religia, Școala Și dreapta măsură_andrei pleŞu

3
Andrei PLEŞU | Blogurile Adevărul 02 Ianuarie 2015 Religia, școala și dreapta măsură Se discută aprins pe tema orelor de religie din școli. Dacă să existe sau nu, dacă să fie obligatorii sau facultative, dacă să focalizeze asupra creștinismului, a ortodoxiei, sau să prefere generalitatea unor prelegeri de istoria religiilor. Am mai multe argumente care, din punctul meu de vedere, pledează, în mod raţional, pentru păstrarea în programa școlară a orelor de religie. Mai întîi, e firesc și recomandabil ca orice spor de cunoaștere, orice efort de înţelegere, fie că e vorba de istoria doctrinelor economice, de astrofizică, sau de marile texte sacre ale umanităţii, să își afle locul în programul de formare și in-formare a omului tînăr. A evacua religia din sfera culturii e, oricum, ilustrarea unei ignoranţe cronice cu privire la istoria artei, a literaturii, a învăţămîntului universitar, a identităţii spirituale europene și planetare. Ideea că studiul religiei produce bigoţi, că e vetust, că lezează autonomia statului laic vine, mai mult sau mai puţin conștient, în continuarea propagandei ateiste, a retoricii – cu adevărat vetuste – pentru care religia e „opiumul popoarelor”. DE ACELASI AUTOR Ingineri, arhitecţi, dileme Ţoapa de tip nou Marile manevre... Note, stări, zile Există, e drept, un mod rudimentar, superstiţios, de a te raporta la tematica transcendenţei, dar tocmai de aceea e foarte important să avem, încă din școală, o bună întîlnire, un dialog luminat cu această tematică. Iar dacă tot ce e tradiţie e „vetust“, atunci n-avem decît să ne naștem din nou, spălaţi pe creiere, voioși să „sheruim“ un confortabil statut de fiinţe virtuale. Cît despre laicitate, nicăieri în civilizaţiile europene bine așezate, ea nu implică, dincolo de o firească separare a domeniilor și competenţelor, o ipocrită acţiune de subminare reciprocă. Roluri specifice, autonomie, dar nu excludere și cu atît mai puţin dispreţ mutual. Trebuie să recunoaștem că opozanţii orelor de religie din școli au ce au mai ales cu religia autohtonă. Dacă s-ar introduce cursuri de mitologie greacă, sau de filozofie buddhistă, cei „ofensaţi“ ar fi mult mai puţini. Or, normal este ca orice comunitate să aibă cultura propriei ei confesiuni. Să trăiești într-un spaţiu creștin și să n-ai habar ce este Eucharistia, ce sunt „tainele“, ce înseamnă Crăciunul, ce se întîmplă în timpul liturghiei, ce rost are icoana și ce deosebiri sunt între catolici, ortodocși și protestanţi e o formă de incultură fudulă. Nu strică nimănui să știe mai mult decît știe și să priceapă universul

Upload: nisoctav7037

Post on 07-Nov-2015

215 views

Category:

Documents


1 download

DESCRIPTION

articol

TRANSCRIPT

Andrei PLEU| Blogurile Adevrul02 Ianuarie 2015Religia, coala i dreapta msurSe discut aprins pe tema orelor de religie din coli. Dac s existe sau nu, dac s fie obligatorii sau facultative, dac s focalizeze asupra cretinismului, a ortodoxiei, sau s prefere generalitatea unor prelegeri de istoria religiilor.Am mai multe argumente care, din punctul meu de vedere, pledeaz, n mod raional, pentru pstrarea n programa colar a orelor de religie. Mai nti, e firesc i recomandabil ca orice spor de cunoatere, orice efort de nelegere, fie c e vorba de istoria doctrinelor economice, de astrofizic, sau de marile texte sacre ale umanitii, s i afle locul n programul de formare i in-formare a omului tnr. A evacua religia din sfera culturii e, oricum, ilustrarea unei ignorane cronice cu privire la istoria artei, a literaturii, a nvmntului universitar, a identitii spirituale europene i planetare. Ideea c studiul religiei produce bigoi, c e vetust, c lezeaz autonomia statului laic vine, mai mult sau mai puin contient, n continuarea propagandei ateiste, a retoricii cu adevrat vetuste pentru care religia e opiumul popoarelor.DE ACELASI AUTORIngineri, arhiteci, dilemeoapa de tip nouMarile manevre...Note, stri, zileExist, e drept, un mod rudimentar, superstiios, de a te raporta la tematica transcendenei, dar tocmai de aceea e foarte important s avem, nc din coal, o bun ntlnire, un dialog luminat cu aceast tematic. Iar dac tot ce e tradiie e vetust, atunci n-avem dect s ne natem din nou, splai pe creiere, voioi s sheruim un confortabil statut de fiine virtuale. Ct despre laicitate, nicieri n civilizaiile europene bine aezate, ea nu implic, dincolo de o fireasc separare a domeniilor i competenelor, o ipocrit aciune de subminare reciproc. Roluri specifice, autonomie, dar nu excludere i cu att mai puin dispre mutual.Trebuie s recunoatem c opozanii orelor de religie din coli au ce au mai ales cu religia autohton. Dac s-ar introduce cursuri de mitologie greac, sau de filozofie buddhist, cei ofensai ar fi mult mai puini. Or, normal este ca orice comunitate s aib cultura propriei ei confesiuni. S trieti ntr-un spaiu cretin i s n-ai habar ce este Eucharistia, ce sunt tainele, ce nseamn Crciunul, ce se ntmpl n timpul liturghiei, ce rost are icoana i ce deosebiri sunt ntre catolici, ortodoci i protestani e o form de incultur fudul. Nu stric nimnui s tie mai mult dect tie i s priceap universul simbolic i ritual al bunicilor si. i, mai ales, nu stric nimnui s citeasc Scriptura, de vreme ce nici lectura Coranului, a Talmudului i a Upanishadelor nu trece drept futil n ariile culturale pe care le reprezint.O problem exist, totui. Nu e de loc indiferent cine i asum funcia pedagogic n programa colar. O or de religie prost fcut, o or de religie debitat convenional, ntr-o atmosfer de evlavie formal, o or de religie predat de profesori slab pregtii, care nu fac nici o diferen ntre ora de religie de la coal i predica duminical de la biseric e un experiment ratat, care poate avea efecte mai rele dect chiar lipsa total a oricrei instrucii religioase. Am auzit lucruri smintitoare despre preoi care promiteau iadul copiilor nepostitori sau celor care merg la film duminica. Am auzit discursuri agresiv-inculte i de un schematism robust, despre o problematic prin definiie inefabil. Dac BOR insist s se pronune n legtur cu organizarea nvmntului religios n colile publice, atunci trebuie nceput cu cei care asum rolul de profesori. Altfel, se vor livra argumente greu de contestat celor care se opun oricum materiilor mistice Important este i altceva: cu ce tip de discurs se militeaz mpotriva msurii de a scoate religia din coli. Spun asta pentru c mi se pare contra-productiv patosul vecin cu anatema, naionalismul previzibil, lipsa de msur i de smerenie a cte unui militant radical. S-mi fie iertat ndrzneala, dar dac a fi n tabra ateilor de rea credin, a lua pastorala de Crciun a IPS Pimen al Sucevei drept o dovad c pledoaria n favoarea orelor de religie poate fi impur i neavenit. Ce spune IPS Pimen? C scoaterea religiei din coli e un atentat la fiina naional, la credina neamului nostru romnesc, o ofens a maiestii divine. Foarte bine. Nu m voi bate cu abuzul dramatic al acestui verdict. Dar e imposibil s auzi asemenea grele vorbe i s nu te ntrebi unde erau patriotismul i credina IPS Pimen cnd se drmau biserici, cnd predica includea fatalmente lauda conductorilor, cnd n coli nu numai c nu se fcea religie, ci, dimpotriv, se fcea propagand ateist.Nu erau i acestea mici ofense la adresa maiestii divine? IPS Pimen era stare la sfritul anilor `70 i episcop-vicar la nceputul anilor `80. O decizie definitiv a naltei Curi de Casaie i Justiie din octombrie 2012 a stabilit c naltul prelat a colaborat harnic, ani de-a rndul, cu securitatea (intern i extern). Mai nou, s-a luptat duhovnicete s obin pentru Arhiepiscopia sa 90.000 de hectare de pduri i creterea n grad de la Arhiepiscopie la Mitropolie. Smintitoare e i una dintre declaraiile actuale ale IPSfiniei sale: Ru era pe vremea comunitilor, dar mai ru e cu Uniunea European. IPS Pimen descoper cam trziu ce nseamn atentatul la fiina naional. i o face abia acum, cnd s-a dat drumul la curaj. Cu o astfel de autoritate, nu eti prea credibil ca avocat al introducerii religiei n coli. A spune chiar c faci mai degrab ru cauzei. E nevoie de alt ton, de alt acoperire spiritual i moral, de alt strategie. n rest, s nu ne speriem de poman: nu religia ne va strica tineretul, ci lipsa manualelor de calitate, incultura vesel, standardizarea vieii interioare, lipsa msurii, a discernmntului, a respectului pentru valori i pentru beneficiile singurtii bine folositeArticol aprut peBlogurile Adevrul.