Recenzie

Ion Pohoaţă

Capitalismul. Itinerare economice

Pîrlog Petruţa grupa 22

Ion Pohoaţă este professor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor

şi la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii “ AL. I. Cuza” Iaşi. Dintre lucrările sale

amintim: Doctrine economice universale (1993, 1996, 1997), Paradigme de gândire.

Introducere în epistemologia economică (1994), Arc peste timp ( coautor, 1994),

Restructurarea teoriei economice (coautor, 1996).

Una dintre lucrările sale, asupra căreia îmi voi îndrepta atenţia este cartea

Capitalismul. Itinerare economice, carte apărută la editura Polirom, în anul 2000. Cartea

abordează capitalismul din punct de vedere economic şi ne prezintă acest fenomen ca o

rezultantă a evoluţiei normale, naturale a omenirii şi nu ca o piedică în calea dezvoltării.

Încă din titlu, “itinerare economice” putem să anticipăm faptul că lucrarea reprezintă un

“drum” bine stabilit, a cărui început îl reprezintă apariţia capitalismului, urmând ca o dată

cu evoluţia lui să se contureze imaginea a ceea ce reprezintă acest concept, ajungandu-se

în final la prezentarea spritului capitalist în România postdecembristă; drept urmare pot

afirma faptul că aceaste “itinerare” au drept scop netezirea drumului renaşterii spiritului

capitalist în România postdecembristă şi după cum afirma şi autorul aceste lucrări1 “ să

facem să se înţeleagă că societatea capitalistă nu înseamnă jungla şi tirania pieţei, unde se

scot la tarabă onoarea, afecţiunea şi principiile, ci un mod de organizare a unei societăţi

civilizate în care fiecare, dacă-şi consumă cu folos energia şi talentul, are şansa de a

câştiga şi de a trăi bine”.

Cartea este structurată pe şase capitole, în fiecare dintre ele ne este prezentat într-

o manieră subiectivă diferite concepte şi ne sunt aduse lămuriri în cea ce priveşte evoluţia

capitalismului. Structura cărţii pe capitole este următoarea: Capitalismul-concept şi

devenire, Pilonii capitalismului, Instituţiile capitalismului, Capitalismul- o realitate

mozaicată, Viitorul capitalismului, Capitalism à la România.

Autorul lucrării ne prezintă conceptual de capitalism din mai multe perspective,

din opinia diferiţilor economişti ai trecutului şi care fac parte din “curent”, pentru ca în

final să dorească o abordare a acestuia din perspectiva economică, perspectivă care

desemnează cel mai bine normalitatea, afirmând că2 “din toate formele de organizare

cunoscute de omenire, capitalismul s-a dovedit, până în prezent, de neîntrecut sub

raportul performanţelor”.

1 Pohoaţă, I., Capitalismul. Itinerare economice, Ed. Polirom, Iaşi, 20002 Ibidem, p. 13.

1

Sprijinindu-se pe patru piloni puternici, proprietatea privată – ca temei a

capitalismului şi ca sursă a libertăţii, progresului economic şi a democraţiei, liberalismul

– ca manifestare firească a capitalismului, democraţia şi cultura, acest concept nu poate

funcţiona în afara unor instituţii care îi dau contur şi îl definesc. Capitalismul este în

esenţă, societatea pieţei libere, este un mod de organizare a unei societăţi civilizate,

reducător de riscuri organizaţionale, mijloc şi cale de dezvoltare a economiei, creator şi

conservator la libertăţii, economia capitalistă este de fapt, o economie de piaţă liberă.

Capitalismul este întemeiat pe doctrina liberală, liberalismul fiind doctrină a statului

limitat în ceea ce priveşte puterea şi funcţiile cu care este abilitată, în care statul înţelege

că cel mai profitabil, pentru fiecare individ, dar şi pentru comunitate, este să lase cetăţenii

să-şi urmărească propriile interese şi să manifeste liber spiritul de iniţiativă. Capitalismul

nu îşi face simţită prezenţa şi nu se dezvoltă, fără repectarea unei premise fundamentale

pe care se sprijnă orice societate civilizată, şi anume contractul, care capătă semnificaţia

unui contract social, din perspective cooperării umane; nu este decât o sumă de contracte

respectate. Capitalismul sec XX a fost şi este denumit o societate de consum; o societate

în care consumul a fost ridicat la rang de obiectiv suprem al politicii unui stat, iar

participantul la acest proces, consumatorul, la rangul de suveran, fiind un consumator de

bunuri şi având şi rol de control şi autocontrol a întregii activităţi umane.

Deasemenea, este foarte bine surprinsă, de către autor, ideia cum că capitalismul

nu are o structură omogenă, el a prins contur şi s-a individualizat trecând prin cultura

fiecărei ţări; astfel în carte ne sunt prezentate cele mai reprezentative modele, modelul

american – care suprinde un capitalism bazat pe individualism şi câştigul facil şi rapid,

hegemonic, cu vocaţie universală, democratică, modelul renan – mai echilibrat şi mai

echitabil, cu obiective ce au drept scop realizarea fericirii şi bunăstării colective, modelul

de tranziţei - unde ne este prezentat un capitalism creat pentru a fi opusul socialismului.

Este clar că nu se poate stabili cu precizie care dintre modele este de urmat. Depinde din

ce punct de vedere analizăm lucrurile. Pentru o dezvoltare economică rapidă e de preferat

modelul american ,însă nu este o metodă ce asigură succes în plan social. Din punctul

meu de vedere,este de preferat un model de dezvoltare gradat deoarece permite adaptarea

la situaţii spontane şi asigură stabilitate economică şi în plan social.

2

Ion Pohoaţă abordează, în finalul lucrării, scopul pentru care a prezentat anterior

premisele, căutând răspuns la întrebarea “Există în România capitalism?”. Deşi

contextual istoric nu i-a fost favorabil, perioada comunistă a îngrădit orice manifestare a

acetuia, în ansamblu şi sub raport politic şi al structurilor democratice, al libertăţii, al

mecanismelor pieţelor şi al ponderii proprietăţii private, se poate afirma că România a

avut “ceva” din capitalism. Însă, lucrurile private în ansamblu, ne determină să tragem o

altă concluzie; lipsa previziunii în formularea obiectivului şi a fermităţii în aplicarea unor

măsuri care să ducă pe ruta cea mai scurtă la atingerea lui au determinat ceea ce este

România astăzi – într-o stare de haos permanent, stare care ne crează urmatoarea

senzaţie: concomitant în ţara noastră se naşte capitalismul, se urmează calea unei

democraţii normale, se experimentează un capitalism sălbatic, se exacerbează

naţionalismul, se pregătesc condiţiile pentru trecerea la dictatură; în concluzie România

nu este un stat capitalist, în contextual actual. Tind să-i dau dreptate autorului, în ceea ce

priveşte identitatea naţională, consider că ne-am împotmolit la mijlocul drumului de

tranziţie dintre economia planificată către economia de piaţă.

Dat fiind faptul că, în ultimă instanţă, capitalismul înseamnă economie de piaţă,

lucrarea analizează acest fenomen din perspectiva preponderent economică. Această

sinteză amplă şi bine documentată urmăreşte să demonstreze că problema construirii

capitalismului se rezumă, de fapt, la recucerirea normalului, că societatea capitalistă

reprezintă rezultatul evoluţiei fireşti a omenirii, modul de organizare a unei societăţi

civilizate.

3