Studiu pedologic pentru evaluarea generala a resurselor de sol din

Podisul Dobrogei de Nord

Podisul Dobrogei de Nord se afla in partea de sud-est a tarii, si se diferentiaza de celelalte subunitati ale podisului dobrogean prin complexitatea reliefului si marea diversitate a alcatuirii geologice.Are ca limite V, N – Lunca Dunariii, E - Unirea, Zebil – Enisala Jurilovca- Ceamurlia S- aliniamentul Peceneaga-Camena

Relieful prin gradul de fragmentare, altitudine si expozitie la care se asociaza adesea anumite roci-marme de soluri joaca un rol important in repartitia solurilor. Inselbergurile cu solurile lor cu caracter scheletic dar adesea mult mai evoluate decat cele din jur contribuie la mozaicarea invelisului de sol.

Sub raport geologic in Podisul Dobrogei de Nord sunt 4 compartimente structurale alcatuite din roci cristaline, roci magmatice, roci sedimentare paleozoice si mezozoice.

Vegetatia, fauna si microorganismele Actioneaza asupra solurilor prin cantitatea

si calitatea materiei organice depuse anual la suprafata sau in interiorul solului, prin modul de transformare al acestuia si prin modul de distributie spatiala a resturilor organice.

TimpulFormarea si evolutia solului sunt

conditionate de timp si de durata procesului de solificare in locul respectiv, cunoscut si sub numele de varsta absoluta a solului.

Varsta absoluta a solului depinde de varsta teritoriului respectiv astfel in Dobrogea de Nord intalnim solurile cu cea mai mare varsta absoluta.

ClimaSituarea geografica a regiunii intr-o zona

de tranzitie de la climatul continental al Europei estice la climatul temperat premediteraneean al Peninsulei Balcanice , conditioneaza o serie de trasaturi specifice ale solurilor Dobrogei , soluri ce apartin faciesului pedogeografic danubiano-pontic.

Apa freatica si stagnantaAre un rol important in cazul solurilor cu

drenaj natural deficitar si care sunt supraumezite.Influenta apei freatice se evidentiaza acolo unde stratele acvifere sunt la mica adancime formandu-se soluri freatic- hidromorfe solurile fiind specifice teritoriilor slab fragmentate si cu drenaj deficient.Influenta apei de stagnare este data prin acumularea sa, temporar in exces in sol datorita unui drenaj extern slab.

In Podisul Dobrogei de Nord solurile se caracterizeaza printr-o gama foarte variata.Solurile sunt reprezentate de urmatoarele clase: molisoluri, argiluvisoluri, soluri hidromorfe, soluri halomorfe si soluri neevoluate, trunchiate sau desfundate.

Din partea molisolurilor fac parte solurile balane, cernoziomurile carbonatice, cernoziomurile cambice, cernoziomurile vermice.

Soluri Balane

Localizate in Campia Ceamurliei, estul depresiunii Nalbant, areale mai restranse in Glacisul Macinului si in depresiunile Greci, Cerna si Luncavița. Sunt formate pe loess si pe depozite leossoide, culoarea lor este bruna in orizontul superior si devine brun galbuie spre straturile inferioare.La marginea de nord si vest a Lacului Razim se afla o fasie continua de soluri balane freatic umede. Tot in aceste locuri gasim si soluri balane nisipoase cu fertilitate foarte redusa.

Cernoziomurile carbonatice

Raspandite in Dealurile Somovei si Mahmudiei, precum si in depresunile Greci, Nalbant si Horia.Au ca roca mama loessul si depozitele loessoide cu textura lutoasa sau luto-nisipoasa.Culoare cenusie inchisa si mai rar neagra.Sunt foarte favorabile pentru culturile agricole.

Cernoziomurile vermice

Sunt situate in regiunile joase din Podisul Babadag, in depresiunea Atmagea, Camena, Slava Rusa si Campia Ceamurliei. Sunt bogate in humus si contin peste 50% argila, prezentand o fertilitate moderata

Cernoziomuri cambiceSe intalnesc in Dealurilor Tulcei, Podisului

Niculitelului, Podisului Babadagului. Culoarea este brun –cenusie inchisa, textura lor este lutoasa sau luto-argiloasa si structura grauntoasa. .

Renzinele

Se intalnesc in Dealurile Tulcei si in Podisul Babadagului. . Au un continut ridicat de humus, o culoare cenusie si o structura grauntoasa si poliedrica.

Din clasa argiluvisolurilor apar solurile brune luvice.Aceste ocupa suprafete restranse pe culmile cele

mai inalte ale Muntilor Macinului si ale podisurilor Niculitel si Babadag acoperite cu paduri de foioase.Materialul parental este format din depozite loessoide. Culoarea lor este brun – cenusie in orizontul superior si o nuanta roscata in adancime.Se caracterizeaza printr-un potential slab de fertilitate.

Clasa solurilor hidromorfe se formeaza sub influenta unui exces de umiditate de lunga durata, prezinta o culoare ce variaza de la negru la brun foarte inchis. Structura variaza de la grauntoasa la poliedrica. Solurile contin un mare procent de argila fina.

Clasa solurilor halomorfe include soloneturile, au un areal foarte restrans langa localitatea Sarinafus si langa comuna Ceamurlia de Jos. Culoarea difera de la cenusie la brun inchisa. Structura este lamelara catre suprafata si columnara spre adancime.

Clasa solurilor neevoluate, trunchiate sau desfundate este reprezentata de Regoosoluri, litosoluri, soluri aluviale si protosoluri aluviale. Regosolurile sunt alcatuite din loess, o culoare brun-cenusie si contin un proces redus de humus.Litosolurile ocupa versantii inclinati constituiti din roci compacte. Pe suprafata lor cresc plante ierbacee si tufarisuriSoluri aluviale si protosoluri aluviale apar in luncile mai dezvoltate ale raurilor principale ce strabat Podisul Dobrogei de Nord.

Regosoluri Litosoluri

Protosol aluvial

Interventia antropica

Agricultura reprezinta 51% din suprafata podisului. Terenurile arabile ocupa 77% iar terenurile cultivate cu livezi si vii circa 4,5, padurile reprezentand 13% din suprafata.In Podisul Dobrogei apar perioade lung de seceta care repercuteaza negativ asupra culturilor agricole. Pentru a inlatura aceste dificultati s-a trecut la amenajarea unor terenuri pentru irigat in Tulcea.

BIBLIOGRAFIE

Grigore Posea ,Dan Balteanu (2005) ,Geografia Romaniei, volumul V ,Campia Romana, Dunarea, Podisul Dobrogei,Litoralul Romanesc al Marii Negre si Platforma Continentala, Editura Academiei Romane

N. Florea, I. Munteanu, C. Rapaport, C. Chitu , M. Opris ( 1968 ), Geografia solurilor Romaniei , Editura Stiintifica, Bucuresti