5/12/2018 Recenzie - Handoca - Fost-A Eliade Necredincios - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/recenzie-handoca-fost-a-eliade-necredincios 1/3

 

1

Mircea Eliade – portret spiritual

Mircea Handoca,   Fost-a Eliade necredincios?, Iaşi, Editura, Tipo

Moldova, 2011, 382 p.

Viviana Milivoievici

Iată că Eliade este mereu în actualitate! Dovadă sunt diversele articole şi cărŃi dedicatevieŃii şi activităŃii prolifice în varii domenii ale literaturii şi cunoaşterii ale marelui savant.

Deşi au existat şi, din păcate, încă mai există detractori, exegetul Mircea Handocaaduce, cu fiecare carte, noi lămuriri asupra lui Mircea Eliade.

În cartea sa, Fost-a Eliade necredincios?, autorul afirmă: „Textele din volumul de faŃă 

au fost scrise – în cea mai mare parte – în anul 2010. Câteva dintre ele au apărut în unelereviste. / Biografia spirituală şi multiplele faŃete ale creaŃiei scriitorului şi savantului au într-omăsură mai mare un caracter informativ decât interpretativ.” (p. 5).

Dintre studiile cuprinse în acest volum amintim:   Mircea Eliade „par lui-même”. M ă rturiile unei lucr ă ri lexicografice, Colaborarea lui Mircea Eliade la enciclopedii, MirceaEliade – În lumea viselor , Viceversa (Adrian Marino despre Mircea Eliade), Colaborarea lui

 Mircea Eliade la „Cuvântul”,  Bucure ştiul lui Mircea Eliade,  Aventur ă  spirituală – o dramă  inedit ă  a lui Mircea Eliade, Pe marginea unui îndreptar spiritual, Pro  şi contra MirceaEliade, La o lansare de carte ş.a.

Un articol ce reŃine atenŃia cititorului este Fost-a Eliade necredincios?, articol în care

semnatarul acestuia face referire la conceptul de ortodoxie. Ortodoxie care, în concepŃiaeliadiană, reprezintă o experienŃă religioasă în care î Ńi manifeşti „dragostea către Christ”.Eliade, la fel ca mentorul său, Nae Ionescu, de la care a preluat ideile, vedea „naŃiunea ca ocomunitate de destin, în care se poate găsi soluŃia sui-generis a comunităŃii culturale – primacare poate salva spiritul românesc, atât de apropiat ortodoxismului. Nae Ionescu trataortodoxismul, în primul rând, ca un pilon al revigorării naŃionale. Îşi propunea, prinintermediul «Cuvântului» şi prin prelegerile sale de «filozofia religiei», să-l regenereze pentrucă ortodoxismul, susŃinea el, constituie esenŃa noastră plămădită pe tradiŃia românească spirituală.” (cf. Viviana Poclid Dehelean, Teză de doctorat , Publicistica lui Mircea Eliade  şiop Ń iunile „tinerei genera Ń ii”, conducător ştiinŃific: prof. univ. dr. Cornel Ungureanu,Timişoara, 2009, pp. 51-52). Deşi î şi accepta ortodoxia, Mircea Eliade înŃelegea şi celelaltereligii, dovadă fiind implicarea sa „în toate cele trei modalităŃi” (p. 63) şi cercetareaamănunŃită a fiecăreia în parte.

Alte dintre articole evidenŃiază schimburile epistolare dintre Mircea Eliade şi diverşioameni de cultură: Adrian Marino, Ştefan Lupaşcu, Georges Dumézil, Mac Linscott Ricketts.Pe lângă lucrările științifice și beletristice din întreaga sa carieră de literat, publicist și savant,Mircea Eliade a întreținut o vastă corespondență cu cele mai importante personalități dinRomânia şi din întreaga lume. Pentru a cunoaște mai bine aspirațiile, succesele, dar și

5/12/2018 Recenzie - Handoca - Fost-A Eliade Necredincios - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/recenzie-handoca-fost-a-eliade-necredincios 2/3

 

2

dezamăgirile, acest corpus de corespondență trebuie studiat cu mare atenție. Mircea Handocaa f ăcut posibil acest lucru, editând volumele de corespondență, cărți de referință în literaturaromână, la fel ca volumul în discuŃie.

Pe de altă parte, o importanŃă deosebită îi acordă autorul   Jurnalului inedit al luiMircea Eliade, conchizând: „  Jurnalul inedit ne prezintă zeci de faŃete ale personalităŃii lui

Eliade, îndoielile şi certitudinile lui, contradicŃiile gândirii. Totul e spus sincer şi firesc, f ără să-i pese că unele afirmaŃii îl dezavantajează.” (p. 117).Pe lângă aceste studii, autorul inserează câteva fragmente inedite din opera eliadiană,

precum: Dragostele de ast ă var ă  şi Via Ń a nouă (fragmente).O mare parte a volumului cuprinde studiul Pro  şi contra Mircea Eliade care prezintă 

„în rezumat – cu extrase – cele mai importante articole  pro  şi contra despre Eliade, apărute înrevistele româneşti şi străine” (p. 220).

Astfel, Volumul XIX – 1989 conŃine, printre altele, recenzii despre  Romanuladolescentului miop: Eugen Simion („România literară”), Adrian Marino („Tribuna”), Ion Itu,Paul Dugneanu, Valentin Mihăilescu („Luceaf ărul”), N. Balotă („Suplimentul literar alScânteii Tineretului”), Liviu Petrescu („Steaua”), Cristian Livescu („Cronica”), GabrielStănescu („ViaŃa Românească”), Constantin Miu („Ramuri”), Nae Antonescu(„Transilvania”); Seymour Cain – Mircea Eliade, Garda de Fier  şi antisemitismul românesc.

Volumul XX – 1990-1991 Un savant „poet” sau România în eternitate însumează oselecŃie de articole ale unor străluciŃi exegeŃi: Nicolae Manolescu, Eugen Simion, IonNegoiŃescu, Monica Lovinescu, Mircea Zaciu, Dan C. Mihăilescu, Pericle Martinescu, Al.Piru, Cornel Ungureanu, Gheorghe Glodeanu, Alex. Ştef ănescu, Cezar Baltag etc.: „Cititoriiau aflat amănunte despre geneza şi construcŃia romanelor, tainele laboratorului de creaŃie,precum şi informaŃii despre activitatea orientalistului, eseistului şi istoricului religiilor” –notează Mircea Handoca (p. 227).

Volumul XXI – 1992 cuprinde articolul lui Norman Manea împotriva lui Mircea

Eliade, Cronica literar ă  a lui LaurenŃiu Ulici, articolul Ioanei Pârvulescu despre  Memorii – Intelectualul între intelectuali, eseul lui Vistian Goia – Mircea Eliade  şi labirintul identit ăŃ ii,textul lui Dumitru łepeneag – Mircea Eliade  şi cercul „Eranos”.

Volumul XXII – 1993 conŃine eseuri, recenzii şi exegeze care se referă în egală măsură la beletristică, memorialistică  şi eseistică: Gheorghe Glodeanu – Ş antier – Poeticaautenticit ăŃ ii, prezentarea celor două volume ale  Jurnalului lui Eliade este realizată deCristian BădiliŃă, Elisabeta Lasconi şi Tania Radu; „radiografia” cărŃii lui Gheorghe Glodeanu– Fantasticul în proza lui Mircea Eliade este realizată de LuminiŃa Urs şi Cornel Moraru,studiul lui Radu Bercea – Sergiu Al.-George sau despre rosturile indologiei  române şti,foiletoanele lui Cornel Ungureanu (1993, în „Luceaf ărul”) – Mircea Eliade  şi detractorii să i.

Volumul XXIII – 1994-1995 conŃine „subtile observaŃii asupra memorialisticii”(p. 278): N. Balotă, Zigu Ornea, Cristian BădiliŃă, Gheorghe Glodeanu, Al. Andreescu.„Eseistica glosează pe marginea textelor din volumul Fragmentarium” (p. 284): cronica luiZigu Ornea –  Istoricitate  şi hermeneutică  la Mircea Eliade; Miron Caragea prezintă activitatea literară, publicistică şi diplomatică a lui Eliade.” (p. 285).

Volumul XXIV – 1996-1997  grupează cronologic articole, eseuri, „exegeze subtile şiinteresante” (p. 287): Saviana Stănescu, Pericle Martinescu, Liviu Grăsoiu, Greta Tartler, Mac

5/12/2018 Recenzie - Handoca - Fost-A Eliade Necredincios - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/recenzie-handoca-fost-a-eliade-necredincios 3/3

 

3

Linscott Ricketts, Constantin M. Popa, Ioan Stanomir; Cristina Scarlat şi Eugenia Vodă –despre filmul lui Dan PiŃa – Eu sunt Adam, o ecranizare a operelor lui Mircea Eliade.

În Volumul XXV – 1998-1999 se regăsesc informaŃii şi interpretări ale unorpersonalităŃi marcante, dar şi câŃiva începători: cronica lui Zigu Ornea, C. Stănescu –Eveniment editorial – Capodopera lui Mircea Eliade, Alexandru Ruja –   Aproape de

capodoper ă , recenzia lui Gheorghe Glodeanu, Mircea Itu –   Mircea Eliade  şi voca Ń iauniversalit ăŃ ii, Cristina Scarlat – cu eseul  Mircea Eliade dramaturgul, Gheorghe Grigurcu – Mircea Eliade  şi spiritul religios, Ioana Lipovanu cu cele două foiletoane ale sale –  MirceaEliade  şi Camil Petrescu au fost teoreticieni ai autenticit ăŃ ii; Monica Lovinescu, GabrielDimisianu, Josefina Batto, Mircea Itu, Aude Lancelin.

Volumul XXVI – anul 2000 debutează cu recenzia Elenei Bortă despre cartea, înversiune românească, lui Bryan S. Rennie – Reconstructing Eliade: Making Sense of Religion.Printre alte studii enumerăm: Libuše Valentova – Obsesia întregului, Emil Manu aduce îndiscuŃie comparatismul lui Eliade, într-un amplu eseu, Mircea Itu „ne informează asuprainterpretării operei lui Eliade de Gilbert Durand” (p. 323), Gheorghe Glodeanu comentează eseurile lui Sorin Alexandrescu despre Mircea Eliade, Octavian Soviany, Cătălin GhiŃă şi E.S.Rajiv Dogra comentează studiile de orientalistică ale lui Eliade, C. Stănescu – O nouă  „despă r  Ń ire”: de Mircea Eliade.

Din păcate, aceste câteva mii de pagini care ar trebui să fie publicate în următoarele 20de volume, nu vor putea vedea prea curând lumina tiparului, după cum menŃionează MirceaHandoca. Sperăm, totuşi, că aceste volume vor fi redate publicului cititor, deoarece suntpuncte de reper în înŃelegerea şi cercetarea personalităŃii lui Mircea Eliade.

Volumul de faŃă se încheie cu câteva xerocopii după diverse facsimile, scrisori şifotografii aflate în arhiva personală a exegetului Mircea Handoca.