referat grecia

SCURT ISTORIC UE

1945-1959

O Europă paşnică - începuturile cooperării

Uniunea Europeană a fost creată cu scopul de a se pune capăt numărului mare de războaie sângeroase duse de ţări vecine, care au culminat cu cel de-al Doilea Război Mondial. Începând cu anul 1950, ţările europene încep să se unească, din punct de vedere economic şi politic, în cadrul Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului, propunându-şi să asigure o pace durabilă. Cele şase state fondatoare sunt Belgia, Franţa, Germania, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos. Anii '50 sunt marcaţi de Războiul Rece dintre Est şi Vest. În Ungaria, manifestările de protest din 1956 îndreptate împotriva regimului comunist sunt reprimate de tancurile sovietice; în anul următor, 1957, Uniunea Sovietică trece în fruntea cursei pentru cucerirea spaţiului, lansând primul satelit spaţial din istoria omenirii, Sputnik 1. Tot în 1957, Tratatul de la Roma pune bazele Comunităţii Economice Europene (CEE), cunoscută şi sub denumirea de „Piaţa comună”.

1960-1969

Explozivii ani '60 - o perioadă de creştere economică

În anii '60 asistăm la apariţia unei adevărate „culturi a tinerilor”. Formaţii precum Beatles atrag un număr impresionant de fani din rândul adolescenţilor oriunde apar şi contribuie, în acest fel, la stimularea revoluţiei culturale şi la naşterea conflictului dintre generaţii. Este o perioadă benefică pe plan economic, care se datorează şi faptului că ţările UE încetează să mai aplice taxe vamale în cadrul schimburilor comerciale reciproce. De asemenea, acestea convin să exercite un control comun asupra producţiei de alimente. Întreaga populaţie beneficiază, acum, de suficente alimente şi în curând se înregistrează chiar un surplus de produse agricole. Luna mai a anului 1968 a devenit celebră datorită mişcărilor studenţeşti care au avut loc la Paris. Multe dintre schimbările apărute la nivelul societăţii şi al comportamentului au rămas asociate, de atunci, cu aşa-numita „generaţie '68”.

1970-1979

O comunitate în creştere - primul val de extindere

Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit aderă la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 1973, numărul statelor membre ajungând, astfel, la nouă. Deşi de scurtă durată, brutalul război arabo-israelian din octombrie 1973 are drept consecinţă o criză energetică şi apariţia problemelor economice la nivel european. Ultimele dictaturi de dreapta din Europa iau sfârşit odată cu căderea regimului Salazar din Portugalia, în anul 1974 şi cu moartea generalului Franco în Spania, în 1975. Prin intermediul politicii sale regionale, UE începe să transfere sume foarte mari pentru crearea de locuri de muncă şi de infrastructură în zonele mai sărace. Influenţa Parlamentului European asupra afacerilor europene creşte. 1979 este anul în care membrii acestuia pot fi aleşi pentru prima dată prin vot direct, de către toţi cetăţenii europeni.

1

1980-1989

Schimbarea la faţă a Europei - căderea zidului Berlinului

Sindicatul polonez, Solidarność şi liderul său, Lech Walesa, devin celebri în Europa şi în lume în urma grevelor personalului de pe şantierul naval Gdansk, din vara anului 1980. În 1981, Grecia devine cel de-al 10-lea membru al UE, fiind urmată, cinci ani mai târziu, de Spania şi Portugalia. În 1987 este semnat Actul Unic European. Este vorba despre un tratat care pune bazele unui vast program pe şase ani, destinat soluţionării problemelor legate de libera circulaţie a mărfurilor în UE. Astfel ia naştere „Piaţa unică”. 9 noiembrie 1989 este data unei schimbări politice majore: cade zidul Berlinului şi pentru prima dată după 28 de ani se deschid graniţele dintre Germania de Est şi cea de Vest. Reunificarea Germaniei are loc în luna octombrie 1990.

1990-1999

O Europă fără frontiere

Odată cu căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, europenii devin şi mai apropiaţi. În 1993, Pieţei unice i se adaugă cele „patru libertăţi”: libera circulaţiei a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalurilor. Anii '90 sunt şi anii în care au fost semnate două tratate, Tratatul privind Uniunea Europeană sau Tratatul de la Maastricht, în 1993, şi Tratatul de la Amsterdam, în 1999. Oamenii devin preocupaţi de protecţia mediului şi de luarea unor măsuri comune în materie de securitate şi apărare. În 1995, UE se extinde cu încă trei state - Austria, Finlanda şi Suedia. Un mic oraş din Luxemburg, Schengen, va da numele său acordurilor care le vor permite, treptat, cetăţenilor europeni, să călătorească fără a li se verifica paşapoartele la graniţă. Milioane de tineri pleacă la studii în alte ţări cu ajutorul UE. Comunicarea se face din ce în ce mai uşor pe măsură ce încep să fie folosite telefoanele mobile şi internetul.

2000-astăzi

Un deceniu de extindere

Pentru mulţi europeni, euro este noua monedă. Data de 11 septembrie 2001 devine sinonimă cu „războiul împotriva terorismului”, după deturnarea avioanelor de linie care au lovit clădirile din New York şi Washington. Statele membre ale UE încep să colaboreze mai strâns în scopul combaterii criminalităţii. Diviziunile politice care separau estul şi vestul Europei sunt înlăturate în 2004, odată cu aderarea la UE a 10 noi state. Numeroşi europeni consideră că a sosit vremea ca Europa să aibă o constituţie proprie, însă nu este uşor să se cadă de acord asupra formei pe care trebuie să o îmbrace aceasta. Dezbaterea privind viitorul Europei rămâne deschisă.

2

GRECIA

Radiografie de ţ ar ă

> Organizarea politică - republică parlamentară

> Preşedinte: Karolos Papoulias

> Prim-ministru - Konstant’nos Alexandrou Karamanl’s (lider al Partidului Noua Democraţie)

> Şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Otoman în 1821, dar le-a fost recunoscută abia în 1829

> Deviza naţională: "Libertate sau moarte"

> Data aderării la UE: 1 ianuarie 1981

> Moneda de circulaţie - euro

> Populaţia la recensământul din 2005 - 11.244.118 de locuitori

> 2/3 din populaţie locuieşte în zona urbană

> Principalele domenii de activitate: turism, industrie navală, comerţ, finanţe/bănci

> Produsul intern brut estimat în 2006 - 222,5 miliarde de dolari

> Venitul brut mediu anual pe cap de locuitor: 20.794 de dolari

> Principalele oraşe: Atena, Salonic (Thesaloniki), Patra, Larissa

> În Atena exista str. Bucureşti (pe care sunt unele dintre cele mai scumpe magazine din centrul capitalei), str. Brăila şi cartierul Galaţi

> Grecia are peste 1.400 de insule, din care doar 227 sunt locuite

> Minorităţi cu drepturi recunoscute: musulmanii; mai există armeni şi evrei

> Top imigranţi: albanezii, bulgarii, românii şi ucrainenii

> Învăţământul primar este de şase ani, gimnaziul de trei ani

> Cele mai multe ziare cu acoperire naţională sunt politic afiliate Partidului Noua Democraţie (centru-dreapta)

> Cotidienele de sport sunt afiliate marilor cluburi sportive

> Pe marile bulevarde comerciale, magazinele de îmbrăcăminte şi încălţăminte pentru bărbaţi sunt mai numeroase decât cele dedicate femeilor

3

1.GEOGRAFIE :

Nume oficial : Republica Elena Situarea : in S Europei, în Peninsula Balcanică şi o parte din insulele adiacente Vecini : Albania, Macedonia, Bulgaria, Turcia, M.Egee, M.Mediterană, M.Ionică Sărbătoarea naţională : 25 martie (aniversarea proclamării independenţei–1821) Limba oficială : greaca Moneda : 1 Drahme = 100 Leptae ( din 2001 - Euro ) Oraşe principale: Salonic, Patras, Iraklion, Larissa. Porturi principale: Eleusis, Pireu, Thessaloniki, Megara, Volos. Aeroport principal: Atena

Atena, oraş situat în Atica, la poalele colinei Acropole (156 m) si la 5 km de mare; populaţia de 3 096 775 locuitori.

Primele vestigii ale unei asezări umane pe Acropole datează din mileniul 3-2 î.Hr. Polis hegemon al Aticii (sec 8-7 i.Hr.), Atena devine, în sec. 5 î.Hr., după respingerea invaziei persane şi după întemeierea Ligii delio-atice, cel mai strălucit centru economic, politic, dar mai ales cultural, al întregii lumi greceşti. În ciuda înfrângerilor în războiul peloponesiac (404 î.Hr.) şi a cuceririi macedonene (388 i. Hr.), Atena rămâne metropola spirituală a Greciei, poziţie păstrată şi sub dominaţia romană. În timpul stăpânirii bizantine şi îndeosebi a celei turceşti, Atena ajunge la nivelul unei umile aşezări rurale cu 2-3000 loc. La 18.09.1834 devine capitala Greciei independente.

Grecia are 10 264 00 locuitori;natalitate 10,1 la mie, mortalitate 9,3 la mie;populaţie urbană 63%.Oraşe principale:Salonic, Patras, Larissa, Iraklion, Volos.Greci 98%, aromâni, turci, albanezi.Circa 3 milioane de greci trăiesc în străinătate.Cele mai populate zone sunt Atica (datorită prezenţei conurbaţiei Atena-Pireu), ce grupează peste 1/3 din populaţia ţării, Câmpia Macedoniei (peste 200 loc./km*km), Insulele Ionice (Korfu, 155 loc./km*km),

4

Lesbos, Samos, V Peloponesului(80 loc./km*km).Valori mai scăzute ale densităţii populaţiei se întâlnesc în Creta (60 loc./km*km), Epir (35 loc./km*km) şi E Peloponesului (25 loc./km*km).Valorile cele mai scăzute sunt în republica autonomă a călugărilor de pe Muntele Athos (4 loc./km*km).Culte:ortodoxism 98%, islamism, catolicism, protestantism.

2.MOD DE ORGANIZARE

Republică parlamentară, conform Constituţiei intrate in vigoare la 11.06.1975, amendate ultima dată în martie 1986. Regiunea Muntelui Athos are statut autonom. Puterea legislativă este exercitată de un Parlament unicameral, Parlamentul grec. Puterea executivă este exercitată de un Cabinet condus de un prim-ministru. Consiliul Republicii (foştii preşedinţi democraţi, primul ministru, liderul opoziţiei şi prim-miniştrii guvernelor) este condus de către preşedintele ţării şi se întruneşte atunci când partidul majoritar se află în imposibilitatea de a forma guvernul ; autorizează preşedintele să numească un prim-ministru care este sau nu membru al Parlamentului sau să dizolve Parlamentul. Şeful statului: preşedintele (ales de Parlament pt. cel mult 2 mandate de 5 ani). Principalele partide reprezentate în Parlament în urma alegerilor legislative din 09.04.2000: Mişcarea Socialistă Panelena (PASOK), Partidul Noua Democratie, Partidul Comunist din Grecia, Coaliţia Stângii şi Progresului.Grecia este o republică parlamentară bazată pe separarea şi echilibrarea puterilor legislativă, executivă şi judecătorească. Constituţia este cea mai înaltă lege a Republicii Elene. Preşedintele Republicii reglementează funcţiile şi puterile statului. El este ales de Parlament pentru o perioadă de cinci ani, iar funcţia sa este incompatibilă cu orice altă funcţie sau poziţie. Pentru a fi ales preşedinte, un candidat trebuie să întrunească voturile a două treimi din membrii Parlamentului. El numeşte apoi pe primul Ministru şi, la recomandarea acestuia, numeşte membrii guvernului şi pe vice-miniştrii.Preşedintele este cel care reprezintă statul în raport cu alte state, declară război, încheie tratate de pace, alianţe, cooperări economice cu alte state sau organizaţii internaţionale şi proclamă referendumuri. Preşedintele are drept de veto asupra legilor aprobate de Parlament.Presedinte:Constantinos Stephanopoulos(din Martie 1995 -al doilea mandat). Guvernul concentrează puterea executivă şi este format din Prim Ministru şi miniştrii. Guvernul (determină şi conduce politica generală a statului cu respectarea Constituţiei şi a celorlalte legi. Prim Ministrul trebuie să vegheze unitatea guvernului şi să conducă activitatea acestuia, ca şi pe aceea a serviciilor publice în vederea implementării politicilor guvernamentale în limitele legii. Guvernul trebuie să se bucure de încrederea Parlamentului. Membrii cabinetului şi Prim Ministrul sunt în mod solidar răspunzători pentru politicile generale ale guvernului. Prim Ministru:Costas Karamanlis(din 10 martie 2004). Constituţia din 1975, modificată în 1986, defineşte sistemul politic al Greciei drept o Democraţie Parlamentară cu Preşedintele ca şef al statului. Cu alte cuvinte, sistemul este centrat în jurul Parlamentului, una dintre cele două autorităţi legislative ale ţării. Cealaltă autoritate legislativă este Preşedintele Republicii. Justiţia este administrată de curţi (instanţe), care constau în judecători ordinari care se bucură de independenţă personală şi funcţională. Există o Curte Supremă, Curţi de Apel şi Curţi de Prima Instanţă. Un Tribunal Special Suprem se ocupa cu concilierea conflictelor dintre curţi şi autorităţile administrative sau dintre Consiliul de Stat (cea mai înaltă instanţă) şi curţile administrative regulare; între curţiŀe penale şi civile; între Consiliul de Control şi restul curţilor.

5

3.ISTORIE

Strălucită civilizaţie minoică, ce înfloreşte în Creta în mileniile 3-2 î.Hr., poate fi considerată prima manifestaţįe a civilizaţiilor europene. Venite la începutul mileniului 2 î.Hr. din N Peninsulei Balcanice, triburile indo-europene ale grecilor îşi extind, în sec. 15 î. Hr., stăpânirea asupra Cretei şi Ciprului, creând civilizaţia miceniană; în sec.12 î.Hr., dorienii, ultimul val indo-european, distrug civilizaţia miceniană, stabilindu-se îndeosebi în Pelopones. În jurul anului 1000 î. Hr., grecii colonizează coastele Asiei Mici şi insulele din Marea Ionică. Oraşele stat fondate aici vor cunoaşte, în următoarele 4 secole, o dezvoltare mai rapidă decât în cele din Grecia metropolitană. În sec.8-7 î.Hr., epoca marii colonizări, grecii întemeiază oraşe pe coastele Mării Negre şi ale Mediteranei. Încercarea Imperiului Persan de a cuceri Grecia eşuează în faţa rezistenţei statelor greceşti. Sec. 5 î. Hr., dominat de Atena, rămâne epoca de aur a democraţiei şi civilizaţiei clasice greceşti. În urma bătăliei de la Cheroneea (388 î.Hr.), Macedonia îşi impune dominaţia asupra Greciei. Prin cucerirea Imperiului Persan de către Alexandru cel Mare, regele Macedoniei (336-323 î.Hr.), sunt puse bazele lumii elenistice. În 146 î. Hr., întreaga Grecie este transformată în provincie romană. Din 395 d. Hr., Grecia face parte din Imperiul Bizantin, suferind în secolele următoare, raidurile devastatoare ale populaţiilor migratoare. În 1204, cruciaţii cuceresc Constantinopolul şi întemeiază Imperiul Latin. Imperiul Bizantin, care recucereşte, în 1261, vechea capitală, este ocupat în sec. 14-15, de către turcii otomani, la 1453, sultanul Mehmed II intrând Victorios în Noua Roma de pe malurile Bosforului, al cărei nume este schimbat acum în Istanbul.

Îndelungata rezistenţă antiotomană a poporului grec culminează în anii 1821-1829, cu Războiul de eliberare naţională. Prin tratatul de la Adrianopol (1829), Imperiul Otoman recunoaşte independenţa Greciei, declarată la 13.01.1822. proclamată regat la 08.08.1832, Grecia îşi stabileşte , din 1834, capitala la Atena. De la obţinerea independenţei până la sfârşitul războaielor balcanice, Grecia este preocupată de reunirea, sub autoritatea sa, a tuturor teritoriilor locuite de greci. În primul război mondial, Grecia se alătură în 1917, Antantei. Războiul purtat împotriva Turciei în 1919-1922 se încheie cu un dureros eşec; circa 1,5 mil. Greci din Asia Mică sunt constrânşi să se refugieze în Grecia. La 25.03.1924, Grecia se proclama republică, dar monarhia este restaurată în urma unei lovituri de stat militare din 10.10.1935; gen.Ioannis Metaxas instituie, între 1936 şi 1941, propriul său regim dictatorial. Atacată de Italia lui Mussolini la 28.10.1940, Grecia se apăra cu succes, dar după invazia Germaniei din 06.04.1941 este obligată să capituleze la 23.04.1941. Ocupaţia străină ia sfârşit în toamna anului 1944, în urma acţiunilor conjugate ale Armatei de Eliberare din Grecia (ELAS) şi trupelor britanice. În sept. 1946, în urma unui plebicist, regele George II revine pe tronul Greciei. Disensiunile dintre forţele comuniste şi cele naţionaliste declanşează un sângeros război civil (1946-1949).

După cel de-al II-lea război mondial, Grecia intra în sfera de interes a ţărilor occidentale; în 1952, este inclusă în NATO, în 1961, devine membru asociat al CEE. Perioada 1945-1967 este caracterizată de o puternică instabilitate politică. Lovitura de stat militară din 21.04.1967, condusă de col. G. Papadopoulus, instituie regimul dictatorial al ‘coloneilor’, Grecia revenind la un guvern civil în 1974, după declanşarea crizei cipriotice. Referendum din 08.12.1974 aproba forma de stat republicană, consacrată prin noua Constituţie din 11.06.1975. Alegerile parlamentare din 1981, 1985 şi 1989 sunt câştigate de Mişcarea Socialista Panelena (PASOK), cele din 1990 de partidul conservator Noua Democratie, condus de Constantin Mitsotakis; PASOK revine la putere în 1993, iar A. Papandreu formează din nou guvernul. După demisia lui Papandreu pe motive de boală, Kostas Simitis, succesorul lui în fruntea guvernului şi la conducerea partidului, organizează alegeri parlamentare anticipate, câştigate

6

din nou de PASOK. Disputele legate de delimitarea platoului continental din Marea Egee, ca şi nesoluţionarea problemei cipriote tensionează periodic relaţiile Greciei cu Turcia, ambele membre ale NATO. Şi relaţiile Greciei cu alţi vecini, Albania şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, cunosc perioade de încordare. Kostis Stephanopoulus, şef al statului din 1995, este ales de câtre Parlament, în februarie 2000, pentru un nou mandat de 5 ani. În ianuarie 2000, Grecia adera la Spaţiul Schengen, iar la 01.01.2001 devine al 12-lea stat membru al UE care adera la zona Euro.

4.STIINTA SI CULTURA

Cele mai vechi opere literare europene care s-au păstrat sunt Iliada şi Odiseea,ambele scrise în greaca veche,probabil înainte de anul 700 î.Hr. şi atribuite lui Homer.Dintre alte poeme epice timpurii s-au păstrat cele ale lui Hesiod,primul poet didactic.Poemele care tratează teme mitologice,cunoscute drept "Imnurile Homerice",datează din 800–300 î.Hr.Din operele multor poeţi greci din această perioadă,printre care autorii de elegii Tyrtaeus,Theognis,Solon, Semonides din Amorgos,Archilochus şi Hipponax s-au păstrat doar fragmente.

Poemele lirice cele mai personale aparţin lui Alceu, Sappho şi Anacreon.În Atena s-au compus trei tipuri de piese:tragedia,comedia şi piesele cu satiri;ultimele nu păreau a fi luate prea în serios,cel puţin în perioada iluminismului grec(450-400).Originile tragediei şi ale comediei ateniene sunt incerte.O condiţie principală se pare că a fost existenţa unui cor,care avea un lider şi care intona un cântec despre un erou legendar.Ulterior,liderul,în loc să cânte despre acest erou,a început să-l întruchipeze.Tradiţia aristotelică defineşte tragedia drept o piesă despre oameni de condiţie superioară,cum ar fi eroii,regii şi zeii,a căror existenţă fericită suferă o lovitură şi care vorbesc un limbaj elevat.La începuturile sale, teatrul a fost o formă de ritual religios şi,deşi a devenit în Atena,în perioada clasică,o modalitate de relaxare şi distracţie,cu atât mai distractiv cu cât era mai sângeros,natura sa religioasă a rămas mereu vie în conştiinţa publicului.

De aceea,teatrul prezintă caracteristicile universale ale oricărui ritual religios, explicând relaţia dintre om şi divinitate,dintre om şi lumea materială,violenţa şi originile acesteia şi încercând să controleze iraţionalul şi lumea materială.Tragedia,în tradiţia aristotelică,are rolul de a purifica sufletul de "frică şi milă " –catharsis- un tratament terapeutic al tulburărilor emoţionale prin empatie cu drama eroului.În sec VI î.Hr. tragedia a fost dezvoltată de trei dintre cei mai mari dramaturgi din istoria teatrului,Eschil,Sofocle şi Euripide.La fel de celebrat a fost cel mai de seamă reprezentant al vechii comedii antice, Aristofan.Comedia priveşte oameni obişnuiţi a căror existenţă suferă o tranziţie de la împrejurări nefavorabile la împrejurări favorabile şi vorbesc un limbaj obişnuit.Alţi scriitori care au dezvoltat acest gen sunt Cratinus şi Eupolis,despre care se cunosc foarte puţine lucruri.

Umorul zgomotos al acestor opere timpurii a fost înlocuit de umorul mai temperat al "comediei mijlocii" şi de "noua comedie",care a fixat forma acestui nou tip de piesă de teatru. Cel mai cunoscut autor din perioada noii comedii greceşti este Menandru.Istoriografia a început în Grecia cu opera bogată şi larg răspândită a lui Herodot,relatările precise şi complete ale lui Tucidide şi naraţiunea alertă a luiXenofan.În cursul acestei scurte perioade a literaturii ateniene au apărut scrieri filosofice de o profunzime fără precedent:operele lui Platon şi Aristotel au avut un efect incalculabil asupra gândirii occidentale.În scrierile sale de tinereţe, Platon (întemeietorul Academiei) a încercat să transmită spiritul învăţăturilor lui Socrate şi să consemneze cu exactitate conversaţiile maestrului în dialogurile sale,care rămân principala

7

sursă de informare cu privire la aceste conversaţii.Capodopera dialogurilor de maturitate ale lui Platon este Republica.

Despre Aristotel se spune că a scris 150 de tratate filosofice.Cele 30 care s-au păstrat abordează subiecte extrem de variate,de la biologie şi fizica la etica,estetica şi politica.Retorica greacă, extrem de apreciată în lumea antică, a fost dusă la perfecţiune în timpurile sale.Printre cei mai apreciaţi oratori se numără Antiphon,Andocides,Lysias, Isocrates,Isaeus,Lycurgus,Aeschines şi Demostene,considerat cel mai mare dintre toţi.Se consideră că literatura greacă clasică ia sfârşit o dată cu moartea lui Aristotel şi a lui Demostene(c. 322 î.Hr.).Cei mai mari scriitori ai perioadei clasice au anumite caracteristici comune:economia de cuvinte,expresia directă,subtilitatea raţionamentului şi preocuparea pentru formă.Următoarea perioadă a literaturii greceşti a atins apogeul în Alexandria elenistică.Apar noi genuri(poezia bucolică) şi noi ediţii erudite ale operelor clasicilor din perioadele anterioare.Poeziile lui Callimachus,"Bucolicele"lui Theocrit şi epopeea lui Apollonius Rhodius sunt recunoscute ca opere importante ale literaturii universale.

În urma cuceririi Greciei de către romani,gândirea şi cultura greacă,predate pe scară largă în rândurile aristocraţiei romane de către sclavii-profesori au exercitat o influenţă considerabilă în lumea romană.Printre cei mai mari scriitori ai acestei perioade se numără istoricii Polybius,Josephus şi Dio Cassius,biograful Plutarh,filosofii Philo şi Dio Chrysostom şi autorul de romane Lucian.O mare operă romană scrisă sub influenţa greacă au fost meditaţiile filosofice ale lui Marcus Aurelius.Odată cu răspândirea crestinismului,lieratura greacă ia o nouă întorsătură. Religia domină literatura Imperiului Bizantin şi constituie sursa unui bogat tezaur scris. Excepţii notabile sunt operele unor istorici precum Procopiu,Anna Comnena,George Acropolita,Împăratul Ion al VI-lea şi ale unor autori de antologii, Photius.

5.POPULATIA

O treime din populaţie trăieşte în Atena. Oraşul este aşezat pe mai multe coline, la mică distanţă de ţărm. Prin mărirea lor, oraşele Atena şi Pireu formează astăzi un singur mare oraş, o aglomerare urbană de 3 milioane de locuitori.În jurul Acropolei există străduţe foarte circulate , cu multe magazine în care se vând produse pentru turişti. Dincolo de acest cartier se întinde un oraş modern, cu parcuri şi hoteluri pentru numeroşii vizitatori.

Grecia are 10 264 00 locuitori;natalitate 10,1 la mie, mortalitate 9,3 la mie;popoulaţie urbană 63%.Oraşe principale:Salonic, Patras, Larissa, Iraklion, Volos.Greci 98%, aromâni, turci, albanezi.Circa 3 milioane de greci trăiesc în străinătate.Cele mai populate zone sunt Atica (datorită prezenţei conurbaţiei Atena-Pireu), ce grupează peste 1/3 din populaţia ţării, Câmpia Macedoniei (peste 200 loc./km*km), Insulele Ionice (Korfu, 155 loc./km*km), Lesbos, Samos, V Peloponesului(80 loc./km*km).Valori mai scăzute ale densităţii populaţiei se întâlnesc în Creta (60 loc./km*km), Epir (35 loc./km*km) şi E Peloponesului (25 loc./km*km).Valorile cele mai scăzute sunt în republica autonomă a călugărilor de pe Muntele Athos (4 loc./km*km).Culte:ortodoxism 98%, islamism, catolicism, protestantism.

8

Anul 2002 Indicatorul Ţara analizată UE 27 UE 25 Zona Euro RomâniaPopulaţia totală 10968708 484613561 454888983 310208876 21833483Populaţia între 0-14 ani (%)

14,8 16,8 16,8 16,2 17,7

Populaţia între 15-24 de ani (%)

13,8 13,0 12,9 12,3 15,6


36,8 36,3 36,7 37,1 36,3


17,3 17,5 17,6 17,7 16,5


14,1 12,4 12,4 12,9 12,0

Populaţia peste 80 de ani (%)

3,1 3,6 3,7 3,9 2,0

Numărul de naşteri 103569 4993288 4716260 3230264 210529Migraţie netă 38015 1851753 1852461 - -1572Rata fertilităţii 1,27 - - - 1,26Mortalitate infantilă 5,1 5,5 4,8 - 17,3Speranţa de viaţă la naştere-bărbaţi (ani)

76,2 74,5 75,0 76,0 67,3

Speranţa de viaţă la naştere-femei (ani)

81,1 80,9 81,3 82,2 74,7

Speranţa de viaţă la 60 de ani-bărbaţi (ani)

20,5 19,5 19,8 20,4 15,9

Speranţa de viaţă la 60 de ani-femei (ani)

23,2 23,7 24,0 24,7 19,6

Căsătorii (la 1000 de persoane)

5,27 4,89 4,86 4,82 5,92

Divorţuri (la 1000 de persoane)

1,0 1,9 2,0 - 1,5

Număr de imigranţi - - - - 242Cetăţeni rezidenţi cu naţionalitate străină

- - - - 178154

Durata medie de viaţă-femei

68,5 - - - -

Durata medie de viaţă-bărbaţi

66,7 - - - -

Decese (la 100000 de persoane)

674,8 702,5 677,9 - 1143,3

Decese ( la 100000 de persoane ) - bărbaţi

806,5 906,9 876,4 - 1439,5

Decese ( la 100000 de persoane ) - femei

557,4 544,0 524,8 - 899,7

9

În anul 2002, populaţia totală a Greciei a fost de 10968708 locuitori, media UE27 fiind de 484613561 locuitori, iar în România populaţia totală a fost de 21833483.

Populaţia pe clase de vârstă s-a prezentat astfel:

- populaţia între 0-14 ani-14,8% (media UE27 – 16,8%, România – 17,7%);

- populaţia între 15-24 ani – 13,8% (media UE27 – 13,0%, România – 15,6%);




- populaţia peste 80 de ani – 3,1% (media UE27 – 3,6%, România – 2,0%).

Numărul de naşteri în Grecia a fost de 103569, media UE27 a fost de 4993288, iar în România a fost de 210529.

Migraţia netă in Grecia a fost de 38015 persoane, iar media UE27 în număr de 1851753 persoane.

Speranţa de viaţă la naştere a bărbaţilor a fost de 76,2 ani în Grecia, 74,5 ani media UE27 şi 67,3 ani în România, iar speranţa de viaţă la naştere a femeilor a fost in Grecia de 81,1 ani, media UE27 a fost de 80,9 ani şi în România de 74,7 ani.

Numărul căsătoriilor per 1000 de persoane a fost de 5,27 în Grecia, 4,89 media UE27 şi 5,92 în România, iar numărul divorţurilor a fost de 1,0 în Grecia, 1,9 media UE27 şi 1,5 în România.

Numărul imigranţilor in România era de 242 persoane.

Durata medie de viaţă la femei în Grecia era de 68,5 ani , iar cea a bărbaţilor de 66,7 ani.

Numărul deceselor la 100000 de persoane era de 674,8 în Grecia, 702,5 media UE27 şi 1143,3 în România.

10

Anul 2003 Indicatorul Ţara analizată UE 27 UE 25 Zona Euro RomâniaPopulaţia totală 11006377 4886617424 456998809 312143390 21772774Populaţia între 0-14 ani (%)

14,6 16,6 16,6 16,0 17,0


13,3 12,9 12,8 12,2 15,6


37,1 36,6 36,6 37,0 36,5


17,4 17,7 17,7 17,8 16,7


14,3 12,4 12,4 12,9 12,1


3,2 3,8 3,9 4,1 2,1

Numărul de naşteri 104420 5040767 4760949 3245804 212459Migraţie netă 35382 2035346 2042752 - -7406Rata fertilităţii 1,28 - - - 1,27Mortalitate infantilă 4,0 5,3 - - 16,7Speranţa de viaţă la naştere-bărbaţi (ani)

76,5 74,6 75,1 76,0 67,7


81,2 80,8 81,2 82,0 75,0


20,6 19,6 19,8 20,3 16,1


23,2 23,6 23,9 24,5 19,8


5,54 4,85 4,80 4,70 6,16


1,1 2,0 2.0 - 1,5

Număr de imigranţi 1896 - - - 139Cetăţeni rezidenţi cu naţionalitate străină

- - - - -


68,4 - - - -


66,7 - - - -


673,6 705,1 681,8 - 1121,3


796,1 904,5 875,2 - 1413,4


562,6 549,3 531,4 - 881,0

11











Speranţa de viaţă la naştere a bărbaţilor a fost de 76,5 ani în Grecia, 74,6ani media UE27 şi 67,7 ani în România, iar speranţa de viaţă la naştere a femeilor a fost in Grecia de 81,2 ani, media UE27 a fost de 80,8 ani şi în România de 75,0 ani.

Numărul căsătoriilor per 1000 de persoane a fost de 5,54în Grecia, 4,85 media UE27 şi 6,16 în România, iar numărul divorţurilor a fost de 1,1 în Grecia, 2,0 media UE27 şi 1,5 în România.

Numărul imigranţilor in România era de 139 persoane, iar în Grecia de 1896 persoane.



12

Anul 2004Indicatorul Ţara analizată UE 27 UE 25 Zona Euro RomâniaPopulaţia totală 11040650 488756726 459244201 314156076 21711252Populaţia între 0-14 ani (%)

14,5 16,4 16,4 15,9 16,4


12,9 12,9 12,7 12,1 15,6


37,4 36,6 36,6 37,0 36,8


17,4 17,8 17,9 17,8 16,8


14,6 12,5 12,5 13,0 12,2


3,3 3,9 4,0 4,2 2,2

Numărul de naşteri 105655 5117041 4830894 3281937 216261Migraţie netă 41388 1874951 1885046 - -10095Rata fertilităţii 1,30 - - - 1,29Mortalitate infantilă 4,1 - - - 16,8Speranţa de viaţă la naştere-bărbaţi (ani)

76,6 75,2 75,7 76,8 68,2


81,3 81,5 81,9 82,8 75,5


20,8 20,1 20,3 20,9 16,4


23,5 24,2 24,5 25,2 20,1


4,64 4,86 4,79 4,64 6,61


1,1 2,0 2,0 1,9 1,6


891197 - - - 25645


65,2 - - - -


63,7 - - - -


663,7 674,2 651,8 - 1072,9


785,1 864,6 836,3 - 1353,1


553,7 542,2 506,9 - 842,5

13











Speranţa de viaţă la naştere a bărbaţilor a fost de 76,6ani în Grecia, 75,2ani media UE27 şi 68,2 ani în România, iar speranţa de viaţă la naştere a femeilor a fost in Grecia de 81,3 ani, media UE27 a fost de 81,5 ani şi în România de 75,5 ani.

Numărul căsătoriilor per 1000 de persoane a fost de 4,64 în Grecia, 4,68 media UE27 şi 6,61 în România, iar numărul divorţurilor a fost de 1,1 în Grecia, 2,0 media UE27 şi 1,6 în România.




14


14,4 16,2 16,2 15,8 15,9


12,4 12,8 12,7 12,0 15,5


37,5 36,5 36,5 36,9 36,9


17,6 18,0 18,0 17,9 17,0


14,7 12,6 12,6 13,1 12,3


3,4 4,0 4,1 4,3 2,4

Numărul de naşteri 107545 5134617 4842522 3269437 221020Migraţie netă 39974 1649365 1656599 - -7234Rata fertilităţii 1,33 - - - 1,32Mortalitate infantilă 3,8 - - - 15,0Speranţa de viaţă la naştere-bărbaţi (ani)

76,8 - - - 68,7


81,6 - - - 75,7


21,0 - - - 16,5


23,8 - - - 20,1


5,50 4,88 4,81 4,61 6,56


1,2 2,0 2,1 1,9 1,5


- - - - 25929


67,2 - - - -


65,7 - - - -


638,3 667,6 645,1 - 1064,1


757,1 853,2 825,1 - 1334,8


530,8 519,9 502,4 - 841,8

15











Speranţa de viaţă la naştere a bărbaţilor a fost de 76,8ani în Grecia şi 68,7 ani în România, iar speranţa de viaţă la naştere a femeilor a fost in Grecia de 81,6 ani şi în România de 75,7 ani.

Numărul căsătoriilor per 1000 de persoane a fost de 5,50în Grecia, 4,88 media UE27 şi 6,56 în România, iar numărul divorţurilor a fost de 1,2 în Grecia, 2,0 media UE27 şi 1,5 în România.




16


14,3 16,0 16,0 15,6 15,5


12,0 12,7 12,6 11,9 15,2


37,6 36,4 36,4 36,8 37,0


17,6 18,1 18,1 18,0 17,4


14,9 12,6 12,6 13,2 12,3


3,6 4,1 4,2 4,5 2,5

Numărul de naşteri 112042 5223139 4929678 3307962 219483Migraţie netă 39995 1639202 1645685 - -6483Rata fertilităţii 1,39 - - - 1,31Mortalitate infantilă 3,7 4,7 4,2 3,9 13,9Speranţa de viaţă la naştere-bărbaţi (ani)

77,2 - - - 69,2


81,9 - - - 76,2


21,4 - - - 16,7


23,9 - - - 20,5


5,18 - - 4,45 6,79


1,3 - - - 1,5


884000 - - - 25993


- - - - -


- - - - -


617,0 645,6 623,9 - 1025,8


728,7 824,2 796,8 - 1291,8


516,0 501,9 485,1 - 808,0

17











Speranţa de viaţă la naştere a bărbaţilor a fost de 77,2 ani în Grecia şi 69,2 ani în România, iar speranţa de viaţă la naştere a femeilor a fost in Grecia de 81,9 ani şi în România de 76,2 ani.

Numărul căsătoriilor per 1000 de persoane a fost de 5,18în Grecia şi 6,79în România, iar numărul divorţurilor a fost de 1,3 în Grecia şi 1,5 în România.



18

6. PIAŢA FORŢEI DE MUNCĂ

Ca şi alte ţări din sudul Comunităţii, Grecia n-a pus înca la punct o politică activă a pieţei muncii. Grecia se afla înca în procesul configurării politicii sale în acest domeniu, la propriu si la figurat. Trebuie evidenţiat efectul ESF asupra aplicării unei politici de ocupare a forţei de muncă în Grecia. O explicaţie suplimentară pentru actualul nivel scăzut al politicilor active este importantă structurilor familiale, care permit dezvoltarea unei reţele structurate de solidaritate bazate pe familie.

Subvenţii pentru patronii care creează noi locuri de munca: Un patron (privat sau public) care creează noi locuri de munca primeşte o primă (corespunzătoare unui procent din salariul minim al unui lucrător necalificat) pe timp de 1 an si el poate efectua reduceri de personal in acea perioadă. În anumite regiuni, pentru lucrători se acorda reduceri de taxe pe venit.

Descentralizare. Politica de formare profesională este stabilită la nivel national. Efectuarea instruirii se realizeaza de către autoritătile publice nationale, instituţii de invătământ si companii private.

Parteneri sociali. Partenerii sociali participă la consiliile nationale consultative privind politica formării profesionale ţi cercetarea referitoare la instruirea profesională. Fac parte, de asemenea, din comitete de atestare. Au mai fost implicati şi in stabilirea si punerea in practică a programelor de instruire şi indrumare atunci când:

- activităţile de instruire sunt inovatoare; - este obligatorie colaborarea la nivel naţional sau transnaţional; - participanţii implicati in activităţi de instruire au o contribuţie financiara. Sectorul privat. Sectorul privat asigura instruirea: pentru tineri, prin sistemul alternativ dual de instruire iniţiala; pentru lucrători, care poate fi sprijinit prin fonduri publice. El participă, de asemenea, la activităti de cercetare şi la proiecte-pilot. Calitate. Cererile de subventii pentru programe de instruire din partea intreprinderilor private sunt evaluate pe baza unui set de criterii, incluzând: relevanţa instruirii pentru obiectivele intreprinderii; materialele de instruire, metoda, continutul şi durata, disponibilul de instructori. Calitatea va fi sporita prin atestarea programelor de catre organizaţii autorizate fiind fixate si standarde minime pentru instructori.

Anul 2002Indicatorul Ţara

analizatăUE 27 UE 25 Zona

EuroRomânia

Accidente de muncă ( la 100000 de persoane)

83 88 88 - 104

Rata de ocupare (%) 57,4 62,4 62,8 62,4 57,6Rata de ocupare F 42,9 54,4 54,7 53,1 51,8

M 72,2 70,4 71,0 17,7 63,6Rata şomajului 10,3 8,9 8,8 8,3 8,6Rata de angajare F 42,9 54,4 54,7 53,1 51,8

M 72,2 70,4 71,0 17,7 63,6

19



EuroRomânia


71 84 83 - 111



M 73,4 70,3 70,9 71,6 63,8



EuroRomânia


66 80 79 76 103



M 73,7 70,4 71,0 71,6 63,4



EuroRomânia


55 78 77 - 96



M 74,2 70,8 71,4 71,9 63,7



EuroRomânia


- - - - -



M 74,6 71,7 72,1 72,7 64,6

20

În anul 2002, numărul accidentelor de muncă (la 100000de persoane) în Grecia a fost de 83 fiind intr-o continuă descreştere, ajungând in anul 2005 la numărul de 55. Media UE 27 era in anul 2002 de 88 de accidente de muncă, iar în anul 2005 de 78 accidente de muncă. Şi în România accidentele de muncă au scăzut din anul 2002 când erau in sumă de 111 la suma de 96 accidente de muncă, ceea ce semnifică buna pregatire a angajaţilor.

Rata de ocupare în Grecia a crescut de la 57,4% (în 2002) la 64,5% (în 2006), fapt căruia se datorează scăderea ratei şomajului de la 10,3% (în 2002) la 8,9% (în 2006).

Acelaşi fenomen s-a produs şi în UE27, rata de ocupare fiind in anul 2002 de 62,4 ajungând in anul 2006 la 64,5%, iar rata şomajului scăzând de la 8,9 (în 2002) la 8,2 (în 2006).

În România, rata de ocupare era în anul 2002 de 57,6%, iar în anul 2006 de 58,8%. Rata şomajului a fost într-o continuă descreştere ajungând la 7,3% in 2006 de la 8,6 în 2002.

7. POLITICA SOCIALĂ



EuroRomânia

Indemnizaţii de şomaj (% din totalul cheltuielilor)

97,5 - 96,0 95,6 97,7

Cheltuieli cu protecţia socială a şomerilor (% din totalul cheltuielilor)

2,5 - 3,3 3,4 2,3

Paturi de spital/100000 de locuitori

472,1 628,6 622,6 - 747,1

Ajutor pentru persoane cu dezabilităţi

224,8 - 457,9 452,3 67,9

Ajutor de şomaj 273,8 - 353,3 435,7 28,5Cheltuieli pentru pensii (% din PIB)

11,7 - 12,3 12,7 6,8

21



EuroRomânia


96,8 - 96,2 95,6 97,5


3,1 - 3,1 3,4 2,5


470,3 607,5 604,7 - 657,4


222,0 - 460,9 450,7 79,1


11,6 - 12,3 12,8 6,1



EuroRomânia


96,9 - 96,1 95,6 98,4


3,1 - 3,1 3,4 1,6


469,8 595,9 592,7 - 658,3


230,8 - 475,9 460,6 76,2


11,7 - 12,2 12,7 6,2



EuroRomânia


97,3 96,2 96,2 95,7 98,2


2,7 3,1 3,1 3,3 1,6


473,8 590,4 586,6 - 661,8


245,3 464,9 486,4 470,0 74,7

Ajutor de şomaj 256,9 355,3 372,6 455,9 34,3Cheltuieli pentru pensii (% din PIB)

11,9 12,2 12,2 12,7 6,2

22



EuroRomânia


- - - - 658,6

În Grecia indemnizaţiile de şomaj erau în anul 2002 de 97,5% şi au scăzut până în anul 2005 la 97,3%, iar în România au crescut de la 97,7% în anul 2002 la 98,2 în anul 2005. Cheltuielile cu protecţia socială a şomerilor au crescut in Grecia iar în România au scăzut. În Grecia aveau un procent de 2,5% în anul 2002 şi au ajuns la 2,7% în anul 2005, iar în România în anul 2002 erau de 2,3% şi au scăzut în anul 2005 la 1,6% Paturile de spital per 100000 de persoane erau în Grecia, în anul 2002 în numar de 472,1 şi au crescut la 473,8 în anul 2005 ; iar în România au scăzut de la 747,1 în 2002 la 658,6 în 2006. Ajutorul pentru persoanele cu dezabilităţi a scăzut în Grecia, iar în România a crescut. Acelaşi lucru s-a intâmplat şi cu ajutorul de şomaj, iar cheltuielile pentru pensii a crescut de la 11,7 % în anul 2002 la 11,9% in anul 2005, dar in Grecia, în România scăzând de la 6,8% în 2002 la 6,2 % în 2005.

8.ECONOMIA

Ce se poate spune despre economia de astăzi a Greciei? Din diversitatea investiţiilor companiilor greceşti in România ne putem da seama că economia acestei ţări nu trăieşte numai din măsline, taxele pentru vizitarea istoriei antice pe Acropole ori din farmecul irezistibil al insulelor din Marea Egee. Grecii au fost de când se ştiu buni comercianţi, dar de mult n-au mai avut o monedă care să fie imediat acceptată de un comerciant din Roma, spre exemplu. Iar dacă ajungi în Vechea Elada constaţi că există ceea ce se cheamă o clasă de mijloc care poate să ţină în Portul Pireu măcar o barca alături de iahturile superluxoase ale armatorilor foarte bogaţi. Schimbarea la faţă a Greciei a început practic în ianuarie 1981, când această ţară a ocupat al 10-lea fotoliu al Pieţei Comune Europene. Admiterea Greciei, o ţară săracă, cu o economie slab dezvoltată în sensul european, nu s-a făcut pe criterii emoţionale, deşi nu ar fi fost de conceput să nu facă parte din "Europa" unul din locurile unde s-a născut civilizaţia pe bătrânul continent. Cu Grecia s-a început o balansare a Nordului bogat, extinderea spre sud a CEE urmând să fie continuată peste cinci ani, cu Spania şi Portugalia. Cu 22 de ani în urmă,singura zestre cu care intra Grecia era flota comercială. Pireul devenea capitala maritimă a Europei; armatorii de aici - fraţii Goulandris, CM Lemos, Livanos, Miarchos, moştenitorii lui Onassis şi cel puţin alte 100 de familii - erau (sunt) alături de cei din Hong Kong, cei mai bogaţi. Atunci se aflau sub pavilion grec 3961 de nave, iar sub pavilion de complezenţă (Liberia, Panama, Cipru) încă 500 de nave aparţinând armatorilor greci.În sudul Europei era nevoie de o democratizare a economiei. Nu este un secret pentru nimeni că Grecia a intrat într-o cură de uriaşe alocaţii bugetare comunitare, după exemplul terapiei intensive aplicate Irlandei.

Având un PIB/loc. mai ridicat decât orice ţară din regiune,Grecia dispune de resurse minerale relativ variate:lignit,bauxită,magneziu apoi minereuri de fier,nichel,petrol,în general cu produse modeste.Industria,susţinut dezvoltată în ultimele decenii,a devenit prima ramură economică,antrenând ¼ din populaţia activă şi contribuind cu aceeaşi proporţie la PNB.Se

23

produc aluminiu,feroaliaje,nave maritime,ingrăşăminte chimice,ciment (exportat 50%),textile,produse alimentare(ulei de măsline,ţigarete,etc).

Principalele centre industriale sunt Atena şi oraşele din jur(Pireu, Aspropirgos,Elefsis etc.),apoi Salonic,Volos şi Patras.Datoria externă echivalează cu 70% din PIB.Agricultura (28%pop.activă,16% din PNB) este dominată de sectorul vegetal.Se cultivă cereale(1/3 din suprafaţa cultivată),bumbac(locul I in Europa),tutun,sfeclă de zahăr.Culturi specifice sunt măslinul (locul 3 pe glob),cu o largă răspândire teritorială,viţa de vie,citricele. Zootehnia este axată pe creşterea ovinelor şi caprinelor.Este încă bine dezvoltată apicultura, iar pescuitul se află în creştere.Agricultura modernă este evidentă în special în marile câmpii din N ţării.Grecia dispune de o puternică flotă maritimă,care,alături de turism(peste 2,5 md $ anual),contribuie la acoperirea parţială a deficitului balanţei comerciale(peste 10 md. $ în 1990).

Principala problemă economică a Greciei o reprezintă persistenţa dificultăţilor sectorului de stat,în pofida aplicării unor măsuri nepopulare,de austeritate;acestea au avut ca efect pozitiv reducerea, pentru prima oară după 1973,a inflaţiei sub 10% anual în 1995. Datoria publică rămâne considerabilă,ca şi datoria externă,de altfel,care se apropie de 42 md $.Sub raport economic,Grecia beneficiază de un însemnat ajutor din partea UE şi de destrămarea economiilor centralizate din centrul şi E Europei,mărindu-si prezenţa comercială şi financiară pe pieţele României,Bulgariei şi în spaţiul ex-iugoslav.

Comerţ exterior:produse industriale,produse agro-alimentare,produse petroliere,materii prime şi semifabricate şi import:bunuri de capital,bunuri de larg consum,combustibili,lubrifianţi,materii prime. Principalii parteneri la export:Germania,Franţa,Italia,Japonia şi la import:Germania,Italia, SUA,Franţa,Marea Britanie,Olanda,Elveţia. O mare porţiune din activitatea grecească industrială este concentrată în Atena. Există fabrici de textile, băuturi alcoolice, săpun, făină, chimice, produse de hârtie, piele, şi ceramică. La sfârşitul anilor '80 se calcula că în Grecia rata sărăciei era de 24% din totalul populaţiei, faţă de media comunitară de 19,9%. Populaţia agricolă reprezenta încă 25% (7% în Franţa) din populaţia activă, iar în medie o exploataţie agricolă avea 4,5 ha (27 ha în Franţa). În 2001, Grecia încă mai primea bani din bugetul UE (3,35%), de trei ori mai mult decât Irlanda ori Spania. Şi cu toate acestea, la un PIB de 131 miliarde de dolari, Grecia avea cel mai redus produs pe cap de locuitor (67% din media europeană), iar sărăcia se situa, ca şi în Portugalia, la 21%, cel mai înalt nivel (15% procent la nivelul UE). Cu o rată a inflaţiei de 3,7% (media 2,3%), preţurile din Grecia sunt relativ mari, la 80% din media europeană.

Rata şomajul în anul 2002 era de 10,3% ajungând în anul 2006 la 8,9%. Rata şomajului in Grecia in trimestrul al doilea 2003 a scazut la 8,9 la suta, fata de 9,6% in perioada similara a anului 2002. În trimestrul unu 2003 rata şomajului a fost de 9,9%. In trimestrul doi 2003, persoanele care căuta pentru prima dată un loc de munca au reprezentat 41% din numarul total al şomerilor. De asemenea, femeile au fost mai afectate de şomaj decat bărbaţii, 13,6% dintre acestea neavând un loc de muncă, comparativ cu 5,7% dintre bărbaţi. Potrivit datelor oficiale, pentru intregul an 2002 rata medie a somajului a fost de 9,9 la suta. Cheltuielile pentru cercetare si dezvoltare sunt la nivelul a 0,7% din PIB, cel mai mic procent (1,9% - media europeană). Din totalul companiilor, 51% sunt conectate la internet (68% - media, 91% - Finlanda), iar gospodăriile care au acasă internet reprezintă doar 9,2% din total (40,4% - media), ceea ce înseamnă cele mai scăzute rate de penetrare a tehnologiei informaţiei.

24

Hotărârea UE este privită la Atena ca pe o victorie a guvernului socialist condus de premierul Costas Simitis, care a depus eforturi considerabile pentru a reuşi să controleze inflaţia cronică şi deficitele bugetare care păreau să ţină Grecia departe de îndeplinirea criteriilor de aderare la euro.În 1999,Grecia a reuşit să-şi restrângă deficitul bugetar la numai 1,6% din PIB,cu mult sub cota de referinţă de 3% stabilită prin criteriile de convergenţă.Inflaţia rămâne una dintre principalele probleme ale Greciei în perspectiva intrării în zona euro,având în vedere că rata inflaţiei a urcat în martie la 2,8%, faţă de 2,1% în februarie,având în continuare o tendinţă de creştere.Experţii Băncii Centrale Europene au avertizat Guvernul elen în legătură cu menţinerea unei politici bugetare riguroase,prin care să poată fi controlate presiunile inflaţioniste rezultate din relaxarea condiţiilor monetare ca urmare a adoptării monedei unice europene.Grecia a fost singura ţară dornică să devină membră fondatoare a Uniunii Monetare, nefiind însă eligibilă din cauza performanţelor economice necorespunzătoare.


analizatăUE 27 UE 25 Zona Euro România

PIB la preţurile pieţei

18500 20500 21400 23000 6000

Remuneraţii 55370,1 4957418,7 4932630,5 3557756,0 19127,2PIB pe capital 90,1 100,0 104,6 112,5 29,3Investiţii 35211,4 1948085,8 1934730,3 1466372,4 10324,3Investiţii totale 22,5 19,6 19,6 - 21,3Productivitatea muncii pe persoane angajate

99,4 100,0 104,5 112,0 29,1

Productivitatea muncii pe ore lucrate

69,7 86,8 91,1 102,1 23,1

Creşterea reală a muncii pe unitate

6,5 -0,4 -0,4 -0,2 -

Rata creşterii PIB

3,4 1,2 1,2 0,9 5,1

Investiţii în afaceri

19,1 17,3 17,3 17,8 18,2

Indicatorii preţului

234.1 - - 220.1 -

TVA în Agricultură

5,9 2,2 2,2 2,3 12,6

TVA în Construcţii

6,2 5,7 5,7 5,7 6,4

TVA în Industrie

13,3 21,1 21,0 21,2 31,0

TVA în Transport şi Comunicaţii

32,1 21,8 21,8 21,4 22,5

TVA în afaceri 19,8 26,6 26,7 26,8 15,2

25




19100 20700 21600 23200 6500


100,8 100,0 104,4 111,3 31,1


70,3 87,2 91,4 101,8 25,0


-3,0 -0,3 -0,4 -0,2 -1,7

Rata creşterii PIB

5,6 1,3 Ş,3 0,8 5,2


20,1 17,0 17,0 17,6 18,2


207,4 - - 174,4 -


5,7 2,2 2.1 2,2 13,0


7,3 5,7 5,7 5,8 6,5

TVA în Industrie

12,7 20,5 20,4 20,6 28,2


32,0 21,6 21,6 21,3 22,7

TVA în afaceri 20,2 27,1 27,2 27,3 13,4

26




20400 21600 22600 23900 7400


101,1 100,0 104,2 110,3 34,3


72,8 87,6 91,6 101,3 27,6


-0,8 -1,4 -1,0 -1,1 -10,2

Rata creşterii PIB

4,9 2,5 2,4 2,1 8,5


18,9 17,2 17,2 17,8 18,8


264,7 - - 202,1 -


5,1 2,2 2,1 2,2 14,1


7,0 5,8 5,8 5,9 6,7

TVA în Industrie

13,1 20,4 20,3 20,5 27,6


32,7 21,6 21,6 21,3 23,2

TVA în afaceri 19,2 27,2 27,2 27,3 13,5

27




21400 22500 23400 24900 7900

Remuneraţii 68270,2 5404617,2 5366168,0 3868583,1 31161,3PIB pe capital 95,3 100,0 104,1 110,7 35.3Investiţii 42682,5 2211617,3 2187960,5 1663286,0 18366,6Investiţii totale 21,6 20,0 20,0 - 23,1Productivitatea muncii pe persoane angajate

102,5 100,0 104,0 110,6 36,2


73,1 87,6 91,5 101,9 29,0


-0,5 -0,6 -0,7 -0,8 8,3

Rata creşterii PIB

2,9 2,0 2,0 1,7 4,2


18,7 17,7 17,7 18,1 19,2


342,4 - - 231,0 -


5,1 1,9 1,8 2,0 9,5


7,0 6,0 6,0 6,0 7,3

TVA în Industrie

13,4 20,2 20,1 20,3 27,9


31,9 21,4 21,4 21,1 24,5

TVA în afaceri 19,0 27,5 27,6 27,8 14,6

28




22800 23600 24600 26100 9100


103,3 100,0 103,8 110,3 39,9


71,8 87,8 91,5 101,8 31,7


-4,4 -1,2 -1,0 -0,9 -5,2

Rata creşterii PIB

4,5 3,1 3,1 2,9 8,2


19,5 18,2 18,2 18,9 20,5


433,6 - - 273,5 -


4,1 1,8 1,7 1,8 8,8


7,3 6,2 6,2 6,3 8,4

TVA în Industrie

13,7 20,2 20,2 20,2 27,8


31,8 21,3 21,3 21,0 25,1

TVA în afaceri 19,3 27,8 27,9 28,1 15,0

29

În Grecia, PIB la preţurile pieţei a crescut de la 18500 (2002) la 22800 (2006), media UE 27 a fost în 2002 de 20500, iar în 2006 de 23600, iar în România a fost de 6000 în anul 2002 şi de 9100 în anul 2006. Remuneraţiile au crescut în Grecia, în UE 27 cât şi în România. Investiţiile totale în Grecia au avut accelaşi procent atât în 2002 cât şi în 2006, procent de 22,5%. În UE27 şi România, investiţiile totale au crescut. Productivitatea muncii pe persoane angajate a crescut în Grecia şi în România, iar în UE27 a rămas constantă. Rata creşterii în PIB a crescut în Grecia de la 3,4 (2002) la 4,5 (2006), iar în România a crescut de la 5,1 (2002) la 5,2(2006). Taxa cu valoare adaugată (TVA) în afaceri a scăzut în Grecia de la 19,8(2002) la 19,3 (2006); iar în România de la 15,2 (2002) la 15,0 (2006).

9. COMERŢ EXTERIOR

Anul 2002 Indicatorul Ţara


Export 39,1 - 1559,5 - 19,4Import 49,4 - 1556,6 - 21,1Balanţa netă -10,3 - 2,9 - -1,6Export bunuri 10,4 - 891,2 - 14,6Import bunuri 33,1 - 887,5 - 17,4Balanţa netă -22,7 - 3,7 - -2,7Export servicii 21,1 - 341,7 - 2,5Import servicii 10,4 - 310,0 - 2,5Balanţa netă 10,8 - 31,7 - 0,0Exporturi în transport

8,5 - - - 0,1

Importuri în transport

5,0 - - - 0,9

Balanţa netă 3,5 - - - -0,4Exporturi în comunicaţii

- 0,2 - - 0,2

Importuri în comunicaţii

0,3 - - - 0,1

Balanţa netă -0,1 - - - 0,1Exporturi în construcţii

0,2 - - - 0,1

Importuri în construcţii

0,1 - - - 0,0

Balanţa netă 0,1 - - - 0,1Comerţul exterior - import

33,39 936,97 942,52 - 18,88

Comerţul exterior -export

11,01 891,90 903,60 - 14,67

Balanţa comerţului

-22,37 -45,07 -38,92 - -4,21

30



Export 41,2 - 1529,8 - 20,6Import 52,3 - 1528,8 - 23,4Balanţa netă -11,0 - 1,0 - -2,9Export bunuri 11,1 - 876,5 - 15,6Import bunuri 33,8 - 885,0 - 19,6Balanţa netă -22,6 - -8,5 - -4,0Export servicii 21,4 - 344,1 - 2,7Import servicii 9,9 - 305,5 - 2,6Balanţa netă 11,5 - 38,5 - 0,1Exporturi în transport

9,6 - 77,4 - 0,1


4,9 - 70,5 - 1,0

Balanţa netă 4,6 - 7,0 - -0,4Exporturi în comunicaţii

- - 5,9 - 0,2


- - 6,7 - 0,1

Balanţa netă - - -0,9 - 0,1Exporturi în construcţii

- - 10,1 - 0,1


- - 5,7 - 0,0

Balanţa netă - - 4,4 - 0,1Comerţul exterior - import

39,65 935,25 940,76 - 21,20


11,83 869,24 882,88 - 20,6


-27,82 -66,01 -57,87 - 23,4

31



Export 48,2 1669,7 1688,4 - 25,5Import 58,7 1659,4 1664,2 - 30,6Balanţa netă -10,5 10,3 24,2 - -5,1Export bunuri 12,7 937,8 952,7 - 18,9Import bunuri 38,1 980,9 983,3 - 24,3Balanţa netă -25,4 -43,1 -30,6 - -5,3Export servicii 26,7 368,3 370,7 - 2,9Import servicii 11,3 324,3 326,2 - 3,1Balanţa netă 15,5 43,9 44,5 - -0,2Exporturi în transport

13,3 93,5 93,6 - 0,0


5,7 79,5 80,9 - 1,2

Balanţa netă 7,6 14,0 12,7 - 0,0Exporturi în comunicaţii

6,4 - 6,5 - 0,2


- 7,1 7,2 - 0,2

Balanţa netă - -0,7 -0,7 - 0,1Exporturi în construcţii

- 9,6 9,6 - 0,1


- 5,8 5,9 - 0,1

Balanţa netă - 3,8 3,7 - 0,0Comerţul exterior - import

42,41 1027,54 1032,37 - 26,28


12,31 952,93 969,27 - 18,93


-30,11 -74,61 -63,10 - -7,35

32



Export 51,5 1913,0 1929,8 - 31,7Import 65,5 1932,6 1937,2 - 38,6Balanţa netă -14,0 -19,6 -7,4 - -6,9Export bunuri 14,2 1034,4 1049,7 - 22,3Import bunuri 41,7 1128,5 1128,9 - 30,1Balanţa netă -27,5 -94,1 -79,2 - -7,8Export servicii 27,6 405,6 407,0 - 4,1Import servicii 11,9 353,8 356,4 - 4,4Balanţa netă 15,7 51,8 50,6 - -0,3Exporturi în transport

13,9 104,4 104,8 - -0,4


6,2 87,7 87,9 - 1,6


7,4 - 7,3 - 0,5


- 8,3 8,6 - 0,3

Balanţa netă - -0,9 -1,2 - 0,3Exporturi în construcţii

- 11,2 11,3 - 0,2


- 6,1 6,2 - 0,2

Balanţa netă - 5,1 5,1 - 0,0Comerţul exterior - import

43,46 1179,85 1183,78 - 32,57


13,83 1053,20 1071,86 - 22,26


-29,62 -126,65 -111,92 - -10,31

33



Export - 2200,9 2227,9 - 38,8Import - 2283,9 2289,2 - 49,0Balanţa netă - -82,9 -61,3 - -10,2Export bunuri - 1165,4 1188,6 - 26,0Import bunuri - 1329,6 1330,4 - 37,8Balanţa netă - -164,2 -141,8 - -11,8Export servicii - 450,0 452,3 - 5,6Import servicii - 380,4 383,1 - 5,6Balanţa netă - 69,5 69,1 - 0,0Exporturi în transport

14,3 109,7 110,0 - -0,4


7,0 96,2 96,6 - 1,9


8,7 0,3 8,6 - 0,9


0,3 9,8 10,1 - 0,4

Balanţa netă 0,0 -1,2 -1,5 - 0,5Exporturi în construcţii

0,2 12,1 12,1 - 0,2


0,1 6,6 6,7 - 0,2

Balanţa netă 0,1 5,5 5,5 - 0,0Comerţul exterior - import

50,65 1351,74 1355,09 - 40,75


16,53 1159,28 1183,07 - 25,85


-34,12 -192,47 -172,02 - -14,90

34

Exporturile şi importurile au fost în perioada 2002 – 2006 într-o continuă creştere atât în România cât şi în Grecia.

În Grecia în anul 2002 exportul era de 39,1% şi în anul 2005 de 51,5; iar importul 49,4(2002) si 65,5(2005).

În România exportul a fost de 19,4% în anul 2002 şi în anul 2006 a fost de 38,8. Importurile au fost de 21,1% în 2002 şi 49,0% în 2006.

Comerţul exterior – import era în Grecia în anul 2002 de 33,39% şi de 50,65 în anul 2006, iar comerţul exterior - export de 11,01% în 2002 si de 16,53% în 2006. În concluzie, comerţul exterior - import si comerţul exterior - export au crescut în perioada 2002 – 2006.

Acest fenomen s-a produs atât în România cât şi în UE27.

10. MEDIUL INCONJURĂTOR

Anul 2002(mediul inconjurator)Indicatorul Ţara


Absorbţia de apă proaspătă

- - - - 7239,0

Absorbţia de apă din subsol

- - - - 860,0

Investiţii cu mediul din sectorul public

- - 0,13 - 0,03

Cheltuieli cu mediul din sectorul public

- - 0,53 - 0,20

Cheltuieli cu mediul din industrie

- 0,38 0,38 - 0,73

Investiţii cu mediul din industrie

- 0,11 0,11 - 0,49

35




- - - - 6500,0


- - - - 811,0


- - - - 0,04


- - - - 0,13


- 0,35 0,36 - 0,34


- 0,10 0,10 - 0,36




- - - - 10386,0


- - - - 760,0


- - - - 0,12


- - - - 0,22


- 0,35 0,36 - 0,57


- 0,09 0,09 - 0,40

36




- - - - 5301,0


- - - - 724,0


- - - - 0,10


- - - - 0,23


- - - - 0,34


- - - - 0,26

Absorbţia de apă proaspătă cât şi absorbţia de apă din sol în perioada 2002 – 2005 a scăzut in România.

Investiţiile cu mediul din sectorul public, în România, în anul 2002 a avut o valoare de 0,03 ajungând în anul 2005 la valoarea de 0,10.

Cheltuielile cu mediul din sectorul public în România a crescut de la 0,20 (2002) la 0,23 (2006).

Investiţiile cu mediul din industrie au scăzut în România de la valoarea de 0,49 (2002) la valoarea de 0,26 (2005).

În România cheltuielile cu mediul din indusctrie s-au redus. În anul 2002 erau de 0,73, iar în anul 2005 aveau o valoare de 0,34.

37

11.DEZVOLTAREA REGIONALA

Grecia trăieşte mai ales din turism,din comerţ şi din industria navală - are cea mai mare flotă din lume,iar cele mai cunoscute produse "Made in Greece"sunt brânza Feta şi băuturile Ouzo şi MetaxaTurismul aduce Greciei venituri uriaşe,ce depăşesc 15% din PIB-ul ţării.Numărul turiştilor care vin în Grecia este de 13-18 milioane anual,mai mult decât populaţia ţării,care are 11 milioane de locuitori.Serviciile din turism asigură 16% din totalul numărului de locuri de muncă,însă calitatea lor nu este întotdeauna la înălţime:numărul de stele pentru hoteluri a fost ridicat artificial,pentru a creşte preţurile,spun asta chiar grecii.Cei mai mulţi turişti provin din Marea Britanie şi Germania,precum şi din Italia,Franţa şi Olanda;venituri din turism:5,18 md.$.Principalele zone sau obiectice:Atena şi împrejurimile(Cap Sunion cu templul lui Poseidon,insula Egina,Elefsis,Marathon,Salamina),Peloponesul,Olympia,Corint,Mistra,Vasse (templul lui Apollo),insula Rhodos(vestigii elenistice,veneţiene),insula Creta(urme ale civilizaţiei minoice –Cnossos,urme romane, arabe, veneţiene), Salonic (bisericile sf. Sofia si Sf. Dumitru,Turnul Alb,Arcul de Triumf al împăratului Galerius), ins. Ionice (Ithaka, Kerkyra, Kythera etc.).O buna reţea rutieră, numeroase porturi şi legături prin ferry-car cu Italia si ins. Din arhipelag favorizează accesul milioanelor de turişti, al căror nr. asporit de 10 ori in ultimul pătrar de secol, încasările mărindu-se în acelaşi interval de 30 ori. Principalele domenii în care grecii au investit sunt: telecomunicaţiile, industria alimentară, sectorul bancar, asigurările şi investiţiile financiare. Practic, din întregul capital investit, 58% se regăseşte în domeniul telecomunicaţiilor,18% în cel al industriei alimentare,8% în producţie, 6% în sectorul bancar, 3% în reţele de distribuţie şi 1% in construcţii.

12.PRIORITATI NATIONALE DE DEZVOLTARE

În anul 2002, a fost elaborat cel de-al doilea program pe 5 ani de Ajutor pentru Dezvoltare pe perioada 2002-2006, o importantă parte a acestui program fiind Planul Elen pentru Reconstrucţia Economică a Balcanilor (HIPERB). În conformitate cu obligaţiile sale ca membru al UE şi al Comitetului de Asistenţă pentru Dezvoltare al OCDE, Republica Elena s-a angajat să aloce anual 0,20% din produsul Intern Brut pentru sprijinirea dezvoltării internaţionale. HIPERB are ca obiectiv finanţarea de proiecte în şase ţări din zona balcanică, prevăzând în mod concret alocarea unui total de 550 milioane euro care urmează să fie distribuit ţărilor menţionate în următorii cinci ani. În contextul acestui program, România va beneficia de o asistenţă financiară în valoare de 70,43 milioane euro.Acordul bilateral româno-elen a fost semnat la Bucureşti, la 20 august 2002, de Hildegard Puwak, ministrul român al integrării europene, şi de Andreas Loverdos, ministrul supleant al afacerilor externe din Republica Elena, fiind ratificat la 1 februarie 2003, prin O.G. nr.9/2003.Grecia este mulţumită că România va deveni membru cu drepturi depline al NATO în cursul acestui an, fapt ce ne va permite să colaborăm şi într-o manieră instituţionalizată, cu scopul de a promova pacea şi prosperitatea nu numai în regiunea noastră, ci şi în plan internaţional.

38

BIBLIOGRAFIE

1. www.uniuneaeuropeana.ro

2. www.europeancomission.eu

3. www.bnr.ro

4. Site-ul eurostat

5. www.guv.ro

39

http://www.guv.ro/

http://www.bnr.ro/

http://www.europeancomission.eu/

http://www.uniuneaeuropeana.ro/

referat grecia

Documents