Sangele – tesutul fluid al organismului uman

Sângele este un lichid vital existent în corpul oamenilor precum şi în cel al animalelor, care hrăneşte toate organele şi ţesuturile corpului şi elimină substanţele nefolositoare sau reziduale din organism.

Cunoscut şi sub numele de "râul vieţii", sângele este pompat de către inimă printr-un sistem de vase de sânge, reprezentat de sistemul circulator.

O persoană adultă are între 5 şi 6 litri de sânge, ceea ce reprezintă 7-8% din greutatea totală a corpului. Cantitatea de sânge prezentă în organismul unei persoane poate varia. În timpul deshidratării, de exemplu la un maraton, volumul de sânge prezent scade. În cazul unei sarcini însă, volumul de sânge creşte, deoarece sângele mamei trebuie să transporte mai mult oxigen.

Rolul sângelui: Sângele transportă oxigen de la plămâni la toate ţesuturile corpului, iar la întoarcere

transportă substanţe nefolositoare, în special dioxidul de carbon la plămâni, iar de aici CO 2 este scos din organism prin intermediul expiraţiei. Când transportul de oxigen eşuează (sau nu are loc), persoana moare în câteva minute.

Alimentele care au fost transformate de sistemul digestiv în proteine, grăsimi şi carbohidranţi sunt de asemenea transportate la ţesuturi de către sânge. Aceste nutrimente oferă energia necesară metabolismului precum şi posibilitatea ca celulele să-şi îndeplinească funcţiile normale. Substanţele reziduale produse în timpul metabolismului, cum ar fi acidul uric, sunt transportate de către sânge la rinichi, unde sunt transformate în urină, iar apoi sunt eliminate din organism (prin excreţie).

Pe lângă oxigen şi nutrimente, sângele mai transportă şi hormoni, care reglează anumite funcţii ale corpului. Mişcarea acestor chimicale permit unui organ să controleze funcţia altuia deşi cele două organe se situează la o anumită distanţă unul de celălalt. Astfel, sângele joacă şi rolul de sistem de comunicaţii între anumite organe ale corpului

Sângele mai este responsabil şi de activităţile sistemului imunitar, ajutând la combaterea infecţiilor şi a bolilor. De asemenea, sângele mai transportă şi substanţe care îl împiedică să curgă din organism în urma unei răni, lucru realizat cu ajutorul coagulatorilor, care îşi încep activitatea la câteva secunde după rănire.

Sângele este vital şi pentru menţinerea unei temperaturi corporale stabile; la oameni această temperatură este de 37,00 C (98,60 F) şi poate varia în limite mici, de maxim un grad Celsius.

Producerea de căldură şi pierderea de căldură în diferite părţi ale corpului sunt echilibrate de transferul de sânge prin vasele de sânge. Acest lucru are loc datorită variaţiei diametrului vaselor de sânge din piele. Atunci când o persoană se supraîncălzeşte, vasele de sânge se dilată, iar un volum mărit de sânge circulă prin piele.Căldura se împrăştie prin piele, reducând în mod eficient temperatura corporală. Din cauza măririi volumului de sânge ce trece prin piele, aceasta poate deveni roz.În condiţii de temperatură scăzută, pielea devine palidă, odată cu micşorarea diametrelor vaselor de sânge, acesta nemaiajungând în piele şi reducând astfel pierderile de căldură.

Compoziţia sângelui:Sângele este un țesut lichid de origine mezenchimală, format dintr-o substanță

fundamentală interstițială, plasma, în care se găsesc elementele figurate. Raportul dintre volumul plasmei și cel al elementelor figurate se determină cu ajutorul hematocritului. În practică, termenul e hematocrit exprimă relația procentuală dintre volumul elementelor figurate și cel al plasmei, sau doar volumul procentual al elementelor figurate. La om, media valorilor hematocritului este de 46/54 (sau 46%). Determinarea se face cu sânge recoltat dimineața, pe nemâncate, acesta fiind centrifugat la 3000 turații pe minut. Elementele figurate, având o densitate mai mare, sedimentează în porțiunea inferioară a eprubetei gradate, hematocritul

cititndu-se direct. Creșterea numărului hematiilor pe unitate de volum se numește hemoconcentrație, iar scaderea - hemodiluție. În poliglobuluii hematocritul poate ajunge și la valori de 70-75%, iar în anemii la 10-15%.

La om volumul sanguin constituie circa 7% din greutatea corpului. La o greutate medie de 70 kg, cantitatea de sânge este de 4,9 l. La mamifere cantitatea de sînge este proporțional mai mare decât la celelalte vertebrate.

Nu tot sângele aflat în organism circulă activ în sistemul vascular, o parte găsindu-se sub formă de rezervă în organele cu structură diverticulară (splină, unele vase abdominale, plexul subpapilar tegumentar). Starea fiziologică și activitatea diferitelor sisteme funcționale modifică raportul dintre cantitatea sângelui circulant și cel stagnant. În timp de repaus la om, sângele circulant este repartizat astfel: 40% în sistemul muscular, 30% în sistemul nervos, renal suprarenal și tiroidian, 20% în organele abdominale și 10% în sistemul coronarian. În efortul fizic, debitul circulatoriu crește mult în mușchi, plămâni, rinichi, creier și în vasele coronare. În acest caz este antrenat sângele din organele de rezervă, precum și din organele care se găsesc în activitate scăzută. Cantitatea totală de sânge scade în caz de inaniție, anemii, hemoragii. În general, volumul sângelui se menține constant prin mecanisme compensatorii de trecere a apei din sânge în lichidul interstițial și invers. Astfel, dacă volumul de sânge crește (ingestie de lichide, formare de apă metabolică), surplusul de apă trece la țesuturi (mușchi), și apoi se elimină prin rinichi. Dacă volumul sanguin scade, apa din spațiile interstițiale trece în sânge. În urma hemoragiilor, volumul plasmatic se reface mai repede decât cel al elementelor figurate. Hemoragiile bruște sunt periculoare din cauza hipotensiunii accentuate.Boala cardiovasculara se numeste cleovastita oviraptori.

Aproximativ 55% din cantitatea de sânge este reprezentată de lichidul cunoscut sub numele de plasmă. Restul de 45% este compus din trei tipuri de celule: celule roşii (eritrocitele), celule albe (leucocitele) şi trombocitele.

A) Plasma: este compusă în special din apă şi săruri. Rinichii sunt cei care menţin concentraţia de sare în plasmă, deoarece orice fluctuaţie a acestei concentraţii poate duce la funcţionarea incorectă a celulelor corpului. În condiţii extreme, modificarea acestei concentraţii poate duce la comă şi chiar moarte. Plasma conţine de asemenea şi vitamine, minerale, proteine, factori coagulanţi şi produse reziduale. Plasma are de obicei culoare galbenă datorită proteinelor dizolvate în ea. Plasma sanguină reprezintă aproximativ 55–60% din sânge și este formată din aproximativ 90% apă, 1% substanțe anorganice (săruri minerale care conțin ioni dintre care mai importanți sunt cei de sodiu Na, clor, Cl, potasiu, K, magneziu, Mg, fosfor, P și calciu Ca) și aproximativ 9% substanțe organice (proteine, glucide, lipide etc). Raportul de proteine variază între 60 și 80 g/litru ca. 8 % din volumul plasmei. Proteinele separate prin electroforeză sunt albumine ca și α1-, α2-, β- și γglobuline. Proteinele din plasmă pe lângă rolul de transport, mai joacă un rol important în apărarea organismului prin sistemul imunologic, în procesul de coagulare a sângelui rolul de tampon în menținerea unui pH constant și menținerea constantă a presiunii osmotice din sânge. Plasma care nu mai conține factorii de coagulare este numit ser sanguin acesta se obține prin centrifugarea sângelui după coagulare. Serul conține 91 % apă, factori de creștere care nu sunt prezenți în plasmă, 7 % proteine, restul sunt electroliți și hormoni, culoarea galbenă a serului se datorează bilirubinei.

B)Celulele roşii: compun sângele în proporţie de aproximativ 45%. Prima lor funcţie este să transporte oxigen de la plămâni la toate celulele corpului. Celulele roşii sunt compuse predominant dintr-o proteină şi hemoglobina, care captează oxigenul în timp ce sângele circulă prin plămâni, dându-i culoarea roşie. În timp ce sângele trece prin ţesuturile, hemoglobina transportă oxigen la toate celulele corpului. Celulele roşii nu au nucleu. Membrana acestei celule

este flexibilă şi se poate întinde în mai multe direcţii fără să se spargă, proprietate importantă, leucocitele trebuie să treacă prin cele mai mici vase de sânge, capilarele.

C)Celulele albe:Compun sângele în proporţie de maxim 1%, dar cu toate acestea, ele au o importanţă

imensă. Ele joacă un rol vital în cadrul sistemului imunitar- ele reprezintă mecanismul principal de apărare împotriva bacteriilor, viruşilor şi paraziţilor. Celulele albe reuşesc acest lucru prin atac direct, care implică de obicei identificarea organismului străin, alipirea de acesta, iar apoi distrugerea lui.

Celulele albe mai produc şi anticorpi, care sunt lăsate în sistemul circulator pentru a găsi şi pentru a se alipi de organisme străine. După alipire, este posibil ca a anticorpul să distrugă organismul străin, iar în cazul în care nu reuşeşte acest lucru, se solicită ajutor de la alte celule ale sistemului imunitar pentru a distruge organismul străin.

Leucocitele sau globulele albe se împart în granulocite și agranulocite. Granulocitele sunt leucocite cu nucleu granular, clasificate după culoarea protoplasmei în trei categorii: eozinofile, bazofile și neutrofile. Au rol imunologic în imunitatea nespecifică. Agranulocitele sunt leucocite cu nucleu de formă mai simplă, negranular, și se clasifică în monocite și limfocite. Au rol în imunitatea specifică. Numărul normal de globule albe variază în funcție de vârstă, fiind mai mare la copil. Poate depăși valorile normale ale vârstei, în caz de boală. În infecții, în special bacteriene, numărul de leucocite de regulă crește, dar poate să și scadă în infecții cu anumiți germeni, în special virusuri, sau la persoane cu imunodeficiențe.

D)Trombocitele:Cele mai mici celule din corp sunt trombocitele, care sunt create pentru un singur scop –

pentru a începe procesul coagulării, oricând un vas de sânge este secţionat sau rupt. Imediat ce o arteră sau o venă este rănită, trombocitele din zonă încep să se unească între ele, precum şi de marginea rănii. De asemenea, ele dau stimulenţi în sânge pentru a reduce sângerarea, pentru a aduna mai multe trombocite în zonă, şi altele.

Proporția elementelor figurate (celulare) din sânge se numește hematocrit. Valorile normale ale hematocritului variază în funcție de vârstă și sex. La bărbați, valoarea normală a hematocritului este între 44 - 46 %, la femei între 41 - 43 %. La copii variază în funcție de vârstă, la nou născuți fiind de 60 %, iar la copiii până la pubertate de numai de 30 %.

Producerea şi eliminarea sângelui:Sângele este produs în măduva oaselor, care se află în interiorul oaselor. La copii,

măduva din majoritatea oaselor este implicată activ în formarea celulelor ce compun sângelui. Pe măsură ce copiii cresc şi ajung adulţi, procesul de formare a oaselor în măduva braţelor şi a picioarelor încetează, acesta concentrându-se în craniu, coloana vertebrală, coaste şi pelvis. Cele trei celule (roşie, albă şi trombocita)_se formează dintr-una singură, numită celulă-mamă. În mod remarcabil, experimentele au arătat că doar 10 celule-mame se pot multiplica, în patru săptămâni în 30 bilioane de celule roşii, 30 bilioane de celule albe, şi 1,2 bilioane de trombocite – destule pentru a înlocui fiecare celulă conţinută în sânge din organism. O celulă roşie trăieşte între 100 şi 120 de zile din momentul în care a fost lăsata în sângele circulant. În acest răstimp, celulele roşii îmbătrânesc. După trecerea acestei durate de viaţă - sau în cazul în care sunt lovite(indiferent de vârstă) - celulele roşii sunt eliminate de către splină, şi, în cantităţi mai mici, de către ficat. O celulă albă trăieşte între 18 şi 36 de ore. Cu toate acestea, unele dintre aceste celule sunt responsabile pentru menţinerea memoriei imunologice. Aceste celule deţin informaţii despre organismele străine care au mai fost in conflict cu organismul uman respectiv (pentru a-l distruge mai repede şi mai eficient la o următoare -eventuală- apariţie). „Celule de memorie” fac imunităţile posibile.