232 TEOLOGIE {I VIA}|

Noua carte a P\rintelui Profesor Dr.Gheorghe Popa, conferen]iar al Facul-t\]ii de Teologie Ortodox\ „Dumitru St\-niloae” din Ia[i [i prodecan al aceleia[i in-stitu]ii aduce o nou\ perspectiv\ a inter-pret\rii teologice contemporane.

Cititorul de teologie sau intelectua-lul cu preocup\ri spirituale poate g\si `naceast\ carte un studiu aprofundat asupracoordonatelor biblice [i hermeneuticepentru teologia moral\.

~n ultimii ani, teologia ortodox\ depretutindeni a fost acuzat\ de evitareaunei hermeneutici critice [i de cantona-rea `ntr-un idealism interpretativ f\r\ oanaliz\ profund\ a resorturilor istorice [iculturale ale kerigmei eclesiale. Mai multdec=t at=t, se avanseaz\ ideea c\ Bise-rica, f\r\ o capitulare total\ `n fa]a mijloa-celor tehnologice ori m\car [tiin]ifice deinvestiga]ie, devine o simpl\ societate spi-ritual\ obsolet\ [i f\r\ identitate `n con-temporaneitate. Av=ntul „metodei” isto-rico-critice `n Occident este dublat de o`ncercare de epurare a „tainei” din Bi-seric\. ~n acela[i timp `ns\, omul asediatde secularizare [i de agresiunile vizuale[i materiale caut\ Biserica ca spa]iu mis-tic, „altfel”, ca „`nc\pere tainic\ a luiDumnezeu” nu doar ca amvon de pre-dare a dogmei [i exegezei.

~n acest context se `nscrie cartea defa]\. Autorul analizeaz\ teologic c=tevadin punctele critice ale istoriei m=ntuirii,aprofund=nd `nv\]\tura P\rin]ilor, dar`ntr-un spirit care r\spunde `ntreb\rilorlumii de azi.

~ntru `nceput suntem `nt=mpina]i deo analiz\ a temeiurilor biblice ale ordiniimorale. Referatul crea]iei [i c\derea `n

Recenzii

Lege [i iubire. Coordonate biblice [i hermeneutice pentru teologiamoral\, de Pr. Gheorghe Popa, Editura TRINITAS, Ia[i, 2002, 150 p.

233RECENZII

morale. Referatul crea]iei [i c\derea `np\cat sunt interpretate din perspectiv\moral\ ca instituire a ordinii dumneze-ie[ti `n f\pturi [i respectiv ca o dezordinea firii [i ie[ire din comuniunea iubitoarea lui Dumnezeu. Remarc\m exegeza mis-tagogic\ de factur\ patristic\ prin carereferatul diegetic al Scripturii devine pen-tru omul credincios o realitate interioar\a f\pturii lucr\toare. Astfel „`n ziua a 7-aDumnezeu Se odihne[te `n sufletul omu-lui, iar omul `[i `ncepe propria lucrare `ncomuniune cu Dumnezeu” (p. 18). Tim-pul e r\scump\rat [i transfigurat prin a-ceast\ odihn\ a lui Dumnezeu `n omulpurt\tor de timp. Ziua a 7-a, a odihneidumnezeie[ti: „este ziua `n care ritmulcosmic al timpului dob=nde[te o alt\ sem-nifica]ie, devenind timp liturgic, timprostitor al unei alte ordini `n existen]acreat\, ordinea lui „a fi” `n comuniunecu Dumnezeu Tat\l prin Fiul `n DuhulSf=nt” (p. 18).

Autorul deschide noi perspective te-ologiei crea]iei v\zute ca dar [i a lucr\riilui Dumnezeu ca d\ruire care cul-mineaz\ `n jertfa m=ntuitoare a Cuv=ntu-lui: „`ntreaga crea]ie se deschide [i seofer\ ca dar, ca mediu al `mplinirii omu-lui, iar omul o sfin]e[te, o transform\ [i oumanizeaz\, `n m\sura `n care [i el sedeschide [i se d\ruie lui Dumnezeu” (p.18). ~n acest context, al teologiei darului,se analizeaz\ antropologic rela]ia dintreidentitate [i alteritate (p. 19) `n termeniihermeneuticii patristice `n care minteaeste „icoana Logosului lui Dumnezeu”,iar inima e „simbolul crea]iei sale”. ~ntreaceste dou\ centre de sens [i lucrare u-man\ se desf\[oar\ o tensiune [i o rela]ienup]ial\, care fundamenteaz\ voca]ia [iechilibrul persoanei ca `ntreg unic.

Este realizat\ o integrare a cosmo-sului `n om, care asum\ [i transfigureaz\lumea. ~n acest sens, `ntreaga istorie aumanit\]ii poate fi circumscris\ duhov-nice[te `n via]a fiec\rei persoane `n care

mintea [i inima (principiile masculin [ifeminin) `[i consum\ cununia mistic\.Acest fel de abordare a istoriei ca mod alexisten]ei personale a creaturii este pre-zent la to]i misticii Bisericii dreptm\ri-toare, `ncep=nd cu Sf=ntul Apostol Pavel[i culmin=nd cu Sf=ntul Grigorie de Nyssa[i cu Sf. Maxim M\rturisitorul. Dup\ace[tia „binele se identific\ cu luminainterioar\ a fiin]ei `n comuniune cu Dum-nezeu” [i deci, `ntreaga ordine cosmic\ evalorizat\ etic av=nd ca centru al ei peDumnezeu, Lumina [i Binele ve[nic.

Capitolul „Ordinea moral\ [i Legeamoral\” p\trunde `n orizontul principialetic al leg\mintelor dintre Dumnezeu [ioameni ca fiin]e c\zute, dar cu n\dejdeaunui R\scump\r\tor.

Leg\m=ntul lui Dumnezeu cu Noe eo urmare a potopului care „rimeaz\ cu o`nnoire radical\ a `ntregii crea]ii”. Pe-deapsa lui Dumnezeu este „o alt\ expre-sie a iubirii Sale; ea are sens terapeutic [ipedagogic. Omul, v\zut ca o sintez\ acosmosului, `mpac\ `n sine lumea cuDumnezeu [i deci intrarea sa `n arc\ `m-preun\ cu toate vie]uitoarele semnific\intrarea `n fiin]a sa integral\ [i nerisipit\`n exterior. Apele, `n acest caz, semnific\apele interioare care trebuie asumate pen-tru ca fiin]a sa (a omului, n.n.) s\ devin\uscat adic\ fiin]\ `mplinit\ [i `mp\cat\ cuDumnezeu. Omul care nu [i le asum\ [ir\m=ne separat de ad=ncul fiin]ei sale [i,prin aceasta de Dumnezeu, este `nghi]itde aceste ape, adic\ de sim]urile sale bi-ologice” (p. 39).

Autorul demonstreaz\ cu deosebit\acuitate hermeneutic\ tensiunea intim\dintre realit\]ile fiin]ei revelate scriptural[i mo[tenirea cultural\ a umanit\]ii ca„`nc\pere”, matrice a Adev\rului revelat.Citim astfel c\ „hr\nindu-se cu «tot ceeace mi[c\ [i tr\ie[te», omul care a ie[it dinapele potopului, se identific\, `ntr-un fel,cu regnul animal, adic\ se hr\ne[te cu«animalele sale interioare» care semnific\

234 TEOLOGIE {I VIA}|

o lume de energii puternice, dar pline deviolen]\” (p. 40). Se recupereaz\ `n acestdemers interpretativ deopotriv\ referatulscripturistic al potopului c=t [i universulde coresponden]e intime din civiliza]iaantic\. Astfel afirma]ia lui Aristotel c\„omul este un copac cu ramurile cres-cute `n\untru” poate fi orientat\ spre o`n]elegere care transcende spa]ialitatea [iaccede spre o perspectiv\ interioar\, per-sonalist\ [i mistic\ a istoriei.

No]iunea de „leg\m=nt” ca prim\expresie a ordinii morale deschide unnou orizont de `n]elegere `n sensul c\ im-plic\ `ntreaga crea]ie. De asemenea, epi-sodul istoric al zidirii Turnului Babeleste interpretat pnevmatologic, `n sensulsepar\rii prin ziduri interioare [i autosu-ficien]\ de Logos, limba [i limbajul pier-z=ndu-[i rostul lor `ntemeietor [i deve-nind verbiaj, zgomot, zarv\: „Limba [icuvintele, separate de Dumnezeu Cu-v=ntul, devin instrumente de separare [imanipulare” (p. 44). Aceast\ risipire afirii prin limbaj este antitipul Cincize-cimii, c=nd Duhul Sf=nt d\ruie[te Apos-tolilor puterea de-a gr\i `n limbi, nedes-fiin]=nd diversitatea neamurilor, ci orien-t=nd-o [i transfigur=nd-o `n unitatea Tru-pului lui Hristos.

Leg\m=ntul lui Dumnezeu cu A-vraam se realizeaz\ prin „chemarea”acestuia din urm\. Astfel, el devine, un`naintemerg\tor al lui Dumnezeu `n isto-rie preg\tind [i prefigur=nd chemarea `nDuhul Sf=nt a `ntregii umanit\]i la Dum-nezeu, dar [i credincio[ia Fiului Omului[i pelerinajul umanit\]ii spre ~mp\r\]iave[nic\ a Tat\lui.

Avraam devine prin credin]a sa pro-totipul, „modelul [i p\rintele tuturoroamenilor care cred `n Dumnezeu” (p.46). Ospitalitatea avraamic\ la stejarulMamvri este modelul profetic al primiriilui Dumnezeu `n inima oric\rui om, unsacramentum futuri al rela]iei nup]ialedintre Creator [i f\ptura sa.

Remarc\m leg\tura dintre leg\m=n-tul lui Dumnezeu cu Moise [i numele divinYHWH. Acest nume este o tetragram\intraductibil\, dar care a fost tradus\ „Celce este” sau „Cel ve[nic”. Acest nume„semnific\ faptul c\ Dumnezeu este pre-zent permanent `n crea]ia sa” (p. 60).Exist\ o „continuitate a Revela]iei [i Leg\-m=ntului” care arat\ unitatea planului divin[i inteligibilitatea istoriei `n Hristos, `nce-putul [i sf=r[itul a toate `n ve[nicie.

Jertfirea `nt=i n\scu]ilor egipteni [iritualul Mielului Pascal sunt circum-scrise unei taine a jertfei care `ncepe `nzorii crea]iei [i imprim\ `ntreaga istorie aumanit\]ii, culmin=nd cu jertfa de peCruce a Cuv=ntului lui Dumnezeu: „La`ntrebarea pe care Isaac a pus-o tat\luis\u: Unde este mielul pentru jertf\?(Gen. 22, 7), va r\spunde dup\ 1800 aniSf=ntul Ioan Botez\torul numindu-l peM=ntuitorul: Mielul lui Dumnezeu (Ioan1, 29) (p. 67).

Autorul face o analiz\ ampl\ a Deca-logului [i a implica]iilor morale ale fie-c\rei porunci asupra poporului lui Israel[i asupra istoriei lumii. Este demn deremarcat faptul c\ orice leg\m=nt din is-torie se pecetluia cu s=nge, adic\ primeavia]\ prin jertf\ [i era parte din via]acelor care `l adoptau, de el depindea via]aori moartea lor. Superioritatea absolut\ ajertfei lui Hristos este faptul c\ `n acestLeg\m=nt ve[nic, omul cufundat `n moar-tea Cuv=ntului prime[te `n sine via]a luiDumnezeu prin harul Duhului ~nvierii.

~n dinamica omului c\zut, spa]iultrebuie delimitat pentru a fi afierosit [i sa-cralizat. Cu toate acestea, „cortul este defapt imaginea lumii `ntregi `n care trebuies\ se manifeste imaginea lui Dumnezeu,dar umanitatea prin p\cat a pierdut a-ceast\ dimensiune” (p. 76).

~ntreaga galerie de onomatologiebiblic\ este pus\ `n valoare prin filtrumistic pentru a zugr\vi planul diacronicde m=ntuire a lumii. Numele exprim\ e-sen]a [i unicitatea persoanei `n g=ndirea

235RECENZII

ebraic\. Este ceea ce deosebe[te pe cinevade ceilal]i, este semnul [i prezen]a conti-nuit\]ii de via]\, c\ci mereu `n Scriptur\numele e `nso]it de expresia „fiul lui...”,dar `n acela[i timp numele e punctul decontact dintre om [i transcenden]\. Deaceea `n momentele axiale ale istoriei,subiec]ii principali primesc nume noi a[acum s-a `nt=mplat cu Adam, Avraam, Ia-cov [i chiar cu Chefa „verhovnicul” `ntreucenici.

~n acest sens, totul `n istorie esteprofetic [i sugereaz\ iconic [i anticipativ`nomenirea Cuv=ntului.

Lucrarea de fa]\ se `ncheie cu oanex\ numit\: „Aspecte ale hermeneuticiibiblice, prezente `n lucrarea lui Origen:Omilii la Cartea Numerii”. ~n aceast\anex\ este examinat\ teologic bog\]ia desens a numerologiei biblice. Prin prismaordinii morale, Cartea Numerii este oor=nduire a poporului lui Israel dup\porunca dumnezeiasc\. A[ez\m=ntul delege este deci pecetea rela]iei de iubiredintre Dumnezeu [i poporul ales [i toto-dat\ o m\rturie de continuitate a prezen]eilui Dumnezeu `n istorie.

Cartea P\rintelui Conf. Dr. Gheor-ghe Popa e de o actualitate vie pentrucontextul teologic [i cultural al zilelornoastre. ~ntr-o societate `n care fiin]a setransform\ `n valoare de consum [i `ncare identit\]ile se contopesc sub presiu-nea `n sens unic a globaliz\rii, omul con-temporan pierde echilibrul propriei con-[tiin]e de sine. Magia vizual\ (care ofer\iluzii multilaterale f\r\ o cre[tere spiri-tual\ pe m\sur\) [i obsesiile trupului

(v\zut ca templu care `l exclude peDumnezeu pentru a face loc pl\cerii)sunt dublate de o acut\ nevoie de spiri-tual care de cele mai multe ori e ob]inutfacil `n surogate de `n]elepciune ori teh-nici extrem(ist)-orientale ori `n modurilede contopire `n absolut. De aici [i o epi-demie de mistere de orice fel care faclumea s\ sufere de un sindrom de sincre-tism dezarticulat, `n care disciplina er-metic\ dubleaz\ efuziunile carnale, toatesub semnul ezoteric al lui Hermes. Asis-t\m la na[terea unui nou gnosticismpost-modern care se hr\ne[te cu r\m\-[i]ele ra]iunii.

~n acest haos gnoseologic, teologiaeste chemat\ la definirea [i promovareaatitudinii cu adev\rat cre[tine `n carevia]a `n Hristos este permanent hr\nit\de valurile de har ale Cincizecimii, `ncare apofatismul nu se degradeaz\ `nermetism, minunea Trupului lui Hristosnu se converte[te `n supersti]ie, iar as-ceza nu separ\ sectar pe practican]ii ei demasa credincio[ilor.

Cartea „Lege [i iubire” vine deci s\delimiteze spa]iul simbolic al teologieide spectacolul (theatron) gnostic obsedatde coresponden]\ [i de fuziune. Impor-tan]a ei pentru teologi credem c\ vaschimba ceva [i din mentalitatea intelec-tualului `nsetat de mistere, dar care nu edispus s\ primeasc\ lumina ascetic\ [itransfiguratoare a Tainei lui Dumnezeu.

Drd. Ioan ISTRATI

Caietele Preacuviosului P\rinte Daniil de la Rar\u (Sandu Tudor) 3, TainaSfintei Cruci, Ed. Christiana, Bucure[ti, 2001, 221 pag.

Alexandru Teodorescu, a[a cum estetrecut `n actele de stare civil\, [i-a alespseudonimul Sandu Tudor, atunci c=nds-a apucat de gazet\rie, apoi la tunderea sa

`n monahism a devinit monahul Agaton, iarla `mbr\carea schimei celei mari s-a numitDaniil. Aceast\ multitudine de nume alesale ne aminte[te de antica Isis myrionima

236 TEOLOGIE {I VIA}|

(cea cu mii de nume) la care, fiecare nume`n parte, desemna o calitate a divinit\]ii,izvor=te `ns\ toate din aceea[i esen]\ tai-nic\. Sub numele de Sandu Tudor, Ale-xandru Teodorescu a ini]iat s\pt\m=-nalul „Floarea de foc” (1932-1936) [i

cotidianul „Credin]a” (1933-1938) c\rorale-a imprimat o orientare democrat\, cuo tent\ de st=nga. Un polemist de marefor]\, cu un caracter vulcanic, pe care [il-a p\strat ne[tirbit [i c=nd a devenit mo-nah, Sandu Tudor a scris articole memo-rabile, `n care se pronun]a `mpotriva celordou\ mari calamit\]i ale secolului XX:extremistul de st=nga [i extremismul dedreapta. ~ntr-o epoc\ `n care mul]i inte-lectuali erau fascina]i de aceste mani-fest\ri, Sandu Tudor le denun]a falsitatea[i caracterul lor antiuman `n articole pre-cum: Bestialitatea modern\, Veacul uci-g\torilor lui Dumnezeu, ~ntre sobor [isoviet, Lec]ia proceselor de la Moscova,pentru care a [i fost condamnat `n 1958de „justi]ia comunist\”.

Treptat, `n paralel cu activitatea deziarist, `[i descoper\ voca]ia religioas\.~[i g\se[te refugiul spiritual la M\n\s-tirea Antim, unde devine unul din princi-palii ini]iatori ai asocia]iei „Rugul Aprins”a c\rei activitate a fost, din p\cate, descurt\ durat\, marc=nd decisiv via]a celorcare au luptat pentru ea. ~n anul 1948activitatea asocia]iei a fost interzis\ deautorit\]ile comuniste, dar nu numai dinaceast\ cauz\, ci [i datorit\ plec\rii luiSandu Tudor care `ntre timp devenisemonahul Agaton la M\n\stirea Govora [ide acolo stare] la Crasna. ~n anul 1950este arestat pentru pretinse ilegalit\]if\cute pe frontul de est [i condamnat la 2ani de `nchisoare. ~n 1952 este eliberat [ise re`ntoarce `n monahism devenindieroschimonahul Daniil, stare] de Rar\u.Dar `n 1958 `n noaptea de 13/14 iunieeste arestat din nou, de data asta defini-tiv. Era pedepsit delictul de a g=ndi altfeldec=t noua „ideologie” care se impunea`n Rom=nia, ideologia comunist\. Religia,numai prin faptul afirm\rii lui Dumnezeu,spunea ceva radical diferit de materia-lismul ateist, baza teoretic\ a comunis-mului, [i de aceea trebuia comb\tut\. Ceidin asocia]ia „Rugul aprins” au fost pe-depsi]i pentru credin]a lor cre[tin\, pecare nu au ezitat s-o afirme. ~mpreun\ cuTeodorescu Alexandru au mai fost ares-ta]i `nc\ 15 persoane care f\ceau partedin lotul „Teodorescu Alexandru [i al]ii”.Din dosarul lui Teodorescu Alexandruafl\m c\ a fost arestat pentru s\v=r[ireainfrac]iunii de uneltire contra ordinii so-ciale; [i fiindc\ era considerat liderulgrupului a fost condamnat „la 25 anitemni]\ grea [i 10 ani degradare civic\”[i „15 ani deten]ie riguroas\ pentru crim\”.Din p\cate dosarul de penitenciar al luiSandu Tudor nu se afl\ la un loc cu celeapar]in=nd celorlal]i inculpa]i din acela[ilot. Se [tie c\ a murit `n 1960 `n `nchi-soarea Aiud. M\rturiile supravie]uitorilorarat\ c\ [i acolo el a avut o atitudinedemn\.

237RECENZII

Volumul de fa]\, Taina Sfintei Cruci,face parte din seria Caietelor Preacuvio-sului P\rinte Daniil de la Rar\u (SanduTudor) [i este un al treilea volum editatla Editura Christiana, dup\ `nc\ dou\volume ce poart\ titlul: Dumnezeu –Dragoste [i Sfin]ita Rug\ciune.

Caietele Preacuviosului P\rinteDaniil de la Rar\u sunt scrieri nepubli-cate de autor `n timpul vie]ii. Cu altecuvinte aceste „Caiete” reprezint\ manu-scrisele l\sate de P\rintele Daniil, Preotu-lui Nicolae M. Popescu, `nainte de ares-tarea sa `n vara anului 1958, scrieri ne-preg\tite pentru tipar, `nsemn\ri ale sale,nota]ii concise, cu alte cuvinte „[antierulliterar” al Ieroschimonahului Daniil, sta-re]ul Sih\striei Sf. Ioan Bogoslovul depe muntele Rar\u.

Titlurile celor trei volume [i ale unorcapitole nu apar]in autorului, ci editoru-lui. Aceste interven]ii ale editorului suntavertizate folosindu-se parantezele mari.

Din p\cate nu se [tie dac\ structuraacestui volum apar]ine autorului sauP\rintelui Nicolae M. Popescu [i nici nuexist\ vreun indiciu c\ inten]iona s\ pu-blice aceste „Caiete”.

~n timpul vie]ii a publicat mult `n pe-riodice cum am amintit mai sus, iar c\r]i,doar dou\: Comornicul `n 1925 [i Acatis-tul Sf. Dimitrie Basarabov `n 1924.

Volumul Taina Sfintei Cruci estestructurat pe 38 de capitole; `ncepe prina se `ntreba Ce este Crucea? [i se `ncheiecu Acatistul Semnelor Sfintei ~nvieri,acatist din care s-au p\strat doar dou\condace [i dou\ icose.

~n acest volum, IeroschimonahulDaniil d\ o interpretare duhovniceasc\, oviziune mistic\ asupra semnului Sf.Cruci, abord=nd problematica Crucii cutotul deosebit de tradi]ionalul stil clasicteologic, scolastic, pentru asta recurg=ndadesea la simbolismul numerelor [i sem-

nelor, la numeroase cuget\ri, dar [i lacompara]ia cu g=ndirea antic\ greac\.

Din cele patru simboluri fundamen-tale (cercul, centrul, crucea [i p\tratul)tradi]ia cre[tin\ a considerat crucea ca oimagine a m=ntuirii [i a Patimilor luiHristos; acea opozi]ie dintre trecut [i vii-tor, acel conflict tragic dintre ceea ce amfost [i ceea ce trebuie s\ fim.

Din [irul defini]iilor date Sf. Crucide c\tre P\rintele Daniil se desprindeuna care reprezint\ chintesen]a tr\iriinoastre duhovnice[ti: „Crucea este mai`nt=i semn al lui Hristos, apoi este simbolal Tainelor dumnezeie[ti, adic\ chipulDuhului Sf=nt” (p. 5). Apoi, pentru maibuna `n]elegere a importan]ei ei, recurgela simbolism, `n acest sens analiz=nd-o`n opozi]ie cu un alt simbol fundamental[i anume cercul, pun=nd-o `n opozi]ie cuacesta. ~n concep]ia P\rintelui Daniil cru-cea e simbolul „cunoa[terii harice, cu-noa[terii inspirate, intuitive, cercul esemnul cunoa[terii discursive, de ra]io-nament” (p. 7). Crucea este un sistem desimboluri cardinale pururea deschise, pec=nd cercul e `nchis `n sine `nsu[i.

Dac\ `n antichitate crucea era in-strumentul de tortur\ pe care os=nditul `lpurta (`n spate) p=n\ la locul execu]iei [ipe care apoi era r\stignit, `n cre[tinismcrucea devine semn al bun\voirii, buneiur\ri [i al binecuv=nt\rii, `nso]e[te toatetainele sacramentale `ncep=nd de la bo-tez [i p=n\ `n ultima clip\ a noastr\ pep\m=nt, `nc=t P\rintele Daniil ajunge s\identifice Crucea cu omul. Crucea pecare o purt\m `n centrul fiin]ei noastrereprezent=nd Mintea [i Inima, cele dou\linii care formeaz\ crucea [i face ca `nfiecare din noi s\ existe doi oameni.Aceast\ dualitate din noi face s\ per-cepem [i s\ cunoa[tem lumea `nconju-r\toare prin Ra]iune [i sim]ire. Dou\ c\icare din p\cate nu sunt ale Adev\rului,cum ne spune Pr. Daniil, ci ale omului

238 TEOLOGIE {I VIA}|

m\rginit, plin de sl\biciuni. Ca s\ vedemAdev\rul, pe Dumnezeu, ne trebuie ocur\]ie a inimii total\, pe care numaimoartea o poate da. Aceast\ trecere prinmoarte am c=[tigat-o prin venirea Dom-nului `n trup [i prin r\stignirea Lui. „PrinEl, moartea ne este via]\” (p. 45).

Drama omului, care e `ns\[i via]asa, este tocmai aceast\ Cruce a lui, carepoate fi v\zut\ ca parabol\ prin ex-celen]\, o parabol\ tr\it\, vie, acel echili-bru dintre ceea ce este [i ceea ce vrea s\fie. De fapt, Crucea noastr\ nu se vede,ci doar faptele noastre, adic\ „acel c=mp`nchis al luptei noastre, c=mpul Crucii”.Aflarea Crucii, const\ `n „`nt=lnirea ne-prih\nit\” dintre chemare [i fiin]\, dintrechip [i asem\nare, prin cunoa[terea „In-finitei Personalit\]i a Omului care sed\ruie M=ntuirii Lumii” (p. 59). ~n timpce lucr\m prin faptele noastre pentru aajunge la `n\l]imea Crucii, adic\ de aajunge cu inima la acel punct al `nt=lniriiadev\rurilor, unde fiin]a individual\ se`nt=lne[te cu Fiin]a Universal\, ea, Cru-cea, ne personific\. Chipul [i asem\nareasau g=ndirea [i via]a nu pot exista unaf\r\ alta. C=nd facem semnul Crucii,spun=nd `n Numele Tat\lui, Fiului [iSf=ntului Duh, „noi determin\m [i voims\ ne afl\m centrul [i poarta intr\rii `n~mp\r\]ie, cel de-al cincilea punct, loculInimii”. Merg=nd pe linia simbolisticiinumerologice, P\rintele Daniil pome-ne[te de num\rul 5, rar `nt=lnit `n sim-bolism, influen]at probabil de ceea ceantichitatea elin\ a `ntrez\rit `n prefi-gurarea profetic\ a filosofiei sale, prinacest num\r considerat vital, num\rulinimii „Kardiatis”, cum este numit de`n]eleptul Pitagora. Deci Crucea este

semnul vie]ii [i nicidecum al mor]ii, ceascunde `nl\untrul ei o fiin]\, care e`nsu[i chipul Duhului Sf=nt.

Prin aceast\ apari]ie, suntem bene-ficiarii unei restaur\ri de cultur\ [i despiritualitate deosebit de importante pen-tru veacul pe care `l tr\im. Este de altfel`nceputul [i premisa unei culturi [i litera-turi mistice care a `mbr\]i[at multiplemedii intelectuale `n perioada interbelic\[i p=n\ la reprimarea comunist\. Aceast\mi[care nu a pornit dintr-un mediu teo-logic de [coal\ [i aceasta este poate, [iexplica]ia impactului ei sporit la nivelulintelectualului credincios.

N\d\jduim c\ aceast\ recuperare s\contribuie la constituirea unei culturicre[tine autentice [i `n r=ndul intelectua-lilor satura]i de materialisme.

Privit\ integral, opera P\rintelui m\r-turisitor Daniil Tudor este un `nceput [i oprezen]\ de sens a spiritualit\]ii [i misticiicre[tine. Acatistul „Rugului Aprins”, scrisde acesta, este poate una din cele mai fru-moase pagini de spiritualitate rom=neasc\sim]it\ [i tr\it\ p=n\ la martiriu.

Volumul de fa]\ ne `ndeamn\ spremedita]ie asupra vie]ii noastre duhov-nice[ti. Ne d\ puterea de a ne duce cru-cea noastr\ mai u[or, iar moartea [i jertfaM=ntuitorului s\ fie pentru noi o re-flec]ie asupra prezen]ei lui Dumnezeu `nnoi `ntru rodirea noastr\ spiritual\.

„Totul este f\urit prin Cruce, totuleste o prefigurare a Crucii. Crucea estetemeiul Lucrurilor, noi `n[ine suntemf\cu]i `n Cruce. Crucea este taina lumii.”

Madalena TENCHIU

239RECENZII

„~n m\sura `n care participarea, abiavizibil\, a fiec\rui om la istorie se defi-ne[te doar `n clipa mor]ii, deformareaindividualist\ a idealului cre[tin e `nso-]it\ de atrofierea speran]ei de m=ntuire”.Acestea sunt c=teva g=nduri reunite deHenri-Irénée Marrou sub denumirea ge-neric\ de „atrofiere a eschatologiei” [icare ar trebui s\ genereze o introspec]ieasupra devenirii noastre ca persoane.

Sfin]ii P\rin]i ai Bisericii se dove-desc a fi, pentru cre[tinii dintotdeauna [ide pretutindeni, depozitari ai valorilor ce`nal]\ spre ~nviere, spre `nve[nicire [i,prin exemplul personal, demonstreaz\ c\„atrofierea speran]ei de m=ntuire [i de-formarea idealului cre[tin” pot fi anulateistoric, iar devenirea [i definirea noastr\nu mai pot fi puse sub semnul `ntreb\rii.Spiritualitatea [i teologia patristic\, hr\-nit\ din Sf=nta Scriptur\ [i hot\r=rileSinoadelor ecumenice se constituie `ngaran]i ai sobornicit\]ii [i apostolicit\]iiBisericii, [i poten]eaz\ g=ndirea [i tr\ireateologic\ actual\.

Considera]iile anterioare pot fi doarunele din motivele care l-au determinatpe p\rintele profesor Nicolae Chif\r s\readuc\ `n aten]ia celor implica]i `n con-tinuul demers de a tr\i Istoria autentic\ –istoria sf=nt\ a m=ntuirii, valorile spiritu-alit\]ii [i teologiei Sfin]ilor P\rin]i. Uni-versalitatea [i actualitatea teologiei pa-tristice, pentru care autorul pledeaz\ `nchiar primul capitol al lucr\rii, este argu-mentat\ prin reflec]iile asupra `nv\]\turiidespre Sf=nta Treime, iconologie, precum[i despre ~nviere, Tainele Preo]iei [i Nun]ii.Mai mult, argumentarea este sus]inut\prin sublinierea principalelor coordonateale teologiei [tiin]ifice a lui Clement

Alexandrinul, ale teologiei contempla-tive a Sf=ntului Grigorie de Nyssa ag=ndirii teologice a Sfin]ilor Ambrozie alMilanului [i Ioan Gur\ de Aur. Tema ico-nologiei `n literatura anterioar\ declan-[\rii iconoclasmului bizantin [i a icono-

logiei Sf=ntului Ioan Damaschinul `ncontextul disputelor iconoclaste din se-colul al VIII-lea este introdus\ printr-odezbatere asupra promov\rii sau nu a i-onoclasmului de c\tre Sf=ntul Epifanieal Salaminei.

~n primul capitol al lucr\rii univer-salitatea teologiei patristice este justifi-cat\ prin universalitatea Sfintei Scripturi,(a c\rei exegez\ au realizat-o Sf=ntul Va-sile cel Mare, Sf=ntul Ioan Gur\ de Aur,Sf=ntul Chiril al Alexandriei, Sf=ntul

Pr. Nicolae Chif\r, Teologie [i spiritualitate patristic\, Ed. TRINITAS,Ia[i, 2002, 208 pag.

240 TEOLOGIE {I VIA}|

Maxim M\rturisitorul, Clement Alexan-drinul, Origen [.a.) [i prin leg\tura indiso-lubil\ dintre scrierile patristice [i Sinoa-dele ecumenice. ~n acest context estesubliniat\ ideea valid\rii universalit\]iiscrierilor Sfin]ilor P\rin]i de c\tre Si-noade [i a fundament\rii hot\r=rilor Si-noadelor pe baza `nv\]\turii Sfin]ilorP\rin]i, „care prin unitatea lor de cre-din]\ dau unitate de credin]\ `n Biseric\”.

„... Aduna]i-v\ `n cimitire citindc\r]ile sfinte [i psalmodiind pentru mar-tirii adormi]i [i pentru to]i sfin]ii [i fra]iivo[tri cei din veac adormi]i `ntru Dom-nul...” este `ndemnul adresat cre[tinilor`n Constitu]iile Apostolice; jertfa marti-rilor [i cultul dezvoltat ulterior prin cin-stirea lor devine un reper fundamental alistoriei Bisericii lui Hristos. Perioadapatristic\ include [i perioada de prigo-nire a cre[tinilor de c\tre romani, ceea cea dus la apari]ia a foarte multe scrieri `ncare hristologia [i soteriologia cap\t\ noidimensiuni [i valen]e. De exemplu, Sf=n-tul Ignatie Teoforul `n epistola sa c\treTalieni combate pe cei care sus]ineau c\Hristos a tr\it [i a p\timit doar `n apa-ren]\, iar Sf=ntul Ciprian al Cartagineiafirm\ c\ „Nu intr\ `n `mp\r\]ia cerurilorcel ce a p\r\sit Biserica...”. Astfel, roluljertfei pentru Hristos [i Biseric\ este rele-vat `n al doilea capitol: S=ngele marti-rilor – s\m=n]a cre[tinismului.

Capitolul Clement Alexandrinul –fondatorul teologiei [tiin]ifice cre[tinene dezv\luie persoana eruditului teolog`n ipostaza sa de „suflet care dore[te s\p\streze intact\ fericita tradi]ie”. Cle-ment Alexandrinul, cunosc\tor al SfinteiScripturi, al literaturii cre[tine de p=n\ lael, dar [i al literaturii clasice [i al filo-sofiei grece[ti s-a aflat `ntr-un permanentefort de a armoniza, de a pune `n concor-dan]\ filosofia cu `nv\]\tura cre[tin\. Suntamintite [i erorile sale dogmatice, dar `ieste recunoscut, `n primul r=nd, meritulde a fi „primul savant cre[tin” [i „fondator

al literaturii patristice ca model de proz\artistic\”. Sunt prezentate scrierile saleCare bogat se va m=ntui?, Protrepticul,Pedagogul, Stromate (Covoare). Suntredate `n acela[i timp elementele g=ndiriiclementiene referitoare la: credin]a cabaz\ a cunoa[terii lui Dumnezeu, c\s\toria[i na[terea de copii – continuarea opereicreatoare a lui Dumnezeu, filosofia –preg\tire intelectual\ pentru cei care, prindemonstra]ie, dob=ndesc credin]a etc.

~n al patrulea capitol este redat\ `n-v\]\tura despre Sf=nta Treime a[a cumse desprinde ea din literatura patristic\ asecolului al IV-lea, secol aflat sub semnulformul\rii doctrinei trinitare „ca reac]iela apari]ia ereziilor” ariene [i pnevma-tomahe. Sunt surprinse, al\turi de coor-donatele teologice [i cele de alt\ natur\,ce au circumscris disputele teologice,respectiv formul\rile dogmatice de laNiceea, Antiohia, Constantinopol, Sardica[i Aquileea [i, `n acela[i timp, ni se pre-zint\ teologia trinitar\ a Sf. Atanasie celMare, a Sf. Grigorie de Nazianz a Sf.Grigorie de Nyssa [i a Sf. Ambrozie.

Teologia contemplativ\ a capado-cianului Sf. Grigorie de Nyssa se consti-tuie `ntr-o alt\ tem\ a lucr\rii. De altfel,`nc\ de la `nceputul studiului ni se dez-v\luie inten]ia autorului de a eviden]ia„personalitatea Sf. Grigorie de Nyssa(...) ca mare ap\r\tor al Ortodoxiei ni-ceene, ca lupt\tor `mpotriva ereziilorantitrinitare [i promotor al hristologieicalcedoniene, ca iscusit exeget al SfinteiScripturi [i nu `n ultimul r=nd, ca fonda-tor al teologiei mistice `n R\s\rit”.

Ca o continuare fireasc\ a studiiloranterioare, `ntr-un alt capitol, cititorului ise deschid noi perspective asupra vie]ii[i teologiei Sf. Ambrozie al Milanului –ap\r\tor al credin]ei niceene `n a douajum\tate a secolului al IV-lea. Prezen-tat ca deschiz\tor de drum `n problemalibert\]ii religioase a Bisericii din Apus (nu`n sensul separ\rii Bisericii de stat, ci `n

241RECENZII

sensul conlucr\rii „simfonice”), Sf=ntuluiAmbrozie `i sunt recunoscute [i preocu-p\rile pastoral-sociale sus]inute.

Un loc aparte, `n aceast\ lucrare, `lare modelul preotului [i teologului de-s\v=r[it – Sf=ntul Ioan Gur\ de Aurcare `n ciuda vicisitudinilor de ordin po-litic a reu[it s\ redefineasc\ oratoria cre[-tin\ [i s\ readuc\ `n con[tiin]a contempo-ranilor importan]a verticalit\]ii morale [ia slujirii jertfelnice. ~n acest sens esteeviden]iat\ concep]ia Sf=ntului Ioan desprepreo]ie, a[a cum se desprinde ea din ine-galabilul s\u Tratat despre preo]ie de-finit\ ca „`nalt\ slujire a `ngerilor”.

Dezbaterea propus\ de autor asupraaportului Sf=ntului Epifanie al Salamineila proliferarea iconoclasmului se consti-tuie `n acela[i timp `ntr-un pretext de re-aducere `n con[tiin]a cititorului a scrie-rilor Sf=ntului Epifanie, dar [i `ntr-unpreambul al studiilor urm\toare privindiconologia. Sunt amintite pentru `nceputlucr\rile Epistola dogmatic\, Tratat `m-potriva icoanelor, Scrisoare c\tre `mp\-ratul Teodosie, pentru ca apoi, prin pro-blematizarea autenticit\]ii acestor scrieris\ se reliefeze aspecte ale iconoclasmu-lui anterior Sinodului VII ecumenic. ~nacela[i timp ne este propus\ o analiz\ apozi]iei Sf=ntului Epifanie din perspec-tiva celui ce vede `n cultul icoanelor oposibil\ revenire la idolatrie comb\-t=ndu-se ideea c\ Sf=ntul Epifanie arputea fi considerat un promotor al ico-noclasmului.

~n capitolele urm\toare este prezen-tat\ iconologia cre[tin\ `n literatura pa-tristic\ anterioar\ declan[\rii iconoclas-mului bizantin, dar [i iconologia Sf=n-tului Ioan Damaschinul `n contextuldisputelor iconoclaste din secolul alVIII-lea. Reperele pe care se structu-reaz\ con]inutul ideatic sunt `ntr-o prim\etap\ de ordin cronologic, urm\rind re-liefarea iconologiei `n Biserica primar\,`n secolele IV-V, VI-VII, pentru ca apoi,

justificat, s\ `mbrace forma premiseloristorice [i a iconologiei Sf=ntului IoanDamaschinul. Astfel, p=n\ `n secolul alIII-lea au existat rezerve `n privin]a repre-zent\rilor iconografice motivate de dorin]ade desprindere total\ de formele cultuluiidolatric, apologia acestei tendin]e f\-c=nd-o Sf=ntul Iustin Martirul [i Filoso-ful, Sf=ntul Irineu al Lyonului, Tertulian,Clement Alexandrinul, Origen. Dup\ Edic-tul de la Milan (313), rezervele `n privin]apropov\duirii Evangheliei [i prin ima-gini s-au diminuat, unii Sfin]i P\rin]ichiar recomand=nd cinstirea icoanelor:Sf=ntul Ioan Hrisostom, Sf. Vasile celMare, Sf. Grigorie de Nyssa [.a. Astfel,`n secolele VI-VII rolurile didactic, la-treutic [i estetic, recunoscute oficial laNiceea (787), `[i aveau deja justificare `ncon[tiin]a cre[tinilor.

Sf. Ioan Damaschinul „ultimul teo-log recunoscut unanim `n toat\ Bisericade R\s\rit” sistematizeaz\ teologia pa-tristic\ de p=n\ atunci `n trilogia Izvorulcuno[tin]ei, expun=nd `ntr-o form\ con-cis\, fluent\ `nv\]\tura cre[tin\. Icono-grafia sa este fundamentat\ `n Cele treitatate contra iconocla[tilor scrise `ntre726-730/731, iar demersul s\u dogmaticeste rezumat la: „Cine [i ce poate fi re-prezentat `n icoan\? / Adorare [i vene-rare. Ce definesc aceste no]iuni? / Icoan\[i prototip / ~ntruparea lui Hristos – fun-damentul teologic al iconologiei cre[tine /Rela]ia dintre cuv=nt [i imagine, dintrepredic\ [i icoan\”.

~n alt capitol preo]ia v\zut\ ca „vred-nicie `ngereasc\, iubire fa]\ de Dumnezeu,expresia celor mai `nalte virtu]i, slujireprin cuv=nt, slujire a aproapelui”, ne edi-fic\ asupra modului `n care este con-ceput\ slujirea preo]easc\ de c\tre „co-rifeii veacului de aur al spiritualit\]ii [iteologiei cre[tine, Vasile cel Mare, Gri-gorie de Dumnezeu Cuv=nt\torul [i IoanGur\ de Aur”. Astfel, printr-o tehnic\ abasoreliefului este subliniat\ imensa

242 TEOLOGIE {I VIA}|

responsabilitate pe care trebuie s\ [i-oasume con[tient, total [i profund sluji-torii Bisericii: „Preo]ia se s\v=r[e[te pep\m=nt, dar are r=nduiala celor cere[ti. {ipe foarte bun\ dreptate, c\ slujba aceastan-a r=nduit-o un om sau `nger sau un ar-hanghel sau alt\ putere creat\ de Dum-nezeu, ci `nsu[i M=ng=ietorul (...). Pentruaceea preotul trebuie s\ fie at=t de curat,ca [i cum ar sta chiar `n cer, printre pute-rile cele `ngere[ti”.

O alt\ tem\ readus\ `n actualitate,nu `nt=mpl\tor, este Taina Nun]ii prin ac\rei iubire sincer\, dezinteresat\, spiri-tualizat\ [i spiritualizant\ este reafirma-t\ cosmic iubirea lui Dumnezeu fa]\ deom. Criza institu]iei c\s\toriei ast\zi amotivat poate pledoaria, prin reevocarea`nv\]\turilor patristice, pentru traduce-rea cre[tin\ `n realitate a Cununiei.

~n ultimul capitol al lucr\rii, preocu-parea autorului o constituie `nv\]\turadespre ~nviere la apologe]ii cre[tini. ~ndemersul s\u, autorul identific\ dou\maniere de abordare `n expunerea `nv\-]\turilor despre `nvierea mor]ilor:

- metoda investirii cu un sens cre[tina unor elemente filosofice (calea de lara]iune la credin]\);

- metoda exegezei riguroase a m\r-turiilor scripturistice (calea de la credin]\la ra]iune).

~n acest sens sunt identifica]i [i apo-loge]ii apar]in=nd unei direc]ii sau alta,precum [i scrierile lor care reflect\ `n-v\]\tura despre `nviere: Atenagora (apo-loget cre[tin de limb\ greac\, secolul II) –Solie pentru cre[tini [i Despre `nviereamor]ilor; Tertulian (apologet de limb\latin\, secolul III) – Despre `nvierea tru-pului. Maniera `n care este conceput\prezentarea este una comparativ\ [i ana-litic\, corolarul studiului const=nd `nfaptul c\ printr-o metod\ expozitiv\ [idemonstrativ\ apologe]ii au „cl\dit `nv\-]\tura despre `nvierea trupului m\rtu-risit\ de Sfin]ii P\rin]i [i postulat\ deBiseric\”.

Lucrarea p\rintelui Nicolae Chif\r,florilegiu patristic, devine deodat\ o ex-punere a spiritualit\]ii [i teologiei prime-lor opt secole cre[tine, dar [i un ghiddeplin autorizat pe traseul istoric al redes-coperirii izvoarelor Teologiei autentice.

C\t\lin JECKEL