1

(Re)plantarea teilor, Bd. Ştefan cel Mare şi Sfant, Iaşi

Către: Primăria Iaşi

Bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt nr. 11, Iași 700064

În atenţia Dl. Primar

Simulare. Replantarea teilor. Perspectivă spre Primărie.

Pentru schiţele şi simulările complete, se vor consulta fişele tehnice anexate prezentei scrisori.

2

SCRISOARE DESCHISĂ / PROIECT PUBLIC

Argumentaţie în favoarea replantării de arbori din genul Tilia (tei) pe tronsonul pietonal şi

în zonele conexe ale Bulevardului Ştefan cel Mare şi Sfânt din Iaşi

„Teii care au plecat vremelnic trebuie să se întoarcă pe bulevardul Ștefan cel Mare și

Sfânt! Ei se vor întoarce oricum, pentru că firescul spune asta, dar cu cât vor veni mai

repede, cu atât ne vom bucura mai mult de ei și cu atât vom uita mai repede că i-am

pierdut puțin.”

Arh. Şerban Ţigănaş

Ordinul Arhitecţilor din România (Preşedinte)

Subscrisele,

1) Asociația Dendro-Ornamentală „Anastasie Fătu‖ din Iași (...), prin Preşedinte, ing. dr. Ionel

Lupu (adoafis[at]yahoo.com),

2) Grupul Academic din Iaşi („www.impotriva.blogspot.co.uk‖) (...), iniţiativă cetăţenească

înregistrată în cadrul Unităţii Administrativ Teritoriale Iaşi cu nr. 85411/29.09.2014, prin

fondator, drd. Dinu G. Munteanu, (dinu.munteanu[at]gmail.com),

3) Grupul de inițiativă civică „Iașul iubește teii‖, prin Alexandrina Dinga (...), ecolog, în calitate

de reprezentant (alexandrina.dinga[at]gmail.com),

4) Centrul de Resurse pentru Participare Publică (...), prin Director executiv, Oana Preda, şi

coordonator PAS, Lavinia Chiburţe (cere[at]ce-re.ro),

membri iniţiatori ai „Declaraţiei pentru articolul 35‖ - Coaliţie formată din 45 de grupuri civice şi

organizaţii pentru apărarea spaţiilor verzi din oraşele României,

oferim Primăriei din Iaşi o argumentaţie sintetică în vederea înlocuirii plantaţiei de salcâmi

japonezi pitici (Sophora japonica „Pendula‟) cu arbori din genul Tilia (tei), pe tronsonul pietonal

şi în zonele imediat conexe ale Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt din Iaşi.

Această scrisoare-proiect include o serie de argumente ştiinţifice, culturale şi istorice, şi însoţeşte

proiectul tehnic (planşe şi simulări) în sprijinul propunerilor înaintate.

3

1. Considerente de ordin cultural, istoric şi literar. Asigurarea continuităţii.

Teiul reprezintă, fără îndoială, unul dintre simbolurile culturale ale Iaşiului.

Poate cel mai important arbore monument al României, Teiul lui Eminescu, un exemplar

semimilenar de Tilia tomentosa „Moench‖ (păstrat de Gheorghe Asachi în Grădina Copoului în

ciuda amplasării sale uşor excentrice faţă de axa principală a parcului), face din capitala

Moldovei o deţinătoare a unei tradiţii dendrologice cu rădăcini istorice adânci. Menţionăm, în

acest sens, doar o serie de înscrisuri istorice relevante:

Arhivele Naţionale Iaşi, Ministerul Lucrărilor Publice, dosar 447/1852, f. 246 – anul 1855:

consemnare a faptului că teii din Grădina Copou erau (deja) mari. De asemenea, şeful statului

major al armatei solicita Departamentului Lucrărilor Publice să aprobe recoltarea florilor de tei

din oraş pentru nevoile spitalelor militare.

Arhivele Naţionale Iaşi, Eforia Iaşi, dosar 30/1846, f. 34 v. - 6 septembrie 1864: grădinarul

Grădinii Copou solicită, printr-un raport oficial, 5.500 de copaci (printre care 400 de tei şi 300 de

plopi, la o înălţime de cel puţin doi stânjeni (4,46 m);

Arhivele Naţionale Iaşi, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 2165, f. 251, 252 – 26 august

1856: specialistul în arhitectură peisagistică al oraşului solicită, printre altele, 600 de tei (200 de

tei mari, 400 de tei mici);

Arhivele Naţionale Iaşi, Primăria Iaşi, dosar 24/1875, f. 150 – anul 1875: se consemnează

plantarea a 688 de tei pe Bd. Copou (transplantaţi din pădurea Bârnova);

Arhivele Naţionale Iaşi, Primăria Iaşi, dosar 121/1907, f. 251 – anul 1907: grădinarul şef al

oraşului notează faptul că pe arterele Carol, Ştefan cel Mare, în faţa primăriei, pe str. Golia şi în

faţa Bisericii Catolice sunt plantaţi în exclusivitate tei.

În acest context, considerăm că tăierea aliniamentului de tei indigeni din centrul istoric al Iaşiului

(februarie 2013) şi înlocuirea lui cu arbuşti japonezi pitici (Sophora japonica „Pendula‟) a

reprezentat un gest regretabil, impunându-se fără echivoc repararea lui şi îndreptarea pagubei

patrimonial-istorice create. Un important centru universitar al României şi un oraş candidat

pentru obţinerea titlului de Capitală Culturală Europeană în anul 2021 nu îşi poate permite acest

4

gen de intervenţie în ţesutul urban al oraşului. Cu alte cuvinte, administraţia publică are o

obligaţie morală de a asigura continuitatea istorică descrisă mai sus.

Această continuitate este specifică oraşului (geografic, istoric, cultural) şi nu se pretează unor

comparaţii arbitrare cu alte contexte locale din România sau din lume (deşi aliniamente

importante de tei pot fi întâlnite în toate marile oraşe ale Europei, de la Berlin la Londra). Este o

continuitate cu atât mai importantă, cu cât aliniamentul de tei de pe întreg Bd. Ştefan cel Mare şi

Sfânt făcea parte, până în februarie 2013, din lanţul de arbori din aceeaşi specie care lega

cartierul Copou (Bd. Carol I) de axa culturală a oraşului.

Astfel, plantaţia curentă de arbuşti orientali este nu doar dezlipită de tradiţia şi estetica peisageră

a oraşului, ci marchează şi o fractură de neînţeles în apanajul istoric menţionat anterior. Este, de

asemenea, incompatibilă cu tradiţia literară şi poetică a Iaşiului, fapt subliniat de reacţiile adverse

la tăierea teilor ale unui număr mare de personalităţi culturale şi universitare din România şi din

lume.1

Prin urmare, în interesul continuităţii şi al specificităţii culturale (ambele dimensiuni considerate

factori esenţiali pentru coeziune, diversitate şi dezvoltare interregională în Europa), considerăm

că replantarea de tei indigeni în centrul istoric al Iaşiului se impune ca o necesitate evidentă.

1 Cf. Grupul Academic din Iaşi, lista completă de semnatari: http://goo.gl/oBmdmL.

Simulare. Replantarea teilor. Perspectivă spre Mitropolie.

5

2. Considerente de ordin arhitectural, urbanistic şi peisagistic. Asigurarea calităţii spaţiului

public.

Argumentul care a stat la baza deciziei municipale de a înlocui aliniamentul de tei cu unul de

arbuşti orientali pitici se bazează, aparent, pe ideea că eliminarea arborilor înalţi din spaţiul

public ar „pune în valoare‖ clădirile de patrimoniu aflate în centrul oraşului.

Această sugestie este, din păcate cu totul contestabilă (dacă nu în mare parte invalidă), cu atât

mai mult cu cât ea se opune practicilor urbanistice contemporane, denotând o viziune contrară

tuturor noilor tendinţe în urbanism.

Centrele oraşelor din Europa (Londra, Berlin, Madrid) se dezvoltă conform principiilor

urbanismului contemporan: la scară umană, cu soluţii durabile, inteligente şi ecologice (v. Gehl,

2012). Valoarea spaţiilor verzi, şi în particular a arborilor maturi în acest context, este

inestimabilă.

Subscriem, astfel, fără rezerve, afirmaţiilor dl. arh. Şerban Ţigănaş, care, la 7 august 2014, în

calitate de Preşedinte al Ordinului Arhitecţilor din România, a subliniat faptul că

„O astfel de decizie [i.e., tăierea teilor] trebuie să se refere la calitatea spaţiului public şi cum creşte

aceasta după o astfel de întreprindere. Evident, nu poate creşte. Valoarea clădirilor nu creşte cu

dispariţia copacilor, ci depinde de calitatea spaţiului public care suferă prin defrişare. [...] Valoarea

arborilor maturi pentru spaţiul public este determinantă. Clădirile care se doresc «puse în valoare» au

sau nu valoare indiferent de prezenţa sau absenţa teilor.‖

(Ţigănas, 2014, p. 1)

Într-adevăr, clădirile respective se pot observa, admira şi pot rămâne în viziunea şi în imaginaţia

trecătorilor fără a fi nevoie de o eliberare totală a câmpului vizual. Dimpotrivă, această ultimă

alegere riscă, în acest secol mai mult decât în orice altul, să creeze o impresie de „deşertificare‖ a

zonei (v. şi pct. 3).

6

În lipsa umbrei şi a unei filtrări naturale a aerului, oferită de arborii maturi, senzaţiile de

familiaritate, siguranţă şi bunăstare care ar trebui să descrie spiritul unui spaţiu pietonal veritabil,

dispar sau se disipează. Ele sunt înlocuite cu confuzie, reticenţă, ambivalenţă sau chiar cu o

respingere a noului spaţiu, perceput ca fiind neprietenos, incomod şi auster.

În concluzie, replantarea acestui tip de arbore în centrul oraşului ar aduce un plus de valoare

zonei, incurajând în viitor crearea unor fluxuri pietonale veritabile şi a unui spaţiu care să devină

familiar — nu doar în sensul tranzitării lui — pentru comunitatea locală. Pietonalul s-ar apropia

astfel mai mult de principiile moderne ale gestionării spaţiului public, inclusiv din punct de

vedere al plantaţiilor de aliniament: ―peisajul este o parte importantă a calităţii vieţii pentru

oamenii de pretutindeni‖ (Consiliul Europei, Convenţia Europeană a Peisajului, ratificată de

România prin Legea 451/2002).

În acest sens, pentru a asigura totuşi o vizibilitate optimă către Mănăstirea Trei Ierarhi, propunem

mai jos decuparea unui spaţiu vizual fără tei în axul frontal (dinspre pietonal) al mănăstirii.

Arborii vor fi replantaţi în spatele incintei, unde vor asigura o protecţie adiţională împotriva

factorilor de uzură / intemperiilor.

Simulare. Replantarea teilor. Perspectivă spre mănăstrirea Trei Ierarhi.

7

3. Considerente de ordin ecologic. Caracteristicile specifice ale teiului. 2

În primul rând, trebuie spus că importanţa spaţiilor verzi pentru calitatea vieţii locuitorilor

oraşelor este una vitală. Gerhardt (2010) subliniază că, pentru prima dată în istoria umanităţii,

populaţia urbană a egalat-o pe cea rurală, cu implicaţii unice asupra gestiunii mediului

înconjurător:

„în Europa, 71% din oameni trăiesc în oraşe (PRB, 2009). Pe măsură ce urbanizarea continuă, atenţia

acordată calităţii mediului urban trebuie să crească exponenţial (Konijnendijk et al., 2005; Britt and

Johnston, 2008). Spaţiile verzi din interiorul oraşelor contribuie în mod semnificativ, dacă nu majoritar

la calitatea vieţii locuitorilor (Nicholson-Lord, 1987, 2003; Norman, 2006). În acest context, calitatea

vieţii este definită de Schwab ca «suma tuturor elementelor care dau sens vieţii şi care o fac plăcută,

inclusiv beneficiile fizice, mentale, economice, psihologice, estetice şi recreaţionale» (2009, p. 2). În

vremea încălzirii globale, o infrastructură verde intactă devine cu atât mai importantă cu cât vegetaţia

atenuează efectele schimbărilor climatice asupra zonelor urbane şi a oamenilor care lucrează şi

locuiesc aici (Gill et. al, 2007). Printre diversele elemente ale acestor spaţii verzi, arborii joacă un rol

special, ei fiind cele mai importante plante care asigură o gamă largă de avantaje economice, ecologice

şi sociale (Konijnendijk et al., 2005). În ultimele decenii, cercetările ştiinţifice au extins semnificativ

cunoaşterea uriaşelor şi multiplelor beneficii conferite de arborii urbani umanităţii (NUFU, 2005;

Hiemstra et al., 2008; Urban, 2008; Harris et al, 2004). Toate aceste studii subliniază importanţa

arborilor mari şi sănătoşi ca surse ale acestor beneficii, efectele lor fiind multiplicate de coronamentele

bogate ale exemplarelor mature.‖

(cit. în Gerhard, 2010, p. 1)

În acest context, se impune o comparaţie ştiinţifică între teii tăiaţi şi arbuştii orientali care i-au

înlocuit. Vom lua în calcul comparativ variabile precum capacitatea teilor căzăniţi (februarie

2013, cf. Centralizatorul de Tăieri al Primariei Iaşi, Directia Străzi-Proiecte, R-15.02.2013) de a

sechestra, anual, dioxidul de carbon din atmosferă; capacitatea aceloraşi arbori de a elibera

oxigen anual; capacitatea de reţinere temporară, anuală, pe frunze şi scoarţă a particulelor solide

fine din atmosferă; emisiunea zilnică de fitoncide, în semestrul cald, cu caracter bactericid şi

insecticid; plus altele.

2 Prezentele informaţii au fost preluate / adaptate de autor (ing. dr. Ionel Lupu) din materiale publicate anterior de el,

atât în presă, cât şi în anexele unor acţiuni petiţionare (cf. Lupu, 2013, 2014).

8

Calculele estimative prezentate mai jos sunt efectuate transparent şi cu prudenţă, având punct de

referinţă un tei mediu de 50 de ani, aproximativ din clasa a III-a de producţie forestieră, în

conformitate cu tabelele dendrometrice din literatura de specialitate.

Trebuie, de asemenea, menţionat că variile specii autohtone de tei sunt arbori cu înălţimi de

20-40 metri, în timp ce salcâmul japonez-pendul (altoit la 2,5-3,0 m înălţime) este un arbust

(doar specia tipică, nealtoită, reprezintă un arbore de 20 m). Prin urmare, la vârsta de 50 de ani,

teiul (vom folosi drept referinţă un exemplar ipotetic de Tilia tomentosa) încă manifestă o

creştere activă, realizează anual un număr de peste 300.000 de frunze, însumând o suprafaţă

verde de aproximativ 600 m2.

Într-o zi de vară, acest tei mediu poate filtra 4000-5000 m3 de aer, din care consumă aproximativ

9 kg dioxid de carbon şi produce 6-7 kg de oxigen. Pentru propria creştere în grosime, el produce

iniţial 6 kg glucide, care apoi intră în diferite combinaţii. Sub coroana teiului temperatura aerului

este mai mică cu 3-4 ºC, deoarece frunzişul arborelui are un albedou de 20% (reflectă o parte din

radiaţia solară), iar aerul este mai umed, datorită propriei transpiraţii.

Cele 300.000 de frunze tomentoase, cu peri stelaţi inclusiv pe peţiol, pot reţine cantităţi

importante de praf, care apoi este spălat de ploi şi ajunge pe sol. În privinţa acestei însuşiri, teiul

ocupă locul al treilea, după stejar şi ulm. Nu este neglijabilă nici capacitatea teilor de a emite

fitoncide, substanțe organice complexe de autoapărare împotriva microorganismelor și a

insectelor, dar care sunt utile și omului, distrugând bacilul tuberculozei, agentul dizenteriei și al

unor afecțiuni pulmonare.

Prin contrast, capacitatea eco-protectivă a salcâmului japonez-pendul (arbust) este aproape nulă.

Acest arbust, cu un volum steric (cu aer) al coroanei de 0,5 m3

şi o suprafaţă exterioară de 2-3 m2,

poate filtra 9-10 m3

de aer pe zi, poate consuma 0,02 dioxid de carbon şi elibera 0,01 kg oxigen.

Aşadar, abia 500 de exemplare de Sophora japonica „Pendula‟ pot egala performanţa unui singur

exemplar de Tilia tomentosa de 50 de ani, fără a mai putea asigura şi umbra pe trotuar.

9

Ritmul de creştere al arbustului Sophora este mult mai lent, comparativ cu cel al teilor,

înregistrând totodată un aport mult inferior în ceea ce priveşte asigurarea bio-diversităţii. De

altfel, este regretabilă mutarea spre nord cu aproximativ 12 grade latitudinale a unei specii sudice,

de climat umed (Sophora).

În concluzie, arbuştii care au înlocuit teii indigeni nu au nici caracteristici estetice asemănătoare,

nu deţin proprietăţi biologice şi morfologice similare, şi nici nu au valoare estetică şi ecologică,

afectând negativ atât calitatea sănătăţii populaţiei din zonă, cât şi a ecosistemului în general. În

realitate, aceşti arbuşti sunt mult mai mici, absorb o cantitate inferioară de dioxid de carbon, nu

oferă umbră în timpul verii şi, ulterior înfloririi, se vor scutura pe trotuar de fructe. Acestea din

urmă sunt grupuri de păstăi de aproximativ 4-7 cm lungime, cu strangulaţii între seminţe, care,

odată ajunse pe trotuar, devin alunecoase. De asemenea, alcaloizii din compoziţie conferă

seminţelor o oarecare toxicitate.

Un ultim, adiţional motiv ştiinţific în favoarea replantării teilor indigeni se leagă, de asemenea,

de faptul că aceştia pot deveni cu uşurinţă „arbori santinelă‖, permiţând iniţierea unor programe

de analiză fizico-chimică a frunzelor vătămate prin poluare (arsuri). Aceste analize ar fi mult

semnificativ mai ieftine decât cele realizate convenţional.

Simulare. Replantarea teilor. Perspectivă spre Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt. Un nou aliniament de tei în zonele fără arbori.

10

4. Considerente de ordin civic şi socio-antropologic

În final, trebuie remarcat faptul că tăierea teilor din centrul Iaşiului a produs reacţii adverse în

rândul opiniei publice. Aceste reacţii au fost notabile şi recurente.

Numeroase articole de presă, acţiuni de protest, propuneri corectoare şi invitaţii la dialog au fost

lansate de-a lungul timpului, implicând atât simpli cetăţeni, cât şi artişti sau oameni de cultură din

mediul academic şi ştiinţific european, printre care 16 profesori universitari ieşeni, doi membri ai

Academiei Române, 19 personalităţi din afara Iaşiului şi alte şase personalităţi străine (inclusiv

19 ingineri silvici) (lista completă a semnatarilor Grupului Academic din Iaşi:

http://goo.gl/oBmdmL).

De asemenea, protestele stradale şi popularitatea în mediul online ale grupului de iniţiativă civică

„Iaşul iubeşte Teii‖, format din studenţi si profesionişti non-guvernamentali care au adunat deja

peste 12,700 de simpatizanţi pe reţelele populare de socializare (v.

https://www.facebook.com/IasuliubesteTeii), indică o certă tendinţă defavorabilă faţă de decizia

municipalităţii ieşene.

Mai mult, petiţia publică iniţiată de polul de rezistenţă civică descris mai sus a fost semnată de

circa 8,000 de cetăţeni (v. http://goo.gl/h9u913), iar un studiu socio-antropologic pilot efectuat

gratuit pentru Primăria Iaşi, în perioada 1-4 decembrie 2013 în Grădina Copou (Munteanu, 2013)

a evidenţiat faptul că teiul reprezintă, în percepţia localnicilor, dar şi a a turiştilor din Iaşi, un

simbol fenomenologic activ:

„Este relevant de notat aici că, la un punct sau la altul al interviului, toţi participanţii şi-au exprimat

dezacordul faţă de decizia administraţiei publice locale, în februarie 2013, de a înlocui alinimentul de

tei (genul Tilia) de pe Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt cu arbuşti japonezi pitici (Sophora japonica

„Pendula‟). S-au putut evidenţia în rândul respondenţilor sentimente reactive de dezamăgire,

incredulitate, amărăciune, alienare, revoltă sau agresivitate generalizată, cât şi diverse construcţii

argumentative în favoarea păstrării sau reabilitării teilor din centrul Iaşiului. Aceste puncte de vedere

comune îşi păstrează relevanţa [în cadrul studiului] în măsura în care reflectă o paradigmă

perceptiv-valorică comună participanţilor, cu un grad probabil de aplicabilitate la majoritatea ieşenilor.

Prin urmare, se poate anticipa că o acţiune corectoare de replantare a teilor în centrul Iaşiului ar aduce

un capital cultural semnificativ municipalităţii şi un adaos de valoare percepută spaţiului în cauză.‖

(Munteanu, 2013, p. 12)

11

Prin urmare, propunem o schemă completă de (re)plantare a teilor în interiorul pietonalului

Ştefan cel Mare şi Sfânt, alături de o serie de intervenţii urbanistic-peisagistice minore / conexe,

rezumate în schiţa de mai jos şi ataşate în format complet în planul tehnic anexat prezentei

scrisori.

Pentru orice alte întrebări şi detalii (e.g., alegerea exactă a materialului dendrologic, scheme

complete de toaletare, etc.), iniţiatorii proiectului vă stau la dispoziţie, alături de colaboratorii

noştri din mediile universitare / non-guvernamentale locale şi internaţionale.

***

12

Contribuţii

Editor: Dinu G. Munteanu, Grupul Academic din Iaşi (Director)

-

Ionel Lupu, Asociaţia Dendro-Ornamentală „Anastasie Fătu‖ din Iaşi (Preşedinte)

Alexandrina Dinga, Grupul civic „Iaşul iubeşte teii‖ (reprezentant)

Parteneriat (strategie şi comunicare): Lavinia Chiburţe, Centrul de Resurse pentru

Participare Publică (CeRe), Bucureşti

Consultanţă (arhitectură): arh. Alexandra Berdan, arh. Tiberiu Teodor Stanciu

14 Iulie 2015

Dinu G. Munteanu este cercetător doctoral în cadrul Nottingham Trent

University (UK). În februarie 2013, Dinu a fondat Grupul Academic din Iaşi

(„www.impotriva.blogspot.co.uk‖), o entitate civică dedicată protecţiei

mediului şi a patrimoniului.

Ionel Lupu este inginer silivic, doctor în dendrologie, fost director adjunct al

Grădinii Botanice din Iaşi (acum pensionat). În cei peste 40 de ani de activitate

în domeniul dendrologiei şi peisagisticii, a publicat numeroase articole în

literatura de specialitate, fiind în continuare implicat în cercetarea ştiinţifică şi

în proiecte de amenajare a spaţiilor verzi.

Alexandrina Dinga este licenţiată în ecologia şi protecţia mediului şi deţine

studii masterale în biodiversitatea ecosistemelor şi comunicare, cu o experienţă

de circa 10 ani în mediul non-guvernamental. În calitate de reprezentant public

al grupului civic „Iaşul iubeşte teii‖, Alexandrina contribuie la elaborarea

strategiei polului de rezistenţă civică coagulat în mediile non-guvernamentale

locale şi naţionale în urma tăierii teilor din Iaşi.

13

Bibliografie

Gehl, J. (2012). Oraşe pentru oameni. Bucureşti: Igloo media.

Gerhardt, D. (2010). Importance of Urban Trees. A Survey of Urban Tree Management in Local

Authorities in Germany. Postgraduate Dissertation, Myerscough College, UK.

Lupu, I. (2014). Instrucţiuni pentru pregătirea din pepinieră şi întreţinerea arborilor stradali, pe

baza reţetelor eliberate după efectuarea analizelor foliare şi aplicarea tăierilor adecvate.

Cu acordul acad. prof. dr. Constantin Toma, Preşedinte, Subcomisia pentr ocrotirea

monumentelor naturii, Academia Română. Comunicat petiţionar eliberat Primăriei din

Iaşi, 6 februarie 2013. Disponibil la http://regulament-toaletare-arbori.blogspot.ro/

(accesat la 29 Aprilie 2014).

Lupu, I. (2013). Estimarea capacităţii ecologice- protective a teilor tăiaţi pe bulevardul Ştefan

cel Mare şi Sfânt în anii 2012-2013. Expertiză ştiinţifică eliberată de Asociaţia

Dendro-Ornamentală „Anastasie Fătu‖ din Iaşi. Grupul Academic din Iaşi. Disponibil la

http://impotriva.blogspot.co.uk/2013/05/cronologie.html (accesat la 12 mai 2013).

Munteanu, D. G. (2013). ‗Grădina Copou în memorie şi contemporaneitate. Cu note consultative

privitoare la conservare şi restaurare‘. Consultanţă tehnică gratuită. Proiectul municipal

“Reabilitare şi restaurare, Grădina Copou, Municipiul Iaşi”. Decembrie 2013. 3

Ţigănaş, Ş. (2014). Site personal. Declaraţie publică referitoare la tăierea teilor din Iaşi. 7 August

2014. Text disponibil la http://goo.gl/Thw5Xp (accesat la 7 august 2014).

Zion, R. L. (1994). Trees for Architecture and Landscape. New York: John Wiley & Sons.

3 Participanţii au fost recrutaţi din vizitatorii parcului, aceştia fiind abordaţi consensual de cercetător în incinta

Grădinii Copou. Media de vârstă a fost de 37.3 ani, cu extreme situate între 18 şi 73 (ani). S a înregistrat o dispersie

largă a domiciliilor subiecţilor (zonele Copou, Gară, Bd. Poitiers, Păcurari, Tătăraşi, Alexandru cel Bun; cu elemente

demografice externe — indivizi originari din Piatra Neamţ, Bacău, Republica Moldova). Distribuţia sexelor a fost

echilibrată (9 femei, 10 bărbaţi). Ghidul de interviu a urmărit întrebări de bază legate de semnificaţia Grădinii Copou

pentru participanţi. Natura semi-deschisă a interviului a permis o comunicare naturală şi flexibilă cu participanţii. În

funcţie de preferinţele subiecţilor, autorul a purces la anonimizarea parţială sau totală a identităţii acestora. Stocarea

audio a interviurilor s-a realizat digital, pe un suport magnetic securizat (Munteanu, 2013).