Complexitatea educaţiei pentru receptarea valorilor culturale

Definită „ drept o acţiune sistematică exercitată de adulţi asupra copiilor şi adolescenţilor cu

scopul de a-i pregăti pentru viaţa pe care vor trebui să o trăiască într-un mediu dat ” (vezi Ghid

pentru activitatea educativă), educaţia presupune şi existenţa unui ideal educaţional stabilit la

nivelul societăţii. În această privinţă Legea învăţământului prevede dezvoltarea liberă, integrală şi

armonioasă a individualităţii umane, formarea personalităţii autonome şi creative. Acest fapt

implică prezenţa a trei dimensiuni – psihologică, pedagogică şi socială - care se realizează printr-o

serie de activităţi educative, între acestea demersurile dirigintelui fiind esenţiale.

Complexitatea educaţiei este dovedită de cele patru componente ale sale – managementul

clasei ca grup, dezvoltarea personalităţii şi a carierei, educaţia pentru valori şi educaţia pentru

securitatea personală - , dintre care ultimele trei au două, şase şi, respectiv, cinci subcomponente,

trei dintre toate acestea fiind abordate şi în secţiunile reuniunii noastre de astăzi.

Subcomponenta educaţia pentru receptarea valorilor culturale este una dintre cele şase

subcomponente ale educaţiei pentru valori care se remarcă prin complexitatea ei, printr-un puternic

caracter interdisciplinar şi prin multitudinea scopurilor propuse şi obiectivelor ce pot fi atinse.

În primul rând, aria de manifestare a acestei subcomponente este vastă deoarece cuprinde

toate artele – literatură, muzică, pictură, teatru, sculptură, cinematografie, coregrafie – atât ca mod

de manifestare general estetic, pe plan naţional şi universal, cât şi ca individualizare în activitatea

unor personalităţi de prim rang.

În al doilea rând, cultura nu poate fi disociată de civilizaţie şi de ştiinţă, aspecte ce nu trebuie

neglijate, ci trebuie incluse în mod necesar şi obligatoriu în această subcomponentă ce a mai fost

numită şi educaţia prin şi pentru cultură şi civilizaţie. Aşa se explică faptul că în cadrul orelor de

dirigenţie pot fi abordate la această subcomponentă teme dedicate vieţii şi activităţii unor scriitori,

pictori, sculptori, muzicieni, actori, a unor savanţi, oameni de ştiinţă români şi străini de valoare

universală sau laureaţi ai premiului Nobel etc., dar şi teme generale ca Frumosul în fiecare zi lângă

noi, prin noi, Frumosul din artă şi natură, Bucuria muzicii, În lumea cărţilor, Natura şi omul – de

la pădure la arta în lemn, Tradiţii şi obiceiuri în judeţul meu, Arta de a fi spectator, Folclorul –

oglindă a spiritualităţii noastre, Patrimoniul naţional – patrimoniul universal, Prin marile muzee

ale lumii etc. Astfel elevii vor putea aprecia atât contribuţia poporului român, cât şi a altor popoare

la patrimoniul culturii universale.

În al treilea rând, activităţile educative ce pot fi desfăşurate în cadrul acestei subcomponente

oferă nu numai posibilitatea însuşirii de către personalitatea umană a valorilor culturii

naţionale şi universale, ci şi asimilarea unor cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice care

au drept consecinţă şi formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor

practice. De pildă, cunoscând aspecte din viaţa şi activitatea unor artişti şi oameni de ştiinţă, elevii

1

fac cunoştinţă nu numai cu realizările acestora, ci se conving şi de calităţile lor, precum tenacitatea,

inteligenţa, sensibilitatea, intransigenţa, capacitatea de efort, cultul prieteniei, toleranţa, curiozitatea

de a afla etc., valori morale pe care copiii şi le însuşesc apoi şi pentru care militează. În cadrul

acestor lecţii de prezentare a vieţii şi activităţii unor personalităţi, importante nu sunt noţiunile pur

teoretice pe care elevii le pot dobândi la orele de literatură română, muzică, desen, fizică, chimie

etc., ci aspectele de natură morală, afectivă, ce pot influenţa conduita lor. De aici se observă şi

caracterul interdisciplinar al activităţii educative cu activităţile curriculare obligatorii la diferite

obiecte de învăţământ. Mai mult decât atât, acelaşi material despre o personalitate sau alta poate fi

folosit în dezbaterea unor teme de la altă componentă sau subcomponentă educativă, cum ar fi

dezvoltarea carierei elevului sau educaţia pentru munca de calitate.

O altă valenţă deosebită a activităţilor desfăşurate la subcomponenta educaţie pentru valorile

culturale o constituie posibilitatea realizării a numeroase obiective educaţionale: aplicarea criteriilor

estetice şi morale adecvate în aprecierea valorilor culturale şi ştiinţifice naţionale şi universale,

respectarea datinilor, a obiceiurilor şi a tradiţiilor naţionale, aprecierea contribuţiei poporului

român, dar şi a altor popoare la patrimoniul culturii universale, contribuţia la promovarea culturii

naţionale în special şi a celei universale în general, descoperirea frumosului din viaţă, din natură,

din creaţia umană şi statornicia lui în lume, descoperirea artei ca păstrătoare a celor mai înalte valori

morale (hărnicie, dragoste de ţară, eroism, vitejie, bunătate, prietenie, modestie etc.), întărirea

hotărârii de a deveni ei înşişi factori civilizatori ai lumii prin educaţie intelectuală, estetică, morală

etc. Toate aceste obiective (dar şi altele) trebuie stabilite şi îndeplinite de-a lungul întregii

şcolarităţi, de la grădiniţă până la liceu, planificate în funcţie de vârsta şi de nivelul de înţelegere ale

copiilor ( vezi în acest sens şi Programa activităţii educative în învăţământul preuniversitar),

realizându-se astfel o influenţă educativă permanentă pe această coordonată.

Un alt câştig al acestor acţiuni educative este implicarea directă, activă a elevilor în

pregătirea acestora prin culegerea materialelor necesare sau prin crearea unora dintre ele

(fotomontaje, expoziţii de carte, momente poetice, recitaluri etc.). Multe dintre acestea devin

mijloace didactice folosite în cadrul dezbaterii temei, fiind în acelaşi timp şi produse ale activităţii

elevilor. Pornind de la temele dezbătute, se pot organiza foarte multe activităţi extracurriculare:

vizite la muzee, la expoziţii, la biblioteci, vizionări de spectacole, audiţii muzicale, concursuri pe

diferite teme, simpozioane, editări de reviste etc. Multitudinea de mijloace didactice şi de activităţi

posibile implică, în acest caz, şi o diversificare a metodelor folosite de diriginte, alese în funcţie de

material, de nivelul clasei, de scopul şi obiectivele propuse, de strategia adoptată: dezbatere,

conversaţie, demonstraţie, lectură etc.

În realizarea unei ore de dirigenţie cu o temă din această subcomponentă, se respectă etapele

general valabile ale unei astfel de activităţi: pregătirea anterioară a temei (cunoaşterea temei de

2

către elevi, documentarea, distribuirea de sarcini elevilor, procurarea mijloacelor necesare),

desfăşurarea propriu-zisă (organizarea clasei şi asigurarea atmosferei afectiv atitudinale) şi

încheierea. O atenţie deosebită trebuie acordată primei etape atât de către elevi, cât şi de către

diriginte, căci de modul rezolvării ei depinde calitatea întregii activităţi.

Având în vedere aspectele puse în discuţie, putem constata că această componentă îşi

dovedeşte complexitatea prin caracterul interdisciplinar, prin multitudinea scopurilor propuse şi a

obiectivelor ce pot fi îndeplinite, având totodată o foarte mare arie de cuprindere. De aici rezultă şi

diversitatea temelor ce pot fi puse în discuţie, a activităţilor pregătitoare desfăşurate de elevi şi

diriginte, precum şi a acţiunilor extracurriculare ce pot fi desfăşurate în colaborare cu alţi factori

educaţionali. Tot ca un aspect al complexităţii acestei subcomponente, nu trebuie neglijate nici

bogăţia de mijloace didactice care pot fi folosite şi nici valenţele pronunţat formative ale tuturor

activităţilor ce se pot planifica şi desfăşura, deoarece se realizează atât îmbogăţirea orizontului de

cultură şi cunoaştere al elevilor, cât şi cultivarea unor sentimente şi atitudini menite să contribuie la

dezvoltarea armonioasă a personalităţii elevilor.

Pentru ilustrarea celor afirmate în prezenta comunicare oferim în anexe două proiecte

didactice ale orelor de dirigenţie desfăşurate la clasa a VI-a şi, respectiv, a VIII-a, cu referire la

Mihai Eminescu şi Costin D. Neniţescu.

Prof. Ion Florică, Prof. Ion Popa

Şcoala „Gh. Magheru” Caracal

BIBLIOGRAFIE

1. Ministerul Învăţământului – Programa activităţii educative în învăţământul preuniversitar,

aprobată cu nr.10768/23.09.1994

2. Calotă, Riana, Dănciulescu, Doina, Margineanţu, Dorina (coord) – Consultaţii pentru

activitatea educativă, Eurobit, Timişoara, 1996

3. Ministerul Învăţământului – Ghid pentru activitatea educativă, Bucureşti, 1995

4. Consiliul Naţional pentru Curriculum – Repere privind activitatea educativă. Ghid

metodologic, Bucureşti, 2001

3