K,

..Kt

REGELE CAROL II. ÎMPREUNĂ CU MINISTRUL POLONIEI LA BUCU­REŞTI, PRIMIND DEFILAREA LIGII NAVALE POLONE. LA SERBĂRILE

MARITIME DELA CONSTANŢA.

REALITATEAI L U * T R A T UANUL IX N o . 4 4 8

21 A U G U S T 1 9 3 5

10 L E I

C U V Â N T Ă R I

D-ra Nisa Cămărăşescu, comandanta cercetaşelor, a ţ in u t o cuvântare, in care a a ră ta t rostul cerce+ăşiei, m ulţum ind Suveranului pentru cinstea făcu tă de a inaugura jamboreea.Regele, răspunzând, şi-a exprim at m ulţum irea pentru modul cum e organizată tabăra , ia r cercetaşe lor le doreşte ca je rtfa Ecaterinei Teodoriu, aceleia căreia i-a înch inat jam boreea, să fie o p ildă vie de sacrific iu pentru binele p a trie i.

ŞEZĂTOARE DE SEARA

Seara, regele a lua t masa în m ijlocu l cercetaşelor, asistând la şezătoarea care a avut loc în jurul focu lu i aprins.Cercetaşele au cân ta t m e lod ii na ţiona le şi au executat jocuri româneşti La ora 10 şi jum ătate, Suveranul a părăsit tabăra , ia r trom pe ta a sunat stin­gerea, însemnând sfârşitu l unei sărbăto ri de îna lta m ulţum ire sufletească.

^ E O R G E N O R A

Suveranul la sosirea în famboree.Cercetaşele îşi fac menajul şi gătesc de zor. Suveranul se în treţine cu d-ra Câmârâşescu, coman­danta cercetaşelor.

Suveranul a inaugurat prima jam boree a c e r c e t a ş e l o r

r o m a n e

Regele ascultând rostirea legii cercetaşelor. Se mai disting în fo to g ra fie d-nii In c u le f, dr. Ânghelescu, Dim. Guşti, d -ra Căm ărâşescu.

Breaza, mica loca lita te c lim ate rică depe valea Pra­hovei, pare predestinată anul acesta, să adăpostească în sânul său, m anifesta ţiun ile de mare avânt tineresc şi naţional.După solem nitatea desch iderii cursului de stră jeri, un nou evenim ent vine să puncteze v ia ţa gingaşei s ta ţiun i de vară, cu zile de sărbătoare.După şase ani de sta torn ică ac tiv ita te , cercetaşele din România au în jghebat aci prima lor tabără na­ţiona lă , realizând cea mai im portan tă şi eficace latură a p rogram ulu i lo r educativ.Prima jamboree naţională a cercetaşelor române, a fos t înch inată Ecaterinei Teodoroiu, eroina dela Jiu, care a căzut jertfindu-se pentru ţară în lupte le dela 22 A ugust 1917.Regele C aro l II, com andantu l suprem ai cercetăşiei, a inaugurat jam boreea. M a rţi după amiază.In vederea acestei auguste vizite, cercetaşele au depus o a c tiv ita te laborioasă, transform ând p la tou l cu o în tindere de 18 hectare, pe care se află insta­lată tabăra, în tr'un sp lend it aşezământ.S'au constru it po rta lu ri măreţe, s'au aşezat tro iţe a rtis tice şi s'au rid ica t co rtu ri a căror va rie ta te p ro­nunţată, aduce cadru lu i o nota de văd ită o r ig ina ­lita te .

La ora 4 şi 10, regele, îm brăca t în cercetaş, a sosit cu maşina la jamboree, f iin d p r im it de d-na Tătă- răscu, d-ra Nissa Cămărâşescu, comandanta cerce ta­şelor şi V iorica Litzica, secretara generală o cerce­taşelor.Suveranul a inspecta t tim p de aproape două ere, fieca re un ita te în parte, semnând de nenumărate ori în cartea de aur a cohorte lo r.Deasemeni, a asistat la con fecţionarea unei uniforme, executată com plect în numai 15 m inute, ia r la o dem onstraţie de convorb ire te le fon ică făcu tă cu aparate le de câmp, regele d in t r ’un cap al firu lu i, a com unicat cu cercetaşele a fla te în partea opusă a postului te le fon ic .O prim ire o rig ina lă , s'a fă cu t rege lu i de către co­horta lugojană la vizitarea b ivuaculu i, când cerce­taşele, înşirate pe două rânduri, au început să cânte pe cunoscuta m elodie ,,Ana Lugojana", un text adecuat îm p re ju ră rilo r :Lugojana M ajesta te Vă urează, vă urează sănătate...A u urm at apoi dem onstraţîuni de gim nastică şi atle tism , iar la sfârş itu l exe rc iţilo r, cele 500 de cer- cetaşe, au înscris cu tru pu rile lo r pe câm pul verde, in iţia le le M . S. R. C. II.

UN F A K I R R O M Â N

J T J E ÎN T IN D ER EA de pământ animată de to t felul de ciudăţenii, de obiceiuri şi de tra - difii, a Indiei, sub semnele unei civilizaţii

străvechi, s'au perpetuat şi s'au menţinut, sub fo r­mele cele mai curioase acele jocuri ale voinţei pe care le cunoaştem sub numele de fakirism.Fackirii Indiei au invadat unul câte unul ungherele globului pământesc, ducând publicului de pretutin ­deni senzaţiile — dom oniace uneori — ale artei lor. Am văzut, rînd pe rînd, falclri făcând cele mai anormale şi mai înfricoşătoare d em o n stra ţii: în- ghiţitori de săbii, mâncători de foc, de sticlă, de cuie, înm orm ântaţi de vii şi unii cari băteau recor­dul în a răbda de foam e şi aşa mai departe .Dela fakirii Indiei, arta auto-chinuirii a trecut şi la alte neamuri, care au ţinut să-şi demonstreze puterea lor de rezistenţă sau de sugestie. Perform anţe deo­sebite au prins să fie câştigate de spanioli, francezi, ruşi, etc ., ca să se stabilească adevărul că nu numai neamul lui Brahmaputra poate fi înzestrat cu harul răbdării şi al energiei maxime.Recent, ne-a fost semnalat cazul unuî cetăţean român, Francisco Molnar, din A dîncata (Bucovina) care exe­cută una din cele mai grele numere de fakirism fără ajutorul hipnozei sau al sugestiei, ci pur şi simplu prin întrebuinţarea energiei sale.E interesant de ştiut că modul prin care a ajuns acest om să execute una din cele mai rare şi mai anevoioase figuri, e urmarea unui vis avut într'o

noapte, pe când dorm ea cu fereastra deschisă la un hotel, şi i se părea că mii de cue îl înţeapă în spate, în tim p ce un camion trece, fără să-l stingherească sau să-l în­durereze, pe deasupra lui.In rea lita te afară plouase şi — ca în to a te târgurile de munte, — se lăsase o răceală de început de iarnă, care-i înţepa spinarea, iar în curtea hotelului, un autocamion al fabricei de bere „Solea" se p regătea de plecare şi şoferul îşi aranja motorul.M o l n a r şî-a confecţionat o scândură bătută din 5 în 5 cm. cu cuie lungî şi aşezându-şi spinarea deasupra ei, a in­v ita t un şofer să treacă cu maşina peste dânsul, rezistând cu succes la această experienţă.A po i a pornit în turneu, obţinând mari succese în to t Ardealul. El este în vârstă de 53 de ani şi se ocupă cu sporturile de 32 de ani, adică dela vârsta de 21 ani. In realizarea numărului său de senzaţie, M olnar nu întrebuin­ţează absolut nici un truc. Pe stadionul „Voevodul M ihai" din O rad ea , dânsul a fost decorat, în prezenţa notabili­tă ţilo r oraşului.E probabil ca fakirul nostru să se hotărască să viziteze în curând C apita la , dând câteva spectacole atractive.

M .

Fakirul român fo to g ra ­f ia t înainte de începe­rea dem onstraţiei......şi apoi întins pe cuie în tim p ce autom obilul trece deasupra p ieptu ­lui său.

AVIATO RUL W ILLEY POST Şl ACTORUL DE C IN E M A W ILL ROGERS S'AU PRĂBUŞIT CU AVIO NU L

Celebrul aviator W illey Post, care a traversat de două ori Oceanul A tlan tic a căzut cu avionul în timpul raidului San- Francisco-Moscova. La bordul avionului se afla şi actorul de cinema W ill Rogers.____________ ______ ——

Şcoala „Bata“ din Zlin a autorizat „Realitatea Ilustrată“ să sporească la

50 numărul bursierilor români.D in tre c a n d i d a f ' ' cari au re “ ?'* Ia c o n c u r s u l in s titu it de noi, au p le ca t luna trecu tă şapte şi vor pleca Jo i, 22 August, u rm ă to rii : S ittner C aro l, Bucureşti, A lexandru Anastasiu, P o tlog i (Jud D âm bovifa ) ; S heo rghe Popescu, Corn. V ieru (Ju d . V laşca) ; A lexandru Palade, Chişinău ; N edelcu G rig o re , B ră ila ; Petre G iuca. Băils Buiiaş ; lonescu V irg il, la ş i; Ştefan Florescu, C âm pina ; Pollak Samuil, Ludoş (Ju d . Turda) ; Paul Papier, Bucu­reşti ; Sandy G riinb e rg , Bucureşti şi B o te i loan, Focşani. In fe lu l acesta vor f i la „B a ta ” 19 bursieri d in România.D ar ia tă m area surpriză : conducătorii şcoalei „B ata" au fost a tâ t de m ulţum iţi de modul cum am organizat concursul pentru a legerea acestor tin eri, încât ne-au au to riza t să sporim numărul bursierilo r rom âni la 50. In consecinţă, anunţă ri al doilea concurs al nostru, pentru a legerea a 31 de noui bursieri.In numărul v iito r vom publica co n d ifiun ile am ănunfite ale acestui nou

distruge FLY-TOX paraslfii!

N o . 448

— Pag.

de F. ADERCA

„PATRULE. DE UNDE EŞTI-?...

CÂ N D am pornit spre M ag lav it, să dau ochi şi să schimb câteva cuvinte cu ciobanul Pătru, zis Petrache Lupu, nu ştiam nimic alt despre

el decât ceeace scriseseră ziarele — adică o seamă de amănunte mai mult sau mai puţin senzaţionale, dar mai nimic esenţial. G loria lui era stabilită, de buna lui credinţă nu se mai înd ia nimeni, ate ii, cari în­cercaseră să ridice îm potriva-î puterile organizate ale Statului, se potoliseră.Şi totuşi nimeni — şi deci nici eu — nu aflasem iz­voarele misterului, nu ne puteam dumiri asupra puterei supranaturale a unui păstor de oi, care ridicându-se într'o zi de Vineri din necunoscut, din lunca Dunării, vorbeşte seminţiilor, în numele lui Dumnezeu, fără sfială, fără team ă, la început cu lacrimi, apoi cu to t mai largă iluminare, despre o nouă rânduială a sufletului omenesc şi deci a lumii.Ştim că mulţi nebuni şi mulţi pro feţi au grăit astfel- unii întrecându-l pe cioban, care se crede doar pur­tătorul unui cuvânt dumnezeesc şi nu se dă nici drept profet şi nici măcar drep t o reîncarnare a lui lisus. întâiul miracol pe care n'a isbutit să-l explice nimeni încă, e că Petrache Lupu găseşte c rezare — nu numai la drep t credincioşii de la ţară, fra ţii lui de aceiaşi stare sufletească, dar şi la numeroşi orăşeni, oameni culţi, unii chiar de mult înstrăinaţi de biserică. Alaiului de care, căruţe şi pelerini care desfundă zi şi noapte drumurile satelor, cătunelor, ridicând nori de praf de sute şi sute de chilometri, înspre malul Dunării, unde grăeşte un păstor subţirel ca de baladă, se adaogă autom obilele luxoase, cu domni şi doamne de la C a la fa t, de la Craiova, de la Bucureşti.

Femei inchinându-se »me­r i te c io b a n u lu i c a re spune că a v o rb it cu Dumnezeu.

20 .000 de să ten i din îm ­p re ju rim i au v e n i t in n o a p te a de S f. M a r ia la M a g la v it , au d o rm it pe câm p p en tru a ved ea şi a s c u lta pe a c e la c a re spune că a v o rb it cu Dumnezeu.

autorul unei cărţi întregi de b iografie de oameni ex­cepţionali, din to a te domeniile şi din to a te timpurile!) încât îmi iau răspunderea de a-l pune pe cioba­nul din M a g la v it a lă tu ri de W a g n e r , S a r a h B e r n h a r d t , W i l s o n şi T o l s t o i — de care n'a auzit şi nu va auzi la M a g la v it n ic io d ată . Mărturisesc că nu mă aşteptam să aflu mare lucru. Ce viaţă putea avea un cioban, care n'a trecut încă de treizeci de ani, care n'a ieşit din satul lui, care n'a in­tra t măcar în satul lui, de oarece trăeşte mai mult în margine, între tăcerile unui mal de Dunăre, unde apa curge fără zgomot, iar ecourile se sting între maluri de cretă şi nisip ?... Se putea scoate o b iografie oricât de sumară, din această absenţă aproape absolută de evenim ente ?...Eram hotărât să caut adevăratele elem ente ale vieţiiciobanului din M ag lav it, nu în el, ci în jurul l u i __inam bianţa de oameni, plante şi locuri din care sufletul lui s'a zămislit pe nesimţite, p e 'ndelete pe neştiute. De vreme ce nu i se întâmplase, nu i se putea în­tâm pla lui Petrache Lupu nimic în sat şi mai nimic la

Şi încă o nedum erire :De unde vine acest ciobănel, din cine se trage , care-a fost viaţa lui până când i s'a înfăţişat vedenia Moşu­lui, cu p le te şi barba albă, lucind ca mătasea, viaţa lui adevărată, din care să putem înţe lege măcar o parte din puterea misterului.—- Pătru le, de unde eşti ?.. Pătru le până la în­tâ ln ire a ta a tâ t de zguduitoare cu Dumnezeu, cu cine te -a i mai în tâ ln it, în această v ia ţă , cu cine ai mai vo rb it, în a fa ră de în tâ ln irea şi vorba ta de fiec a re zi, cu oile şi berbecii, din răcoroasele dum brăvi ale m ălin ilor dunăreni ? Pentru aceste doua-trei întrebări, pe care nu i le pu- sese încă nimeni, am pornit şi eu pe o cale de aproape patru sute de chilometri depărtare de lăcaşul odihnelor mele, din care întrebări mi se pare că s'ar putea

scoate înţelesul acestui excepţional cioban. Osteneala nu era de prisos — cu to a te numeroasele pagini de ziare şi reviste, îm podobite cu to t felul de fotografii şi vederi din regiune — de vreme ce nici unul din pelerinii ziarelor nu s'au dus cu grija de-a scrie o poveste a vieţii iluminatului păstor şi nici de-a căuta, în această viaţă, o explicaţie mai puţin sumară decât a unor psihiatrii prea încrezuţi, sau a unor duhovnici prea convinşi.Petrache Lupu fusese la început un subiect de uimire, uneori de râs — „Auzi, mă ! C î-că a v o rb it cu Dumnezeu, hâhâhă ! . ." — în orice caz un subiect de senzaţie, care putea fi folosit măcar cât senzaţia unui incendiu, a unei otrăviri sau a unei evadări. Rezultatele la care am ajuns sunt însă surprinzătoare — atâ t de surprinzătoare (ceeace nu-î puţin lucru pentrr

C io b a n u l P e tra c h e Lupu fo ­to g r a f ia t in c u rte a co lin e i sa le . De re m a rc a t ic o a n e le din s p a te le său.

târla lui de oi, a căror cuvântare e numai uu behăit, trebuia să cercetez cu luare-am inte peisagiul, mora­vurile satului, apucăturile rubedeniilor, ca to a te la un loc adunate — să dea pe Dumnezeu 1...Şi totuşi Dumnezeul lui Petrache Lupu a fost zămislit din mult mai pufin — precum m'ain încredinţat şi precum voi arăta în curând — s'a' înă lţa t miraculos, puternic şi înfiorător, ca un adevărat şi străvechi Dumnezeu, numai din viaţa şi sufletul ciobanului, aşa simple şi fără evenim ente extraordinare, cum erau: C ăci eitraordinară e adevărata lor semnificaţie.Nu trebue să uităm — dacă vrem să înţelegem cu adevărat, adevărata viaţă a lui Petrache Lupu,^ ciobă­nelul din luncile verzi ale M aglavitului — că în ace­leaşi locuri cu malurile de lut prăbuşite abrupt spre lacurile dulci şi prelungi, care prevestesc apropierea Dunării, între aceleaşi lanuri de grâu şi porumb, între

aceiaşi cocostârci cari dau bălţilor o g raţie şi visare de milenii, s'au prerindat vizitele a mii şi mii de magla- viceni, to ţi plugari sau păstori de oi. O am eni de sân­gele lui Petrache Lupu, cu chipul lui tă ia t parcă in bronz şi de o armonie de m edalie română sau greacă, au mai fost 'şi mai sunt şi acum în M ag lav it. C a şi neamurile aprop ia te ale iluminatului, to ţi ceilalţi locui­tori au muncit pe moşiile ep itropiei M a d o n e i D u d u , munca lor de robi, până la îm părţirea pământurilor — şi cu to a te acestea nimeni, de două mii de ani, n a văzut în acele locuri pe Dumnezeu, nu i-a auzit glasul şi mai cu seamă n’a prim it porunca de-a provădui în tre oameni răi şi batjocuritori, schimbarea lor şi a

lumii.Această minune s'a întâm plat numai cu ciobanul Pe­trache Lupu, şi care nu-l crede e un orb şi un ne­volnic.

M 'am dus, l-am văzut şi l-am crezut.__ Patru le, de unde eşti ? l-am în treb at. Cum dete -a ales pe tine Dumnezeu, punându-fi pe umeri o povară, pe care n'a vo it s'o încredinţeze nici preotulu i, nici prim arulu i, nici episcopului şi ni­mănui a ltu ia ? . . .Petrache Lupu, cu vorba'nceată, în casa lui, încă ne- tencuită, în vrem e ce afară , în curte, adăstau, ca la înviere, fem ei şi bărbaţi, cu lumânări aprinse, mi-a povestit într'o noapte câteva întâm plări ale vieţii lui, fără vre-un alt meşteşug, decât al basmului, în care-a intrat de când s'a pom enit pe lume, şi din care nu va ieşi poate niciodată.

F. A derca

In numărul v i i to r : COPILUL RĂZMERIŢEI D IN I 907.

lată-l c'a evadat, şi iată că s'a predat 1 O lume întreagă se ag ită pentru el, o le­giune întreagă de jan­darmi îl urmăreşte şi el se plimbă iiber şi ne­stingherit în trăsură prin mijlocul oraşului.Acuma cică-i nebun şi că va fi supus unui examen medical.Curios personagiu !...Şî pentru caracterizarea lui, cele tre i fo tog ra fii pe care le publicăm sunt sugestive. Una, — un ta ra f de lăutari care cântă melodii populare al căror erou este Coroiu, alta în care banditul afişează un su­râs superior de june prim şi alta în care-şi scrie... discursul pentru microfon, rostit cu pri­lejul p lim bării sale.Pe când noua boroboaţa a lui Coroiu ?

Uar cu adevărat frumos

Ori-ce femee cunoajle eledul ma­

gic al unui păr frumos. Pănă $i

(emeia cea mai grajioasă va lac®

lotul psnlru a avea un păr frumos.

Secretul ci... Sliampoo E L I D A .

Ingrijindu-vâ p6rwl cu Shampoo

SUDA, vefi avea un p&r m o li-

io t . parfumat şi sclipitor. Coa-

(ura se a foo jea iâ u>or, ondula

ţiile »or line moi mult.

k a m i l l o f l o rShampoo îpecia l pentru păr blond, preparat prin utilizarea unui ex­tract âe flo ri de mu*efel de munte, concentrat de 70 d t ori.

B R U N E T A F L O RShampoo special pentru p i r închis,

conţine hequil pentru ingri|irea *i

înlrunwselofoa părului închit

No. 448 —

D. Robin, g u v e r­n a to ru l g e n e ra l a l Indochinei.

II. S IA M , Ţ A R A FÄRÄ D R U M U R I Şl FĂRĂ C R IZ Ă

M A R I DEZBATERI IN P A R LA M E N TU L D IN B A N G K O O K

M I N U N A T E L E R U I N I D I N A N G K O R

/N două zile, din C a lcu tta via Rangoon, prin Birmania, ajungem în C ap ita la Siam-ului, Bangkok. w Siamul. (30 milioane iocuitori) este o ţară stranie. O b ­servam chiar de pe aerodrom . „Nu e d ecât o ra 9 si trebue

sa aşteptăm aci până la o ra 11 * \ ne lămureşte prietenul, care ne ieşise în întâm pinare ; „m ai curând nu avem tren pentru Bangkok".— „Să luăm o m aşină".— „Autom obile sunt in Bangkok, d ar drum uri nu sunt nici aci şi nici pe to t te r ito r iu l siamez".N e vom convinge în curând de adevăr. In afară de străzile şi bulevardele oraşelor, nu mai există nici un alt drum. M otivul oficial al acestei situaţii este urm ătoru l: Statul are monopolul cailor fera te , şi ¡-ar scădea încasările, dacă şoselele i-ar face concurenţa, lată un mijloc radical, la care companiile de căi fe ra te europeene şi am ericane nu s'au gândit, ca să-şi acopere deficitul. Un alt motiv este că Siamul ţine la independenta sa şi ca m to a te tarile , co tropitorii vin întotdeauna pe sósele, iar pentru a îm piedeca năvălirile duşmane, este logic să nu ai drumuri.

Cum Siam-ul întreg este adm irabil irigat (ceeace înseamnă chiar bogaţia sa) şi cum to a te câm piile sale, ca o imensă V e­neţie , sunt străbătute de canaluri denum ite „K L O N G S " destul de largi ca sa poată lăsa liberă trecerea mai multor pirogi acest m.|loc este singurul pe care îl întrebuinţează Siamezii' pentru a comunica între ei. Pe deasupra, ei mai găsesc în aceste canaluri peşti în asemenea abundentă încât este sufi­cient sa se afunde şi im ediat să se ridice’ plasa aşezată în fa ţa casei pentru a prinde suficient cu ce să se hrănească în­treaga fam ilie, to ată ziua.Câm piile din preajma locuinţelor sunt p lantate cu orez si cumalim entaţia siamezilor se compune exclusiv din peste şi oreznici nu se găseşte alt ţinut pe păm ânt cu o viată a tâ t de uşoara.

Acum ne îndreptăm spre Bangkok, într'un mic tren domol dar destul de curat, caci dacă această ţară umedă nu are drumuri, nu are m schimb nici pic de praf.Ajungem în Bangkok, în toiul căldurii. Soarele este arzător.

Budha descoperit in cursul să-

Numeroase taxi-uri în fa ţa gării. Oraşul este de altfel modern şi fo arte frumos. Pretu­tindeni nenumărate „ricşa".Pe tro toare, mare anim aţie de trecători, de negustori. Rasa este mică, îmbrăcăm intea, în cea mai mare parte , europeană, to td e a ­una curată şi îngrijită . Descindem într un hotel mare şi confortabil.La legaţia Franţei, unde un dejun întruneşte pentru prim irea noastră, câţiva Francezi din Bangkok, ataşatul m ilitar ne dă relaţii in­teresante asupra moravurilor siameze. Aci, contrariu mai tuturor ţărilor din O rien t, părinţii preferă fe te le băeţîlor, căci fe te le sunt mult mai rentabile. Ele sunt vândute bărbatului (defin itiv sau provizoriu), când ating vârsta măritişului, adică 13 sau 14 ani. Preţul unei fe te frumoase şi cuminţi este de 25.000 lei. M ai puţin frumoasă şi cuminte, de pildă, dacă se mărită pentru a doua oară, ea nu mai valorează decât 10.000 sau 15.000 lei. A poi preţul scade, în raport d irect cu com plicaţiile existenţei ei. Siam-ul se conduce singur. Este guvernat de

In c a rtie ru l chinez din Shanghai.

Cheiurile oraşului Shan­ghai.

e norii din Shanghai

M arele ziar siamez „N a ţ i u n e a", face greşeala să comenteze in dim neaţa următoare, cuvintele Primului Ministru şi să explice că „Juliu Cezar, nu ar fi învins niciodată pe Hannibal, dacă Sena­tul C artag inez şi-ar fi făcut datoria", adăugând maliţios, că este sigur că aurul roman a jucat un mare rol, în această afacere.Dar „ N a ţ i u n e a " uită să indice cine joacă rolul Romanilor, fa ţă de Siamezi, contra cui sunt în­d rep ta te armamentele în valoare de I50m ilio an pe an, şi cine ar avea interes să se facă în Siam astfel de cheltueli, pentru înarmare.După şedinţa Parlamentului, ne oprim câteva minute la R o y a l B a n g k o k S p o r t s C l u b , construit sub d irectivele engleze, în mare parte cu capital siamez, şi unde se întrunesc, pe în­serat, europenii împreună cu notabilii siamezi din Bangkok. N ici un alt club sportiv european nu *e poate compara, în lux şi confort, cu aceste minunate cluburi, din Extrem ul-Orient. Toate au clubhouse, restaurant, cafenea, terenuri de polo, de golf, numeroase courts-uri de tennis, de hockey, mari piscine în aer liber. Sunt înconjurate de grădini superbe, cu flori tropicale, cu pajişti per­fec t întreţinute, în ciuda căldurii, mulţumită stro­pitului continuu.Seara, în hotelul din Siam, ţinut de indigeni, asistăm în marele hali, pe o scenă improvizată în acest scop, la evoluările încete, întovărăşite de cântece nazale, ale micilor dansatoare siameze. A cestea sunt cuminţi, fiind aşteptate la ieşire dtf- mamele lor, întocm ai ca baletistele O p ere i din Paris. Dar, în sala dancîng-ului se găsesc un mare număr de tinere dansatoare, de culorile cele mai diverse, începând cu pielea deschisă până la negrul abanosului, cari aşteaptă să fie Invitate de spectatori, şî care nu sunt deloc sălbatice.

A N G K O R

. Plecaţi în zorii zilei din Bangkok, trenul ne lasă analuriie din Bang* aceeaşi după amiază la frontiera indo-chineză.

"traversăm întregul Siam, pretutindeni ccelaş,

un Consiliu de C abin et, compus din câţiva miniştri. Acest Consiliu îşi face ascultate hotărârile, printr’un Parlament, cum Ducele, în Italia da socoteală actelor sale, M arelui Consiliu Fascist. l • •Consiliul de C ab in et se adresează singur mai multor consilieri tehnici europeeni, cari sunt trimişi în mod egal a tâ t de Franţa cât şi de Angliaj C hiar în după masa aceea, fiind şedinţă în Parlament nu vrem sa pierdem ocazia şi ne ducem, cu to ată căldura insuportabilă.^In tr’un spaţios palat, în stil italian, puţin cam prea îm p o d o b ii un mic am fiteatru p ătra t, a fost întocm it sub cupola centrală. In vâjâitul^ unui mare număr de ventilatoare, preşedintele fo arte tânăr, lucrează, cu ajutoarele s a le ; este încadrat de fiecare parte a tribunei de tre i umbrele albe, simbolul puterei. C e le la lte tre i părţi ale pătratului sunt ocupate de deputaţi, 100 până la 150 aproximativ, to ţi îm brăcaţi în alb, europeneşte, numai câţiva o fiţeri în mare ţinută. Aproape^ to ţi sunt tineri. C a şi în Italia fascistă, cei bătrâni au fost înlăturaţi din politică. In fa ţa fiecărui rând de deputaţi un microfon. A cel care vrea să ia cuvântul, cere microfonul din capul rândului şi apoi se ridică. El poate vorbi atunci fără să ridice glasul, încât acest sistem modern şi practic împrumută deliberărilor o impresie de calm şi corectitudine pe cari multe parlam ente ar avea to t interesul să-l im ite. Numeroase păsărele întră prin ferestrele deschise ale cupolei sburând libere dea­supra capetelor adunării, întovărăşind cu ciripitul lor, cuvintele oratorului. Dar despre ce deliberează ei oare astăzi ? ^„Exact, îm i explica interpretul, despre aceleaşi subiecte ca şi in Europa. M inistru l de război cere pentru m arină un c red it de 18 m ilioane de tic i (aproape 1260 milioane de lei) re p a rtiza ţi în sase ani. Trebue, ca Siamul, spune el, să-şi poată ap ă ra neu­t ra l ita te a , g a ran fia indepedanfei sale." Aluzie făcută Belgiei, pe care to ti deputaţii o în ţe leg, clătinând din cap.

A Preşedintele Consiliului, d-nul P h y a B a h r e , sescoală şi, la fe l ca în orice altă ţară, îşi susţine mi­nistrul apărării naţionale. El roagă insistent adunarea să-şi facă datoria, votând creditul. Se exprimă în ţepţ şi erudit. „> m intiţi-vă , spune el, pilda Senatului C artag in ez. Co tra riu Parlam entului Siamez, el era compus din cetăţen i ră i, c a ri re fuzară lui

W Hannibal c.*< d ite le trebuincioase, pentru a ni­mici com pl-îct pe R oM jni ■■ învinşi".

p lantaţiile sale de orez, cu canalurile şi pirogile alune­când uşor sub arcuri de verdeaţă. Numeroase păsări de pradă pe câmpii. Puţini şomeri, puţină mizerie în această ţară . D ealtfel în ţările budiste, există organi­zaţii adm irabile îm potriva şomajului, anume instituţia bonzilor. Aceşti oameni, mai to ţi cu craniui com plect ras, sunt învestmântaţi cu un peplum, într'o frumoasă culoare portocalie. [Sunt chiar câţiva cari călătoresc acum cu noi). Bonzii nu sunt preoţi de carieră.O ricine se află fără ocupaţie, poate deveni bonz, pentru câteva luni. El intră în bonzerie, cum se intră într o mănăstire. Va avea drept, fără ca să dea nicî o explicaţie, la partea lui de orez şi de peşte. O altă parte este servită la domiciliu, bonzilor cari o solicită. In schimb, în fiece zi, ei distribue, „ciorbe populare" ^tuturor acelora cari se prezintă la bonzerie. lnt r o _ t ară car® nu ar© altă organizaţie de asistenţă socială, instituţia bonzilor, joacă unul din cele mai folositoare roluri, pentru ajutorarea, într'o anumită măsură, a mizeriei.lată A r a n y a , gara frontierei Siamului şi şoseaua fran­ceza care ne duce spre oficiile vămilor Indo-Chinei. Vedem prunii funcţionari francezi purtând casca colo­nială îm brăcaţi într'o impecabilă ţinută albă.Pe soseau admirabilă, zburăm cu 100 pe oră spre A n g k o r, prin savana mai verde şi mai înţesată de arbori decât jungla. Luăm masa de seară în marele H o te l al Ruinelor, situat în S i e m - R e a p, mică loca­lita te la 5 — 6 Km. depărtare de A n g k o r.In zorii zilei, se profilează peste pădure, silueta celui mai însemnat palat din A n g k o r, acelaş care a fost reprodus la Expoziţia Colonială din Paris, şi avem im­presia că îndată vom vizita expoziţia, dar cu mai multă căldură.întovărăşiţi de d-nul S e o r g e s T r o u v e , tânărul şi energicul păzitor al A n g k o r u l u i , străbatem în auto­mobil to ate căile cari înconjoară multitudinea palatelor şi pădurilor virgine din A n g k o r.Nu voi descrie din nou, aceste ruini extraordinare, atâ t de des cântate, vestigii ale popoarelor K m e h r (al 9-lea şi 13-lea secol după I. C r.) şi asupra cărora nu avem aproape nici o precizie istorică.Dar p o a te nu s a insistat destul asupra importanţei acestor ruine. Se ştie oare că în to t C a m b o d g e ' l e există aproape o mie de tem ple, de palate şi monu­m ente d ife rite din epoca Kmehr, s'a aflat că diver­sele şi i,..portantele ruine din A n g k o r sunt îm pră­ştiate în pădurea virgină pe o suprafaţă echivalentă cu în tin derea Parisului?In cea^ mai mare parte a călătoriilor noastre, am văzut vestig iile trecului, dar n'am întâlnit altele, cari să în­treacă în frumuseţe şi mărime palatele şi tem plele din A n g k o r .Din nenorocire, această regiune, pe care calea ferată siameză, de curând construită, a făcut-o accesibilă, şi

re„ ar„ t r®bu' legată prin avioane, în curse regulate saptămânale, cu S a i g o n şi B a n g k o k , este încă prea puţin vizitată de turişti. A genţiile pare că se în­ţeleg^ pentru a sfătui turiştii să nu viziteze A n g k o r ul. evocând prim ejdiile boalelor şi g reutăţile posibile de întâm pinat cu populaţia, în loc să organizeze croaziere, pentru a atrage străinii să vadă adm irabila operă de reconstrucţie, pe care din 1907, de când teritoriul A n g k o r a fost cedat Franţei de S i a m, Franţa a întreprins în pădurea seculară.înainte de a părăsi A n g k o r , suntem condus! în p ia­ţe ta unde se ridică, în_ mijlocul lucrătorilor ' cambod- gient, cari se agita să construiască o terasă şi un adăpost, unui superb Budha, care abia a fost desco­perit prin săpături ia 12 m. sub pământ, şi pe care regele C a m b o d g e I u i va veni să-l sfinţească, cu ocazia unei sărbători religioase, care prom ite să fie splendidă.

platform a comercială a acestei imense ţări — criza a devenit cu adevărat gravă, abia acum tre i ani, şi con­tinuă să se accentueze de atunci. A junge, spre a ne da seama despre intensitatea ei, să ne aruncăm ochii asupra tabloului comerţului exterior al Chinei.Dau cifre rotunjite, în lei.

Comerţul exterior a l Chine i

A nii Im p o rt Export T o ta l

1929 200 m iliarde 170 miliarde 370 miliarde1930 160 n o „ 270 „1931 120 „ 80 „ 2001932 90 „ 45 1351933 70 „ 35 „ 1051934 55 „ 30 „ 85 ,,

C H IN A IN C R IZ A M O N D IA L Ă

DECĂDEREA C O M E R Ţ U L U I EXTERIOR

NAŞTEREA UN EI P I E T i INTERIO A RE

Shanghai, M a i 1935.

S IN ^aC's; până'n China, cum sună un cântec, # J am 9 ăs'*> Prin diversele ţări, prin cari-am

. J ^ . . +r?CUt (C yrenaica' Egypt. I^ k , Birmania, Siam, Indo-China) un moral mult mai rid icat ca în Europa şi o S'ţuafie în afaceri tinzând spre mai bine. M otivul ar ti că, aceste ţărî au fost atinse de criză cu mult înainte (exceptând Palestina) şi mult mai puternic decât noi. Se găsesc în acest moment în urcare de pantă, poate că în mod provizoriu.In China dim potrivă — şi mai ales la S h a n g a i,

N o . 44 8 __

Aceasta este cădere verticală a comerţului exterior chinez, trecând dela 370 miliarde în 1929 la 85 mili­arde în 1934, aproape un sfert din prima cifră globală. Statisticile din prim ele tre i luni din 1935 dovedesc că scăderea continuă, cifrele fiind inferioare cu 15 până- la 20% celor de anul trecut.Fără îndoială, criza este mai puţin gravă decât o in­dica cifrele. C ăci trebue să se ţie socoteala de două elemente, trecute cu vederea în aceste sta tis tic i: Primul, ar fi contrabanda, care este fo arte întinsă şi care are tendinţe de desvoltare, China mărind, ca to ate celelalte naţiuni, taxele vamale, pe măsură ce încasările se m icşorau;A l doilea, este dezvoltarea corelativă şi foarte însem­nată a industriei chineze. Emanciparea industrială a Chinei este favorizată de înaltele bariere vamale iar introducerea modernismului, sub to ate form ele, se ur­măreşte într'un ritm accelerat.De pildă, China, care nu avea în 1921 decât 1300 km df» şosele, poseda, în 1929, 34.000 şi are astăzi, cu toată criza, mai mult de 100.000.R ezu lta t: comerţul intern, asupra căruia nu se dau date statistice, înfloreşte, în proporţie inversă cu d e­cadenţa comerţului exterior.Se petrec lucruri în China, cari se petrec de altfel în to ate părţile. S tate le încep să trăiască prin ele însile. Va veni o zi mai curând sau mai târziu, când la fel ca în U. R. S. S., se va practica cea mai desăvârşită autarhie, bogăţiile sale fiind inepuizabile şi în cea mai mare parte neexploatate, în momentul de fa ţă .Toate celelalte naţiuni, fără excepţie, văd cum le des­creşte comerţul cu China, şi astfel influenţa lor, m otivele chiar, de-a mai fi prezente aci.Din importantul to ta l ai Chinei, în 1934, S tatele Unite au furnizat 2 6 % , Japonia 12 1 / 4 % , Anglia 1 2 % , G erm ania 9 % , Indiile Neerlandeze 6 % Indiile Brita­nice 4 % , Indochina franceză 4 % , Belgia 2 1/ 2 % , Franţa 2 , 1 5 % .Se vede din acest tablou că S tate le Unite vând C hi­nei, o cantita te îndoit de mare cât Japonia, dar, fără îndoială, că această proporţie (sfârşitul boicotului pro­duselor japoneze fiind de data recentă) tinde să se întoarcă în profitul Japoniei.Chiar şi vânzarea produselor lucrate în China, conti­nuă în mod logic să descrească vertiginos. Dimpotrivă, întocm ai ca în U. R. S. S. în prima perioadă a pla­nului quinguinal, vanzarea maşinilor, de mică şi mare metalurgie, to t ce este folositor instalărei noilor uzine, va m erge crescând.La fel cum ţările capitaliste nu au putut face altfel (căci esenţialul capitalismului este de-a vinde în afară de orice consideraţie morală sau politică) decât să în­zestreze U. R. S. S. cu to t felul de maşini, ca apoi aceasta să devină economiceşte independentă şi gata să facă concurenţă victorioasă naţiunilor occidentale, pe p ieţele încă deschise, to t astfel şi în cazul Chinei nu vor putea face altceva decât s'o ajute la emanci­pare pecetluindu-şi, prin aceasta, propria lor ruinai Cu atâ t mai mult cu cât standardul vîeţei, şi deci sala­riul lucrătorului chinez este în proporţie de I la 10, în raport cu cel al lucrătorului alb : european sau a- merican.Directorul unei mari bănci europene din S h a n g h a i mi-a declarat :

„S itu a ţia din punct de vedere bancar este a- ceeaşi ca şi în domeniul industrial şi com ercial. Chinezii, părăsesc băncile noastre transferân- du-şi conturile la bănci chineze. C apita lism ul chinezesc progresează cu o ra p id ita te nem aipo­m enită şi spiritul de in iţia tiv ă al acestui popor este nelim itat. Ei cum pără din ce în ce mai multe terenuri, construesc nenum ărate imobile şi uzine.O societate chineză a c lăd it Park-H otelu l, un

hotel am erican cu 22 e ta je , unul din cele mai frumoase zgârie-nori din Shanghai.Şi mai adaogă : „Nu vom putea împiedeca pe Chinezi, mai ales s fă tu iţi şi a ju ta ţi de Japonezi, cum vor f i cu siguranţă, să se colonizeze ei sin­guri. Din cauza dezordinilor cari domnesc încă în China, prin puterea in erţie i şi lipsa de cul­tură a maselor, aceasta mai poate să dureze încă câ ţiva ani, d ar a r trebu i să ai urechile astupate, ca să-ţi mai fac i iluzii pentru viitor", In acelaş tim p cu materialul industrial, naţiunele albe, furnizeză Chinei şi armele, cari cu siguranţă că se vor îndrepta, în curând chiar îm potriva furnizorilor, in ciuda reducerei considerabile a comerţului cu China, Franţa a exportat, în China, in 1933, armament în valoare de 400 milioane Iei. Şi trebue notat, că şi celelalte mari naţiuni exportatoare de muniţii, şi-au văzut situaţia îm bunătăţită în proporţii mult mai avan- tagioase.Am erica şi Europa îşi pregătesc un aspru viitor în Extremul O rien t. Asia profită azi de lipsa de unitate de vederi politice a albilor, la fei cum, acuma două secole, albii au p ro fita t la rândul lor, de aceeaşi ne­înţe legere în păreri politice, a asiaticilor.

C H IA N G -K A I-S C H E K , S TĂPÂN UL C H IN E I U N M U S S O L IN I C H IN E Z Şl J A P O N IA

Shanghai, M a i 1935.

UN T tn China mâi mult© guv©rn©( ©st© âdsvârât,^ dar numai unul este important, unul singur, a

cărui putere se afirmă, după căte ni se spune, din ce în ce mai mai mult, şi anume guvernul din Nankin.Pentru cititorul grăbit, se pot schematiza afacerile atâ t de^ com plicate ale Chinei spunând: „Pornind dela stăpân irea e fectivă a unui s fert djn China, guvernul din N a n k i n a întins-o astăzi şi asupra a lto r două s ferturi, şi luptă acum să cucerească şi ultimul s fe rt" .Dar cine este acest guvern din N a n k i n, şi cum a putut să obţie un astfel de rezultat ? C ăci aşa ceva nu s'a putut înfăptui dela sine.Este în Nankin, un preşedinte de Republică, care se numeşte d-nul L i n g - S e n. El are aceeaş putere în China, ca Regele Ita lie i în ţara lui.Deţinătorul puterei, animatorul viitoarei unificări chi­neze (care se realizează cu toată încetineală pe care o necesita un proect atâ t de ambiţios, într'o ţară atâ t de veche şi a tâ t de întinsă) este Generalul C i a n g - K a i - S h e k , al cărui nume va căpăta în anii viitori, o im portanţă to t mai mare. G eneralul vrea să joace rolul, — pe care de fap t îl şi deţine — a! lui M u s s o l i n i , sau al lui K e m a l - A t t a t u ' r c , în Turcia. El se aseamănă de altfe l mai mult cu ultimul, fiind ca şi el m ilitar şi continuând ca şi el, să combată pe generalii din provinciile nesupuse.Aceşti generali şi trupele lor sunt calificate, în China, cu numele de „roşii, sau com uniste". Se poate să se găsească printre ei câţiva comunişti constructori, realm ente inspiraţi din doctrina sovieticăi dar sunt excepţii, şi rămân, in m ajoritatea cazuzilor, fără mare influenţă. De fap t, dacă aceste arm ate nu s'ar referi la nici o ideologie, ele ar constitui, în ochii poporului, o simplă grupare de to t felul de bandiţi, cum este adesea realm ente. A d evărata lor doctrină ar putea să se rezume a s tfe l: „Scoală-te tu să şed eu", care — dealtm interi — nici nu este monopolul partidelor politice chineze.G eneralul C i a n g - K a i - S h e k , este făcut din altaluat. Fost funcţionar de bancă, îşi face studiile m ilitare în Japonia. De o rară energie, riscând totul ca nimeni altul, îşi cucereşte gradele, prin fo rţa pumnului şi a execuţiilor. El se pune în serviciul guvernului din Nankin, îm potriva provinciilor de sud, cade de mai multe ori în dizgraţie provizorie, dar e în totdeauna rechemat, căci afacerile din Nankin, merg prost când nu este el acolo.Cum se obicinueşte în China, ca generalii să-şi plă­tească soldaţii — sau mai exact culii — cari se bat pentru ei, C i a n g - K a i - S h e k a avut grija să-şi umple lăzile de fier, asuprind populaţiile pe care le apără, curând, din fo arte sărac, deveni extrem de bogat.Şi tocmai aci se arată caracterul său ales. In loc să im ite pe m ajoritatea generalilor sau politicienilor chi- neji, cari se retrag când îşi împlinesc suma, pentru a se bucura de avantagiile avuţiei, C i a n g - K a i - S h e k continua să se bată, adica a bate pe ceilalţi, chiar pe vechii săi locotenenţi, cari nu se mai săturau de câştig.

y C it iţ i continuarea în pag. 18

bronzat. El este acela care-a în tem eiat orăşelul Mihăileni, dela vechea frontieră spre Bucovina, colonizându-l mai ales cu evrei.A mai văzut alaiul lui C u z a V o d ă , trecând pe uliţele noroiase ale Bacăului, într'o caleaşcă condusă de surugii călări pe opt cai înaintaşi.Domnitorul în călătoria, ce făcea prin M oldova, urma să fie găzduit în casele boerului D o c a n.Surugiii, după obiceiul lor, goneau ca vântul. Când a i

P la ja B u c u reş tilo r acum un ve a c : C oi n tin ade Prez'tosi.

VORBA=IN VIZITĂ LA „BUNICUL BUCUREŞTILOR" Şl PE LA ALŢII. — Ei ne spun, cum poate

ajunge cineva sănătos, până la adânci bătrâneţe şi povestesc din vremea vecheW U N A BU CUR EŞTILO R“ a prilejuit afir-

m t marea unui obiceiu vechi românesc : cinstirea bătrânilor. Bunicul Bucureş­

tilor, — descoperit de d. A l. Donescu, pri­marul general al C ap ita le i, — sfătosul Moş Toma, din prelungirea G riv iţe i, s'a dovedit o comoară de amintiri.Nu mai puţin interesanţi sunt însă şi alţi moşnegi ai cetăţii iui Bucur.

N U N T A DE D IA M A N T

In str. Sinagogii am dat peste soţii, cari se pregăteau să-şi serbeze nunta de diamant, fiind pe pragul celui de-al optulea deceniu al căsătoriei lor. E vorba de lancu şi Sarah Altersohn, cu cea mai lungă căsnicie din Bucu­reşti, cari însă nu s'au prezentat la concurs. Bătrânii s'au căsătorit în primul an după so­sirea lui Carol-Vodă Ia Bucureşti.Când am păşit în idilica lor locuinţă, din fundul curţii, mama-mare, în ale cărei trăsături regulate se mai pot citi urmele frumuseţii de odinioară, bandaja cu grije, la mână pe moş lancu.

P râ v â lii pe locul unde a ltâ d a tâ cu rg ea n e c a n a liz a tâ , în dosul hanului M anuk.

D âm b o v ifa

Moş V asiie Tom a a re 109 ani.

— „S ’a lov it la un deget / “ — îmi explică infirm iera improvizată.Im ediat după asta alergă sprintenă la bucătărie— era ora prânzului — ţinând să-şi servească ea personal la masă, tovarăşul de viaţă .— Să nu crezi tot ce-ţi va spune la n cu ...— aruncă o vorbă, în treacăt.— Cum , eu sunt m inc inos ! Te-am înşelat vre-o dată?" — ripostă oarecum ofensat soţul. — A po i să judece domnu... Acu 70 de ani, când ne-am logod it, mi-ai d ăru it broşa asta

ş i lăn ţişo ru l, pe cari le m ai port ş i azi la gât. „ E aur curat, tot atât de veritab il ca şi p ăru l tău b ă la i!“ — mi-ai spus atunci,

făcând pe grozavul. Ş i când colo ,,au ru l" tău s’a a lb it. E ra num ai arg int pole it...“— 1Dar şi p ăru l tău de aur — răspunse moşul zâmbind — s’a arg in tat ş i el...“In urma acestei riposte glumeţe, reprezentanta sexului guraliv se declară învinsă, lăsandu-ne să să stăm de vorbă.

D IN A M IN T IR IL E LUI M O Ş IA N C U

Moş lancu a apucat şi pe M i h a i V o d ă S t u r d z a , pe care evreii din Nordul M oldovei îl numiau „R oş-lm părat", pentrucă avea părul

părul tău care altădată era de aur e astăzi de ar­gint !“

cotit peste podeţul din fa ţa curţilor boeruiui băcăoan, roţile de dinainte au luat to t podeţul, prea şubred, iar caleaşca a rămas în şanţ.Speriaţi, că s'a întâm plat o nenorocire, s'au repezit to ţi slujitorii din ogradă şi chiar boerii, cari aşteptau în ceardac. In cele din urmă l-au rid icat pe umeri pe Vodă şi astfel l-au dus pe sus, până în casă. Un doboşar — de altfel singurul care era în to t Bacăul, spune Moş lancu — fusese pus de boerui D o c a n să stea la poartă şi să bată toba, când o sosi Domnitorul.C u z a - V o d ă , făcând mult haz de această întâm ­plare şi de primirea neaşteptată, dădu un semn cu mâna doboşarului, ca să înceteze. Dar nu-î putu potoli zelul. Plin de entuziasm doboşarul nu observă ordinul Domnitorului, continuând să bată mereu cu mare larmă, până ce Vodă intră în casă.

Aşa se călătorea pe acea vreme, aşa erau

uliţe le oraşelor de provincie ş i chiar ale celoă două Capitale...“ — ne spune Moş lancu.

C U M SE A J U N G E LA A D Â N C I BĂTRÂNEŢE?

Moş lancu povesteşte multe. Vom spicui poate, altă dată, din am intirile sale.Deocam dată relevăm că bătrânii din Str. Sinagogii nu s'au despărţit nici o zi, în cursul lungii lor căs­nicii ; se culcă de vreme, se scoală de dim ineaţă. Asta-i regula vieţii lor. N 'au p ierdut nici o noapte în petreceri fără de rost, afară de câteva seri cu prilejul unor evenim ente în fa m ilie : căsătorii, etc. N'au ţinut niciodată şi nu ţin nici azi vre-un fel de d ie tă . Mănâncă de to a te : carne şi legum e... Nu şi-au făcut nici când vre-o analiză medicală.— „N u e bine ca om ul să ştie când e bolnav ! " — îmi spune cu filosofie moş lancu.„E u şi cu baba ¿mea s p u n e m m e r e u că suntem sănătoşi... Ş i poate deaceea ş i suntem !

Când începi să te va iţi ş i să te cocoloşeşti, nu e bine... A m auzit că este un doctor mare la Paris, care vindecă pe bolnavi, punându-i să

spue că sunt sănăto ş i.. Cred că dacă d im po­

trivă ar s ili pe un om sănătos să zică, în f ie ­care z i: „E u sunt bo lnav! E u sunt bo lnav !“

şi dacă l-ar m ai îndopa cu doctorii, om ul s ’ar îm bo lnăv i la s igur“ .

Deci ce sfaturi dai d -ta tinerilor, ca să ajungă sănătoşi până la adânci bătrâneţe? — am întrebat pe Moş lancu.— Trebue să munceşti, să nu f i i leneş, să nu-ţi frăm ân ţi su fle tu l in v id iin d pe alţii, să nu p ierz i nopţile , să f i i cumpătat în toate şi mai presus de toate să-ţi spui, în fie-care zi, ca o

rugăciune: „eu sunt pe dep lin sănătos, nu mă doare n im ic !“

LA M O Ş T O M A

Pe Moş T o m a „bunicul Bucureştilor" l-am găsit stând la masă, in grădină, la umbra unui pom, îm ­preună cu cele două fe te ale sale: coana A n a T o m e s e u , în vrâstă oe 72 ani şi coana E c a t e ­f e r i n a F i o r i a n , în e ta te de 57 ani.Moş Toma mănâncă şi el de to ate , fără nîci o fereală.— A m uncit până la vrâsta de 105 an i— ne spune. — A zi am 109. La adânci bătrâneţe

am fost m ic negustor şi-mi câştigam pâinea, vânzând lăm â i ş i altele în piaţa Banu Manta.

„Dacă vrei să ş tii, ţi-aş povesti câte ceva despre vechii negustori bucureşteni“.

„ în a in te de toate erau c in s tiţ i! Se’ntreceau,

care de care, să dea m arfă cât m ai curată, mai tra in ică şi mai bună,

„ C avafii, cojocarii, iş licarii, postăvarii, lumâ-

nărarii ş i a lţ i meşteşugari n ’aveau căutare, dacă nu lucrau m arfă cinsită. Ia r bru tarii erau bătu ţi cu nuele, la spate, în piaţă, (piaţă se numea to t târgul) în văzul tuturor, când erau p r in ş i cu lipsă la cântar

„ In anu l 1847, în ziua de Paşte, a fost cel d in urmă mare foc d in Bucureşti, când au ars m ulte prăvălii, case de ale m arilor negu­

stori, o parte d in hanu l S f. Gheorghe-Nou cu hrube boltite, p line cu m ărfu r i ş i chiar m ai m ulte biserici, în cari u n ii îş i adăpostiseră avuţia de furia prăpădu lu i.

„D eşi negustorii bucureşteni erau cunoscuţi ca c ins tiţ i ş i aveau mare credit în străinătate, la L ipsea şi în alte părţi, de pe unde ne

soseau m ărfuri, totuşi vestea fo cu lu i celui mare, cari pârjo lise târgul, a adus în g r ijo ­

rare în rândurile fabricanţilo r de peste graniţă. E i au tr im is pe dată îm pu te rn ic iţ i de-ai lor, spre a cădea la învo ia lă cu negustorii păgub iţi

de pe m alu l D âm boviţii, o ferind scăderi în ­semnate celor, cari ar voi să plătească im ediat toată datoria.

„T ârgu ia la asta supără grozav pe negustorii bucureşteni, atât pe to p t a n g i i, cât şi pe

cei cari vindeau cu p a r a l â c u l . D upă o consfătuire, ce ce s’a ţin u t la Carvasaraua domnească d in strada Co lţii, (un fel de antre- posit-vamal), s’a hotărât ca to ţi negustorii d in Bucureşti să plătească pe dep lin şi îndată după foc, fă ră n ic i o amânare, toate datoriile

ce aveau, în străinătate, spre uim irea fab r i­canţilor europeni, cari veniseră anume să se învoiască cu scăzământul.

,,Am văzut o dată pe un m ofluz (negustor care nu-şi plătise datoriile) închis la hătmănie, cu

butuc la picioare, pe când la prăvălia iu i era e r o t o c r i s i e (un fel de sindic al falimentului) ...Iar pe un s im ig iu l-am văzut ţ in tu it cu cue, chiar la uşa prăvălie i lu i“ ...

Vre-un osândit la m oarte ai apucat, moş Toma?De o aşa privelişte mi-a fost totdeauna

groază. D ar am auzit că pe ucigaşi ş i pe hoţi

î i băga în fia re , sau î i spânzura pe locu l unde se fac acum M o ş ii“,..

L O C U R I DE PETRECERE Şl APE M IN ER A LE

Un alt moşneag bucureştean nu prea bătrân, N a e R ă d u l e s c u — cu care am stat de vorbă — se mândreşte că are părul to t negru.Moşul acesta — un sfătos bun de glume — mi-a povestit despre petrecerile din grădina „ E l i a d e " , de la Moşi, apoi despre grădina „Bordeiu", de la Floreasca, despre grădina „ D i a f e r u " , unde se ridică acum cetatea universitară, despre „L i v e d i a cu d u z i " , de la A b ato r şi despre alte grădini vestite, pe unde se făceau odinioară zaiafeturi. Deasemeni, mi-a vorbit de felul, cum se scălda lumea în Dâmbovîţa, prin dosul H a n u l u i M a n u k (H o te l Dacia de azi), pe locul unde acum sunt un şir de prăvălii şi hala G hica-Vodă. A tâ t pe acolo, cât şi prin alte puncte ale Dâm boviţei, prin mijlocul oraşului, precum şi ale Colentînei,' populaţia de am bele sexe se răcorea de-a valma, în râu, mai ales în zilele de mare arşiţă ale lunii lui Cuptor, cum sunf şi acum pe la noi.Moş N ae, de copil, era băiat în prăvălia cârcîu- marului Neagu Dumitrescu, de la poarta Hanului Manuk. De altfel, chiar în curtea hanului — ne spune Moş N ae — erau d ife rite prăvălii. Se mai văd şi azi, în incinta Hotelului Dacia, uşile cu zăbrele vechj şi zid ite (mult mai târziu) ale acestor dugheni bătrâneşti.— Drac de copil, mă furişam pe un gang şi

o uşă dosnică, ch ipurile să aduc apă d in gârla— povesteşte Moş N ae — dar eu priv iam cum

se scaldă lumea în dosul h anu lu i M anuk.

în c ă s n ic ia cea m ai veche din B ucureşti : cei doi soţi jo a c ă dom ino.

I

uANDSEARRA

tre b ue să reveniţi la^/obiceiurile mondene,

care cer să fTţTbine îm brăcată .

In lumina strălucitoare a candelabrelor,

la cazinou sau la restaurant, to aleta Dv.

va fi r e m a r c a t ă , purtând c i o r a p u l

„ÂDY 75" a cărui ţesătură minunată, va

adăuga făpturii Dv. o notă de distincţie

şi originalitate.

D U R A B I L

„Pe atunci nu existau ş trandur i / “ ţinu să a- mintească interlocutorul nostru.Povestirile lui Moş N ae sunt susţinute de dese- nurile în culori ale pictorului P r e z i o s i , care s'a rătăcit prin Bucureşti în primii ani ai domniei lui V o d ă - C a r o I, aşa că trebue să-l credem şi pe moş N a e în cele ce istoriseşte.Îată una din am intirile sale :— M ai ales era renum ită g răd ină de la şa­

pele m inerale '' — ne spune Moş N ae c^cl lumea putea acolo să se scalde, să bea apă

minerală ş i să se p lim be prin crâng. N a rămas, până în z ile le noastre, ca am intire , decât numele străz ii „Apele m inerale“ , pe

la podu l „Lemaître“ ,— Dar de ce-i zicea locului „A pele minera­le"? am în trebat.— A po i era acolo un isvor cu apă rug i­nie, căruia î i ieşise faima că e bun de leac. Păcat că is >orul a fost astupat, când s’a fă ­

cut podul de peatră...„Pe a tunc i erau acolo pom i mulţi,^ ver­

deaţă, viţă sălbatecă, tu fişuri... dacă in ­

trai’ nu te mai vedeai“ .,. „„ In deosebi femeile, cari doriau sa aiba co­

p ii, veniau să bea „apa m inerală“ ... Cum beau, mai ales dacă făceau şi o preumblare prin crâng, rămâneau pe dată borţoase"...__ Bine Moş N ae, — am obiectat — cum seface că Moş Toma, „Bunicul Bucureştilor" nu mi-a pom enit nimic despre minunea cu apele mi­nerale de la Lem aître ?“— A po i dum nealu i era bătrân pe vremea

aia şi, nu se ţinea de fleacuri de astea ...

APR O PO S DE BĂTRÂNEŢE

__ E hei, pe vremea noastră nu începea

bătrâneţea de la 70 de ani ca azi îmi spune unul d intre interlocutorii mei. — Când

ajungeai la 40 de ani, erai bunic şi-ţi să­

rutau mâna tine rii de 20 de ani.„ Ce-i drept, bătrân i tot se mai zăresc şi azi, dar cucoane bătrâne... mai rar... afară doar de baba mea ! “ — sfârşi moşul cu un surâs mucalit.A ltă viaţă, alţi oameni şi alte obiceiuri 1 Au trecu t tim purile când îm bătrânîau fem eile...

ALEX. F. M IH A IL

Abisinia vrea bani tot din Londra!Pentru răsboiul care se pregăteşte în A frica au nevoie de bani, a tâ t Italia cât şi .A b is in ia. Italia a încercat să facă un împrumut pe p iaţa Londrei şi n'a isbutit. Abisinia a numit un nou ministru la Londra, pe doctorul M artin , care şi el încearcă să facă un împrumut, spre a cumpăra muniţii şi arme. Va reuşî oare ? in fo tografia noastră, doctorul M artin .

Chile se bucura de pacea din Gran Chako.

Când m inistrul de externe chilean. M iguel Cruchapa (d re a p ta ) — care are cea mai mare contribu ţie în pacea d intre Bolivia si Paraguay, — s’a întors acasă, la Santiago din Chile, el a fost îm b ră ţişa t cu multă dragoste de c ă tre preşedintele s tatu lu i A rtu ro Ale-ssandri (la s tân ga). _ _ .In tr 'a d e v ă r, în cetarea răsboiului în tre cele doua ţa r i din A m erica de Sud nu înseamnă numai o uşurare pentru state le vecine, dar şi ş tergerea unei pete asupra c iv iliza ţie i noastre.

T a b ă ra c ă u tă to r ilo r de au r în v a le a din Edie C re ek .

Iar iutii»! înfunde» posturii», geros dinai sunt maipi ce se abgi flux şi 4 chiar deci şerpi, supi ascund sub vegetaţii t Insfârşit, ( oamenii Ji câmpurilei •ui goldfiiJNSULA COMORILOR T a b ă ra unui c ă u tă to r

de au r, în m ilocul p ă ­d u rii v irg in e ,

F o to g ra fie lu a tă din av ion .

D o b o rfre a h id ra u lic ă a ro c e lo r a u rife re .

că deşi de* număr impuţi şi munţii Cilii m ori neprelt^ lo r Niebelwl gelozie ptfţfn c â t păzeşte ‘ s Guinee, uncen izbesc deşici în pădurile -ri< Sunt patru :ri existenţa au.în ga toru l spaiA după trecemi j

insulei numeb ,

V a c ile c ă lă to re s c cu avi' onul, in N oua G u inee.

C o p y r ig h t la „ R e a l ita te a I lu s t r a tă " şi E. D e m a ître - Bruxelles.

N N O U A U i N E E

nituri n'au decât să se unde se găsesc adă- »r", tribul cel mai sân- ile căror săgeţi o trăv ite ¡e decât norii de insecte, regiunii după fiecare irii; mai primejdioase de scorpioni, m iriapode,

Şanjeni veninoşi, ce se de nepătruns al unei

pc.ate să-i atragă pe in Noua G uinee sunt numite prin partea locu­it mai încape îndoială

ni se exploatară I de mine, totuşi

tăinuiesc şi astăzi Iberic, paznicul avuţii- u apăra cu mai multă comorile legendare, de-

tpe ale sale în Noua uistadores moderni se

fiii mari decât Siegfried, M» ale Rinului.«i de când se cunoaşte »Noua Guinee. Naviga- tilonio de S c a re d ra , ipe-acolo în 1528, dădu i „Isla del A ro " . Ea fu

botezată mai târziu —- fo arte probabil de către portughezul Menendez — „Nuova G uinea" din cauza asemănării ce-o avea, după părerea acestui navigator, cu Guiana a fr i­cană. E vrednic de notat faptu l că a tâ t Spa­niolii cât şi Portughezii, deşi bine inform aţi despre comorile miniere ale insulei, n'au în­cercat niciodată să colonizeze Noua Guinee în mod serios, sau să facă anumite încercări în vederea extragerii aurului şi argintului din stâncile ei, cari alcătuesc un în tre it lanţ mun­tos în regiunea M arobe. C ând e ştiut că înşişi Spaniolii şi Portughezii făceau to t ce le sta în putinţă ca să pue mâna pe insulele Epices, sau pe ţările Am ericei de sud, unde

tocm ai descoperiau existenţa minelor de argint, se poate presupune că aveau motive tem einice să nu se aventu­reze în Noua G uinee, al că­rei sol ascundea, în orice caz, m aterii mai preţioase decât aurul sau argintul. La vreo patru sute de ani mai târziu, G erm anii, pe cari nu i-am putea învinovăţi de ne­păsare sau îngăduinţă, în ceea ce priveşte exploatarea colo­niilor lor, luară fa ţă de Noua G uinee cam aceeaşi atitudine, ca şi marile puteri coloniza­toare de pe vremea Renaş­terii. La începutul secolului nostru, guvernul german tri­m ite o exped iţie ştiinţifică în Noua G uinee, <ub condu­cerea doctorului Schlentzig, expert în minerale şi geolo­gie, dar după ce ia cuno­ştinţă de raportul întocm it de şefii expediţie i, el renunţă să măi continue cercetările. A titud inea guvernului era mo­tivată de concluziile exper­ţilor, cari afirmau că „în Noua Guinee e aur, dar date fiind g reu tă ţile de neînvins ce ie întâm pinau lu c ră rile , se putea spune că chiar din punct de vedere com ercial, f ilo a ­

nele şi s tra tu rile a u rife re nu prezintau .iici un in teres".,S'au găsit aur prin prea|m a fluviului M arkham , precum şi a afluenţilor lui, -Vatul şi Bulolo. La început, căutătorii şi-au pus în gând să ajungă în interiorul insulei pe apa fluviului M arkham , care se varsă în golful de Huon, cunoscut de multă vrem e navigatorilor.Din nenorocire, experienţa dovedi că M arkham nu > deloc navigabil, din cauza lianelor şi a plantelor acăţătoare, ce-i astupau cursul pe o întindere de câţiva kilometri dela coastă. Pe uscat, li-era de asemenea cu neputinţă să se apropie de văile Bulolo şi Vatul, deoarece ar fi trebu it să străbată cu piciorul un în tre it

In d ig e n ii e o, e au ucis pe p ro : p e c to ru l g e r ­m a n H e lm u th Baun.

T ra n s p o rtu l ca i lo r in av ion .

C a n ib a li în a r ­m a ţi cu săgeţi in ¡urul flu v iu lu i U rcjli.

Uu a v i o n co ­b o a ră in v a le a din M a rk h a m ..

Vtm A:

T ip de boy in slujba c ă u tă to r i lo r de au r

in valea Raut Aamu, pe capi-tanul Bernard Mac G rathn, 9 H T 3 t Xcăruia i-au măcelărit expediţia întreagă. La to ate aceste nea-

abătute pe capul explo- se o

epidem ie, astfel că plictisiţi de .•;£ ' ■ Watacurile canibalilor, chinuiţi de f ■dSSamWreptile, ţânţari şi nopţile geroase 1 1lăsară lucrurile baltă, luând-o la jfugă în direcţiunea coastei. X ^ ^ B P “ " 1Exploratorii — europeni ameri /¥

câni nevoiţi astfel sa înfrunte , ’Wtoate greutăţile din lume, lucrau 'v 'la extragerea cu ^ H L JU 'cange, deocam dată singurele lor

chipul acestasiliau să urmeze m etodele cele 1 ^ . '• ^ . : ¿‘mai prim itive. Pentru ca truda ’ J l , ,, ■.lor să dea într'adevăr roade J Bsemnate, trebuiau scoată cel puţin zece uncii de aur pe zi,a tâ t de scumpă era viaţa în junglă. Pe vrem ea aceea, în „goldfields“ , se plătia o sticlă de wiskhy dela 3 până la 5 lîre sterline aur ; o cutie de conserve o ster­lină ; o sapă 3-4 sterline. C ă lă toria unei expediţii înarm ate, care aducea aceste lucruri dela Salamana (în golful de Huon) la Bulolo, dura între 12-15 zile, fapt care îndreptăţia oarecum preţurile a tâ t de urcate.In anul 1925, un o fiţe r de patrulă, anume C ecil John Levien, aflat pe-atunci în slujba guvernului australian, se încumetă să treacă prin iaaul dela Bulolo cu ţinta de-a pedepsi triburile vinovate de câteva omoruri şi acte de canibalism. Rănit de o săgeată şi o lovitură de măciucă, Levien scăpă dela m oarte numai graţie sângelui rece al uneia din călăuzele indigene. Acesta, cu un foc de armă, îl doborî la pământ pe sălbatecul care-i atacase, repezindu-se apoi spre corpul neînsu­fle ţit al ofiţerului.

M o rm â n tu l c ă u tă ­to ru lu i de « u r 8. M ac G ra th , u c isd e c a n ib a li, lân gă flu ­v iu l Romu.

T .p de ind igen din in te r io ru l insulei.

lanţ de munţi, acoperiţi cu păduri virgine şi locuiţi de triburi sălbatice, ale căror atacuri erau cu atâ t mai grozave, cu cât se deslănţuiau totdeauna în cursul nopţii ceeace zădărnicia folosirea armelor de foc.In asemenea condiţiuni e lesne de înţeles că agenţii însărcinaţi cu examinarea zăcămintelor şi odată cu ei căutătorii de aur cari lucrau la Papua, decând cu descoperirea senzaţională a lui G oldie, nu şi-au mai arăta t dorinţa de-a pă­trunde în „Kaiser W ilhelm sland", o ţărişoară lim itrofă, numită astăzi „ T e ri­to riu l fă ră m andat". In 1913, un agent australian, A rthu r Darling, a reuşit totuşi să exploreze ţinutul Koranga Creek, unde descoperi filoane de o bogăţie neînchipuită. Dar co­pleşit de osteneli, căzut pradă fr i­gurilor, rănît de o săgeată, Dar- ling fu silit în curând să bată în retragere şi să-şi părăsească „ocna", unde de altm interi nu s'a mai în­tors niciodată.Aşa că vreme de opt ani nimeni nu s'a mai sinchisit de goldfields.Cu to a te aceste împrejurări vitrege, în 1921, un aventurier canadian, numit Park, Ochiu de Rechin, hotărî să întreprindă o călătorie de explorare. însoţit de câteva călăuze indigene, el străbătu, cu preţul unor suferinţe de nedescris, văile prăpăstioase ale fluviilor Francesco şi Bitoi şi, după ce ajunse pe

Kupper Range, la înălţimea de 16.000 picioare, iată-l păşind pentru întâia oară pe „păm ântul făgădu in ţe i" : valea Bulolo. Numai decât se apucă de lucru şi, servindu-se de metoda cea mai simplă şi mai primitivă a căutătorilor, reuşi să ex­tragă un minimum de douăzeci uncii de aur pe zi. Aceasta însemna că filonul descoperit de Park era cu mult mai bogat decât to ate celelalte vestite „bonan- zas" din Alaska sau California.Vestea descoperirii lui se răspândi cu o repeziciune fu lgerătoare, astfel că după câteva luni, numărul streinilor cari lucrau la Bulolo se ridicase la şapte.

In 1926, o altă expediţie, condusă de Bill Royal şi Glasson, des- coperia mina fabuloasă dela Eddie Creek.De rândul acesta, ştirea stârni o adevărată năpustire a căutătorilor, cari i i şi noapte se îndrumau, pe to ate căile, spre Noua Guinee, ceea ce-i îndemnă pe indigeni, în­grijoraţi de năvala „oam enilor cu chipul p a lid " să înmulţească atacurile îm potriva taberelor locuite de mineri.C a să nu cităm decât numele ex­ploratorilor mai cunoscuţi, vom arăta că ei au asasinat, în cursul ultimi­lor ani, lângă râul Ramu, pe ger­manul Baum, lângă Purari pe englezii N aylor şi Clarius, austra­lienii Page, Fisher şi Collins, iar

No. 448

— Pag. 14

A ero d ro m u l din Loé (N o u a G u in e e )!

T ip de c a n ib a l din Noua G u inee ,

Răsboinic d in re ­g iunea P ura li.

C o p y r ig h t la „R e a li­ta tea Ilus tra tă " şi E. Demaître-Bruxelles.

IA VULTURUL Di MARE CU PISTELE IN GUIARETheoflforAtantRi«t(9u

5T?. B AZA C A 1 5TR.CAROL 76 -78*80 ■ 82 iSmHALELORJH

PRIMUL INSTITUT COSMETIC MEDICALBULEVARDUL C A R O L, 39 TELEFON 3.52-73

D -N A Dr. M . R A B IN O V IC I de rm ato log specia lizată la Paris f i Viena, tra te a *« : negi, p is tru i, coşuri, e tc . în g rijire a fe fe t cu hormoni j i masage pneum atice. D is tru g erea d e fin it iv ă şi fă r ă c ic a tr ic e a p â ru lu i de prisos. S lă b ire a lo c a lă a co rp u lu i p rin m asaje e le c tr ic e , c u r s d e g i m n a s t i c ă .

Consult. 10— 12 şi 3— 7 p. m. Consult, g ra tu ite M ie rcu ri 11— 12 a. m.

C I T I Ţ I „ M A G A Z I N U L “PUBLICAŢIA PUBLICULUI SELECT 160 Pag. tip ă rite la heliogravurâ

L E I 2 5

EALITATEA ILUSTRATAD i r e c t o r : N I C . C O N S T A N T I N

vpare săptămânal în de pagini mari, cu un sup.

îent gratuit de 24 de pagini. P R E Ţ U L LEI 10. —

P R E J U L A B O N A M E N T U L U I :

Pe un a n ................................... 400 LEI Pe şase l u n i ............................. 200 „ Pe tre i luni....................................... 100 „

edacţia şi A d -ţia : Bucureşti, S tr. Const. M ille 7. Telef. 3.84-30m prim ata l a f o t o - r o + o g r a v u r ă în a te lie re le ,,A D E V E R U L “ S. A.

UN FENOMEN BOTANIC

P la n ta „ V ik to r ia R e g ia “ din G u yan a , c reş te la P ystian (C e - h o -S io v a c ia ) în ap ă de pu­cioasă .

%

In cursul convalescenţei, Levien, care-şi instalase tabăra chiar în vecinătatea văii Bulolo, petrecea vreme« analizând form aţiile stâncoase şi straturile de calcar ce acoperiau munţii înconjurători. Ex­plorarea bazinelor celor patru mari râuri îl duse la constatarea că ele conţineau aur. Prin urmare, munţii trebuiau deasemenea să aibă acest metal preţios. Dar, dacă din râuri se putea extrage aur prin simplă „spălare", spre a smulge bogăţiile din sânul munţilor se cerea neapărat o serie de lucrări titanice, pentru canalizarea lor. Insă cum să transporte la Bulolo maşinile de drenaj, in greutate de câteva sute de kg r,. când la orice pas întâmpinau piedici nespus de mari, pentru aducerea unei simple lăzi de conserve, sau de arme ? Aceasta era problema care trebuia re ­zolvată.Intremându-se, Levien, plecă la Sidney unde-şi dete demisia din ca lita tea lui de o fiţe r explora­tor. Asociindu-se cu unul din foştii camarazi de război, locotenentul M uştar, (Levien făcuse parte din forţele expediţionare ale lui Sir John Mo- nash şi s'a luptat vite jeşte în Flandra, unde-a fost rănit de două ori), aduseră amândoi un ae­roplan la Salam ana, de unde Muştar se înălţă la 18 A prilie 1927, luând direcţiunea câmpurilor aurifere. După câteva ceasuri de sbor deasupra pădurilor virgine, M uştar se întoarse, anunţân- du-l pe Levien că, după părerea lui, s'ar fi putut creia o legătură aeriană între Bulolo şi porturile Nouei G uinee. Levien nu mai stătu în cumpănă şi, organizând în pripă o expediţie, porni în fruntea ei la Bulolo, unde construi cel dintâi ae­rodrom, în însăşi inima ţă rii canibalilor.La câteva luni după aceea, Levien, care o bţi­nuse mari concesiuni în Bulolo, lucra împreună cu Muştar la înjghebarea tem einică şi definitivă a liniei „N ew Guinea A irw a ys -* care, servită de cinci avioane, asigura acum legătura în tre Lae, centrul aviatic al Nouei G uinee şi câmpurile aurifere.In stăpânirea celor mai bune aparate-trim otoare, Levien plănuia, în timpul acesta, realizarea visului măreţ care-l aduse pe acele tărâm uri. Maşinile destinate lucrărilor de drenaj ajungeau la Sala­mana, iar de acolo erau transportate, pe calea aerului la Bulolo.Pe bordul avioanele se încărcau piese de maşi­nării, în g reutate de câte 3 tone, ba se întâm ­pla de multe ori ca încărcătura să depăşească chiar cinci tone.Cu to ate astea, deşi în Noua G uinee nu există nici un fe l de serviciu m eteorologic, maşinile au ajuns la Bulolo fără accidente şi în luna M artie a anului 1932, perfo ratoare le g igantice se în fip - seră pentru întâia oară în pământul ţării cucerite... In clipa când maşinile intrau în acţiune, un ae ­roplan sbura de-asupra văii Bulolo ; pilotul desfăcu un pacheţel şî-i goli conţinutul în v â n t : era ce­nuşa lui C ecil John Levien, mort cu câteva săptămâni înainte, din cauza unei boale contrac­tată în jungla asasină.Dar ideile lui au trium fat !In timpul de fa ţă , tre i mari sindicate exploatează o mină de aur, în centrul cel mai sălbatec al Nouei G uinee. M aşinele lor, g re le de câteva tone, au fost aduse acolo cu aeroplanele şi instalate în locuri vecine cu canibalii şi vânătorii de capete, cari se ascund prin văgăuni şi desişuri neexplorate nici până azi.Precum am spus, cu to a te că în Noua G uinee nu există încă un serviciu m eteorologic, pare de necrezut că nenorocirile aeriene sunt to arte rare.

Până acum nu se cunoaşte decât un singur ac­cident grav, petrecut în apropiere de W an, unde un aparat trim otor s'a sfărâmat, izbindu-se de piscul unui munte. Dar acolo se vorbeşte mult despre un alt accident, întâm plat de curând pi­lotului australian Ross, care aterizând în inima junglei a rămas suspendat în copaci, cu aparatul şi însoţitorul lui.O expediţie grabnică de ajutor regăsi, după trei zile de peripeţii, pe aviatorul Ross şi pasagerul lui, care-şi pierduse minţile, a tâ t de mult îl în­fricoşase canibalii cari dădeau târcoale ziua şi noaptea pe lângă locul accidentului.C e îace însă constitue o mare prim ejdie pentru aviatori, în acest colţişor dela capătul pământului, sunt norii şi ceaţa cari învăluie crestele munţilor înalţi uneori de câte 16 — 20.000 picioare.Zilnic, în tre amiază şi ceasurile două, norii îm ­presoară orizontul întreg, ceace face ca traficul aerian să fie suspendat pretutindeni, începând dela orele unsprezece până la tre i după amiazi. Din nenorocire, se întâmplă prea adesea ca ceaţa să se lase dis de dim ineaţă şi în astfel de cazuri, avioanele nu mai pot aterisa, deoarece piloţii nu sunt în stare să repereze aerodrom urile. Nici la înălţimi mai mici nu pot să sboare din cauza munţilor, astfel că singurul lucru ce le rămâne de făcut e să se întoarcă la mare. O d a tă de-asupra oceanului, pot să coboare prin trâm bele de nori şi în câteva minute să ajungă pe aerodromul din Salamana. Bine'nţeles, ca să poată împlini cu succes asemenea manevre, trebu^ să aibă cu ei o rezervă îndestulătoare de benzină.Insă cu to ate riscurile la care e expusă călătoria aeriană în Noua G uinee, nu exagerăm câtuşi de puţin că ea * ţara unde to ţi locuitorii sunt fam iliarizaţi cu aviaţia. Fireşte, vorbim numai despre populaţia albă a Nouei G uinee, printre care nu e un bărbat, fem ee sau copil care să nu fi prim it botezul aerului. Acolo, nu se poate tră i fără aeroplan. C ă lă to ria dela W a n la B u l o l o durează şapte minute. Avionul se în a lţă la Wa n , trece peste două lan ţuri de munţi şi apoi a terisează la Bu l o l o . Aceeaşi că lă to rie , pe jos, durează nouă zile, deoarece trebuesc urcate cu piciorul zisele lan ţu ri muntoase îna lte de aproape 10.000 pic ioare . Cum şi v ite le sunt transportate to t cu aeroplanul, e mai mult ca probabil că în Noua G uinee se va ajunge în scurtă vreme la creiarea unor crescătorii de cai şi vaci, necunoscute până acum în insulă, ca de altfe l to ate ce le la lte ani­male m am ifere. In valea Ramu, am întâlnit câţiva căutători de aur cari încă dela venirea lor acolo, utilizau caii aduşi pe drumul văzduhului; acestor animale, C anacii, locuitorii băştinaşi, le dădeau numele lung şi pompos de „porc enorm cu părul bo g at" întrucât porcul negru, un soiu de mistreţ degenerat, e singurul patruped cunoscut vieţu itorilor din „bush".Putem judeca efectul av iaţiei în Noua G uinee asupra progresului insulei din aceste două c ifre : în 1926, valoarea to ta lă a aurului obţinut până atunci a fost de 75.000 sterline ; între anii 1927— 1932, s'a extras o cantita te impresionantă egală cu suma de 1.352.475 lire sterline i Şi to a te acestea se datoresc păsărilor de oţel, cari cu aripile lor luptă de a tâ ta vrem e să stâr­pească ultimii canibali rămaşi încă prin jungla nepătrunsă şi s'o facă dintr'o insulă sălbătecită până eri unul din centrele cele mai active ale civilizaţiei pretutindeni trium fătoare !...Edmond D em aître (+rad. de S , Rădulescuj

N a u fra g lI ş l e ş u ă ri m e m o ra b ile

Vap. PRINCIPESA M A R IA eşuat pe stâncile de la Tenedis în Iulie 1905 din cauza unui d e fec t de cârmă, de unde a fost scos după mari eforturi de soc. de salvare G rich &

C o . — cu fgndul sfărâmat, căpitan fiind comandorul C -tin Ciuchi, decedat.

EŞ1 Serviciul Maritim Român

! 3 datează de mai bine de 40

de ani, la bilanţul său de in-

continuă activitate, pierderile sufe­

rite prin eşuări, abordaje şi nau-

frăgii, inerente navigaţiei, au fost

relativ destul de mici în raport cu

ale celorlalte societăţi de navigaţie

care au suferit mult mai mari pier­

deri.

Primul naufragiu suferit de S. M. R.

a fost în 1907 când vaporul Meteor

lovind stâncile de la capul Caliacra

a naufragiat, cu care tristă întâm­

plare D-na Halier, soţia inginerului

şef care construia portul Constanţa,

şi-a găsit moartea în momentul când

se încerca a fi salvată, fiind strivită

între un colţ de stâncă şi vapor.

Istoricul fiecărui nenorocit caz îl

vom face în numerile viitoare.

Deocamdată reproducem fotografiile

luate la faţa locului după accident.

A M IR A L U L C O A N D A

în tem eie to ru l şi prim ul d ire c to r al Serviciulu i M a ritim Român, sub a cărui conducere s'.au constru it vapoare le P rin cip esa M a r ia , Re­g e le C a ro l, R om ânia, fm p â ra tu l T ra ia n şi D ac ia , cu o viteză până ia 18 m ile pe oră fiin d , în an ii 1905 — 1915 cele mai con­fo rta b ile şi rap ide vapoare din bazinul M ă rii Negre şi M ed ite rana.

C-DORUL G H . M ^R G IN E A N U

al tre ile a d ire c to r al S; M. R. sub conducerea ce- uia s'a fă ­cut diverse îm b u n ătă ţir i in ad- m iris tra ţie .

C O M A N D O R U L N . IO N E S C U JO H N S O N

A l pa tru lea d ire c to r al S. M . R. sub condu­cerea căruia s'au pus bazele re face re i parcu­lui de vapoare cu u n ită ţi noi, prevăzute cu to t con fo rtu l modern şi rap ide , realizandu-se însemnate econom ii la exp loatarea vapoare­lor de poştă, că lă to ri şi m ărfu ri.

VAPO RUL DE P A SA G ERI A L S. M . R. ÎM P Ă R A TU L T R A IA N ce fusese înch iria t ruşilo r împreună cu a lte vapoare de poştă şi că lă to ri în luna August 1916, arm at cu tunuri de mare ca lib ru .A rt i le r iş t i i ereau ruşi însă vapoarele deşi au fos t to t tim p u l sub comanda o fiţe r ilo r români d in marina c iv ilă a s ta tu lu i S. M . R., to tuşi ruşii au a rbo ra t pe toa te vapoare le româneşti pav ilionu l ţa r is t şi apo i pe acel sovie tic. F o to g ra fia t la Sebastopol. (C o le c ţia C . T.)

Vap. REGELE CÂROL I eşuat com plect la Kumkâié în Dardaneie în 24 O c t. 1929 de unde a fost salvat de re­morcherul danez Bellos al soc. Sviter-Bjergnîos Entreprisse, pentru preţul de 2000 (doua mii) lire sterline, căpitan fiind d-l Hrubes Maxim îlian.

DJUM ATATE D IN L O C U IT O R II

UNUI SAT, PR A D A VEDENIILOR

5A TU L Coronos de N a- xos, din G rec ia , a fost numit „satul fenom ene­

lor h iperfizice“ din pricina în­tâmplărilor ce nu se pot lămuri care se petrec acolo. Bărbaţi, femei, băieţi şi fe te vorbesc în

fiece zi cu Fecioara M aria , în- tr'o stare de transă colectivă. Origina acestor fenom ene se pierde în depărtare , când re­giunea Naxos a fost liberată de turci, locuitorii din actualul Coronos, din Scados şi din Ko^

mialti au început să aibe visuri curioase. O fem ee îm brăcată în alb le spunea că la locul numit „Amo Maxis" era îngropată o icoană a Fecioarei, făcută de sfântul Luca. S'au început săpă­turi care au to t continuat ani de zile, fără niciun rezultat. Dar

visele continuau. In afară de aceasta, mulţi săteni au fost văzuţi căzând în transă în tim p ce lucrau şi începând să vor- biască cu fem eea în vis. In 1836, numeroşi credincioşi aflară în vis că icoana va fi însfârşît găsită la 25 M a rtie în anul acela, în ziua Bunei Vestiri.... la 25 M a rtie mîi de oameni veniţi din toată G rec ia s'au adunat în jurul locului desemnat. Aşteptau cu to ţii să vadă care va fi omul pe care fem eea în alb îl va desemna ca descope­ritor al icoanei. Şi deodată mul­ţimea a văzut apărând, îm bră­cat în alb, şi umblând ca un somnambul, pe tânărul păstor lani Manguioros, In vârstă de 18 ani.

El a coborît în groapa care fu ­sese săpată şi a revenit cu tre i icoane: cea a lui Christ, ce a Sfintei Fecioare şi cea a Sfân­tului loan Botezătorul. E cu ne­putinţă — spune trad iţia — să se arate delirul care a cuprins atunci pe credincioşi...De atunci, doi ţărani, Christo- dulo şi Manolas au luat mono­polul vedeniilor. Au devenit p ro ­feţii ţinutului. Bătrânii spun că au prezis to a te evenim entele mai de seamă din lume, cum

ar fi bunăoară răsboiul german. Insă icoanele care fuseseră re­găsite, au fost fu rate în acelaş an... A trecut mai multă vreme. Cei doi ţărani au murit. M ano­las avea un fiu. La sfârşitul v ieţii sale şi acesta a început să aibe vedenii şi a p o ftit pe consătenii săi să purceadă la găsirea icoa­nelor. Ba chiar el a umblat neo­bosit după ele până în 1925, când a murit.Tradiţia era cât p 'aci să f ie ui­tată, când 1930 mai mulţi inşi din ţinut începură să aibe a rândul lor vedenii. O elevă a liceului din Naxos, Chaterina Legalei, înrudită cu fam ilia lui Manolas, auzi în vis pe Sfânta

Anna care-i spunea că icoana Sfintei Fecioare era ascunsă chiar în casa unde iocuia tânăra fată. Sfânta îi poruncea to to ­dată să-i spuie fratelu i ei că e dator să regăsească icoana.

No. 448 — _____

Fratele ei, profesor la acelaş liceu, a comunicat lucrul proprie­tarului casei. D-na Xenos a re ­cunoscut că ea avoa o icoană veche a căruia origină n'o cu­noştea. D. Legakis auzise că icoana care fusese furată , era mică şi avea un colţ rupt. Icoana d-nei Xenos în tr'adevăr avea acest d e fec t. Dar profesorul ră­mânea sceptic. Atunci, şi el văzu

în vis pe sfânta Anna. In aceeaş noapte, Sfânta Anna apăru la cinci săteni din Coronos, porun- cindu-le să vie la Naxos şi să aducă înapoi icoana, M utarea icoanei se înfăptuia la 2 Feb- ruţrie 1930.

A doua zi, fenom enele curioase reîncepură. Tei băeţaşi şi două fe t iţe cari to ţi cinci împreună numărau deabia vreo 12 ani, spuseră părinţilor lor că au văzut în vis pe Sfânta Fecioară. A c e ­eaşi copii, după ce au povestit visul, au căzut în transă şi vor­bind cu nevăzutul, au început a

prevesti to t soiul de întâm plări. De atunci, în fiece zi ei cădeau în transă şi profeţiau to t felul de întâm plări de interes local sau general. încetul cu încetul, fenom enele au început să se în­tindă şi la adulţi. C ap i de fa ­milie şi gospodine au început să aibă viziuni şi să facă pro feţii. Dela o oră la alta a zilei, pe când păreau p erfect liniştiţi, deo­

dată îi cuprindea o dorinţă ne­învinsă să doarm ă. Şi deabia a- dormeau, că începeau să vorbias- că în numele Sfintei Feciare. Astăzi, mai bine de 65 de băr­baţi, fem ei şi copii sunt atinşi de acest fenomen. Vorbesc ore întreg i asupra celor mai fe lurite chestii. Prevestesc răsboaie, ca­tastrofe şi evenim ente menite să sguduie lumea întreagă...Desigur că e vorba de un caz de sugestie colectivă.

S FÂ N TA F E C IO A R Ă FUG E

Pe o colină sălbatecă din mun­te le Athos se găseşte mănăstirea Siropotamu. C ălugării raportează urm ătoarele :

„Ş tiţi că, călugării, din Batopedi, blestem aţi de Domnul, au intro­dus în mănăstirea lor calendarul papistaş. După aceasta, într'o noapte, o icoană mare a Sfin­te i Feciară a părăsit mănăstirea schismatică şi a venit aci sin­gură de s'a aşezat în biserică unde am găsit-o noi.Faptul a fost afla t pe to t mun­te le . C e i din Batopedi s'au dus atunci la poliţie şi ne-au învi­nuit că am fi fu rat noi icoana... Am răspuns că a venit singură. Poliţistul n'a crezut. A luat icoana şi a dus-o înapoi la mănăstirea

din Batopedi. Dar în noaptea urm ătoare icoana a dispărut iar şi a revenit aici. V ed eţi dar că Sfânta Fecioară urăşte pe schis­matici care sunt partizanii noului calendar” .

( Petri* - A tena )

!^ t n 'bo ^ a te UPSe 1 M ote lu rijtp tn jiyn i ifafa*

în a c id ca rb o n ic I j * J * I ■§ ■4SI • 1 • j t t F ^irou/’ e „¿uropa.’r a d io a c t iv e 1 Rtducere 50%pe lin iilt C.FR.

9 Saison ait-la *S M ai p â n a la / Ocfcynix-itS /nand cu pUx/4 st baiux.

> ^ A M M B M M t t B M M M H B B H H H H H M n N l H B B f l N h a M R M H i Hvuta m ilitari ptrmantnU • Protptei la ctr tn :/epuginocue JT) / • / • # ~ • ţ /* • s * / « # Direcţiunea.^ boli de inima si de temei, Unemie etc. ai±^r

rama dela Constanta

jiïvoctsùtàfStimată Doamnă!

Tuburi Lei 3 0 — şi 4 5 ’— C utii Lei 1 6 — 72 —

Săptăm âna trecu tă a în c e ta t din v ia ţă la conacul moşiei sale din ¡ud. Buzău G . C. Costa-Foru.Defunctul a fost un m are dem ocrat, ia r d is p a riţia lui este re g re ta tă de în treag a opinie publică.Fo to g ra fia noastră îl în fă ţ i­şează pe Costa-Foru pe ca­ta fa lc .

Un ten frumos şi fraged

— şi o piele rezistentă

ve(i avea întrebuinţând

regulat

O dram ă pasională care a im presionat în treag a opinie publică s'a petrecu t săp tă ­mâna tre c u tă la Constanţa, D-ra Veronica Vereşteanu a fost îm puşcată de logodnicul ei, sublocotenentul Antone- seu, care apoi s'a sinucis. M o a rtea celo r doi îndrăgos­t i ţ i a fost fu lg e ră to a re .In fo to g ra fiile a lă tu ra te , ero ii dram ei.

M OARTEA LUI G. C . COSTA- FORU

A S I A 1 9 3 5U rm area din pag. 8

Aceştia trecură pur şi simplu în arm atele adverse, şi cum urmaseră o şcoală bună, izbutiră şi ei la rândul lor să bată fosta lor arm ată. Dădură mult de lucru lui C i a n g - K a i - S h e k . încercă, oarecari înfrângeri, e drept, dar până acum se menţine pe deasupra. Când chinejii constatară că C i a n g - K a i - S h e k , cu cei 300.000 de oameni ai săi, în tim p ce adversarii săi nu dispun decât de ¿0.000, ajuns în puterea vârstei (are astăzi 45 ani) continuă să se bată, ducând aspra viaţa de campanie, ei înţeleseră că nu mai luptă pentru el însuşi, ci pentru o cauză şi această cauză ar fi unificarea Chinei.C i a n g - K a i - S h e k , având cuminţenie şi la fel cu fascismul italian, urmărind o politică de respectare a tradiţiilo r vechi a isbutit să atragă de partea sa mulţi intelectual! chineji cari apără cu hotărâre teoriile sale, cu tendinţe naţionaliste şi patrio tice, odinioară necunoscute în China. Instinctiv, fără să-şi dea seama, masa imensă a acestui popor începe fără grabă însă, să se intereseze. C i a n g - K a i - S h e k , apare multora, în pofida lipsei lui de cultură desăvârşită, şi în ciuda

reacţiilor sale sălbatice, ca singurul om capabil să curme, într'o zi anarhia chineză.Aceasta este personalitatea generalului C i a n g - K a i - S h e k , încă necunoscută marelui public european şi care oferă totuşi o reală im portanţă chiar pentru Europa, în virtutea ascensiune! rapide a mişcărei pan-asiatice, îndreptate îm potriva a ceeace galbenii numesc „p ă­trunderea A lb ilo r in Asia",C ăci generalul C i a n g - K a i - S h e k , de form aţie ja­poneză, nu trebue să uităm, poate fi în acelaş timp şi renovatorul Chinei şi omul capabil să îm pace Japonia cu China. G ra ţie lui, apropierea Chino-Japoneză a făcut, în aceste ultime luni, în aceste ultime săptă­mâni, paşi hotărâtori. Serviciul de inform aţii al naţiunilor europene, nu se găseşte oare în posesia unui document recent, adresat administratorilor provinciilor chineze prin care sunt înştiinţaţi să nu mai stânjenească, în misiunile lor, pe agenţii de propagandă japonezi, cari luptă îm potriva boicotului produselor nipone; astăzi boicotul este pe cale de dispariţie în toată China. C i a n g - K a i - S h e k (şi mulţi şovini chineji nu înce­tează să i-o imput® cu violenţă) joacă pe cartea ja­poneză şi joacă serios. El este de părere că trebuesc clasate neînţelegerile şi că nu se poate bate cu gene­ralii nesupuşi, fiind am eninţat în spate de atacul japonez. Ei găseşte ca dintre două rele trebue ,ales cel mai

mic, şi că întrucât Chinei îi trebue un tutore, a mai normal ca sprijinul să fie al Japoniei decât al Americei, i sau Europei.

Acest sprijin, sau această stăpânire, se găsesc în acest moment astfel, încât Japonia, făcându-se păzitoarea in­dependenţei chineze fa ţă de albi, nu mai îngăduie Chinei niciun amestec în M andciuco. China, şi-a insta­lat oficial posturi vamale la frontiere le noului Stat ;ia restabilit cu el re laţiile poştale regulate.

China a acceptat, acest fa p t îm plinit şi va mai ac­cepta încă multe a ite 'e cari vor urma, ca prime con­d iţii de bune raporturi indispensabile cu Japonia.

Chiar în Europa, marile naţiuni ca Italia cu Malta sau Spania cu G ibra ltaru l, se poartă ele altfel faţă da Anglia?

„Europa — mi-a declarat cu term eni proprii, un M ministru chinez, pe care l-am vizitat la Shanghai — apă- rându-ţi p ro p riile interese, a împins ţa ra noastră în b ra ţe le Japoniei".Aceste sunt cele două evenim ente, cari domină China actualm ente : lupta, acum victorioasă pentru o unificare sub pavăza guvernului din Nankin, şi apropierea im ediată de Japonia. M a i este nevoe să subliniem im portanţa eventualităţilor ce le reamintesc, atât de ordin politic cât şi economic ?

Concursul artistic organizat de revista noastra a înregistrat un succes triumfal

Nouă tineri au semnat angajamente strălucite cu teatrul „Alhambra"

Ju riu l concursului a r t is t ic o rg a n iz a t de re v is ta n o as tră .

prin concursul „Bata“ , în urma căruia 20 de tineri au plecat să studieze tim p de tre i ani gratuit o meserie în Cehoslova­cia, iată că revista noastră ri­dică din necunoscut nouă tineri cari vor constitui poate peste doi sau tre i ani, fala teatrului revuistic românesc.Un public imens a venit în co­cheta grădină „A rpa" din C a ­lea Victoriei pentru a asista la desfăşurarea concursului. Juriul a fost alcătuit din somităţile vieţii artistice a capitalei. A prezidat d-na Lucia Sturza-Bu- landra, iar în jurul domniei-sale au luat loc d-nii Tony Bulandra, Soare Z . Soare, Scarlat Froda, Ion Vasilescu, Ionel Ţăranu, A le- xandrescu Caram anlău, Mânzatu,

Vlădoianu• ^ N ic. Constantin, N .^ Ş' N. Constantinescu.

Juriul a avut latitudinea sa a- ■ v ţ . M , < leagă dintre candidate si can-

d idaţi pe to a te şi pe to ţi cari au manifestat însuşiri. Nu a fost proclam ată o „Miss A lham bra". după cum n'a fost proclam at un mister A lham bra. Au fost însă alese şi angajate im ediat pentru teatru l „A lham bra" d-rele: M a r­g are ta M arian , al cărei tem e- pram ent îndrăcit a cules ropo­te le de aplauze ale publicului, drăgălaşele surori Didona şi M arg a Râdulescu precum şi d-rele R itta C astor şi A dela Georgescu. Dintre domni ţi- nându-se seamă de acelaş prin­cipiu de a alege pe to ţi acei cu aptitudini au fost prem ianţi: G. Poenaru. Liviu Şerban, Ionel Teodoru şi V. Ivan. Lipsa de spaţiu ne îm piedică să publicăm în acest număr un re ­portaj mai amplu precum şi fo to ­grafiile luate la concurs. O vom face însă în numărul viitor.

mm. mD-RA MARGARETA M AR IA Na c ă re i a p a r iţ ie a s tâ rn it a d m ira ­ţ ie unanim ă şi c a re a sem nat im e ­d ia t un s t ră lu c it a n g a jam e n t cu T e a tru l A lh a m b ra .

JT ^ I EVISTA noastră a în- f ^ registrat Duminică, un

nou trium f cu unul din acele concursuri populare care ne-au creiat a tâ ta renume. Du­pă concursurile de frumuseţe a căror faim ă a ajuns până de­p arte peste hotare, după con­cursul casei „Colum bia", după marea operă socială înfăptu ită

N o. 448 —

S u ro rile D idona şi M a r g a 'Râdulescu, to s t m u lt a p la u d a tă .

a c ă ro r g ingaşă a p a r iţ ie

S fa tu r i Medicale

Omule, a j u t ă - t e singurZiarele anunţă zilnic tot felul

de molimi, care se ivesc la înce­put prin indigestii, crampe de stomac, greaţă, migrene, dureri în tot corpul, fierbinţeli sau senzaţie de frig.

In special în timpul •verii, când căldura moleşeşte şi debi­litează organismul, bolile infec- ţioase produc adevărate ravagii.

Un excelent preventiv şi un re­mediu inegalabil, graţie proprie­tăţilor sale antimicrobiene, e Alcoolul de Menthe de Ricqles, un produs francez, cunoscut de aproape o sută de ani.

Diferitele experienţe au dove­dit că Alcoolul de Menthe de Ricqles ucide in trei până la

cinci minute microbii vâtămâ- tori, cari pătrund în organism prin nas sau prin gură,

Câteva picături intr’un pahar cu apă, sunt suficiente pentrua ne feri de indigestii sau răceali şi este în acelaş timp, cea mai recomandabilă apă de gură.

Alcoolul de Menthe de Ricqles nu trebue să lipsească din nici o casă, din trusa nici unui ex­cursionist, sportiv şi călător la drumul mare.

Cine ţine la sănătate să ne as­culte sfatul şi să se ajute singur contra boalelor, luând zilnic câteva picături de Alcool de Menthe de Ricqles.

Dr. A, BUBCEA

IZVOARELE STATUI.UI FRANCEZ

V I C H Y- C E L E S T I N S

RINICHI-BAŞICA G U TA .D IA B E T-

A R I R I T I S M

V I C H Vg r a n d e -g r il l e

b o l il e f ic a t u l u iŞl ALE APARATULUI

* I L I A R

V IC H Y -H O P ITA LA F E C Ţ I U N I L E

S T O M A C U L U I A L t INTESTINULUI

VICHYc e c e s c i n s

KOMOL idealul ccicfrant de păi al doamnei elegante

i EALITATEA ILUSTRATAD i r e c t o r . - N I C . C O N S T A N T I N

pare săptămânal in 2^ de pagini mari, cu un supli-

ent gratuit de 24 de pagini. P R E Ţ U L LEI 1 0 . -

P R E Ţ U L A B O N A M E N T U L U I :

Pe un a n ................................... 400 LEIPe şase l u n i ............................. 200 ..

Pe tre i l u n i ............................. 100 „

edacţia ş! A d -ţia : Bucureşti, S tr. Const. M ille 7. Telef. 3.84 30m prim ată la f o t o - r o t o g r a v u r S in a te lie re le „A D E V E R U I " S. A.l

Pag. 18

CUM SE INTREJINE URA IN GERMANIAC

AETUL acesta, de 64 de pagini, pe care o întâm plare feric ită a făcut să ne cadă în mână, este opera unei şcolăriţe, în vârstă de vre-o

15 ani. Se cuvine să vedem aci mai mult decât o adunare de tem e şcolăreşti, un fel de album în care frăulein K. H . însemna — nu fără oarecare artă d e ­corativă rudimentară, înfrumuseţată prin culori ţi aur, — fraze tip ice, rezumate isbitoare, tablouri sintetice, alegorii, em­bleme, hărţi, steme, to a te în legătură cu

Z0nk imHausBurger- Arb*<t»r (Soji«l<J*mokretfen|

Folsfhe FreunckchciftervQ D t.r Q r 'e ib u m j i s t t m B l t i '

J\ I | yNyJtoitiin ist noch ¿-jwţj D i*>l 3r- D 0 b iS v c ic K y m o r i c K o - « it-

O u m m t Q i j U a WDo DurfKlxMiebtlMirM dţn.He»|l nit

Caetul unei şcolărite germane*)2“ Der Hunger daucrîfort.-D.&ppenumai noţiunile tendenţioase com binate

de către zeloşii hitierismului. I s’au ară­ta t to a te în aşa fel, încât ea e nevoită, bineînţeles, să-şi înfăţişeze G erm ania ca un popor ce nu poate greşi, eroic şi care n'a făp tu it niciun păcat ; un popor ideal, care întrupează to a te virtuţile, dar îm potriva căruia, îndem naţi de ură şi de invidie, în tr’o bună zi s‘au năpustit oa­meni inferiori ; aceştia bineînţeles dacă există o d rep tate , vor trebui mai curând sau mai târziu să-şi primească pedeapsa,

l U i t t f W îlka lm ftag t ffli* Keuatr im Raickahw»

J U k * » « e ( « î m i « k u i M « • » D « » t >

'» « WD i* G r«nyt ujwd gcbfcrt

G«lt im u n SoU«t*n für Jen Kriig «na-

« q » t s t c * t S o l < j « T * r J í » d t r •

Certuri in tern e .Burghezi-m uncitori (soci a l-d e m o c ra ţi >■ Prietenii fa lse .înţelegerea c e lo r tre i este o în ţe le g e re de plumb,Italia este încă tâ n ă ră şi » lab ă .Austria prea b ă trâ n ă .Diplomaţi p roş ti.Germanul nu-şi dă seam a că este « râ t , Reichul lu p tă ţ i p ie re .

istoria Germaniei dela 1914 până în lileie noastre.E o adevărată antologie de şovinism

1 german şi nu poţi răsfoi acest caet fără i sa încerci oarecare triste ţe : noi vedem

înainte de to ate opera profesorului german, transformat (uneori chiar îm­potriva dorinţei sale intime) în tr’un agent de propagandă naţional-socialîst şi deci lucrând nu ca să cultive şi să pacifice spiritele, ci dimpotrivă să le sălbăticească, să le facă mai tributare ca oricând celor mai jalnice caracteristice ale prostiei omeneşti.Foarte probabil că frăulein K. H . e o fetiţă drăguţă: o fo tog ra fie de ansamblu care arată trecerea clasei, în care se găseşte ne înfăţişează fizionomii simpatice, inteligente şi este evident că cele mai multe din aceste persoane drăguţe, dacă am putea discuta cu ele, cu inima des­chisă şi fără păreri preconcepute, fără minciuni, ne-ar în ţe lege pe noi to t atâ t de bine pe cât le-am putea în ţe lege. Dar vai I vedem prea bine din cele ce avem în faţa ochilor, că frăulein K. H . a cunoscut din politica contemporană

*) Articolul pe care îl publicăm este scos din marea revistă franceză „L 'lllu s tra tio n " . Sem nifica ţia descoperirii pe care a făcu t-o revista n i se pare extrem de importantă, pentru v iitoa rea m enta­litate a poporului german şi credem că a rtico lu l acesta va sluji de document ce lu i care va voi tâ scrie istoria vremurilor de azi. Deaceea, ne-am luat îngăduinţa să traducem a rtico lu l pentru cititorii noştri.

131

îm p ă ra tu l W ilhe lm spune o f ic ia l în p a ­la tu l R eichului : „ Nu m ai cunosc p a rt id e , nu cunosc d e c â t G e rm a n ia " .F ro n ti ra es te în ch isă .D u m n e z e u b in ec u vâ n te ază pe s o ld a ţii n o ştri c a re p le a c ă pe fro n t.Cu in im a veselă ei c â n tă câ n te c e de m arş.M ândru fâ lfâ e d ra p e lu l. D eu tsch lan d , D eutsch land.

A doua zi după Sedan şi după crearea republice!, Franţa s'a despărţit în mod sincer de un îm părat ale cărui concep- ţiuni falşe au condus-o la dezastru. G erm ania, nici o clipă n'a voit să condamne opera Kaiserului ei d e tro n a t; ea şi-a creeat un adevăr al ei, conform căruia — îm potriva oricărei rezistenţe — responsabilitatea evenimentelor din 1914 nu-! cade în sarcină, mai mult decât oricărui alt stat.C a etu l d-re! K. H . începe printr’un ta ­blou alegoric al celui de al ll-lea Reich, cel din 1871. Caracteristica acestuia este de a fi stolz, adică mândru. M ân-

. dre sunt frontiere le care cuprind dela 1870— 1871 Alsacia Lorena ; mândru e drapelul său ; mândră e co n stitu ţia ; mândre sunt armata şi marina ; mândră e şi flota de com erţ pe care Engiand ist neidisch (Anglia e geloasă). Dar alte compoziţii ale tinerei germane ne arată că acest Reich mândru are unele puncte slabe ; neînţelegerea între cetă­ţeni, alianţe înşelătoare, şi — aceasta textua l— „diplom aţi dobitoc!" (Dumme D ip lom ate i!). Deaceea, în cele din urmă se'ntâmplă o catastrofă pe care drăgălaşa noastră fe tiţă o sintetizează într'un tablou pe care-l reproducem în pagina urm ătoare. Desenul alăturat e un omagiu adus Iul W ilhelm al ll-lea ş! se cuvine să-i facem şl Iul loc. In definitiv, „deslănţultorul războiului" apare în aceste poze naive ca un om fo arte cumsecade.

P¡f ZuQ ' roüsri ;* f)Qc/l ffOtWO1- r.f

3;Ein« lumpige Anklage m*Hrv «aurores fDeil'itytn wóezefjen Franjasen mit notorio!,

s e h e n Ñ lie f 'l O R u h r

4«t

Vlnjlaîion kommt*Goldgdd ,*t...»FtcmUtâidi.iŢti «w»

uir» /.

m

, fjc Baro cte, Sinkh:

2. Fo am etea se m enţine. G r ip a c re ş te .,. A ur, cupru, t ie r , cărbune, lem n. c o lo ra n te , au r, cupru, f ie r , cărb une .T re n u rile se în d re a p tă cu r e g u la r ita te spre F ra n ţa , zi şi n o ap te tim p de 14 an i.3. O acu zare m izezab ilă . — „U n C ră c iu n c o n v e n a b il"1 1 -1 -1 922 Francezii ocupă Rhinul şi Ruhrul cu tru p e c o lo n ia le de negri, de o arec e am liv r a t p re a pu ţin i s tâ lp i de te le g r a f .Cu ruşinea ei n e ag ră , F ra n ţa asupreş te rasa a lb ă .4. Vine in f la ţ ia .A u ru l m onedă se în d re a p tă c ă tre F ra n ţa . 1782. M aşin i t ip ă re s c h â rt ie m onedă în locu l monezii au r, a doua zi to tu l se scum peşte.B a ro m e tru l-M a rc ă scade v ir t ig in o s .M ă rc i h â rt ie .Evreul de a fa c e r i spune : „N u m ai vreau m ărc i ; nu m ai a c c e p t p la ta în m onedă h â rt ie " .

Douăzecişiunu de ani după 1914 istori- cîenii germanii ar putea începe să ju­dece cu o b iec tiv ita te violarea teritoriului belgian ş! să recunoască că a fost ori­cum o crimă. Dar, învăţătura care i se dă d-reî K. H . îi sugerează doar o ex­plicaţie, pe care dânsa o formulează cu nevinovăţie. N im îc mai tip ic decât această fra ză : „Voiam o biruinţă grab­n ică". D e c !! deci, scopul scuză mijloa­cele. Aceasta e o morală care poate avea consecinţe uriaşe şi nu e lipsit de interes să constatăm că această morală continuă să inspire pe germani.

REKH-

lagge-5 îohf!Fl

5 Î0 Îj2G fW 13

Un Reich m ândru.P oto u l fro n tie re^ .Un d ra p e l m ândru.M â n d ru f lu tu ră din nou d ra p e lu l. F ro n tie re m ândre . A ls a c ia -L o re n a va fi re c u c e r ită în 1970-71 .

C e e a c e n e c o n v i n e n e p a r e t o c m a i d i n a c e a s t ă p r i c i n ă c a e s t e d r e p t . N u s 'a u s c h i m b a t . D e a l t m i n t e r i K . H . s c r i s e s e la î n c e p u t a c e a s t ă e x p l i c a ţ i e : „ t r e c e m m a i î n t â l u p r i n B e l g i a , p e n t r u c ă v r e a s ă n e t r ă d e z e " . ( W e i l e s u n s V e r r a t e n w H I ) . O a r e a f ă c u t c o r e c t u r a d i n p r o p r i u l e i î n d e m n s a u d i n o r d i n u l lu i H e r r P r o - f e s s o r ? O r i c u m , o f ă ş i e d e h â r t i e l i p i t ă p e s t e a c e a s t ă p r i m ă a f i r m a ţ i e , a î n l o c u i t t e x t u l d î n t â i u c u f r a z a c i n i c ă , d a r c e l p u ţ i n c o n f o r m ă a d e v ă r u l u i , p e c a r e a m

c i t i t - o m a i s u s .I s t o r i a r ă s b o î u i u i u r m e a z ă t a r ă s a p o -

17afer fohrt jum _qroften Reich spariei-jgg.yf5'0Mober,~lăg der deutschien Kurdin Munchen-

nsiii fi» Flumhf, s o r x x k —t je^ond gnoegt

IJt sali tlfn FiibreP*POer denkf noie noifcr!AJie FoScK iSten i^CJÎol»€r>: D*> Dutc&e-vfo Mwţfdi^evival

^ U n q a r r * . Botor%a^ i

E n g l o r v J - *

FOer bedroht unşj_o i* £Juderv. roA o/od** 6edt » « « o ii« 'oi« Fron^osen’ &o» A>Reieşi 06

Napoleon ¿eirbroic^es-

ootil'Re’icK Bîsrno»k'“1913oj«a r» • l t 1*41 «* "'•to*s j'Keicn riitler;

M a rx iş tii m int, Fran cezii m int, noi nu suntem v in o v a ţi de răzb o i. C erem o pace d re a p tă ; nu m ai p u rta ţ i m ultă vreme la n ţu r ile ; m erg eţi îm p o triv o p la n u rilo r Dawes şi Joung.Lupt îm p o triv a e v re ilo r , îm p o triv o m er­can tilism u lu i şi m ate rio lism u lu î evreesc. Lupt îm p o triv a bolşevism ului.P entru p u r ita te a rasei a ria n e .Pentru pâine şi muncă.Pentru lib e r ta te , germ anism , creştin ism , Dumnezeu, p o p e r, p a tr ie , o n o are , a p ă r a ­re a n a ţio n a lă ,

"Di« MarvsTen ljger*(<ÎK FrarvjoSPn nexf Siridmeht scHuid orr» K»;. • t»«»l jng*» 3«r*cW«n f»* den, +ragî Kcir rubiT rx>titC<(QeHtg«9*»'''0o™' - urxi yourg!3.1. KÖmpfe yj«« d't itvcKe

a jí ,.ţ u Mdtenahsm us •

JcW Ko»>.i f« 9 *3 ** Bolilen>»sm us- 3ch kampj<. j jr di«Re»nhetî cterO»»ScKt-n K a s s e - 3eh Kamp-- f roî ond Avbeif-3ch KorrM}) « f jr frcîhejr DeutecWum \*Ch»i&ter»îun\ 6ott, vWKtotondjEh» and fOehi.

SeîrtcAuJo,

\c Propoqjr.j.'ţet tedet Tag u noc-TncKW U-Uy D-2ug}i, FlujblattjPlfiKot i3«tsamr*vy vi,P»c5s«-

assedichH e r ^

inEhrfurcnlßlu% eugen fur den neuen

politischen ,6lauben •

l.i U n g a r ia : B atorsag !In A n g lia :C ine ne am en in ţă .E vre ii : ra s a e v re ia s c ă v reo să extirpexe s p ir itu l a r ia n .F ran cezii : Prim ul Reich 87 3-18 06 N a p o ­leon f a d istrus.A l d o ile a Reich, 8 is m a rc k -l918.F ran cezii l-a u în gen unchia t la V ersa illes . A l t r e i le a Reich, H it le r . N u-I p o t d is tru g e

N o . 448 —

— P a a . 19

« bösen mm\ a p -- rPir gehen zuerst nodi Belg ie n iDt±tlni.»•* “•—* nj0 ţ| mir rasch siegen rodUitk tn K ritj»

M O R D

¡ n

SERAÎEIUO-

Frany t * * l«jen:DcuÄfcWand

DerFriede isf fort- **t&M** »Wg-

Der TMkfieo beginnt (fflH

rDtr IcMn <Un tâgjL* Heer—bţridJ, ■«» mir iibwatt k«umpj«'

b-ÂCn # _____ „__ .....

SrcBe Tooe kommenOer! Funk meldet1

T o ţ i v e c in ii u r ic io ş i spun :G e rm a n ia tre b u ie să p ia ră , o vom în cercu i şi-i vom d e c la ra r ă z b o i. A s a s in a tu l de la S e ra je w o .Pacea es te ru p tă .F ra n c e z ii m int spunând că G e rm a n ia es te resp o n sab ilă de de ră z b o i.R ăzb o iu l m ond ial în cep e . (1 9 1 4 — 19 18 )

E^>

I

D t t F ta tijoa« b tf ta M t* ’

D# b»*l •-«* lo»j

M erg em spre B elg ia, d e o a re c e vrem să b iru im re p e d e . C itim ziln ic co m u nicate le tu tu ro r f ro n tu r ilo r . (T e le g ra m ă — comu­n ic a t a l c a r t ie ru lu i g e n e ra l — Iu n ie 1 9 1 6 ).Fron tu l o c c id e n ta l — o r ie n ta l — B alcani — T ra n s ilv a n ia — C a r p a f i — F ro n t i ta lia n — m ecedonian — m arin a — ae ru l — c o lo n iile , z ile le m ari se a p ro p ie , R ad io -u l anunţă : V IC ORIE, V IC TO R IE , V IC T O R IE ...

1*0 ir sind K *v*cW c von F ranU veich jge rD o rde ri'

Ou mujkT a*«» ,

* 9 liif 8>r\ Zuj)t vel £dd(hoţj(K#Wt, Fo'be 'SCflj

* * oWc bfrt alt SeK»(t* Luffr »t-KWfc Fcilwnoin v/aikn Soldat**» ^ 4*'D j r * n » p * a n r c r j e h c h

D t » Fteivtxose $aatîAk *'V rW'

y yhr-

✓ ® S ,iriü n cV ien soll H u k w in trJ «

*n»<T Jchrtcb D-t Haine«, ^o ltn Vtrdo«i<n,i.i â . t i o U ^ i n

G ot< Wyc/i in rvcin.cn-

C & tlu rv<jsr\t-

jN on a b c i K ow itc tch nietit a n d e r a -e » ts t a le * #»yv*

& orlfitc jefX >c e e .n ( 4 « Hwwjtr *- bv/tt

* d>t T o jts a i < d o M fy * o •

**1—yţ|

Francezu l d e c re te a z ă : tu s ingură eş ti v in o v a tă de răzb o i ; treb u e să cedezi te r i t o r i i şi to a te co lo n iile .T reb u e să p lă te ş ti to tu l şi să fu rn izezi zi şi n o ap te tre n u ri pline cu au r, lemn. că rb une , c o lo ra n te , f ie r , cu pru . Treb ue să re c lă d e ş ti o ra ş e le şi casele d is truse .Treb ue să suprim i vase. ae ro n a v e , fo r tă r e ţe , a rm a te , s o ld a ţi. Treb ue să sucombi şi să p ie r i. Francezu l spune : tre b u e să semnezi, sau să f i b o m b a rd a t.Erzberger a semnat. Să se usuce m âin ile care Au semnat aceasta pace. O am enii buni p lâng.H it le r p lânge.„N 'a m pu tu t face n im ic a ltceva — to tu l era in zadar — în zadar setea şi foam ea, în zadar frica de moarte, în 2adar cele două m ilioane de m o rţi" ( „M e in K a m p f")

«. , _ £> * •«• ' ' •».- l i U u te m im

D O J o d e f c b n e r s a w ‘ ^«s «* * * * * w vt,s ^ o*' v ., .•*.fltcrn» w t A*» ţ'nkrtrH*. Wtâti t it -to j1

A H « * f u r c h t e t » ¡c h k**lt t-wr r»eitrjl* l 4949!/ i f f»*«.k**ps V d ţ «U<r4<»ţd» - A « i > tior.wv M

D V i f c R e t c h d r o e t t r « o i t d ¿ e j r u w d i t *

Suntem va le ţii Franţei.Germ ania f ie rb e .München trebu ie să devină Moscova.C lopo te le b iseric ilo r sună zi ţ i noapte. Tu lburare p o lit ic ă . Case in­cendia te şi distruse. M a te lo ţii se dedau re vo lu ţie i roş ii. Spartakiştii împuşcă pe tre c ă to r i în g răd in ile pub lice .Evreul Eisner spune : In lă tu ri pa tria f In lă tu ri Dumnezeu l In lături p ă r in ţii ! in lă tu ri conducă to rii ! Nu mai există zile sfin te .Teama este genera lă . C on te le A rlto îl d is truge pe Eisner (24/11/1919}Epp eliberează M ünchen. Cu to ţ i i mulţumesc lui Dumnezeu.Relchswerul este in s itu it.

vestească altceva decât triumful. Bătălia dela M am a e ignorată. Din operaţiile anului 1918, tânăra fa tă a reţinut numai „marşuri asupra Parisului. 18 iulie — 8 August". A r fi fost mai exact să se precizeze oprirea acestui marş asupra Parisului la d ate le indicate, întrucât se ştie că sunt cele ale celor două victorii mari, una franco-americană şi cealaltă franco-britanică. Dar niciodată nu s'a spus elevilor că arm ata germană a fost bătută. A rm ata germană este de ne­învins. Trebue să fie asta 1

Pe când se exaltează virtuţiile soldaţi­lor germani se ponegresc fo arte tare, în acelaş tim p, adversarii: „duşmanii noştri sunt diavoli, nu sunt fiin ţe . om e­neşti". Nu s'a spus încă până azi tinerilor germani că naţiunea lor cea dintâiu a întrebuinţat gazele asfixiante, în ciuda stipulaţiunilor precise ale convenţiunii dela H aga. Nu li s'a spus că, chiar la

H aga, în 1899, şi apoî mai târziu în 1907, G erm ania şi-a luat asupră-şi sar­cina de a strica to a te proectele de ar­bitraj obligatoriu , opunându-se la orice încercare de organizaţie juridică a Eu­ropei. C u orice p reţ ei voiesc să cultive în aceşti copii ura şi dispreţul fa ţă de foştii duşmani ai G erm aniei.Totuş, şi cu toată credinţa sublimă a drăgălaşei noastre şcolăriţe, asupra ex­plicaţiilor sale a tâ t de categorice pluteşte un mister, intr’adevăr, deşi nu se arată nicăeri de către ea că a existat vreo înfrângere, G erm ania — fără îndoială în urma vreunei conspiraţiuni diabolice — se află oricum într'o situaţie supărătoare ce se ajunge pe vrute, pe nevrute la semnarea groaznicului tra ta t dela Ver­sailles : „D er Franzose befieh lt" (fran­cezul ordonă). In to ate aceste desene, în to ate aceste simboluri, numai Franţa e luată în considerare. C hiar când o mână duşmană răpeşte Tirolul, to t Franţa e învinuită, căci asupra ei se concen­trează toată ura cultivată astfel în sufle­te le copiilor. Dânsa e pricina tuturor re le­lor de care suferă G erm ania. G erm ania se îndatorează în Am erica ca să poată plăti Franţei şi să to t trim eată „zi şi noapte, vrem e de 14 anî" (sic I) trenuri pline de aur şi de mărfuri preţioase.

E de admirat cu ce geniu s'a prefăcut, pentru tineretul german, istoria datorii­lor franco-germane şi franco-am erîcane.Dar se iveşte totuş o geană senină I O flacăre supranaturală a încălzit G erm ania care era în agonie. Trimisut lui Dumnezeu pronunţă vorbe care bubuie ca tunetul.H itle r apare şi albumul d-rei K. H . e consacrat pe deantregul minunei patrio- stimului german.Continuă încă vreo 30 de asemenea mici compoziţii, to ate consacrate de acî înainte gloriei profetului. Toate gândurile melan­colice sunt u itate. Evreii, francezii, bolşe­vicii sunt însemnaţi cu creion roşu.O lumină verzuie pe care o are autoarea în desenele sale, dovedeşte că împreună cu tovarăşele ei a rămas sub cort, scopul ultim al excursiei fiind o vizită la M ün­chen. W ir marschieren, am 19 August 1933. Gebiets tre ffe n in München).Văd din nou o fo tog ra fie care în fă ţi­şează un grup din aceste şcolăriţe mari. urej se încăpăţânează s'o îm parte şi C e păcat că a tâ tea noţiuni false au fost asmuţă îm potriva ei înşişi, săpate în mod fraudulos de către profe­sori fanatici (sau terorizaţi) sub aceste * * * frunţi pure, în aceste suflete încă nevi­novate I Grupul acesta de fe te tinere, E nevoie să arătăm că dacă culegerea în care nu se recunoaşte niciun semn d-rei K. H . începe print'o evocare isto- de rasă" afară de acel al rasei albe, rică din 1914, ea este însă pe dea'n- ar putea to t atâ t de bine să îmbrăţişeze +regul rezultatul învăţăturii capatate sub pe elevela-vreunui pension sau vre-unui regimul hitlerist. Vedem aci în ce chip liceu din oricare oraş de lângă Loara şi sistematic pedagogia hitleristă se stră- mai exact încă de lângă Somme. Există dueşte să infiltreze în tinerele inteli- o Europă, dar iată în ce fe l profesorii genţe germane motive de ură îm potriva

s'o francezilor. C ăci este vădit că copii cari n'au cunoscut istoria contimporană decât în chipul în care a învăţat frău- lein K. H . îşi înfăţişează Franţa ca o

ţară locuită de o pleavă păcătoasă. E logic că aceşti noui veniţi să ne urască, ţinând seama de to t ceeace li se spune mereu despre noi. Constatăm deci, cu amărăciune că istoria contemporană pre­dată de profesorii supuşi lui H itler, ră­mâne cu totul conformă cu spiritul de ură care caracterizează opera principală a aceluia intitulată ,,M ein Kam pf".

C âtva tim p după venirea sa la putere, H itle r se arăta aşa ca şi când ar fi vrut să întoarcă lucrurile şi susţinând că a fost o neînţelegere, a uimit lumea prin anumite declaraţiuni pacifice. Dar, pe când le pronunţa, funcţionarii, subalternii săi. îmbibau tinerele inteligenţe germane

cu argum entele unei „uri d rep te" împo­triva noastră ; spun unei „uri drepte", căci dacă to t ceeace li se predă în mod perfid despre noi arfi a devărat, şcolarii germani nu şi-ar face decât datoria urându-ne.

Acum, mai trebue să lămurim un punct d intre cele mai im por­tante. S'ar face o mare g re­şeală dacă ne-am închipui că a fost totdeauna aşa în G erm ania din 1919. Fără îndoială, elemen­tele şoviniste, răsboinice au o- cupat întotdeauna loc mujt în această ţară ca şi în a lte părţi. Susţin totuşi (deoarece am dat o atenţie specială acestui lucru, în cursul călătoriilor mele prece­dente în G erm ania) că sub gu­vernul din W eim ar, cel puţin două treim i din învăţătorii ger­mani se abţineau cu grije de a aţâţa urile naţionale.Se puteau găsi fără îndoială unele manuale în care ideile pan- germaniste mai erau vizibile, dar trebue să convenim că învăţă­tura dată de către institutorii germani înainte de venirea lui Hitler, avea în general un ca­racter uman.Nu trebue să uităm că la ve ­nirea la putere a autorului lui „Mein Kam pf" (acest coran al duşmanilor Franţei) datorită nu­mai slăbiciunii bătrânului H inde- burg, întregul corp profesoral german a fost răsturnat şi per­secutat. M ii de institutori şi de profesori au fost revocaţi iar alţii spre a nu-şi p ierde pâinea de toate zilele, s'au g răb it să se înscrie în grupul celui mai tare. Se vădeşte to t mai mult, după părerea mea,că în timpul în care guvernul din W eim ar era încă la putere, n'am înţeles îndeajuns, cât de mare era in­teresul Franţei şi al civilizaţiei să-l m enţie. A fost un tim p în care monarhia franceză com­bătând pe protestanţi, în pro­priul lor teritoriu , iî susţinea in mod inteligent cu banii săi şi cu influenţa sa în G e rm a ­nia. Poate atunci când ar mai fi fost vrem e şi cu mai multă hotărîre, noi am fi putut pro­cura socialiştilor germani mijloa­ce mai bune de a se m enţi­nea la putere. Stresemann era dibaciu. Noi ştim perfect că sta­tul major german şi-a înm ulţit totdeauna stratagem ele spre a reconstrui cu mâna stângă acea organizaţie militară pe care în mod vizibil, o dărăma cu mâna dreaptă. N 'a re im portanţă! Se vede prea bine azi ce prăpastie desparte totuş în acţiune, pe un Stresemann de un H itle r. Pregătirile germ ane, înaintea erei hitleriste, nu aveau decât un caracter eventual. Dela ve­nirea lui H itler, aceste arma­mente au devenit obiective prin­cipale şi s'ar putea spune unice al activităţii germ anice ; se în­grămădesc cu o asemenea grabă că trebue să ne întrebăm dacă nu s'a fixat mai d inainte un te r ­men pentru întrebuinţarea lor. Dar răul s'a făcut. Şi dacă învă­ţământul pacific în Franţa, a tâta vreme cât guvernul din W eim ar conducea şcolile germ ane, pu­tea fi susţinut la rigoare, din clipa în care H itle r face to t posibilul ca să fanatîzeze tin e ­retul german îm potriva noastră, acest învăţământ nu mai este decât o aberaţie. Dar şi Cavour spunea: „Cea mai mare slă­biciune a francezilor e ca nu ştiu să evolueze destul de repede şi nu-şi pot modifica ideile lor, când împrejurările din afară s'au schimbat".

st9

Kt\ î nh< i

Cercu l in fe rna l francez. Germ ania îm prum ută dela A m erica pentru a p lă t i Franţe i ; Am erica îm prum ută dela Franţa pentru a putea îm­prum uta G erm an ie i.Lui H oover îi este m ilă . Decretează un an de răgaz. Franţa enerva ta porneşte roata in fernală in sens invers şi cere A m erice i p la ta d a to r ie i, A m erica cere a tunci G erm an ie i deoarece ea însăşi tre b u e sa rarr»- burseze. G erm ania este o sclavă supusă m oriş te i franceze. G erm an ia este aproape distrusă.S fârşitu l câ n te cu lu i: Şase m ilioane de şomeuri, fa b r ic ile in a c tive . D»n 1920 până în 1932 dezarmare, in fla ţ ie , ra ţiona liza re : d a to r ii de războ i, d a to r ii A m erice i. etc.

D i c | f « m i « n

England Orcy, Kltchner, Joffrc,

FVonkreich' P o m ca ret Fochet Tarcheu-

r\Ja ru rvnî W&•« jftfrtticptnovf

1 fricA»* —tel

* ¿««HtrtfalMlM fmhnux w U-Q.*.

9 «mHr VMW in i i r O

1 •"'* N o i cir'i ollerv

tpUL&lir

njocHtmiieh- nfloHAtlJCH 1*rri ti L j»4y**

i &H M

io«,0

A/Ct/C • ' ’ ---------- - --------- , - ^d.r ,«Ko,Ktu.a.im>iWt.^a<Ur 3 « 3 C b * V ~ ** M*'" »•»«"*-

M M .- . » • * * * » ţ i* . * • " • « * - • * * • — f

» * »•' !"

Ş efii războiu lu i strein : A ng lia : G rey, K itchener, Jo ffre .Franţa : Poincare, Foch, Tardieu.Pe fo a ia p re c e d e n ta a acestu i c a ie t se p o a te c it i : Inam ic ii noştri sunt d ia vo li, nu sunt f i in ţe umana.Pentru ce ?Ei tra g asupra ţ roşii.Au recurs la arme interzise ; dum-dum, tancuri, răsboi de m ateria le , gaze toxice .Tratează prizon ie rii noştri în tr ’un mod d ia b o lic .Exhibă pavilioane false, şi scufundă subm arinele noastre, înd reaptă îm po triva noastră pe negri ţ i pe să lba tic i.

Provoacă tu lb u ră r i de-al ce tă ţe n ilo r la noi în pa trie , Lasă să în fom e­teze pe c o p iii cei mai m ici.

9 ‘D o s frqni osiftchtHollenraci

vD 3.

O rvmt «*r\ A y l t 'h t » ' P y l l lK l l *

umf« 3UTj«hltn

Hc>c*b«t C*b»*«wn L3’

¿os acKT ¿9% VwţVraiklÎMţiţ. e* v*K K**

Deutschland' ist S klave in der Tretmühle Frankreichs-

« tiv < i» b t i I « . T j* ti'W ioto iftt*

1 0 Do» Ende vom lied-

Fab'iKentretj n0unde*m<* î-h i« n e n sle-hcriöT.!! ' '

»'dlttOM« «if •

frt

\

Zn) r * 1 1 7 Z O ^ J 9 /«-.*• * * J*

Fabric ile pu fă ie d in nou da r fă ră p ro f it : un m ilion de şomeurî. P roducţiile m anufactura te sunt b loca te, m ilioane de m ărci de zinc pentru d a to r ii am ericane.Plătim , p lă tim Franţei şi îm prum utăm , îm prum utăm dela A m erica .Pfui ! Un al do ilea şi un al tre ile a Versailles : 29 A ugust 1924.Evreul m ondial face a faceri.Dawes 1924 — Young 1030— Rinul şi Rurul sunt lib e ra te da r ve ţi p lă t i to tu l până la epuizare. Dela 1918 până la 1988 : P lă tiţi, p lă t iţ i i p lă t iţ i, p lă t iţ i, p lă t iţ i : ta tă l, f iu l, nepotu l, strănepotu l, s tră s trăn epo tu l,

D»e Fohr»« hochd ie fW.hen dicht geschlossen,5 ~ A marschie/fm i t r u h i g f e s t e * * S c h r i t t ,Kam eraden d«£ Rot FvonT und R eoknon

e rsch osse n , rn a rs c h ie w im 6eis1 m un s cm Reihen

Kam eraden ftöt front und Reaktion erschossen

m arsd% iem inr> Geist m u n S trn R tih « n m it.

Oer KompF b e g inn t a u f s neuerrV» Y

S - A j S ~ 5 und G e ris s e n -

ß e rlin o d e v d e n Tod •

denRh«iri o d e » d e n T o d -

S achsen ode> d e n T o d

p re u jitn ” o d e r d e n T o d

¿stevre icK “ o d e r d e n T o d

Sus drape lu l — S trângeţi rândurile — S. A . mărşălueşte — Un pas lin iş t it şi sigur. — Cam arazii, fro n tu l roşu şi reacţiunea îm puşcată merg în acelaş sp irit şî în acelaş rând cu noi î lupta reîncepe cuS. A. S. S. şi c e ila lţ i.Berlinul — sau m oartea. — Rinul — sau m oartea, — Saxa — sav m oartea. — Prusia — sau m oartea. — A ustria — sau m oartea.

S ăp tăm âna l: 190 de grame de p â in e ; jum ătate kilogram de zahăr ; două ouă ; un litru de lap te ; o litră de unt ; 200 gram e de carne. Pe lună l|2 litru de pe tro l ; 50 gram e de săpun ; 350 de gram e decafea. # . . .A ş teap tă de 6 ore ca să primească un ou. Şi nu prim esc n im ic. Noua re ţe tă : să ie i carte la de carne; o aşezi peste ca rte la de ouă şi o t r ig i în carte la de unt ( ţ i aşa mai d e p a r te . . . ).^ Te speli pe m âin i cu carte la de săpun şi te ş te rg i cu linge rie de hâ rtie .

nrotrto&lea n t b tn »«« :

cHtnd«n fabr.kCrt-

0»t f «b*»ktn r«uchCn w<6tr «bt» ohr>t Yt< •MtH3chir»

7'f0ir»oMen.ŢqKlcn u-pimip«w.pmiyw

5 | W w 5 a i l e ^ ţ j j

Dawes 'iSil-1/ • Young 493&- Rhein u Ruhr roirdge'

r a u r n t “ "-aber ih tjah lfo lle b>s ihr mchtmeh* Uonnt-

sĂ P T Ă M Â N A trecută — cuprinsă în tre două Du­minici frecventate de

două echipe austriace — a cores­puns cu deschiderea neoficială a sezonului de football.Sezon început mult prea curând, după o vacanţă mult prea scurtă. Şi consecinţele s'au arăta t. Intr'adevăr, echipele noastre au plecat steagul în fa ţa adversa­rilor mult mai jos decât eram înd rep tă ţiţi să sperăm. Negreşit, aceşti adversari erau de valoare*. Şi Adm ira şi Austria sunt tearTi- uri cu reputaţia binestabilită în Europa, form aţiuni de valoare, adânc cunoscătoare ale jocului de fo otball şi ale modului in care se obţine rez tul pe teren şi efectul asupra ..vectatorilor. Dar, totuşi, decepţiile au fost prea mari... .In fa ţa Adm ire!, Juventus — cu o întreagă teo rie de elem ente noi, cu nume mari şi palmares încărcat în matchuri, g lorie şi transferuri a cedat conclu­dent, cu 4 — 1. C . A . O . l-a urmat pe acelaş alunecuş, cu şi mai mult succes. 6—2 e un sccvr care ne-a zdruncinat prea mult speranţele în echipa din O rad ia . Aceasta, a fost Duminica trecută. Duminica aceasta, deziluzia a fost şi mai crudă, ea venind şi prin contrast.C ăci Sâm bătă, Austria să spe­cificăm, dela început, semifina- listă în cupa Europei C entra le — - Austria făcuse o partidă de du­zină, o partidă cum ne poate furniza orice echipă din divizia naţională, o partidă în care până şi faimosul Sindelar, steaua footballului Europei Centrale, îşi încurcase combinaţiile, îşi p ier­duse shoturile şi-şi îm păienje­nise clarviziunea jocului. învinsese, e drept, pe Unirea Tricolor cu 2— I, dar cu preţul a câte e fo r­turi şi cu capitu larea dela câte pretenţii I Bucureştenil reuşiseră o partidă excepţională, o partidă reconfortantă pentru moralul spectatorilor — spectatorii au, şi ei, moralul lor, decepţiile , mândriile, necazurile şi bucuriile lor — şi plină de zâm bet pen­tru sezonul care se anunţă.O partidă şi un rezultat recon­fo rtan t pentru moralul spectato­rilor, am spus. M oral care, din nefericire, a fost trimis, Duminică după amiază, în cele mai întu­necoase adâncuri ale decepţie i. Venus— fosta campioană a Româ­niei — pe care mulţi o conside­rau favorită — în mod greşit — Venus, dela care aşteptam o dem onstraţie caldă şi evidentă a nedrep tăţii care ni s’a făcut, când s'a respins cererea echipe­lor noastre fruntaşe de a par­ticipa în com petiţiunea cupei Europei C entrale, Venus a capi­tu lat în fa ţa austriacilor cu un scor care nu-i prea „stă în obi­ceiuri" pentru a întrebuinţa un term en din vocabularul special al arenelor de sport.A capitu lat cu 7 — 2.

■ -mt

P o rta ru l Venusuiui p rim eş te un g o a l, ia r p o rta ru l A u s trie i se p re g ă te ş te să ap e re in m atch u l cu U n ire a -T r ic o lo r .

un b a lon

Două fa ze din m atchul A u s tria -V en u s .

Explicaţia... o ! explicaţii sunt întotdeauna. Dar explicaţiile nu pot şterge o înfrângere, după cum un antidot nu poate dis­truge esenţa otrăvii, ci doar atenua sau înlătura e fecte le ei. 7 — 2 rămâne, oricât de docu­m entate şi de ad evărate vor fi argum entele ce urmează. Rămâne pentru a marca o d iferen ţa de care trebu ie să ne dăm seama şi pe care să nu căutăm să ne-o ascundem şi să căutăm a o face să dispară.Şi acum, o scurtă descriere a partidei şi explicaţiile ei.Prima ne va readuce la ce spu­neam, încă dela prim ele cuvinte. Anume, că vacanţa a fost prea scurtă. Jucătorii Venusuiui n'au

făcut nici o clipă impresia c'ar fi nişte a tle ţi plini de vigoare, întorşi d intr'o vilegiatură odihni­to are şi înviorătoare, nişte a tleţi abia aşteptând clipa ciocnirii, ceasul întrecerii. Bucureştenii ne-au părut nişte jucători în

folosească mai bine.iată întrucât priveşte pe învinşi.E prima explicaţie.A doua se raportă la învingători. Duminică, deabia, Austria şi-a d at întreaga măsură, şi-a des­făşurat to a te posibilităţilor, a

sfârşit de sezon, aşteptând tre - cântat pe toată gama cu, note__________ J . - L . . I * ____- I . r . . 3cerea matchului pentru a-şi do­bândi o recreaţie bine m eritată . Intr'o asemenea condiţie fizică d ep arte de cea ideală, echipa Venus, care practică un joc specific, bazat pe viteză, şi elen, adică tocmai pe resurse fizice, era greu să fie un adversar de tem ut pentru austriaci, şi mai greu să părăsească învingătoare o arenă în care intraseră lipsiţi de arm ele pe care ştiau să le

a tâ t de multe şi variate . Dumi­nică, deabia spectatorii— au fost zece mii, ghemuiţi în tribune, care jos, care în picioare, proas­păt întorşi dela munte sau dela mare sau încă jinduitori după o plecare prea mult amânat putut admira o echipă mai plină acţiune. Duminică, deabia, Austria a verificat părerea noa s tră : este o echipă de clasă, de o clasă a tâ t de ridicată,

încât form a şi posibilrtsl devin capricioase, nu st supun momentului şi cerih

Din cauza acestei capricw de clasă ridicată, jocul An — care, încăodată, ieri a sub aşteptări, azi exceptai mâine nimeni nu poate ştica este greu de caracterizai, catelogat. Este incontestabi to ţi jucători sunt techniciei» săvârşiţi şi că steaua echipi când lipseşte ca şi când seşte Sindelar — es+e fum Sesta, cel mai perfect oca al acestui post, din câţi ai zut tim p de 14 ani, cu eioj englezului Blekinshop, jocul atinge o perfecţie care ti văzută pentru a fi crezută, siv, scurt, legat, dur, cu degaj puternice din orice poiijit ag ilita te stupefiantă un ment extraordinar; cu ui technîc înflorit cu o intri gamă de acrobaţie, fundaşulit al A i's .rie i este un exemplai de juc ' or de football. Puii» nervo», negreşit. Prea va fi socotind d. Iliescu, arb de eri. Negreşit. Dar numai de saca au nervii extirpaţi, Dar nu numai la Bucureşti triac ii au excelat. La Timi: Adm ira, jucând cu reprezen oraşului — fără jucătorii S siei — a învins cu scorul exact, de 7— 2. O coincid« interesantă, deşi tristă, căti credem să existe vreun a între echipele austriace ii priveşte dimensionarea victo S'a mai jucat, Duminică restul ţării. Aşa, la Tg,4 C . A . O . a gustat din cupa vinşilor pe care i-a prezent anonimul club a Cercului Spi Tg.-Mureş. Scor —2. La0 tan ţa , România din Cluj a aceiaşi soartă, la un punct puţin : 3—*2.Tot cu 4 — 2 a învins ect bulgară A . C . 23, la Brăila, Franco-Româna, iar Juventus, Piteşti, în fa ţa C . F. R.-ului localitate, a încheiat tril cabalistică a zilei, învingândiu 7 la 2.

G H . TAI

Echipa vienezâ A u s tr ia , c a re a produs o im p res ie a t â t de fru m o asă in ce le două m atch u ri ju c a te în C a p ita lă .

Vcmşh şi vei fiuMlANEMICII

l im f a t ic IS U R M LNAlf

CONVALES :EN| SUFERINZI DE INSOMll

Ajunge să voiţi pentru'.m suferinţele voastre sd iii

sfârşit: o m i

T0 N0 GL0 BINvin sau sirop , vă înmulţeşte fM bulele roşii din sânge, şi .1 redă in câteva săptămâni »1 gourea fizică şi intelectualii

CALENDAR^323 înainte de C h r. f A le xa n d ru cal Mare re ge le M a c e d o n ie i,

India.1635 f dramaturgul spaniol Félix Lope de Vega C arp ió , în M a­drid (* 1562) (a lă tu ra t ch ip u l). 1723 f D im itrie C an tem ir în Rusia (*1673).1785 f scu lp toru l fra n ce z P iga lle , i# Paris ( * 1714).IÍ38 f poetul german A d a lb e rt S Chamisso ín Berlín.

5 f p ictoru l fra n ce i Frago- aard (* 1732) (a lă tu ra t ch ip u l). 1850 f poetul german N icolaus lenau (Niembsch v. S trehienau) lin Oberdobling ( * 1 8 0 2 ) .1887 ) cărturarul şi f ilo lo g u l ar- delean Timotei C ip a riu (*1805). 1890 t marele poet moldovean Vasile Alecsandri la moşia sa din Mirceşti (*1 8 2 1 ).1929 f generalul de cavalerie |i mareşal im peria l tu rc O tto Liman v, Sanders în MünchenM l

1572 (spre 24) N oap tea Sfân­tului Bartolomeu. M ăcelărirea a 2000 Hugenoţi la Paris, a circa 20.000 în toa tă Franţa.1769 * N a tu ra lis tu l G e o rg e s Cuvier în M o m p e lg a rd ( ţ 1832 ) (alăturat c h ip u l) .1917 f eroina Ecaterina Teodo- toiu, (fecioara dela J iu ) în bâtălia dela M uncelu ( * 1898). 1922 f scriitoru l român G eorge lengescu ( * 1848).

79 după Chr. (până la 26 Au- just) oraşele Pompei, Staliae şi tarculaneum sunt distruse de irupfia vulcanului Vesuviu.,1535 Se publică „In s titu fia ere* tina" a lui C a lv in , ("B ib lia Ulvinismului").820 f scriitoru l Ion Budai De­ţinu (* 1762).1828 * scriitorul şi po litic ianu wnân Gheorghe C h iţu ( f 1897) |ilăturat ch ipu l).1865 * Regele Ferdinand I cel Loial ( f 1927). /

1’76 f filosoful englez David Hume în Edinburg ( * 1711).1822 ( Astronomul englez Frie- drich Wilhelm Herschel în Slongh f 1738).1868 f scriitorul român Con- itantin Negruzzi ( * 1808).1900 f filosoful german Frie- Jrich Nietzsche în W e i m a r |* 1844) (a lă tura t ch ip u l) .- 1907 | filo logul şi is to ricu l Bog- lan Petriceicu Haşdeu ( * 1836).

pictorul o landez Frans Harlem ( * pela 1580).

domnitorul M o ldovei Ghica la M e n d o n (*1807).

generalul d o c to r C aro l [* 1830) (a lă tu ra t chi-

scriitorul român în Tran- losif Vulcan ( * 1841).

1666 t Hals in 1857 I Srigore (Franţa) 1884 f Davilla pii|. 1)07 t silvania

m1576 f pictorul ita lian Tiziano YiaHio, în Venefia ( * 1477) (alăturat chipul).1770 * filosoful german G eorg Wilhelm Friedrich Hegel^ în Stuttgart ( f 1931).1789 Revoluţie în F ran ţe : De­claraţia drepturilor omului.1917 | scritorul român C a li- itrat Hogaş ' (1847). V

C U R A D E L A B Ă I' 0 PUTEŢI FACE IN CADA DE ACASĂ CU

BĂI D E A C I D C A R B O N I C

RUPERTUS i i

CARE AU EFICACITATEA SURSELOR M I N E R A L E . (Japu INTREBAJI MEDICUL Dv.\

„ S A P I C» S. A . PENTRU INDUSTRIA CHIMICABucureşti Str. Cazărmei No. 89

Creme câni înfrumuseţează!

Creme cari nutresc epiderma, întăresc ţesutul şi dau tenului un aspect delicat şi

SCHERK

îngrijit, acestea sunt cremele Scherk. • Cold Cream pentru noafîte, din ceară

Fină şi uleiuri alese, regenerează pielea, fortifîcând’o. • Crema Trisena, de zi, uscată, acţionează în mod uniform făcând tenul mat. Este totodată şi cea mai bună bază pentru pudră. • Cremele Scherk se vând în borcane 6 Lei 93 şi Lei 123 precum şi în tuburi ă Lei 47 şi Lei 67. • Cereţi mostră de Cold Cream con­tra Lei 12 mărci poştale: „Parfex" Calea Moşilor 78, Bucureşti I.

S A R E A V I C H Y - E T A T

Sare naturală extrasă din ape pentru a face o apă alcalină

P A S T I L E V I C H Y - E T A T

2 sau 3 după masă uşurează d ig e s tia

C O M P R IM A TE V IC H Y -E TA T

Spre a prepara singur o apă d i g e s t i v ă g a z o a s ă

A SE FERI DE CONTRAFACERI Şl SUBSTITUTIUNI

voiai tOBtial i lai Jiu lăuză nevralgieiD upă 37 de a n i de „c ă ­

lă to r i i n e în tre ru p te “

Acum el recomandă Sels Kruschen

„Se părea că va. trebui să pun oaipăit lactiviftăţ'li mele”, me scrie acest voiajor comercial. Dar lu­crul s’a petrecut înai'.ţnfte de a f i încercat Sels Kruscheii pentru ne­vralgiile acute de care suferea. Ci/tţi ce ne scrie el acum : _

„Acum câteva săptămânii am a- vult un atac nevnalg’ic la picioare aitât de violent că abia puteam să merg Dwrexite erau îngrozitoare. Sunt un voiajor comerccial şi se părea că va trebuii să pum capăt activităţii mele. Atumjcâ, un prie­ten al meu mă sfâtuji să iau Sels Kruschen care ii-a ajutat şi lui foarte mult. Am luat zilnic o doză mai mare de Kruschen până acum o săptămână si nuinţ feirtilcitt de a putea spune că durerile au dis­părut complect. De atunci conti­nuu să clau zilnic o doză mai mică in cafeaua de dimineaţă. Am po­vestit maf. tutarar prieteniilor meii de Sels Kruschen încât mulţi din efc au început să creadă1 că vând acest preparat. Am voiajat timp de 37 de aoi şi am mulţi prfieteni in această tairă”. W. A D.

Durerile n evite,lgâoe şi sciatice sunt nişte aimptome de natură maji serioasă. Ele sunt semnalul unor grave turburărO în sistemul cireulateir, eCle ne t'lniddică' prezenţa în organismul nostru a unor ma- ter iii toxtîtoe cairS au pătruns în sânge. Sels Kruschen stimulează adtiiiviltateai organelor 5,n,terne <%- jutând organismul să elimine to­xinele acumulate.

Sejs Kruschen se vând în mai mult de 120 ţări şi se pot ohjtine acum şi în Românca la toate far­maciile şi drogheriile cu preţul de 95 leii flaconul.

DIGESTIECATASTROFICĂ!Asta nu înseamnă, neapărat, că sto­macul e bolnav cron ic şi că nu func­ţionează rău decâ t cu in te rm iten te şi după ca lita tea sau can tita tea alim en­te lo r sau bă u tu rilo r luate, Daca după masă ave ţi gaze, g re ţu ri, ac id ita te , lim ba încă rcată sau s im ţiţi o somno­lenţă ce vă cuprinde , o mică doză de M a g n e s ia F is u ra ta în puţină apă vă va face să dispară toa te aceste răurî. Şi aceasta în tre i cuvinte. Cu M a g - nesia B isu ra ta ve ţi putea mânca to a te m âncărurile Dv. p re fe ra te , fără team ă de du re ri d igestive . De vân­zare !a to a te fa rm ac iile şi d rogue riile la p re ţu l de le i 75 sau, în marele fo r ­m at economic, cu Lei 110.

A APĂRUT IN EDITURA „A D E V E R U L " :

C O N S T . G R A U R :

CU PRIVIRE LA FRANZ FERDINAND

EXEMPLARUL LEI 100

UN V O LU M DE 5 7 6 P A G I N I CU

N UM ER O A SE FO TO TIPO Şl DESENURI

• L A T O A T E L I B R Ă R I I L E

LEI 3000 P E N S I U N E C O M P L E T Ă 25 Z I L E S E R I A I I I P L E C A Ţ I D I R E C T L A

B Ă I L E L I P O V AC O P III P Â N Ă LA 10 A N I N U PLĂTESC N IM IC

IN F O R M A Ţ IU N I LA REPREZENTANŢA G ENERA LĂ

B U C U R E Ş T I , T E L . 302-20

D O A M N E L O R !Vopsitu l p â ru lu i, în cele mai fru . moaşe cu lori natura le precum şi oş- duJafiuni perm anente , execută ire­proşabil C o a fo ru l F ra n ţo is , Strada

Edgard Q u i^e t, 7. Telefon 3-01-23

R'Ë'ÀRILE MARIT IME DELA CONSTANTDe Sf. M ă ria s’au desfăşurat şi anul acesta m ari fe s tiv ită ţ i m aritim e la Constanţa, -In p o rt a avut loc o pioasă soldn& itate pWntru com em orarea e ro ­ilo r m arinei noastre regale căzuţi în războiul pentru în treg irea neamului. Un număr imens de cetă ţen i a ţinut să asiste la desfăşurarea solem nităţi­

lo r onorate de prezenţa Suveranului şi a întregului guvern. Im ediat după sosire Suveranul a trec u t la bordul d is trugătoru l „Regele Ferdinand". După punerea în mişcare a vaporului s'a o fic ia t serviciul relig ios, Apoi s'a scu­fundat în apă o imensă coroană de f lo r i în form ă de ancoră, având pe

panglici u rm ăto area inscripţie „Marina Regală Română. Recunoştiinţă eroilor m a rin ari“ .Cu prile ju l aceleiaşi zile s'au inaugu­ra t Casa Bărcilor, un minunat loc pentru sporturi nautice.

F o to g ra fiile pe cari ie publicăm în acea­stă pagină în fă ţ i­şează :Slujba relig ioasă pe vasul „Regele Fer­dinand".Regele şi m em brii guvernului la inau­gurarea Casei Băr­c ilo r.

D efila rea vaporului „N ava Bază" prin fa ţa regelu i. D efila re a vasului „Re gina M a ria " .

u e ieg a ţia „L ig ii N a ­vale Polone” oferind Suveranului o cupă cu apă din M area B altică.D efila rea „Lig ii N a ­va le Polone" prin fa ţa Suveranului. S O D Í Í

CjOM tdxd FĂRĂ c f lf r l

, .........._

dacâ nu o spălaţi in condiţiuni bune!

Apa obişnuită, prin compoziţia ei, lasă în cele mai multe cazuri

mult de dorit, la spălat. De îndată ce i s’a adăugat însă „SODIL", apa

devine leşioasă ca apa de ploaie, mărind eficacitatea săpunului, spă­lând bine rufele, fără să le atace şi făcându-le uşor de călcat.

„S O D I L", garantat fără clor, nu trebuie să lipsească din nici-o gos­podărie. Se întrebuinţează ATÂT LA RUFE ALBE CÂT Şl COLORATE PRE­CUM Şl PENTRU ŢESĂTURI DE LÂNĂ.