reînvierea 1-2/2011

REÎNVIEREAREÎNVIEREAREÎNVIEREArevista episcopiei române unite, greco-catolice, de Lugoj anul Xii nr. 140 - 141 1-2/2010 ianuarie - februarie

(Sionul Românesc)

În acest număr:

beatifi carea sfântului părinte papa ioan paul al ii-ea

nicolae brânzeu și securitatea

coabitarea cu părinții

organizarea bisericii, ierarhia

caseta redacţiei Preşedinte de onoare:pSS Alexandru mesian

Responsabil & Redactor şef:pr. răzvan oprişa

Comitetul de redacţie:raimondo-mario rupp, dan

pătraşcu, Adela oprişa

Responsabil ştiri:raimondo-mario rupp

Colaboratori articole: Sergiu Soica, Alexandru

ploştinaru, pr. eugen Jurca

Concept gra� c şi tehnoredactare:pr. răzvan oprişa, Adela oprişa

Corectura: lucia oprișa

Cenzor: Pr. Angelo Narcis Pop

Corespondeţa:Str. holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap. 5,

300270 timişoara, timiş, româ[email protected]

ISSN: 1844-8526

Tipar: S.C. partoş Srl

CUPRINSPag. secţiunea articole3-4 editoriAl Biserica ca și o vamă

4-13 eVenimente din epiSCopie

• Înfi ințarea a două noi protopopiate• Săptămâna de rugăciune pentru

unitatea creștinilor• ziua persoanelor consacrate• Participarea PS Alexandru la Congresul

Sant’Egidio din Roma (Italia)• Vizita PS Alexandru la parohia Roma-

Nord Euclide din Roma (Italia)• trecerea în eternitate a Pr. Coriolan

Mureșan• Întâlnirea responsabililor cu pastorația

tineretului• ziua mondială a bolnavului• Comemorarea episcopului Alexandru

Rusu la Bârzava• Vizită pastorală la târnova• Numirea Pr. Radu Vorindan ca paroh

la Parohia Arad Centru “Nașterea Preacuratei Fecioare Maria”

...

14 pAStorAlA Beatifi carea Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea

15 litUrGiCĂ Bunavestire

16-17 iStoriA noAStrĂ Părintele Nicolae Brânzeu din perspectiva Securității - I

18-19 pSiho-SpiritUAlitAte Coabitarea cu părinții

20-21 teoloGie - drept CAnoniC

Organizarea Bisericii, Ierarhia

22 CUltUrAl Festivalul internațional de blues ”Blues Fest”Spectacol de balet, trilogia IonescoConcert simfonic dedicat zilei Naționale a GrecieiSerie de fi lme ”Asta e Germania ... și chiar mai mult!”

Cei care doresc să scrie articole spre a fi publicate în revista Reînvierea sunt încurajaţi să o facă. Nu ezitaţi să ne scrieţi dacă aveţi nelămuriri. Pentru a fi publicate, articolele trebuie să poată fi încadrate în una din secţiunile revistei. Materialele trimise redacţiei nu se vor restitui. Redacţia nu este obligată în nici un fel să publice toate materialele propuse spre publicare. Întreaga responsabilitate privind exactitatea şi autenticitatea datelor prezentate în articole revine exclusiv autorilor. Responsabilitatea pentru respectarea copyright-ului aparţine integral autorilor articolelor. Le mulţumim tuturor colaboratorilor noştrii pentru efortul material şi intelectual depus. Dumnezeu să-i răsplătească cu sănătate şi har.

3ianuarie - februarie 2011

Cu toții am fost mai mult sau mai puțin surprinși de dezvăluirile apărute în mass-media în urma interceptărilor din vămile vestice ale țării. Cu toții am rămas mirați în fața realității expuse public, iar pe buzele sau în mințile tuturor era o singură frază: Cum de se poate întâmpla așa ceva? Interesant este faptul că nu realitatea dureroasă ne-a șocat, ci mai degrabă faptul că această realitate iese la lumină. Iată, după câteva luni de interceptări telefonice, supravegheri video și alte acțiuni asemenea, ies la iveală lucruri pe care fi e le știam deja, fi e le intuiam: 1. Vameșii așteaptă să fi e mituiți, iar dacă propunerea nu vine din partea vămuitului, prin diferite formule verbale sau gesturi, i se dă de înțeles că nu se poate trece fără a plăti această taxă; 2. toți șefi i știu, aprobă și benefi ciază de pe urma acestor jafuri duble îndreptate împotriva celui ce vrea să treacă vama și împotriva economiei tării prin susținerea trafi cului ilegal; 3. Legea rămâne doar o formulare anostă în niște manuale de drept, care însă, nu are nici o relevanță pe teren, adică în vamă. Expunerea acestor probleme la modul general nu prea ne atinge, mulți dintre noi nu avem nici un interes să trecem vama în Serbia, preferând destinații mai occidentale unde poți ajunge fără să fi i vămuit, de aceea voi pune pe hârtie o întâmplare reală pentru a vedea adevărata problemă a vămilor, a vameșilor și a noastră, a celor care, indiferenți fi ind la suferința altora, nu luăm nici un fel de atitudine. Ani în urmă, nu prea mulți, dar oricum după terminarea embargoului împotriva Serbiei, se făcea trafi c la fel ca și acum. trafi canții erau de trei feluri: 1. Cei care câștigă sute de mii, chiar milioane de euro prin vânzarea unor cantități uriașe de produse interzise, cu sprijinul și sub acoperirea autorităților; 2. Cei care trec granița ca să se îmbogățească vânzând cantități importante de produse interzise; 3. Sărmanii care pentru a supraviețui de pe o zi pe alta încearcă să vândă produse care la noi sunt mai ieftine sau nu se găsesc dincolo, pentru ca mai apoi să cumpere din Serbia produse care la noi sunt mai scumpe. De prima

categorie nu ne ocupăm noi, nici legea nu se ocupă, îl vom lăsa pe Dumnezeu sa aibă grijă de ei. De a doua categorie, din când în când, se mai ocupă legea, atunci când interese mai mari se suprapun intereselor pecuniare ale vameșilor de rând, dar și pe aceștia îi vom lăsa deoparte. Ne vom ocupa de a treia categorie, cea a trafi canților de subzistență, categorie din care până nu de mult făceau parte multe cadre didactice, chiar și din mediul universitar, care, pentru a nu ajunge în imposibilitatea achitării taxelor la utilități, recurgeau la aceste metode pentru a-și rotunji salariul mizer.

Povestea e scurtă: Autobuzul cu ”excursioniști” este întors din vamă fără nici un motiv iar câteva persoane încearcă să treacă granița pe jos împreună cu bagajele întotdeauna voluminoase. La vremea aceea era la mare căutare hârtia igienică în Serbia, iar o tanti pe la 50 de ani, înarmată cu 2 plase de rafi e pline de hârtie igienică încearcă să câștige bunăvoința vameșului cu 30 de ani mai tânăr decât ea. Acesta din urmă, enervat de îndrăzneala femeii, o lovește fără nici un fel de milă cu bocancul în piept. Femeia, luată prin surprindere cade pe spate, se lovește la cap, plasele îi cad din mână, iar sulurile de hârtie igienică se rostogolesc pe beton. Vameșul, enervat că ”s-a făcut mizerie”, o amenință pe femeie cu arma să-și strângă repede marfa. Femeia, speriată și buimacă de la lovitură, se apleacă și începe să strângă grăbită sulurile de hârtie, moment în care vameșul se întoarce brusc și îi trage un șut în fund, biata femeie ajungând pe burtă. Femeia din nou își strânge

BISERICA NU tREBUIE Să FIE

ca Și o ”vaMă”!lucrurile în cele 2 plase de rafi e și viața în vamă își reia cursul obișnuit și deloc fi resc. Aceasta este povestea, din păcate reală. Nu este doar povestea unei persoane ghinioniste care a întâlnit un vameș nervos și fără minte, este povestea noastră a tuturor celor care suntem tratați în același mod de reprezentanții statului sau a altor instituții. Nu mai trebuie să repet ce se întâmplă când stai la coadă la aproape orice ghișeu al administrației publice. Știm cu toții că se întâmplă același lucru, dar la alt nivel. Violența nu este fi zică, este doar verbală, dar disprețul cu care suntem tratați este același.

Lucruri similare se pot întâmpla chiar și în viața Bisericii, protagoniștii fi ind preoţii și credincioșii. Încă de acum 200 de ani Hristos le spunea clar evreilor ”Scris este: “Casa Mea, casă de rugăciune se va chema, iar voi o faceți peșteră de tâlhari!” (Mt. 21,13)”. Ce putem face noi în fața acestei realități? Răspunsul vine tot de la Isus: ”Deți va greși ție fratele tău, mergi, mustră-l pe el între tine și el singur. Și de te va asculta, ai câștigat pe fratele tău....” (Mt. 18,15) Iată Domnul ne îndeamnă să nu stăm inerți la ceea ce se întâmplă cu slujitorii altarului, cu atât mai mult cu cât Sfântul Ioan Gură de Aur spune că “Preoția se săvârșește pe pământ, dar are rânduiala lucrurilor cerești. Și pe bună dreptate; căci slujba aceasta n-a rânduit-o un om, sau un înger sau un arhanghel, sau altă putere creată, ci însuși Paracletul. Sfântul Spirit a orânduit ca preoții, încă pe când sunt în trup să aducă lui Dumnezeu aceeași slujbă pe care o aduc îngerii în ceruri. De aceea, trebuie ca preotul să fi e așa de curat, ca și cum ar sta în ceruri între puterile cele îngerești”. Iată una din preocupările credincioșilor: să asigure preotului toate condițiile pentru a putea fi desăvârșit, pentru ca prin aceasta să poarte la Dumnezeu sufl etele celor încredințați lui. Grijile preotului și a credincioșilor trebuie să se întâlnească, să se întrepătrundă, pentru a converge spre unul și același scop: mântuirea. Preotul trebuie să se perfecţioneze mereu. Să cunoască bine învăţătura evanghelică şi să trăiască viaţa în Sfi nţenie. Biserica

4 ianuarie - februarie 2011

ANUL DOMNULUI 2010

reaLiZări

nu trebuie să fi e ca şi o „vamă” a zilelor noastre ci trebuie să fi e o instituţie divină. Biserica este întemeiată de Isus Hristos, este „poporul lui Dumnezeu”, este locul unde se adună credincioşii. De la Rusalii, când, Spiritul Sfânt, a încolţit sâmburele Bisericii, şi până azi, timp de două mii de ani, Biserica a crescut, predicând Evanghelia, - „Vestea-Bună” - a mântuirii, şi pacea între oameni, susţinând credinţa prin harurile cereşti moştenite de la Fondator, fondată fi ind pe apostoli, dintre care cel dintâi, Petru, a primit, special, misiunea să fi e Capul Bisericii. Rolul Bisericii este de a fi în serviciul omenirii, pe plan social, cultural şi spiritual.

Avem nevoie de o schimbare, o schimbare interioară. Schimbarea, e adevărat, trebuie să vină. Să nu ne amăgim spunând la infi nit ”mă voi schimba atunci când îl văd și pe celălalt că se schimbă”. Este un șiretlic al diavolului pentru ca lucrurile să rămână în sfera lui de infl uență. Noi suntem cei care trebuie să înceapă reconstruirea unei societăți bazate pe principii creștine, iar schimbarea nu se va produce decât atunci când noi o vom vrea cu adevărat.

P. Răzvan Oprișa

Moto: „Pe tine te lăudăm, pe tine bine te cuvântăm,Ţie-ţi mulţumim şi ne rugăm Ţie Dumnezeului nostru”.

Preoţi:- hirotoniţi (3): Pr. Gheorghe Mihnea, Pr. Vasile Chindriş şi Pr. Vasile Pascu;- încardinaţi (1): Pr. Pr. Iluţiu Olimpiu;

total preoţi la 31 decembrie 2010: 115.

Formare:- Cursuri de vară de cinci zile, cu toţi preoţii din Eparhia de Lugoj (100 de preoţi în două serii);- Exerciţii spirituale în perioada Postului Mare, timp de trei zile cu 100 de preoţi;- Reculegere spirituală cu soţiile preoţilor (40).

În eparhia de Lugoj se celebrează Sfânta Liturghie în 139 de locuri.

Lăcaşe de cult:a) Sfi nţire de biserici noi: Petroşani, Hunedoara, Dobreşti, Şibot, Orăştie (5);b) Biserici renovate: Belotinţ, Şanoviţa, Folia, Dragşina (4);c) Capele noi amenajate la Ramna şi Liebling (2);d) Biserici în construcţie: Arad-Şega, Băuţar, Brad, Cărpiniş Chişineu-Criş, Cugir, Simeria (7).

Vizita Excelenţei Sale Arhiepiscop

Francisco-Javier Lozano, Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova, în Eparhia de Lugoj.

Vizite în străinătate (6) - în Italia la Roma 3 vizite: a) vizita Ad Limina Apostolorum;b) Întâlnire St. Egidio;c) Aniversare 20 de ani de la noul CCEO; - în Ungaria la Máriapócs; - în Bulgaria la Sofi a; - în Polonia la Czestochowa.

Vizite pastorale în parohiile Eparhiei de Lugoj: 28.

Reuniuni Mariane nou înfi inţate la Cărpiniş şi timişoara V.

Întâlnirea diecezană a tineretului la Lugoj (aproximativ 300 tineri).

Găzduirea pentru a treia oară la Reşedinţa Episcopiei de Lugoj a Sesiunii de toamnă a Conferinţei Episcopilor Catolici din România.

Amenajări Centru Pastoral „Sf. Vasile” din Lugoj: Schimbarea ferestrelor de la faţada clădirii (Secretariatul de Stat pentru Culte a acordat 30.000 lei iar Primăria Municipiului Lugoj 13.000 lei).

Amenajări la reşedinţa episcopală:- renovarea interioară şi exterioară a Casei Diecezane (Biblioteca, Arhiva şi

Capela Episcopiei) ;- Amenajarea parţială a subsolului episcopiei;- instalarea unei noi staţii de hidrofor la subsolul episcopiei.

Iluminatul arhitectural de la Catedrală de către Primăria Municipiului Lugoj.

Colecte: „terra Santa”, „Obolul Sf. Petru”, „Opere Misionare”.

Dotare cu autovehicule pentru pastoraţie;

Ajutoare pentru studenţii de la teologie (2009-2010);

Ajutoare săraci: lunar şi ocazional;

Pachete de sărbători: Crăciun, Paşti.


25 decemBrieîntÂLnirea de BiLanț a astru-Lui ParOHiaL cugir

În data de 25 decembrie 2010 a avut loc la Cugir, județul Alba, Episcopia de Lugoj, întâlnirea de bilanţ a membrilor din AStRU parohial „Sf. Ap. Petru şi Pavel” Cugir. Întâlnirea a debutat cu o rugăciune spusă de către asistentul spiritual al AStRU-lui Cugir părintele Viorel–Gheorghe Codrea. Imediat după aceea lucrările au continuat cu primirea noilor membri şi familiarizarea acestora mai în profunzime cu ceea ce înseamnă AStRU, atât la nivel local cât şi eparhial, sau chiar naţional. După prezentarea ordinii de zi s-a trecut la dezbaterea punctelor propuse. Printre punctele propuse era si stabilirea noului for de conducere, care, conform statutului va trebui sa fi e format din 5-6 membrii: președinte, 1 sau 2 vicepreședinți, secretar, casier și asistent spiritual. Forul de conducere actual era format din președinte (Iulia Albu) și vicepreședinte (Roxana Beca). Dacă în cazul singular al asistentului spiritual, conform statutului, din ofi ciu și cu binecuvântarea episcopului eparhial PS Alexandru Mesian și consimțământul asistentului spiritual eparhial părintele Coriolan Mureșan, este numit ca asistent spiritual al Astru Cugir părintele paroh Viorel-Gheorghe Codrea, în cazul celorlalți membrii vor fi aleși prin vot. Noul for de conducere, ales statutar, este, în urma voturilor, format din: Iulia Albu (președinte), Diana Comșa şi Florin Calica (vicepreședinţi), Roxana Beca (secretar), Alexandru Codrea (Casier/trezorier). Noul for de conducere, conform statutului, are mandat de 3 ani. Alte puncte dezbătute pe ordinea de zi au fost: - Discuții pe marginea colaborării cu AGRU Cugir având ca rezultat hotărârea de a colabora mai strâns cu AGRU Cugir; - Luarea la cunoștință a taxei anuale care trebuie plătită Acţiunii Catolice din România având ca rezultat hotărârea de a plăti această taxă până la termenul stabilit, (luna februarie 2011), fi e din contribuția membrilor, fi e din donații, fi e din alte surse; - Discuții pe marginea stabilirii unei cotizații a membrilor (lunare sau anuale) având ca rezultat luarea deciziei ca fi ecare membru AStRU Cugir să plătească o cotizație anuală de 12 lei/an/persoană;A urmat apoi prezentarea bilanțurilor de activități pe anul 2010 şi propunerea activităților pentru anul 2011. Cu speranța că activităţile propuse pentru acest an vor fi puse în practică, ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru binecuvântare și putere de muncă, dar și pentru ca acestea să producă rod spiritual în sufl etele participanților și membrilor AStRU Cugir.

7 ianuarieacOrdarea titLuLui de icOnOm stavrOFOr PărinteLui iOan POP

Anul acesta de sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului, în catedrala „Coborârea Sfântului Spirit” din Lugoj, înainte de începerea Sfi ntei Liturghii Arhiereşti, Prea Sfi nția Sa Episcop Alexandru a conferit titlul de Iconom Stavrofor şi Crucea Pectorală, Reverendisimului Părinte Prot. On. Ioan Pop, Parohul Catedralei. Această distincție i s-a conferit ca recunoştinţă pentru râvna şi constanta mărturisire a credinţei în Isus Cristos şi Biserica Sa „Una Sfântă, Catolică şi Apostolică”, pentru activitatea pastorală desfăşurată pe parcursul a peste 15 ani de preoţie, într-o perioadă foarte grea, de refacere a Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Pr. Prot. teodor Baba, Protopopul Lugojului, a dat citire decretului de numire. Rvs. Pr. Ic. Stvr. Ioan a mulţumit lui Dumnezeu şi Prea Sfi nţitului Alexandru. Deşi ziua de naştere a Pr. Ionică este de Sf. Vasile cel Mare, nu întâmplător a primit prenumele Sf. Prooroc şi înaintemergător Ioan, iar acest lucru s-a observat din momentul în care a fost chemat la misiunea de a-l vesti lumii pe Cristos, prin punerea mâinilor de către IPSS Ioan Ploscaru care l-a hirotonit în luna decembrie 1994, fi ind ultimul preot hirotonit de Înalt Prea Sfi nţia Sa de Pie Memorie.

12 ianuarieîntÂLnirea Lărgită a cOnsiLieriLOr Şi PrOtOPOPiLOr eParHiei de LugOJ. înFiinţarea a dOuă nOi PrOtOPOPiate

În data de 12 ianuarie 2011, ES Mons. Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj a convocat la Reşedinţa Episcopală pe toţi consilierii şi protopopii eparhiei pentru a discuta problemele mai importante din viaţa Bisericii Greco-Catolice respectiv a Eparhiei de Lugoj. Unul din cele mai importante puncte care s-a afl at pe ordinea de zi a fost întemeierea a două noi protopopiate, prin rearondarea parohiilor din Protopopiatul de timişoara şi Protopopiatul Arad. Prea Sfi nţitul Alexandru a precizat că acest proiect este mai vechi, şi că a fost gândit şi elaborat pentru a răspunde mai bine necesităților activităţii pastorale în parohiile respective, conform Canonului 276, paragraful 2.

EVENIMENtE IMPORtANtE

Din episcopia De LuGoJ


În judeţul Arad exista până în momentul rearondării, un singur protopopiat care includea 41 de parohii. În urma întemeierii noului protopopiat, cu numele de Protopopiatul Chişineu-Criş, criteriul geografi c de rearondare respectiv întemeiere a noului protopopiat este ca parohiile din partea de nord a judeţului Arad, începând cu parohia Şimand, să aparţină de Protopopiatul de Chişineu-Criş, iar cele de pe malurile Mureşului şi zona imediată, de la Săvârșin până la Nădlac, să aparţină în continuare de

Protopopiatul de Arad. Prea Onoratul Părinte Protopop Radu Vorindan rămâne în continuare protopop de Arad iar noul Protopopiat de Chişineu-Criş, care va avea sediu la Sintea Mare va fi condus de P. On. Protopop Pr. Dănuţ Ciuban, actualmente paroh de Sintea Mare şi administrator parohial la Chişineu-Criş. Pe teritoriul judeţului timiş au funcţionat până la înfi ințarea noului Protopopiat de Sânicolau-Mare, două protopopiate: Protopopiatul de timişoara respectiv Protopopiatul de Lugoj. S-a considerat rearondarea, respectiv înfi inţarea noului protopopiat cu numele de Sânicolau Mare. Acesta este format din parohiile din nord-vestul judeţului timiș, începând din localitatea Biled spre vest, iar celelalte parohii aparţinătoare de Protopopiatul de timişoara rămân în aceeaşi arondare că şi până acum. Prea Onoratul Părinte Protopop Nicolae teodorescu rămâne în continuare protopop de timişoara iar Protopopiatul de Sânicolau Mare, care va avea sediu la Sânicolau-Mare, va fi condus de P. On. Protopop Pr. Marius Pârvu, consilier eparhial, actualmente paroh de Sânicolau Mare şi administrator parohial la Cheglevici. Pr. Marius Pârvu va păstra aceste trei funcţii, la care se va adăuga cea de protopop de Sânicolau Mare.

22 ianuarieaniversarea Ps aLeXandru mesian

Preasfi nțitul nostru Părinte Alexandru, Episcop al Eparhiei de Lugoj, și-a aniversat pe 22 ianuarie ziua de naștere. Mulțumim Domnului că ni l-a rânduit ca păstor și Îl rugăm să-l țină întru mulți ani în pace, cu sănătate, drept învățând cuvântul adevărului Său.

18-25 ianuariesăPtămÂna de rugăciune Pentru unitatea creŞtiniLOr în eParHia de LugOJ

În toată lumea creştină se desfăşoară, în perioada 18-25 ianuarie, Octava de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor. tema din acest an a fost: „uniţi în învăţătura apostolilor în comuniunea fraternă, la frângerea pâinii şi în rugăciune” (Fapte 2,42).

La Arad, reprezentanţii cultelor istorice s-au reunit în cânt şi rugăciune participând la mai multe culte din oraş. Astfel, în după-amiaza zilei de miercuri 19 ianuarie, s-au afl at la Biserica Romano-Catolică din centrul orașului, joi, 20 ianuarie dimineaţa la Biserica Ortodoxă Sârbă iar după-amiaza la Biserica Reformată, vineri 21 ianuarie, la orele 17.30 la Capela Greco-Catolică de pe strada Lucian Blaga. Programul s-a încheiat duminică 23 ianuarie la Catedrala Ortodoxă Veche, începând cu orele 17.30. În fi ecare din aceste biserici un reprezentant a fost desemnat pentru a ține un cuvânt de învățătură.

La Lugoj, întâlnirea ecumenică s-a ţinut la biserica romano-catolică în ziua de 22 ianuarie. Au participat reprezentanţii cultelor din oraş, însoţiţi de numeroşi credincioşi din comunităţile lor, dar şi reprezentanţi ai autorităţilor locale. Din partea Bisericii Greco-Catolice, alături de Prea Sfi nţia Sa Episcop Alexandru Mesian, a participat Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General şi Rvs. Pr. teodor Baba, Protopopul Lugojului. În municipiul de pe timiş, „Săptămâna de rugăciune pentru unitatea creştinilor” a fost celebrată, începând din anul 1997, prin întâlniri ecumenice organizate la Biserica Română Unită, Greco-Catolică (în 1997, 2003 şi 2009), Biserica Ortodoxă Română (1998, 2004 şi 2010), Biserica Romano-Catolică (1999 şi 2005), Biserica Ortodoxă Ucraineană (2000 şi 2006), Biserica Creştină Baptistă „Harul” (2001 şi 2007) şi Biserica Reformată (2002 şi 2008). În cadrul întâlnirii PS Alexandru a fost felicitat cu ocazia aniversării zilei de naştere, în numele tuturor participantilor, de catre Rvs. Pr. Prot. romano-catolic de Lugoj titi Dumitrescu, oferindu-i-se un frumos coş de fl ori şi imnul La mulți ani.

Biserica Greco-catolică din Orăștie a sărbătorit cu celelalte culte, octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor. S-a început la biserica Greco-Catolică „Ilie tezviteanul”, după care în ziua de 19 ianuarie reprezentanţii cultelor, însoţiţi de


credincioşii lor au participat la Biserica Reformată, în ziua de 20 ianuarie la Biserica Romano-Catolică şi pe 23 ianuarie la Biserica Ortodoxă din Orăștie;

Şi la toteşti (Protopopiatul Haţeg) Pr. Paroh Ionel Maier s-a rugat împreună cu mica turmă de credincioşi, în cadrul acestei octave. S-a fi xat pentru data de 22 ianuarie 2011 ora 17:00 celebrarea unei rugăciuni la care au fost invitați toți credincioșii din comuna totești. În mod special a fost înmânată câte o scrisoare primarului comunei totești și preotului ortodox din localitate, care era invitat împreună cu întreaga comunitate. Sâmbătă s-a început rugăciunea dar din păcate au fost prezenți doar primarul comunei, tiberiu Pasconi și credincioșii greco-catolici, din partea parohiei ortodoxe totești nefi ind nimeni prezent, nici preotul nici credincioși, din motive necunoscute, în schimb am fost onorați de prezența unor oaspeți membrii ai Bisericii Ortodoxe care au venit din comuna Baru, județul Hunedoara, cât și unii veniți din Alba Iulia. În timpul rugăciunii celebrate sub semnul unității au fost citite textele propuse pentru a fi citite în cea de-a cincea zi a Săptămânii de rugăciune. La sfârșitul celebrării, părintele Ionel Maier a ținut o scurtă meditație.

La Deva Întâlnirea cu reprezentanţii cultelor din oraş a avut loc pe data de 23 ianuarie la biserica greco-catolică „Imaculata”. Au participat preoţi greco-catolici şi ortodocși: prea onoratul părinte protopop greco-catolic al Devei, Micu Ceciliu Vasile, prea onoratul părinte protopop ortodox al Devei, Costa Petru, părintele Sabo Ioan Sorin preot paroh greco-catolic al Devei şi părintele Didi Nicolae Adrian preot paroh greco-catolic de turdaş. Discursurile interlocutorilor au fost axate pe unitate şi au fost animate de către corul bisericesc al parohiei greco-catolice „Immaculata” din Deva.

Întâlnirea cu reprezentanţii cultelor din timişoara s-a ţinut în ziua de 23 ianuarie, de la orele 17.00 la Biserica Evangelică-Luterană afl ată în Piața Russel (la Punctele cardinale). Din partea Bisericii greco-catolice a participat Pr. Vicar Foraneu Nicolae teodorescu, de la Biserica romano-catolică a fost prezent Excelenţa Sa Martin Roos, episcop de timișoara, insolit de Vicarul General, Msgr. Johann Dirschl şi secretarul Episcopal, Pr. Nikola Lauš jr., iar de la Biserica ortodoxă PS Paisie lugojanul. A fost prezent corul bisericii greco-catolice „Sf. Iosif” din timişoara (Piața 700) şi Corul Exultate al Catedralei (Domului) Romano-Catolice din timişoara. Fiecare cor a prezentat două cântece. La fi nal toți participanţii au fost serviți la ieşire cu un ceai cald şi cozonac.

1 FeBruarie mesaJuL de cOndOLeanţe aL Ps aLeXandru mesian La mOartea iPs mitrOPOLit anania

Înaltpreasfi nţitul Părinte Mitropolit Bartolomeu Anania a trecut la Domnul în ziua de 31 ianuarie 2011, la orele 19:25. Preasfi nţitul Alexandru Mesian, i-a adresat Prea Sfi nţitului Părinte Irineu Bistriţeanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, un mesaj de condoleanţe la moartea Mitropolitului Bartolomeu Anania. Prea Sfi nţia Voastră,

Am afl at cu tristeţe despre încetarea din viaţă a Înalt Prea Sfi nţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu şi transmitem sincere condoleanţe familiei, Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului, clerului şi credincioşilor acestei arhieparhii. L-am cunoscut pe Părintele Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu în urmă cu aproape 20 de ani şi am participat împreună la numeroase întâlniri de dialog între Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică şi Biserica Ortodoxă Română dar şi la alte evenimente bisericeşti. De asemenea, am avut ocazia să lecturez o parte din scrierile Înalt Prea Sfi nţiei Sale. În anul 2001, când a avut loc la Lugoj o reuniune a Comisiei Mixte de Dialog dintre Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, şi Biserica Ortodoxă Română, Înalt Prea Sfi nţia Sa a vizitat catedrala greco-catolică a Lugojului şi a avut frumoase cuvinte de apreciere despre pictura catedralei şi despre iconostasul acesteia. Ne rugăm ca bunul Dumnezeu să-i dea odihnă veşnică servului Său mutat de la noi.

Să se odihnească în pace !În veci pomenirea lui !

† Alexandru MesianEpiscop greco-catolic de Lugoj


2 FeBruarie ziua PersOaneLOr cOnsacrate La LugOJ

Înainte de începerea Sfi ntei Liturghii de la orele 9.00, Surorile OSBM Lugoj şi Surorile de Caritate ale Sfi ntei „Ioana Antida” Lugoj au marcat ziua persoanelor consacrate cu un mic dar reprezentativ moment în Catedrala „Coborârea Spiritului Sfânt”. Au pornit în procesiune în biserică, aducând în faţa altarului diferite simboluri: Biblia, Icoana sărbătorii, fl ori, pâine, vin şi lumânări. Pr. Prot. On. Ioan Pop, parohul catedralei a încheiat momentul spunând: „Iubiţi credincioşi, în această zi când sărbătorim Întâmpinarea Domnului în templu, vă invit pe toţi să mulţumim lui Dumnezeu pentru darul vieţii consacrate, pe care Spiritul Sfânt l-a dăruit Bisericii Sale. Voi, persoane consacrate în serviciul lui Dumnezeu, în diversitatea vocaţiilor ecleziale, veţi reînnoi îndatorirea de a-L urma pe Cristos ascultător, sărac şi cast, pentru ca prin mărturisirea voastră evanghelică, să strălucească în biserică şi în lume Mântuitorul nostru Isus Cristos, lumina tuturor oamenilor”.

2 FeBruariecOmemOrarea ePiscOPuLui aLeXandru rusu La BÂrzava

La minunatul Praznic al Întâmpinării Domnului, în Parohia Sfi nţii Apostoli Petru şi Pavel din localitatea Bârzava, Protopopiatul Aradului, după ofi cierea Sfi ntei Liturghii, Prea Onoratul Părinte Protopop Onorar Florin Petrovan, parohul Bârzavei şi Belotinţului a organizat un moment de reculegere la împlinirea a 80 de ani, de la Instalarea solemnă în scaunul de Episcop al Maramureşului, în Catedrala din Municipiul Baia Mare a Vrednicului de pomenire Episcop Alexandru Rusu, primul episcop al Maramureşului. Astfel, Părintele Petrovan a reamintit tuturor celor prezenţi, că încă se fac demersurile necesare pentru recuperarea acestei Catedrale Greco Catolice din Baia Mare, singura Catedrală care nu a fost retrocedată până acum dealtfel. În cadrul acestui emoţionant moment, Părintele Florin Petrovan, a reamintit tuturor celor prezenţi contextul înfi inţării Episcopiei a Maramureşului, dar şi viaţa şi rodnica activitate a Vrednicului Arhiereu Alexandru Rusu. Printre altele, Părintele a arătat starea acestei Episcopii la fatidicul an 1948, urmările Decretului de desfi ințare a Bisericii Române Unite, calvarul tuturor Episcopilor martiri, precum şi sfârşitul vieţii pământeşti a Episcopului Alexandru Rusu. Părintele Florin Petrovan a îndemnat pe toţi credincioşii prezenţi, la rugăciune mai multă, mai curată, mai însufl eţită, pentru ca procesul de canonizare a Episcopilor martiri să se fi nalizeze cât mai repede, pentru a ne putea ruga toţi românii către tronul cel Ceresc al Veşnicului Arhiereu Iisus Hristos, şi prin mijlocirea sfi nţilor arhierei martiri români, ai Sfi ntei şi de Dumnezeu păzite Biserici Române Unite. La fi nalul acestor manifestări Părintele Florin Petrovan a mulţumit lui Dumnezeu pentru toate binefacerile Sale, pe care Le-a revărsat asupra Bisericii Sale, pentru dăruirea atâtor Episcopi din Pământul Sfânt al Maramureşului, şi pentru păstrarea nealterată a credinţei străbune.

2-6 FeBruarieParticiParea Ps aLeXandru mesian La cOngresuL internaţiOnaL santègidiO La rOma

teologi din toată lumea s-au întâlnit în perioada 2-6 februarie la Roma în cadrul Congresului internaţional „Creştini şi păstori pentru Biserica de mâine”. Din partea Bisericii Greco-Catolice din România a participat Preasfi nţitul Alexandru Mesian Episcop de Lugoj, iar din partea BOR a participat PS Visarion Episcop de tulcea. Acest congres a fost organizat de Comunitatea SantÈgidio, iar tema întâlnirii din acest an a fost: „Profeţia dragostei, speranţe pentru o lume nouă”.

În prima parte a discuţiilor, participanţii s-au axat pe problema iubirii ca liant în lupta împotriva secularizării. Au avut loc conferinţe urmate de discuţii care au scos în relief importanţa iubirii ca liant într-o lume din ce în ce mai secularizată şi mai îndepărtată de Dumnezeu. Pe parcursul acestor zile, episcopii din diferite locuri ale lumii au avut posibilitatea să-şi împărtăşească experienţa pastorală pusă în slujba Bisericii şi a credincioşilor, mai ales că mulţi dintre ei vin din zone de confl ict, din zone în care creştinii sunt încă persecutaţi. Un rol important l-a avut şi evocarea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România din anul 1999, întâlnire la care Comunitatea SantÈgidio şi-a adus un aport special.

Comunitatea SantÈgidio a luat naştere la Roma în

În prima parte a discuţiilor, participanţii s-au axat pe problema iubirii ca liant în lupta împotriva secularizării. Au avut loc conferinţe urmate de discuţii care au scos în relief importanţa iubirii ca liant într-o lume din ce în ce mai secularizată şi mai îndepărtată de Dumnezeu. Pe parcursul acestor zile, episcopii din diferite locuri ale lumii au avut posibilitatea să-şi împărtăşească experienţa pastorală pusă în slujba Bisericii şi a credincioşilor, mai ales că mulţi dintre ei vin din zone de confl ict, din zone în care creştinii sunt încă persecutaţi. Un rol important l-a avut şi evocarea vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în România din anul 1999, întâlnire la care Comunitatea SantÈgidio şi-a adus un aport special.

Comunitatea SantÈgidio a luat naştere la Roma în


1968, imediat după Conciliul Vatican II. Astăzi este o mişcare de laici la care aderă mai mult de 50.000 de persoane, implicată în comunicarea Evangheliei şi în opere de caritate la Roma, în Italia şi în mai mult de 70 de ţări de pe diferite continente. Este o „Asociaţie publică de laici a Bisericii”. Diferitele comunităţi, răspândite în lume, împărtăşesc aceeaşi spiritualitate şi aceleaşi fundamente ce caracterizează drumul Comunităţii Sant`Egidio. Comunitatea îşi are centrul în biserica Sant`Egidio din Roma, de la care şi-a luat numele. De la început trăieşte în cartierul trastevere şi la Roma o prezenţă continuă de rugăciune şi de ajutorare a săracilor şi a pelerinilor.

6 FeBruariePs aLeXandru mesian în vizită PastOraLă La ParOHia rOma-nOrd eucLide

Duminică, 6 februarie 2011, PS Alexandru Mesian a făcut o vizită pastorală românilor din parohia greco-catolică Roma-Nord al cărei paroh este pr. Serafi m-Iulian Vescan. Afl at la Roma pentru un congres al Comunităţii Sant’Egidio, Preasfi nţia Sa Alexandru a fost bucuros să poată răspunde pozitiv invitaţiei părintelui Serafi m de a face o vizită pastorală parohiei sale. PS Alexandru a fost primit cum se cuvine de către comunitatea de la Euclide şi de către pr. Anton Cioba, dat fi ind că părintele paroh era în acel moment în România. „Chiar dacă Părintele Serafi m nu este prezent, în numele lui şi al tuturor credincioşilor noştri mulţumim Preasfi nţiei Sale pentru că a renunţat la pelerinajul la Asissi care i-a fost propus şi pentru că a preferat să fi e în mijlocul nostru”, a spus pr. Anton în cuvântul de bun-venit adresat Episcopului de Lugoj.

În predica pe care a ţinut-o, PS Alexandru a vorbit despre scopul vizitei Sale la Roma, iar referindu-se la Evanghelia duminicii a dat ca exemplu credinţa femeii cananeence care a cerut Mântuitorului vindecarea fi icei sale. Împreună cu PS Alexandru a venit şi pr. Mărincean Maria-Cristin, din Congregaţia Misionară a Fiilor Mariei, afl at la Roma. La fi nalul Sfi ntei Liturghii, Preasfi nţia Sa Alexandru a miruit pe cei prezenţi schimbând câteva cuvinte cu ei. S-a bucurat să întâlnească credincioşi din Eparhia Lugojului, pe care o păstoreşte, dar şi din apropierea locului său natal din Judeţul Maramureş.

Ca mulţumire pentru vizita făcută, o credincioasă a comunităţii românilor de la Euclide a rostit un cuvânt de apreciere, oferind Preasfi nţiei Sale o icoană a Sfânta Fecioare Maria cu Pruncul Isus, cerându-i în acelaşi timp să mai vină în mijlocul lor ori de câte ori va putea. Pr. Anton l-a asigurat pe PS Alexandru că „noi românii din străinătate vom da dovadă în fi ecare moment şi împrejurare de faptul că suntem creştini, chiar dacă de multe ori societatea va încerca să ne împiedice acest lucru. Şi dacă în fi ecare duminică ne întâlnim la Sfânta Liturghie şi la Sfi ntele Rugăciuni este pentru că avem vie în sufl et credinţa pe care o trăim”. totodată a mulţumit PS Alexandru, în numele pr. Serafi m, pentru vizita făcută.

9 FeBruarie a trecut La dOmnuL Pr. PrOt. On. cOriOLan mureŞan, cOnsiLier aL eParHiei de LugOJ Şi ParOH arad-centru

În ziua de 9 februarie 2011, după o lungă suferinţă, Pr. Prot. On. Coriolan Mureşan, parohul de la Arad-Centru, a părăsit această lume vremelnică pentru a merge la tatăl Ceresc. toţi cei ce l-au cunoscut şi-l amintesc ca pe un om de o mare bunătate şi profunzime ca pe un preot devotat trup şi sufl et Bisericii, ca pe un intelectual preocupat de lectură şi dialog, ca pe un om cu simţul umorului şi dinamism, întotdeauna consecvent idealurilor sale şi refuzând compromisurile. Slujba înmormântării a fost ofi ciată pe 12 februarie, la biserica greco-catolică „Naşterea Sfi ntei Fecioare Maria” din Arad de către Preasfi nţitul Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, căruia i-au stat alături aproape un sobor numeros preoţi veniţi din parohiile Protopopiatului de Arad, Chişineu-Criş, timişoara, Lugoj, Orăştie, precum şi de la Şomcuta Mare și din alte eparhii.

Părintele s-a născut pe 20 septembrie 1931 la Şomcuta Mare (azi judeţul Maramureş) ca fi u al preotului greco-catolic Remus Mureşan (paroh la Cuzăplac, Sălaj) şi a Rozaliei Mureşan (născută Frenţ). A crescut într-o atmosferă profund catolică între Cuzăplac şi Şomcuta Mare, fi ind de mic extrem de pasionat de rugăciune, de sport, de lectură şi de observarea naturii. A fost hirotonit preot în 1969. În 1978, părintele Coriolan Mureşan s-a mutat împreună cu familia de la turda în municipiul Arad. La 1 iunie 1995 a fost numit de către Episcopul Ioan Ploscaru de Lugoj în funcţia de paroh al parohiei greco-catolice Arad Centru, având două misiuni imediate de îndeplinit: redobândirea vechii biserici „Adormirea Maicii Domnului” (de pe strada Mihai Eminescu, Arad) precum şi

În predica pe care a ţinut-o, PS Alexandru a vorbit despre scopul vizitei Sale la Roma, iar referindu-se la Evanghelia În predica pe care a ţinut-o, PS Alexandru a vorbit despre scopul vizitei Sale la Roma, iar referindu-se la Evanghelia


grija pastorală pentru credincioşii din centrul municipiului Arad. Nereuşindu-se redobândirea vechii biserici greco-catolice, a iniţiat cu binecuvântarea PS Episcop Alexandru Mesian şi împreună cu consiliul parohial şi credincioşii parohiei Arad Centru construirea unui nou lăcaş de cult în 1999. În 2001 s-a început celebrarea liturgică în noua biserica cu hramul „Naşterea Sfi ntei Fecioare Maria”, sfi nţirea defi nitivă având loc pe 26 august 2007. Pentru dăruirea sa extraordinară pastorală, pr. Coriolan a fost protopop on. şi Consilier eparhial iar pe data de 19 octombrie 2005 PS Episcop Alexandru Mesian i-a conferit Crucea pectorală. În al 80-lea an de viaţă, complicaţiile legate de diabet l-au dus la o lungă suferinţă în spital, sufl etul său plecând la Domnul în ziua de 9 februarie.

Domnul care i-a cunoscut viaţa, multele suferinţe şi sacrifi cii dar şi dăruirea sa ca om, preot şi tata de familie îl primeşte acum acolo unde nu mai există decât mângâiere, bucurie şi lumină.

Să se odihnească în pace!

11 FeBruarieîntÂLnire de Pregătire a ParticiPării tineriLOr din rOmÂnia La ziua mOndiaLă a tineretuLui

Responsabilii diecezani şi eparhiali cu pastoraţia tineretului s-au întâlnit vineri, 11 februarie la Cluj la sediul Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolice de Cluj-Gherla, pentru a pregăti cât mai bine prezenţa tinerilor din România la ziua Mondială a tineretului Madrid 2011. Întâlnirea a fost deschisă prin salutul PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul locului şi de PS Virgil Bercea, Episcop eparhial de Oradea şi responsabil cu pastoraţia laicilor în cadrul Conferinţei Episcopilor Catolici din România.

Au urmat apoi şapte sesiuni de lucru pe următoarele teme: aspecte generale ale zMt, înscrieri (participanţi, Episcopi), logistică (cazare, masă, transport), aspecte economice (taxă de participare, fond de solidaritate, metode de autofi nanţare), programul (evenimente centrale, cateheze, Festivalul tinerilor, catehismul pentru tineri YouCat), comunicare (site ofi cial, pagina Facebook) şi zilele în diecezele spaniole. După pauza de prânz, întâlnirea a continuat cu o sesiune de întrebări şi răspunsuri care au clarifi cat nelămuririle participanţilor. Responsabilii diecezani şi eparhiali cu pastoraţia tineretului au estimat că 1.100 tineri şi 5 Episcopi din România vor participa la zMt. S-a hotărât ca grupurile de tineri care se organizează să participe independent la zMt vor trebui să ia legătura cu responsabilii diecezani/eparhiali pentru a stabilii detaliile. toţi tinerii din România care vor participa la zMt vor avea însemne comune şi o broşură cu texte liturgice şi cântece, care să le faciliteze participarea la celebrările liturgice şi cateheze.

De asemenea se va valorifi ca potenţialul mijloacelor de comunicare modernă, astfel o echipă de tineri din toate Diecezele şi Eparhiile vor transmite în direct zMt de la Madrid prin intermediul reţelelor sociale. totodată se doreşte ca evenimentele speciale din cadrul zMt care se vor transmite în direct în toată lumea să fi e transmise prin intermediul unei televiziuni şi în România. S-a hotărât crearea unui grup de discuţii care să faciliteze coordonarea zMt la nivel naţional, promovarea sitului în limba română zMtRomania.ro şi a paginii ofi ciale a zMt 2011 pe Facebook. totodată se va solicita colaborarea mass-mediei catolice din România pentru a promova ziua Mondială a tineretului în rândul tinerilor şi nu numai. Întâlnire a fost o ocazie pentru responsabilii diecezani şi eparhiali cu pastoraţia tineretului de a aprofunda cunoaşterea dintre ei şi de a discuta despre realitatea pastoraţiei tineretului în ţara noastră.

11 FeBruariesărBătOrirea ziLei mOndiaLe a BOLnavuLui La LugOJ

În ziua de 11 februarie, în catedrala din Lugoj s-a desfăşurat un program liturgic mai amplu, cu ocazia sărbătoririi


zilei Mondiale a Bolnavului; zi care aminteşte de apariţia Preasfi ntei Fecioare Maria şi de vindecările minunate de la Lourdes. Această sărbătoare a devenit o tradiţie pentru lugojenii greco-catolici. Alături de credincioşii veniţi şi anul acesta în număr mare, au fost prezenţi şi oameni în vârstă care datorită diferitelor probleme de sănătate şi de vârstă nu pot participa în mod regulat la serviciile religioase de la Catedrală.

Programul a început la orele 16.50 cu recitarea Sfântului Rozariu condus de Surorile Baziliene. Înainte de începerea Sfi ntei Liturghii Pr. Prot. On. Ioan Pop, Parohul Catedralei a ţinut un cuvânt de învăţătură despre însemnătatea zilei de 11 februarie amintind de apariţiile Sfi ntei Fecioare Maria de la Lourdes şi de Mesajul Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XIX-a zi Mondială a Bolnavului. „Prin apariţiile de la Lourdes” a spus părintele „Sfânta Fecioară a voit să ne amintească necesitatea convertirii şi a pocăinței; a voit să ne amintească faptul că omenirea a fost răscumpărată de Cristos pe Cruce”.

Sfânta Liturghie a fost celebrată de Pr. Ioan Pop şi de preoţii concelebranţi: Pr. teodor Baba, Protopop de Lugoj, Pr. Inocenţiu Lung, paroh la Coştei, Pr. Ovidiu Rănescu, paroh la Şanoviţa, Pr. Olariu Cristian, paroh la Balinţ şi Pr.Robert trubiansky, paroh la Păru. Lectori au fost teol. Narcis-Sorin Ardelean şi Andrei Baici. Răspunsurile au fost date de corul catedralei condus de D-na Prof. Olimpia Drăgan

După terminarea Sfi ntei Liturghii, Pr. teodor Baba, Protopopul Lugojului a dat citire Mesajului Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XIX-a zi Mondială a Bolnavului şi a ţinut un frumos cuvânt de învăţătură pe marginea acestui mesaj. S-au rostit rugăciuni în cinstea Sfi ntei Fecioare Maria după care a urmat o procesiune solemnă în jurul Catedralei cu Sf. Sacrament şi cu Statuia Sfi ntei Fecioare Maria. A urmat Rânduiala Sfântului Maslu.

Programul serii s-a încheiat cu o agapă fraternă oferită de Pr. Paroh, celor care s-au implicat în buna desfăşurare a sărbătorii: consiliul parohial al catedralei, corul şi tinerii catedralei precum şi diferiţi binefăcători.

13 FeBruarievizită PastOraLă a Ps aLeXandru în ParOHia tÂrnOva

În Duminica 33-a după Rusalii (a Vameşului şi a Fariseului), Prea Sfi nţitul, Alexandru Mesian s-a afl at în vizită pastorală în parohia târnova din Protopopiatul Reşiţa, jud. Caraş-Severin. Este a doua vizită pastorală pe care Prea Sfi nţia Sa o face în această localitate de la sfi nţirea noii capele care a avut loc în anul 2004 la 12 decembrie. Această capelă este amenajată într-o casă care a fost cumpărată cu ajutorul fi nanciar venit din partea Eminenţei Sale Cardinalul Aloysius Ambrozic din toronto (Canada). Înainte de amenajarea capelei, timp de aproximativ 9 ani, Sfânta Liturghie s-a celebrat în casa d-lui Ilie Păun. Menţionăm că lăcaşul de cult ce a fost construit la începutul sec XX, şi a trecut în posesia Bisericii Ortodoxe în anul 1948, nu a mai fost retrocedat. În această vizită pastorală, PS Alexandru a fost însoţit de Mons. Ioan Chişărău, paroh la „SF. Maria Regina Păcii” din timişoara, Asistent Spiritual Eparhial al Reuniunilor Mariane şi


Capelan de onoare al Sfântului Părinte. Motivele principale ale acestei vizite pastorale au fost: Sfânta Liturghie în mijlocul comunităţii şi primirea a 17 noi membrii în Reuniunea Mariană. Sfânta Liturghie Arhierească, a fost pontifi cată de PS Alexandru alături fi ind: Rvs. Pr. Viorel Costinar, parohul locului şi Rvs. Pr. Ioan Chişărău.La sfârşitul Sfi ntei Liturghii a avut loc recepţia celor 17 credincioşi în Reuniunea Mariană, în faţa Episcopului. Prea Sfi nţitul Alexandru a înmânat Diploma Mariană şi „Medalia Miraculoasă a Sfi ntei Fecioare Maria” noilor membri. Reuniunea Mariană din parohia târnova poartă numele „Neprihănita zămislire”, Asistentul Spiritual este părintele paroh Viorel Costinar iar Preşedintă a Reuniunii Mariane este d-na Maria Jurma.

20 FeBruarie instaLarea unui nOu PreOt La Biserica „naŞterea Prea curatei FeciOare maria” din arad

În ziua de 20 februarie, Duminica a 34-a după Rusalii, la biserica „Naşterea Prea Curatei Fecioare Maria”, parohia Arad-Centru, a avut loc instalarea ofi cială ca paroh a Rvs. Pr. Radu Vorindan, Protopop de Arad, în postul rămas vacant în urma trecerii la cele veşnice a fostului paroh, Rvs. Pr. Prot. On. Coriolan Mureşan, Consilier eparhial. Sfânta Liturghie de instalare a fost pontifi cată de Mons. Angelo-Narcis Pop, Vicar General al Eparhiei de Lugoj, concelebranţi fi ind: Mons. Nistor Chişbora, Protopop Emerit de Arad şi Prelat Papal, Pr. Prot. Radu Vorindan, noul paroh şi Pr. Dănuţ Ciuban, Protopop de Chişineu-Criş, paroh la Sintea-Mare, administrator parohial la Chişineu-Criş. Decretul de numire a fost citit de către Mons. Angelo-Narcis Pop, delegat al Prea Sfi nţiei Sale, Alexandru Mesian. „Am afl at de bine în Domnul ca la Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică «Naşterea Prea Curatei Fecioare Maria» din localitatea Arad, Str. Vincenţiu Babeş, Nr. 4, – rămasă vacantă – să numim cu începere din data de 10 februarie 2011, în calitate de paroh, pe Prea Onoratul în Cristos Frate Pr. Radu Vorindan, actualmente administrator parohial la zădăreni şi Protopop al Aradului, dându-i totodată şi favorurile aferente, care după sfi ntele canoane, statute diecezane şi legile statului i se cuvin. De la data prezentului decret, numirea ca administrator parohial al Parohiei zădăreni a Pr. Radu încetează. Astfel, Rvs. Pr. Prot. Radu Vorindan, vei conduce parohia «Naşterea Prea Curatei Fecioare Maria» Arad (biserica nouă) şi parohia Arad-Centru cu hramul «Adormirea Maicii Domnului» de pe str. Eminescu, nr. 57, cu biserica neretrocedată, de asemenea vei continua şi activitatea de Protopop al Aradului. Odată cu numirea în această parohie vacantă, îţi aducem aminte părinteşte, iubite frate Pr. Radu Vorindan, de obligaţiile ce le ai, îndemnându-te în numele Veşnicului Arhiereu Isus Cristos, să porţi de grijă de mântuirea sufl etelor credincioşilor încredinţaţi păstoririi tale ...”.

După citirea decretului, Mons. Angelo i-a înmânat noului paroh Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi cheile lăcaşului de cult, fi ecare ca simbol a ceea ce misiunea unui paroh înseamnă. Noul preot paroh, Pr. Radu Vorindan a mulţumit Preasfi nţitului Alexandru Mesian pentru încrederea acordată şi a implorat pe Isus Cristos, întemeietorul Bisericii să-i dea harul de a sluji cu iubire şi umilinţă turma încredinţată lui. În cadrul Sfi ntei Liturghii, s-au făcut rugăciuni de pomenire pentru odihna veşnică a adormitului în Domnul, Pr. Coriolan Mureşan cel care a avut o contribuţie remarcabilă la construirea acestei biserici. După încheierea ceremoniei religioase, clericii împreună cu membrii consiliului parohial s-au întreţinut la o agapă fraternă.

După citirea decretului, Mons. Angelo i-a înmânat noului paroh Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce şi cheile lăcaşului de


Părintele Radu Vorindan este dublu licenţiat în teologie şi psihologie. S-a născut în oraşul Lipova, la data de 25 ianuarie, 1976. A urmat cursurile facultăţii de teologie „Bunavestire” din Blaj între anii, 1996 -2001. A obţinut prima Diplomă de Licenţă, specializarea teologie Liturgică, în cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, sesiunea iunie 2001. tot în anul 2001 s-a căsătorit, iar la data de 16 septembrie (acelaşi an), a primit Sfânta taină a Preoţiei, fi ind hirotonit de către actualul Episcop al Lugojului, Excelenţa Sa, Alexandru Mesian. timp de aproape un deceniu a activat ca administrator parohial în localitatea zădăreni de lângă Arad. Pe lângă atribuţiile legate de asistenţa spirituală a credincioşilor şi administrarea parohiei sus amintite, a predat religie în cadrul Şcolii Generale din localitate timp de trei ani, unde în urma unor cursuri de specialitate, având modulul psiho-pedagogic luat încă din facultate, a obţinut în 2006 şi atestatul de formare continuă a personalului didactic. În anul 2005 s-a înscris la cursurile masterale la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de teologie Greco-Catolică, departamentul teologie Pastorală Oradea, obţinând în 2006, sesiunea iunie, diploma de master în teologie. tot în anul 2005, paralel cu studiile de master, s-a înscris la Universitatea de Vest „Vasile-Goldiş” din Arad, în cadrul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, specializarea Psihologie, studii absolvite în anul 2008 unde a obţinut cea de a doua licenţă. S-a înscris apoi în 2008 la cel de al doilea master in psihologie, specializarea Psihologie Clinică, care se găseşte actualmente în curs de fi nalizare. În anul 2009, la 26 decembrie, în baza deciziei cu nr.385, a fost numit de Excelenţa Sa, Episcop Alexandru Mesian, în funcţia de Protopop al Aradului prin retragerea la limita de vârstă a Mons. Nistor Chişbora, Prelat Papal.

13 martiePadova (Italia): participare PS Alexandru Mesian la o Sfântă Liturghie solemnă în Bazilica „Sfântul Anton”. În această vizită va fi însoţit de Rvs. Pr. Dr. Marius-Petru Pop, Consilier Eparhial şi Secretar Episcopal

21-23 martieLugoj, Centrul Pastoral Diecezan: Exerciţii Spirituale cu Clerul Eparhiei de Lugoj (Seria I);

28-30 martieLugoj, Centrul Pastoral Diecezan: Exerciţii Spirituale cu Clerul Eparhiei de Lugoj (Seria II);

27 martieDarova (Jud. timiş, Protopopiatul Lugoj): Vizită pastorală Episcop Alexandru.

DIN AGENDA VIItOARE

a episcopiei De LuGoJ


Vaticanul a făcut cunoscute cinci evenimente majore ce vor avea loc în contextul beatifi cării Papei Ioan Paul al II-lea în luna mai a acestui an, care se promite să fi e “un mare eveniment eclezial”. Într-un comunicat dat publicităţii ieri, se spune că sâmbătă, 30 aprilie, de la ora 8 la 22:30, în Circus Maximus din Roma va avea loc o veghe de rugăciune. Organizatoare este Dieceza de Roma, rugăciunea urmând să fi e condusă de Cardinalul Agostino Vallini, vicarul Papei Benedict pentru Roma. Sfântul Părinte va urmări evenimentul prin intermediul unei transmisiuni video.

Liturghia de beatifi care va începe duminică, 1 mai, de la ora 10:00, urmând să aibă loc în Piaţa San Pietro. Papa Benedict al XVI-lea va prezida celebrarea. “Participarea nu va fi reglementată prin bilete individuale”, se spune în notă. “Dar accesul la piaţă şi la zonele adiacente va fi sub supravegherea forţelor de securitate.” După Liturghia de beatifi care, rămăşiţele trupeşti ale noului fericit vor fi expuse spre venerare în Bazilica San Pietro, în faţa Altarului Confesiunii. Nota Vaticanului explică faptul că toţi credincioşii vor avea ocazia treacă pe lângă defunctul Pontif, iar procesiunea “se va desfăşura până când au trecut toţi credincioşii”.

Luni, 2 mai, Cardinalul tarcisio Bertone, secretar de stat al Vaticanului, va prezida Liturghia de mulţumire în Piaţa San Pietro de la 10:30. Vaticanul mai anunţă că ulterior rămăşiţele Fericitului Papă Ioan Paul al II-lea vor fi transferate în Capela Sf. Sebastian din Bazilica San Pietro, iar acest eveniment “va fi privat”.

În măsura apropierii de beatifi care, Vaticanul va face cunoscute “informaţii despre fi ecare etapă prin birourile responsabile”.

(www.catholica.ro)

BEAtIFICAREA SFâNtULUI PăRINtE

ioan pauL aL ii-Lea


LitUrG

iCă

«Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a afl at însărcinată de la Duhul Sfânt. Iosif, bărbatul ei, era un om neprihănit și nu voia s-o facă de rușine înaintea lumii; de aceea și-a pus de gand s-o lase pe ascuns. Dar, pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului și i-a zis: “Iosife, fi ul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevasta ta, căci ce S-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște un Fiu, și-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice: “Iată, fecioara va fi însărcinată, va naște un Fiu, și-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: “Dumnezeu este cu noi.” Când s-a trezit Iosif din somn, a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului; și a luat la el pe nevasta sa. Dar n-a cunoscut-o, până ce ea a născut un Fiu. Și el I-a pus numele Isus.» (Mat 1,18-25)

Buna-Vestire este o sărbătoare creștină celebrată în data de 25 martie a fi ecărui an. O sărbătoare a „Vestirii Nașterii Domnului” se ținea în Răsărit încă din anul 550, la 25 martie. La Roma s-a introdus în sec. VII. Data de 25 martie este la 9 luni înainte de Crăciun (sărbătoarea Nașterii Domnului) și amintește de ziua în care Arhanghelul Gabriel îi vestește Fecioarei Maria că a fost aleasă să devină mama lui Isus Hristos. Istoric vorbind, nu avem nici un indiciu asupra datei exacte a vestirii îngerului sau a nașterii Domnului. Buna-Vestire făcută Mariei inaugurează „plinirea timpului” (Gal 4,4), adică împlinirea făgăduințelor și

SăRBătOAREA ”PLINIRII tIMPULUI”

buna-vestirepregătirilor venirii lui Hristos. Maria este chemată să-l zămislească pe Fiul lui Dumnezeu. Încuviințând, ea a devenit Născătoare de Dumnezeu. Fiind uimit de cele petrecute cu Maria, Sfântul Augustin își imaginează că se adresează îngerului, întrebând: „Spune-mi, îngere, de ce s-a petrecut aceasta cu Maria?”. Îngerul îi arată că răspunsul este cuprins chiar în cuvintele salutului Elisabetei: „Bucură-te, cea plină de har!” (cf. Sermo 291, 6). Origen observă că niciodată un asemenea titlu nu a fost dat unei fi ințe omenești și nu mai apare în niciun alt loc din Sfânta Scriptură (cf. In Lucam 6, 7). Conform unei tradiții străvechi, casa unde a avut loc Buna-Vestire este grota care se afl ă în cripta Bazilicii Buna-Vestire din Nazaret. Casa era jumătate săpată în stâncă, jumătate construită din zidărie. Partea di zidărie a rămas intactă până în secolul XIII când, de frica distrugerilor aduse de stăpânirea musulmană a Țării Sfi nte, a fost transferată mai întâi la tersatto (astăzi trsat, Croația), iar mai apoi la Loreto (Italia). O altă tradiție mărturisește că această casă a fost adusă în mod miraculos la Loreto de către îngeri. Din documentele epocii rezultă că în realitate transportul s-a realizat pe mare, între 1291 și 1294, cu nave comisionate de familia Angeli Comneno, o ramură a familiei imperiale bizantine. ”Casa sfântă”, cum este numită astăzi, se afl ă în interiorul Bazilicii din Loreto și, la fel ca și grota din Nazaret, este vizitată de numeroși pelerini.

Pr. Răzvan Oprișa


isto

ria

no

ast

ră

Despre Preotul Nicolae Brînzeu şi activitatea sa putem afirma că este unul din numeroşii preoţi ardeleni a cărui carieră a fost dedicată cu totul Bisericii Greco-Catolice. S-a născut la 17 august 1883 în Vulcan, judeţul Hunedoara, a studiat la liceul maghiar „Bela Kun” din Orăştie, pentru a continua apoi la universităţile din Budapesta şi Viena, unde a absolvit teologia şi şi-a luat doctoratul în 1908. Revine ca preot capelan la Petroşani în 1908, funcţionează apoi ca preot paroh în Vulcan, între 1910-1917, şi ca protopop în Comloşu Mare, între 1917-1920. În 1920 activează la Lugoj ca redactor la ziarul „Drapelul” şi protopop consistorial, devenind apoi canonic consilier eparhial al Episcopiei Lugoj în 1921 şi arhipresbiter-prepozit capitular din 1937 până în 1947, anul pensionării sale. A fost direct implicat în lupta pentru Unire, organizând Adunarea Naţională din 7 noiembrie 1918 la Comloş şi participând ca delegat titular la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia. A publicat o serie de lucrări de teologie (Cultele în România, 1925; Maslul, căsătoria, Sfânta Scriptură şi tradiţiunea, 1925; Păstorul şi turma. Hodegetica, 1930; Semănătorul. Catehetica, 1936 şi Semănătorul II. Omiletica modernă, 1944), a colaborat cu marile reviste ale timpului şi a editat Cuvântul adevărului (mănăstirile Prislop, 1913-1916 şi Bixad, 1927-1930), Calea vieţii (Vulcan, 1916 şi Comloşu Mare, 1917-1920), Drapelul (Lugoj, 1919-20), Albina (Bucureşti, 1921-22), Sionul românesc (Lugoj, 1920-27), Păstorul sufletesc (Lugoj, 1929-31). Din data de 12 mai 1932 începe să consemneze evenimentele mai importante din viaţa sa, după ce se declară un prelat lipsit de importanţă, dar totuşi implicat în viaţa bisericii: „Iată-mă în sfârşit hotărât să-mi scriu şi eu însemnările zilnice! Bine era dacă o începeam mai demult, nu acum la aproape 50 de ani! N-am dat însă nici o importanţă acestei chestiuni, deşi când eram la Vulcan, începusem un carnet, dar nu am făcut mult uz de el. Mai târziu mi-am dat seama că şi un om mic, ca mine, are momente de înregistrat, care contribuie mult la cunoaşterea lucrurilor şi persoanelor cu care am avut contact. Deşi n-am ajuns şi nu voi putea ajunge

PăRINtELE NICOLAE BRâNzEU

perspectiva securității - ila rolul de conducător în Biserică, soarta mi-a dat să trăiesc momente a căror înregistrare va contribui la cunoaşterea unor lucruri şi persoane din Biserică. Merită, deci, să le înregistrez.” (Pia Brînzeu, „Microistoria Reconsiderată: Nicolae Brînzeu”, în Smaranda Vultur (ed.), Banatul în memorie, timişoara, Ed. Marineasa, 2009, pp. 258-278).

Înregistrarea datelor s-a oprit la data de 28 octombrie 1948, când a fost arestat împreună cu ceilalţi prelaţi greco-catolici pentru că a refuzat să treacă la ortodoxie. La reîntoarcerea sa în 1954, fiind sub supraveghere şi temându-se să îşi formuleze în scris opiniile, a notat în jurnal doar starea vremii şi micile sale ocupaţii gospodăreşti. A început, totuşi, redactarea memoriilor sale, din copilărie şi până în 1932 (data începerii primelor notaţii de jurnal), activitate terminată în 1960, cu doi înainte de a muri. De asemenea, a scris câteva documente disparate referitoare la episoadele din detenţie şi a păstrat scrisorile trimise din domiciliul forţat de la Călăraşi şi Orăştie. În 28 octombrie 1948 a fost arestat împreună cu Episcopul Ioan Bălan, dus la securitate, apoi de acolo, împreună cu canonicul de Lugoj Iosif Vezoc, au fost transportaţi la Bucureşti. De aici face un itinerant pe la mănăstirile Neamţ şi Căldăruşani, apoi a fost închis la penitenciarul din Sighet şi Aiud (Ioan Ploscaru, Lanţuri şi teroare, timişoara, ed. Signata, 1994, p. 47), din nou

domiciliul forţat la Căldăruşani şi Lugoj. S-a procedat astfel deoarece, se propusese să se treacă la „o acţiune repede şi simultană” de preluare a reşedinţelor episcopale, fixarea de domicilii obligatorii episcopilor uniţi şi mutarea tuturor factorilor de propagandă „uniată” (călugări şi profesori) în locuri cât mai izolate. Etapele supuse atenţiei participanţilor la şedinţă, de către ministrul MAI, au un caracter represiv. Astfel, se trecea la „ridicarea tuturor bandiţilor” care sprijină activitatea „foştilor episcopi”, pentru a fi duşi într-o mănăstire. Următoarea etapă consta în chemarea prelaţilor uniţi la Bucureşti, „arestarea lor” şi trimiterea la mănăstirea avută în vedere. În acelaşi timp, se viza preluarea reşedinţelor episcopale şi a catedralelor de către comisiile de preluare instituite de Ministerul Cultelor. Ultima etapă era rezervată clericilor care refuzau actul revenirii la Ortodoxia de inspiraţie politică, aceştia fiind preveniţi de pedepsele ce le vor suporta în cazul continuării propagandei uniate. În privinţa preoţilor greco-catolici rezistenţi, putem spune că cei mai mulți au fost grupați în jurul episcopilor. Unii au fost arestaţi odată cu prelaţii uniţi, alţii în alte împrejurări. Numărul lor a fost de 42, ei fiind trimişi la mănăstirea Neamţ, potrivit celor hotărâte în şedinţa convocată de teohari Georgescu la 27 octombrie (Dr. Vasile Marcu, Drama Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică) documente şi mărturii, Bucureşti, ed. Crater, 1997, p. 83). În octombrie-noiembrie 1950 au fost transportaţi la Sighet 45-50 de episcopi și preoţi greco-catolici şi romano-catolici, inclusiv canonicul Nicolae Brînzeu. Penitenciarul era considerat “unitate de muncă specială”, cunoscută sub numele de “colonia Dunărea “, dar era, în realitate, un loc de exterminare pentru elitele ţării şi în acelaşi timp un loc sigur, de unde nu se putea fugi. Frontiera Uniunii Sovietice fiind situată la mai puţin de doi kilometri de penitenciar făcea accesibilă mutarea deţinuţilor în URSS. În 1955, ca urmare a Convenţiei de la Geneva şi a admiterii României


istor

ia n

oa

stră

comuniste (RPR) în ONU, a avut loc o graţiere. Parte din deţinuţii politici din închisorile româneşti au fost eliberaţi, parte, transferaţi în alte locuri, sau eliberați cu domiciliu obligatoriu. La Sighet din cei circa 200 de deţinuţi, 52 muriseră. Închisoarea de la Sighet a redevenit de drept comun. totuşi, deţinuţi politici mai apăreau şi în anii următori, mai ales “în trecere” la spitalul psihiatric din localitate, o parte dintre ei făcând un itinerariu al închisorilor. Din momentul arestării, de scrierea memoriilor acestui preot se ocupă exclusiv Securitatea. Dosarul privind-ul pe Nicolae Brînzeu a fost deschis în anul 1940, an care cuprinde doar o notă informativă, referindu-se la deschiderea unei cantine la Lugoj. Următorii 22 ani au mai multe sau mai puţine note informative. Dosarul a fost închis odată cu decesul canonicului și cuprinde peste 500 de pagini de note informative ce arată frământările unui cleric căsătorit, afl at în rezistenţă, pentru cauza Bisericii Greco-Catolice.

nOteLe inFOrmative din anuL 1945 (cnsas, dOsar individuaL nicOLae Brînzeu, nOtă inFOrmativă,

8 august 1945)

«În acest an mai precis în lunile august - septembrie 1945 Prepozitul Capitular a fost interogat despre manualele şcolare Catehismul şi Istorie Bisericească pentru clasele a VII-a Primare, tipărite în anul 1940 la Lugoj, tipografi a Naţională C. Danciu. Pasajele scrise de Nicolae Brînzeu conform notelor informative din manualul de Istorie Bisericească: „În Basarabia după ce Ţara a ajuns sub stăpânirea rusească, biserica a fost contopită în biserica rusească. Ruşii au scos limba românească din ea, sfi ntele slujbe se făceau numai în limba rusă, iar preoţii erau crescuţi în spirit rusesc. Neamul nostru era sortit pieirii, dacă Basarabia nu se elibera de sub stăpânirea rusească”. Al doilea pasaj: „Cine nu crede în Dumnezeu şi viaţa de dincolo? Sau acela, la care îi merge prea bine; sau la care îi merge rău. Puţini sunt la care să le meargă atât de bine, încât ei să nu mai creadă în nimic. De aceea Necuratul a recurs la cei mulţi la aceia la care le mergea rău, ca în aceia să întărească necredinţa. În veacurile din urmă cu dezvoltarea industriilor, cu maşinile şi cu fabricile, au început luptele muncitoreşti faţă de stăpâni, faţă de cei în stare bună, care de multe ori sunt nedrepţi faţă de muncitori. Luptele acestea muncitoreşti au fost susţinute de aşa numiţii socialişti. Unul din conducătorii socialiştilor, evreul Carol Marx, a născocit, că în lume tot ce s-a făcut în decursul istoriei şi ce se face, se face numai din interese materiale. Părerea aceasta a lui se numeşte materialism istoric. Deci, zice el nu trebuie căutat decât folosul material. Averile trebuiesc împărţite, ca să fi e ale tuturor, să fi e comune, de aceea cei ce urmăresc asemenea învăţături, se numesc comunişti iar pornirea în sine se numeşte comunism. Statele de azi trebuiesc răsturnate, ca să nu mai fi e state naţionale, ei sunt internaţionali. toată puterea să vină de la poporul de jos, de aceea se pretinde democraţie. Unii dintre ei zic, că schimbarea trebuie făcută prin revoluţie, ca să se pună mâna pe putere cum a făcut-o bolşevicii în Rusia, ceilalţi socialişti zic că cu încetul trebuie să se schimbe lucrurile, dar în cele din urmă tot la comunişti tind, ca şi bolşevicii. În jurul acestei idei la toate popoarele se dă o luptă pe viaţă şi pe moarte. Deasupra acestei lupte stă Biserica

cu Evanghelia în mână. Singurul adevărul lui Cristos poate mântui omenirea de toate relele. Materialismul istoric este o rătăcire. Nu toate lucrurile în lume s-au făcut şi se fac pentru foloasele materiale. Cine ar putea spune despre vechii creştini, că pentru atari foloase se lăsau omorâţi? Sau pentru cei ce se jertfesc pentru Patrie? Despre mamele care suferă pentru copii lor? Ori se poate închipuii, că fără frica lui Dumnezeu să fi e bunătate şi dreptate în lume? Doar cele ce se întâmplă de 22 de ani în Rusia bolşevică, cele ce s-au făcut în Ungaria în Spania comunistă în Mexic şi alte stăpâniri fără Dumnezeu acelea arată, ce grozavă rătăcire e materialismul istoric, comunismul, marxismul, bolşevismul... ”.»

nOtă inFOrmativă 8 FeBruarie 1956 – direcţia arHiva centraLă (cnsas, scrisOare 8 FeBruarie

1956) «Copie de pe scrisoarea trimisă de Brînzeu Nicolae, din Lugoj, Episcopului Greco-Catolic Alexandru Rusu, de la Curtea de Argeş. În această Scrisoare Nicolae Brînzeu aminteşte că a citit memoriul în care s-a semnat Alexandru Rusu în calitate de Arhiepiscop şi Mitropolit, afi rmând că nu a ştiut când şi cum s-a produs numirea. tot în această scrisoare Brînzeu aminteşte că s-a întâlnit cu Preotul Iuliu Raţiu, întrebându-l ce fac Episcopii la Curtea de Argeş, Raţiu a răspuns că fac memorii, dar nu este speranţă de rezolvare a lor, nicidecum pe plan intern. Brînzeu consideră acest memoriu ca fi ind bun, cu argumente ce arată ilegalităţile comise de foştii miniştri Stanciu Stoian de la Culte şi teohari Georgescu de la Interne: „Primul a dispus ca trecerile să fi e considerate valabile pentru întreaga familie, dacă a semnat – cum a semnat – capul familiei. Al doilea pentru organele ministerului, de care ţinea atunci Securitatea, adunând pe oameni pe la Primării ziua ori noaptea i-a făcut să subscrie, prin ameninţări sau prin înşelăciuni, sub alt titlu. Pe cei presupuşi rezistenţi preoţi sau mireni – arestându-i şi ţinându-i la Securitate, penitenciare, canal, zile săptămâni, luni şi ani întregi, fără nici o anchetă, rechizitoriu, precum au fost ţinuţi episcopii 7 ani fără nicio vină. Ilegalităţile de care vorbim, se pot verifi ca ori când printr-o anchetă imparţială la care să fi e şi reprezentanţi de ai noştri. Chestiunea nu a fost închisă nici prin decretul din 1 decembrie 1948, emis pe baza unor rapoarte false, care nu a desfi inţat cultul unit ca atare, ci numai organizaţiile lui şi i-a luat averile. Nu a dispus însă de credincioşii, care cu toate presiunile, nu au semnat, sau de cei ce în viitor se vor face greco-catolici. Nimeni nu va nega existenţa unor preoţi netrecuţi, care s-ar încadra în alt loc de muncă, credincioşi care nu intră în bisericile ortodoxe, ci acolo unde găsesc, frecventează bisericile de rit latin, sau nu merg la biserică de loc. Cultul greco-catolic ca orice cult, e liber în R.P.R. El nu are nevoie de autorizaţie, căci el era la constituirea R.P.R.-ului, căruia slujitorii lui i-au jurat supunere. El a continuat să fi inţeze şi va fi inţa oricare ar fi greutăţile prin care va trece.»

Sergiu Soica

- va continua -


psih

o -

spi

rit

ua

lita

te

Deja în cartea Facerii cap. 2, v. 24, autorul (Moise) scria, în sec. XIV î.Hr.: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi vor fi amândoi un trup”. Ştia el ce ştia! Principiul autonomiei familiale e clar exprimat încă dintru început, de la „facerea lumii”. Şi, după cum vedem, este un principiu biblic, nu occidental. Occidentul a creat, pare-se, nişte facilităţi pentru ca nou întemeiata familie să-şi poată începe viaţa în mod „autonom”, începând chiar cu spaţiul de locuit. tinerii îşi pot face mai uşor un credit pentru casă (cel puţin aşa era până la criza de acum!) şi plătesc la el aproape toată viaţa sau poate chiar două generaţii! Bizar, nu? Şi când te gândeşti că omul grotelor se aciua pe unde putea şi, în toată nesiguranţa lui că-l poate „păpa” vreun dinozaur flămând, nu trăia cu angoasa zilnică a pierderii serviciului sau a sănătăţii, cu consecinţa implicită a imposibilităţii achitării creditului şi cu spaima hăituielii „dinozaurilor” bancari. Bineînţeles că, prin asta, nu promovăm reîntoarcerea la grotă! Din păcate, asistăm la spectacolul grotesc al unor programe fantasmagorice de gen „prima casă” (deşi n-ar fi lipsite de interes!) sau la dezolantul scenariu al coabitării într-aceeaşi locuinţă a două sau mai multor generaţii. Dar, să nu cumva să ne pripim trăgând, din start, concluzia că aceasta din urmă ar fi doar o problemă economică. Sau că, dacă ai dobândit cumva o locuinţă personală, ai fi scutit de prezenţa nefastă şi nepermis de îndelungată a „celor dragi”.

Pleci tu, dar vin ei după tine..., ca scaiul! Acest gen de părinţi sau „socri toxici” sunt numiţi: acaparatorii, cei care „doresc să fie cu tine şi te investesc cu puterea unică de a le îmbunătăţi vieţile” . Sunt alături de tine, mai exact spus prezenţi în casa ta, în viaţa ta (dureros de prezenţi!), numai „pentru binele tău”, „ca să te ajute” şi „să-ţi fie în preajmă la nevoie”. De fapt se ajută pe ei înşişi, în timp ce-ţi „toacă” în mod sistematic – ca picătura chinezească! – relaţia maritală! Se fac extrem de „utili”, numai să nu care cumva să-ţi vină nesăbuita idee să te descotoroseşti de ei, că de „cotorosit” se autoînfiinţează singuri în casa ta! Dar, să revenim la problema coabitării în aceeaşi casă cu proprii părinţi sau cu socrii. trebuie să precizăm din start că două femei, din generaţii diferite, sunt absolut incompatibile una cu alta. Nici n-are rost să ne (auto)minţim, oricât de creştini am fi! Suntem categorici: nora este întotdeauna incompatibilă cu soacra, cu excepţia

VA LăSA OMUL PE tAtăL SăU ...

coabitarea cu părințiicazului în care ea ar fi o personalitate „docilă” (mai exact spus „depersonalizată”, care nu a învăţat încă să spună NU, până la limita maximă a suportabilităţii, când află că „aşa nu se mai poate” şi reacţionează pe măsură!), iar soacra ar fi un „căpitan”, care ştie să ţină bine hăţurile controlului! Dar şi asta pe termen scurt... sau, cu riscul unei tensionări interioare continue, mereu crescânde, ce se transformă treptat în resentimente puternice ori împotriva soacrei, ori, ceea ce e şi mai grav, împotriva propriului soţ, mergând chiar până la divorţ.

Şi asta, într-un fel, pe bună dreptate, pentru că „bărbatul” ei nu e în stare (psihologic) să se desprindă de fusta mamuchii şi să-şi asume rolul de „cap” al familiei. Observăm că problema se leagă de cea a „tăierii cordonului ombilical psihologic”... De-aia nu pleacă tinerii de acasă, nu pentru că „n-au bani”, ci pentru că n-au curajul să părăsească siguranţa căldicică şi confortul cuibului părintesc. N-au fost învăţaţi şi n-au fost lăsaţi să se descurce singuri în viaţă. S-au dezvoltat ca „personalităţi marsupiene”, în „buzunăraşul corsetului” parental. În consecinţă, dacă vrem să fim realişti, e total contraindicat astăzi (nu are rost să mai facem apel la „tradiţie”: că „înainte vreme, bla, bla...”!) ca o tânără „să se ducă noră” sau un băiat „ginere”. Azi tinerii sunt mai inapţi decât oricând să reziste „la stăpân”. Nu rezistă şi pace...! Şi, poate, pe bună dreptate, dacă e să ne gândim la maturizare şi dezvoltarea personală autonomă, la închegarea comuniunii familiale şi la realizarea unui stil personal de viaţă familială în general, şi de viaţă creştină în special. Femeia e mult mai sensibilă afectiv decât bărbatul şi, implicit, mai reactivă emoţional decât el. Dacă ar fi să vorbim despre un bărbat ca „ginere”, în casa socrilor, mai-mai că ne-am îndura să-l „credem”, dar şi pe el doar pentru o vreme. Limita suportabilităţii la bărbaţi este mai elastică, pentru că el se raportează oarecum mai „bărbăteşte” la presiunile socrilor asupra noului cuplu, dar asta nu înseamnă că lucrurile stau bine sau că putem vorbi despre o reuşită, pe termen lung. Psihologii au sesizat, pe bună dreptate, în cazul coabitării cu părinţii că: „pe cât apropierea „spaţială” creşte, cu atât intimitatea psihologică scade” . „Spaţiul locativ este, în primul rând, un spaţiu vital, oglindă fidelă a evenimentelor,


a stărilor afective, a nivelului de confort material şi de disponibilitate a opţiunilor culturale, a siguranţei şi libertăţii interioare... Ambientul este nu numai un mediu protector al intimităţii, un cuib în care familia să dispună de toate cele necesare unei vieţi civilizate, ci şi un spaţiu al comunicării şi relaţiilor autentice... Cum se poate dezvolta moral şi psihologic – se întreabă autorii citaţi, vorbind despre absurdul orarelor de bloc – fi inţa umană în condiţiile unui trai suburban, în care nevoile ei elementare sunt înregimentate şi satisfăcute porţionat..., între pereţii sufocanţi şi inevitabil aceiaşi ai apartamentelor supraetajate, în care viaţa se desfăşoară după un inimaginabil program ce frizează absurdul?... Permeabilitatea fonică a pereţilor despărţitori ai camerelor nu numai între vecini, dar şi între dormitoarele părinţilor şi copiilor creează adevărate surse informaţionale de stres interpersonal... Utilizarea în comun a aceluiaş grup sanitar..., gusturile şi opţiunile de program cotidian etc. ale cuplurile din generaţii diferite, silite din necesitate să locuiască împreună crează tensiuni zilnice...” , care se acumulează până la „explozia apocaliptică”. Ce intimitate poate exista unde nepoţii, mama (divorţată) şi părinţii mamei locuiesc laolaltă într-o singură garsonieră? Ce intimitate poate exista pentru o familie cu 2-3 copii, într-o cămăruţă de cămin pentru nefamilişti, care îşi mai aduce şi mama-soacră (de regulă mama fetei) să aibă grijă de copii, cât timp tinerii sunt la lucru? Ce sentiment de intimitate, teritoriu

personal sau sentiment de „acasă”, de aşezare şi afl are a locului personal (fi zic, psihologic şi spiritual) poate exista într-un spaţiu de locuit sufocant, unde de-abia încap unul de celălalt la baie, bucătărie, televizor, computer (dacă au) etc.? Ce să mai vorbim de rugăciune, meditaţie, comunicare, tihnă? Nici măcar spaţiul locativ mai generos, de 2-3 camere nu oferă un „teritoriu” afectiv sau spiritual pe măsură. Întotdeauna vor exista confl icte

de interese, preocupări, stiluri de viaţă diferite etc. À propos, despre ce stil de viaţă familială personal putem vorbi într-un astfel de spaţiu locuit „en-gros”: al părinţilor sau al copiilor sau al nicicărora? Acolo nu se mai ştie „om cu persoană”, darmite să poţi avea măcar un spaţiu minimal propriu în care să te poţi retrage singur pentru a-ţi mai reface forţele după muncă sau pentru a avea o clipă de intimitate cu Dumnezeu sau un răgaz cu soţul/soţia ta? Vrând-nevrând eşti „la program”, la programul altora, care-ţi dictează, dacă nu explicit, cel puţin în mod inconştient, ce să faci, ce să simţi, cum să gândeşti! Cine crede că e în regulă să-ţi petreci „luna de miere” într-o „stare de fi ere” sau cei mai frumoşi ani ai începutului de viaţă familială, poate să rişte astfel de experienţe. Cine nu, să ia în seamă recomandarea (dacă nu chiar porunca!) divină: „Va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa...” şi-şi va întemeia propria sa familie, cu provocările şi difi cultăţile de început, dar şi cu cele mai mari şanse de reuşită umană şi creştină! Aşa că e bine să ne însuşim bancurile: „cu albinele”..., pentru noi şi cel „cu guma”, pentru părinţi!

Pr. Eugen Jurca

psiho

- spiritu

alita

te


Biserica Catolică recunoaște trei trepte ierarhice sau grade ale ordinului sacru: diaconatul, preoția și episcopatul. Diaconii sunt colaboratori ai episcopilor și au rolul de a-i ajuta pe aceștia, sau pe preoți, la celebrarea serviciilor liturgice. Preoții sunt colaboratori ai episcopilor cu care condivid predicarea Cuvântului lui Dumnezeu și celebrarea sacramentelor. Episcopii sunt urmașii Apostolilor, ei exercită cele trei munus sau funcții: munus propheticum aut munus docendi, funcția de a învăța sau predica; munus regalis aut munus regendi, funcția de a guverna la nivel pastoral; și munus sacerdotalis aut munus liturgicum, funcția de a sfinți. În perioada apostolică, funcțiile sau atribuțiile episcopilor nu erau diferite de cele ale preoților sau presbiterilor din acea vreme. Începând din secolul II, episcopii ocupă funcțiile de păstori ai bisericilor locale (spre exemplu Alexandria Egiptului era scaun episcopal, care totodată mai avea în jurisdicția sa și alte orașe din Egipt și zona sa de influență politică și administrativă). Este necesar să se facă distincția între treptele ierarhice și funcțiile pe care le poate exercita un diacon, preot sau episcop în cadrul bisericii. De exemplu, parohul este un preot care are funcția de a guverna pastoral o parohie alcătuită dintr-o comunitate de persoane (credincioși). Patriarhul este un titlu și o funcție pe care o deține un episcop și are rolul de cap al unei biserici pentru Bisericile Ortodoxe sau Catolice Răsăritene, pe când pentru Biserica Latină este doar un titlu onorific (Patriarhul de Veneția, care este și cardinal). La fel și cardinalatul este un titlu pe care îl poate avea un episcop (CIC can. 350). Papatul nu face excepție, iar cel care urmează să aibă această funcție, trebuie să fie episcop sau să fie mai întâi hirotonit episcop.

Funcții în Biserica Latină Suveranul Pontif, sau Papa, deține funcția supremă de conducere în Biserica Catolică. Papa este ajutat la administrarea, guvernarea Bisericii ca instituție, cât și la nivel pastoral, de un număr de organisme înființate în acest scop, dar și de un număr de persoane. Curia Romană reprezintă multitudinea de dicastere (Secretariatul de Stat, Congregații, tribunale, Consilii și Birourile: Camera Apostolică, Administrația Patrimoniului Scaunului Apostolic, Prefectura pentru Afacerile Economice ale Sfântului Scaun). Dicasterele la nivel juridic sunt egale între ele ca și importanță în sensul că nu sunt subordonate ierarhic. Dintre Instituțiile Curiei Romane se disting: Prefectura Casei Pontificale și Biroul Celebrărilor Liturgice ale Suveranului Pontif. Dicasterele în mod normal sunt conduse de un Cardinal Prefect sau Președinte Arhiepiscop, câțiva cardinali, unii episcopi, un secretar, care la rândul lor mai sunt ajutați și de un număr de consultanți, iar în funcție de specificul dicasterului mai sunt admiși preoți și laici. Fiecare țară catolică are un cardinal Arhiepiscop cu sediul în capitala țării, exemplu Spania-Madrid, Austria-Viena, Franța-Paris etc, excepție face Italia care are mai mulți cardinali în mai multe orașe importante și sunt scaune vechi cu tradiție, exemplu Milano, Napoli, scaunele suburbicare

din zona Romei: Ostia, Albano, Frascati, Palestrina, Porto și Santa Rufina; Sabina și Poggio Mirteto, Velletri. Roma la rândul ei are un Cardinal Vicar căruia Papa îi delegă guvernul pastoral al diecezei de Roma, al cărui titlu complet este Vicarul General al Sanctității Sale pentru Urbea Romană și districtul, (districtus) adică teritoriul unde avea jurisdicție Praefectus Urbis din perioada Romei Imperiale. Apoi urmează Conferința Episcopală (Italiană, Spaniolă, Austriacă etc.), Episcopul diecezan, Vicarul General al episcopului, diferite Consilii Diecezane (Consiliul pastoral, economic etc.) și diferiți Vicari delegați pentru tot felul de domenii, exemplu Vicarul care se ocupă de preoții diecezei etc. Preoții care pot avea tot felul de funcții pe lângă episcopie sau alte instituții, Preoții parohi și Diaconi.

titLuri și Funcții în BisericiLe răsăritene Acestea sunt multe și unele sunt comune tuturor Bisericilor Catolice Răsăritene, altele în schimb sunt specifice unui anumit tip de Biserică Sui iuris. Ca și capi ai Bisericilor Catolice Răsăritene pot fi episcopii cu titlurile de: Patriarh, Arhiepiscop Major, Mitropolit, apoi Episcop și Exarh, care depind direct de Scaunul Apostolic. Biserica greco-catolică din România are ca și cap teritorial un Arihiepiscop Major, apoi Sinodul Episcopilor, episcopi, episcopi auxiliari și vicari, vicari generali, diferite consilii eparhiale/vicari delegați pentru diferite domenii, preoți, preoți parohi, diaconi (alte ordine minore, subdiaconi, lectori). Cu cât o Biserică Catolică Răsăriteană este mai aproape de rangul de Patriarhat, cu atât are o mai mare autonomie de guvernare și privilegii acordate de către Suveranul Pontif ca și Cap Suprem al acestor Biserici, pe când patriarhul reprezintă doar autoritatea maximă pe teritoriul Bisericii sale.

Organizarea Bisericii Criza secolului III d.C. se consideră că a luat sfârșit cu Dioclețian (284-306). Acesta a inițiat o serie de reforme care au schimbat fața imperiului. Cu el se consideră că a început perioada dominatului (care a marcat sfârșitul perioadei principatului, începută cu Augustus), împăratul devenind în mod oficial un monarh autocrat. Dioclețian a reorganizat administrația în mai multe prefecturi și dieceze, apoi a

ORGANIzAREA BISERICII

ierarhia

teo

log

ie -

dr

ept

ca

no

nic


împărțit imperiul în două (286), el luând partea de răsărit, linia de împărțire fi ind între Italia și Dalmația. tot el a instaurat și tetrarhia, prin care, imperiul să fi e condus în continuare de doi Auguști și doi Cezari, câte un August și un Cezar pentru fi ecare parte (apus și răsărit). Mai târziu însă, în urma unor războaie civile, împăratul Constantin I (306-337) va reunifi ca imperiul. În organizarea târzie a Imperiului Roman, provinciile care erau destul de fragmentate au fost grupate în unități administrativ-teritoriale mai mari, numite dieceze (lat. diœcesis, gr. διοίκησις, însemnând administrație), fi ind introduse de împăratul Dioclețian (284-305) ca subîmpărțire administrativă fi nanciară. Biserica de atunci a moștenit direct această structură administrativă în secolele V și VI, atunci când episcopii își asumau în întregime rolul unui præfectus. De altfel, centrele acelor dieceze romane coincideau cu sediile episcopiilor. În zilele noastre, această practică s-a păstrat, și astfel, de cele mai multe ori, sediile mitropoliilor coincid cu sediile administrației civile centrale. Exemplele sunt mai multe, începând cu Arhidieceza de București, al cărei arhiepiscop este și mitropolit al provinciei metropolitane de rit latin din România, continuând apoi cu Arhidieceza de Viena, al cărei arhiepiscop este și Primat al Austriei. Aceeași modalitate de organizare o folosesc și Bisercile Ortodoxe. Principiul care stă la baza acestei organizări este teritorial pe line orizontală și ierarhic pe linie verticală. Un teritoriu reprezintă un anumit spațiu concret, delimitat de anumite limite naturale sau fi xate unanim, spre exemplu un sat: satul Covaci, se întinde pe un teritoriu care la nivel orizontal cuprinde o suprafață în km sau ha. Oamenii care locuiesc pe acel teritoriu, exploatează acel teritoriu în baza faptului că este al lor și nu al unei alte comunități cu care se învecinează (dreptul la proprietate). Locuitorii acelui sat sunt identifi cați după locul de origine (dacă sunt băștinași, vor spune că sunt din Covaci) sau dacă nu, după domiciliu (dacă locuiesc doar în Covaci, atunci justifi că acest lucru prin domiciliu). Pe lângă teritoriul care conduce la proveniența fi ecărei persoane sau la indicarea domiciliului, la nivel vertical există o ierarhie a locului stabilită tot de comunitate. toți locuitorii unui sat sunt oarecum egali, dar se pot distinge prin funcții, care la rândul lor

crează o întâietate și totodată ideea de statut. Aceste funcții sunt oferite de comunitate unor membri ai aceleiași comunități pentru a putea guverna și administra cât mai bine teritoriul și bunurile locale, spre exemplu: consilier la primărie, primar, pompier, paznic de noapte, polițist etc., conform principului pe care Platon îl expune în Republica, și anume că fi ecare om în parte nu își este sufi cient sieși, ci este nevoie ca oamenii să-și împartă activitățile, pentru a fi mai efi cienți, dar și pentru a se completa, iar împreună să aibă toate cele necesare comunității. Conceptul de teritorialitate este unul empiric concret, tipic pragmatismului roman, pe când cel de autoritate și ierarhie este unul abstract, devenit unanim, tipic lumii ideilor Platoniene, dar cu efecte concrete. Primele forme de organizare instituțională și teritorială au fost diecezele sau eparhiile ca și teritorii afl ate sub jurisdicția unui episcop, care avea sediul într-unul din orașele importante ale Imperiului Roman, treptat, în timp s-a ajuns la Patriarhat. Cel mai important centru patriarhal dintre cele cinci scaune consacrate era Roma (care se bucura de întâietate politică și religioasă privelegiată de faptul că se găsea în capitala Imperiului); în timp Constantinopolul ajunge pe locul doi în anul 381, la Conciliul Ecumenic din Constantinopol prin decizia can. 3, iar mai târziu ajunge să-și revendice egalitatea cu scaunul Romei pe baza mutării centrului de decizie politic în orient, can. 28 al Conciliului Ecumenic din Calcedonia (451), apoi urmează Alexandria Egiptului, Antiohia și în cele din urmă Ierusalimul. La început, până la marea schizmă (1054), Biserica nu avea un cap ecleziastic unic și cu putere maximă de decizie asupra întregii creștinătăți. Împăratul roman era protectorul întregului imperiu și autoritatea maximă, dar nu și în luarea deciziilor ecleziastice, care se luau în comun prin intermediul conciliilor ecumenice. Întregul teritoriu creștin era împărțit în cinci patriarhate, fi ecare cu teritoriul său delimitat, iar fi ecare patriarh își exercita jurisdicția în propriul teritoriu, fi nd cea mai înaltă autoritate în teritoriul său. Patriarhatul era împărțit în mitropolii, care la rândul lor se subdivideau în mai multe eparhii sau scaune episcopale la care erau alocate un anumit număr de parohii. După marea schizmă, situația politică și religioasă s-a schimbat, în orient a rămas fi gura împăratului

Bizantin ca și protector al patriarhatelor care se mai afl au pe terioriul său până în 1453, apoi, în timp, s-au format statele moderne, iar comunitatea religioasă din acel stat a ajuns să aibă titlul de patriarhat și de Biserică autocefală, spre exemplu, în România Biserica Ortodoxă devine Patriarhat abia în 1925. În occident, începând cu Papa Inocențiu al-III-lea (1198-1216) a început consolidarea puterii papale și formarea treptată a unui stat ecleziastic, care există și astăzi sub o altă formă și alte dimensiuni în comparație cu perioada medievală care a apus în 1870, pe timpul Papei Pius al-IX-lea și a cunoscut o altă organizare din1929 prin Pactul de la Lateran. În occident Papa a devenit fi gura supremă a suveranului cu putere religioasă asupra credincioșilor creștini catolici din lumea întreagă, pe când în rândul Bisericilor Ortodoxe, această putere este exercitată de către fi ecare Patriarh și sinod al bisericii pe teritoriul său. În cazul Bisericilor Catolice Unite cu Roma, acestea au un cap local în teritoriu, dar deasupra lui se situează Suveranul Pontif. Biserica Româna Unită este organizată astfel:titulatura -Arhiepiscopat Major, Capul Bisericii - episcop numit în funcția de Arhiepiscop Major, Diviziunea teritorială a Bisericii - în eparhii sau dieceze cu cinci scaune episcopale: Arhieparhia de Alba Iulia și Făgăraș cu sediul la Blaj; Episcopia de Oradea cu sediul la Oradea; Episcopia de Lugoj cu sediul la Lugoj; Episcopia de Cluj-Gherla cu sediul la Cluj-Napoca; Episcopia de Maramureș cu sediul la Baia Mare; Episcopia de Canton (OH, SUA) cu sediul la Canton; Vicariatul de București cu un episcop în funcția de vicar de București. Fiecare Eparhie are un anumit teritoriu diferit de împărțirea administrativă a județelor. O eparhie poate avea mai multe județe sau părți din anumite județe cu un anumit număr de parohii alocate. Același principiu de organizare și ierarhie este aplicat și de Bisericile Ortodoxe. În concluzie, Imperiul Roman a implementat și desăvârșit acest principiu al teritorialității care împreună cu acela de organizare ierarhică a produs un sistem statal compact, foarte bine articulat și totodată extrem de efi cient, care funcționează și astăzi după mai bine de 2000 de ani și este modelul cel mai extins în lume, atât pentru statele civile cât și pentru Biserică.

Alexandru Ploștinaru

teolo

gie - d

rept c

an

on

ic


LugOJ

FestivaLuL internatiOnaL de BLues “BLues Fest”ediția a III-a, 8-9 aprilie 2011

Festivalul Internațional de Blues “BluesFest” este organizat anual de către Casa de Cultură a Municipiului Lugoj, în parteneriat cu Primăria Lugoj și Consiliul Județean timiș. Prima ediție a festivalului a avut loc în februarie 2009 și a purtat “semnătura” marelui muzician și promotor al blues-ului în Romania, Bela Kamocsa. Calitatea actului interpretativ, datorată selecției riguroase a trupelor participante de către Ștefan Katona, coordonatorul JazzClub-ului lugojean, înfi ințat în 1969, a impus festivalul de blues de la Lugoj pe scena festivalurilor din România.

Program:

Vineri, 8 aprilie 2011Ora 19.00 - Acoustic Duo (Italia)21.00 - Rares totu Blues X-perience (România)

Sâmbătă, 9 aprilie 2011Ora 19.00 - Pumpkins trio (Ungaria)21.00 - Raul Kusak & Vali “Sir Blues” Racila (România)

Loc de desfășurare:teatrul Municipal “traian Grozăvescu”, str. C. Brediceanu nr. 5Preț bilet: 20 lei/seară sau 30 lei abonament;

deva

sPectacOL de BaLet, triLOgia iOnescO12 martie 2011, ora 19.00

Spectacolul aduce în prim plan

EVENIMENtE CULtURALE

Martie - apriLietrei dintre cele mai cunoscute piese ale dramaturgului Eugen Ionescu: Lecţia, Scaunele şi Rinocerii

Coregrafi a Monica Fotescu-Uta

Locație: teatrul de Artă

timișOara

cOncert simFOnic dedicat ziLei națiOnaLe a greciei Vineri, 25 martie 2011, ora 19:00

Locaţie: Sala Capitol, Bd. C. D. Loga nr.2

Dirijor : GHEORGHE COStINSolist : GIORGOS KONStANtINOU (Grecia)

Program: * H. Berlioz: Uvertura Carnavalul roman * Giorgos Koumendakis: the Pedal tone for a Middle-Aged Man (Concert pentru pian, cvartet de saxofoane şi corzi în Do major) – primă audiţie * C. Franck: Simfonia în re minor

serie de FiLme ”asta e germania ... și cHiar mai muLt!”03 februarie 2011 - 26 mai 2011

Centrul Cultural German timişoara, lectoratul DAAD din cadrul Universităţii Politehnica timişoara şi librăriile Cărtureşti continuă şi în 2011 seria de proiecţii de fi lme germane „Asta e Germania … şi chiar mai mult!”, lansată în tomana anului trecut. tematica

rămâne neschimbată, astfel încât fi lmele alese prezintă aspecte ale vieţii cotidiene dinaintea şi după unifi carea Germaniei. Filmele vor fi prezentate din 2 în 2 săptămâni, întotdeauna joia, de la ora 19, la ceainăria librăriei Cărtureşti de pe strada Mercy, nr. 7. Filmele sunt prezentate cu sprijinul Goethe-Institut. Programarea lor este după cum urmează:

* 03.02.2011 - Yella, dramă, regia Christian Petzold, (2007), 98 min.* 17.02.2011 - Whisky mit Wodka, comedie, regia Andreas Dresen, (2008), 104 min.* 03.03.2011 - Pingpong, dramă, regia Matthias Luthardt (2006), 89 min.* 17.03.2011 - Die fetten Jahre sind vorbei, dramă, regia Hans Weingartner, (2004), 125 min.* 31.03.2011 - Sehnsucht, dramă, regia Valeska Griesbach, (2006), 85 min.* 14.04.2011 - Nachmittag, dramă, regia Angela Schanelec (2007), 97 min.* 28.04.2011 - Emmas Glück, romance, regia Sven taddicken, (2006), 99 min.* 12.05.2011 - Auf der anderen Seite, dramă, regia Fatih Akin, (2004), 122 min.* 26.05.2011 - Sommer vorm Balkon, tragicomedie, regia Andreas Dresen, (2005), 109 min.

toate fi lmele sunt subtitrate în limba engleză.

cu

ltu

ra

l

Mulţumim celor care au făcut posibilă apariţia acestui număr al revistei noastre.

Dumnezeu să-i binecuvinteze!

aBOnamente:Abonamentele se pot face plătind în avans contribuţia recomandată pentru susţinerea revistei,

corespunzătoare numărului de apariţii dorit. Abonamentele se fac prin pArohie, sau se poate trimite contribuţia pentru abonament prin mAndAt poştAl la adresa:

OPRIŞA Mihai RăzvanStr. Holdelor, Bl. B91, Sc. B, Ap.5, 300270 Timişoara, jud. Timiş.Vă rugăm să menţionaţi pe mandat “Abonament reînvierea”, numele şi adresa unde să vă trimitem

revista, eventual şi totalul de exemplare dorit dacă doriţi mai multe din acelaşi număr.Contribuţia recomandată este de 5 ron pe exemplar (30 ron pentru 6 numere / 60 ron pentru 12

numere). dacă vor apărea numere cumulate pe mai multe luni, abonamentul rămâne valabil până la primirea numărului de reviste plătite în avans.

susţinerea revistei:În momentul de faţă 50% din costul revistei este susţinut de către episcopie, iar 50% de către credincioşi

prin contribuţia pentru revistă. rugăm pe toţi cei care ar putea ajuta la acoperirea unei părţi din cheltuielile de tipărire să facă acest gest de caritate şi de cultură în acelaşi timp.

dumnezeu să răsplătească acest efort şi să vă binecuvinteze. toţi binefăcătorii vor fi pomeniţi la Sfânta liturghie.

cOntriBuţia recOmandată:pentru a sprijini revista, contribuţia recomandată pentru fiecare număr este de 5 rOn.

Orice ajutor esre binevenit.

aniversarea zilei de naștere a ps alexandru Mesian

reînvierea 1-2/2011

Documents