Răspunderea penala a persoanei juridice şi a

persoanei fizice. Penal

Pentru persoana juridică, pedeapsa principală este amenda, la care se pot adăuga pedepse

complementare – dizolvarea, suspendarea activităţii, închiderea unor puncte de lucru,

interzicerea dreptului de a participa la proceduri de achiziţii publice, plasarea sub supraveghere

judiciară şi celelalte, astfel cum sunt prevăzute prin art. 136 din Codul penal.

Gestiunea frauduloasă, prin pricinuirea de pagube unei persoane, cu ocazia administrării sau

conservării bunurilor acesteia, de către cel care are ori trebuie să aibă grija administrării sau

conservării acelor bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la şase luni la trei ani sau cu amendă,

iar acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Faţă de aceste câteva repere din Codul penal, reglementările specifice, pe domenii, stabilesc

infracţiunile de care sunt pasibile persoanele fizice răspunzătoare din cadrul persoanei juridice.

Ne limităm, în acest material, la infracţiunile prevăzute de Codul muncii, ca fiind de interes

direct pentru persoanele fizice care se consideră vătămate.

Infracţiuni prevăzute de Codul muncii

Potrivit art. 264 din Codul muncii, în vigoare de la 1 martie 2003, constituie infracţiune şi se

pedepseşte cu închisoare sau cuamendă penală:

– fapta persoanei care, în mod repetat, stabileşte pentru salariaţii încadraţi în baza contractului

individual de muncă salarii sub nivelul salariului minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut de

lege;

– refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale, în

scopul împiedicării verificărilor privitoare la aplicarea reglementărilor generale şi speciale în

domeniul relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă, în termen de cel mult 15 zile de la

primirea celei de-a doua solicitări;

Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi infracţiunea constând în împiedicarea sub orice formă a

organelor competente de a intra, în condiţiile prevăzute de lege, în sedii, incinte, spaţii, terenuri

sau mijloace de transport pe care angajatorul le foloseşte în realizarea activităţii lui profesionale,

pentru a efectua verificări privitoare la aplicarea reglementărilor generale şi speciale în domeniul

relaţiilor de muncă, securităţii şi sănătăţii în muncă.

– primirea la muncă a mai mult de cinci persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără

încheierea unui contract individual de muncă;

– încadrarea în muncă a unui minor cu nerespectarea condiţiilor legale de vârstă sau folosirea

acestuia pentru prestarea unor activităţi cu încălcarea prevederilor legale referitoare la regimul de

muncă al minorilor;

– primirea la muncă a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, cunoscând că

aceasta este victimă a traficului de persoane. Dacă munca prestată de persoanele aflate în situaţie

de şedere ilegală în România sau primirea la muncă a mai mult de cinci persoane fără încheierea

unui contract individual de muncă este de natură să le pună în pericol viaţa, integritatea sau

sănătatea, pedeapsa este închisoarea.

Instanţa de judecată poate dispune şi aplicarea uneia sau mai multora dintre pedepsele

complementare, prevăzute de Codul penal – şi pe care le-am amintit în prima parte a acestui

material – pentru:

– primirea la muncă a unei persoane aflate în situaţie de şedere ilegală în România, angajatorul

cunoscând că aceasta este victimă a traficului de persoane;

– dacă munca prestată de persoanele aflate în situaţie de şedere ilegală în România sau de către

persoane angajate fără încheierea unui contract individual de muncă este de natură să le pună în

pericol viaţa, integritatea sau sănătatea;

– primirea la muncă a mai mult de cinci persoane, indiferent de cetăţenia acestora, fără

încheierea unui contract individual de muncă.

În cazul săvârşirii uneia dintre aceste ultime trei genuri de infracţiuni, angajatorul va fi obligat să

plătească sumele reprezentând:orice remuneraţie restantă datorată persoanelor angajate ilegal.

Cuantumul remuneraţiei se presupune a fi egal cu salariul mediu brut pe economie, cu excepţia

cazului în care fie angajatorul, fie angajatul poate dovedi contrariul; cuantumul tuturor

impozitelor, taxelor şi contribuţiilor de asigurări sociale pe care angajatorul le-ar fi plătit dacă

persoana ar fi fost angajată legal, inclusiv penalităţile de întârziere şi amenzile administrative

corespunzătoare; cheltuielile determinate de transferul plăţilor restante în ţara în care persoana

angajată ilegal s-a întors de bunăvoie sau a fost returnată în condiţiile legii.

Infracţiuni stabilite prin alte acte normative

Tot de largă aplicare, dar cu un caracter specific sunt infracţiunile – care se pedepsesc cu

închisoare sau amendă – stabilite de Legea societăţilor nr. 31/1990, republicată, în sarcina

fondatorului, administratorului, directorului general, directorului, membrului consiliului de

supraveghere sau al directoratului ori reprezentantului legal al societăţii.

Prevăzute prin art. 271-277 din legea societăţilor, aceste dispoziţii se aplică şi lichidatorului, în

măsura în care se referă la obligaţii ce intră în cadrul atribuţiilor sale.

Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă

dispune, prin art. 110, că„încălcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea

disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală”. Articolele 113-119 stabilesc

situaţiile care constituie contravenţii la lege.

Cabinet de avocat Coltuc

www.coltuc.ro

av.COLTUC MARIUS

0745150894