Reabilitare judecatoreascaBy Redactie 02/12/2011 14:44:00

Font size:   

Judecătoria SECTORUL 5, sentinta penala Nr. 819 din 22 iunie 2010

S.P. 819 / 22.06.2010

Ministerul Public- Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 este reprezentat de procuror I.P.

Pe rol, judecarea cauzei penale privind pe petentul C.N.G. şi pe partea civilă M.D., având ca obiect

cerere de reabilitare (art.494 şi următoarele C.p.p., art.134 şi următoarele C.p.)

La apelul nominal făcut în şedinţa publică nu au răspuns părţile. 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care, 

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanţa constată cauza în stare de

judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Reprezentatul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea cererii de reabilitare,

formulată de petent, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege. 

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele: 

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 18.06.2008 sub

numărul 6097/302/2008 petentul C.N.G. a solicitat reabilitarea din pedeapsa de 3 ani şi 6 luni

închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.3977/19.12.2000 pronunţată în dosarul nr. 15656/2000 al

Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare.

În motivarea cererii petentul a arătat că a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 3538/02.11.1999

pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti la 3 pedepse cu închisoarea in baza art.208 alin.1

–art.209 alin.1 lit.a, g, e, i C.pen .

În baza art. 33-34 C.pen., s-au contopit pedepsele fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

Prin sentinţa penală nr.90/11.01.2000 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a fost

condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare in baza art.208, 209 alin.1 lit a, e, g, i c.pen. Sentinţa a

rămas definitivă prin respingerea apelului formulat de inculpat.

Prin sentinţa penală nr.3977/19.12.2000 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, iar in

baza art. 33 C. pen au fost contopite pedepsele şi i s-a dat spre executare pedeapsa de 3ani şi 6

luni închisoare.

Pedeapsa a fost executată în perioada 07.04.199-07.11.2001, fiind liberat condiţionat.

Prin sentinţa penală nr. 1702/18.09.2008, s-a dispus în baza art.498 C.pr.pen şi 135 C.pen.

admiterea cererii de reabilitare formulată de petentul C.N.G..

S-a dispus reabilitarea judecătorească a petentului faţă de pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare cu

aplicarea art.71,64 C.pen. aplicată prin sentinţa penală nr.3977/19.12.2000 pronunţată în dosarul nr.

15656/2000 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare.

În baza art. 502 c.p.p., s-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni pe sentinţa penală nr.

3977/19.12.2000 pronunţată în dosarul 15656/2000 al Judecătoriei Sector 5 Bucureşti al

Judecătoriei Sector 5 Bucureşti după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs partea civilă M.D., păgubită prin infracţiunea de furt

calificat săvârşită de inculpat, motivat de faptul că acesta nu a achitat despăgubirile civile 

Prin decizia penală nr. 320/R/9.03.2009, Tribunalul Bucureşti –Secţia a II a Penală, a admis recursul

declarat de partea civilă M.D., a casat sentinţa penală atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la

aceeaşi instanţă.

În motivarea deciziei, s-a reţinut că instanţa fondului, în mod nelegal nu a verificat condiţia impusă

de art.137 al.1 lit.d C.pen., privind achitarea în întregime a despăgubirilor civile la care a fost obligat

condamnatul. 

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti la data de 7.04.2009, sub nr.

3746 /302/2009. 

Rejudecând fondul cererii de reabilitare, după casare, instanţa constată că petentul C.N.G. a fost

condamnat prin sentinţa penală nr.3538/02.11.1999 pronunţată de Judecătoria sectorului 5

Bucureşti la 3 pedepse cu închisoarea, în baza art.208 alin.1 –art.209 alin.1 lit.a,g,e,i C.pen. În baza

art. 33-34 C.pen., s-au contopit pedepsele, fiindu-i aplicată pedeapsa cea mai grea, de 3 ani

închisoare.

Prin sentinţa penală nr.90/11.01.2000 pronunţată de Judecatoria Sectorului 5 Bucureşti, acelaşi

petent a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare in baza art.208, 209 alin.1 lit a,e,g,i C.pen.,

soluţia rămânand definitivă prin respingerea apelului formulat de inculpat.

Ulterior, pedepsele aplicate prin cele două hotărâri definitive au fost contopite, petentul fiind

condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare, prin sentinţa penală

3977/19.12.2000 a Judecătoriei Sector 5 Bucureşti, definitivă prin neapelare.

Executarea pedepsei rezultante de 3 ani şi 6 luni închisoare a început la data de 07.04.1999,

petentul fiind liberat condiţionat la data de 17.10.2001, rămânând un rest neexecutat de 354 de zile,

pedeapsa urmând a fi considerată executată la data de 06.10.2002.

Instanţa constată, în prealabil, că reabilitarea reprezintă instituţia juridică prin care efectele unei

condamnări, ce constau din interdicţii, incapacităţi şi decăderi, încetează pentru viitor, pentru fostul

condamnat, care o perioadă de timp a dovedit, prin întreaga sa comportare, că s-a îndreptat şi că

este posibilă reintegrarea socială deplină a acestuia.

În ceea ce priveşte condiţiile reabilitării judecătoreşti, instanţa constată incidenţa art.137 C.pen.,

potrivit căruia cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte

următoarele condiţii:

a) nu a suferit o nouă condamnare în intervalul prevăzut de art. 135 C.pen.

Potrivit art. 135 alin. 1 lit. a C.pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, în cazul condamnării la

pedeapsa închisorii mai mare de 1 an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se

adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate.

Cum în cauză se solicită reabilitarea judecătorească pentru o pedeapsă rezultantă de 3 ani şi 6 luni

închisoare, rezultă că termenul înlăuntrul căruia cel condamnat nu trebuie să fi suferit o nouă

condamnare este de 5 ani şi 9 luni (4 ani + 1 an şi 9 luni).

Totodată, potrivit art.136 alin.1 C.pen., termenele prevăzute de art.135 se socotesc de la data când

a luat sfârşit executarea pedepsei principale.

Astfel, din data de 06.10.2002 şi până în prezent petentul nu a suferit o nouă condamnare, fiind

îndeplinită condiţia termenului în care petentul trebuia să nu aibă noi condamnări pentru fapte

penale.

b) îşi are asigurată existenţa prin muncă sau prin alte mijloace oneste, precum şi în cazul când are

vârsta de a fi pensionat sau este incapabil de muncă.

În prezenta cauză este îndeplinită şi această condiţie întrucât petentul îşi câştigă în mod onest

existenţa, de la data liberării şi până în prezent lucrând în cadrul societăţilor comerciale sc T.L.G.

S.R.L, E. S.R.L., M.E. S.R.L. ş.a. ( a se vedea în acest sens adresa din 20.11.2009 a A.N.A.F.,

A.F.P. sector 5 Bucureşti ocrelată cu copia cărţii de muncă a petentului).

c) a avut o conduită bună

Din caracterizarea conducerii s.c. T.L.G. S.R.L., rezultă că petentul este o persoană conştiincioasă,

respectabilă, onestă, cu o bună conduită, care nu a creat probleme la locul de muncă. În aceeaşi

caracterizare se arartă faptul că petentul este căsătorit şi are în întreţinere doi copii minori.  

d) a achitat în întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat,

afară de cazul când partea vătămată a renunţat la despăgubiri sau când instanţa constată că cel

condamnat şi-a îndeplinit în mod regulat obligaţiile privitoare la dispoziţiile civile din hotărârea de

condamnare.

Petentul a achitat cheltuielile judiciare la care a fost obligat, prin hotărârile de condamnare, dar nu a

acoperit prejudiciul cauzat părţii civile M.D..

Astfel, partea civilă a arătat în motivele de recurs depuse în dosarul nr.6097/302/2008 al Tribunalului

Bucureşti, secţia a II-a, că nici petentul, nici ceilalţi doi co-inculpaţi din dosarul nr.10123/1999 al

Judecătoriei Sector 5 Bucureşti (în care s-a pronunţat sentinţa penală nr.90/2000), nu şi-au îndeplinit

obligaţia de plată a despăgubirilor în cuantum de 35.880.000 lei vechi (adică 3.588 lei), deşi a arătat

că a depus eforturi pentru a pune în executare sentinţa penală. Din aceleaşi concluzii reise faptul că

petentul a achitat părţii civile suma de 588 lei.

Pentru a da posibilitatea petentului să-şi îndeplinească această ultimă obligaţie, la data de

19.01.2010, instanţa i-a acordat un termen de 6 luni şi a fixat în sarcina acestuia obligaţia de plată a

sumei de 1.500 lei către partea civilă M.D., aceasta fiind suma fixată de instanţă în vederea

reabilitării, având în vedere că obligaţia era solidară, în temeiul art.499 alin.2 C.proc.pen., fără ca

prin aceasta să se modifice drepturile iniţiale ale părţii civile.

La expirarea termenului acordat, instanţa a constatat că petentul nu şi-a achitat obligaţia de plată a

despăgubirilor civile, deşi are venituri constante obţinute prin muncă, petentul fiind astfel de rea-

credinţă în privinţa neonorării obligaţiei de plată a despăgubirilor.

Pentru aceste considerente, instanţa constată că cererea formulată de petent nu îndeplineşte ultima

condiţie prev. de art.137 C.pen., motiv pentru care o va respinge – ca neîntemeiată. Îl va obliga pe

petent şi la plata sumei de 150 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, în temeiul art.192 alin.2

C.proc.pen. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În temeiul art. 498 C.proc.pen., cu ref.la art. 137 C.pen., respinge cererea de reabilitare formulată de

petentul C.N.G., fiul lui M. şi I., născut la data de în jud. Călăraşi, cu domiciliul în Bucureşti, sector 5,

ca neîntemeiată. 

Obligă petentul la plata sumei de 150 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare. 

Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare. 

Pronunţată în şedinţa publică de la 22 iunie 2010