religie si putere - culianu ioan petru recenzie
TRANSCRIPT
Culianu Ioan Petru – Religie şi putere
1.Culturile Pseudo - Specifice
Există două fenomene capitale:
1. Puterea
2. Religia
Trebuie să luăm în considerare influienţa puterii asupra religiei şi a religiei asupra puterii
însă interesul nostru se va opri la aspectele comune dintre putere si religie.
Puterea poate fi o modificare de stare internă suferită de un individ sau de o colectivitate.
Ritualizarea :
Diversele comportamente instinctive ale animalelor pot căpăta funcţia comunicativă ,
această manifestare a comportamentelor primeşte denumirea de ritualizare.
Specialistii puterii :
Cea mai mare parte a indivizilor experimentează puterea , servindu-se de riturile
compensatorii de care dispune o cultură pentru a se apăra de o descărcare prea bruscă a
tensiunilor provocate de acumularea refulărilor.
Fenomenul antinomismului:
Se refera la tendinţa de negare a legilor:
Binele şi răul nu se pot distinge ; Bunurile din acastă lume sunt instabile
Toate valorile sunt artificiale
2. Nihilismul şi destinul civilizaţiei occidentale
De la originea riturilor umane la antinomism:
Când ne gândim la nihilism, ne gandim la ideologii ale secolului al XIX-lea care au pus în
discuţie valori sociale – particulare cum este cazul lui Nietzsche, iar prin aceasta nu
trebuie să înţelegem atât conceptul de “valoare” ca atare, cât valorile civilizaţiei
occidentale.
Concluzii:
Sarcina tradiţionala a religiei a fost aceea de a furniza o arie rituală pentru
împlinirea puterii individului în condiţiile socialmente tolerabile.
Ea şi-a îndeplinit întotdeauna această sarcină cu o mare inteligenţă etologică şi
ecologică, psihologică şi antropologică , sociologica si economica.
Statul a început să ia asupra sa sarcini care normal erau destinate religiei însă nu a
putut sa-şi asume obligaţia de a oferi spaţii potrivite pentru desfăşurarea completă
a individului.
Pe de o parte au fost înlăturate frânele inhibitoare ale religiei care canalizau
aspiraţia individuală la libertate şi putere în spaţii socialmente tolerabile pe de altă
parte statul nu mai este în măsură să controleze, prin propunerea propriilor sale
valori acele forţe obscure care s-au descătuşat ca urmare a înceţoşării religioase.
Riturile şi miturile tradiţiei nu mai reuşesc sa-şi îndeplinească funcţia integratoare
şi compensatorie în Occidentul secularizat deoarece Nihilismul, a invadat în casa
omului.