TEMA 5. REGULILE CONDUITEI PROFESIONALE ALE PROFESIONALIȘTILOR CONTABILI

S1: Numirea profesională.S2: Conflicte de interese.S3: Opinii suplimentare.S4: Onorarii și alte tipuri de remunerații.S5: Marketingul serviciilor profesionale. S6: Cadouri și ospitalitate.S7: Custodia activelor clientului.S8: Obiectivitate.S9: Independență.

S1: Numirea profesională.Aspectele ce vizează numirea profesională sunt reflectate în secțiunea 210 „Numirea

profesională”. Ea este compusă din părțile:1. Acceptarea unui client;2. Acceptarea misiunii;3. Modifcări ale numirii profesionale.În părțile 1 și 2 sunt reflectate aspectele referitoare la acceptarea de către auditor a serviciilor

profesionale. Auditorul trebuie să determine dacă acceptarea clientului va contribui la încălcarea principiilor fundamentale etice din cauza existenței legăturilor cu conducerea, proprietarii sau activitatea entității – client (dacă există riscuri).

De asemenea, auditorul trebuie:- să obțină o înțelegere a naturii și ramurii de activitate a clientului și a operațiunilor acestuia, a

scopului și cerințelor misiunii;- să studieze actele legislative și normative care reglementează activitatea clientului;- să determine dacă poate să presteze serviciile cerute, luând în considerare existența cadrelor

profesionale cerute;- să determine dacă este necesar de a atrage suplimentar experți;- să determine procedurile de control al calității lucrărilor de audit;- să convină asupra unei limite reale de timp pentru îndeplinirea misiunii etc.

Codul recomandă ca în cazurile în care nu este posibil să se reducă riscurile (cele 5) la un nivel acceptabil, auditorul trebuie să refuze acceptarea relației cu clientul.

În cazul când auditorul intenționează să se bazeze pe consilierea sau activitatea unui expert, el trebuie să determine dacă această încredere este garantată.

Factorii care trebuie luați în considerare pot include: reputația, experiența, resursele disponibile, standardele profesionale de etică disponibile. Aceste informații pot fi obținute din misiunile de audit anterioare în care a fost implicat expertul sau din consultarea cu alte părți.

În practică pot exista situații când apare necesitatea de a schimba auditorul. În așa caz, auditorul propus trebuie să se adreseze la auditorul predecesor pentru a determina toate nuanțele contractului. De asemenea auditorul poate să primească o propunere de a oferi lucrări suplimentare sau să execute în totalmente auditul la un client, în timp ce alt auditor prestează/a prestat clientului serviciile sale.

În cazul dat pot apărea situații în care conducerea clientului nu-i dezvăluie auditorului nou informația necesară. Concomitent, auditorul existent poate să nu dezvăluie informația cerută în pofida respectării principiului de confidențialitate. În cazul dat, conform codului de etică, auditorul nou trebuie să obțină în scris permisiunea de a contacta auditorul existent/predecesor. Dacă permisiunea este obținută, atunci auditorul existent/predecesor este obligat să dezvăluie corect și cinstit informația cerută.

În cazul în care nu este posibil de a contacta auditorul predecesor, auditorul treuie să facă tot posibilul pentru a obține informația necesară pentru luarea deciziei. În acest scop poate să fie efectuată interogarea părților terțe, să discute cu conducerea clientului, să efectueze alte investigații.

Toate aceste măsuri trebuie să fie luate pentru a identifica situațiile posibile când pot fi încălcate principiile fundamentale etice.

S2: Conflicte de interese.Conflictele de interese pot apărea în cazul când societatea de audit:

concurează în careva sfere cu clientul (măsură de protecție – interzicerea conform legislației să aibă activitate antreprenorială);

prestează servicii la 2 clienți care sunt în diferite situații de conflict; are înțelegeri cu un concurent al clientului.

În orice caz, înainte de a accepta angajamentul, auditorul trebuie să determine riscurile posibile ce pot apărea în legătură cu conflictele de interese. Dacă auditorul a constatat că conflictele de interese există, este necesar să înștiințeze:

- clientul – că are interes într-o anumită afacere sau activitate;- conducerea companiilor – clienți care se găsesc în situații de conflict;- clientul – că societatea de audit prezintă interes public și prestează servicii diferitor

companii care activează în aceeași ramură s economiei ca și clientul.În toate aceste cazuri este necesar de a primi acordul de a continua colaborarea.

Societatea de audit, analizând situația, continuă să activeze în situația de conflicte de interese, atunci ea trebuie:

- să numească diferite grupe de auditori care vor deservi clienții aflați în situații de conflict (cu respectarea principiului confidențialității);

- să primească de la toți angajații declarații în scris despre păstrarea confidențialității (măsură de protecție);

- periodic să verifice respectarea principiului confidențialității de la personalul neangajat la audit (care nu participă la misiune).

Dacă sunt încălcate principiile fundamentale de etică (obiectivitate, confidențialitate, comportament profesional) în situația conflictelor de interese, auditorul trebuie să refuze contractul cu unul sau mai mulți clienți. De asemenea, auditorul treuie să refuze prestarea serviciilor dacă el a informat clientul despre existența conflictelor de interese și acesta nu i-a permis să-i reprezinte în continuare interesele.

S3: Opinii suplimentare. (secțiunea 230 din Codul etic)

Opinia suplimentară reprezintă opinia care este a doua în cazul când o altă societate de audit a prestat mai înainte serviciile corespunzătoare.

Opinia suplimentară poate fi cerută din mai multe motive: confirmarea opiniei de audit prezentată de o altă companie de audit; confirmarea corectitudinii ținerii evidenței contabile și întocmirea Situațiilor Financiare; modificarea faptelor în baza cărora a fost expusă opinia inițială.

În cazurile date auditorul trebuie să ceară permisiunea clientului de a contacta auditorul care inițial a emis opinia. Dacă nu obține permisiunea dată, el trebuie să ia decizia despre raționamentul prezentării opiniei sale.

S4: Onorarii și alte tipuri de remunerații. (secțiunea 240)Mărimea onorariului pentru serviciile prestate de către auditor se stabilește în timpu

încheierii contractului cu clientul. Auditorul poate menționa orice onorariu pe care îl consideră adecvat. Poate să existe situații când auditorul este de acord cu o remunerare mai mică decât tarifele pentru serviciile respective. Faptul că un auditor poate percepe un onorariu mai mic decât altul nu este în sine lipsit de etică. În așa caz pot apărea dubii dacă auditorul va putea îndeplini misiunea, respectând principiile etice.

Pentru asigurarea respectării principiilor etice, auditorul ar trebui să determine:- scopul și condițiile contractului;- limitele valorilor posibile ale onorariului;- baza pentru determinarea onorariului;- dacă rezultatul tranzacției va fi revizuit de o parte terță independentă.

Exemplu de situațiii cînd sunt încălcate principiile fundamentale ale eticii legate de onorariu:a) achită o plată clientului pentru a fi selectată pentru prestarea unor servicii;b) primește un comision de la o parte terță pentru vânzarea bunurilor și serviciilor clientului.

Exemplu de situație când nu sunt încălcate principiile:a) o societate de audit achiziționează integral sau parțial o altă firmă și efectuează totodată plata

către proprietarii sau moștenitorii acesteia.

S5: Marketingul serviciilor profesionale. (secțiunea 250)Un auditor poate solicita noi misiuni prin publicitate sau alte tipuri de marketing. În acest

caz pot exista riscuri la adresa conformității cu principiile fundamentale etice. De exemplu: un risc de interes propriu a vonformității cu principiul competenței profesionale este generat dacă serviciile sau performanțele sunt promovate într-un mod care este în neconcordanță cu acest principiul.

Auditorul nu trbeuie să compromită profesia atunci când prmovează serviciile profesionale. Ei trebuie să fie onești: să nu declare exagerat despre posibilitățile de exercitare a serviciilor, calificare sau

experiența dobândită; să nu aprecieze negativ calitățile profesionale și activitățile altor auditori.Codul etic prevede că în cazul în care auditorul nu este încrezut dacă o anumită formă de publicitate sau marketing este adecvată, el poate să se consulte cu o organizație profesională relevantă.

S6: Cadouri și ospitalitate.

Pot apărea situații când unui auditor sau unei rude/afin a acestuia să i se ofere cadouri sau ospitalitate din partea unui client. O astfel de ofertă poate genera amenințări la adresa conformității cu principiile etice. De exemplu: riscul de interes propriu sau familiaritate asupra obiectivității poate fi creat dacă este acceptat un cadou din partea unui client; riscul de intimidare la adresa obiectivității poate apărea prin divulgarea publică a astfel de oferte.

Auditorul trebuie să concretizeze natura, valoarea și intenția din spatele ofertei. În cazurile când cadoruiel și ospitalitatea au o cauză sau o bază obiectivă (zi de naștere, zi profesională) și valoarea lor nu este semnificativă, auditorul poate să facă concluzia că situația repsectivă nu va influența opinia lui și corespunzător nu va duce la încălcarea principiilor fundamentale etice.

Auditorul trebuie să analizeze în fiecare situație concretă toate riscurile legate de acceptarea cadourilor și ospitalității. Dacă totuși există riscul de încălcare al principiilor, atunci auditorul nu treuie să accepte o astfel de ofertă.

S7: Custodia activelor clientului. (secțiunea 270)Un auditor nu are dreptul să-și asume custodia activelor clientului său (doar dacă

acest lucru estee prevăzut de legislație). Poate să apară un risc de interes propriu privind obiectivitatea, comportamentul profesional, integritatea rezultate din deținerea activelor date.

Dacă, conform legislației, custodia asupra activelor clientlui este prevăzută, auditorul trebuie:

să păstreze astfel de active separat de cele personale sau ale firmei; să folosească astfel de active numai cu scopul pentru care au fost destinate; să respecte legislația privind deținerea și evidența unor astfel de active.

În cazul acceptării unei misiuni ce poate implica custodia activelor clientului, auditorul trebuie să efectueze investigații adecvate privind proveniența acestor active. De exemplu, dacă activele sunt rezultatul unor activități ilicite, precum spălarea banilor, s-ar genera un risc la adresa conformității cu principiile etice. În așa situații, auditorul trebuie să facă apel la consilierea juridică.

S8: Obiectivitate. (secțiunea 280)Codul Etic cere de la auditori să determine dacă există riscuri la adresa conformității cu

principiul obiectivității atunci când oferă servicii profesionale. aceste riscuri pot rezulta din interesele avute în relațiile cu un client, funcționari sau angajați. De exemplu, un risc de familiaritate asupra obiectivității poate fi generat de o relație de familie, o relație apropiată personală sau o relație de afaceri.

Măsuri de protecție: stabilirea procedurilor de verificare a principiului obiectivității de către auditori; suspendarea activității auditorilor care încalcă principiul dat; încetarea relației financiare cu clientul dat; discutarea cu conducerea clientului (în caz de necesitate) a întrebărilor ce țin de

obiectivitate; discutarea cu conducerea de vârf a societății de audit despre potențialele riscuri legate de

încălcarea principiilor fundamentale etice, prioritar – principiul obiectivității.

Dacă măsurile date nu reduc sau nu elimină riscul, atunci auditorul trebuie să se retragă din misiune sau să rezilieze contractul cu clientul.

S9: Independență. (secțiunea 290)Structural, secțiunea dată poate fi divizată în următoarele părți:

I. Cadrul conceptual al independenței;II. Aplicarea cadrului conceptual;

III. Remunerarea auditorului și prezentarea Raportului.

Independența implică: independența la nivel mental; independența de fapt.

I. Cadrul conceptual al independenței urmează să fie aplicat de auditor: pentru a identifica riscurile la adresa independenței; pentru a evalua importanța riscurilor identificate; pentru a aplica măsurile de protecție cu scopul de a elimina sau a le reduce la un nivel

acceptabil (dacă măsurile date nu reduc sau nu elimină riscul, atunci auditorul trebuie să se retragă din misiune sau să rezilieze contractul cu clientul, sau chiar să se retragă din societatea de audit).

În acest context sunt examinate situațiile când societatea de audit este membră a unei rețele de societăți de audit și se află sub conducerea unei societăți de bază sau este filială a unei societăți de audit. În așa caz ea nu trebuie să presteze servicii profesionale unui client care a fost deservit anterior de către altă societate de audit care este membră a aceleiași rețele.

Interacțiunea societăților de audit poate fi diferită. De exemplu, dacă 2 sau mai multe societăți de audit care nu sunt legate între ele pot să se unească pentru a rezolva sarcini concrete (nu se încalcă principiul independenței).

În cazul când societățile de audit se unesc sub un nume de brand comun și dispun de un control nic al calității lucrărilor de audit, atunci aceste societăți se recunosc corelate și reprezintă o rețea.

Alte exemple de apariție a rețelelor:a) îndeplinirea lucrărilor de către societățile de audit sunt legate de obținerea profitului;b) existența depunerilor în capitalul social al societății de audit;c) societățile de audit participă la elaborarea și exercitarea unei strategii de afaceri comune.

Se consideră încălcarea principiului independenței și atunci când are loc fuziunea societăților de audit și ele prestează diferite servicii unuia și aceluiași client.

Codul Etic cere ca toate cazurile de încălcare a principiului independenței să fie strict documentate.

II. Aplicarea cadrului conceptual. În partea dată sunt aduse situații concrete și exemple când poate fi încălcat principiul independenței:

a) în cazul unui proces judiciar, auditorul trebuie să depună mărturie ca expert la evaluarea activelor sau a altor elemente, și tot el a confirmat Situațiile Financiare ale clientului;

b) juriștii societății de audit prestează clientului servicii de reorganizare a entității, iar auditorii aceleiași societăți trebuie să certifice raportarea financiară a acestuia;

c) existența interesului financiar;d) acordarea împrumuturilor;e) existența relațiilor personale sau de rudenie;f) invitarea auditorului să lucreze în compania clientului;g) perioadă lungă de colaborare a unora și acelorași auditori cu clientul dat;h) existența litigiilor între auditor și client;i) propunerea clientului de a efectua selectarea de personal de diferită calificare pentru

afacerile sale.