Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.România – Republica Moldova

INTRODUCERE........................................................................................................................3

CAPITOLUL I. RCA ÎN ROMÂNIA ..........................................................................................4

1. 1 Cadrul legislativ........................................................................................................4

1.2. Conceptul de asigurare de răspundere civilă auto...................................................5

1.3. Elemente tehnice aferente asigurării de răspundere civilă auto .............................6

1.4. Tendințe pe piața RCA în România ....................................................................14

1.4.1. Implementarea sistemului Bonus-Malus ...............................................14

1.4.2. Constatul amiabil pentru asigurările de răspundere civilă auto........... 15

Capitolul II. RCA IN REPUBLICA MOLDOVA ..................................................................17

2.1. Asigurarea RCA- General ....................................................................................17

2.2. Asigurarea RCA - criterii noi ..............................................................................17

CAPITOLUL III. PIAŢA ASIGURĂRILOR DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO

ROMANIA – REPUBLICA MOLDOVA..............................................................................21

3.1. Constatări statistice pentru România - perioada 2003-2007................................21

3.2.Constatări statistice pentru Republica Moldova – perioada 2003-2007..............25

1

CONCLUZII ..........................................................................................................................27

BIBLIOGRAFIE ....................................................................................................................29

INTRODUCERE

Asigurările de răspundere civilă constituie o ramură importantă şi de mare actualitate a asigurărilor.

Asigurările de răspundere civilă sunt impuse de interesul economic şi social al întregii colectivităţi pentru apărarea avuţiei naţionale, menţinerea continuităţii procesului de producţie şi protejarea victimelor accidentelor. Aceste asigurări sunt necesare, deoarece bunurile unui număr mare de persoane fizice şi juridice sunt ameninţate de anumite riscuri, astfel încât fiecare deţinator al bunului respectiv ar avea de suportat pagube, mai devreme sau mai târziu, la producerea riscului respectiv.

Industria asigurărilor reprezintă o componentă esenţială a economiei datorită primelor de asigurare colectate şi a investiţiilor realizate, precum şi datorită rolului social şi economic pe care îl joacă în acoperirea riscurilor persoanelor fizice şi juridice. Piaţa de asigurare reprezintă un cadru în care se desfăşoară operaţiuni de asigurare numai pe baze contractuale. Aici se întâlnesc cererea de asigurare, venind din partea persoanelor fizice şi juridice care doresc să încheie diferite tipuri de asigurări şi oferta de asigurare, ce vine din partea persoanelor juridice şi anume organizaţii, societăţi specializate, care sunt autorizate să funcţioneze în domeniul asigurărilor şi să desfăşoare o astfel de activitate, bineînţeles, sub raport financiar.

Asigurarea de răspundere civilă auto reprezintă în momentul de faţă una dintre puţinele tipuri de asigurare a căror încheiere este obligatorie în România. Acest tip de asigurare este unul prin care terţii prejudiciaţi în urma unui accident auto, produs din vina conducătorului auto asigurat, primesc despăgubiri pentru daunele materiale şi/sau vătămările corporale suferite. Scopul acestei asigurări este ca cel păgubit să primească obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite, independent de situaţia materială a celui care a produs paguba. În acest fel, asigurarea de răspundere civilă auto este în interesul terţului păgubit, dar şi în interesul celui care a produs paguba.

Dacă asiguratul însuşi este vinovat de producerea accidentului ( sau bunurile sale), el nu are dreptul să încaseze sume asigurate sau despăgubiri de la societatea de asigurări în cadrul asigurărilor de răspundere civilă, ci numai în cadrul asigurărilor de persoane sau asigurărilor de bunuri (dacă le avea contractate).

Asigurarea obligatorie de răspundere civilă se practică numai de către asigurători autorizaţi de Comisia de Supreveghere a Asigurărilor. Astfel, activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de:- societăţi pe acţiuni, societăţi mutuale, filiale ale unor asigurători străini, constituite ca persoane juridice române autorizate;- sucursale ale unor asigurători, persoane juridice străine, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

Nici un asigurător nu poate fi înmatriculat în Registrul Comerţului fără autorizaţia prealabilă emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.

2

CAPITOLUL I. RCA ÎN ROMÂNIA

1. 1 Cadrul legislativAsigurările sunt forme de protecţie bazate pe un contract, prin care o persoană fizică sau

juridică care se va numi asigurat, cedează anumite riscuri unei persoane juridice – asigurător, plătind asigurătorului o sumă de bani numită prima de asigurare, asigurătorul fiind obligat prin acest contract să platească asiguratului despăgubiri în cazul în care evenimentele prevăzute în contract au loc.

În România, activitatea de asigurare se desfaşoară sub forma asigurărilor obligatorii şi facultative precum şi a operaţiunilor de reasigurare, de societăţi comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare şi societăţi de asigurare, denumite în continuare asigurători, respectiv reasigurători.

Cadrul legislativ în domeniul asigurărilor este format în principal din Legea nr. 32 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi toate normele şi hotărârile date în aplicarea acestei legi de către Comisie, legea nr. 47 din 19911, privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor (legea nr. 136 din 1995)2, privind asigurările şi reasigurările din România, Hotărârea de Guvern nr. 574/19913 privind atibuţiile Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare si reasigurare, precum şi alte hotărâri de guvern şi norme prudenţiale emise de Ministerul Finanţelor.

Organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, reglementată de Legea nr. 47 din 19914, prevede că activitatea de asigurare din ţara noastră să se desfăşoare prin trei categorii de societăţi şi anume: societăţi de asigurare, societăţi de asigurare – reasigurare şi societăţi de reasigurare. Toate aceste societăţi au în comun faptul că acceptă riscuri în schimbul primelor plătite de asiguraţi şi reasiguraţi, după caz; societăţi de intermediere sau agenţii de intermediere, care negociază şi încheie contracte de asigurare şi reasigurare. Contractele de asigurare se încheie sub formă scrisă şi cuprind numele sau denumirea şi domiciliul părţilor contractante, obiectul asigurării (bunuri, persoane şi răspundere civilă), riscurile asigurate şi momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului, primele de asigurare şi sumele asigurate.Dovada încheierii contractului de asigurare rezultă şi din emiterea şi trimiterea unui document de asigurare, cum ar fi poliţa sau certificatul, cererea de plată a primei ori înscrisul prin care se manifestă voinţa asigurătorului de a încheia contractul. Documentul de

1 Lege privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor nr. 47 din 16 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 19 iulie 19912 Vezi legea nr. 136 din 19953 Hotărârea de Guvern nr. 574/1991 privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor4 Lege privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor nr. 47 din 16 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 19 iulie 1991

3

asigurare poate fi, după caz, nominal, la ordin sau la purtător iar acesta nu se poate dovedi prin martori, chiar dacă există un început de dovadă scrisă.

Activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor are ca bază legală Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare5, precum şi toate normele şi hotărârile date în aplicarea acestei legi de către Comisie. Legea 32 reglementează organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare a societăţilor mutuale, precum a intermediarilor în asigurări, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor şi reasigurătorilor care desfăşoară activitatea în sau din România precum şi supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări şi a altor activităţi în legătură cu acestea.

În înţelesul acestei legi, aceasta are mai multe semnificaţii: asigurarea – operaţiunea prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii un fond de asigurare prin contribuţia unui număr de asiguraţi expuşi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate; asiguratul – persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asigurătorul; asigurătorul – persoana juridică română sau străină ori societatea mutuală autorizată în condiţiile prezentei legi să exercite activităţi de asigurare.

Oferta de produse şi servicii de asigurare este realizată de către societăţile de asigurări şi reasigurări, constituite în conformitate cu Legea nr. 31/19906 legea generală privind constituirea societăţilor comerciale inclusiv Legea nr. 47/19917 privind regimul activităţii de asigurare. Legea privind construirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor enumeră 10 categorii de asigurări pe care aceste societăţi le pot practica în ţara noastră: asigurări de viaţă, de persoane (altele decât cele de viaţă), de autovehicule, maritime şi de transport, de aviaţie, de incendiu şi alte pagube la bunuri, de răspundere civilă, de credite şi garanţii, de pierderi financiare din riscuri asigurate, agricole.

1.2. Conceptul de asigurare de răspundere civilă auto

Asigurările de răspundere civilă reprezintă o componentă de mare importanţă şi actualitate a activităţii de asigurare. Prin asigurările de răspundere civilă se acoperă prejudiciul produs de asigurat – persoana fizică sau persoana juridică – unor terţe persoane. În toate cazurile este vorba de prejudiciile ce pot fi produse în anumite împrejurări şi pentru care o persoana fizică sau juridică răspunde potrivit legii.8

Existenţa acestui tip de asigurare permite pe de o parte ca persoana păgubită să primească despăgubirea cuvenită, iar pe de alta, ca patrimoniul asiguratului să rămână neatins, deoarece în schimbul primelor de asigurare plătite, el nu mai poate fi plătit, pe cale judiciară pentru prejudiciul produs. Este necesar de subliniat că prin asigurările de răspundere civilă pot fi

5 Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul oficial, nr. 1193/14.12.2004 şi Monitorul oficial, nr. 1191/29.12.20056 Legea nr. 31/1990 privind constituirea societăţilor comerciale7 Legea privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor nr. 47 din 16 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 19 iulie 19918 Serbănescu Cosmin, Asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, Finante,Banci,Asigurari:Publicatie pentru agentii economici nr2, p 60-64, februarie 2005

4

acoperite numai pagubele produse de asigurat unor terţe persoane în anumite condiţii, care se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ.

Asigurarea de răspundere civilă auto, cunoscută sub numele de RCA, reprezintă în momentul de faţă una din puţinele tipuri de asigurare a căror încheiere este obligatorie în România.

Asigurarea de răspundere civilă auto (RCA) este o asigurare prin care terţii prejudiciaţi în urma unui accident auto, produs din vina conducătorului auto asigurat, primesc despăgubiri pentru daunele materiale şi/sau vătămarile corporale suferite.

În asigurările de răspundere civilă spre deosebire de celelalte asigurări (de bunuri şi persoane), pe lânga asigurător si asigurat, daca se produce riscul acoperit prin asigurare, mai intervine şi o a treia persoană – terţul păgubit.

Asigurările de răspundere civilă auto compensează, de regulă, numai prejudiciile care sunt consecinţa unor accidente. Cuprinderea în asigurarea de răspundere civilă auto a prejudiciului, reclamă ca acesta să aibă un conţinut, să fie cert, actual şi personal, adică repararea prejudiciului să fie solicitată numai de către persoana păgubită şi, de asemenea, să fie direct.În asigurările de răspundere civilă auto, culpa asiguratului reprezintă o condiţie de bază care trebuie îndeplinită pentru a se acorda despăgubirea de către societatea de asigurări. Între prejudiciul cauzat terţelor persoane şi culpa asiguratului trebuie să existe întotdeauna un raport nemijlocit de cauzalitate. Astfel, prin aceste asigurări, se compensează prejudiciul creat, ceea ce înseamnă că volumul despăgubirii se stabileşte pe baza valorii pagubei şi nu în funcţie de gravitatea culpei. Compensarea pagubei se face în natură prin restituirea bunului distrus sau prin restabilirea situaţiei care a existat anterior, ori prin plata de despăgubiri băneşti atât pentru valoarea bunului distrus, cât şi pentru serviciul de care a fost lipsită terţa persoană prin imposibilitatea funcţionării sau folosirii persoanelor şi bunurilor prejudiciate.

Scopul asigurării RCA este ca cel păgubit să primească obligatoriu despăgubiri pentru daunele suferite, independent de situaţia materială a celui care a produs paguba (cu alte cuvinte chiar dacă cel care a produs paguba ar putea sau nu să plătească despăgubiri).

1.3. Elemente tehnice aferente asigurării de răspundere civilă auto

Asiguratul este o persoană fizică sau juridică care în baza unor clauze dinainte stabilite şi de comun acceptate intră în relaţii juridice de asigurare cu asigurătorul. În cele mai dese cazuri asiguratul este persoana fizică sau juridică ce perfectează relaţia de asigurare în calitate de contractant, efectuează plata primelor de asigurare în vederea constituirii fondului de asigurare şi este îndreptăţită să solicite asigurătorului despăgubiri pentru pagubele suferite ori suma asigurată în cazul întâmplării evenimentului asigurat, având, deci, calitatea de beneficiar de asigurare.Persoanele fizice sau juridice deţinătoare de autovehicule supuse înmatriculării (tipuri de autovehicule care nu sunt supuse înmatricularii pot fi asigurate RCA- opţional), sunt obligate să le asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de autovehicule pe teritoriul României. Sancţiunea neîncheierii acestei asigurări obligatorii constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă şi reţinerea certificatului de înmatriculare a autovehiculului până la prezentarea documentului privind încheierea asigurării. Legislaţia în vigoare prevede şi posibilitatea ca, în cazul persoanelor fizice, acordul să fie dat de soţia sau soţul asiguratului. În cazul în care nici un soţ nu poate fi disponibil, acordul poate fi dat de copiii, părinţii, surorile sau fraţii asiguratului, cu condiţia să fie majori.

5

Asigurătorul în cazul asigurării RCA este persoana juridică (societatea de asigurări) care are ca obiect de activitate realizarea de operaţiuni de asigurare şi constituirea fondului de asigurare, contractarea asigurării, plata unor despăgubiri. Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.9

Asigurătorii care pot subscrie asigurarea obligatorie RCA trebuie să îndeplinească cumulativ o serie de condiţii: să fie autorizaţi, să dispună de o reţea teritorială formată din cel puţin o sucursală sau agenţie, înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti, să dispună de personal specializat în activitatea de constatare şi de lichidare a daunelor auto şi să efectueze plăţi de despăgubire la cel puţin una dintre unităţile teritoriale din fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti.În plus, asigurătorii de RCA trebuie să dispună de o dotare cu tehnică de calcul şi software adecvate şi de personal capabil să ţină evidenţe detaliate privind documentele de asigurare şi centralizarea informaţiilor şi datelor colectate de la unităţile teritoriale. Totodată, asigurătorii trebuie să poată comunica în mod electronic aceste informaţii. Asigurătorii RCA sunt obligaţi să transmită către baza de date, prin sistem electronic, toate informaţiile privind încheierea asigurării obligatorii RCA, data de încetare a valabilităţii sau de reziliere a documentelor de asigurare. În această bază de date vor fi stocate: numerele de înregistrare a autovehiculelor pe teritoriul României, inclusiv datele tehnice ale acestora, datele personale ale proprietarului sau conducătorilor auto care au provocat accidente; numerele documentelor de asigurare RCA, inclusiv data de expirare a acoperirii asigurării; denumirea şi sediul asigurătorilor RCA emitenţi de documente de asigurare.

Asigurarea RCA se încheie pe 6 luni (semestrial) sau 12 luni (anual). De asemenea, în cazul vehiculelor cu numere de circulaţie provizorii (numere roşii) se încheie pe durata valabilităţii autorizaţiei temporare de circulaţie.

Răspunderea asigurătorului RCA începe:a) din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a asigurării, înscrisă în document, pentru asiguratul care îşi îndeplineşte obligaţia încheierii asigurării cel mai târziu în ultima zi de valabilitate a perioadei de asigurare anterioare;b) după 48 de ore de la expirarea zilei în care s-a eliberat documentul de asigurare, pentru persoanele care nu aveau o asigurare obligatorie RCA valabilă la momentul încheierii asigurării;c) din momentul eliberării documentului de asigurare, dar nu mai devreme de data intrării în vigoare a autorizaţiei provizorii de circulaţie sau a înmatriculării/înregistrării vehiculului, pentru vehiculele comercializate care urmează să fie înmatriculate/înregistrate.Răspunderea asigurătorului RCA încetează la ora 24.00 a ultimei zile de valabilitate înscrise în polița de asigurare RCA sau anterior acestei date în momentul radierii din evidența circulației. O excepție reprezinta vehiculele pentru care se transmite dreptul de proprietate noului proprietar în perioada de asigurare ca urmare a încetării contractelor de leasing, asigurările obligatorii RCA rămân în vigoare până la expirarea perioadei de valabilitate înscrise în documentele de asigurare, fără modificarea primei de asigurare, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - noii proprietari sunt utilizatorii prevăzuți în documentele de asigurare; și - asigurătorul a încasat integral prima de asigurare aferentă perioadei de valabilitate.

Pentru vehiculele care se radiază din circulație sau pentru care asiguratul nu mai are calitatea de titular al înmatriculării/înregistrării în perioada de asigurare, prima de asigurare aferentă perioadei cuprinse între data începerii și data încetării răspunderii asigurătorului RCA se

9 Bistriceanu Gheorghe D. ,Asigurări si reasigurări în România, Editura Universitară 2006

6

calculează prin însumarea primelor lunare stabilite în tariful de prime al asigurătorului RCA, corespunzător numărului de luni întregi cuprinse în perioada de valabilitate a asigurării, iar asigurătorul este obligat să restituie asiguratului, la cererea scrisă a acestuia, însoțită de documentele doveditoare, diferența dintre prima de asigurare plătită și cea calculată , numai în cazurile în care nu s-au plătit sau nu se datorează despăgubiri pentru evenimente produse în perioada de valabilitate a asigurării.

Limitele de despagubire pentru 2009 au crescut atât pentru vătămari corporale, cât şi pentru daune materiale, deci creşterea tarifelor de primă este firească. De asemenea, tot mai mulţi români călătoresc în străinătate, iar despăgubirile din afara ţării sunt de multe ori mai mari decât în România, mai ales cele pentru vătămari corporale şi daune morale.

Principalele elemente de creştere a tarifelor RCA sunt generate de dublarea limitelor de răspundere civilă auto şi de creşterea ratei daunei a asigurătorilor.Rata daunei este în creştere permanentă datorită numărului foarte mare de accidente, a nivelului primelor de asigurare practicate în piaţă, dar şi din cauza indisciplinei şoferilor. Astfel, rata daunei se situează la circa 65% -70% pentru asigurătorii de pe piaţa de profil.

În 2009, limitele de despăgubire ale companiilor care vând asigurări RCA au fost de 300.000 de euro pentru daune materiale şi de 1,5 milioane de euro pentru vătămări corporale, dublu faţă de anul 2008. 10

În 2010, limitele au fost de 500.000 pentru daune materiale şi de 2,5 milioane de euro pentru vătămări corporale, iar în 2011, limita va fi de cel puţin 750.000 euro pentru daune materiale şi de 3,5 milioane de euro pentru vătămări corporale.

În plus, companiile au majorat primele la poliţele RCA în încercarea menţinerii unui echilibru între veniturile din subscrieri şi cheltuielile aferente daunelor acoperite de aceste poliţe.În cazul în care în unul şi acelaşi eveniment au fost prejudiciate mai multe persoane şi valoarea totală a prejudiciilor depăşeşte limitele de despăgubire specificate în poliṭa RCA, despăgubirea va fi stabilită în funcţie de cota-parte din valoarea prejudiciului ce revine fiecărei persoane îndreptăţite la despăgubire pentru prejudiciile suferite în acelaşi accident.

În România ponderea vătămărilor corporale în totalul despăgubirilor acordate pentru poliţele RCA este foarte redusă, de câteva procente, spre deosebire de situaţia din ţările dezvoltate, unde în urma unui accident persoana rănită îi poate cere vinovatului despăgubiri de ordinul milioanelor de euro. Pe de altă parte, în aceste state asigurările RCA sunt mai scumpe decat în România.

În perioada anilor 2003 – 2006, inclusiv, limitele de despăgubire pentru asigurarea obligatorie RCA au fost stabilite, prin norme emise de CSA, la un nivel maxim, în funcţie de rezultatele tehnice realizate de asigurători pentru această asigurare şi de prognozele comunicate pentru alţi indicatori economici, care au influenţă asupra pieţei de asigurări (rata inflaţiei, câştigul mediu anual, etc.). Răspunderea asumată de asigurători prin încheierea unui contract Carte Verde în această perioadă s-a situat în limitele de despăgubire prevăzute de directivele europene, regulamentele şi convenţiile internaţionale ori bilaterale în materie.

Începând cu anul 2007, limitele de despăgubire sunt prevăzute în norme la un nivel minim, asigurătorii având libertatea de a-şi stabili răspunderea maximă, în funcţie de propriile rezultate tehnice şi financiare înregistrate, precum şi de politica acestora.

10 Ordinul CSA nr. 20/2008 a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 762, din 11 noiembrie 2008

7

Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asiguraţii răspund, în baza legii, faţă de terţe personae păgubite prin accidente de autovehicule, precum şi pentru cheltuielile făcute de asiguraţi în procesul civil.Despăgubirile se acordă indiferent de locul în care au fost produse accidentele de autovehicule, atât în timpul mersului, cât şi în timpul staţionării. Despăgubirile se plătesc şi pentru pagubele produse de existenţa sau funcţionarea instalaţiilor montate pe autovehicule, precum şi pentru pagubele produse de remorci ori ataşe.Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare şi cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum şi prin avarierea sau distrugerea de bunuri.

În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă pentru persoanele aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru persoanele aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deţinătorul autovehiculului respectiv.

Pentru avarierea sau distrugerea bunurilor, despăgubirile se acordă pentru bunurile aflate în afara autovehiculului care a produs accidentul, iar pentru bunurile aflate în acel autovehicul, numai dacă acestea nu erau transportate în baza unui raport contractual existent cu deţinătorul autovehiculului respectiv, precum şi dacă nu aparţineau deţinătorului ori conducătorului autovehiculului, răspunzător de producerea accidentului.11

Despăgubirile se acordă şi în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răpunzător de producerea accidentului este o altă persoana decât asiguratul.

Despăgubirile se plătesc şi atunci când persoanele păgubite nu au domiciliul, reşedinţa sau sediul în România. 12

În caz de vătămare corporală sau deces al unei persoane ori de avariere sau distrugere de bunuri, se acordă despăgubiri dacă autovehiculul care a produs accidentul este identificat şi asigurat, chiar dacă autorul accidentului a rămas neidentificat.

Asigurătorii nu acordă despăgubiri pentru:- cazul în care deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat nu are răspunderea civilă, sau în care accidentul a fost produs dintr-un caz de forţă majoră, din culpa exclusivă a persoanei păgubite sau a unei terţe persoane;- pagubele cauzate unui autovehicul sau oricărui alt bun aparţinând aceleiaşi persoane fizice sau juridice;- pagubele cauzate, în cazul în care deţinătorul autovehiculului nu face dovada valabilităţii asigurării obligatorii de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule la data accidentului;- pagubele situate sub limita minimă a despăgubirilor;- partea de prejudiciu care depăşeşte limitele maxime ale despăgubirilor de asigurare prevăzute de reglementările în vigoare;- amenzile de orice fel şi cheltuielile penale la care ar fi obligat deţinătorul sau conducătorul autovehiculului răspunzător de producerea pagubei;- cheltuielile făcute în procesul penal de către deţinătorul sau conducătorul autovehiculului asigurat, răspunzător de producerea pagubei;

11 Iulian Văcărel, Florian Bercea, ASIGURARI SI REASIGURARI, ED. EXPERT12 GHEORGHE D. BISTRICEANU, SISTEMUL ASIGURARILOR DIN ROMANIA, ED. ECONOMICA, 2002

8

- sumele pe care conducătorul autovehiculului, răspunzător de producerea pagubei, este obligat să le plătească deţinătorului care i-a încredinţat autovehiculul asigurat pentru avarierea sau distrugerea acestuia;- pagubele produse persoanelor sau bunurilor acestora, dacă între deţinătorul autovehiculului care a cauzat accidentul sau conducătorul auto răspunzător şi persoanele păgubite a existat un raport contractual;- pagubele produse la locul de muncă de dispozitivele sau instalaţiile montate pe autovehicule, atunci când acestea sunt utilizate ca utilaje sau instalaţii de lucru;- pagubele cauzate prin accidente survenite în timpul operaţiunilor de încărcare şi descărcare, acestea constituind riscuri ale activităţii profesionale;- pagube cauzate ca urmare a transportului de produse periculoase cu ocazia căruia aceste produse au determinat sau agravat producerea pagubei;- pretenţiile referitoare la reducerea valorii bunurilor după reparaţie.

Prin asigurarea civilă auto se asigură autoturismul terţului prejudiciat. Sunt destinate persoanelor fizice sau juridice.

Despăgubirile pentru autovehicule nu pot depăși cuantumul pagubei, valoarea vehiculului la data producerii accidentului și nici limita de despăgubire prevăzută în polița de asigurare RCA. 13

RCA diferă fundamental de Casco, prin care se asigură autoturismul propiu, iar prin acesta se asigură autoturismul persoanei prejudiciate.

Ea este obligatorie, pentru că scopul ei este ca persoana prejudiciată să primească despăgubiri pentru daunele suferite indiferent de situaţia materială a persoanei care a provocat paguba. Aceasta poliţă protejează pe de o parte persoana prejudiciată, garantând plata sumei necesare acoperirii pagubelor, dar pe de altă parte protejează şi persoana care a produs paguba, acesta fiind exonerat de la plata prejudiciilor cauzate terţului, bugetul acestuia nefiind afectat.

Se acoperă urmatoarele riscuri:- pagube materiale;- accidentarea pasagerilor;- decesul.

Asigurătorul recuperează sumele plătite drept despăgubiri de la persoana răspunzătoare de producerea pagubei, în urmatoarele cazuri:a) accidentul a fost produs cu intenţie;b) accidentul a fost produs în timpul comiterii unor fapte incriminate de dispoziţiile legale privind circulaţia pe drumurile publice ca infracţiuni săvârşite cu intenţie, chiar daca aceste fapte nu s-au produs pe astfel de drumuri sau în timpul comiterii altor infracţiuni săvârşite cu intenţie;c) accidentul a fost produs în timpul când autorul infracţiunii săvârşite cu intenţie încearca să se sustragă de la urmărire;d) persoana răspunzătoare de producerea pagubei a condus autovehiculul fără consimţământul asiguratului.

Prin valoare rămasă se înțelege valoarea acelor părți din vehicul rămase neavariate, demontabile și valorificabile, cuprinsă între 0,1% și cel mult 25% din valoarea vehiculului la data producerii accidentului.

Cuantumul pagubei la autovehicule este egal cu costul reparațiilor părților componente sau ale pieselor avariate ori cu costul de înlocuire a acestora, inclusiv cheltuielile pentru materiale, precum și cele de demontare și montare aferente reparațiilor și înlocuirilor necesare ca 13 GHEORGHE D. BISTRICEANU, ASIGURARI SI REASIGURARI IN ROMANIA, ED. UNIVERSITARA, BUCURESTI,2006

9

urmare a pagubelor produse prin respectivul accident de vehicul, stabilite la prețurile practicate de unitățile de specialitate, la care se adaugă cheltuielile cu transportul vehiculului, precum și cele efectuate pentru limitarea pagubelor, dovedite cu documente justificative.

La avarierea unui ansamblu sau subansamblu se ia în considerare înlocuirea numai a părților componente sau a pieselor care au fost avariate.

Prin valoare de nou a vehiculelor se înţelege:a) pentru vehiculele de producţie românească, preţul de comercializare de nou, conform:- facturilor de achiziţie sau facturilor pro forma de leasing, în cazul vehiculelor achiziţionate de nou de către proprietar;- listele de preţuri de la unităţile de specialitate din România, valabile la data producerii accidentului;b) pentru vehiculele de producţie străină, preţul de comercializare de nou, conform:- facturilor de achizitie sau facturilor pro forma de leasing, în cazul vehiculelor achiziţionate de nou de către proprietar de la unităţile de specialitate din România;- listele de preţuri de la unităţile de specialitate din România, valabile la data producerii accidentului, sau, în lipsa acestora, pe baza cataloagelor de specialitate, echivalat în lei la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României la data producerii accidentului;c) pentru tipurile de vehicule la care nu există prețuri stabilite sau pentru tipuri ori modele care nu se mai fabrică, ultimul preț de comercializare (de nou) al acelui tip/model de vehicul, comunicat de producător, sau valoarea stabilită prin asimilare cu prețul de vânzare de nou al unor vehicule care au aspect și caracteristici tehnice similare, din producția internă ori externă.

Uzura autovehiculului avariat se stabilește în raport cu vechimea, utilizarea și starea de întreținere ale acestuia la data producerii accidentului.

La stabilirea uzurii se ține seama de costul reparațiilor curente ori capitale, inclusiv de costul de înlocuire a părților componente sau a pieselor executate înainte de accident, pentru menținerea stării tehnice corespunzătoare a vehiculului. Valoarea acestora se stabilește în baza documentațiilor privind costul efectiv al reparațiilor sau al înlocuirilor respective.

În vederea stabilirii coeficientului de uzură al unui vehicul sunt necesare: a) data introducerii în exploatare de nou a vehiculului respectiv, menționată în documentele de identificare a acestuia: carte de identitate, certificat de înmatriculare etc. sau, în lipsă, anul de fabricație de pe placa de origine a vehiculului; b) parcursul în kilometri realizat de vehiculul respectiv de la data introducerii lui în exploatare de nou și până la data producerii evenimentului asigurat.Starea de întreţinere a unui autovehicul poate fi: bună, medie şi satisfăcătoare.

Stabilirea stării de întreţinere a autovehiculului se face potrivit stării acestuia dinainte de producerea evenimentului asigurat, pe baza următoarelor criterii:a) stare de întreţinere bună, când autovehiculul prezintă: integritatea elementelor caroseriei, barelor de protecţie şi capacelor de roţi; vopseaua intactă, fără exfolieri sau urme aparente de rugină a tablei; tapiţeria fără pete, urme de uzură prematură sau rupturi; cauciucuri uzate uniform, făra să prezinte uzuri accentuate pe flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcţiei; motorul fără scurgeri de ulei pe părtţle laterale sau pe capotajele interioare ale spaţiului afectat acestuia;b) stare de întreţinere medie, când vehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecţie sau capacelor de roţi până la 10 dm², însumat pe întreaga suprafaţă exterioară; degradări ale vopselei în ceea ce priveşte luciul, cu urme de rugină aparentă pe o suprafaţă totala până la 10 dm², cu exfolieri pe o suprafaţă totala până la 1 cm²; pete pe tapiţeria scaunelor;

10

c) stare de întreținere satisfăcătoare, când autovehiculul prezintă: deformări ale caroseriei, barelor de protecție și capacelor de roți mai mari de 10 dm², însumat pe întreaga suprafață exterioară; degradări ale vopselei, pierderea totală a luciului, cu exfolieri pe o suprafață totală mai mare de 1 cm², cu urme pronunțate de rugină aparentă și zgârieturi; tapițeria deteriorată și murdară; cauciucurile uzate neuniform, cu accentuări pe unul dintre flancuri, ca urmare a unui reglaj necorespunzător al direcției; motorul cu urme de ulei pe părțile superioare și laterale ca urmare a scurgerilor la capacul distribuției, al chiulasei sau pe lângă garniturile de etanșare; joc mare la volanul direcției.

Când se cunoaşte data introducerii în exploatare de nou și starea sa de întreținere justificată tehnic, pentru stabilirea coeficientului de uzură al vehiculului avariat se caută în tabelul coeficienților de uzură linia orizontală corespunzătoare vechimii în exploatare, în ani, a acestuia și se stabilește un coeficient de uzură cuprins între cei corespunzători stării de întreținere bună și satisfăcătoare.

La autovehiculele care aveau executate înainte de data producerii evenimentului asigurat reparații curente, inclusiv înlocuiri ale părților componente sau ale pieselor originale, stabilirea coeficientului de uzură se face pe baza relației: Ur = U x K,în care: Ur = coeficientul de uzură recalculat al autovehiculului; U = coeficientul de uzură rezultat din tabelele coeficienților de uzură;K = coeficientul de corecție a uzurii (A-a)/A, în care: A = valoarea de nou a vehiculului avariat;a = costul total al reparaţiilor curente, inclusiv al înlocuirilor de părţi componente sau de piese originale executate înainte de data producerii evenimentului asigurat, exclusiv cele efectuate ca urmare a unor accidente ori a unor defecte de fabricaţie, pentru menţinerea sau îmbunătăţirea stării tehnice corespunzătoare a vehiculului, în baza documentaţiilor privind costul efectiv al acestora.

Despăgubirile pentru animale se stabilesc pe baza valorii pe piața locală a animalului respectiv, la data producerii accidentului.

Pentru clădiri, construcții sau alte bunuri despăgubirile se stabilesc pe baza prețurilor existente pe piață la data producerii riscului asigurat.

Dacă persoanele păgubite prezintă documentații tehnice ( devize de reparații sau alte evaluări), acestea pot fi luate în considerare la stabilirea despăgubirii, după verificarea prealabilă făcută de asigurător.

În cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane ca urmare a accidentelor de autovehicule, la stabilirea despăgubirilor se au în vedere următoarele:

1. În caz de vătămare corporală:a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare;

11

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident – cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;f) daune morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România;

2. În caz de deces:a) cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;b) cheltuieli cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul până la localitatea în care se face înmormântarea;c) veniturile nete nerealizate şi alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului şi până la data decesului, prevăzute la pct.1, dacă acestea au fost cauzate de producerea accidentului;d) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.14

Prima de asigurare este suma de bani pe care asiguratul o plăteşte (de regulă anticipat) asigurătorului. Prima exprimă valoarea riscului şi se determină prin calcule statistice şi matematice.15

PA = SA ∗ cota de primă tarifară (u.m.)Tarifele de prime practicate pentru asigurarea obligatorie RCA diferă de la societate la

societate .Tarifele de prime sunt stabilite exclusiv de către societăţile autorizate în funcţie de

propriile criterii, incluzând propriile limite de raspundere practicate. Plata se poate efectua cu OP sau numerar.La cumpărarea unui autovehicul nou, asigurarea RCA se poate incheia chiar la vânzător, cu reprezentantul asigurătorului autorizat. În acest caz asigurarea intră in vigoare imediat, proprietarul fiind asigurat chiar şi pe parcursul primului drum efectuat.

Dacă autovehiculul este dobândit în regim de leasing, caz în care proprietarul este societatea de leasing, obligaţia încheierii RCA revine acestuia din urmă.

La achiziţionarea unui autovehicul second hand, asigurarea RCA a proprietarului iniţial (vânzător) încetează în momentul intrării în vigoare a contractului de vânzare-cumpărare. Cu alte cuvinte asigurarea RCA anterioară nu se moşteneşte de către noul proprietar (cumpărător). Din această cauză este recomandabil să se încheie imediat asigurarea RCA proprie, astfel încât ca noul proprietar să fie asigurat din prima clipă de când a dobândit noul autovehicul. Poliţia nu eliberează număr provizoriu până când noul proprietar nu dovedeşte că are asigurare RCA.

Se poate încheia contractul de asigurare RCA cu oricare din societaţile de asigurare autorizate în acest sens. La încheierea contractului şi plata primei de asigurare – pe o perioadă de 6 sau 12 luni în funcţie de opţiunea asiguratului - se va elibera o poliţă de asigurare care atestă plata primei şi perioada de valabilitate. Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile înscrise pe poliţă.

Poliţa de asigurare trebuie reînnoită la expirare, prin plata primei aferente perioadei următoare pentru care optează asiguratul. În caz contrar, în cazul producerii unui accident în 14 Negru Titel, Asigurări Ghid practic, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 200615 Tănăsescu Paul ,Asigurări moderne de bunuri si persoane, Editura ASE, Bucureşti, 2003, pag 8

12

perioada în care asigurarea RCA şi-a pierdut valabilitatea, asiguratul devine neasigurat şi este direct răspunzator pentru consecinţele legale şi materiale produse.

Contractul RCA încetează şi în situaţia când autovehiculul a fost înstrăinat şi ar fi de dorit ca cel care vinde să atragă atenţia cumpărătorului că valabilitatea asigurării RCA vechi a încetat şi este necesară încheierea unei asigurări RCA noi de către noul proprietar.

Proprietarul vânzător are dreptul să primească înapoi de la asigurătorul RCA partea din prima plătită în avans aferentă perioadei rămase până la expirarea valabilităţii asigurării. Pentru a recupera această sumă, el trebuie să se adreseze asigurătorului şi să prezinte contractul de vânzare-cumpărare.

1.4. Tendințe pe piața RCA în România

1.4.1. Implementarea sistemului Bonus-Malus

Bonus-malus-ul este un sistem prin care prima poate fi redusă – de aici şi numele de bonus – dacă în anul anterior asiguratul nu a avut daune sau, poate fi mărită – de aici malus – dacă asiguratul are daune. În felul acesta se urmăreşte o încurajare a asiguraţilor prudenţi şi o descurajare a celor care, din diverse motive, înregistrează daune mari.

Sistemul conţine zece clase de bonus şi patru clase de malus. Astfel, asigurarea obligatorie RCA nu mai costa la fel pentru toţi conducătorii auto. E posibil ca RCA să coste dublu pentru un conducător auto aflat în cea mai de jos clasă, care va fi M4, adică malus patru, sau doar 50% din cuantum pentru cel din clasa cea mai de sus. Cei care nu au înregistrat accidente vor avansa an de an în clasele de bonus, care vor fi în număr de zece, plătind mai puţin pentru prima de asigurare16.

Trebuie menţionat că pe piaţa asiguraţilor de răspundere civilă auto din România s-a mai încercat introducerea acestui sistem Bonus-Malus. Respectiv, poliţa RCA pentru anul 2003 a conţinut, pentru prima dată, spaţii speciale (pe verso) pentru înregistrarea accidentelor declanşatoare ale asigurării – adică cele în care deţinătorul poliţei era vinovat, iar compania de asigurări trebuia să plătească dauna. Asigurătorul ar fi trebuit să aplice o ştampilă pe această poliţă în caz de daună, iar deţinătorul poliţelor ştampilate urma să plătească mai mult pentru asigurare. Aceasta a fost teoria. Însă în practică situaţia a fost alta, sistemul nefiind foarte bine gândit.

În cazul în care contractul s-a desfiinţat prin neplata primelor de asigurare aferente, clasa bonus nu se transmite, în schimb clasa malus se păstrează dacă se încheie un nou contract într-un an. La încheierea unui nou contract la un alt asigurător, contractantul, deci viitorul asigurat, este obligat să prezinte adeverinţa bonus-malus. Dacă acesta nu prezintă adeverinţa, noul asigurător este obligat să solicite vechiului asigurător datele referitoare la situaţia bonus-malus. Potrivit sistemului bonus-malus în cazul autovehiculelor, practicat în Europa, clasele de bonus se reduc astfel:- un accident duce la pierderea a două clase de bonus- două accidente duc la pierderea a patru clase de bonus- trei accidente duc la pierderea a şase clase de bonus

16 http://www.informatia-zilei.ro/index.php?sect=social&editia=sm&data=2008-11-12&id=37053

13

- iar la patru accidente în acelaşi an de referinţă se trece automat în clasa cea mai mare de risc, adică M4- în cazul autovehiculelor cu gabarit depaşit – camioane, autobuze, maşini agricole – la fiecare accident clasa de bonus scade cu o unitate.

Tarifele practicate de asigurători la poliţele RCA ţin cont, începând cu 2010 şi de despăgubirile plătite pentru pagubele provocate de fiecare client.

Când va fi aplicat sistemul bonus-malus, asigurătorii vor avea la dispoziţie istoricul depăgubirilor plătite în contul poliţelor RCA la nivelul întregii pieţe pe doi ani, într-o secţiune a CEDAM.17.

După introducerea sistemului bonus-malus, tarifele RCA percepute unui şofer model pot fi de câteva ori mai mici decât în cazul unuia care a utilizat poliţa pentru a despăgubi un terţ căruia i-a provocat pagube. Clienţii sunt încadraţi într-o clasă de risc, iar pentru fiecare clasă există un multiplicator care se aplică tarifului de bază pe care şi-l stabilesc asigurătorii. De exemplu, sistemul bonus-malus aplicat în Belgia până în 2004 prevedea plata a 54% din tariful de bază de către cei mai atenţi şoferi, în timp ce automobiliştii care se încadrau în cea mai riscantă clasă plăteau un tarif de două ori mai mare decât cel de bază.

Pe de altă parte, sistemul aplicat în prezent în Franţa prevede reduceri de 5% din tariful de bază practicat de compania de asigurări în cazul în care clientul nu a utilizat poliţa pentru a plăti despăgubiri în ultimul an, în timp ce utilizarea acestuia majorează tariful cu 25%.Criteriile exacte care vor fi utilizate pe piaţa autohtonă pentru aplicarea sistemului bonus-malus urmează să fie stabilite de CSA. 18

1.4.2. Constatul amiabil pentru asigurările de răspundere civilă auto

Constatul amiabil pentru accidentele rutiere uşoare a intrat în vigoare la 1 iulie 2009 şi permite părților implicate în accident să completeze, pe un singur formular, elementele privind circumstanțele producerii evenimentului, datele personale de identificare, datele vehiculelor implicate, precum și ale propriilor asigurători.19

Completarea acestui formular nu reprezintă o recunoaștere a responsabilității în producerea evenimentului, ci un cumul de elemente și fapte care vor ajuta în soluționarea dosarelor de daună. Partea de responsabilitate ce revine fiecărui conducător auto va fi stabilită de către asigurători, în funcție de informațiile completate în formular de către ambii conducători auto.

Procedura de constatare amiabilă va putea fi aplicată în cazul accidentelor rutiere survenite pe teritoriul României în care au fost implicate două vehicule și din care au rezultat numai pagube materiale. Potrivit art.79 din OUG nr.195/2002, cu modificările și completările ulterioare, conducătorii vehiculelor implicate într-un astfel de accident și care au completat și înaintat formularul de constatare amiabilă, nu mai au obligația de a se prezenta la poliție în vederea întocmirii documentelor de constatare.Utilizarea formularului de constatare amiabilă de accident nu este o obligație, ci este o alternativă la procedura actuală.

Procedura de constatare amiabilă constă în:

17 baza de date în care sunt stocate informaţii despre RCA18 http://capital.ro/articol/tarifele-rca-vor-fi-diferentiate-de-un-cazier-rutier-cu-termen-redus-114243.html

19 Ordinul CSA nr. 21/2008

14

- Conducătorii celor două vehicule implicate în accident completează împreună un singur formular de constatare amiabilă de accident. Acesta conţine două pagini autocopiative, ambele având aceeasi valoare juridică, şi instrucţiuni de utilizare.- După completarea tuturor datelor solicitate, fiecare conducător de vehicul are obligaţia de a transmite copia formularului Constatǎrii amiabile de accident cǎtre asigurǎtorul RCA al vehiculului pe care l-a condus.- Dacă una din persoanele implicate în accident se consideră îndreptătită a solicita despăgubiri în baza asigurării RCA, proprietarul vehiculului respectiv se adresează asigurătorului RCA al celuilalt vehicul implicat în accident.- În cazul avizării unei daune în baza formularului Constatare amiabilă de accident, asigurătorii îndeplinesc formalităţile de deschidere a dosarului de daună, constatare a pagubelor şi eliberarea documentului de introducere în reparaţie.- În vederea soluţionării dosarelor de daună avizate în baza unei Constatări amiabile de accident, pentru stabilirea răspunderii, asigurătorii au încheiat un Protocol de colaborare privind constatarea amiabilă de accident care conţine şi procedura privind stabilirea răspunderii şi regimul probator în funcţie de cumululul de elemente și fapte descrise în formularul Constatare amiabilă de accident. Procedura reprezintă o cazuistică completă inspirată din codul rutier român şi practica franceză în domeniu. Această cazuistică imaginează în scris si prin schiţe toate posibilităţile de coliziune care se pot înregistra în trafic, precum si modul de stabilire a responsabilităţii civile în respectivul eveniment.- Încadrarea accidentului în unul din cazurile prevăzute în protocol și stabilirea răspunderii civile de către asigurători se realizează prin analiza tuturor elementelor de informare ce figurează în formular și prin orice alt mijloc de probă.- Dosarele de daună RCA deschise în baza formularului se solutionează conform legislației în vigoare.

15

Capitolul II. RCA IN REPUBLICA MOLDOVA

2.1. Asigurarea RCA- General

Asigurarea de raspundere civila auto este unul dintre cele mai cunoscute si mai utilizate tipuri de asigurare in Republica Moldova. Mii de persoane sufera anual vatamari corporale in accidente auto si alte sute de persoane decedeaza in astfel de accidente. Decesul neasteptat al unui membru al familiei, avarierea automobilului pot avea efecte financiare semnificative asupra unui individ sau asupra unei familii.

Asigurarea de raspundere civila are ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat unor terte persoane, in conditiile in care asiguratul este raspunzator potrivit legii. Spre deosebire de asigurarile de bunuri, in cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea de raspundere civila mai intervine si o a treia persoana, respectiv tertul pagubit.

Asigurarea de raspundere civila auto este avantajoasa pentru toate partile implicate in contractul de asigurare: permite persoanei pagubite sa primeasca despagubirea cuvenita, asiguratorului sa incaseze primele de asigurare, iar asiguratului sa-si protejeze patrimoniul, deoarece, prin cumpararea unei astfel de asigurari, el nu mai poate fi urmarit pe cale juridica pentru prejudiciul produs, decat in anumite exceptii.

Asigurarea de raspundere civila pentru pagube produse de autovehicule, numita si asigurarea de raspundere civila auto (RCA) reprezinta in momentul de fata unul din putinele tipuri de asigurari a caror incheiere este obligatorie in Republica Moldova. De-a lungul timpului, dupa anii 1990, asigurarea obligatorie de raspundere civila auto a devenit una dintre cele mai importante asigurari de raspundere civila in această țară . Acest lucru se datoreaza nu numai faptului ca este o asigurare obligatorie, dar si faptului ca reprezinta o protectie a populatiei in cazul celor mai frecvente accidente, si anume in cazul accidentelor auto - iar pierderile financiare in urma lor sunt substantiale, atat de bunuri, cat si de vieti omenesti.

Un progres aparte in ceea ce priveste reglementarea si supravegherea pietei asigurarilor de raspundere civila din Republica Moldova a fost inregistrat odata cu adoptarea de catre Parlament in anul 1993 a Legii "Cu privire la asigurari" si aprobarea de catre Guvern a Hotararii nr. 956 din 28.12.1994 "Cu privire la asigurarea obligatorie de raspundere civila a detinatorilor de autovehicule si vehicule electrice urbane". Aceste actiuni au fost de o importanta vitala pentru industria asigurarilor din Republica Moldova, deoarece Moldova a fost unul din primele state din CSI care au implementat aceasta asigurare.

Astazi, reglementarea asigurarilor de raspundere civila auto se face in baza Legii "Cu privire la asigurarea obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse de autovehicule", nr. 414-XI din 22 decembrie 2006 (in continuare Legea 414).

Obiect al asigurarii obligatorii de raspundere civila auto il constituie raspunderea civila a posesorului de autovehicul pentru orice paguba sau vatamare corporala produsa prin accident de autovehicul in limitele teritoriale de acoperire ale asigurarii.

2.2. Asigurarea RCA - criterii noi

16

Din multiplele criterii noi pe care le incorporeaza noua lege, vom descrie cateva dintre ele, considerate mai semnificative.

Elementul novator primar al acestei reglementari este ca prin Asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin autovehicul se subintelege nu numai acoperirea pe baza politelor de raspundere civila auto cu valabilitate in limitele teritoriului Moldovei (RCA interna, cum era pana la Legea nr. 414), ci si acoperirea riscurilor asigurate pe baza politelor Carte Verde, numita conform Legii 414 si cu valabilitate numai in afara teritoriului tarii noastre.

De asemenea, conform Legii in vigoare, exigentele fata de asiguratorii care pot practica asigurarea RCA sunt mai consistente si anume ca asiguratorul trebuie sa dispuna de un reprezentat de despagubire in fiecare municipiu din republica, cat si sa fie dotat cu tehnica computerizata si cu programe adecvate pentru tinerea unor evidente exigente cu posibilitatea transmiterii informatiilor catre autoritatile de supraveghere.

Potrivit aceleiasi legi, pentru prima data, prima de asigurare aferenta asigurarii obligatorii de raspundere civila auto interna si externa se stabileste si se actualizeaza cel putin o data pe an de catre Comisia Nationala a Pietei Financiare (CNPF), dupa "Metodologia de calcul a primei de asigurare de baza si a coeficientilor de rectificare", aprobata de Guvern prin Hotararea nr. 318 din 17 martie 2008. Conform actului normativ amintit, toate companiile de asigurari autorizate sa practice asigurari RCA interne nu vor putea practica tarife de prima diferite fata de cele notificate de CNPF. Astfel, goana dupa cota de piata nu se va realiza prin reduceri de prime ci prin capacitatea de vanzare a produsului.

Estimarile primelor prin aceasta metodologie au la baza principii actuariale si vor fi stabilite astfel incat sa garanteze indeplinirea obligatiilor ce decurg din prevederile Legii 414, constituirea rezervelor tehnice prevazute in Legea cu privire la asigurari nr. 407, din 21 decembrie 2006, si plata contributiilor catre fondurile stabilite, precum si acoperirea cheltuielilor de achizitie, de administrare si marje de profit (RCA interna: cheltuielile de administrare - 25%, marja de profit - 10%; Carte Verde: cheltuielile de administrare - 20%, marja de profit - 7%, cheltuieli de reasigurare - 18%). Conform acestei metodologii, prima de asigurare se calculeaza in functie de prima de asigurare de baza, la care se aplica coeficientii de rectificare stabiliti si sistemul bonus-malus. Utilizat pe scara larga in Europa si Statele Unite ale Americii, sistemul bonus-malus presupune un sistem prin care prima de asigurare poate fi redusa (bonus), daca in anul anterior asiguratul nu a avut daune, sau poate fi marita (malus), daca asiguratul are daune inregistrate in perioada imediat anterioara. In felul acesta se urmareste o incurajare a asiguratilor prudenti si o descurajare a celor care, din diverse motive, inregistreaza cazuri de asigurare cu provocarea daunelor. Prima de asigurare se plateste integral pentru toata perioada de asigurare specificata in polita de asigurare. Astfel, nu vor fi permise eliberarea de catre asigurator, pentru asigurarea RCA interna, a politelor subanuale, decat in cazul utilizarii autovehiculelor in activitati agricole sezoniere si a celor cu numere temporar inmatriculate.

Aceasta metodologie implica, in premiera pentru asigurarea RCA interna in Republica Moldova, aplicarea principiului "selectiei adverse". Cu alte cuvinte, fiecare persoana asigurata va plati prima de asigurare in dependenta de riscurile la care este supus, fiind incorect sa platesti pentru ceva de care nu beneficiezi. De exemplu, o persoana cu viza de resedinta in municipiul Chisinau va achita o prima mai mare decat o persoana din municipiul Balti sau dintr-un raion, situatie absolut corecta deoarece, conform estimarilor, in timp ce dauna medie este aproape identica, frecventa daunelor in Chisinau este de peste 3 ori mai mare comparativ cu celelalte localitati. Daca nu ar exista o astfel de diferentiere (selectie adversa), atunci o persoana care

17

locuieste in raion ar achita o prima de asigurare pe nedrept sau altfel, persoana din Chisinau va achita o prima de asigurare sub nivelul real, comparativ cu riscul la care este supus.

De asemenea, diferentierea se va efectua si dupa alte criterii, cum ar fi capacitatea cilindrica a motorului, numarul de persoane care vor utiliza mijlocul de transport, statutul juridic al utilizatorului autovehiculului (persoana fizica si juridica), varsta si stagiul soferului.Aceasta practica este specifica de aproape 40 de ani in tarile europene. De exemplu, asiguratorii britanici pun costurile mari pentru tinerii soferi pe seama numarului mare de accidente in care sunt implicati acestia, deoarece, conform unui studiu realizat de Asociatia Asiguratorilor Britanici, barbatii tineri au de 10 ori mai multe sanse de a fi implicati intr-un accident cu urmari grave decat un barbat din segmentul de varsta 40-59 de ani. In tarile Uniunii Europene sunt 18 criterii dupa care se face evaluarea primei de asigurare RCA. De exemplu, in orasele mici, femeile care conduc sunt mai prudente decat barbatii, iar angajatii din invatamant si preotii platesc prime mai mici pentru ca, prin natura profesiei pe care o au, sunt considerati mai atenti si mai precauti in trafic.

Peste 5 ani de la intrarea in vigoare a Legii 414, primele de asigurare se vor stabili de comun acord intre asigurati si asigurator, insa dupa o metodologie aprobata de Parlament. De fapt, este vorba despre o liberalizare partiala a stabilirii primei de asigurare, nu in sensul practicilor europene, unde liberalizarea este totala, adica si in privinta metodelor actuariale aplicate de asigurator. Conform practicii actuariale a tarilor Uniunii Europene si a tarilor vecine (Ucraina, Rusia) care practica asigurare obligatorie de raspundere civiia auto, astfel de metodologii nu sunt aprobate prin lege sau alte acte normative ale statului. Aceste calcule necesita cunostinte profunde de actuariat, statistica, matematica financiara etc. si nu pot fi efectuate prin niste metode strict reglementate, deoarece calculele sunt realizate in baza unor informatii statistice care nu sunt identice pentru mai multe perioade de timp din punct de vedere al structurii colectivitatii. Structura informatiei poate varia de la o perioada la alta, in dependenta de innoirea parcului auto, de modernizarea autovehiculelor, de modificarea conditiilor de asigurare, a politicii de despagubire a daunelor. De asemenea, la calcularea variatiei riscului este necesar de a dispune de cunostinte fundamentale de modelare statistico-actuariala.

Tinand cont de noile stipulari ale Legii 414, companiile autorizate vor efectua despagubiri, spre deosebire de curentele stipulari legislative si in urmatoarele cazuri asigurate:•   vatamari corporale sau deces pentru persoanele aflate in autovehiculul care a produs accidentul;•   pentru deteriorarea bunurilor aflate in autovehiculul care a produs accidentul, daca exista un raport contractual cu posesorul auto;•   daca utilizatorul nu este inclus in contractul de asigurare;•   daca utilizatorul sau asiguratul nu poseda permis de categoria respectiva;•   revopsirea integrala a autovehiculului accidentat, daca partile avariate reprezinta minimum 50% din suprafata lui exterioara totala;•   ca urmare a scurgerii, risipirii sau caderii accidentale a substantelor chimice, materialelor sau obiectelor transportate;•   la urcarea sau la coborarea din autovehicul.

Potrivit legislatiei, despagubirea de asigurare va fi stabilita si achitata in limitele raspunderii asiguratorului si anume:a)   de 500.000 MDL - la avarierea sau distrugerea de bunuri, indiferent de numarul persoanelor pagubite intr-un accident;b)  de 350.000 MDL - pentru fiecare persoana pagubita in caz de vatamari corporale sau deces, dar nu mai mult de 700.000 MDL, indiferent de numarul persoanelor pagubite intr-un accident.

18

„In ciuda faptului ca asigurarea RCA este una dintre cele mai raspandite si cunoscute forme de asigurare, se pare ca tot mai putine persoane vatamate corporal sau beneficiari ai persoanelor decedate ca rezultat al unui accident rutier stiu ca pot recupera o dauna aparuta in cazurile enuntate. Potrivit estimarilor, am constatat ca in sectorul asigurarilor de la noi, despagubirile acordate persoanelor pentru vatamari corporale si deces din accidente auto reprezentau in ultimii ani numai 1% din totalul daunelor platite pentru asigurarea RCA. Spun numai, pentru ca in statele in care viata omului este cu adevarat importanta pentru societate si unde dreptul victimelor de a fi despagubite este de necontestat, aceste despagubiri depasesc 30-40% din total daune platite. Este surprinzator, dar adevarat. Astfel, degeaba avem sume asigurate de sute de mii de euro, daca nimeni nu le acorda. Poate ar trebui demarata o campanie de educare a populatiei in privinta drepturilor asiguratilor si victimelor accidentelor de circulatie pe linia despagubirilor acordate persoanelor accidentate.

Conform unor calcule elementare, putem observa ca si la noi lucrurile in acest context ar sta putin altfel, ba mai mult chiar ar putea surprinde piata asigurarilor de RCA. Conform datelor Ministerului Afacerilor Interne (www.mai.md), in anul 2007 in Republica Moldova au avut loc 464 decese ca urmare a accidentelor auto (vezi figura 1).

Pornind pe ipoteza cea mai optimista, presupunem ca varsta medie a persoanelor decedate este de 50 de ani si ca fiecare a treia persoana era una terta, adica nu reprezinta conducatorul auto. Conform Legii 414 in cazul decesului unei terte persoane, indiferent in masina carui conducator auto se afla (vinovatului sau pagubitului), partea consistenta a despagubirii de asigurare va include salariul pierdut de persoanele intretinute de defunct, adica salariul de pana la varsta de pensionare. Sa presupunem ca salariul mediu al persoanelor decedate constituia 3.000 MDL/luna si ca 50% din decedati aveau persoane in intretinere. Ca rezultat obtinem o suma a daunelor de circa 27,8 mii. MDL, care ar constitui circa 48% din daunele platite in anul 2007 pentru asigurarea RCA (57,6 mii. MDL). De aceasta situatie trebuie sa se tina cont si la evaluarile viitoare a primelor de asigurare.”20

Asemenea legislatiilor altor tari, fondurile de protectie a asiguratilor de raspundere civila auto, conform noilor stipulari ale actelor normative, sunt formate din:a)   Fondul national de garantie;

20 Oleg VEREJAN, Publicat in Revista "ARS Assecuratiorum"

19

b)   Fondul de protectie a victimelor strazii;c)   Fondul de compensare. 

Fondul national de garantie se va constitui in vederea protejarii intereselor asiguratilor, beneficiarilor asigurarii si tertelor persoane pagubite prin contributia asiguratorilor si este destinat platilor de indemnizatii rezultate din contractele de asigurare facultativa si obligatorie, incheiate in conditiile prezentei legi, in cazul constatarii insolvabilitatii asiguratorului. Conform proiectelor legislative (www.cnpf.md), FNG va fi alimentat din mai multe surse, printre care cele mai preponderente vor fi contributiile asiguratorilor, care vor constitui 0,5% din primele brute subscrise anual pe toate clasele de asigurari.

Fondul de protectie a victimelor strazii este destinat platilor de despagubiri pentru vatamari corporale sau deces daca autovehiculul sau autorul accidentului a ramas neidentificat, precum si platilor de despagubiri pentru avarierea ori distrugerea de bunuri si vatamari corporale sau deces daca posesorul autovehiculului raspunzator de producerea accidentului nu a respectat obligatia de asigurare obligatorie de raspundere civila auto sau autovehiculul a fost obtinut pe caie ilicita. Fondul de protectie a victimelor strazii se administreaza si se utilizeaza de catre Biroul National al Asiguratorilor de Autovehicule. CNPF propune ca fondul sa fie constituit din contributiile asiguratorilor in marime de 1% din subscrierile pe politele obligatorii de RCA.

Fondul de compensare - in stricta conformitate cu Regulamentul general al Consiliului Birourilor Internationale de la Bruxelles, Biroul National administreaza si utilizeaza mijloacele Fondului de compensare, instituit pentru a garanta rambursarea catre birourile nationale din strainatate a sumelor pe care acestea le-au platit cu titlu de despagubire pentru pagubele produse de catre detinatori de polite de asigurare "Carte Verde", reparatia pagubelor produse cu polite de asigurare "Carte Verde" false, neautorizate sau modificate, precum si plata sumelor datorate catre persoanele pagubite in Republica Moldova de catre detinatori de polite de asigurare "Carte Verde" emise de organizatii de asigurare din strainatate. Potrivit proiectului CNPF, fondul de compensare va fi alimentat din contributiile lunare si speciale, care vor reprezenta 10% din capitalul social al asiguratorului, in momentul obtinerii licentei de activitate pentru asigurarea Carte Verde, si, respectiv, 5% din primele brute subscrise pe aceasta asigurare.

CAPITOLUL III. PIAŢA ASIGURĂRILOR DE RĂSPUNDERE CIVILĂ AUTO ROMANIA – REPUBLICA MOLDOVA

3.1. Constatări statistice pentru România - perioada 2003-2007

Tabel nr. 3 Dinamica principalilor indicatori privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule

Indicatori 2003 2004 2005 2006 2007Prime brute încasate(mii lei)

539.918 712.471 931.930 1.184.624 1.408.555

Despăgubiri brute plătite (mii lei) 232.762 350.341 454.999 622.146 743.280Rezerve de daune (mii lei) 142.827 201.774 253.011 348.138 459.131Rata daunei (%) 50,87 58,05 56,17 65,96 67,72

20

Sursa: Raport CSA anul 2007Conform tabelului observăm că între 2003 şi 2007, valoarea despăgubirilor RCA plătite de companii a crescut simţitor, de la 232 la 743 milioane lei. Se poate vedea că rata daunei este în creştere permanentă din cauza numărului foarte mare de accidente, a nivelului primelor de asigurare practicate în piaţă, dar şi din cauza indisciplinei şoferilor. Astfel, rata daunei se situează la circa 50%-70% pentru asigurătorii de profil, dupa cum se poate observa şi din tabelul de mai sus.

Grafic nr. 2 Dinamica principalilor indicatori RCA

Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2007

Din grafic se observă o tendinţă continuă de creştere a primelor brute încasate, a despăgubirilor brute plătite şi a rezervelor de daune. Faţă de anul 2006, volumul primelor brute încasate pentru anul de subscriere 2007 a crescut cu 18,90%, despăgubirile plătite cu 19,47% şi rezervele de dauna cu 31,88%.

Grafic nr. 3 Dinamica numărului de polite RCA şi a primelor încasate în perioada 2003-2007

21

Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2007Din volumul total al primelor brute încasate, asigurătorii au cedat în reasigurare un volum de 96.811.148 lei (în proporţie de 97,98% pe piaţa externă şi 2,02% pe piaţa internă), reprezentând o cotă de 6,87% din total prime brute încasate.

În perioada anilor 2003 – 2006, CSA a stabilit limitele de despăgubire pentru asigurarea obligatorie RCA la un nivel maxim,în funcţie de rezultatele tehnice realizate de asigurători pentru această asigurare şi de prognozele comunicate pentru alţi indicatori economici, care au influenţă asupra pieţei de asigurări (rata inflaţiei, câştigul mediu anual, etc.).

Din 2007 limitele de despăgubire sunt stabilite la un nivel minim, asigurătorii având posibilitatea de a-şi stabili răspunderea maximă, în funcţie de propriile criterii.

Limitele de despăgubire pentru daunele materiale şi vătămările corporale provocate prin accidente de vehicule în cursul anilor 2008 şi 2009 au un nivel minim de:• 150.000 euro pentru pagube materiale şi 750.000 euro pentru vătămări corporale - pe parcursul anului 2008 (cu 50% mai mult decât cele stabilite pentru anul 2007);• 300.000 euro pentru pagube materiale şi 1.500.000 euro pentru vătămari corporale pe parcursul anului 2009 (cu 100% mai mult faţă de anul 2008).

Grafic nr. 4 Frecvenṭa daunelor

22

Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2007În ceea ce priveşte, frecvenţa daunelor pe ansamblul pieţei de aigurări obligatorii de răspundere civilă pentru prejudicii produse de vehicule, se observă că în perioada 2003-2007 a crescut anual în medie cu 0,67 puncte procentuale, ceea ce a determinat asigurătorii să majoreze cotele de primă practicate de la un an la altul.

Grafic nr. 5 Dinamica rezultatului tehnic privind asigurările obligatorii RCA (rata daunei)

Sursa: Raportul CSA privind activitatea desfașurată și evoluția pieței de asigurări în anul 2007

23

Din graficul observăm o tendinţă de aprecierea a ratei daunei în perioada anilor 2003-2007. România îşi păstrează un rezultat tehnic apropiat de nivelul mediu înregistrat pentru asigurarea obligatorie RCA de către ţările membre ale UE.

3.2.Constatări statistice pentru Republica Moldova – perioada 2003-2007

Valoarea primelor brute subscrise din asigurarile de raspundere civila auto pe piata asigurarilor din Republica Moldova, atat interna, cat si externa, in anul 2007, a totalizat 286 mii. lei sau circa

24

39% din totalul primelor subscrise pe sectorul asigurarilor (vezi figurile 2,3).

Primele brute subscrise pentru asigurarea RCA interna si Carte Verde in anul 2007, fata de perioada similara a anului precedent, au constituit 11%, respectiv 26,9% (vezi figura 4).  Acest indicator ne demonstreaza faptul ca in anul 2007 asigurarile de RCA au inregistrat cresteri sub nivelul dinamicii pe total piata. Cea mai pronuntata dezvoltare a asigurarilor RCA, din ultimii patru ani, a fost evidentiata in anul 2006 (cu circa 81,7% - RCA interna si cu 40,4% - Carte Verde). Aceasta crestere se datoreaza, in principal, majorarii tarifelor de prime la aceste asigurari. Situatia creata a atras dupa sine si cresterea primelor pe total piata cu 35,4%. Prin urmare, se observa ca piata asigurarilor in total se afla intr-o dependenta directa cu primele la asigurarile obligatorii de RCA.

Din datele Comisiei Nationale a Pietei Financiare rezulta ca, in anul 2007, numarul societatilor care au realizat activitati de asigurari de raspundere civila auto a fost de 30. Circa 94% din numarul total sunt amplasate in capitala. La momentul actual, trei companii de asigurari (ASITO, MOLDASIG, MOLDOVA-ASTROVAZ) detin licenta pentru practicarea asigurarii Carte Verde. 

25

CONCLUZII

Asigurările de răspundere civilă au ca obiect acoperirea prejudiciului produs de asigurat unor terţe persoane, în condiţiile în care asiguratul este raspunzător din punct de vedere legal.Asigurarea are ca scop, prin intermediul contribuţiilor vărsate de către asiguraţi, să plătească indemnizarea acelora dintre ei care sunt victimele evenimentelor nedorite. Asigurarea are însă şi

26

consecinţe favorabile asupra economiei. Permiţând victimelor accidentelor sau bolilor să-şi procure resursele necesare, asigurarea face ca aceste riscuri să nu fie în sarcina colectivităţii şi în acelaşi timp menţine la un nivel constant puterea de consum a aceleaşi colectivităţi.

Anual accidentele de autovehicule produc mii de victime. Conducerea sub influenţa băuturilor alcolice, viteza excesivă, nerespectarea distanţelor regulamentare, adormirea la volan, conduc la accidentarea unui număr mare de pietoni sau persoane din autovehicule, de aceea soluţia cea mai eficientă pentru acoperirea unor astfel de riscuri este încheierea unei asigurări obligatorii RCA.

În ceea ce privește comparația dintre RCA în România și RCA în Republica Moldova, se pot observa multe asemănări și deosebiri, mai mult sau mai puțin importante.

În mare, reglementările legale privind RCA se aseamăna în cele 2 state vecine. România a fost obligată să se alinieze standardelor europene și să se conformeze lor datorită aderării la UE în anul 2007. Pe de altă parte, se observă de asemenea încercările Republicii Moldova de a se alinia acestor standarde, la fel ca celelalte state care doresc să adere la UE in viitorul mai mult sau mai puțin apropiat. Găsim multe asemănări privitoare la: contractul RCA, despagubirile de asigurare(mai putin cuantumul acestora), avizarea si constatarea pagubelor, stabilirea si plata despagubirilor, sistemul bonus malus etc.

Printre diferentele ce apar intre RCA in Romania si cea din R Moldova putem nota:- Institutii de reglementare diferite(CNPF in Moldova si CSA in Romania), - Durata contractului(in Moldova in general se incheie anual, in Romania se poate incheia

si semestrial pt 6 luni), - Limitele de despagubire. Potrivit legislatiei, despagubirea de asigurare in Moldova va fi

stabilita si achitata in limitele raspunderii asiguratorului si anume:a)   de 500.000 MDL - la avarierea sau distrugerea de bunuri, indiferent de numarul persoanelor pagubite intr-un accident;b)  de 350.000 MDL - pentru fiecare persoana pagubita in caz de vatamari corporale sau deces, dar nu mai mult de 700.000 MDL, indiferent de numarul persoanelor pagubite intr-un accident. In Romania, in 2009, limitele de despăgubire ale companiilor care vând asigurări RCA sunt de 300.000 de euro pentru daune materiale şi de 1,5 milioane de euro pentru vătămări corporale, dublu faţă de anul 2008. În 2010, limitele ajung la 500.000 pentru daune materiale şi de 2,5 milioane de euro pentru vătămări corporale, iar în 2011, limita va fi de cel puţin 750.000 euro pentru daune materiale şi de 3,5 milioane de euro pentru vătămări corporale.

- Cartea Verde => In Romania, incepand cu 2007 aceasta estre inclusa in polita RCA. In Moldova raman separate.

- Constatul Amiabil => prezent in Romania, nu a fost adoptat deocamdata in Moldova.- Prima de asigurare RCA. In Moldova, potrivit legii 414, pentru prima data, prima de

asigurare aferenta asigurarii obligatorii de raspundere civila auto interna si externa se stabileste si se actualizeaza cel putin o data pe an de catre Comisia Nationala a Pietei Financiare (CNPF), dupa "Metodologia de calcul a primei de asigurare de baza si a coeficientilor de rectificare", aprobata de Guvern prin Hotararea nr. 318 din 17 martie 2008. Conform actului normativ amintit, toate companiile de asigurari autorizate sa practice asigurari RCA interne nu vor putea practica tarife de prima diferite fata de cele notificate de CNPF. Astfel, goana dupa cota de piata nu se va realiza prin reduceri de prime ci prin capacitatea de vanzare a produsului. Peste 5 ani de la intrarea in vigoare a Legii 414, primele de asigurare se vor stabili de comun acord intre asigurati si asigurator, insa dupa o metodologie aprobata de Parlament. In Romania, tarifele de prime sunt

27

stabilite exclusiv de către societăţile autorizate în funcţie de propriile criterii, incluzând propriile limite de raspundere practicate.In ceea ce priveste pietele RCA in Romania si in Moldova, din datele statistice prezentate

mai sus remarcam diferenta foarte mare referitor la volumul primelor subscrise cat si la dezvoltarea asigurarilor in general in cele 2 tari vecine, diferentele numerice datorandu-se si faptului ca Republica Moldova are o populatie considerabil mai mica fata de populatia Romaniei.

Prin cele scrise in acest referat am dorit sa prezint o imagine de ansamblu asupra RCA in Romania si sa realizez o comparatie cu sistemul RCA din Republica Moldova obsevand atat asemanari cat si deosebiri cu scopul de a intelege evolutia acestui tip de asigurari.

BIBLIOGRAFIE

• Alexandru Felicia, Armeanu Daniel – Asigurări de bunuri şi persoane. Aspecte teoretice, aspecte practice, Editura Economică, Bucureşti, 2003• Bistriceanu D. Gheorghe – Asigurări şi Reasigurări în România, Editura Universitară, Bucureşti, 2006.

28

• Bistriceanu D. Gheorghe – Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică,Bucureşti, 2002.• Ciurel Violeta – Asigurări şi reasigurări: Abordări teoretice şi practici internaţionale, Editura All Beck, Bucureşti, 2000• Constantinescu Anghel Dan, Dobrin Marinică, Grădişteanu Daniela, Ungureanu Ana Maria - Tratat de asigurări, Editura Semne ʼ 94, Bucureşti, 1999• Dobrin Marinică, Tănăsescu Paul – Teoria şi practica asigurărilor, Editura Economică, Bucureşti, 2003.• Hotărârea de Guvern nr. 574/1991 privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor Hotararea CNPF nr. 13/2/03.04.2008 => Republica Moldova, bonus malus• Legea nr. 47 din 1991 - Lege privind constituirea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor nr. 47 din 16 iulie 1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 19 iulie 1991• Legea nr.32/2000 privind activitatea de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările şi completările ulterioare, publicată în Monitorul oficial, nr. 1193/14.12.2004 şi Monitorul oficial, nr. 1191/29.12.2005 Lege nr. 414-XVI  din  22.12.2006 -> Republica Moldova• Negru Titel – Asigurări, Ghid practic, Editura C.H.Beck, Bucureşti, 2006• Ordinul CSA nr. 20/2008 a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 762, din 11 noiembrie 2008• Ordinul CSA nr. 21/2008• Şerbănescu Cosmin - Asigurarea de răspundere civilă pentru pagube produse prin accidente de autovehicule, Finanţe, Bănci, Asigurări: Publicaţie pentru agenţii economici nr 2, pag 60-64, februarie 2005• Tănăsescu Paul - Asigurări moderne de bunuri si persoane, Editura ASE, Bucureşti, 2003• Văcărel Iulian , Bercea Florian – Asigurări şi reasigurări, Editura Expert, Bucureşti, 2007 VEREJAN Oleg, Publicat in Revista "ARS Assecuratiorum"

*** www.ardaf.ro*** www.1asig.ro*** www.asig.ro*** www.asigura.ro*** www.asirom.com.ro*** www.bcrasig.ro*** www.bloombiz.ro*** www.bursaasigurarilor.ro*** www.capital.ro*** www.csa-isc.ro*** www.ghiseulbancar.ro*** www.infolegal.ro*** www.moneyline.ro*** www.omniasig.ro*** www.sfin.ro*** www.standard.ro*** www.standard.money.ro*** www.totuldespre.eu

29

*** www.zf.ro*** www.wall-street.ro*** www.xprimm.md*** www.cnpf.md

30