resursĂ educaŢionalĂ deschisĂ - isjolt.rožcoala-părinţilor.pdf · îndrumarea acestora...

CENTRUL JUDEŢEAN DE RESURSE ŞI DE ASISTENŢĂ EDUCAŢIONALĂ OLT

www.cjraeolt.ro/[email protected], Str.Ecaterina Teodoroiu, nr.8B, Slatina, jud. Olt, tel.0349.805.855/fax 0349.805.856

1

RESURSĂ EDUCAŢIONALĂ DESCHISĂ

Denumire: ȘCOALA PĂRINȚILOR-Formarea unor abilităţi de cunoaştere şi acceptarea

propriului copil

Autor: TABACU Mirel, ANDRONIE Nineta

Unitatea de învăţământ: CJRAE Slatina

Disciplina: consiliere

Domeniul: psihologie

Clasa: nivel gimnazial şi liceal

Scopul materialului propus: didactic



2

ȘCOALA PĂRINȚILOR

Formarea unor abilităţi de cunoaştere şi acceptare a propriului copil

Inițiator, Profesor sociolog Mirel Constantin TABACU

Director C.J.R.A.E. Olt, Prof. psih. NINETA ANDRONIE



3

CUPRINS

Introducere ....................................................................................................3

I. Obiective și planul de intervenie ................................................................3

I.1.a. Obiectiv general .............................................................................. 3

I.1.b. Obiective specifice .......................................................................... 3

I.1.c. Strategii de intervenție: Activități .................................................... 4

A.1. Importanța mediului socio-familial în dezvoltarea copilului .... 4

A.2. Necesitatea educării părinților ................................................. 5

A.3. Activități socio-educative cu părinții ....................................... 8

II. Evaluarea intervenției .............................................................................10

III. Bibliografie.............................................................................................10

ANEXE



4

Introducere Cercetările în domeniul psihologiei au arătat că cea mai puternică influență în

dezvoltarea copilului o are familia, iar al doilea factor important este școala. Copiii a căror

părinți mențin în mod constant legătura cu școala sunt avantajați atât din punct de vedere

academic, cât și comportamental. Atunci când copiii înregistrează dificultăți școlare (eșec

școlar, absenteism, risc de abandon școlar), familiile păstrează rareori legătura cu școala. În

aceste situații, părinții se identifică cu copiii sau consideră școala vinovată pentru eșecul

copilului. Pe de altă parte, personalul școlii percepe copilul, drept o sursă a problemelor, fapt

care reduce prilejurile de a interveni și ignoră efectul potențial pozitiv al implicării familiilor în

procesul de rezolvare a dificultăților.

Consilierii școlari încurajează stabilirea unor relații benefice între familie și școală.

Prin reunirea forțelor școlii și familiei, se dezvoltă parteneriate, care asigură succesul

elevilor, pe plan școlar și social.

Noile condiții din societate au ca rezultat și lucruri mai puțin pozitive care au în vedere

creșterea ratei divorțurilor, existența unor standarde de viață și venituri scăzute, criza valorilor

morale, promovarea unei atitudini pragmatice în cazul copiilor și de aceea familiile au nevoie

să cunoască metode adecvate de educație și consiliere pentru a face față acestor situații.

I. Obiective și planul de intervenție

I.1. Planul de intervenţie:

a. Obiectiv general: Dezvoltarea unor practici parentale în vederea disciplinării pozitive a copiilor

b. Obiective specifice: Părinţii trebuie:

să-şi orienteze în mod conştient atenţia asupra evenimentelor pozitive din activitatea

copilului;

să cunoască/elimine factorii ce formează/dezvoltă/menţin/activează problemele

comportamentale ale copiilor;

să identifice/aplice tehnici de comunicare eficientă părinte-copil;

să identifice aspectele pozitive în relaţia lor cu copilul;



5

să formuleze cerinţe adaptate la vârsta copiilor, astfel încât acestea să poată fi

respectate de copil;

să-şi dezvolte abilitatea de a înţelege/interacţiona/colabora cu copilul.

c. Strategii de intervenţie: Activități

A.1. Importanţa mediului socio-familial în dezvoltarea copilului Studiile actuale de specialitate pun în evidenţă importanţa covârşitoare a mediului

familial asupra dezvoltării copilului în special la vârstele mici. Sunt recunoscute numeroase

variabile care acţionează asupra dezvoltării intelectuale a copilului mic. Aceste variabile puse

în evidenţă sunt:

- QI al mamei;

- atitudinile educative ;

- trăsăturile de personalitate;

- comportamentele educative ;

- construcţia imaginii de sine în familie.

Într-o societate care îşi propune acordarea de şanse egale la educaţie pentru toţi, se

constată o agravare a discrepanţelor între copiii proveniţi din medii sociale şi culturale diferite.

Condiţiile favorabile de dezvoltare psihică şi fizică, climatul spiritual şi nivelul

aspiraţiilor familiei şi al mediului social lărgit, conlucrarea familiei cu şcoala, constituie

premise temeinice pentru educarea capacităţii de învăţare a copiilor. Experienţa arată că

influenţa acestor factori, deşi se face simţită la orice vârstă, are un rol mai mare pe primele

trepte ale şcolarităţii, în învăţământul primar şi gimnazial. Recunoaşterea contribuţiei mediului

familial la formarea şi dezvoltarea personalităţii elevilor au generat multiple forme şi

modalităţi de colaborare a şcolii cu familia, privind participarea copiilor la gestiunea

instituţiilor de învăţământ, realizarea în comun a unor acţiuni educative pe probleme concrete,

interesul manifestat de educatori pentru o mai bună cunoaştere a mediului familial.

Munca pedagogică cu părinţii pentru a crea elevului condiţii cât mai bune de studiu,

îndrumarea acestora pentru a stabili elevului un regim de muncă şi a-i supraveghea timpul

liber, organizarea condiţiilor de pregătire a lecţiilor la şcoală pentru unii elevi, înlăturarea

golurilor din cunoştinţele anterioare ale acestora prin muncă suplimentară cu ei, folosirea unor

procedee adecvate prin care să se înlăture consecinţele unor particularităţi individuale sunt

măsuri prin care se poate asigura progresul la învăţătură al elevilor prin grija învăţătorilor,

profesorilor sau asistenţilor sociali. Cu cât ajutorul este acordat mai curând, când lacunele sunt



6

mici, cu atât el este mai eficace, oferind perspectiva aducerii elevului la nivelul celor buni din

clasă.

A.2. Necesitatea educării părinţilor Este un lucru recunoscut că educaţia şi creşterea copiilor revine în principal

părinţilor. Îndeplinirea funcţiei educative ţine de esenţa familiei şi desăvârşeşte existenţa

acestui nucleu fundamental al societăţii omeneşti.

Dezvoltarea armonioasă a personalităţii copilului apare atunci când el beneficiază de

dragoste şi securitate, de experienţe noi, de apreciere şi de stimă, de responsabilitate şi

autonomie, consideră Mia Kellmer Pringle.

Autoarea amintită recomandă 10 comandamente legate de educarea unui copil, (citată

de J. P.Deschamps):

1. Oferiţi copilului îngrijiri permanente, coerente, iubitoare, ceea ce este de o

importanţă fundamentală pentru sănătatea spiritului, la fel cum alimentaţia corectă

este esenţială pentru sănătatea corpului.

2. Oferiţi copilului o mare din timpul şi din înţelegerea dumneavoastră – jocul cu

copilul, lectura sunt mult mai importante decât un menaj bine făcut.

3. Copilul are nevoie de experienţe noi şi de comunicare permanentă, ceea ce îi

asigură dezvoltarea spirituală.

4. Copilul va fi stimulat să se joace, singur sau cu alţi copii, ceea ce permite

explorarea, imitaţia, construcţia şi creaţia.

5. Atunci când eforturile copilului sunt încununate de succes, el trebuie felicitat,

apreciat.

6. Părinţii trebuie să-i dea copilului responsabilităţi din ce în ce mai mari, deoarece

simţul responsabilităţii se dezvoltă doar prin activităţi practice.

7. Fiecare copil este unic în felul lui, astfel că părinţii trebuie să-şi adapteze

comportamentul la caracteristicile acestuia.

8. Atunci când nu suntem de acord cu comportamentul copilului, manifestarea

dezaprobării trebuie să ţină cont de temperament, vârsta şi capacitatea de înţelegere

a copilului.

9. Copilul nu trebuie ameninţat cu pierderea dragostei sau cu abandonul; părinţii

pot respinge comportamentul copilului, dar nu-şi pot respinge propriul copil.



7

10. Părinţii nu trebuie să aştepte recunoştinţă, deoarece copilul nu şi-a solicitat

naşterea (Deschamps et al., 1981).

Schimbările de natură socio-economică din societate au consecinţe negative asupra

situaţiei copiilor în familie. Părinţii, mult prea preocupaţi de satisfacerea nevoilor materiale ale

vieţii nu mai oferă suficientă afectivitate şi sprijin copilului- elemente atât de necesare

dezvoltării armonioase.

Una din modalităţile de ameliorare a acestor efecte este educarea părinţilor.

Educarea părinţilor are în vedere acţiuni îndreptate spre exersarea funcţiei educative

şi spre dezvoltarea unor practici eficiente de comunicare şi interacţionare în familie.

Aceste acţiuni vor conduce la: cunoaşterea şi acceptarea propriului copil;

abordarea pozitivă a trăsăturilor personalităţii copilului;

înţelegera comportamentului copilului;

influenţe pozitive în dezvoltarea competenţelor sociale ale copiilor;

cunoaşterea etapelor dezvoltării în timp a copilului ;

procesul de educaţie a copilului ;

crearea unui echilibru între factorii familiali de educaţie a copilului-rolul egal al

ambilor părinţi ;

modalităţi non-violente de rezolvare a conflictelor în familie.

Educând părinţii se va realiza şi o schimbare în mentalitatea părinţilor despre copil.

Părinţii trebuie să fie informaţi şi să accepte că orice copil :

-este o persoană cu anumite caracteristici, speciale, diferite, în concordanţă cu gradul de

dezvoltare ;

-are drepturi egale care trebuie recunoscute de către societate şi în special de către părinţi ;

-copilul are o personalitate individualizată.

Atunci când vorbim de asistenţa psihopedagogică a elevilor trebuie să facem referire la

dimensiunile componentei profesionale a educatorilor. Astfel competenţa psihopedagogică este

rezultanta următoarelor cinci capacităţi:

capacitatea de a cunoaşte elevii şi de a lua în considerare particularităţile lor

de vârstă şi individuale la proiectarea şi realizarea activităţilor instructiv-

educative;

capacitatea de a comunica uşor cu elevii, de a-i influenţa şi motiva pentru

activitatea de învăţare, în general, şi pentru învăţarea unei anumite discipline

de studiu, în particular;



8

capacitatea de a proiecta şi de a realiza optim activităţi instructiv-educative

(precizarea obiectivelor didactice, selecţionarea conţinuturilor esenţiale,

elaborarea strategiilor de instruire, crearea unor situaţii de învăţare adecvate,

stabilirea corespunzătoare a formelor, metodelor şi instrumentelor de

evaluare etc.);

capacitatea de a evalua obiectiv programe şi activităţi de instruire, pregătirea

elevilor, precum şi a şanselor lor de reuşită;

capacitatea de a-i pregăti pe elevi pentru autoinstruire şi autoeducaţie.

a) Atitudinea emoţională negativă a copilului faţă de şcoală poate să depindă de:

informaţiile inexacte şi nepotrivite pe care copilul le-a dobândit pe tema şcolii, de atitudini şi

înclinaţii incorecte preluate de la cei din jur sau de experienţe negative pe care le-a trăit în

timpul unui antrenament de învăţare prematur şi defectuos.

Atitudinea emoţională negativă poate apărea şi faţă de anumite disipline şcolare, de

care se leagă experienţe mai puţin plăcute. O materie la care au apărut dificultăţi de învăţare

poate genera aversiune, teamă. Atitudinea neînţelegătoare a profesorului, refuzul de a-l sprijini

şi îndruma pentru a depăşi obstacolele, îl vor îndepărta pe elev. „Atitudinea negativă faţă de

şcoală poate fi simptomul unor tulburări afectiv-emoţionale mai profunde şi mai generalizate.”

(H.Spionek)

b) Părinţii dovedesc şi ei, uneori, atitudini nepotrivite faţă de situaţia la învăţătură

a copiilor. Cercetările psihopedagogice au diferenţiat trei atitudini greşite ale părinţilor:

- atitudinea de teamă - părinţi care îşi manifestă teama în legătură cu cariera şcolară a copilului

şi astfel îi transmit aceeaşi atitudine, determinând nelinişte, lipsă de încredere în forţele

proprii, sentimente de vulnerabilitate;

- atitudinea agresivă - părinţii îşi manifestă agresivitatea asupra şcolii, diminuează autoritatea

şcolii şi a cadrelor didactice sau îşi indreaptă agresiunea împotriva copilului care este adeseori

victima unor abuzuri fizice şi psihice iniţiate de părinţi;

- atitudinea de indiferenţă a părinţilor prin bagatelizarea şcolii- care se leagă fie de lipsa de

responsabilitate manifesată în familie, la locul de muncă, fie de o slabă consideraţie faţă de

şcoală, minimalizând eficienţa învăţăturii pentru perspectivele de viaţă.

Cele mai grave consecinte ale atitudinii greşite a părinţilor sunt: rămânerea în urmă la

învăţătură şi eşecul şcolar.



9

Rămânerea în urmă la învăţătură este o problemă socială a timpului nostru. Ea

produce efecte dezastruoase atât elevilor în această situaţie, familiilor acestora cât şi şcolilor.

Efectele sunt: educaţionale, economice şi psihologice.

Rămânerea în urmă la învăţătură este un proces care cuprinde mai multe faze:

faza iniţială - apar primele goluri, primele nemulţumiri ale copilului în legătură cu

şcoala”;

faza a doua - se caracterizează prin defecte grave , iar elevul chiar dacă se străduieşte

nu mai poate participa şi profita normal de activitatea şcolară;

faza a treia - se caracterizează prin apariţia rezultatelor nesatisfătoare;

faza a patra – nepromovarea-care este o afirmare formală a eşecului tuturor încercărilor

de a înlătura rămânerea în urmă.

Descoperirea eşecului de la început este absolut necesară. Cunoaşterea fazei în care se află

procesul de rămânere în urmă al copilului în orice moment trebuie să faciliteze acţiunea de

remediere.

Cauzele care duc la eşec şcolar se diferenţiază după natura factorilor care le determină

astfel:

- de natură subiectivă: starea psihofiziologică a elevuilui, respectiv nivelul de dezvoltare

intelectuală şi fizică, starea sănătăţii şi gradul de pregătire pentru începerea şcolii, nivelul

motivaţiei (aspiraţii, idealuri) şi al voinţei;

- de natură instituţională: nivelul de pregătire al cadrelor didactice, cunoaşterea şi aplicarea

unor principii didactice şi metodice adecvate, organizarea activităţii şi a regimului şcolii, baza

didactico-materială, precum şi personal de sprijin calificat (psihopedagog, asistent social,

consilier);

- de natură socio-economică: nivelul intelectual al părinţilor, starea materială a familiei,

relaţiile din familie, mediul ambiant nemijlocit în care trăieşte, normele, valorile şi credinţele

comunităţii din care face parte;

Factorii enumeraţi se impletesc între ei, din acest motiv acţiunea lor este de cele mai

multe ori complexă şi poate duce la dereglări în viaţa emoţională şi volitivă, la deformări de

caracter, la afecţiuni neuro sau la psihopatii.(D.M.Jovanovic)

A. 3. Activităţi socio-educative cu părinţii Orice actor adult al sistemului educativ ar putea, tocmai în perspectiva ameliorării

respectului faţă de sine al elevilor, să-şi îndrepte eforturile către obiectivele următoare:



10

* să favorizeze conştientizarea competenţelor şi calităţilor prin intermediul unor realizări

obiective;

* să conducă la descoperirea domeniilor de împlinire de sine pe care le valorizează şi la

conştientizarea largului evantai de caracteristici posibile ale valorii în specia umană;

* să sprijine copilul în formarea unor idealuri congruente cu competenţele şi interesele

sale;

* să-l ajute să se insereze în contexte sociale mai valorizante pentru el;

* să-i împărtăşească strategii adecvate pentru a face faţă situaţiilor dificile, în care apare

teama de eşec sau de respingere socială; să-i atragă atenţia asupra caracterului controlabil al

situaţiilor (de exemplu, invitând tinerii să discute în grup despre modurile lor diferite de

răspuns în situaţii dificile);

* să lupte împotriva suprageneralizării eşecului, recentrând eşecul asupra sarcinii şi

oferind metode pentru o reuşită ulterioară şi la nivelul instituţiei şcolare, unde sunt uneori

enunţate judecăţi negative care, dincolo cu mult de performanţe, aduc atingere persoanei;

* să se situeze el însuşi ca dătător de valoare pentru copil, care are nevoie să fie tratat ca

persoană şi nu numai ca elev.

Activităţile derulate cu grupurile de părinţi urmăresc :

- realizarea unei bune relaţii părinte-copil;

- prevenirea unor probleme grave de educaţie;

- prevenirea unor atitudini şi reacţii negative în comportamentul părinţilor faţă de copil;

- însuşirea unor abilităţi de bază de care părinţii au nevoie pentru a influenţa pozitiv

comportamentul copiilor.

În decursul acestor întâlniri se vor discuta teme şi se vor executa abilităţi care vor viza :

nevoile copiilor mici ;

dezvoltarea psiho-socială pe vârste;

acordarea atenţiei în manieră pozitivă în vederea stimulării unui comportament

dorit;

aprecierea (convingerea părinţilor că laudele îi pot determina pe copii săse

comporte într-un mod dorit);

stabilirea limitelor- diferenţierea între a respinge copilul sau a respinge un

comportament;

fixarea unor limite verbale ( NU este NU!) ;

ignorarea unor comportamente nedorite ;



11

discriminarea situaţiilor când copiii trebuie izolaţi pentru anumite

comportamente;

stabilirea situaţiilor când trebuie folosită pedeapsa sau recompensa şi pentru

care comportamente.

Modalităţile de realizare au fost variate şi s-au concretizat în:

vizionări de filme educative ;

dezbateri;

jocuri şi exerciţii practic-aplicative cum ar fi “Ce îmi place/ nu-mi

place la copilul meu”, exerciţiul « fierbinte-rece », jocul

« Semaforul », jocul « Scaunul pozitiv şi scaunul negativ », etc.

II. Evaluarea intervenţiei – poate fi făcută într-o ultimă întâlnire cu părinţii, denumită sugestiv „AM ÎNVĂŢAT SĂ...”

- Părinţii sunt solicitaţi să-şi exprime impresiile despre activităţile desfăşurate

împreună şi despre ceea ce au învăţat la întâlniri, să ofere feed-back, să propună noi tematici; - Analiza SWOT a programului (Puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi

ameninţări); - Completare chestionar (Anexa Nr.1); - Raport final.

Bibliografie: 1.AGABRIAN, Mircea -Cercetarea calitativă a socialului –Teorie, metoda şi practica Seria

DIDACTICA, Alba Iulia, 2002

2.DAVITZ, Joel - Psihologia procesului educaţional - BALL, Samuel - E. D. P., Bucureşti,

1978

3. NICOLA, Ioan - Tratat de pedagogie şcolară - E.D.P., Bucureşti,1996

4. RADULIAN, Virgiliu -Lichidarea şi combaterea repetenţiei - E.D.P., Bucureşti, 1978

5. *** - Dicţionar de pedagogie - E.D.P., Bucureşti



12

ANEXE

ANEXA Nr. 1

CHESTIONAR PENTRU DETERMINAREA NEVOILOR DE CONSILIERE A PĂRINŢILOR

Alegeţi varianta potrivită prin bifarea răspunsului, după caz. Vă rog să răspundeţi ţinând cont de situaţia reală şi de opţiunile dumneavoastră. Nu există răspunsuri corecte sau incorecte, nimeni n-o să vă judece răspunsurile! Datele vor fi folosite pentru proiectarea activităţii de consiliere psihopedagogică, fără precizarea situaţiei particulare a participanţilor.

1. Persoana/persoanele care se ocupă de cel mai des de copilul/ copiii dvs. sunt............

Mama Tatăl Ambii părinţi Bunicii Personalul gradiniţei Bona Alte variante şi anume..................................

2. Atunci când mă confrunt cu probleme în

creşterea şi educarea copilului meu, apelez la sugestiile ....

Deloc Foarte rar

Uneori Des Foarte des

membrilor familiei prietenilor şi cunoştinţelor care au copii de vârsta copilului meu

altor părinţi de pe forumurile internetului medicului de familie şi/sau altor specialişti din instituţii

specialiştilor prin consultarea literaturii de specialitate

specialiştilor în emisiunile radio/TV

3. Faţă de temele propuse pentru a fi abordate împreună cu alţi părinţi, cu educatoarea şi consilierul mă declar ...

Foarte dezinteresat

Dezinteresat Interes mediu

Destul de

interesat

Foarte interesat

1 2 3 4 5 6 Cunoaşterea propriului copil Drepturile şi legislaţia privind drepturile copiilor

Programul zilnic al copilului Copilul meu are probleme de somn/alimentaţie

De ce plânge copilul meu la grădiniţă?

1 2 3 4 5 6 Copilul neascultător Copilul curios



13

Cum să mă joc cu copilul meu? Cum stopăm agresivitatea copiilor?

Cum comunicăm cu copilul nostru?

Rivalitatea între fraţi Sfaturi pentru părinţii singuri De ce copilul nostru nu are chef de joacă?

De ce copilul meu este răsfăţat? Strategii educaţionale pentru ADHD

Copiii cu cerinţe educative speciale

Cum se dezvoltă copilului stima de sine?

Când şi cum îmi recompensez/pedepsesc copilul?

Copilul şi programele TV Copilul supradotat Are copilul meu nevoie de terapie? Fricile copilului meu sunt normale?

Trucuri pentru părinţi Altele....................................

4. Consider că ar fi util pentru mine ca părinte să fac schimb de experienţă şi să primesc sprijin de la ......

Deloc Foarte rar


Alţi părinţi care se confruntă cu situaţii asemănătoare, în cadrul unor întâlniri organizate în grădiniţă de educatoare şi/sau consilier

Educatorul grupei la întâlniri destinate tuturor părinţilor

Educator şi consilier, în mod confidenţial Consilier, în mod confidenţial Consilier şi alte instituţii/specialişti autorizaţi

5. În vederea unei bune colaborări între grădiniţă şi familie mă consider dispus ...

Deloc Foarte rar


Să observ propriul copil la activităţile organizate la grupa de copii de către educatoare/consilier

Să particip la întâlnirile cu ceilalţi părinţi ai copiilor din grupă

Să particip la activităţile organizate pe teme propuse de consilierul grădiniţei



14

Să activez ca voluntar pentru sprijinirea altor părinţi şi copii cu dificultăţi

Să apelez la consiliere individuală sau alături de copil

Să accept consilierea individuală a copilului meu

CHESTIONAR PENTRU PĂRINŢI

1. Spuneţi cel puţin un lucru cu care nu sunteți de acord legat de copilul dvs.? ........................................................................................................................................................ ........................................................................................................................................................ 3. Considerați că petreceţi zilnic timp suficient cu copilul/copiii dvs.? ......................................................................................................................................................... 4. Care sunt cele mai frecvente cauze ale discuţiilor în contradictoriu cu copilul/copiii dvs.? a. vestimentaţie nepotrivită b. limbaj nepotrivit c. anturaj (prieteni) d. timp liber prea scurt / mare e. nu învată suficient f. cere bani g. altele. Care?.................... 5. Cum procedaţi atunci când copilul/copiii dvs. încalcã regulile? ......................................................................................................................................................... ......................................................................................................................................................... ......................................................................................................................................................... 6. Enumeraţi câteva recomandãri pe care le-aţi fãcut copilului/copiilor dvs.? ......................................................................................................................................................... ......................................................................................................................................................... ......................................................................................................................................................... 7. Ce-i place copilului dvs. sã facã în timpul liber? ......................................................................................................................................................... 8. Alegeţi una dintre preocupãrile de mai sus pe care aţi încuraja-o. .................................................................................................................................................................................................................................................................................................................. 9. Care sunt activitãţile familiale pe care aţi dori sã le facã mai bine copilul/copiii dvs.? ......................................................................................................................................................... ......................................................................................................................................................... 10. Doriti teme mai multe pentru copilul dvs? Dar teme de vacantă? …………………………………………………………………………………………………………………….……………………………………………………………………………………

ANEXA Nr. 2 - Fişă de evaluare pentru părinţi

Vă rugăm sa răspundeţi cu sinceritate la următoarele întrebări: 1. Consilierea a fost utilă, v-a ajutat? Motivaţi răspunsul. ………………………………………………………………………………………………….....



15

……………………………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………….. 2. Cum v-aţi simţit pe parcursul şedinţelor de consiliere? …………………………………………………………………………………….……………….. ………………………………………………………………………………………………….. ……………………………………………………………………………………...…………….. 3. Ce aţi aflat nou / aţi învăţat - ca părinte prin participarea la şedinţele de consiliere? Dar pentru copilul dvs.? …………………………………………………………………………………………………….. …………………………………………………………………………………………………... ……………………………………………………………………………………………………. 4.Cum intenţionaţi să continuaţi sprijinirea copilului dvs.? ……………………………………………………………………………………………………. ……………………………………………………………………………………………………. …………………………………………………………………………………………………….

ANEXA Nr. 3 – Teme lectorate cu părinții

TEMATICA LECTORATELOR CU PĂRINȚII - LICEU AN SCOLAR: 2017-2018

Nr.Crt.

TEMA

MĂSURI/ACȚIUNI

RESPONSABILI

1. Comportamentul agresiv-nu este o soluție! Soluționarea conflictelor.

Dezbatere cu privire la modalitățile de prevenire și rezolvare a conflictelor pe cale amiabilă.

Consilier școlar/Diriginte

2. Relația parinți- elevi in perioada actuală. Dificultăti si remedii în comunicarea dintre copii și părinți Dezbatere

Dificultăți si remedii în comunicare dezvoltarea motivației învățării;


3. Disciplina-factor esențial în educație. Dezbatere

Copiii - problemă - ai familiei si școlii – ai comunității Asumarea consecințelor propriilor acțiuni.


4. Ce este timpul liber si cum il folosim? Regimul zilnic de activitate al elevilor-în timpul anului școlar sau în timpul vacanțelor. Dezbatere

Implicarea privind programele TV adecvate –în funcție de vârsta copiilor și calitatea programelor. Propunerea unor modalități de petrecere in mod plăcut si util a perioadei vacanțelor.


5. Ce profesie îşi va alege copilul meu? – orientarea şcolară şi profesională

Exemple de teme de discuții regăsite în anexe




16

PLANIFICAREA LECTORATELOR CU PĂRINŢII LA

GIMNAZIU ÎN ANUL ŞCOLAR 2017/2018

Nr. crt.

Tema

Rsponsabili

1. Îmi cunosc copilul?? aplicarea unor chestionare părinţilor; discuţii pe marginea rezultatelor obţinute.


2. Ştiu să-mi hrănesc sănătos copilul? Câteva reguli de alimentaţie sănătoasă alinentaţia

sănătoasă a elevului.


3. Cum să-mi responsabilizez copilul??? Discuţii cu părinţii privind responsabilizarea elevilor

prin îngrijirea unui animal de companie.


4. Conflictele familiale şi efectele acestora asupra copiilor; Menţionarea efectelor negative pe care le au scenele de

violenţă verbală şi fízică asupra psihicului copilului.


5. Violenţa în şcoală - o proiecţie a violenţei domestice; Vizionarea unui material ppt despre violenţă discuţii pe

tema celor vizionate.


6. Ştiu să-mi apăr copilul de contactul cu drogurile uşoare şi cele de mare risc?


7. Uite vine Moş Crăciun... Antrenarea părinţilor pentru serbarea pomului de

Crăciun.


6. Relaţia şcoală – familie in progresul scolar al elevului



7. Stima de sine şi dezvoltarea ei la copii



8. Protecție, autonomie si independență – factori implicați in agresivitatea adolescenților



9. Optimizarea relației parinți – adolescenți



10. Coșmarul drogurilor Exemple de teme de discuții regăsite în anexe


11. Învăţarea eficientă o permanentă problemă pentru elevi



12. Conflictul între generaţii Exemple de teme de discuții regăsite în anexe


13. Sunt părinte în era digitală. Cum mă descurc?





17

8. Cum a evoluat copilu dvs. şi elevul meu pe primul semestru ?

Prezentarea situaţiei la învăţătură; Diverse problema; Măsuri recuperatorii.


9. Părintele – model de urmat pentru viitorul adult. Consilier școlar/Diriginte

10. Rolul părintelui în combaterea absenteismului şcolar; Discutarea situaţiei absenţelor pe semestrul I.


11. Succesul şi insuccesul şcolar; Dezbatere pe tema rolului parintilor în obtinerea

succesului scolar de către copiii lor ; Succesul şi insuccesul şcolar – implicaţii, cauze,

remedii.


12. Situaţia disciplinară şi şcolară a elevilor în luna în curs. Consilier școlar/Diriginte

13. Cum putem preveni îmbolnăvirea copiilor noştri; Întâlnire cu medicul comunei.


14. Tema de acasă – o necesitate sau un factor de supraîncărcare;

Discuţii cu părinţii despre cum percep elevii temele pentru acasă şi cât timp alocă rezolvării acestora.


15. Îţi mulţumesc mamă! Activităţi dedicate zilei de 8 Martie; Realizarea unui spectacol surpriză pentru mame.


16. Ce rol joacă grupul de prieteni? Aplicare de chestionar; Dezbatere în vederea conştientizării importanţei

grupului de joacă din care face parte copilul său.


17. Omul – prieten sau duşman al pădurii; Activitate comună părinţi, elevi, diriginte; Lectorat ce are ca stop educaţia ecologică a părinţilor.


18. Calculatorul – prieten sau duşman al elevului? Consilier școlar/Diriginte

19. Obiceiuri şi tradiţii pascale. Consilier școlar/Diriginte


21. Calităţile şi defectele copilului meu ; Daca noi, ca părinţi, ne cunoaştem copiii, şi ştim cum să

reacţionăm în situaţii de criză.


22. Educaţia sexuală a copiilor noştri. Consilier școlar/Diriginte

23. Curriculum la decizia şcolii şi discipline opţionale; Prezentarea către părinţă a disciplinelor opţionale

realizate de profesorii şcolii.


24. Lupta împotriva tutunului; Atragerea atenţiei părinţilor faţă de supunerea propriilor

copii fumatului pasiv;




18

Cazuri de elevi fumători.


26. Omul şi mediu sau mediul şi omul; Activitate de educaţie ecologică a părinţilor.


27. Puterea de a fi pozitiv; Se urmăreşte identificarea unor trăsături atitudinale

negative şi comportamentale caracteristice anumitor părinţi;

Se observă manifestările copiilor după o anumită perioadă de timp de la acest lectorat cu părinţii.


28. Analiza rezultatelor la învăţătură în anul şcolar 2016/2017. Consilier școlar/Diriginte

PROGRAMAREA LECTORATELOR CU PĂRINŢII

ÎNVĂȚĂMÂNT PRIMAR Anul şcolar:2017-2018

Nr. crt. TEMA RESPONSABIL

1. Prezetarea şi discutarea regulamentului de ordine interioară -prezentarea şi semnarea regulamentului de ordine interioară; - alegerea comitetului de părinţi; - probleme organizatorice;

Consilier școlar/Profesor învățător

2.

Rolul familiei în stabilirea bugetului de timp al copilului -discuţii referitoare la activităţile adecvate vârstei, dar şi la aptitudinile acestuia – sunt ele valorizate suficient? - prezentarea unor variante de a petrece timpul liber în mod plăcut şi util;


3. „Învăţarea învăţării” – implicarea familiei în reuşita şcolară -dezbatere pe tema rolului părinţilor în obţinerea succesului şcolar de către copiii lor; - prezentarea rezultatelor şcolare.


4. Aptitudini şi aspiraţii. Atitudinea în faţa unui eşec - dezbatere în legătură cu tema aleasă; aplicare de chestionar;


5. Cum a decurs primul semestru ?

-prezentarea situaţiei la învăţătură pe semestrul I; -măsuri recuperatorii şi amelioratorii;


6.

Pericolul stresului de la o varsta fragedă - dezbatere şi consiliere despre semnele şi cauzele apariţiei stressului la copiii, precum şi combaterea ideii preconcepute că stresul este o afecţiune care se manifestă doar la o vârstă mai mare; - modalităţi de prevenire a stresului;




19

– chestionar, referat;

7. Paza buna trece primejdia rea! -analiză, dezbatere, prezentare de cazuri concrete şi consiliere în vederea prevenirii posibilelor situaţii dramatice din viaţa copiilor; – accidente rutiere, incendii, răpiri etc


8.

Recapitularile finale: - prezentarea importanţei perioadei de recapitulare la sfârşit de an şcolar; - modalităţi de evaluare ce se vor aplica; -indicaţii pentru parcurgerea cu succes a Evaluării Naționale; - Stabilirea itinerarului unei excursii .


9.

Vine vacanţa mare! - discutarea pregătirii unui moment artistic pentru serbarea de sfârşit de an şcolar, aprecieri asupra tuturor activităţilor desfăşurate, proiecte de vacanţă


PROGRAMAREA LECTORATELOR CU PĂRINȚII – PREȘCOLARI

Anul școlar: 2017-2018

Nr.

Crt.

Tema șesinței

Obiective

Responsabil

1.

Aspecte privind începerea grădiniței de către preșcolarul mic (3 ani):

- să înțeleagă importanța frecventării cursurilor; - să conștientizeze calitatea unui părinte responsabil.

Consilier școlar/Profesor educator

2.

Exemplul părinților în educarea copiilor:

- să motiveze importanța exemplului părinților în educarea copiilor; - să conștientizeze importanța unui bun exemplu; - să înțeleagă importanța folosirii recompenselor.


3.

Concluzii asupra adaptării și muncii copiilor la grădiniță:

- să cunoască succesele și insuccesele micuților; - să cunoască eficiența unei jucării potrivite.


4.

Regimul zilnic al activității copiilor:

- să cunoască și să conștientizeze regimul zilnic al activității pe care o desfășoară proprii copii.


5.

Analiza muncii copiilor: - să conștientizeze rezultatele și evoluția copiilor în funcție de munca depusă; - să înțeleagă beneficiile unei bune comunicări în familie.


Activitatea independentă a copiilor:

- să conștientizeze importanța stabilirii unui program adecvat vârstei lor; - să conștientizeze beneficiile unui




20

6. climat familial potrivit pentru creșterea ”sănătoasă” a copilului.

7.

Atitudinea în colectiv a copilului:

- să identifice caracteristici ale colectivului; - să analizeze cât de bine își cunosc copilul.


8.

Analiza muncii copiilor: - să cunoască aspecte privind evoluia propriului copil.


9.

Educația sanitară – sănătatea este cea mai bună avuție:

- să înțeleagă necesitatea respectării regulilor de igienă.


10.

Să ne recreăm împreună: - să înțeleagă importanța recreării copiilor alături de părinți.


ANEXA Nr.4 – Exemple de teme de discuții – materiale extrase din:

1. - lucrarea „Consilierea în grădiniţă...start pentru viaţă”, modul pentru consilieri, în cadrul Proiectului pentru Reforma Educaţiei Timpurii (PRET), Bucureşti, 2008 şi

2. - cartea „Disciplinarea pozitivă sau cumsă disciplinezi fără să răneşti”, autori: Adina Botiş şi Anca Tărău, Cluj-Napoca, 2004

DISCIPLINAREA POZITIVĂ

„În asigurarea disciplinei pozitive, specialiştii afirmă că atitudinea de comunicare a adulţilor reprezintă baza dezvoltării comportamentelor dezirabile la copii. Regula de aur de 14 karate: „Poartă-te cu alţii, aşa cum ai vrea să se poarte alţii cu tine!” Regula de aur de 24 karate: „Poartă-te cu copiii tăi, aşa cum ţi-ai dori să se poarte alţii cu ei!”.

Disciplina pozitivă nu înseamnă pedeapsă, care este bazată pe exercitarea forţei, autorităţii şi a unui control extern, ci un comportament dezirabil, învăţat prin metode şi tehnici specifice, prin care copilul îşi asumă responsabilitatea rezolvării problemelor. De asemenea, copilul, prin implicarea activă în procesul de învăţare a comportamentelor dorite, va respecta şi va înţelege regulile stabilite, va conştientiza consecinţele comportamentelor, va face faţă cu succes sarcinilor, va avea o imagine pozitivă despre disciplină.

Lovirile, pălmuirile, sancţionările, insultele, umilirile, inducerea fricii (...) nu înseamnă disciplină pozitivă, ci mai degrabă forme de abuz, „sancţionate” de copii prin: tulburări emoţionale, imagine de sine negativă, agresivitate în situaţii frustrante, violenţă, comportamente de opoziţie etc. Aceste pedepse au un efect negativ asupra dezvoltării armonioase a copilului.

În dezvoltarea practicilor specifice disciplinei pozitive, educatorii şi părinţii trebuie să fie fermi, constanţi, corecţi, răbdători, să acorde suficient timp pentru comunicare şi ascultare, să manifeste acceptare, să identifice nevoile care stau la baza comportamentelor neadecvate.”

2. Autori: Adina Botiş şi Anca Tărău, Cluj-Napoca, 2004 „II.1. Care sunt nevoile care motivează comportamentul copilului?



21

Comportamentul copilului este motivat întotdeauna de o nevoie. Pot fi nevoi esenţiale, legate de supravieţuire (hrană, îmbrăcăminte, locuinţă, temperatură adecvată în casă, igienă etc.); altele ţin de adaptarea la mediul social în care trăieşte copilul (educaţie, şcolarizare), de sănătatea fizică şi psihică (control medical, vaccinuri, îngrijire medicală în caz de îmbolnăvire, sport, alimentaţie sănătoasă, precum şi alternanţa dintre muncă, învăţare şi relaxare, preluarea unor responsabilităţi adecvate vârstei etc.), iar altele sunt nevoi emoţionale. Dintre acestea amintim nevoia de:

Dragoste. Copiii au nevoie de dragoste - şi atunci când au dreptate şi când nu au dreptate, şi atunci când sunt fericiti şi când sunt trişti. Ei au nevoie să fie iubiti aşa cum sunt, tot timpul. Dragostea nu este acelaşi lucru cu sentimentul de iubire. Un părinte poate simti că îşi iubeşte copilul, fără ca acesta să afle acest lucru vreodată sau să îl simtă. Aceasta se poate întâmpla atunci când dragostea nu este manifestată la nivelul comportamentului. O faţetă a dragostei este disciplinarea. Dragostea mai include şi ascultarea copilului când îşi exprimă gândurile şi sentimentele, acordarea atenţiei când are nevoie de aceasta şi presupune atingerea adecvată (mângâieri, îmbrătişări, săruturi), însotită de ceea ce numim de obicei afecţiune (zâmbet, cuvinte de încurajare, apreciere, exprimarea încrederii în el ca persoană etc.). Chiar şi atunci când toate acestea sunt prezente, dacă părintele alternează manifestarea dragostei cu unele comportamente abuzive sau prin care îşi neglijează copilul (fizic sau emotional), atunci dragostea nu mai este percepută ca atare, fiind ştirbită de neîncrederea copilului în părinte şi de sentimentul de respingere.

Onestitate. Copiii au nevoie de a cunoaşte oamenii şi de a avea încredere în ei. Minciuna, adevărul spus pe jumătate şi deceptiile îl fac pe copil să fie confuz. Dumneavoastră sunteti cel mai important model în acest sens, putând să îl ajutati să fie onest prin exemplul propriu.

Respect. Tratati copilul ca pe o persoană valoroasă. Lăsati-l să facă alegeri. Explicati-i motivele pentru care trebuie să ia anumite decizii, nu i le impuneti fără să îl ajutati să înteleagă motivul pentru care acestea sunt importante. Folositi un limbaj al respectului (,.multumesc","iartă-mă")

Înţelegere. Copilul are nevoiesă fie înteles. Ascultati-l. Nu îl întrerupeti atunci când vorbeşte şi încercati să vedeti lucrurile şi din perspectiva lui. De asemenea,cântăriţi dacă ceea ce vă aşteptati de la el este mai mult dorinta dumneavoastră sau este ceea ce într-adevăr e mai bine pentru copil. În unele situatii s-ar putea să descoperiti că şi copilul are dreptate din perspectiva lui. Există reguli care trebuie respectate, dar există şi libertate, care îi conferă copilului unicitate şi contribuie la formarea unei imagini de sine pozitive, sănătoase.

Acceptare. Chiar şi atunci când comportamentul copiilor este greu de tolerat, ei trebuie să se simtă acceptati ca persoane. Nu respingeti copilul datorită comportamentului său inadecvat. Ajutati-i să înteleagă că respingeti comportamentul său şi nu pe el, ca persoană.

Răbdare. Este uşor să ai aşteptări mari din partea copilului. Dar este mai greu să ai răbdare pentru a-l ajuta să le realizeze. Copiii au nevoie uneori de explicatii şi de exercitii repetate pentru a-şi însuşi unele comportamente sau atitudini. Încercati să vă implicati şi în acest sens.

Corectitudine. Copiii trebuie să cunoască regulile, iar aplicarea lor să fie constantă şi corectă, după cum au fost stabilite.

Constanţă. Comportamentul adultului trebuie să fie constant în timp şi în diferite situaţii. Schimbarea regulilor îI face pe copil să fie confuz şi nesigur şi îi transmite mesajul că respectarea lor nu este atât de importantă.

Timp. Copilul are nevoie de atenţia şi compania dumneavoastră. Alocaţi-vă timp să-l învăţaţi, să-l ascultaţi, să vă jucaţi cu el, să-i citiţi, să vorbiţi cu el, să vă plimbaţi împreună cu el. O să constataţi că petrecând mai mult timp cu copilul, veţi aprecia mai mult acest lucru şi va fi mai uşor să renunţaţi la alte activităţi care iau mult timp, dar care nu sunt la fel de importante. Suntem conştienţi că timpul este din ce în ce mai preţios, că uneori părintele este nevoit să lucreze mai mult pentru a asigura un "trai decent" familiei, copiilor. Dar nu



22

întotdeauna acest lucru presupune sacrificarea timpului petrecut cu copilul. Este bine ca timpul petrecut cu copilul să devină un obiectiv al părintelui, pentru care să depună efort conştient şi care, cu siguranţă, va fi răsplătit în viitor.

În disciplinarea pozitivă, sarcina părintelui este să identifice nevoile care generează comportamentul nedorit al copilului şi să caute modalităţi mai adecvate prin care să împlinească acele nevoi şi să elimine comportamentul inadecvat. Dar vedeţi, acestea nu trebuie să schimbe percepţia părintelui faţă de copil, dragostea şi respectul faţă de el.”

ANEXA Nr. 5 - material extrase din:

Cartea „Disciplinarea pozitivă sau cum să disciplinezi fără să răneşti”, autori: Adina Botiş şi Anca Tărău, Cluj-Napoca, 2004

2. Mediul în care apare comportamentul „Atunci când evaluăm dacă un comportament este adecvat sau inadecvat, pe lângă

caracteristicile de vârstă menţionate mai sus, trebuie să ţinem cont şi de condiţiile în care se manifestă. Comportamentul survine de multe ori doar într-un anumit context, apariţia lui fiind facilitată de caracteristicile acelui mediu (ex. sunt prezente persoane semnificative pentru copil) sau de modificările din mediul respectiv (ex. părinţii sunt plecaţi aproape tot timpul şi persoanele care îngrijesc copilul se schimbă frecvent). Astfel, pot fi amintiţi anumiţi factori externi: stresul familial, conflictele din familie, stilul parental, mediul în care creşte copilul în familie şi în afara ei etc. De exemplu, dacă familia se mută în fiecare an în altă locuinţă, copilul poate fi afectat. De fiecare dată când familia se va muta, copilul poate deveni fie mai retras, fie mai agitat, exteriorizându-şi neliniştea.”

3. Diferenţele individuale dintre copii

„De asemenea, trebuie să ţinem cont de diferentele dintre copii. Fiecare este unic în ce priveşte: • nivelul de activism (este mai activ sau mai inert) • sensibilitatea (unii reactionează la orice modificare din mediu, în sens pozitiv sau negativ,

altii, în schimb, sunt mai indiferenti) • ritmul biologic (unii copii au nevoie de un program, altii pot să se adapteze mai uşor la

schimbări - ex. ora la care iau masa) • exprimarea emotională (intensă sau mai interiorizată) • curiozitatea (unii explorează mai mult, asumându-şi riscuri, altii sunt mai rezervati,

luându-şi măsuri de precautie) • adaptabilitatea (diferă în functie de situatiile în care se produc schimbări) • toleranta la frustrare şi amânarea recompensei (unii persistă mai mult în sarcină, în pofida

dificultătilor întâmpinate, altii renuntă mai repede având nevoie de încurajare pentru a continua - de ex. atunci cândau de făcut teme)

• concentrarea (unii se pot angaja în sarcini care presupun concentrare timp mai îndelungat, altii au nevoie de ceva dinamic, plictisindu-se uşor)

• diferentele între fetite şi băieti.”

ANEXA Nr. 6 - material extrase din: Manual „Educaţi aşa!”, Fundatia Copiii Nostri, 2008 Acordarea atenţiei este extrem de importantă. Procedând astfel atunci când copilul dvs se comportă bine, veţi vedea că îl veţi stimula să repete mai des acest comportament. Puteţi acorda atenţie în mai multe feluri: lăudându-l, mângâindu-l pe cap, făcându-i cu ochiul,



23

arătându-i interes sau bătându-l pe umăr. Deci acordaţi-i atenţie copilului dvs atunci când se comportă bine. Uneori părinţii le acordă atenţie copiilor – fără să vrea - chiar atunci când aceştia manifestă un comportament inacceptabil. Dacă le ţinem predici sau dacă începem o discuţie despre acel comportament (“ţi-am spus de atâtea ori să…”) înseamnă că le acordăm atenţie negativă. Astfel copilul va ajunge să repete şi mai des acel comportament nedorit. Aveţi grijă să îi acordaţi copilului cât mai multă atenţie ori de câte ori se comportă bine şi cât mai puţină atunci când are un comportament inacceptabil. Acordând atenţie lucrurilor bune pe care le fac copiii şi apreciându-le, reuşim să îi împiedicăm să pretindă atenţie în manieră negativă, adică văitându-se, certându-se, stricând lucruri. Aprecierea şi atenţia constituie modalităţi importante pentru a stabili o relaţie bună cu copilul. O altă modalitate eficientă de a acorda atenţie lucrurilor bune pe care le fac copiii este să li se promită o recompensă. La auzul acestui cuvânt ne gândim imediat la cadouri sau la bani. (...) când folosim cuvântul "recompensă", ne referim la toate acele lucruri care îi plac copilului. De exemplu: să meargă la culcare cu o jumătate de oră mai târziu, să i se permită să vizioneze un anume program la televizor, să se joace cu părinţii, să se plimbe cu bicicleta, să pescuiască, să le citească ceva părinţilor, bunătăţi, fructe, (mici) cadouri şi eventual bani de buzunar. Îndrumarea pozitivă este mai plăcută şi te ajută să îţi atingi mai repede scopul decât “îndrumarea negativă”. La fel se întâmplă şi în relaţia părinte – copil. Lăudându-l şi acordându-i atenţie copilului aveţi mai mult succes decât certându-l şi pedepsindu-l. Îndrumându-l în mod pozitiv, copilul capătă o mai mare încredere în sine. Dacă îl îndrumaţi în mod negativ, încrederea lui în sine se diminuează. Regulile şi limitele sunt importante fiindcă ele oferă părinţilor şi copiilor sprijin şi siguranţă. Copiii acceptă adesea regulile dacă sunt clare şi pe înţelesul lor şi dacă sunt aplicate în mod consecvent. Prea multe reguli, însă, împiedică dezvoltarea copiilor. Ei au nevoie de libertate pentru a se dezvolta. Este uşor să spuneţi “nu” şi să stabiliţi interdicţii dacă sunteţi consecvent şi impuneţi reguli clare. Copiii înţeleg că “nu “ înseamnă “nu” şi nu mai comentează. Nu este uşor să fii mereu consecvent dacă eşti obosit sau dacă ai prea mulţi copii. De asemenea, membri unei familii acţionează diferit, fiecare în felul lui. Încercaţi, în orice caz, să alegeţi o linie de acţiune astfel încât copiii să înţeleagă ce le permite mama şi ce le permite tata. 32 Părinţii sunt cei care impun regulile. De aceea este important să ţinem cont de nevoile şi posibilităţile copiilor, să nu le cerem prea mult. Lăsaţi-i pe copii să contribuie şi ei pe cât posibil. Ignoraţi-vă copilul atunci când el încearcă să vă atragă atenţia iritându-vă. Dacă va observa că nu i se acordă atenţie, copilul nu va mai repeta comportamentul. Cel mai des, însă, copilul continuă cu şi mai multă insistenţă. Iată de ce trebuie să îl ignoraţi în continuare. Ignorarea nu va da roade dacă vă răsplătiţi copilul în vreun fel anume. (Dacă ignoraţi faptul că se uită la televizor, aceasta nu înseamnă că el se va uita mai puţin: dimpotrivă. Nu puteţi ignora un comportament periculos. ANEXA Nr.7 – materiale extrase din: - lucrarea „Consilierea în grădiniţă...start pentru viaţă”, modul pentru consilieri, în cadrul Proiectului pentru Reforma Educaţiei Timpurii (PRET), Bucureşti, 2008 Cum să ne jucăm cu copilul? 1. Ne gândim împreună cu copilul la câteva jocuri pe care să le desfăşurăm împreună. Numim cât mai multe jocuri. Evităm jocurile care cer copilului să stea la masă şi cele cu reguli, care ridică dificultăţi copiilor, deoarece îi solicită să stea liniştiţi pe scaun şi să



24

respecte regulile. Jocurile de construcţii, jocurile de rol, jocurile creative sunt mai puţin plăcute de către părinţi, dar tocmai acest tip de jocuri sunt binevenite. Se pot realiza şi jocuri cu reguli, dar în cadrul acestora copilul are voie să le modifice oricând. 2. La programul de joacă nu au voie să participe şi alţi copii. Este greu de pus în practică dacă în familie sunt şi fraţi mai mici. De aceea trebuie ales un moment al zilei în care celălalt părinte sau o persoana apropiată preia îngrijirea celuilalt copil. 3. Alegem care este cel mai potrivit moment al zilei pentru joc. Acesta nu trebuie să urmeze imediat situaţiilor familiale problematice, de exemplu momentul realizării ordinii în cameră. Discutăm cu părinţii în ce măsură sunt capabili să realizeze zilnic acest program de joacă. În cazul în care ei nu sunt prea siguri că îl pot desfăşura zilnic, stabilim o frecvenţă minimă a acestuia în cursul unei săptămâni. 4. Copilul decide ce şi cum vă veţi juca! Părinţii încep jocul, spun copilului că acum au timp pentru el şi-l întreabă ce i-ar plăcea să facă împreună. În timpul desfăşurării jocului, nimeni nu intervine, nu deranjează. Copilul decide ce veţi juca! Accentuăm cât de importantă este alegerea jocului de către copil, decizia asupra modului de desfăşurare a jocului. Dacă este posibil, se alege un joc care să placă atât copilului, cât şi părinţilor şi care să fie un prilej de distracţie pentru ambele părţi. În cazul în care copilului nu-i vine nici o idee de joc, părinţii îi pot face propuneri. 5. Ne relaxăm. Observăm mai întâi timp de câteva minute ce face copilul, apoi încercăm să intrăm în joc. Explicăm faptul că la începutul jocului observăm, timp de câteva minute, ce face copilul şi încercăm să ne relaxăm. Multor părinţi le este greu la început să se desprindă de cotidian. Din această cauză nici nu este recomandată organizarea jocului după situaţii familiale problematice, deoarece atunci este foarte dificil să se deconecteze, să se relaxeze. Părinţii să se concentreze doar asupra copilului şi a jocului şi să-i acorde atenţie totală. 6. Descriem cu voce tare ce face copilul: Ce faci? Construieşti un castel! Prin această regulă orientăm părinţii spre o atitudine nondirectivă. Accentuăm faptul că părinţii nu trebuie să pună nici un fel de întrebări şi să nu dea directive legate de modul de desfăşurare a jocului. Jocul va fi stabilit doar de copil. Atitudinea conciliantă a părintelui transmite copilului faptul că părinţii participă la joc şi sunt interesaţi de activitatea sa. 7. Nu punem întrebări şi nu-i spunem ce are de făcut. Programul de joc este dedicat în exclusivitate jocului şi nu învăţării. Întrebările directive de tipul De ce? şi cerinţele corectează activitatea copilului şi astfel, el învăţă ce este corect şi ce nu este, respectiv ce este bine şi ce este rău. Jocul diferă de alte activităţi tocmai din acest punct de vedere. Subliniaţi încă o dată aspectele esenţiale: copilul alege jocul şi decide asupra modului de desfăşurare, părinţii nu pun întrebări şi nu dau indicaţii. Alte reguli: lăudaţi copilul din când în când sau spuneţi-i ce v-a plăcut, întoarceţi-vă cu spatele şi priviţi pentru scurt timp în altă direcţie, ignoraţi-l atunci când copilul se poartă urât, notaţi în jurnal impresiile legate de felul în care a decurs jocul.



25

ANEXA Nr. 8

PROCES VERBAL Incheiat astazi,..........................

Astazi, ………………………, a avut loc ședința părinţilor elevilor clasei a …… ..…………………………………………………………………. Părinţii au fost prezenţi .........% Tema lectoratului: ...................................................................................................................... Discuţii ................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................ Drept care am încheiat prezentul proces – verbal. Prof. Părinte, ............................................ …………………………. ………………………….. ………………………..... …………………………..

resursĂ educaŢionalĂ deschisĂ - isjolt.rožcoala-părinţilor.pdf · îndrumarea acestora...

Documents