referat metode de protejare a biodiversitatii

10
Liceul Tehnologic Constantin Brâncuși Comisia Metodică Chimie-Biologie-Protecția mediului An școlar 2014-2015 Metode de protejare a biodiversității prof. Jidovu Nicoleta Conceptul de diversitate se referă la varietatea componentelor unui sistem, fiind o măsură a heterogenității acestuia. Biodiversitatea definește heterogenitatea componentelor ecosferei. Dicționarul de biologie Penguin (1995) definește biodiversitatea ca fiind “nivelul local sau global al diversității biologice, cel mai frecvent exprimat ca număr de specii sau de taxoni superiori speciei, sau ca indicator al diversității genetice”. Dicționarul de biologie Oxford (1999) definește biodiversitatea ca “mare varietate de specii (diversitatea speciilor) sau de alți taxoni de plante, animale și microorganisme existente într-un habitat, diversitatea biocenozelor dintr-o anumită regiune (diversitate ecologică) sau variabilitatea genetică din cadrul unei specii (diversitate genetică).” În prezent nu există o viziune unitară asupra conceptului de biodiversitate. D. DeLong (1996) a identificat 85 de definiții ale biodiversității, acestea putând fi grupate în două mari categorii: a. în sens restrâns, conceptul de biodiversitate desemnează diversitatea speciilor (“bogăția în specii”) și a taxonilor de rang superior din cadrul ierarhiei taxonomice;

Upload: nicol77

Post on 09-Nov-2015

16 views

Category:

Documents


7 download

TRANSCRIPT

Liceul Tehnologic Constantin BrncuiComisia Metodic Chimie-Biologie-Protecia mediuluiAn colar 2014-2015

Metode de protejare a biodiversitiiprof. Jidovu Nicoleta

Conceptul de diversitate se refer la varietatea componentelor unui sistem, fiind o msur a heterogenitii acestuia. Biodiversitatea definete heterogenitatea componentelor ecosferei. Dicionarul de biologie Penguin (1995) definete biodiversitatea ca fiind nivelul local sau global al diversitii biologice, cel mai frecvent exprimat ca numr de specii sau de taxoni superiori speciei, sau ca indicator al diversitii genetice. Dicionarul de biologie Oxford (1999) definete biodiversitatea ca mare varietate de specii (diversitatea speciilor) sau de ali taxoni de plante, animale i microorganisme existente ntr-un habitat, diversitatea biocenozelor dintr-o anumit regiune (diversitate ecologic) sau variabilitatea genetic din cadrul unei specii (diversitate genetic). n prezent nu exist o viziune unitar asupra conceptului de biodiversitate. D. DeLong (1996) a identificat 85 de definiii ale biodiversitii, acestea putnd fi grupate n dou mari categorii: a. n sens restrns, conceptul de biodiversitate desemneaz diversitatea speciilor (bogia n specii) i a taxonilor de rang superior din cadrul ierarhiei taxonomice; b. n sens larg, biodiversitatea poate fi definit ca ntreaga variabilitate a organismelor vii i a habitatelor acestora. Astfel, se disting patru componente ierarhice ale biodiversitii: diversitatea genetic (variabilitatea intraspecific), diversitatea specific, diversitatea ecosistemelor i diversitatea antropic. Necesitatea conservrii biodiversitii este obiectiv i stringent deoarece comunitile umane nu pot tri i nu se pot dezvolta n afara i independent de ecosistemele naturale. Salvarea naturii nseamn salvarea speciei umane, n ultim - sau poate prim - instan. Mediul natural i mediul creat de om (oikumen-ul) sunt indispensabile evoluiei omului i n primul rnd supravieuirii lui. Omenirea se afl la un moment de rscruce, de decizie pentru soarta Terrei i pentru viaa fiecrei specii de pe Pmnt, de rezolvare a contradiciei dintre dezvoltarea societilor umane i conservarea naturii.

Obiectivele conservrii biodiversitii - investigarea i descrierea diversitii lumii vii;- nelegerea efectelor activitilor umane asupra speciilor/populaiilor, comunitilor i ecosistemelor- dezvoltarea unor metodologii pentru protejarea i restaurarea biodiversitii. - cuantificarea diversitii specifice i a diversitii genetice,- identificarea i clasificarea unitilor operaionale (specii i categorii sistematice superioare, ecosisteme i categorii de ecosisteme), - estimarea i modelarea evoluiei sistemelor biologice sau ecologice n timp, cu o capacitate de prognoz ct mai bun. - identificarea sistemelor ecologice / entitilor care trebuiesc puse sub protecie,- stabilirea ariilor protejate,- stabilirea msurilor care se impun pentru conservare, - estimarea evoluiei sistemului pe termen lung, - evaluarea costurilor i a raportului cost economic / beneficiu ecologic;- compararea opiunilor manageriale prin evaluarea costurilor i beneficiilor fiecrei variante.

Metode folosite n conservarea biodiversitii

1. Protejarea i conservarea "in situ" :- este definit ca o activitate de conservare a ecosistemelor i habitatelor naturale cu meninerea i refacerea variabilitii populaiilor (speciilor) n mediul lor natural (n habitatele lor originale). - trebuie s asigure (conform Convention on Biological Diversity), n cazul domesticirii sau cultivrii speciilor respective, n aceleai condiii de mediu, posibilitatea dezvoltrii particularitilor lor specifice- a cptat conotaii tot mai importante n toat lumea, realizarea acestui deziderat fiind, ns, legat n mod direct de cunoaterea germoplasmei specifice dintr-o anumit zon sau ar- se refer n principal la conservarea pdurilor i a siturilor (arealelor) valoroase prin ampla variabilitate pe care o dein, potenialului lor n specii slbatice, sau a unor ecosisteme valoroase din punct de vedere socio-economic- prezint marele avantaj c asigur meninerea populaiilor (speciilor) de plante i animale n habitatul lor natural sau agricol, astfel nct acestea i pot continua procesele de evoluie prin mecanismele lor specifice de diversitate genetic i adaptabilitate (Frankel i Soule, 1981). mpreun cu conservarea "ex situ", conservarea "in situ" este complementar strategiei de conservare a biodiversitii. n cadrul UNCED (United Nations Conference on Environment and Development), s-a propus (1992) s se sporeasc interesul i alocaiile destinate creterii activitii de conservare "in situ", n special n rile n curs de dezvoltare. Eficiena i utilitatea activitilor de conservare "in situ" depind de: - asigurarea unor msuri specifice de conservare, n ariile protejate, pentru speciile slbatice nrudite cu cele de cultur, sau pentru plantele slbatice care se pot utiliza n scopuri alimentare sau medicinale (cum sunt n ara noastr afinul, cornul, socul negru etc.)- asigurarea unui management adecvat pentru zonele cu pduri ntinse i pentru ecosistemele locuite de oameni- conservarea i folosirea susinut a soiurilor locale, respectiv a culturilor tradiionale din fermele autohtone (on-farm) sau din grdinile familiale. Se consider c se impune ca toate rile s-i evalueze propria biodiversitate i s-i determine ct mai rapid densitatea genetic a speciilor autohtone. Identificarea unor specii este dificil, uneori riscant (cnd se pune problema capturrii sau sacrificrii unor indivizi pentru evaluare), deoarece multe plante i animale sunt n pericol de extincie (dispariie). n Romnia exist condiiile pentru evaluarea ntregului potenial de diversitate, dar activitile ncepute trebuie continuate prin inventarierea, evaluarea i apoi conservarea speciilor, n funcie de prioriti bine stabilite. Speciile aflate n pericol trebuie nscrise n "lista roie" (Red List), document general recunoscut i utilizat de toate rile, iar apoi luate urgent msurile de protecie necesare, att pentru indivizii speciilor respective, ct i pentru habitatele acestora. Aciunile deosebite ntreprinse n acest scop n ri precum Elveia, Israel, Portugalia, Turcia, Moldova etc. constituie modele care pot fi urmate i de ara noastr. Inventarierea diversitii existente n ariile protejate i n colecii necesit o evaluare complet, exhaustiv, de multe ori dificil de efectuat. La astfel de aciuni trebuie s ia parte specialiti de nivel nalt, cu competene n cteva domenii conexe, pentru a stabili cu precizie diversitatea total, dar i diversitatea specific, existent la nivelul unei zone, ri sau continent. n funcie de datele i informaiile obinute, se stabilesc prioritile de conservare, numrul exemplarelor care exist sau ar trebui conservate pe specie i chiar al eventualei redundane din colecii. Pe baza inventarelor se poate asigura o diseminare eficient a informaiilor i eventual a indivizilor n exces, i se pot alctui cataloage.

2. Protejarea i conservarea "ex situ":- este o aciune de mare complexitate tiinific i practic, ntreprins de om, n vederea prezervrii artificiale a biodiversitii n afara habitatului n care s-a format; modificarea condiiilor de mediu n diferite zone ale Terrei, sau chiar la nivel planetar, fie pe cale natural, fie din cauza omului, a determinat schimbri radicale n structura biodiversitii, punnd n pericol, pentru viitor, nsi existena vieii pe Pmnt- a aprut din necesitatea obiectiv de a se diminua fenomenul de eroziune genetic, tot mai evident i accentuat n ultima perioad- este susinut de argumentul c conservarea "in situ", n habitatele naturale ale plantelor i animalelor, nu poate asigura cu certitudine perpetuarea tuturor speciilor, din varii motive (ariile protejate nu pot depi anumite suprafee, omul exploateaz vaste teritorii pentru asigurarea subzistenei, fondurile disponibile nu sunt suficiente, mecanismele de protecie preconizate nu sunt ntotdeauna i foarte eficiente). Din aceste motive, conservarea "in situ" trebuie completat cu cea "ex situ", pentru obinerea unor rezultate sigure i evitarea pierderii accentuate a biodiversitii. n prezent, pe plan mondial, sunt conservate "ex situ" peste 6 milioane accesiuni de plante i cteva zeci de mii de animale. Aciunea este de mare amploare, n aceasta fiind implicate numeroase organizaii naionale, zonale i internaionale. Din surse FAO (1998), rezult c 83% din totalul accesiunilor se pstreaz n bnci de gene naionale, 11% la Grupul Consultativ Internaional pentru Cercetare Agricol (IPGRI), restul fiind stocat n bncile de gene zonale, private etc. Activitatea de conservare "ex situ" la plante este orientat preponderent spre resursele genetice care au legtur direct cu plantele cultivate. Acest fapt semnific clar tendina societii umane, orientat ctre asigurarea alimentaiei i a nevoilor directe ale omenirii (energie, construcii, medicamente etc.). Conservarea "ex situ" la animale prezint o situaie aparte, tendina general fiind aceea de a asigura supravieuirea speciilor aflate n pericol, i reintroducerea n habitatele naturale a indivizilor nmulii n captivitate. Coleciile de germoplasm. Conservarea resurselor genetice vegetale se realizeaz n aa-numitele "colecii", care conin fondul de germoplasm colectat, respectiv acumulat, la una sau mai multe specii. Fondul de germoplasm al unei specii, acumulat i conservat ntr-o colecie, este denumit uneori i "banc de gene". Noiunea este utilizat cu sensul de a ilustra bogia genelor acumulate prin colectarea i stocarea unui numr mare de accesiuni, respectiv resurse genetice cu proveniene diferite, care s exprime ampla variabilitate existent n cadrul unei specii (gen) la nivelul unor areale extrem de numeroase sau ntinse, eventual variabilitatea i diversitatea la nivelul ntregului Glob. Coleciile conin seturile de accesiuni colectate, care sunt conservate sub diferite forme (bnci de gene propriu-zise, colecii n cmp, n grdinile botanice), accesiuni din care pot fi regenerate genotipurile iniiale. Coleciile pot fi de diferite tipuri i dimensiuni; mrimea lor este dat de numrul accesiunilor, dar i de cantitatea materialului genetic din fiecare accesiune care se afl n conservare. n colecii poate s fie conservat orice material biologic care s asigure perpetuarea unui anumit genotip i posibilitatea regenerrii de noi plante cu acelai genotip (fond de gene) la momentul dorit. Prin urmare, n colecii sunt pstrate semine sau material vegetativ - diferite organe ale plantelor - care servete la nmulire (muguri, bulbi, tuberculi, esuturi sau celule vegetale etc). n funcie de materialul biologic stocat, numrul speciilor i genotipurilor, organizare, funcionalitate i importan, coleciile sunt de mai multe tipuri.

Organizarea bncilor de gene. n prezent, securitatea alimentar mondial este asigurat de un numr relativ mic de specii vegetale, aproximativ 30, dintre care trei (gru, orez i porumb) furnizeaz mai mult de jumtate din necesarul energetic al populaiei globului (Silvia Strjeru i colab., 2002). n aceste condiii, este imperios necesar ca diversitatea intraspecific, existent la speciile cultivate, s fie conservat n mod eficient, i disponibil pentru utilizare n noile lucrri de ameliorare, evitndu-se posibilele momente de criz n viitor. Conservarea resurselor genetice vegetale n bncile de gene constituie cea mai nou i modern form de conservare. Bncile de gene sunt instituii n care se realizeaz conservarea germoplasmei n laborator (ncperi speciale), sub form de semine, polen i culturi "in vitro", sau direct n cmp (IPGRI, 1999). Bncile de gene mai sunt numite i centre de resurse genetice la plante. Bncile de gene n care conservarea materialului biologic se realizeaz n cmp, sub forma coleciilor, sunt cunoscute deja de o lung perioad de timp, chiar de cteva sute de ani, i au ca principal obiectiv stocarea resurselor genetice la plantele cultivate sau la cele forestiere. n timp, s-a ajuns la concluzia c acestea nu corespund tuturor cerinelor i necesitilor societii sau mediului i, totodat, nu pot garanta conservarea biodiversitii pe o lung perioad de timp, iar expunerea genotipurilor la eroziunea genetic rmne foarte accentuat. Ca urmare a acestor neajunsuri evidente, s-a trecut la conservarea n spaii construite, special amenajate, cu condiii controlate i care asigur pstrarea i integritatea genetic a 8 probelor conservate pe o lung perioad de timp. n plus, conservarea n bncile de gene (instituii specializate) este mai economicoas, mai facil, iar capacitatea de conservare este extrem de larg. Una dintre caracteristicile principale ale bncilor de gene este aceea c ele reprezint depozite de conservare de mare siguran. Dac sigurana plantelor nu poate fi garantat pe deplin nici n cele mai bine protejate rezervaii naturale, n bncile de gene, seminele plantelor pot fi pstrate sute de ani. Riscul dispariiei unei plante aflat n stare slbatic nu poate fi evitat dect prin stocarea ei n bncile de gene. Seminele sau alte organe ale plantelor, conservate n bncile de gene, pot fi folosite n viitor pentru refacerea mediilor ecologice distruse sau afectate, la regenerarea indivizilor unor specii, n cercetarea tiinific din agricultur, medicin i industrie. n bnci sunt depozitate i conservate n mod deosebit speciile cu importan economic i alimentar (soiuri vechi i noi, precum i plante slbatice i buruieni nrudite cu cele cultivate), prin urmare plantele agricole, horticole, furajere, medicinale, silvice etc. n bncile de gene nu se pot menine toate tipurile de plante existente n lume, deoarece colectarea i conservarea lor ar fi foarte dificil, de aceea alegerea formelor pentru conservare se face pe baza unor principii tiinifice, socio-economice, selective.

Bibliografie1. A. Curtean-Bnduc, Conservarea biodiversitii Note de curs, 2007 . Universitatea ,, Lucian Blaga Sibiu2. I. Teodorescu, G. Rnoveanu, C. Negu - Ecologie i protecia mediului, Ed. Constelaii, 2002