RESURSE NATURALE ŞI UTILIZAREA LOR.

VALORIFICAREA DEŞEURILOR ÎN INDUSTRIE

Prefaţă

Aprovizionarea cu resurse reprezintă o problemă de mare importanţă datorită dezvoltării explozive a populaţiei Globului. Cea mai importantă problemă în ceea ce priveşte consumul resurselor provine din faptul că viteza de creştere a acestuia este cu mult mai mare faţă de creşterea demografică. Aceasta se traduce prin faptul că nu numai că există mai mulţi oameni pe planetă, dar consumul de resurse pe locuitor a crescut considerabil.

Între consumul de resurse şi cantităţile în care acestea se găsesc apar dezechilibre care se datorează în primul rând creşterii nivelului de trai, a creşterii calităţii vieţii atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare şi slab dezvoltate. Ca urmare fiecare locuitor al planetei tinde să utilizeze şi să consume cantităţi din ce în ce mai mari de resurse minerale şi energie.

Datorită consumului tot mai accentuat de resurse a apărut nevoia introducerii unui concept nou – cel al dezvoltării durabile.

Dezvoltarea durabilă este un concept care îşi are originea în „Strategia de Conservare Mondială", elaborată în anul 1980 de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Resurselor Naturale. În studiul său, acest organism susţine faptul că dezvoltarea durabilă este un concept strategic care implică utilizarea durabilă a resurselor naturale, prezervarea diversităţii genetice şi menţinerea eco-sistemelor.

Dezvoltarea economică durabilă presupune o nouă atitudine faţă de mediul ambiant, modificarea relaţiilor dintre om şi natură în sensul stabilirii unui nou parteneriat între cele două entităţi, a echilibrului şi armoniei între ele.

Ca urmare această lucrare îşi propune ca scop principal o prezentare generală a principalelor resurse naturale, cât şi metodelor de valorificare durabilă a acestora.