se zvante bine. Cu cat le lasam mai mult cu atat devin, in timp mai dure. Atentie! Daca vrem sa fierbem cocoloase de culori si arome diferite trebuie schimbata apa pentru fiecare sortiment in parte. Crapilor nu le place amestecul de arome.

Pastrare: Cocoloasele le putem prepara iarna si sa le utilizam vara si toamna. Pentru asta le congelam. Le punem in pungute de plastic cate 20 de bucati de aceeasi marime, aroma si culoare. Punem si o eticheta mentionand acestea si data congelarii. In punguta mai punem si o bucatica de polistiren pe care o ''parfumam'' din belsug cu aroma dorita. Pentru a le gauri utilizam burghie care se gasesc la magazine.

Prezentam si reteta saracului cu ingrediente ieftine si la indemana tuturor : - 20% malai; - 10% faina de grau; - 20% lapte praf; - 10% gris; - 30% srot de floarea soarelui bine cernut; - 5% seminte de mei pisate;

- 5% seminte de anason pisate. Mai punem o lingura de zahar. Cocoloasele au o culoare brun-cenusie si o aroma de anason. Este pentru sezonul cald ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Super - cubulete de mamaliga (PESCAR MODERN NR.27/1998) Umpleti ochi rasnita de cafea (electrica) cu faina de porumb si macinati-o pana la granulatie fina. Aceasta faina o cerneti printr-un ciorap de matase fin. Efectuati aceeasi operatiune cu inca o masura de rasnita plina cu faina de porumb. Pudra de porumb obtinuta prin cernere se amesteca cu 3-4 linguri de faina de grau. Daca aveti, puneti si 1-2 lingurite de amidon praf ce are rolul de a inchega mai bine compozitia mamaligii. Fierbeti apa intr-o craticioara de bucatarie, adaugati colorant alimentar, si 2-3 picaturi de aroma. Apoi la foc moderat, turnati compozitia de faina si amestecati in acelasi timp cu un facalet de lemn pentru a preveni formarea cocoloaselor. Faceti o mamaliga putin mai tare, apoi rasturnati-o pe un fund de lemn, asa incat sa obtineti o grosime maxima de cca 3-4 cm. Lasati-o sa se raceasca, apoi introduceti-o in frigider pentru minim o jumatate de ora (maxim 2-3 zile daca o tineti in frigider ambalata intr-o punga de plastic, pentru a preveni uscarea ei). Granulatia grosiera rezultata in urma cernerii fainii de porumb prin ciorapul de matase, poate fi folosita ca nada, in combinatie cu alte ingrediente: srot de floarea soarelui, paine inmuiata, bucatele de mamaliga obisnuita, etc. Pe balti taiati cubulete de mamaliga cu o lama de barbierit. Curatiti lama dupa fiecare 2-3 taieturi in mamaliga. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Patru retete de boilies (PESCAR MODERN NR.28/1998) Galusti sarate: Se dovedesc bune mai ales la peste mare. Trebuie sa aiba cam 15 mm si sa fie destul de tari. Se fierb cam trei minute, dupa care se lasa la racit si se impacheteaza. Ingrediente: - faina de peste (60g) - mancare pentru pasarele (200g) - solubil de soia (90g) - gluten de grau (100g) - lactambulina (50g) - 6 (sase) oua in care se incorporeaza cate o lingurita de faina de creveti, sare, ulei de arahide si colorant. Galustile sarate se pot folosi si pentru nadire in amestec cu porumb: o parte galusti 3 parti porumb. Galusti dulci: Sunt cele mai bune atunci cand testati o apa, un lac necunoscut, deoarece ''dulceata'' si atractantii aromati sunt perceputi de pesti de la mare distanta. Folositi : - caseina (200g) - malai fin (150g) - gluten de grau (50g) - albumina (50g) - solubil de soia (50g) - 6 oua in care se freaca 2-3 lingurite de zahar pudra. La acestea puteti adauga arome (fructe). Galusti ieftine: Folosim o reteta mai ieftin pentru nadirea de ''obisnuire'' a pestilor. Galustile pot fi aromatizate ''pe loc'' dupa decongelare, chiar inainte sa le folositi pentru nadire. Compozitia este :

- faina de grau (100g) - faina din tarite de grau (100g) - malai fin (100g) - lapte praf (50g) - solubil de soia (50g) - caseinat de calciu (50g) - albumina (50g) - 6 oua, in care se adauga o lingurita de ulei de arahide. Galusti pentru nadire: Aceste galusti sunt mai sarace in proteina, deci mai ieftine: - malai (150g) - faina (50g) - caseina (150g) - gluten de grau (50g) - albumina (50g) - solubil de soia (50g) - 6 oua, care se bat bine inainte de a le amesteca cu"fainurile''. Toate galustile se fac de 14-16 mm si se pastraza in cantitati mici (100-300g) in pungi separate si etichetate puse la congelator. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Retete de mamaliga (PESCAR MODERN NR.35/1999) Observatii: Malaiul sa fie cernut de 2-3 ori printr-o sita deasa pentru ca mamaliga sa fie tare si elastica, restul se poate folosi pentru nada de fund, pentru arc, etc. Apa este buna cea de la fantana, de ploaie sau de la robinet, pastrata intr-un vas acuperit 1-2 zile. Vasul in care facem mamaliga trebuie sa fie un tuci (din fonta). Mamaliga se face la foc mic incalzind uniform. Peste flacara se pune o tabla ca la coptul vinetelor. Ingrediente: Se pot folosi: - sofran, - anason sau coriandru rasnit - ulei de anason - zahar vanilat sau tos - melasa sau miere - galbenus de ou sau ou intreg - srot de floarea soarelui (preferabil halva simpla) - seminte de canepa fierte sau prajite - grau sau arpacas fiert - faina de grau - cartofi fierti, etc. Pastrare: Intr-un servet umezit, la umbra pe malul apei. Mamaliga se poate taia de acasa si pastrata intro cutie de tabla cu malai, zahar vanilat sau faina alba. Precizari: Cubuletele se taie numai cu lama cutitului umeda. Prima data taiem felii mari cu cutitul apoi patratele cu lama de barbierit patratele mai mari . Inainte de a introduce carligul in patratica, mai taiem o data fetele daca sau uscat cat de putin. Infigerea carligului:

Preferabil unul subtire si rotund cu tija scurta - se face pe diagonala cubului. Daca patratica este tare-tare nu uitati sa scoateti varful acului la fata patraticii, pana spinul ramane liber. Cand patratica este moale varful poate ramane ascuns. PRIMA RETETA: Intr-un vas de 3-4 l se pune la fiert - arpacas (5-6 linguri) sau grau decorticat, dupa care se adauga apa pana se acopera arpacasul. In vasul de tuci pus pe tabla, la foc mic se pune - un pahar cu apa - un varf de scobitoare de sofran - un pic de zahar vanilat (nu exagerati !) - 3-4 picaturi de ulei de anason sau ulei de arahide - lingurita de canepa sau anason rasnit - din acelasi pahar-masura cu malai foarte bine cernut. Cand apa da in clocot se adauga si celelalte - parti de malai rasturnate '' musuroi ''. Totul la foc mic ! Se lasa musuroiul la fiert pana se umecteaza spre varf ; se taie de mai multe ori cu lama unui cutit pentru a se umezi mai bine si se mai lasa citeva minute la fiert. Apoi se amesteca bine cu o lingura de lemn pana cand compozitia devine destul de omogena si de tare. Se scoate botul de mamaliga si se preseaza pe un fund de lemn, lasandu-l sa se raceasca. Se framanta dupa ce s-a racit putin, formand o"minge '' care se pune intr-un tifon si se invarte pentru a se scurge de apa. In tot acest timp, arpacasul a fiert si acum se cufunda "mingea '' (cu tifon cu tot) in acest vas si se lasa la fiert peste o ora. Separat in tuciul in care am fiert mamaliga se pune la fiert restul de malai ramas dupa cernut, adica - 3 pahare de malai - 3 pahare de apa - 2 lingurite de canepa macinata sau anason - 2 plicuri de zahar vanilat Se poate folosi apa de la arpacas, deja fiarta, si nu-i nimica daca se mai iau si cateva boabe de arpacas sau grau. Se mesteca mamaliga de arc pana se dezlipeste usor de pe lingura. In tot acest timp '' mingea '' fierbe la foc mic. Dupa ce a fiert se pune la scurs intr-o strecuratoare. Arpacasul il folosesc astfel : - dupa ce am fixat mamaliga pe arc, iau in mana arpacas pe care il presez peste mamaliga din arc, sau arunc o mana doua cand dau la undita. A DOUA RETETA: Se folosesc 2 masuri de apa si o masura de malai. Se presara malaiul in apa pusa la fiert pe foc mic, pe tabla. Cand se formeaza botul de mamaliga in tuci se imparte compozitia in 4 cu cutitul fara a mesteca, lasand sa fiarba in continuare 20 min, apoi se ia de pe foc si se scurge surplusul de terci care a ramas. Se framanta cu facaletul, iar daca este prea tare se mai adauga din terciul ramas. Mamaliga este fiarta cand nu se mai prinde de lingura. Se preseaza cu lingura si se pune la fiert pana incepe sa pufaie. Se rastoarna pe un fund de lemn si i se da o forma. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------RETETE DE MAMALIGA (prezentata in revista PESCAR MODERN nr.36/1999) : Prima reteta: Se ia o masura de apa si una de malai. Se pune malaiul musuroi cand da apa in clocot. Se fierbe 10 minute. Se amesteca bine, se preseaza in tuci, se stinge focul si se lasa tuciul pe tabla incinsa, acoperit, inca 30 de minute. Capacul se va ridica cu grija pentru a nu curge apa, condensata peste mamaliga. Se rastoarna peste fundul de lemn si se da, prin presari repetate, forma unei caramizi.

A doua reteta: Doua cesti de apa, doi pumni de malai cernut, ingrediente. Se face un terci care se fierbe bine. Se pune un pumn de malai deasupra, musuroi. Se amesteca bine dupa ce a fiert si ''musuroiul''. Este gata cand se amesteca foarte greu. Se imparte cantitatea in doua. Se pune apa la fiert. Cele doua parti se strang foarte tare in tifon dublu. Se fierb doua ore la foc mic si se sterg foare bine de apa prin strecuratoare. A treia reteta: Doua linguri de malai cernut bine, doua linguri de faina alba, un ou, ingrediente ce se amesteca mai intii cu oul. Se framanta toate, facandu-se o turta. Intr-o oala se pune foita de calc si, la foc mic, se fierbe turtita 30 minute, intorcandu-se din cand in cand, sa se partunda. Calcul se pune ca sa nu se patrunda de fundul oalei. Apa trebuie sa acopere turtita. Dupa fiert se lasa 30 de minute sub jet de apa rece, apoi la scurs, in strecuratoare. A patra reteta : Se framanta: doua linguri de malai, doua linguri de faina alba, un ou intreg. Se bate oul, se amesteca ingredientele, se adauga malaiul, pe urma faina. Daca amestecul este prea tare se adauga putina apa, sa iasa o pasta consistenta. Intr-o cratita se pune apa la fiert; cand clocoteste se da focul mic. Se umezeste o lingura cu care se ia din compozitie cam 2/3 de lingura, facande-se galuste. Se fierb 10 minute sau chiar mai putin, intorcandu-se in apa cand sunt fierte. Se taie usor cu lingura - sunt albicioase. Se strecoara sa nu ramana apoase, se pun pe o farfurie si se strivesc cu furculita. Dupa ce se racesc, se face cu mana o singura ''caramida'' pentru a putea taia felii din ea. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Canepa Este o nada foarte usor de pregatit, apreciata atat de crap, cat si de clean, lin, mreana sau platica. Pescarii, fani al pescuitului stationar, sau mai bine zis concurentii, cunosc bine aceasta momeala prin ei devenind o momeala tot mai raspandita si In randul pescarilor sportivi. Mai multe asociatii de pescari din Anglia au interzis folosirea acestei nade pe apele administrate de ei, spunand ca pestii (in cazul lor babusca) devin "drogati" din cauza acestor seminte si pornesc In goana dupa momeala, hranindu-se peste nevoile curente. Se mai spunea ca semintele de canepa ajung pe fundul apei, prind radacini, marind vegetatia de pe fundul baltii In cativa ani si-au dat seama ca era vorba doar de imaginatii, canepa fiind in cele din urma acceptata si in Anglia, devenind populara. Sursele cele mai rentabile pentru aceste seminte este in primul rand piata unde gasim semintele crude (daca le gasim), magazinele specializate in articole de pescuit (aici comerializandu-se in stare uscata) sau, daca nici aici nu avem noroc, merita sa incercam pe la Pet-Shop-uri deoarece semintele de canepa reprezinta hrana de baza pentru papagali si alte pasari exotice. Reteta de preparare este mai mult decat simpla. Luam 250g de seminte de canepa si adaugam 1 l de apa rece. Dupa primul clocot, micsoram focul incat sa fiarba incet in continuare. Dupa aproximativ 30 de minute semintele incep sa crape, din ele iesind embrionul. in aceste 30 de minute de fierbere va recomand sa deschideti geamurile (nu strica nici putin curent de aer) pentru ca mirosul placut, de canepa fiarta, in concentratie mare devine aproape insuportabil. Dupa ce marea majoritate a boabelor au crapat putem lua oala de pe foc, turnand apa uleioasa, de pe seminte, intr-un vas (ne va fi de mare folos la prepararea nadei uscate). Semintele ramase fara apa firbinte vor primi un dus de apa rece (aproximativ 1 minut) prin care vor ajunge in starea corespunzatoare, deoarece lasandu-le sa se raceasca incet se vor inmuia prea tare. Acelasi efect va avea asupra lor si fiertul prelungit. Se vor deschide prea tare si vor fi prea moi. Pentru un efect mai evidentiat putem pune putin bicarbonat de sodiu, sau praf de copt, in apa in care vor fi fierte semintele. Astfel boabele se vor inchide la culoare iesind in

evidenta albul embrionului . Daca activitatea de fierbere a semintelor de canepa, nu incanta familia sau vecinii (nu m-ar mira de loc acest fapt) putem sa preparam o cantitate mai mare, intr-o singura tura, mentinand proportia de 1:4 intre canepa si apa. Boabele fierte si calite le vom imparti in portii "de-o partida", si le punem in congelator. Nu vor pierde de loc din aroma daca (important !) le inchidem ermetic in cutii, sau In pungi. Tinute numai la frigider, fara congelare, le putem pastra aproape o saptamana. Printr-o sita de 3 - 3,5 mm vor trece boabele bune pentru a fi adaugate In nada ramanand doar cele ideale pentru carlig. Carligul folosit pentu boaba de canepa va fi de 14 - 18 cu tija subtire montura momelii realizandu-se trecand samanta prin carlig in directia crapaturii (la intepare varful carligului va actiona corect). Pentru pescuitul crapului (dar si pentru lin sau mreana) o samanta de canepa nu este de ajuns. In acest caz vom folosi un carlig de 8 - 12 si vom fixa cate un "fir de par" legat de carlig. Acest fir poate fi ata chirurgicala, ata dentara sau fir impletit (important e sa fie subtire si moale). Vom lipi cu Super Glue cateva boabe de canepa pe acest fir, montura putand fi folosita atat la pluta cat si la plumb, important este sa avem boabe de canepa fiarta si in nada folosita. O data ajunsi la locul partidei vom pune apa suficienta peste semintele de canepa fiarta, pentru ca acestea sa nu se usuce. Boabele deja uscate vor pluti la suprafata. Pentru o partida organizata "la crap", important este sa folosim o nada simpla (nu foarte aromata), la care vom adauga semintele de canepa. Aroma puternica a canepei se combina greoi cu o aroma (puternica si ea) de capsuni, de exemplu. Vom adauga apa ramasa de la fierbere (va amintiti ca a fost separata intr-un vas) la 800 g de nada adaugand aproximativ 300 - 400 ml de apa. Este bine sa preparam amestecul inca din seara precedenta, astfel aroma va patrunde profund in nada. Vom adauga 1 - 2 pumni de canepa fiarta framatand-o bine pana la obtinerea starii dorite. Aceasta nada, ajunsa pe fundul apei, va crea un covor uleios, irezistibil pentru crapi, dar rabdare!. Dureaza cateva ore pana se vor aduna la masa pregatita. Pe al doilea carlig, sau pe cealalta montura lansata pe acest "covor aromat" putem folosi rama sau o bucata de carne, important e sa fie de culoare inchisa. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Componente principale, produse si concentratia recomandata in procente Alune (de copac) nutritive, crap mare 10-15 procente Alune prajite- dispersant ( crap, lin. rosioara, platica) -10-20 procente Biscuiti granulatie foarte mica, pescuit de suprafata - 5-10 procente Canepa aroma puternica, macinata sau fiarta, pentru ciprinide - 5-15 procente Caramel inchis la culoare, dulce, pentru crap mare -5- 10 procente Cartof fiert lipicios, alb, pentru crap mare - 10-20 procente Dovleac galben, lipicios, hranitor, pentru crap si platica 10-20 procente Faina de grau lipicios, pentru compactizare, crap 5 procente Floarea soarelui seminte macinate uleios, lipicios, crap mare 10-15 procente Gabenus de ou fiert galben, pentru diferite paste de pus pe carlig 5 procente Gainat de gaina sau porumbel !!! atractant pentru fund 10 procente - folositi manusi de latex Galbenus de ou crud lipicios, galben, colorant natural, pentru boilies 5- 10 procente Gris alb lipicios daca este fiert, crap, platica 20 procente Mac macinat gri, uleios, pentru crap mare 20 procente Malai fiert devine lipicios, pentru crap mare - 20-30 procente Malai nefiert dispersant, pentru crap mare 10-20 procente Migdale nutritiv ( crap, lin) 5 procente Ovaz granulatie mare pentru crap mare 10 procente Pesmet alb, lipicios, pentru crap mare 30-40 procente Pudra de sange stimulant -5 procente Scortisoara fin macinata pentru suprafata 2 procente Soia nutritiv, dispersant, pentru crap 20 procente

Susan seminte macinate, uleios, lipicios- 10 procente Usturoi- stimulant pentru ciprinide - 3-5 procente Chiar daca unele dintre componete par a fi curioase, ele sunt folosite cu succes si merita sa le incercam. Cifrele sunt bineinteles doar orientative, dar pot constitui baza pentru a cauta noi retete. Aceasta noua reteta poate constitui diferenta dintre o partida reusita si un esec total. Daca pe o balta hranita cu nada traditionala, specifica pentru o anumita zona, vii cu ceva nou, s-ar putea sa fie o surpriza placuta. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1. Viermusii Sunt una dintre cele mai bune momeli pentru pestii pasnici. Dau rezultate n tot timpul anului, chiar si atunci cand alte momeli naturale nu au efect In functie de specia de muste a caror larve sunt, viermusii vor fi mai mari (1cm lungime, 2-3mm diametru), sau mai mici. Odata obtinuti, ii folosim in functie de talia pestilor cautati. Astfel, la pescuitul obletilor punem un singur vierme mic, pe cand la platica unul mare sau un buchet de viermi mai mici. Cum ii obtinem? Nu va ganditi sa-i adunati de pe cadavre de animale. Puteti lua vreo boala de care sa nu mai scapati multa vreme. Puteti sa ii cumparati, solutia aceasta fiind cea mai eleganta dar si cea mai scumpa. In plus, nu gasiti intotdeauna ceea ce cautati (viermusii sunt ori prea mari, ori prea mici). Cel mai bine este sa vi-i faceti singuri, mai ales vara. Aveti nevoie de cateva cutii de bere si de niste pestisori de la partidele de pescuit anterioare. Taiati capacul unei cutii de bere si legati cutia de partea superioara cu o sarma. Cu ajutorul acesteia agatati cutia intr-un loc care sa nu fie in bataia directa a soarelui. Puneti in cutie un pestisor, de preferat cu burta deschisa. Mustele il vor repera imediat si isi vor depune ouale din care in 1-2 zile vor iesi viermusii. Pe masura ce acestia se maresc, dati-le sa manance cate un pestisor. Nu le dati mai mult decat pot manca intr-o zi, pentru ca pestisorul sa nu se strice si sa miroasa. Dupa 3-4 zile viermusii ajung la 5-6 mm lungime, dimensiune cu care se poate pescui cu ei. Cum ii pastram? In frigider, intr-un borcan de 400 - 800 grame, in malai (daca va suporta sotia). Puneti-i la frigider cu 2-3 zile inainte de a se transforma in pupe (5-6 zile de hranire intensa dupa iesirea din oua, la temperatura de 25 de grade), ca sa nu aveti surprize neplacute cand vreti sa plecati la pescuit si nu mai gasiti viermusi, ci muste. La 4-5 grade viermusii raman fara sa se transforme in pupe aproape doua saptamani. 2. Ramele Ramele sunt una dintre cele mai raspandite momeli si totodata una dintre cele mai prinzatoare. Aproape toate speciile de pesti apreciaza aceasta 'delicatesa' si de aceea foarte multe specii se pot prinde cu aceasta momeala. Modul de prindere in carlig difera de la o specie de peste la alta. Daca pentru biban sau caras e suficienta o bucata de rama in varful carligului, pentru mreana se recomanda ca rama sa acopere carligul si o portiune din fir. De cele mai multe ori o rama cu un capat lasat afara se zbate si atrage pestele mult mai bine decat o bucata de rama insirata pe carlig.

Nu omorati rama inainte de a o trage pe carlig pe motivul ca se zvarcoleste si nu o puteti intepa. O rama vie este cu mult mai tentanta pentru pesti decat una moarta. Verificati acest lucru intr-un acvariu. De multe ori vara ramele sunt greu de gasit datorita secetei. De aceea va recomand sa adunati din primavara mai multe, pe care sa le pastrati intr-o cutie de tabla sau lemn, undeva intr-o pivnita, la racoare. Pot supravietui si la bloc pe balcon, daca nu sunt in bataia directa a soarelui si au pamantul in permanenta umezit. Cutia o umpleti cu 20 cm de pamant, printre care puneti frunze, chiar daca sunt verzi. Deasupra asterneti un strat de frunze si apoi un plastic care sa limiteze evaporarea apei. La 2-3 luni schimbati in totalitate pamantul. Puteti folosi la fel de bine si un acvariu pe post de cutie. Ramele pe care le luati la pescuit puneti-le intr-o cutie din orice alt material decat metal. Aveti grija sa aiba pamant suficient si umezit. La locul de pescuit puneti-le la umbra, sau in barca in apa de pe fundul acesteia. Controlati-le din cand in cand, mai ales in zilele caniculare, pentru a nu ramane fara momeli. Rama de gunoi rosie este una dintre cele mai 'prinzatoare' rame. Se gaseste pe terenurile umede cu gunoi de grajd, sub frunzele din parcuri dupa o ploaie puternica. Nu sta la adancime in pamant, ci in primii 10-15 cm. Sunt lungi de pana la 10 cm, avand o culoare rosie si dungi subtiri galbene transversale. Nu rezista prea mult pe carlig, maxim 20 minute, dupa care trebuie schimbate. Sunt extrem de agreeate de caras, platica, rosioara, babusca, crap. Ramele de nisip se gasesc in malurile raurilor de ses nisipoase. Sunt subtiri, nu prea mari (max 5 cm) si foarte fragile. Nu supravietuiesc decat unei singure trasaturi a pestelui, dupa care trebuie schimbate. Ramele albe de gradina au o culoare caracteristica, alb-roz. Sunt si mai groase decat celelalte rame, dar si fragile. Sunt excelente la pescuitul carasului, crapului mare. Trebuie pastrate cu mare grija, deoarece sunt cele mai sensibile dintre rame. Ramele rosii de gradina sunt cele mai comune rame. Se gasesc cel mai bine dupa o ploaie care le inunda galeriile. Merg bine la aproape toate speciile de pesti. Ramele negre de balta (rame serpesti) se gasesc in namolul de la marginea baltilor si lacurilor. Au o culoare neagra-verzuie, sunt aspre la pipait si de dimensiuni mari (20 - 30 cm). Au o mare rezistenta, supravietuind pe carlig ore intregi. Sunt o momeala eficienta in Dunare la pescuitul somnului. 3. Coropisnita Coropinia este una dintre cele mai bune momeli la pescuitul somnului. Mirosul caracteristic al acesteia este depistat de ctre "mustcios" de la mare distan, i sunt locuri pe Dunre unde o coropini n crlig echivaleaz cu un somotei. Cum o gasim Cel mai adesea o gsim din ntmplare, spnd dup rame. Dar putem s o cutam cu anse mari n rsadniele din grdinile de legume. Aceste rsadnie sunt cultivate primvara devreme pe un substrat de gunoi de grajd n care coropiniele prefer s ierneze datorit cldurii degajate. Prezenta coropiniei se recunoate prin micile ridicturi la suprafaa solului i dup prezenta plntuelor ofilite care se smulg uor, acestea fiind retezate de la rdcin. Uneori n nopile de var o putem vedea zburnd n jurul unui bec aprins. Cum o pstram

A doua problema, dup gsirea coropinielor, este pstrarea lor. Vom folosi un vas de minim 10 litri (acvariu vechi, gleata, etc.). Cu ct vasul este mai voluminos, cu att "confortul" coropinielor va fi mai mare i implicit durata lor de via n captivitate. Cea mai buna densitate ar fi de o coropinia / un litru de pmnt. Pentru a nu se rni intre ele le vom tia cu o forfecua vrfurile labelor scormonitoare. Nu le vom rupe labele n ntregime fiindc vor supravieui mult mai puin. Pmntul va fi umed i afnat, cel de la muuroaiele de crtita, de pdure sau de gunoi fiind cel mai bun. La nevoie vom amesteca nite frunze n pmnt normal. Vom amesteca de asemenea i civa morcovi, tulpini i rdcini de plante, cartofi, pentru hrana coropinielor. Vasul cu coropinie l vom tine ct mai departe de soare i cldura. Ideal ar fi un beci. De asemenea, trebuie s l inem acoperit cu un capac, altfel vom avea ocazia s descoperim c o dei are un aspect att de greoi, coropinia poate totui zbura. Pn la locul de pescuit vom transporta coropiniele ntr-un vas mai mic, de genul unei glei de plastic de 5 litri umplut cu pmnt reavn i cu frunze, cu capac prevzut cu guri mici pentru aerisire. Vom avea tot timpul grij s nu o lsm n btaia direct a soarelui i vom umezi din cnd n cnd pmntul, dac este nevoie. Cum pescuim Se folosete pe crlige simple cu tija aproximativ de lungimea ei, numrul 1/0 - 3/0. Pentru a rezista mai bine in crlig, mai degrab o legm de tija acestuia, cu a subire, trecut de cteva ori n jurul ei, dect s o strpungem ca pe o rm. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Trimis: 15 03 2004 11:13 am Titlul subiectului: Mamaliga Una din momelile nelipsite pescarilor de crap, caras si alti pesti nerapitori este mamaliga. Aceasta de multe ori ne influenteza rezultatele partidei de pescuit prin doua aspecte: daca este atractiva pentru pesti si daca este suficient de tare sa nu cada din ac. n continuare va prezentam o reteta pe care numai pescarii in vrsta o cunosc. Aceasta momeala este botezata: mingea de mamaliga. Denumirea vine de la formatul pe care il are aceasta momeala. Materialul folosit pentru aceasta momeala este urmatorul: Faina de malai - 2-3 cani de ceai data prin sita; Faina alba - 1 cana (pentru intarirea continutului); Usturoi - 2-3 catei (pentru aroma); Se incalzeste apa calda intr-un vas separat timp de 5-6 min. Intre timp amestecam faina de malai cu faina alba iar dupa aceea cu apa calda. Continutul se amesteca pana se ingroasa. Apoi se framanta bine pana incepe sa se intareasca putin. Se formeaza bucati cat degetul aratator (in forma de nutli) dupa care se pun intr-un alt vas de 5-6 l, in care se afla usturoiul presat, lasandu-se la fiert pana da un clocot. Intre timp se amesteca cu lingura gaurita pentru a se evita prinderea de vas. Dupa clocot se scot afara si se aseaza pe o tava sau intr-un vas de unde se ia fiecare bucata si se preseaza pe docul de lemn cu o furculita. Dupa presarea a doua sau trei bucati se omogenizeaza in palme, obtinandu-se o minge la o dimensiune putin mai mare decat bila de ping-pong. Dupa omogenizarea si formarea tuturor bucatilor se introduc din nou in vasul in care au fiert si se lasa pe foc incet pana la 2-3 clocote iar apoi se stinge focul, se ia vasul si se introduce apa rece pana se ajunge la racirea intregului continut. Este recomandabil sa nu se scoata momeala din vas pana nu se raceste complet. Dupa racire se ia continutul si se impacheteaza intr-un prosop de bucatarie, in care se va tine pana la

folosire. Verificarea reusitei prepararii continutului se face in felul urmator: dupa 1-2 ore se ia o minge de mamaliga si se arunca, cu forta, in podea (ciment, gresie etc.). Daca sare inapoi, ati reusit realizarea acestei retete destul de migaloase. Aceasta momeala se poate utiliza si la arici sub diferite forme: para, creasta de cocos (depinde de nr. de carlige), minge si cub. ------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------Si noi il cautam cu viermusi si porumbi si alea-alea? Noi trebuie sa punem la incoltit graul asa, ca de Sfantul Andrei! Si cand acesta a incoltit bine il mai lasam sa-I creasca "cornitele" cam la 2 cm.

Apoi le insiram, pee le, pe boabele incoltite adicatelea, tot ca pe BOILIES, pe firul de par care a cam ajuns fir de funie saracul de cand cu firele de matase si cu bucla lasata direct din firul cu care am legat carligul. Insiram care va sa zica trei-patru boabe de grau bine incoltit (daca i-a dat si VERDELE! este un vis) pe bucla, apoi o trecem peste varful carligului si mai punem o boaba pe carlig pe post de opritor. De ce nu lansam inca? Inmuiem bine totul (cu degete cu tot) in borcanasul cu MIERE pe care orice CIPRINAR care se respect ail poarta cu sine (rasturnat sau nu printrebagaje = FURNICI!) stiut fiind ca orice CIPRINIDA se da in vant dupa dulce. Si CRAPUL CTENO nu face exceptie. ASA este, punem cateva graunte incoltite sip e momitor, mai superficial, dar le punem. Iar mai apoi daca si lansam cam la 10m de buza stufului suntem boieri mari. Daca este plaur, va rog ganditi-va ca marginea sa a cazut (s-a rastrnat) si este acoperita de apa! Ba da, ba da, daca facem un carcalete din porumb expandat (PUFFI) si grau incoltit (mult gluten!) este grozav acolo unde fundul apei s-a colmatat. Mai apoi, daca nu rezistam persoanei iubite si lasam BALTA pentru MAREA BALTA dar mai nou cu PALMIERI, adaugam in acelasi pahar si CAPSUNA pentru GUVIDE, caci la mare, nu-i asa, tot pescarul pescuieste. Fara indoiala ca cea mai buna momeala la guvide este scoica, dar nici nu prea sta pe carlig si este greu de spart- scos din cochilie. Asa ca ne trebuie un vin rece cu sifon din care bem scurt dar des pana spargem 20-30 de scoici dolofane. Le scobim bine cu cutitasul (iarasi bem si adaugam un cub de gheata in pahar), le facem gramada si turnam din abundenta sare grunjoasa (de muraturi?). Curand (cam cat am terminat noi vinul) se face o "mamaliga" tare de scoici, care nu numai ca sta bine pe carlig, dar si rezista la umbra pe balconul hotelului toata vacanta noastra. Este o "mamaliga" sarata? Ha! Pai MAREA BALTA nu este sarata? Asa ca luati SARICA NICULITEL sin u uitati sa va ganditi si la

Localizarea crapului - scheme

Asa cum deja stim - una din principalele sarcini si cheie de reusita ale unui partide de pescuit la crap -

este localizarea acestuia . Exista o seama intreaga de teorii cu privire la zonarea baltilor si apelor curgatoare , la anumite zone sigure in care vom gasi mustaciosi , exista recomndari pentru praguri , zone de alimentare cu apa ale unei balti , zone de confluenta a 2 ape curgatoare , etc . Toate acestea se bazeaza pe observatii facute de-a lungul timpului de pescari pe malul apelor . Toate au o mare doza de adevar ! Totusi pentru un pescar incepator este greu de interpretat o apa . De aceea va propune un studiu de caz - bazat pe o poza preluata de pe un site francez despre crap - studiu de caz in care vom explicita mai clar de ce si unde vom avea posibilitatea sa dam de locul de hranire odihna - patrulare a atit de doritului nostru prieten solzos . Se reda in imaginea de mai sus - o zona de pescuit . S-au numerotat pe harta zonele de pescuit interesante - unde ar trebuii sa incercam de-al lungul partidei noastre de pescuit . Incercam sa explicam de ce fiecare zona este interesanta : Zona 1 - in aval de un arbore scufundat . Zona de protectie si de turbulenta . Crapul va gasi aici hrana necesara - oferita prin turbulenta crescuta a acestei zone - in plus isi va gasi intotdeauna adapost si camuflaj in structura arboricola scufundata . Zona necesita un echipament mai greu - in sensul in care firele vor fi usor supradimensionate - iar la inceputul drillului pescarul va cauta sa scoata crapul cit mai repede din zona de crengi imerse . In general daca crapul apuca sa intre in crengi - putem sa-i spunem "La revedere" Zona 2 - un cuptor sapat de curent in mal . Recomand plasarea unei lansete si in aceasta zona pentru ca putem avea surpriza unor exemplare capitale - care isi adapostul in astfel de cuptoare . Zona 3 - in aval de un prag de pietre . Logica de recomandare a unui astfel de loc este similara celei de la pct 1 - cu deosebire ca aici turbulenta fiind mai mare - iar protectia redusa , crapul va adopta astfel de zone numai pe perioada hranirii , altfel evitind stationari indelungate in astfel de zone . Zona 4 - o confluenta intre 2 ape curgatoare . O zona excelenta pentru crap - cu apa oxigenata , adinca si hrana din belsug . Lipsa vegetatiei si in general fundul spalat de mal - ofera facilitati diverse de nadire corespunzatoare . Una dintre cele mai "prinzatoare" zone din schema prezentata Zona 5 - este o consecinta a confluentei dntre rauri . Malul spalat din zona 4 se va depune si va crea o zona cu apa mica , tulbure si plina de sedimente in suspensie . Este recomandata pentru pescuitul de primavara - in acest loc apele incalzindu-se mai repede . Totodata cu o nadire corespunzatoare poate fi un loc propice pescuitului pe timp de noapte in verile calduroase Zona 6 - in general - in astfel de coturi pe care raul le face - pe partea exterioara a curburii - apa este adinca , iar pe malul opus apa este mai mica - datorita efectului de depunere de sedimente . Sigur in astfel de zone adanci exista gropane si praguri care trebuiesc cautate cu atentie ! Cele mai prinzatoare locuri pe tot timpul verii . Zona 7 - iarasi o zona cu potential maxim . Apa adinca si prezenta unui mal de vegetatie abundent - face sa se intruneasca conditii propice pentru ca crapul sa stationeze si sa hraneasca aici . Camuflajul este asigurat de perdeaua de vegetatie iar curentul mai puternic pe exteriorul curburii raului oxigeneaza apa . Se pot planta cu succes monturile la 2-3 metri in fata perdelei de stuf - cu mentiunea unei griji sporite fata de eventualele tentative ale crapului de a-si cauta salvarea pe timpul drillului in perdeua ade vegetatie Zona 8 - in aval de o insula . Zona puternic turbionata si care ofera hrana din belsug . Sigur ca exista si alte zone optime pentru gasirea crapului pe rauri - dar ne oprim aici - fara pretentia ca daca veti pescui in zonele indicate de noi - veti avea captura vietii . Promitem sa revenim cu un studiu similar si pentru o balta ! Orice expert al pescuitului la crap care foloseste echipament de 2000 de dolari va va confirma ca ar putea pescui la fel de bine cu scule n valoare de 200 de dolari. Cine pescuieste cu echipament avansat o face datorita faptului ca este pur si simplu o placere sa folosesti un bat sau o mulineta de calitate. Dar mai ales "veteranii" pescuitului la crap stiu din experienta ca aceste lucruri sint doar un adaos placut, si nicidecum necesar. Mult mai important este sa ne facem lectiile, adica sa ne informam ct mai bine despre prada noastra mult rvnita. Ca pescari sportivi, depindem n ntregime de instinctul natural al pestelui de a se hrani. Nu l prindem cu plasa, nu l harponam. Trebuie sa asteptam pna cnd pestele decide, de buna voie si nesilit de nimeni, sa apuce momeala noastra. Pentru a obtine acest rezultat - si pentru a elimina ct mai mult factorul "noroc" - este necesar sa stim ct mai multe despre modul de hranire al crapului. ntrebarile cheie sint urmatoarele: cum se

hraneste, cnd se hraneste si unde se hraneste! Daca gresim chiar numai unul din acesti parametri, nu ne mai ajuta nici cel mai scump si mai sofisticat echipament din lume. ntrebarea "cum se hraneste crapul" am tratat-o deja n unul din numerele trecute. Am vorbit despre felul n care crapul absoarbe sau "inhaleaza" hrana si o triaza n bot. Asupra acestui punct esential vom reveni n alt episod, cnd vom vedea de ce montura cu "fir de par" n combinatie cu un boilie si un plumb semi-fix s-a dovedit de a fi de departe cea mai eficienta. Localizarea crapului va fi subiectul numarului urmator. Buletinul meteo, de mare ajutor Desi am abordat-o deja n unul din numerele trecute, as vrea sa mai insist asupra problemei "cnd se hraneste pestele", pentru ca este extrem de importanta, si, n acelasi timp, relativ usor de rezolvat. n numarul 7 al revistei, am vorbit despre modul in care temperatura apei influenteaza cantitatea de oxigen dizolvata in apa. Aceasta cantitate de oxigen determina direct pofta de mncare a crapului. Deci, cu ajutorul unui simplu termometru de apa, puteti stabili cnd si unde se gaseste o situatie promitatoare pentru o captura record. Un alt factor care va poate ndruma spre o partida de pescuit reusita este vremea. De obicei, noi pescarii nu i dam atentie dect atunci cnd avem nevoie sa o invocam ca scuza pentru o zi fara peste. Acest lucru este o greseala fundamentala, pentru ca un simplu buletin meteo ne poate ajuta enorm. Presiunea atmosferica trebuie sa fie constanta Parametrul principal este presiunea atmosferica. Aceasta se masoara n milibari (mbar). Pna la 1000 mbar, vorbim de o presiune atmosferica scazuta, la peste 1010 mbar vorbim de o presiune atmosferica ridicata. Presiunea atmosferica scazuta nseamna de obicei cer nnorat, vnt si averse de ploaie, n timp ce presiunea atmosferica ridicata este responsabila pentru vreme frumoasa cu cer senin. Crapii, ca si toti pestii din familia ciprinidelor, s-au dovedit a fi foarte sensibili la orice schimbare a presiunii atmosferice. Deci cele mai bune conditii de pescuit le ofera o vreme constanta peste o perioada de timp ct mai lunga. Singura exceptie este o perioada calduroasa n timpul verii, cnd temperatura apei poate trece peste baremul critic de 23 de grade Celsius. Conditii acceptabile ofera si o presiune atmosferica n scadere (adica atunci cind vremea se "nrautateste"), n timp ce o presiune n crestere este garantia unui esec pescaresc. Se poate spune ca o presiune atmosferica scazuta ne ofera cele mai bune conditii. De ce? Aceasta situatie meteorologica ne aduce de obicei temperaturi relativ constante si mai ales medii, indiferent de anotimp. n plus, ea aduce de multe ori vnt si ploaie. Vntul - cit mai puternic Influenta vntului este imensa. Pe scurt, cu ct mai mult vnt, cu att mai bine. Vnt prea puternic pentru pescuit nu exista, chiar daca este neplacut pentru pescar. Efectele sint att de benefice din trei motive: 1. Miscarea valurilor la suprafata oxigeneaza ntreaga apa. Importanta cantitatii ct mai mari de oxigen am amintit-o deja de mai multe ori. 2. Curentul format de valuri la suprafata apei concentreaza hrana ntr-o parte restrnsa a baltii. Aceasta hrana este transportata de curent sau dislocata de valurile care lovesc n mal. Din acest motiv, se recomanda sa pescuiti ntotdeauna cu vntul n fata! n aceste conditii, momeala trebuie plasata aproape de mal, sau cel putin n acea parte a baltii spre care bate vntul. 3. Odata cu aparitia valurilor, scade vizibilitatea din exterior n apa, pentru ca "oglinda" nu mai este neteda, ci n miscare continua. Totodata, patrunde mai putina lumina n apa. Efectul este ca pestii se simt mai siguri, mai putin amenintati, si ncep sa se miste mult chiar n timpul zilei, cautnd hrana uneori la adincimi surprinzator de mici. n plus, pescarul aflat pe mal este mai greu sau chiar imposibil de reperat de catre crapi si, de multe ori, pestii trec de-a lungul malului, pe sub nasul pescarului, ale carui monturi sint de obicei lansate mult prea departe. Vntul are efecte pozitive, indiferent de anotimp sau directie. Mult timp s-a sustinut teoria ca n timpul iernii ar fi mai bine sa se pescuiasca cu vntul in spate. Banuiesc ca aceasta teorie s-a mentinut atta timp doar datorita faptului ca este mai comod pentru pescar sa stea la adapost cnd este frig. Practica nsa a dovedit ct se poate de clar un lucru: cel mai bine este sa pescuim ntotdeauna cu vntul n fata!

Ploaia oxigeneaza apa Ploaia are un efect asemanator cu cel al vntului. Oxigeneaza apa, dizloca hrana de pe maluri si "sparge" oglinda de la suprafata apei, provocnd o mobilitate sporita a crapilor. Foarte promitatoare este situatia unei furtuni n timpul verii, unde ploaia aduce o oxigenare rapida si substantiala, care poate provoca o scurta perioada de hranire aproape efervescenta a crapilor. Oricum, fiti foarte atenti la fulgere. Nu e de gluma sa te afli ntr-o barca, angajat ntr-un dril prelungit, n timp ce esti singurul punct proeminent pe un plan de apa, si asta cu un paratraznet de carbon n mna! Fibra de carbon este un excelent conductor electric, asa ca fiti foarte atenti sa nu patiti ca dinamovistul Florentin Petre. Influenta lunii Toate revistele pescaresti din Vest publica invariabil, numar de numar, tabelele solunare. O perioada buna de timp, am ncercat sa ma orientez dupa ele. Sincer sa fiu, nu am observat nici cel mai mic efect, lucru confirmat de toti specialistii de carpfishing cu care am vorbit. Singurul punct relevant pare a fi luminozitatea. In conditii de nopti cu cer senin si luna plina, pestii nu se simt att de bine protejati de ntuneric ca de obicei si nu se aventureaza n apropierea malului, deci trebuie cautati mai n larg. Invers, n schimb, cu ct mai ntunecoasa este o noapte, cu att mai aproape de mal vom gasi crapii. De altfel, acest lucru este valabil pentru orice oscilatie a luminozitatii, indiferent de cauza acestei schimbari sau de ora zilei. Care este vremea ideala? Asadar, conditiile meteorologice ideale pentru pescuitul la crap ar fi, dupa parerea mea, urmatoarele : - In lunile septembrie sau octombrie, cind temperatura din timpul zilei este de 16 grade C, n cursul noptii de 10 grade C, temperatura apei este de 14 grade C , presiune atmosferica scazuta, cer noros, averse de ploaie razlete, vnt cald din Vest sau Sud - Vest. O mentiune importanta: toti acesti factori au efect mai ales asupra apelor linistite. Iar cu ct mai mica este o balta (ca suprafata, dar mai ales ca adncime), cu att mai sensibila va fi fata de factorii meteorologici numiti. n cazul unor conditii nefavorabile, ncercati-va norocul mai bine pe ruri sau canale, care depind de alti factori si ofera conditii bune n timpul verilor calduroase sau al iernii

Mic dictionar al pescarului de crap Anti - tangle - boom, probabil ati intilnit unele din aceste denumiri incercind sa cumparati vreun Snap link, Stringer accesoriu nou din magazinul de pescuit de unde va aprovizionati. Acum puteti needle sa aflati ce inseamna acesti termeni folositi foarte des de catre cei mai experimentati pescari. Plumb - anti - tagle - un plumb fixat pe un betisor de plastic. Tubul are rol de a impiedica incilcirea forfacului cu firul principal. Anti - tangle - boom Anti - tagle - rig Anti tagle - tube tub de plastic de care se ataseaza un virtej (carabina) de care se fixeaza plumbul. reprezinta montajul celor doua componente prezentate mai sus; are ca rol principal impiedicarea incilcirii forfacului cu firul principal. este un tub de plastic din care se obtine Anti - tangle - boom-ul.

Bank stick Bedchair Bivvie Boilie(s) Boilie - needle Brollie Buzzer bar Carp hook Carp sack

suport pentru lanseta cu un singur picior care se infige in pamint. scaun pliant cu picioare reglabile. cortul pescarului de crap (dotat cu umbrela si un mic antreu). bilute (bulete) fierte, cu un continut proteic ridicat, care se folosesc cu predilectie la pescuitul crapului. Ac special utilizat pentru fixatul boilies-urilor pe firul de par; functioneaza dupa principiul crosetei. umbrela pescareasca cu material protector. suport sub forma literei "T" care poate fi dotat cu 2 - 3 semnalizatoare; poate fi fixat (insurubat) pe Bank stick - suportul care se infige in pamint. cirlig special pentru pescuitul crapului (pe piata exista sute modele diferite, toate special concepute pentru pescuitul la crap). sac special de culoare neagra in care se tin crapii pina la cintarire; o cerinta esentiala de care tin seama fabricantii acestor modele este aceea ca apa sa circule foarte usor prin material, iar ochiurile materialului sa nu fie prea mici. substanta lichida, de diferite arome, in care se scufunda boilies-urile inainte de fiecare lansare. substanta puternic aromatizata, atractant care se adauga in materialul de compozitie a boilies-urilor. expresie folosita pentru fiecare montaj la care momeala nu se fixeaza in cirlig, ci pe un fir subtire care atirna linga cirlig. "firul de par" - o portiune de fir foarte subtire si foarte rezistent, pe care se fixeaza boilies-urile (initial era intr-adevar un fir de par. un semnalizator fixat pe o tija subtire de metal, cu rol de a activa semnalizatorul electronic in cazul unei trasaturi, in care pestele o ia in directia pescarului (drop bite, drop back). burghiu mic utilizat la perforarea buletelor, alunelor, a boabelor de porumb, pentru ca acestea sa poata fi mai usor trecute pe "firul de par". seminte si boabe mici (boabele de mazare, alune, fasole, cinepa, boabe de porumb) folosite frecvent in compozitia materialului de nadire si ca momeala. momeala plutitoare. spuma plutitoare; poate fi aplicata atit pe cirlig, cit si pe momeala, pentru a le face sa pluteasca; se foloseste mai ales cind fundul apei este milos si exista pericolul ca momeala sa se afunde in mil. plumb moale, usor modelabil, care se foloseste odata cu momeala plutitoare si foloseste pentru a tine o parte a forfacului pe fundul apei. un material solubil in apa din care se fabrica fire, folii, pungi si chiar plase. Cu aceste materiale atasate de montajul principal si dosite cu momeala se nadeste cel mai precis, chiar daca in cantitati mai mici. un suport pentru mai multe lansete care se fixeaza simplu la locul de pescuit.

Dip Enhancer Hair rig Hair Monkey climber

Nut - drill Particles Pop - up Pop - up - foam

Pop - up - putty PVA

Rod pod

Shock - bead Silkworm

opritor de cauciuc. numele propriu al unui material de forfac din gama firmei Kryston. Materialele de forfac cele mai populare sint variantele "sinking", adica cele care contin o fibra care se imbiba cu apa si face ca tot forfacul sa stea mulat de-a lungul fundului apei. o sfera de plastic prevazuta cu un virtej, prin perforarile careia se fixeaza un tub de plastic (Anti - tangle - tube). virtej (carabina). Stringer needle - cirlig special folosit pentru fixarea boilies-urilor pentru nadire pe firul din PVA.

Snap link bead Snap link

Stringer needle

crlig special folosit pentru fixarea boilies-urilor pentru nadire pe firul din PVA. Exista "Stringer needle" speciale, care au virful mai lung decit un "Boilie needle", pentru a putea urca pe fir mai multe boilies-uri deodata. Boilies-urile pentru nadire fixate pe firul din PVA si atasate de cirlig. indulcitor sintetic pentru materialul de compozitie al boilies-urilor; este preferat indulcitorul sintetic deoarece zaharul s-a dovedit a fi prea lipicios si face imposibila fabricarea boilies-urilor. semnalizator optic care se fixeaza intre mulineta si semnalizatorul electronic. saltea de receptie sau de cintarire; contine burete sau bilute mici de polistiren; salteaua, la fel ca maiinile pescarului trebuie sa fie intotdeauna umezite inainte de a aseza un peste; pe aceasta saltea se aseaza crapii, n vederea ndepartarii crligului, cu rol principal de a mpiedica ranirea pestilor.

Stringer Sweetener

Swinger Unhooking mat

Ciortanul la sheffield

Dupa sfarsitul primaverii si al prohibitiei coincide si cu sfarsitul reproducerii ciprinidelor. Infometati dupa perioada de reproducere, pestii incep sa-si caute cu insistenta hrana astfel ei devin foarte activi. Pentru ca tentatia pescarilor este foarte mare, acestia profita de zilele insorite si isi propun prinderea unui ciortan. Vom pescui conform tehnicii engelzesti, la sheffield. Varga de 3.90 - 4.50 m, puternica, echipata cu o mulineta mica si usoara pe tamburul careia vom avea un fir de 0.16 mm sau chiar 0.18 mm, in locurile cu agataturi sau pentru incepatori. Alaturi de o pluta waggler si un carlig de concurs nr. 10 - 12, si de doua larve de chironomus infipte in carlig putem avea o partida de pescuit de neuitat. Dar insa, inaintea pescuitului propriu zis, ne vom alege locul, mai ales daca pescuim pentru prima data pe aceaapa.Sunt preferate zonele mai adanci, cu fundul malos, langa bradis, loc in care crapul gaseste o multime de larve. Cu cat locul ales este situat mai departe de mal, 20 - 30 m, penru a nu deranja pestii

la cel mai mic zgomot, cu atat sansele vor creste, dar si cu conditia nadirii serios si constant. Astfel vom nadi la incaputul partidei din gros, folosind pentru a arunca 8 - 10 bulgari in care vom ingropa si o parte din momeala folosita (larva de libelula, porumb etc.). Dupa cateva ore, cu siguranta cioranii vor raspunde si cine stie poate vom avea si alte surpize, un caras sau o platica mai mare. Marele secret al acestui tip de pescuit este exactitatea pentru a arunca nada cat si lansarile, dar cu rabdare veti putea putea aduce pestele prins in mincioc.

Partea 1: Despre Crap (Cyprinus carpio)

Nume stiintific: Cyprinus carpio Zona de origine: Asia Talie maxima: 32 kg Denumiri populare: Sunt in functie de marinea acestora: ciortanel / ciortanica - exemplarele pana la 300g, ciortan-lingurar - pana la 500g, ciortan - pana la 2 kg, ciortocrap - intre 2 si 4 kg, crap - exemplare de peste 4 kg Raspandire: In Romania, crapul este prezent in aproape toate iazurile si baltile din zona colinara si de ses, in unele lacuri de acumulare, in raurile mari, in Dunare, in Delta Dunarii precum si in lacurile si limanurile litorale. Descriere: Crapul poate atinge dimensiuni apreciabile fiind unul dintre cei mai mari pesti pasnici de la noi din tara. In mod obisnuit are dimensiuni de 35 - 50 cm lungime si o greutate de 1 - 3 kg, dar poate sa atinga 80 - 100 cm lungime si pana la 32 kg.

Crapul are gura subterminala dispusa usor oblic, buze carnoase prevazute cu 4 mustati pe falca superioara dispuse 2 de fiecare parte, cele mai mici la interior iar cele mari spre marginea gurii. Corpul crapului este acoperit total fie partial cu solzi. Aceasta in functie de provenienta acestora astfel cei partial sau total lipsiti de solzi provin din crapii de cultura si in prezent pot fi intalniti in apele naturale in stare salbatica unde au patruns accidental sau prin repopulari. Solzii sunt mari si au marginile bine

Crap (Cyprinus carpio) - este comun descris mai sus Crapul golas - poate avea corpul neacoperit de sol . Acesta din fotografie este un crap salbatic, avand sau poate avea cativa solzi dispusi in general in juru forma corpului mai alungita. inotatoarei ventrale, dispusi intr-o linie relativ contin urmarind curbura spinarii.

Crapul oglinda - crap cu corpul ghebos, acoperit cu solzi dispusi pe trei randuri, primul dispus pe sprinare urmarind curbura spinarii, median si in partea ventrala.

Amurul (Ctenopharyngodon idellus) - denumit popular si cosas, cteno, ten, este un peste cu corpu fusiform acoperit cu solzi mari si bine infipti in piele. Atinge dimentiuni impresionante 30 - 35 kg si 1 - 1,2 m. Este un peste fitofag, consuma plante si radacin acestora, stuf, papura dar si larve, viermi si alte organisme acvatice.

Sangerul (Hypophthalmichthys molitrix) - Are capul mare comparativ cu lungimea corpului. Gura mare, oblica, indreptata in sus. Este un peste cu corpul putin comprimat lateral, acoperit complet cu solzi mici si bine infiti in piele. Coloritul este cenusiu inchis pe spinare negricios, pe laturi argintiu.

Novacul (Aristichthys nobilis) - Peste zooplanctonofag, adica se hraneste cu organisme d origine animala, este foarte des confundat cu sange datorita formei corpului asemanatoare, insa acesta are coloritul mult mai inchis. Atat novacul cat si sangerul este prezent in crescatori cat si in apele naturale unde au patruns prin deversari si populari.

Partea 2: Echipamentul pentru pescuitul crapului

Succesul unei partide de pescuit la crap tine intr-o mare sau mica masura si de dotarea pescarului. Un echipament bun usureaza pescuitul dar nu e totul. Adesea succesul depinde si de localizarea pestelui, de intelegerea comportamentului si de rabdarea si modul folosite a echipamentului. Va voi prezenta pe scurt intr-o anumita ordine echipamentul necesar pentru pescuitul crapului. Lanseta: Daca doriti sa achizitionati o lanseta de crap de calitate trebuie sa aveti in vedere urmatoarele caracteristici. In primul rand lansetele de crap au blankul din carbon, material special obtinut si prelucrat cu inalte tehnologii. In al doilea rand trebuie sa verificam cateva lucruri inainte de a o cumpara. Puterea lansetei. Acesata este greutate pe care o poate lansa. Daca dorim sa cumparam o lanseta pe care este inscritionat 3 lbs, acasta inseamna 3 x 453 g, aproape 1,5 kg, aceasta fiiind greutatea sub care varful lansetei se indoaie la verticala (90 grade). Astfel pentru pestii mai bataiosi vom alege o lanseta de 3,5 lbs, iar pentru pestii medii una de 2 lbs. Dar faptul ca avem o lanseta puternica nu inseamna si faptul ca lansam mai mult. Acest ultim fapt depinde de respectarea raportului lest/ putere, astfel o lanseta pe care este scris 2 lbs va lansa pana la 100 g. Depasirea acestei valori duce la deteriorarea si in final ruperea lansetei.

Actiunea lansetelor de crap poate fi supla (partabolica sau semi) ceea ce va da un confort maxim si senzatii reale, sau o actine de varf, cea ce da pescrului o siguranta mai mare si un bun control. Crapistul trebuie sa-si aleaga actiunea lansetei in functie de necesitati. Lungimea acestor lansete este intre 3.60 - 4.20 m (12 - 14 picioare), iar acestea pot fi din 2 sau 3 bucati. Inelele in numar de 8 minim pentru o lanseta de 12 picioare, trebuie sa fie de calitate si asezate corespunzator pe lanseta si anume perfect aliniate pe nervul lansetei. Manerul este format din doua segmente, unul in continuarea mandrinei si altul in capatul de jos al lansetei. Acest maner influenteaza foarte mult lansarile. Lansetele de crap de calitate poarta numele unor firme ca Daiwa, Shimano etc. lansete pe care orice crapist le-ar dori.

Mulineta: Ideala pentru pescuitul crapului ar fi o mulineta "baithrunner". Din ce in ce tot mai multi pescari incep sa foloseasca acest tip de mulineta. Avantajul acestui tip de mulineta este ca da posibilitatea reglarii in avans a sistemului de franare. Aceasta se va activa odata cu prima rotire de manivele, oferind un plus de siguranta pescarilor. Vom alege o mulineta solida, suficent de mare incat sa echilibreze lanseta si cu un tambur cu o capacitate de 200 - 250 metri de fir. Minciogul: Vom alege un model cat mai mare si usor dar puternic. Cautam un mincios cu cap triunghiular si cu deschiderea larga de 1 m. Cand vom prinde un crap de dimensiuni mai mari vom constata ca un monciocul cu asemenea calitati nu este un moft. Salteaua de primire si cantarire: serveste la asezarea pestelui dupa ce a fost prins. Aceasta impiedica contactul cu solul si ranirea pestelui. Salteaua de primire trebuie intotdeauna udata inainte de asezarea crapului pe ea. Detinerea unei asemene saltele a devenit o conditie principala pentru a fi acceptat si inscris la concursurile nationale si internationale de pescuit la crap. Naditoare: Acestea sunt de mai mult feluri, si sunt folosite in functie de nada aleasa si distanta de nadire. Bastoanele lansatoare "Cobra" - folosite pentru a arunca la distanta boillies la distante mari 100 de metri. Acestea necesita forta si indemanare. "Lingura" - este o lingura supradimensionata, prevazuta cu o coada de 1,5 m lungime si permite aruncarea cu mare precizie unei unui bulgar de nada de marimea unei piersici la distante de 40 - 60 m cu mare precizie. Prastia - este vorba de o prastie supradimensionata, fixata pe un trepied. Aceasta este foarte utila pentru un anumit tip de nada si anume acea care se poate face bulgare. Este utilizata pentru nadire la distante mari de 80 150 m. "Racheta" - este unul dintre ultimele metode de nadire introduse in lumea pesuitului la crap. Aceasta este sub forma unui tub de plastic de 15 - 20 cm lungime, care sa umple cu nada, in special nada boabe si se lanseaza. Este utilizat pentru nadirea la precizie si distanta. Suport lansete: Asa numitul Rod-pod sustine lansetele si permite o directionre corespunzatoare a acestora. In comert se gasesc diverse modele pentru de 3, 4 lansete avand lungime intre 1 - 2 m. Un rod-pod de calitate trebuie sa indeplineasca cateva conditii: sa fie stabil, neinfluentat de vant, picioarele sa fie ajustabile, adaptabile oricarui tip de sol, sa fie usor de instalat si transportat. Acest Rod-pod poate fi inlocuit cu casicele suporturi. Senzorii electronici: La fel ca si Rod-podul aceste nu sunt indispensabili dar imbunatatesc confortul pescuitului mai ales noaptea. Astfel nu mai trebuie sa urmarim in permanenta bambinele. Principiul de functionare este urmatorl: cand firul este tras, o rpzeta din plastic, prevazuta cu aripioare, ativeaza o celula fotoelectrica, ce declanseaza un semnal acustic si unul optic. Semnalul optic indica miscarea firului. Daca firul este tras ledurile de aprind si raman aprinse aproximativ 20 secunde. Multitudinea de tipuri si marci ne face sa alegem un senzor complex, care ne ofera posibilitatea de reglare a volumului, tonului, sensibilitatii. Vom alege un model rezistent la apa 100% altfel ... Pe piata ustensileor de pescuit se gasesc si senzori cu avertizare la distanta. Suna tentant dar pretul e pe masura asteptarilor. Firul: Putem folosi mono-filamente sau firul impletit, acesta din urma avand dezavantajul ca nu este deloc elastic. In general se folosete pentru pescuitul crapul un fir cu diametru intere 0,28 - 0,35 mm. Se poate folosi fir fluorescent. Mono-filamentul trebuie verificat inainte de oricare partida de pecuit si mai ales ultimi metri de fir, cei care au fost supusi drill-ului, pentru a nu avea o surprize neplacute. Firul impletit poate fi folosit la realizarea monturii, aceste fiind mult mai rezistent la eventuale obstacolo de pe fundul apei (scoici etc.) Carligul: Vom folosi carlige puternice si ascutite, in special cele confectionate din carbon. Carligul trebuie verificar dupa fiecare captura si schimbat daca e nevoie. Marimea carligelor se alege in functie de marimea momelii. Culoarea carligelor se alege in acelasi mod dupa culoarea momelii, dar se utilizeaza in special carligele negre.

Plumbul: Este propulsorul monturii. Forma si dimensiunea acestora depinde de tipul monturii folosite, de puterea lansetei. Se folosec in general plumbii turtiti lateral in ape curgatoare si sub forma de bile in ape statatoare, cu greutate cuprinsa intre 40 - 120 g. Accensorii: Vartejurile - Fac legatura intre montura si firul principal. Aceste trebuie sa fie rezistente si negre. Opritoarele de cauciuc, Protectoare de nod, Tub anti-rasusire, Burghiu de gaurit boillies si porumbul uscat, etc Rubesiana

La primavedere, titlul ar putea dezamagi pe multi dintre "confratii" nostri care vor exclama cu siguranta: alta tehnica? Trecind insa in revista concursurile mondiale de pescuit din ultimii ani, putem observa lesne ca aceasta metoda aduce cele mai bune rezultate si recruteaza tot mai multi adepti. Chiar daca este o realitate cruda, trebuie sa acceptam faptul ca odata cu trecerea anilor pestele lipseste tot mai mult din apele noastre iar ademenirea lor in cirlig devine o sarcina care presupune tot mai mult viclesug. Pentru cei care practica pescuitul cu vergi lungi, metoda prezentata in acest material poate sa constituie un ghid excelent pentru initiere. Batul si firul Inima acestei metode este folosirea unei vergi de pescuit de lungime mare, formata din mai multe segmente. Varful are de regula 5-6 metri si este asemenea unei undite telescopice in care segmentele intra unul intr-altul pe dinauntru. Restul vergii este alcatuit din segmente de 1 - 1.20 metri, care se imbina prin mufare. Astfel, daca avem o undita de 12 m si vrem sa o reducem la 10 metri, ii scoatem primele doua segmente, insa nu ca la o undita telescopica normala ci direct, de la mina. Despre marci nu voi aminti fiindca tot mai multe firme renumite arunca pe piata o diversitate fantastica de sortimente la niste preturi la fel de spectaculoase. Rubesienele cel mai des utilizate atit in concursuri cit si in pescuitul de zi cu zi sint de 9 - 12 metri, existind insa "minuni" de 15, chiar 16 metri. Important este ca rubesiana sa fie cit mai rezistenta fara o elasticitate sporita; altfel, in cazul drilului unor pesti mai "rasariti", varga poate ceda. Este indicat ca, fiecare rubesiana cumparata sa aiba unul sau doua virfuri de rezerva. Un aspect important pentru o varga de asemenea dimensiuni este si greutatea. O rubesiana de 12.5 m cintareste in medie 960 de grame dar aceasta greutate difera in functie de calitatea carbonului din compozitie. O greutate mai mica asigura si un confort sporit dar satisfactia si precizia acestui gen de pescuit este maxima. Grosimea firului pe care-l folosim este influentata de pestii pe care-i cautam si mai ales de apetitul acestora. Firul nu este prins de virf ci de un cauciuc special fixat in interiorul unditei ajutind la amortizarea socurilor. Sa nu uitam ca, atunci cind pescuim pe apa curgatoare trebuie sa avem un forfac atit de sensibil ca sa se rupa in cazul unei agatari. Nimic nu e mai suparator decit ruperea acestui cauciuc. Grosimea firului trebuie sa fie foarte mica, variind intre 0.06 si 0.12 mm. Este bine sa folosim un forfac cit mai lung mai ales daca pestele nu este lacom. Avantajul consta in imprimarea unei miscari cit mai naturale momelii din cirlig in cazul in care agitam montura. Momeala in miscare va stirni intotdeauna interesul pestilor. Firul nu este prins de virf ci de un cauciuc special fixat in interiorul unditei ajutind la amortizarea socurilor. Sa nu uitam ca, atunci cind pescuim pe apa curgatoare trebuie sa avem un forfac atit de sensibil ca sa se rupa in cazul unei agatari.

Plumbi, plute si cirlige Exista numeroase tehnici de echilibrare a monturii cu plumbi. Intr-o prima clasificare exista echilibrari pentru pescuitul in ape linistite sau pe riuri. In apele linistite, in cazul in care pestele musca mai slab este indicat sa folosim o montura echilibrata cu plumbi dispersati.Acestia trebuie sa culiseze pe fir pe riuri pestele musca mult mai hotarit iar asta necesita un plumbaj mai usor.Sa nu uitam de lungimea forfacului care trebuie sa fie cit mai mare. Multitudinea fabricantilor de plute a dus la aparitia unor sortimente atit de bogate incit deseori cadem in nehotarire. In ape linistite va trebui sa folosim plute cit mai usoare si cit mai mici. Inelul prin care culiseaza firul trebuie sa fie situat cit mai aproape de "gitul" plutei pentru ca montura sa nu ne pacaleasca prin "culcarea" la orizontala a corpului plutei chiar si in cazul unei echilibrari perfecte. Un accesoriu de asemenea foarte util pentru aceasta metoda este folosirea unui stativ protector. Acesta ne va permite sa sprijinim mai usor segmentele pe care le scoatem prin mufare fara a le deteriora. Folosirea acesui stativ economisteste minute pretioase in timpul unui concurs. Metoda Montura bine echilibrata este cea mai importanta la pescuitul cu rubesiana. O montura fina, cu un cirlig nr. 22 si un fir subtire de 0.06 mm. vor putea fi "stapinite" mult mai usor chiar si in cazul in care apa are un curs lent. In conditiile unei calduri dogoritoare cind pestii sunt mai greu de ademenit va trebui sa indepartam plumbii la o distanta de 80 - 120 de centimetri de cirlig. Platicile de dimensiuni mai mari vor putea rezista mai greu tentatiei de a apuca momeala "scufundatoare". Vom folosi cirligele sub forma picaturilor. Acestea chiar daca sunt mai greu de gasit in comert, imprimamomelii o miscare foarte naturala. Daca in trecut fiecare pescar avea metoda lui de preparare a nadei, in zilele noastre diversitatea sortimentelor oferite in magazinele de pescuit coplesesc si chiar deruteaza cumparatorul. Dar chiar si cu aceste sortimente bogate ne putem "arde". Va trebui sa cumparam in functie de anotimpul in care le vom folosi, in functie de apa pe care vom pescui si in functie proportia in care le vom amesteca. Nada si nadirea Pescuitul la rubesiana necesita, dintre toate genurile de pescuit cea mai mare cantitate de nada. Tocmai pentru ca este cel mai precis mod de a pescui (in functie de locul pe care-l alegem) pestii trebuie atrasi si mentinuti in acelasi loc in care am nadit prima oara. Iata doua retete pentru ape linistite si pentru ape curgatoare. Pentru ape linistite (ingrediente pentru 10 kg de nada) 3 kg. de piine farimitata, 1kg de napolitane cu aroma de cocos, 1 kg de napolitane cu aroma de vanilie, 2 kg.de saminta de cinepa prajita, 1 kg. de saminta de floarea soarelui prajita, 1kg. de faina de malai prajita. Pentru ape curgatoare (ingrediente pentru 10 kg de nada) 4 kg. de piine prajita , 1kg de napolitane cu aroma de vanilie, 3 kg. de saminta de floarea soarelui prajita, 1 kg de lut galben si 1kg. de faina de malai prajita. In ape linistite este indicat sa folosim cit mai multe ingrediente uleioase datorita mirosului puternic pe care il raspindesc in apa. Miezul bolului de nada trebuie sa fie viu: viermusi, larve de libelula sau viermi de faina, excelenti la pescuitul babustei atit ca nada cit si in cirlig. Drilul Practica ne va invata sa estimam marimea pestelui imediat dupa intepare. Primul obiectiv va fi acela a indeparta pestele de locul in care am nadit pentru ca acesta sa nu-si sperie "amicii" care se

hranesc acolo. Pentru a aduce la mal pestele, trebuie sa tinem in permanenta varga intinsa, demufind-o apoi, segment cu segment, in functie de lungime, pina la "virful" de 5 metri. Cu mina libera va trebui sa apucam un minciog care trebuie sa fie cit mai lung, pentru a ne ajuta sa scoatem cit mai repede si mai comod pestele din apa. Cum sa alegem lanseta potrivita

Alegerea corecta a echipamentului de pescuit este primul secret din tainele pescuitului, astfel inainte de a achizitiona o lanseta de pescuit trebuie sa ne hotaram la ce fel de pescuit o folosim. Pentru a nu gresi in alegerea unui lansete de pescuit, pentru nu avea disconfort si totodata alte surprize, trebuie sa tinem cont de cateva caracteristicii ale lansetelor, astfel nu vom avea surpriza de a constata, dupa o perioada de experimentare, ca aceasta nu este deloc potrivita pentru scopului urmarit. Cele doua caracteristici principale ale lansetelor sunt actiunea si puterea. 1. O lanseta poate avea o actiune de varf (A) - actiune rapida - acesta actiune este caracteristica pestilor mari, de mijloc (B) - actiune semirapida, parabolica (C) - caracteristica principala lansetelor pentru pesc