rareş hurghiŞ, adriana tiron-tudor & cristina boŢa-avram 10 2014-f0b7.pdf · dinu airinei...

Dilema gospodinei moderne este simplă. Primaopţiune:găteşte acasă – ceea ce înseamnă mersul cusacoşa la piaţă, ore bune de lucru în aburii din bucătărie şi

stresul confruntării reuşitei culinare la servirea mesei în familie. Adoua opţiune: să comande meniuri de-a gata la restaurant.Criteriile alegerii? Cel mai important pare a fi costul, care ar trebuisă evalueze şi timpul de muncă al gospodinei, dar şi calitateameniului, asupra căreia va decide familia.În economia modernă, problema serviciilor pentru bunul mers alactivităţii se pune de o manieră asemănătoare. Tradiţional, mana-gerii preferă munca unui contabil cu mânecuţe, docil şi silitor, pecare-l pot învârti după cum doresc. Numai că, actualmente, conta-bilitatea înseamnă mult mai mult decât foi şi registre. Pentru aavea o imagine fidelă şi în timp real a operaţiilor financiare, meto-dele clasice de contabilizare nu mai sunt de mare ajutor. Acumexistă programe informatice performante, caracterizate nu numaiprin viteza prelucrării, ci şi prin garanţia înregistrărilor. Mai multdecât atât, cu ajutorul unor metode de calcul informatic, statistic şioperaţional se poate realiza o analiză financiară cu un grad ridicatde obiectivitate şi realism, care poate indica managementului cu

promptitudine şi exactitate ce scârţâie în entitatea pe care o con-duce şi trage cuvenitul semnal de avertizare.Dacă veţi întreba un terţ utilizator al raportărilor financiare, fie elauditor extern sau investitor, acesta va prefera cu siguranţă, săcerceteze o contabilitate realizată în sistem externalizat, careoferă mai mari temeiuri de siguranţă şi obiectivitate.Toate aceste atuuri ale performanţei în realizarea situaţiilor finan-ciar-contabile sunt proprii, într-o mai mare sau mai redusă măsu-ră, unor firme specializate, în a căror ofertă se regăseşte nivelulde performanţă pe care îl pot asigura contabilităţii clienţilor.Şi atunci managerul are de ales: plăteşte angajaţi pentru muncaîn regie proprie pentru ţinerea contabilităţii şi, bineînţeles, inves-teşte în baza materială şi tehnică de care aceştia au nevoie,inclusiv pentru programe informatice adecvate, sau recurge laserviciile externe de contabilitate, care presupun un cost. Darimpun o anumită rigoare în privinţa documentelor primare.Cam acesta este, pe scurt, demersul propus de autorii unui studiupe tema externalizării serviciilor contabile, pe care îl veţi regăsi înpaginile revistei.

Cristina LUPŞAN & Răzvan V. MUSTAŢĂCuantificarea gradului de compatibilitate între sistemele de raportare financiară. Cazul unor ţări din Europa de EstQuantifying the Compatibility Degree between Financial Reporting Systems. The Case ofSome Eastern European Countries

Eusebiu BUREANĂ & Adela Ramona BORDEAModel aplicativ privind testarea riscului de afectare a principiului prudenţei în cazul companiilor listate la Bursa de Valori BucureştiApplicative Model with Regard to Testing the Risk of Affecting the Prudence Principle for Romanian Listed Companies

Carmen Elena ANTON & Cristinel CONSTANTINStudiu privind oportunitatea externalizării serviciilor financiar-contabileStudy on the Opportunity to Outsource Financial-Accounting Services

Nicoleta Maria IENCIUModele de raportare existente în contextul capitalului intelectual ca vector al creării de valoareNon-Financial Reporting in the Context of Intellectual Capital as Driver of Value Creation

Ion STANCU & Dumitra STANCUDelimitări conceptuale şi metodologice ale indicatorilor de cash, cash-flow şi cash-flow disponibil ale întreprinderiiConceptual and Methodological Indicators of the Enterprise Cash, Cash Flow and Free Cash Flow

Rareş HURGHIŞ, Adriana TIRON-TUDOR & Cristina BOŢA-AVRAMAnaliza practicilor comitetului de audit în contextul guvernanţei corporative la un eşantion de entităţi listate pe bursa de la ParisThe Analysis of the Audit Committee Practices in the Context of Corporate Governance for aSample of Entities Listed on the Paris Stock Exchage Market

53

34

42

Externalizare

13

Sumar //ContentsAnul XIINr. 11810/2014

3

22

DINU AIRINEI – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, IaşiVERONEL AVRAM – Universitatea din Craiova

SORIN BRICIU – Universitatea „1 Decembrie 1918”, Alba IuliaALAIN BURLAUD – Institut National des Techniques Economiques et

Comptables, ParisTATIANA DĂNESCU – Universitatea „Petru Maior”, Târgu Mureş

ROBIN JARVIS – director pentru IMM-ACCA, Universitatea Brunel, Marea Britanie

DAVID HILLIER – Leeds University Business School, Marea BritanieALLAN HODGSON – The Univeristy of Queensland, AustraliaEMIL HOROMNEA – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi

LILIA GRIGOROI, Academia de Studii Economice, Chişinău, Republica MoldovaDUMITRU MATIŞ – Universitatea „Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca

MARIA MANOLESCU – ASE, BucureştiION MIHĂILESCU – Universitatea „Constantin Brâncoveanu”, Piteşti

ANA MORARIU – ASE, BucureştiVASILE RĂILEANU – ASE, Bucureşti

ION STANCU – ASE BucureştiDONNA STREET – Universitatea Dayton, SUA

IOAN TALPOŞ – Universitatea de Vest din TimişoaraEUGENIU ŢURLEA – ASE, Bucureşti

IULIAN VĂCĂREL – academician

B.D.I.: http://www.ulrichsweb.com;http://www.proquest.com; www.ebscohost.com,

www.cabells.comRevista este inclusă în platforma

editorială română SCIPIO: www.scipio.roRevista este indexată în trei baze de date

recunoscute de Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor

Universitare (CNATDCU)Marcă înregistratã la OSIM,

sub nr. M2010 07387

Telefon: (021) 410.74.43 interior 120; Fax: (021) 410.03.48; E-mail: [email protected]; http: revista.cafr.roISSN: 1583 - 5812, ISSN on-line: 1844 - 8801

Tipar: Print Group S.R.L., Şoseaua Fundeni nr. 50B, Bucureşti, tel: 0744.638.772

Director ştiinţific:prof. univ. dr. Pavel NĂSTASE

Director editorial: dr. Corneliu CÂRLAN

Redactor şef: Cristiana RUS

Secretar de redacţie: Cristina RADUPrezentare grafică şi tehnoredactare:

Nicolae LOGIN

Colegiul editorial ştiinţific şi colectivul redacţio -nal nu îşi asumă responsabilitatea pentruconţinutul articolelor publicate în revistă.

Colegiul editorial ştiinţific

310/2014

* Masterand, Expertiză Contabilă şi Audit, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]

** Conf. univ. dr., Departamentul de Contabilitate şi Audit, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]

Cuantificarea gradului de compatibilitateîntre sistemele deraportare financiară.Cazul unor ţări din Europa de Est

Cristina LUPŞAN* & Răzvan V. MUSTAŢĂ**

Abstract

Cuvinte cheie: armonizare contabilă, practici contabile, ţări din Europa de Est, situaţii financiare, reevaluarea imobilizărilor corporale,IFRS

Quantifying the Compatibility Degree between Financial ReportingSystems. The Case of some Eastern European CountriesIn the context of market globalization, it is generally accepted thatIFRS (International Financial Reporting Standards) represent theglobal accounting regulations with the purpose of increasing thecomparability and transparency of accounting information in thefinancial statements, leading to a common accounting languageat a global level and a decrease in the cost of information. Thisstudy presents the main issues regarding the implementation ofIFRS by entities publicly traded (listed entities) in three EasternEuropean countries: Romania, Bulgaria and Republic of Moldova;the authors also aimed to highlight and analyze the conformity ofthe national regulations with the International Financial ReportingStandards. In this sense they developed an empirical study whichemphasizes the point of view of the Eastern European countrieson the development process of harmonizing the financial reportsand the national accounting practices with the InternationalFinancial Reporting Standards. More precisely, the paper focuseson the reevaluation process which the authors consider essential

in reaching a faithful representation through the financial report-ing process. The study also tested potential determinants (suchas the activity domain, the profit/loss for the period, the total ofthe tangible assets or the auditor type) of how the reevaluationprocess is approached in financial reporting. As a result, authorsconcluded that none of the factors taken into account influencesignificantly disclosure regarding the tangible assets’ reevaluationwithin the financial statements, in accordance with the require-ments of IFRS. On the other hand, the study documentedinsights regarding the efforts of the Eastern European countrieswith regards to improving the financial reporting process anddecreasing information asymmetry. Key words: accounting harmonization, accounting practices,

Eastern European countries, financial statements,tangible assets’ revaluation, IFRS

JEL Classification: M41

4 Audit financiar, anul XII

IntroducereArmonizarea contabilă internaţionalăpresupune perfecţionarea regulilor sau anormelor naţionale, care sunt diferite dela o ţară la alta, în ideea de a putea ficomparabile. Până nu demult, contabiliinu numai că utilizau limbaje diferite,dar, de asemenea, ei dădeau interpretăridiferite aceloraşi evenimente şi tranzac-ţii. Astăzi, majoritatea specialiştilor con-tabili din toată lumea sunt preocupaţi dearmonizarea internaţională a regulilor şipracticilor contabile (Dumitru şi Bănuţă,2006). Astfel, raportarea financiară areun rol semnificativ pentru me diul deafaceri, oferind informaţii relevante des-pre activitatea desfăşurată într-o anumităperioadă de timp de către en tităţile eco-nomice, constituind un punct de plecareîn stabilirea strategiilor. Apl icarea unuilimbaj comun contribuie la dezvoltareaeconomiei mondiale şi în special a ţări-lor în curs de dez voltare, care au o şansăsă atragă in vestitori cu un cost foarteredus. Aşa dar, analiza detaliată a conţi-nutului situ aţiilor financiare permitedesprinderea detaliilor ce pot favorizacorecta direcţionare a activităţii sprecreştere şi dezvoltare, reducând totodatăgradul de in certitudine şi relevând ele-mentele de impact atât la nivel micro,cât şi la nivel macroeconomic (Mustaţă,2008; Pleşco, 2013).

În cadrul acestei lucrări, ne-am axat peanaliza următoarelor trei ţări din Eu ro -pa de Est: România, Bulgaria şi Repu -blica Moldova, urmând să prezentăm,în continuare, câteva caracteristici afe-rente sistemelor de raportare ale acesto-ra. România a făcut eforturi semnificati-ve în ultimii ani pentru implementareaIFRS în legislaţia naţională, lăsând dinacest punct de vedere în urmă mai

multe ţări din Europa. Pe lângă creareaunui mediu de afaceri atractiv pentruinvestitori, obiectivul a fost dezvoltareasistemului contabil, având în vedere şifenomenul de convergenţă ce are loc lanivel internaţional. Ştim însă că de laintroducerea unui set de reguli în legis -laţie şi până la „adevărata” lor aplicareîn practică este drum lung. Din acestconsiderent, se face diferenţa întreintroducere/aplicare de jure – adică înreglementări (legislaţie) şi de facto – înpractică, sugerând totodată că trebuie săfacem diferenţă între intenţia legiuitoru-lui regăsit în conţinutul reglementărilorşi impunerea substanţei acestora în rea-litate (Fekete, 2009).

De asemenea, integrarea României înUniunea Europeană a contribuit la creş-terea necesităţii adaptării reglementări-lor contabile cu Directivele Europene şicu Standardele Internaţionale deRaportare Financiară, pentru a se obţi-ne o standardizare a metodelor de lucrucontabile în vederea oferirii unor infor-maţii contabile de înaltă calitate(Mărcuţă et al., 2009). Referitor laBulgaria, chiar dacă se aplică IFRS-urileîn cazul companiilor cotate atât pentrusituaţiile financiare consolidate, cât şipentru situaţiile financiare separate(individuale), ca şi alte ţări în curs dedezvoltare se confruntă şi cu diferiteprobleme (lipsa capacităţii de absorbţiea pieţei, spre exemplu) întrucât are oeconomie de tip deschis şi dezvoltareaacesteia este direct influenţată de condi-ţiile internaţionale de pe piaţă.Problemele aplicării IFRS-urilor înBulgaria pot fi sistematizate sub formaa trei aspecte majore (Yonkova, 2010):

è Neaplicabilitatea standardelor inter-naţionale de raportare financiară;

è Aplicarea inutilă a anumitor stan-darde internaţionale de raportarefinanciară;

è Lipsa experienţei profesionale şi acalificării contabililor.

În ceea ce priveşte implementarea IFRSîn Republica Moldova, acest proces,inevitabil, a determinat pe termen scurt,

muncă suplimentară pentru companii,instituţiile de reglementare şi instituţiilede învăţământ, precum şi costuri adiţio-nale, întrucât a reprezentat mai multdecât o modificare a reglementărilorcontabile. Este un nou sistem de eva-luare a performanţei, un nou sistem deproceduri, care trebuie adoptat la nive-lul întregii entităţi (Amarfii-Railean,2011; Maleca, 2012).

Obiectivul acestei lucrări îl reprezintăanaliza gradului de conformitate alpracticilor adoptate de entităţile dinEuropa de Est cu cerinţele IFRS referi-toare la prezentarea de informaţii, dar şiîn ce măsură prezentarea informaţiilordin situaţiile financiare ale entităţilorpoate fi explicată de anumiţi factorieconomici. Punând în balanţă volumulde muncă ce necesită un asemeneademers şi posibilităţile actuale, am decissă realizăm acest obiectiv pe un dome-niu mai restrâns şi anume pe problema-tica reevaluării imobilizărilor corporaleale unei entităţi, întrucât considerăm căprin acest proces se realizează o infor-mare cât mai fidelă a utilizatorilor deinformaţie contabilă. Interesul pentruabordarea acestei teme este determinatde dezbaterile existente în literatura despecialitate de la nivel naţional şi inter-naţional asupra conceptelor de costistoric şi valoare justă, precum şi asupra

LUPŞAN & MUSTAŢĂ l

510/2014

RAPORTAREA FINANCIARĂ

Standardele Internaţionale deRaportare Financiară (IFRS)reprezintă un set de reguliglobale care au scopul de a creşte comparabilitateaşi transparenţa informaţiilorprezentate în situaţiilefinanciare, conducând laexistenţa unui limbaj comunşi la reducerea costurilorlegate de înţelegereainformaţiilor

importanţei existenţei unui cadrucomun de raportare şi prezentare ainformaţiilor în situaţiile financiare.

De-a lungul timpului au existat nume-roase studii care au analizat factorii ceinfluenţează managementul în deciziade reevaluare, precum şi legătura întreanumiţi factori economici care ar puteadetermina o mai bună prezentare ainformaţiilor financiare în conformitatecu cerinţele standardelor internaţionale(Whittred şi Chan, 1992; Brown et al.,1992; Gaerremynch şi Veugelers, 1999;Fekete, 2009; Manolescu et al., 2009;Cioara, 2010), dar şi relevanţa efectuăriireevaluărilor şi a existenţei unui cadrulegislativ general (Paik, 2009). Aboody etal. (1999) îşi argumentează punctul lorde vedere cu privire la ideea că manage-rii pot implementa reevaluări nu numaidin simplul fapt de a raporta valoareajustă a activelor unei entităţi. Aceştia auarătat o legătură pozitivă între reevalua-rea activelor şi performanţa viitoare aentităţii, sugerând că alegerea manageri-lor a fost de fapt motivată de conside-rentele modificării valorii activelor.Brown et al. (1992) susţin, de asemenea,că managerii ţin cont de modul şimomentul reevaluării activelor, întrucâtacest proces ar putea ajuta la rezolvareaunor probleme cauzate de asimetriainformaţiei, semnalând informaţii

importante. Studiile efectuate de aceştiaau susţinut că este mult mai probabil cafirmele cu un potenţial mai mare decreştere să-şi reevalueze activele.Whittred şi Chan (1992, regăsit în Seng etal., 2010: 257) au demonstrat ipoteza căfirmele care practică reevaluare tind săaibă mai multe oportunităţi de creşteredecât cele care nu o practică. Prinurmare, putem spune că decizia de ree-valuare poate avea un efect pozitiv asu-pra deciziei de creştere a entităţii.

Barlev et al. (2007) au ajuns la concluziacă, prin reevaluare, o entitate îşi semna-lează potenţialul de creştere, furnizândtotodată un nivel de siguranţă creditori-lor săi cum că aceasta este „bine asigu-rată împotriva riscului”. Lin şi Peasnell(2000b) consideră că reevaluările suntmult mai efective atunci când activeleimobilizate reprezintă o mai mare pro-porţie din totalul de active, generând ocreştere semnificativă în valoarea firmei;de asemenea, întrucât procesul de ree-valuare este costisitor, o entitate poatesă aleagă să nu-şi reevalueeze activele înfiecare an. În schimb, entitatea ar puteaamâna reevaluarea la un moment viitorcând ar fi mai benefică pentru firmă.Deoarece discrepanţa dintre valoareacontabilă şi valoarea curentă creşte cutrecerea timpului, impactul acesteia asu-pra situaţiilor financiare se poate ampli-

fica. Prin urmare, decizia de a reevaluaîn anul curent ar putea depinde de in -tervalul de timp ce a trecut de la ultimareevaluare. Brown et al. (1992) au conclu-zionat: cu cât este mai mare perioada dela ultima reevaluare cu atât este maimare probabilitatea ca entitatea să efec-tueze o reevaluare în anul curent, iarLin şi Peasnell (2000a, regăsit în Seng etal., 2010: 256), susţin ideea menţionatăanterior.

În studiile lor, Lin şi Peasnell (2000a,2000b) au identificat treisprezece fac-tori sau circumstanţe care sunt conside-rate că ar afecta decizia de reevaluare aimobilizărilor şi anume: emiterea de noiacţiuni, avansarea unei noi datorii, rela-xarea acordurilor strânse de creditare,descurajarea unor posibile preluări,refuzarea unor cash-flow-uri operaţio-nale, greve frecvente, epuizarea rezerve-lor de acţiuni, lichiditate redusă, grad deîndatorare ridicat, dimensiunea entităţii,posibilităţile de dezvoltare, existenţaunor imobilizări ce pot fi reevaluate şiexistenţa unui eşantion de reevaluare(Barlev et al., 2007: 1028). Aşadar,având în vedere studiile analizate, consi-derăm că este importantă cunoaştereaaspectelor care ar putea influenţa ţărileîn curs de dezvoltare în prezentareainformaţiilor din situaţiile financiare, învederea stabilirii elementelor ce vornecesita îmbunătăţiri.


Metodologia cercetării ştiinţifice

În elaborarea acestui studiu, am colectatinformaţii despre 56 de societăţi cotatela bursă, de pe trei pieţe de capital dinEuropa de Est: România - Bursa deValori Bucureşti (BVB), Bulgaria - SofiaStock Exchange (BSE) şi RepublicaMoldova - Bursa de Valori Moldova(BVM). Am accesat paginile web aleacestor entităţi, precum şi pagina fiecă-rei burse de valori, pentru a obţinerapoartele lor anuale care conţin situa-ţiile financiare. Ulterior, am recurs laanaliza de conţinut a acestor documen-te de raportare financiară.

De ce am selectat doar entităţi cotate labursă? Deoarece acestea furnizeazărapoartele anuale publicului larg, pecând cele necotate restricţionează acce-sul la informaţiile financiare. De aseme-nea considerăm că entităţile cotate labursă constituie un eşantion reprezenta-tiv pentru modul în care este tratatăreevaluarea activelor imobilizate corpo-rale deoarece, fiind cotate pe diferitepieţe de capital, acestea sunt nevoite săîndeplinească mai multe cerinţe în vede-rea reflectării cât mai exacte a informa-ţiilor legate de activele imobilizate. Prinurmare, eşantionul selectat cuprindeentităţi importante de pe piaţa naţionalăşi internaţională, având, teoretic, accesfacil la situaţiile lor financiare. Practic,în România am avut acces la informaţii-le financiare ale tuturor entităţilor anali-zate, însă în Bulgaria, din cele 21 deentităţi selectate pentru analiză, doar 11entităţi au avut disponibile situaţiile lorfinanciare, iar în Republica Moldova,din cele 12 entităţi, doar la 7 dintre eleam avut acces la situaţiile financiare.

Perioada de analiză a acestui studiu seîncadrează între anii 2009 – 2011, exer-ciţii financiare pentru care sunt disponi-bile informaţii complete. Prin acest stu-diu am urmărit o analiză în dinamică,pentru o mai mare reprezentativitate.Baza o reprezintă construirea indiceluiprezentărilor de informaţii (disclosure

index), după modelul lui Cooke (1989)şi modelul prezentat de Deloitte (2006).Acest indice măsoară şi compară infor-maţiile efectiv divulgate (actual disclo-sure) cu prezentările posibile totale(total possible disclosure), acestea dinurmă fiind practic totalul cerinţelorIFRS în materie de prezentări (Fekete,2009).

Din totalul standardelor, ne-am concen-trat atenţia numai asupra următoarelor:IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”,IAS 16 „Imobilizări corporale” şi IAS 36„Deprecierea activelor”, din care am extrasinformaţii cu precădere legate deimobilizările corporale, de la prezenta-rea lor în situaţiile financiare, reevalua-rea acestora, amortizarea aferentă şipână la derecunoaşterea lor. Prin aceststudiu de caz ne propunem să analizămgradul de conformitate a informaţiilorprezentate în situaţiile financiare asocietăţilor listate la cele trei pieţe decapital cu cerinţele IFRS. Formulamatematică generală de calcul a indice-lui este prezentată în cele ce urmează,fiind aplicată o abordare bine cunoscutăîn literatura de specialitate (Deloitte,2006):

unde:DI = disclosure index, indicele prezen-

tării de informaţii;di = 1 dacă informaţia a fost furnizată

şi 0 în caz contrar;m = numărul de elemente prezentate

efectiv;n = numărul maxim de elemente

posibil de prezentat.

Cu cât valoarea indicelui se apropie maimult de 1 cu atât mai mult informaţiilefurnizate de entităţi sunt în conformita-te cu standardele internaţionale. În ca -zul în care DI=1, atunci există cazul deconformitate totală. Construirea corectăa indicelui se bazează pe manualul deprezentări elaborat de Deloitte (2006).Acesta conţine toate standardele, însă

noi am selectat doar câţiva parametridin standarde, privind imobilizările cor-porale în special, după cum urmează:

è IAS 1 „Prezentarea situaţiilorfinanciare”

P1: IAS 1_1: Situaţiile financiare oferăo imagine fidelă, respectând princi-piul continuităţii activităţii.

P2: IAS 1_2: Un set complet al situaţii-lor financiare cuprinde:

a) Bilanţul;

b) Contul de profit şi pierdere;

c) O situaţie a modificărilor capita-lurilor proprii care să reflecte:- fie toate modificările capita-

lurilor proprii, - fie modificările capitalurilor

proprii, altele decât aceleaprovenind din tranzacţii cudeţinătorii de capitaluri pro-prii care acţionează în calita-tea lor de deţinători de capi-taluri proprii;

d) Situaţia fluxurilor de trezorerie;

e) Note cuprinzând un rezumat alpoliticilor contabile semnificativeşi alte note explicative la situaţiilefinanciare.

è IAS 16 „Imobilizări corporale”

P1: IAS 16_1: După recunoaşterea caactiv, un element de imobilizări cor-porale va fi înregistrat la costul săuminus orice amortizare acumulată şiorice pierderi acumulate din depre-ciere, la valoarea sa contabilă.

P2: IAS 16_2: Pentru fiecare clasă deimobilizări corporale, în situaţiilefinanciare se vor prezenta metodelede amortizare folosite, precum şiduratele de viaţă utilă.

P3: IAS 16_3: După recunoaşterea caactiv, un element de imobilizări cor-porale a cărui valoare justă poate fievaluată credibil va fi înregistrat la ovaloare reevaluată, aceasta fiindvaloarea sa justă la data reevaluăriiminus orice amortizare acumulată


ulterior şi orice pierderi acumulatedin depreciere.

P4: IAS 16_4: Dacă valoarea contabilăa unui activ este majorată ca urmarea unei reevaluări, această majorareva fi înregistrată direct în creditulconturilor de capitaluri proprii subtitlul de „diferenţe din reevaluare”.Cu toate acestea, majorarea consta-tată din reevaluare va fi recunoscutăîn profit sau pierdere în măsura încare aceasta compensează o descreş-tere din reevaluarea aceluiaşi activrecunoscută anterior în profit saupierdere.

P5: IAS 16_5: Dacă un element al imo -bilizărilor corporale este reevaluat,atunci întreaga clasă din care faceparte acel element va fi reevaluată.

P6: IAS 16_6: Prezentarea surplusuluidin reevaluare, indicând modificărileaferente perioadei şi orice restricţiicare privesc distribuirea către acţio-nari a soldului.

P7: IAS 16_7: Pentru reevaluarea unuielement de imobilizări corporale lavaloarea sa justă, de piaţă, trebuie săse apeleze la o evaluare efectuată decătre evaluatori profesionişticalificaţi.

è IAS 36 „Deprecierea activelor”

P1: IAS 36_1: În cazul unui activ reeva-luat, o pierdere din depreciere esterecunoscută prin diminuarea even-tualului surplus rezultat din reeva-luarea activului, cu condiţia ca pier-derea din depreciere să nu depăşeas-că surplusul din reevaluarea aceluiaşiactiv.

P2: IAS 36_2: Deprecierile constatatereprezintă cheltuieli ale exerciţiuluicurent.

P3: IAS 36_3: Excepţie de la contabili-zarea deprecierii pe seama cheltuieli-lor se face în cazul imobilizăriloranterior reevaluate, pentru care seînregistrează o reevaluare negativă.

Pe baza datelor din situaţiile financiareale entităţilor listate pe cele trei pieţe de

capital, am analizat conformitatea cuparametrii selectaţi din standardeleinternaţionale. Dacă informaţia a fostfurnizată, vom regăsi valoarea 1, iar încaz contrar - valoarea 0, potrivit variabi-lei dihotomice. Pe baza acestor elemen-te, formula generală prezentată mai susse modifică astfel, pentru fiecare an(2009, 2010 şi 2011) luat în calcul îneşantion:

unde:DI/an = indicele prezentării de in for -

maţii pe fiecare an din eşantiondiIAS1 = elementul i potrivit IAS 1 „Pre -

zentarea situaţiilor financiare”; i = 1;2diIAS16 = elementul i potrivit IAS 16

„Imobilizări corporale”; i = 1;7diIAS36 = elementul i potrivit IAS 36

„Deprecierea activelor”; i = 1;3

Am continuat cu calculul unui indice deprezentare a informaţiilor total (DITOTAL), făcând o medie pe fiecareentitate din eşantion. Cercetările aumers însă mai departe, acest DITOTALfiind analizat prin intermediul unor fac-tori economici, cu ajutorul regresieiliniare, factori care reprezintă, de fapt,caracteristici ale entităţilor care potinfluenţa comportamentul firmelorreferitor la prezentarea informaţiilor:

C1: domeniul de activitate a entităţii, repre-zentând variabilă independentă carepoate determina managementul săreevalueze activele corporale. Pentruaceastă variabilă am utilizat urmă-toarea codificare: 1-Industrie, 2-Comerţ, 3-Servicii financiare şi 4-Turism;

C2: rezultatul exerciţiului reprezintă, încadrul studiului, variabila indepen-dentă, exprimată astfel: 1-Profit, 0-Pierdere;

C3: total active imobilizate, variabilă inde-pendentă, cuantificată prin totalactive imobilizate, codificată astfel:

1 - între 0-10 milioane, 2 - între 10-100 milioane, 3 - mai mari de 100milioane;

C4: tipul auditorului, variabilă indepen-dentă exprimată astfel: 1-entitateaeste auditată de Big4 sau 0-entitateanu este auditată de Big4.

Variabila dependentă este indicele pre-zentărilor de informaţii (Disclosureindex). Datorită naturii informaţiilor,am considerat că este necesar să utili-zăm DITOTAL pentru caracteristica C1şi C4, urmând ca pentru celelalte două,C2 şi C3 să utilizăm DI/an, având învedere că acestea iau valori pentru fie-care dintre cei trei ani în parte.

Pentru a verifica existenţa unor legăturiîntre variabile ne-am creat următoareleipoteze de lucru, valabile pentru toatepieţele de capital, pe care am încercat săle validăm prin intermediul analizei sta-tistice:

H1: Prezentarea informaţiilor legate de reeva-luarea imobilizărilor corporale este influ-enţată de domeniul de activitate al entităţi-lor. Presupunem că, în funcţie dedomeniul de activitate, entităţile caredeţin active corporale la valori marisunt dispuse să prezinte informaţiicomplete într-o măsură mai mare.

H2: Rezultatul exerciţiului este pozitiv aso-ciat cu nivelul de conformitate cu cerinţeleIFRS privind prezentarea de informaţii.Considerăm că entităţile care aurezultat pozitiv (profit) la finalulunui exerciţiu, pentru a reflecta oimagine cât mai exactă, urmărescprezentarea informaţiilor complete.

H3: Prezentarea informaţiilor legate de reeva-luarea imobilizărilor corporale este strânslegată de Totalul activelor imobilizate. Cucât valoarea activelor imobilizateeste mai mare există posibilitateamai mare ca entităţile să prezinteinformaţii legate de reevaluareaacestora.

H4: Tipul de auditor este pozitiv asociat cunivelul de conformitate cu cerinţele IFRSprivind prezentarea de informaţii. Cu câtun auditor prezintă o notorietate

710/2014



mai mare cu atât cerinţele prezentă-rii de informaţii complete vor fi mairidicate.

Pe baza informaţiilor culese am verifi-cat ipotezele formulate pentru entităţilecotate de pe cele trei pieţe de capital.Forma generică a modelului este:

Indice = a0 + a1C1 + a2C2 + a3C3 + + a4C4 + ε

iar într-o formă mai tehnică, specifi-când şi caracteristicile, aceasta devine:

DI = a0 + a1Dom_activitate + a2Rez_ex ++ a3Tot_AI + a4Tip_auditor + ε

unde:DI = indicele prezentării de informaţiiDom_activitate = domeniul de activitate

(C1)Rez_ex = rezultatul exerciţiul: profit sau

pierdere (C2)Tot_AI = total active imobilizate (C3)Tip_auditor = dacă firma e auditată de

Big4 sau nu (C4)

Dezvoltarea analizei şi interpretarea

rezultatelorÎn urma cercetării efectuate asupracelor 56 societăţi cotate la bursă pe celetrei pieţe de capital din Europa de Est,din calculul indicelui de prezentare ainformaţiilor total (DI TOTAL), putemobserva că nivelul de conformitate aelementelor situaţiilor financiare cuStandardele Internaţionale de Contabi -litate este diferit în cazul celor trei ţăriluate în calcul.

În România, pe un eşantion format din23 de entităţi, doar 4 au avut un indicede prezentare a informaţiilor mai micde 0,5; restul entităţilor prezintă infor-maţii în situaţiile financiare în confor-mitate cu cerinţele IFRS într-o propor-ţie de până la 83%. În Bulgaria, avândacces la informaţiile financiare a doar

11 entităţi din cele 21 luate în calcul,situaţia se prezintă astfel: am găsit oentitate la care indicele prezentăriiinformaţiilor are valoarea 0, întrucâtavea prezentate foarte succint informa-ţiile financiare, neputând urmări para-metrii selectaţi pentru analiză.

De asemenea, în cadrul a două entităţivaloarea indicelui prezentării informaţii-lor atinge valoarea 1, companiile avândfoarte clar, transparent şi structuratredate toate datele financiare şi non-financiare. În Republica Moldova, deasemenea, nu am avut acces facil latoate situaţiile financiare ale entităţilorselectate.

Din cele 12, doar 7 au avut afişate pepaginile web Rapoarte Anuale, din caream putut observa că se încearcă o adap-tare a practicilor naţionale cu cerinţeleinternaţionale, acest proces fiind doar laînceput. În continuare prezentăm verifi-carea ipotezelor:


a. Verificarea primei ipoteze: dome-niul de activitate influenţează prezentareainformaţiilor în situaţiile financiare.

Conform analizei statistice evidenţiateîn tabelele 1, 2 şi 3 reiese faptul cădomeniul de activitate al entităţilor nureprezintă un factor de influenţă semni-ficativ asupra prezentării unor informa-ţii complete legate de reevaluareaimobilizărilor corporale. Se poateobserva că R, care reprezintă corelaţiadintre valorile observate şi cele previ-zionate ale variabilei dependente, atingevalori mai apropiate de 0 în toate celetrei ţări, ceea ce indică o legătură slabăîntre variabila independentă (domeniulde activitate) şi variabila dependentă(DI TOTAL). R2 reprezintă proporţiavariaţiei în cadrul variabilei dependenteexplicate prin modelul de regresie; prinvalorile atinse, în cazul celor trei ţări,R2 întăreşte ideea de mai sus.

Valorile testului Durbin-Watson, încadrul analizei noastre sunt în jurul lui2, ceea ce indică lipsa autocorelării ero-rilor/ reziduurilor (Tabelele 1, 2 şi 3).

b. Ipoteza a doua: rezultatul exerciţiuluiinfluenţează prezentarea de informaţii.Dat fiind că valorile variabilei inde-pendente (rezultatul exerciţiului) nuvariază semnificativ pe parcursulcelor 3 ani, am considerat că estesuficientă prezentarea situaţiei doarpentru cel mai recent an, generali-zând situaţia pentru ceilalţi ani.

Analizând Tabelele de corelaţii 4 şi 5pentru anul 2011, putem observa căpotrivit coeficientului lui Pearson legă-tura dintre cele două variabile este unaslabă şi indirectă atât în cazul României,cât şi al Bulgariei. În Republica Mol do -va această corelaţie nu are relevanţă în -trucât eşantionul nu este reprezentativ.

c. Ipoteza a treia: prezentarea informa-ţiilor legate de reevaluarea imobilizărilorcorporale este strâns legată de Totalul acti-velor imobilizate. Şi în acest caz, ase-mănător cu cel precedent (referitorla caracteristica C2), datorită faptuluică datele variabilei nu diferă semni-ficativ pe parcursul celor trei ani, amconsiderat relevantă generalizarea

910/2014



informaţiilor la un singur an.Aşadar, pentru interpretare prezen-tăm Tabelele 6,7 şi 8.

Tabelul ANOVA ne ajută să determi-năm dacă mediile sunt, din punct de ve -dere statistic, diferite şi cât de semnifi-cative sunt aceste diferenţe. Conformrezultatelor obţinute nivelul de semnifi-caţie (Sig.) ajunge la valorile: 0,490 pen tru România, 0,054 pentru Bulgaria,iar pentru Republica Moldova 0,787.Astfel, analizând valoarea coeficien ţilorde semnificaţie, constatăm că doar încazul Bulgariei ar putea exista o legăturăsemnificativă între cele două variabile.

d. Ipoteza a patra: tipul de auditor estepozitiv asociat cu nivelul de conformitatecu cerinţele IFRS privind prezentarea deinformaţii.

În acest caz, din Tabelele nr. 9, 10 şi 11am putut stabili funcţiile de regresie pen -tru fiecare ţară în parte, urmând ca prinanaliza histogramelor efectuate să pu -tem spune că tipul auditorului nu in flu -enţează în mod semnificativ decizia de aprezenta cât mai complex informaţiileprivind valoarea activelor imobilizate.


Concluzii, limite şi perspective ale cercetării

Putem concluziona că, în prezent,comunitatea contabilă este axată pearmonizarea şi convergenţa normelorcontabile, pe realizarea unui limbajcomun la nivel global, cu scopul de acreşte comparabilitatea, transparenţa şipertinenţa informaţiilor din raportărilefinanciare. Principalele beneficii aleunui cadru general global de raportarefinanciară sunt (Bălăşoiu, 2012):

l grad mai mare de comparabilitate ainformaţiilor financiar-contabile;

l calitatea şi transparenţa informaţieifinanciar-contabile;

l stabilitatea, încrederea utilizatoruluiîn informaţia contabilă;

l uniformizarea practicilor, transpa-renţă şi sincronizare informaţională;

l reducerea practicilor de contabilitatecreativă şi a fraudei contabile;

l evitarea raportărilor financiare frau-duloase;

l eliminarea factorilor de risc sistemic.

Pe baza studiului realizat am observatactualitatea temei şi eforturile depuse deţările din Europa de Est de a întocmi şiprezenta situaţii financiare în conformi-tate cu cerinţele IFRS. Acestea suntconsiderabile, dar şi efectele introduce-rii IFRS-urilor sunt incontestabile înprivinţa dezvoltării reglementărilor con-tabile. Totuşi, aplicarea normelor

IAS/IFRS prezintă unele probleme şireticenţe din cauza lipsei de experienţă.În acest sens, rezultatele obţinute înurma studiului indică un oarecare gradal non-conformităţii cu cerinţele deprezentare a informaţiilor în situaţiilefinanciare ale firmelor listate - factoriiluaţi în calcul nu au influenţă semnifica-tivă asupra gradului de prezentare alinformaţiilor în situaţiile financiare,chiar dacă din punct de vedere econo-mic ei ar putea fi consideraţi relevanţi.De asemenea, ne-am aşteptat ca socie-tăţile cotate la bursă să furnizezerapoartele anuale publicului larg şi săreflecte cât mai exact informaţiile legatede activele imobilizate, însă am fost sur-

prinşi să descoperim că, în realitate,aceste cerinţe nu sunt total îndeplinite.

În cadrul limitelor cercetării întreprinsear putea fi încadrat şi eşantionul res-trâns luat în calcul, care considerăm cănu a oferit informaţii relevante cu privi-re la stabilirea legăturii dintre variabiladependentă şi cea independentă. Capotenţiale aplicaţii, menţionăm căaceastă lucrare ar putea fi folosită dreptmodel de analiză pentru organismele dereglementare, în vederea stabilirii aspec-telor din standardele internaţionale deraportare financiară (IAS/IFRS) ce tre-buie aprofundate, mai ales în ţările încurs de dezvoltare. l

1110/2014


AcknowledgementsThe development of this study received support through a performance scholarship offered by the”Babes-Bolyai” University in Cluj-Napoca.

Dezvoltarea acestui studiu a primit sprijin prin intermediul unei burse de performanţă oferităde către Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.


Aboody, D., Barth, M. E., Kasznik, R. (1999), Revaluations ofFixed Assets and Future Firm Performance: Evidence from the UK,Journal of Accounting and Economics, vol. 26: 149-178.

Amarfii-Railean, N. (2011), Problemele pregătirii specialiştilor contabiliîn contextul implementării Standardelor Internaţionale de RaportareFinanciară, Buletinul Ştiinţific al Universităţii de Stat, no. 2:52-58, R. Moldova.

Barlev, B., Fried, D., Haddad, J. R., Livnat, J. (2007), Reevaluationof Revaluations: A Cross-Country Examination of the Motives andEffects on Future Performance, Journal of Business Finance &Accounting, vol.34, no.7&8: 1025-1050.

Bălăşoiu, R. (2012), Consideraţii privind cercetarea contabilă normativăşi normalizarea contabilă – trecut, prezent şi viitor, Revista „AuditFinanciar”, nr. 5: 47-56.

Brown, P., Izan, H. Y., Loh, A. L. (1992), Fixed asset revaluationsand managerial incentives, Abacus, vol. 28, no.1: 36-57.

Cioara, N. M. (2010), Studiu comparativ privind politica de reevaluarea imobilizărilor corporale în România şi Marea Britanie, TheRomanian Economic Journal, vol. 13, no. 35: 101-146.

Dumitru, M. & Bănuţă, M. (2006), Aspecte privind procesul de armo-nizare contabilă din România, Annals of the University ofOradea, Economic Science Series: 501-506

Fekete, S. (2009), Cercetare conceptuală şi empirică privind raportărilefinanciare din România şi Ungaria. Convergenţă şi conformitate cuIFRS, Editura Casa cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca.

Gaeremynck, A. & Veugelers, R. (1999), The Revaluation of Assetsas a Signaling Device: A Theoretical and an Empirical Analysis,Accounting and Business Research, vol. 29, no.2: 123-138.

Lin, Y. C. & Peasnell, K. V. (2000a), Asset revaluation and currentcost accounting, The British Accounting Review, vol. 32, no. 2:161-187.

Lin, Y. C. & Peasnell, K. V. (2000b), Fixed asset revaluation andequity depletion in the UK, Journal of Business Finance andAccounting, vol. 27, no. April/May: 359-393. 28.

Maleca, I. (2012), Aplicarea IFRS în economia naţională: provocări,avantaje, riscuri, probleme, Analele Ştiinţifice ale UniversităţiiCooperatist-Comerciale din Moldova, vol. 10: 227-232.

Manolescu, M., Morariu, A., Roman, A. G., Mocanu, M. (2009),Priorităţi şi responsabilităţi în procesul de extindere a aplicăriiStandardelor Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) înRomânia, Revista „Audit Financiar”, nr. 8: 21-27.

Mărcuţă, A., Manea, V., Bălan, A., Stoicea, P., Neagoe, V. (2009),Aspects linked to the presentation of accounting information in finan-cial reports in accordance with the european directives, ScientificPapers Management, Economic Engineering in Agricultureand Rural Development, vol. 9, no. 2: 99-100.

Mustaţă, R. (2008), Sisteme de Măsurare a Armonizării şi DiversităţiiContabile – între Necesitate şi Spontaneitate, Editura Casa Cărţiide Ştiinţă, Cluj-Napoca.

Paik, G. (2009), The Value Relevance of Fixed Asset RevaluationReservs in International Accounting, International ManagementReview, vol. 5, no.2: 73-80.

Pleşco, O. N. (2013), Limitele informaţionale ale situaţiilor financiareîn România, Management Intercultural, vol. XV, nr. 1 (27):69-79.

Seng, D., Su, J., Higgs, P. (2010), Managerial incentives behind fixedassets revaluation: evidence from New Zealand firms, InternationalJournal of Business Research, vol. 10, no.2 : 254-271.

Whittred, G. & Chan, Y. K. (1992), Asset revaluation and the mitiga-tion of underinvestment, Abacus, vol. 28, no. 1: 58-73.

Yonkova, B. (2010), Probleme ale aplicării Standardelor Internaţionalede Raportare Financiară în Bulgaria, Revista „Audit Financiar”nr. 3: 49-53.

*** CECCAR (2013), Standardele Internaţionale de RaportareFinanciară 2013, Editura CECCAR

*** Deloitte (2006), International Financial Reporting Standards:Presentation and disclosure checklist 2006, An IAS Plus guide,available on-line at: http://www.iasplus.com.

Bibliografie

IntroducereLa nivel naţional, în urma deselorschimbări legislative în domeniul fiscal,a dorinţei managerilor de a obţine noiîmprumuturi externe de la creditori,precum şi a tendinţei de diminuare aobligaţiilor fiscale1, companiile româ-neşti apelează la diverse metode conta-bile de a „modela” adevărul despresituaţia financiar-contabilă proprie,ducând astfel, deseori, la încălcareaprincipiilor contabile.

1310/2014

* Masterand „Audit Financiar-Contabil”, Universitatea de Vest din Timişoara, e-mail: [email protected]** Masterand „Audit Financiar-Contabil”, Universitatea de Vest din Timişoara, e-mail: [email protected] Dumitrescu, A., Teza de doctorat „Detectarea fraudelor şi erorilor în cadrul procesului de audit financiar”, Universitatea de Vest, Timişoara,

2010, p.417 – 419

Cuvinte cheie: principiul prudenţei, regresie liniară multiplă, indicatori financiari, com-panii cotate

Applicative Model with regard to Testing theRisk of Affecting the Prudence Principle forRomanian Listed CompaniesOne of the auditor’s challenges in audit mission is to identify and evaluate the risks fromthe financial statement level. Both, studies and practice have shown that the accountingprinciple most violated in the country is prudence principle. This could be considered asa risk that should be identified. This study aims to support the external auditor in thestep of gathering general information about the client by establishing a relationshipbetween the violation of prudence principle and four financial indicators: In term indebt-edness Indicator; Overall borrowing Rate; the overall solvency Ratio; Commercial pro-ductivity Rate. This analyze was realized through an econometric model (multiple linearregression function), the sample being the companies from the Bucharest StockExchange. The resulted model, statistical valid, demonstrates the existence of theinverse relation between Overall Indebtedness Rate, the Overall Solvency Ratio; theCommercial Productivity Rate and the principle violation and of the direct relationbetween In Term Indebtedness Indicator and the principle violation proving to be an reli-able and efficient one.Key words: prudence principle, multiple linear regression, financial indicators, listed

companiesJEL Classification: C12, C52, M40

Abstract

Model aplicativ privindtestarea riscului de afectare a principiuluiprudenţei în cazul companiilor listate laBursa de Valori Bucureşti

Eusebiu BUREANĂ* & Adela Ramona BORDEA**

Lucrarea a fost recompensată cu marele premiu „Dumitru Rusu” la cea de-a IX-a ediţie a Olimpiadei

Naţionale a Studenţilor Economişti înFormare, Secţiunea Contabilitate şi

Informatică de Gestiune, organizată subegida Asociaţiei Facultăţilor de

Economie din România, de cătreDepartamentul Contabilitate şi Audit din cadrul Universităţii de Vest din

Timişoara; coordonatorul studenţilor:conf. univ. dr. Ovidiu Constantin Bunget


Dintre cele 9 principii contabile enunţa-te de Standardele Internaţionale deRaportare Financiară, atât practica pro-fesională, cât şi diverse studii de specia-litate2 demonstrează că regulile ce deri-vă din luarea în consideraţie a principiu-lui prudenţei nu sunt întotdeauna res-pectate. De asemenea, este de remarcatcerinţa reglementărilor contabile con-forme cu directivele europene3 careprevăd că, la întocmirea situaţiilorfinanciare anuale, evaluarea trebuiefăcută pe o bază prudentă.Pentru a putea defini prudenţa, suntemobligaţi în a defini mai întâi conceptulde „imagine fidelă” deoarece prudenţa,complement al imaginii fidele, estetotodată şi principiul ce se află în ceamai conflictuală stare cu obiectivulimaginii fidele4. Imaginea fidelă estereprezentată de „imaginea în care sepoate avea încredere”, imaginea căreia ise poate da credit; aceasta deoarece „s-aacceptat ideea că pot exista mai multeimagini fidele”. Prudenţa constă în a nuprezenta o imagine prea favorabilă prinignorarea unor fapte sau evenimentecare pot avea impact în viitor asuprasituaţiilor financiare. La polul opus, niciexcesul de prudenţă nu este admis,„prudenţa nu justifică crearea de rezer-ve latente sau oculte”. Rezumând complexitatea regulilor spe-cifice care este cuprinsă de respectareaacestui principiu, putem spune că res-pectarea principiului prudenţeiînseamnă:

è activele şi veniturile nu trebuie săfie supraevaluate;

è datoriile şi cheltuielile nu trebuiesubevaluate.

Riscul apărut5 este amplificat de bene-ficiile generate de raportarea unei profi-tabilităţi mai ridicate sau a unui grad deîndatorare mai mic prin recunoaştereaprematură sau fictivă a veniturilor, capi-talizare agresivă şi politica extinsă deamortizare, prin creativitatea de la nive-lul contului de profit şi pierdere sau alsituaţiei fluxurilor de trezorerie.În ciuda existenţei reglementărilor con-tabile româneşti în materie, acestea aufost relativ ignorate6 în ceea ce priveştepunerea în practică a principiului pru-denţei. Respectarea principiului pruden-ţei de către companii s-a dovedit a fireală, însă cu însemnate excepţii, com-paniile vizate de noi fiind acelea care auapelat la credite bancare, cu grad deîndatorare ridicat, aflate la limita profi-tabilităţii doar în ceea ce priveşte regle-mentările fiscale relative la deductibilita-tea provizioanelor/ajustărilor.7

Deoarece principiul prudenţei este prin-cipiul cel mai încălcat în comunitateaafacerilor din România, prin acest stu-diu ne propunem oferirea unor infor-maţii auditorilor externi pe care să leutilizeze în detectarea cazurilor în carecompaniile se află în faţa riscului încăl-cării acestui principiu. Pentru a construipilonul asigurător al situaţiilor financia-re ce stă la baza deciziilor decidenţilor,auditorul, în faza iniţială a misiunii deaudit, parcurge etape de cunoaştere glo-bală a companiei şi de culegere deinformaţii generale despre aceasta.Judecând rolul acestei etape (de înţele-gere a companiei, a mediului şi a siste-mului de control intern a companiei,aşa precum este menţionat în ISA 300,etapă ce serveşte apoi la definirea riscu-rilor companiei) ca fiind una foarte

importantă într-o misiune de audit, ne-am propus să aprofundăm mai multacest aspect, dorind să venim în spriji-nul auditorului financiar extern inde-pendent cu un instrument complemen-tar celorlalte metode de culegere deinformaţii despre „sănătatea” compa-niei; complementar deoarece, cu sigu-ranţă, nu poate acoperi complexitateaunei companii, rămânând totodată a fisupus unor cercetări ulterioare pentrudezvoltarea sa. Astfel că, pe lângă infor-maţia obţinută despre companie, regle-mentări fiscale şi factori de risc, propu-nem în cadrul aceleaşi etape analiza ris-cului unei companii româneşti de aîncălca acest principiu, printr-un modeleconometric.

Metodologia cercetăriiPentru atingerea obiectivelor cercetăriis-a realizat un demers de tip logic(Caldwell, 2003), prin utilizarea unuimodel econometric pentru analiza şievaluarea în cadrul misiunii de audit ariscului unei companii de a încălca prin-cipiul prudenţei. De menţionat este fap-tul că eficienţa modelelor econometricedepinde de anumite restricţii care trebu-ie avute în vedere atunci când se con-struieşte un astfel de model. Trebuieavute în vedere atât conjunctura econo-mică a ţării sau regiunii pentru care afost creat, cât şi perioada, fiind necesarăo revizuire permanentă atât a indicato-rilor, cât şi a eşantionului utilizat. Deasemenea, rezultatul aplicării unei func-ţii de regresie depinde şi de normeleaplicate, diferenţele existente întrenorme contabile reflectându-se în uniiindicatori economico-financiari utilizaţi.

BUREANĂ & BORDEA l

2 Bunget, O., Dumitrescu, A., Studiu asupra relaţiei dintre opinia de audit şi respectarea principiilor contabile, Revista „Audit Financiar”, CAFR, anul X,nr 85 – 1/2012, p. 9 şi Dumitrescu, A., Teza de doctorat „Detectarea fraudelor şi erorilor în cadrul procesului de audit financiar”,Universitatea de Vest, Timişoara, 2010, pp.425 – 426

3 Directiva a IV-a C.E.E., art. 31, lit. c).4 Feleagă, L., Feleagă, N., Contabilitate financiară – O abordare europeană şi internaţională, ediţia a doua, Vol.I, Edit. Economică, Bucureşti, 2007,

p.2555 Charles W. Mulford, Eugene E. Comiskey (2002), The Financial Numbers Game, United States of America, pp. 9-136 Dumitrescu, A., op.cit., p.857 Hotărârea Guvernului nr. 830/2002 privind regimul deductibilităţii fiscale a provizioanelor agenţilor economici, ale băncilor, organizaţiilor

cooperatiste de credit şi fondurilor de garantare

1510/2014

8 Wooldridge, M., Jeffrey, Introductory Econometrics – A Modern Approach, South – Western Cengage Learning, Canada, 20099 Robu, B., Robu, M., Mironiuc, M., Un model practic pentru testarea ipotezei de „going concern” în cadrul misiunii de audit financiar pentru firmele româneşti

cotate, Revista Audit Financiar , nr. 86, - 2/2012, p. 17

PRINCIPIUL PRUDENŢEI

Deseori, economiştii au folosit instru-mente matematice pentru a explicacomportamente care la prima vederepăreau să nu aibă vreo natură economi-că, precum modelul de maximizare autilităţii.8 Un exemplu clasic este mode-lul econometric al lui Gary Becker(1968), care analiza costurile implicateîn cazul unui om ce prezintă un carac-ter criminal (de la costul timpului petre-cut în activităţi criminale până la costulîncarcerării). Dacă în trecut nu se găseau foartemulte corelaţii între domeniul econo-metric şi cel al auditului financiar-conta-bil, astăzi, atât la nivel global, cât şinaţional, analiza şi evaluarea riscurilorunei companii abundă9 în modelematematice. De la modele de testare a riscului de„going concern” la cele privind risculde fraudă, utilizarea modelelor econo-metrice s-a dovedit a fi foarte utilă,rămânând totuşi a fi supuse îmbunătăţi-rilor permanente aduse de dezvoltareamediului socio-economic şi a ştiinţeieconometriei.

Ipotezele cercetăriiSe observă faptul că acele companii aicăror indicatori economico-financiari(din categoria indicatorilor de analiză agradului de îndatorare şi de analiză arentabilităţii ei) sunt nefavorabili suntpredispuse încălcării principiului pru-denţei. La nivelul companiei, în funcţiede valorile indicatorilor semnal utilizaţi,companiile pot fi încadrate în una dincategoriile: companie ce prezintă risculde a încălca principiul prudenţei saucompanie ce nu prezintă riscul de aîncălca principiul prudenţei.Astfel că în studiu se propune spretestare următoarea ipoteză:

è Ipoteza generală (H): Riscul deîncălcare a principiului prudenţei deo companie românească se poatetesta prin analiza a patru indicatorieconomico-financiari.

Ipoteza de lucru HL1: Cei patru indicatorireprezintă variabile factoriale aleunei funcţii de regresie multiplăliniară ce încadrează o companieromânească cotată în una din celedouă grupe.

Ipoteza de lucru HL2: La nivelul compa-niilor româneşti cotate la BVB,

indicatorii Indicele îndatorării la termen(Datorii pe termen mediu şi lung/Capital propriu); Rata îndatorării globa-le(Datorii totale/Capital propriu) au oinfluenţă directă asupra încadrăriicompaniei în categoria cu risc deîncălcare a principiului prudenţei.

Ipoteza de lucru HL3: La nivelul compa-niilor româneşti cotate la BVB,indicatorii Rata solvabilităţii generale(Active totale/Datorii totale); Rata ren-tabilităţii comerciale (Profit exploatare/Cifra de afaceri) au o influenţă inver-să asupra încadrării companiei încategoria cu risc de încălcare a prin-cipiului prudenţei.

Testarea ipotezelorPentru validarea ipotezelor formulate,s-a ales construirea unui model econo-metric valid şi semnificativ statistic prinmetoda celor mai mici pătrate.

1. POPULAŢIA STUDIATĂŞI EŞANTIONUL ANALIZAT

Pentru analiza şi evaluarea riscului deîncălcare a principiului prudenţei, popu-laţia ţintă este reprezentată de către


companiile ale căror situaţii financiaresunt supuse auditului financiar, în bazaart. 34, al. 1-2 din Legea 82/1991, repu-blicată şi modificată, ale căror valorimobiliare sunt tranzacţionate pe o piaţăreglementată (Bursa de Valori Bucu -reşti) la data de 31 decembrie 2012.Astfel încât s-a luat numărul companii-lor listate la 31 decembrie 2012 la Bursade Valori Bucureşti (în număr de 68).Din acest eşantion s-a scăzut numărulsocietăţilor din domeniul financiar-ban-car, al fondurilor de investiţii şi al asigu-rărilor (în număr de 3), companiile afla-te în insolvenţă (4) şi cele care au repre-zentat anomalii în rândul indicatorilorpentru model (în număr de patru, dato-rită indicatorului rata rentabilităţii comer-ciale, care varia de la -239% până la -13% în toate cazurile şi, în plus, încadrul unuia dintre cazuri, datorită unuiset de valori pentru cele două rate aleîndatorării care erau gradul de îndatorare: -27.04 şi rata îndatorării globale: -33.68,având o pierdere foarte mare şi capita-lul propriu negativ – compania fiind şiîn imposibilitatea continuării activităţii).A rezultat un număr de 57 de companiicuprinse în eşantion, cotate la Bursa deValori Bucureşti, din categoriile I, II, III(în cea din urmă fiind inclusă doar osingură companie). Pentru acestea s-auconsultat rapoartele de audit financiar

emise de către auditorii financiariexterni pentru exerciţiul financiar 2012.Din cele 57 de rapoarte, 37 aveau o opi-nie fără rezerve, 19 formulau o opinie curezerve, iar într-un singur raport se for-mula o opinie contrară. La nivelul eşantio-nului analizat se constată un număr de9 companii care au încălcat principiulprudenţei (incluzând şi compania acărui raport de audit a prezentat o opi-nie contrară) şi 48 de companii care nul-au încălcat. Domeniul de activitate dincare fac parte acestea sunt: 62% aparţinsectorului industrial; 16% sectorului deservicii şi 6% sectorului de comerţ.

2. VARIABILEPentru realizarea studiului s-au alesurmătorii indicatori economico-finan-ciari: indicatori de solvabilitate (indiceleîndatorării la termen (Iit); rata îndatoră-rii globale (Rig); rata solvabilităţii gene-rale (Rsg) şi un indicator de rentabilitate(rata rentabilităţii comerciale - Rrc)deoarece semnalele care „trag alarma”îndreptării companiei spre o pantă des-cendentă sunt cu precădere indicatoriicare arată capacitatea companiei de a-şirambursa finanţările externe, capacitatece poate fi susţinută de o rentabilitatebună a activităţii derulate de aceasta.De asemenea, un alt argument în favoa-

rea alegerii făcute este nemodificareasemnificativă a nivelului optim în func-ţie de sectorul de activitate al companii-lor, pentru nici un indicator.

3. ETAPE ÎN REALIZAREAMODELULUI

Pentru obţinerea rezultatelor cercetării,în studiu s-a realizat elaborarea modelu-lui de regresie liniară multiplă. Pentruconstrucţia modelului s-a folosit sof-tware-ul Excel, instrumentul „DataAnalysis”. Modelul multifactorial liniarcare analizează legătura dintre încălca-rea principiului prudenţei şi cele 4variabile de influenţă este de forma:

C = a0 + a1*Iit + a2*Rig + a3*Rsg + + a4*Rrc + ε

C = variabila rezultativă sau dependentă(ia valoarea 1 când se încalcă princi-piul prudenţei sau 0 - în caz contrar)

Iit, Rig, Rsg, Rrc – variabile independen-te

ε (Epsilon) – variabila reziduală carecuantifică influenţa factorilor întâm-plători sau neincluşi în model

a0...a4 – parametrii modelului, aratăinfluenţa variabilelor factoriale asu-pra încălcării sau nu a principiuluiprudenţei

Pentru construcţia modelului se vorparcurge etapele:

è Testarea semnificaţiei modeluluipentru eşantionul considerat;

è Validarea legăturilor de cauzalitatedintre variabila dependentă şi celeindependente;

è Validarea parametrilor celor 4 indi-catori şi analiza lor din punct devedere economic.

3.1. Testarea semnificaţiei modeluluipentru eşantionul considerat

În prima etapă, pentru testarea semnifi-caţiei modelului liniar de regresie pen-tru eşantionul considerat va fi aplicatprocedeul statistic de analiza a variaţiei(Testul Fisher).Se consideră: H0- ipoteza conformcăreia ambele mulţimi aferente celor 2

BUREANĂ & BORDEA l

categorii de companii prezintă o varian-ţă/abatere standard egală, astfel căpopulaţia este irelevantă pentru aplica-rea unui model de regresie liniară. Secalculează o valoare a indicatorului F(raport dintre cea mai mare variaţie aunei mulţimi şi cea mai mică variaţie aceleilalte mulţimi). Ipoteza se confirmădacă valoarea lui F < F critic unilateral.Acest procedeu s-a realizat cu ajutorulinstrumentului statistic al software-uluiExcel „F–Test TwoSample forVariances” (alfa=0.05). Astfel că s-auobţinut următoarele rezultate:

è Pentru Indicele de îndatorare latermen

Valoarea lui F calculat (388.63) >Fcritic(2.142). Putem conchide că valorileindicatorilor companiilor care au încăl-cat principiul prudenţei sunt diferite devalorile indicatorilor companiilor carenu au încălcat principiul prudenţei încursul anului 2012. De asemenea, pro-babilitatea ca variaţia mulţimilor să fieegală este reprezentată de valoarea P(3.06*10-4), care este o valoare subuni-

tară ce tinde spre 0, nevalidând astfelipoteza nulă.

è Pentru Rata îndatorării globale

Valoarea lui F calculat (129.07) >Fcritic(2.142). Rezultă că ipoteza nulă nu sevalidează.De asemenea, P (2.49*10-29) este ovaloare ce tinde spre 0 care nu valideazăipoteza nulă.

è Pentru Rata solvabilităţii globale

Valoarea lui F calculat (258.56) >Fcritic(3.026). Analog celorlalţi doi indicatori,ipoteza nulă nu se validează. P (3*10-9)este o valoare infimă ce tinde spre 0,care nici ea nu validează ipoteza nulă.

è Pentru Rata solvabilităţii globale

F calculat (6.20) >Fcritic (2.142).Rezultă că ipoteza iniţială este nevalidă;iar P (1.86*10-5) tinde spre 0.În urma analizei semnificaţiei modeluluiasupra populaţiei considerate (cei 4indicatori economico-financiari), rezul-tatele obţinute relevă posibilitatea con-strucţiei unui model econometric asu-pra celor două categorii de companii.

3.2. Analiza modelului econometricAnaliza modelului de regresie multiplăse estimează cu metoda celor mai micipătrate (Adrien Marie - Legendre,1806). În vederea testării modelului deregresie se va recurge la teste statisticepentru a verifica ipotezele formulate.Rezultatele, conform softului Excel,sunt redate în Tabelul 1.

v Analiza corelaţieiMultiple R – Valoarea este de 0.714(>0.5), ceea ce arată că legătura dintreîncălcarea principiului prudenţei şi celepatru variabile factoriale este suficientde puternică.R square – coeficient de determinaţie.Valoarea este de 0.51 (>50%). Aceastaînseamnă că 51% din variaţia variabileirezultative se datorează influenţei varia-ţiilor celor 4 indicatori economico-financiari şi 49% se datorează altor fac-tori, necuantificaţi în model (ε).Standard error – eroarea standard amodelului (ε) arată erorile de estimareale modelului. Valoarea de 26% este unprocent relativ mic, ce se poate accepta.

1710/2014



v Verificarea statistică amodelului multifactorial

Încrederea care poate fi acordată rezul-tatelor analizei de regresie a unui eşan-tion de valori observate se poate deter-mina prin aplicarea unor teste de sem-nificaţie.

l Analiza varianţei sau analiza dispersio-nală

Această analiză se efectuează pentru atesta dacă există o dependenţă liniarăîntre cei patru indicatori şi încălcareaprincipiului prudenţei. Testul porneştede la H0 (ipoteza nulă), conform căreiadependenţa lineară nu ar fi posibilă.Pentru aceasta se calculează raportuldintre variaţia primului eşantion (varia-ţia încălcării principiului -1 sau 0 - dato-rită influenţei celor 4 variabile factoriale- Regression) şi celui de al doilea eşan-tion (variaţia datorată influenţei factori-lor întâmplători sau nesemnificativi -Residual), rezultând o valoare F ce secompară cu valoarea critică a lui F întabel.Pentru validarea punctului critic F vomapela la funcţia FINV {probabilitate –0.05; grade de libertate (n-1); grade delibertate (n-1)}. Valoarea rezultată F(13.571)>Punctul critic F (1.208).Valoarea extrasă din tabel conformfuncţiei FINV = 1.557 este o valoare

apropiată punctului critic prezentat demodel, validând punctul critic F.În consecinţă, H0 este o ipoteză invali-dă => există o legătură liniară întrecei patru factori identificaţi şi varia-bila rezultativă (încălcarea principiuluiprudenţei).

l Validarea coeficienţilor variabilelor facto-riale

Pentru validarea coeficienţilor variabile-lor factoriale se foloseşte ipoteza Hocare presupune nulitatea coeficienţilorparametrilor. Lower 95%, Upper 95%reprezintă limitele inferioare şi supe-rioare ale intervalului de încredere pen-tru parametrul respectiv. Din analizaintervalelor aferente parametrilor, sepoate observa că nici un interval al unuiparametru nu cuprinde valoarea 0.Astfel că ipoteza H0 este nevalidată,acest fapt indicând fiabilitatea coeficien-ţilor indicatorilor.

l Testul StudentAcesta se aplică pentru a verifica sem-nificaţia coeficienţilor de regresie indivi-duali în ecuaţia de regresie. Analog, esteverificată ipoteza nulă (parametriimodelului sunt nesemnificativi), princompararea valorilor calculate cu ovaloare critică luată din tabelul reparti-ţiei Student. Dacă ta0...4>tcritic se res-pinge ipoteza nulă.

În urma calculului efectuat, se obţin:ta0 = 6.13813322; ta1 = 2.12980207;ta2 = 2.19777832; ta3 = 2.13076518;

ta4 = 6.55672720 (valorile luându-se în modul)

Valoarea critică se obţine prin funcţia„TINV (probability-alfa; grad de liber-tate)”, rezultând tcritic = 2.0032. Toţiindicatorii aferenţi parametrilor mode-lului sunt mai mari decât punctul critic,deci parametrii sunt semnificativi dinpunct de vedere statistic cu o probabili-tate de 95% şi vor fi acceptaţi în model.

v Estimarea şi interpretareaparametrilor modelului

În urma calculului softului Excel, s-auobţinut următoarele valori:

a0 = 28.7*10-2

a1 = 14.2*10-2

a2 = -8.5*10-2

a3 = -0.7*10-2

a4 = -161.8*10-2

Cât priveşte interpretarea parametrilor,putem observa că între variabila rezulta-tivă şi termenul liber a0 există o legă-tură directă. Valoarea termenului libera0 arată nivelul variabilei rezultative Catunci când toate cele 4 variabile facto-riale sunt egale cu 0. Din punct de ve -dere economic indicatorul de solvabili-tate generală nu poate lua valoarea 0(aceasta însemnând valoarea activelortotale = 0, ceea este o utopie). Astfel căpăstrarea termenului liber în model estejustificată.Analog, se observă şi în cazul Indiceluide îndatorare la termen că tipul legă-turii dintre variabila rezultativă şi ceafactorială este una directă. Valoarea de14.2*10-2 arată că la o variaţie cu o uni-tate a indicelui creşte riscul încălcăriiprincipiului prudenţei cu 14.2*10-2 uni-tăţi. Din punct de vedere al sensuluilegăturii, economic vorbind, acesta esteun sens corect stabilit, o creştere a pre-siunii exercitate de finanţările externeale datoriei face să crească şi probabili-tatea încălcării principiului prudenţei decătre responsabilul financiar-contabil.

BUREANĂ & BORDEA l

Cu privire la Rata îndatorării globale,legătura este inversă. Legătura astfelobţinută, din punct de vedere economiceste incorectă, aşteptându-ne ca la ocreştere a gradului de îndatorare a com-paniei, profesionistul contabil să fie maipredispus la a prezenta într-o imaginemai favorabilă situaţia financiară a com-paniei, fiind mai atent urmărit de credi-tori. Din dorinţa de a afla cauza relaţiei,s-au analizat valorile aferente acestuiindicator şi s-au observat diferenţe în 2serii de date datorită semnului negativîntâlnit (ca urmare a rezultatelor negati-ve ale exerciţiului, ce a rezultat într-uncapital propriu negativ), ducând astfel lao eroare de interpretare a indicatoruluide către software.Coeficienţii celorlalte 2 variabile facto-riale (Rata solvabilităţii generale şiRata rentabilităţii comerciale) suntmai mici cu 0, ceea ce semnifică o legă-tură inversă. Din punct de vedere eco-nomic acestea sunt corecte, o creştere aautonomiei financiare şi a rentabilităţiidin punct de vedere comercial duce peresponsabilul financiar-economic înafara presiunii „încălcării principiul pru-denţei”.De asemenea, folosind instrumentul Re -gression (Excel), funcţia „Line Fit Plot”,s-a obţinut pentru fiecare variabilă fac-torială o reprezentare grafică cu in flu -enţa reală a acesteia în variabila re zul -tativă prin comparaţie cu valoarea varia-bilei previzionate. Rezultatele obţinutesunt evidenţiate în graficele obţinute.După cum se poate observa în Graficul1, putem spune că într-o mare măsurănorul de puncte al valorilor previziona-te a variabilei rezultative conform mo -delului construit se suprapune noruluide puncte al valorilor reale a variabileirezultative, cu abateri în medie egale cu0.2, existând şi abateri semnificative de+0.7 pentru valori extreme (-14.98;1.82; 3.51), forţând astfel limitele mode-lului. Aceste abateri se datorează şi limi-tării modelului la doar 4 indicatori.Analog primilor doi indicatori, şi Rataîndatorării globale (Graficul 2) respectăacelaşi trend. Diferenţele dintre valorileestimate şi cele previzionate se datorea-

1910/2014



ză câtorva valori ce din punct de vedereeconomic au semnificaţie inversă celeimatematice, fiind companii în pierdereal căror capital propriu este negativ.Aceste valori slăbesc nivelul de corelaţieîntre rată şi variabila rezultativă, aspectcare are influenţă şi asupra celorlaltevalori.Şi în cazul ratei solvabilităţii generale(Graficul 3) observăm un trend aproa-pe similar al variabilei rezultative previ-zionate şi al variabilei rezultative reale.Un nivel minim considerat pentru acestindicator este 1.5. Aproximativ 95% din

valorile indicatorilor companiilor ce nuau încălcat acest principiu se află pesteaceastă valoare, ceea ce întăreşte valida-rea ipotezei de lucru H3. Cât priveştecompaniile care au încălcat principiulprudenţei (y=1), peste 70% dintre aces-tea se află sub nivelul considerat minim,indicând astfel existenţa riscului încălcă-rii acestui principiu în intervalul indica-torului (0.6; 1.5).Al patrulea indicator analizat şi dinpunct de vedere grafic este Rata renta-bilităţii comerciale, indicator cu cea maisemnificativă influenţă în model (Gra -

ficul 4). Valoarea acestei rate se consi-deră optimă la un nivel de minim 3%.După cum se observă, se atinge acestnivel de 61% dintre companiile care nuau încălcat principiul prudenţei, pentrurestul companiilor – de 39% – explica-ţia poate fi: dorinţa acestora de a-şireduce baza impozabilă la calcululimpozitului pe profit, încadrându-seastfel într-un interval de (-3%; 3%).Cât priveşte valoarea indicatorului com-paniilor care au încălcat principiul pru-denţei, este vădit faptul că o parte din-tre ele au o profitabilitate foarte redusă,coborând de la 0% până la -62%.Diferenţele dintre variabila rezultativă şicea reală se datorează spectrului larg devalori ale variabilei factoriale, fapt cescade intensitatea legăturii dintre varia-bila factorială şi cea rezultativă.Modelul astfel creat arată de forma:

C = 28.7*10-2 + 14.2 * 10-2 * Iit -- 8.5*10-2 * Rig - 0.7*10-2 * Rsg -

-161.8*10-2 * Rrc

Concluzii, limite şi perspectivePutem afirma că ipoteza generală a stu-diului a fost validată cu o mică excepţie,astfel:

BUREANĂ & BORDEA l

è Ipoteza de lucru HL1 este validatăprin construcţia unui model econo-metric corect din punct de vederestatistic.

è Ipoteza de lucru HL2 este validatăpentru Indicele îndatorării la ter-men, pentru Rata îndatorării globa-le, conform metodei aplicate,modelul reieşind cu sens invers faţăde ipoteza considerată, ca urmare alimitei impuse de modelul econo-metric însuşi prin interpretarea ero-nată a unor valori negative aleindicatorului.

è Ipoteza de lucru HL3 este în totali-tate validată, adică Rata solvabilităţiigenerale şi Rata rentabilităţii co -merciale influenţează invers apariţiariscului de încălcare a principiuluiprudenţei în cadrul unei companiiromâneşti cotate la Bursa de Valoride la Bucureşti.

Ca orice cercetare întreprinsă, studiulefectuat prezintă o serie de limite dato-rate eşantionului de companii supuseanalizei, apoi faptului că au fost avuteîn vedere informaţiile aferente unui sin-gur an calendaristic şi faptului că estecaracteristic perioadei de dezvoltare aspaţiului economic de referinţă. De asemenea, de menţionat este evita-rea aplicării modelului pentru valori alecelor patru indicatori ce intră în sferaanomaliilor (rata rentabilităţii comercia-le neobişnuit de mică, indicatori deîndatorare negativi etc.). În aceste con-diţii, acest model se dovedeşte a fi uninstrument eficient pentru auditorulfinanciar în identificarea riscului deîncălcare a principiului contabil, dove-dind astfel caracterul inovator al studiu-lui. Analiza poate fi îmbunătăţită prin lua-rea în considerare şi a altor factori deinfluenţă, cum ar fi indicatori de echili-bru financiar, valori mici ale acestorafiind adesea printre cauzele manipulăriisituaţiei financiare a companiei pentru aatrage noi resurse externe necesare des-făşurării activităţii. În plus, s-ar puteaîncerca detectarea riscului şi prin altemodele statistice şi econometrice. l

2110/2014

Andrei, T. (2003), Statistică şi econometrie,Editura Economică, Bucureşti

Bordeianu Sebastian, Analiza diagnostic pebaza ratelor de rentabilitate, RevistaAnnales Universitatis Apulensis,Series Oeconomica, nr. 8/2006,volumul 2

Bunget O., Audit financiar contabil, EdituraMirton, Timişoara, 2010

Bunget, O., Dumitrescu, A., Studiu asuprarelaţiei dintre opinia de audit şi respectareaprincipiilor contabile, Revista „AuditFinanciar”, CAFR, anul X, nr. 85 –1/2012

Bunget, O., Alin Dumitrescu, A., Deliu,D., The manipulation and truncation ofaccounting in formation and the impact onthe decisional process of the stakeholders,Annals Economics Science Series,Vol XIX/2013, University„Tibiscus”, Timişoara

Charles W. Mulford, Eugene E.Comiskey (2002), The FinancialNumbers Game, United States ofAmerica

Dumitrescu, A. (2010), Teza de doctorat„Detectarea fraudelor şi erorilor în cadrulprocesului de audit financiar”,Universitatea de Vest, Timişoara

Feleagă, L., Feleagă, N. (2007),Contabilitate financiară – O abordareeuropeană şi internaţională, ediţia adoua, Volumul 1, EdituraEconomică, Bucureşti

Filip, A., Raffournier, B. (2010), The valuerelevance of earnings in a transition econo-my: The case of Romania, TheInternational Journal of Accounting.no. 45

Robu, B., Robu, M., Mironiuc, M., Unmodel practic pentru testarea ipotezei de„going concern” în cadrul misiunii de auditfinanciar pentru firmele româneşti cotate,Revista „Audit Financiar” nr. 86 -2/2012

Şipoş, C., Preda, C. (2004), Statistică eco-nomică, Editura Mirton, Timişoara

Thornton, G., Planning the external audit,The audit committee guide series,article published on www.grantthor-nton.com

Tole, M. (2000), Analiza economico-financia-ră a firmelor, Editura FundaţieiRomânia de mâine, Bucureşti

Toma, M. (2012), Iniţiere în auditul situaţii-lor financiare ale unei entităţi, Ediţia aIV-a, revizuită şi adăugită, EdituraCECCAR, Bucureşti

Wooldridge, M., Jeffrey (2009),Introductory Econometrics – A Mo dernApproach, South – Western CengageLearning, Canada

***Hotărârea Guvernului nr. 830/2002privind regimul deduc tibilităţii fiscalea provizioanelor agenţilor economici,ale băncilor, organizaţiilorcooperatiste de credit şi fondurilorde garantare

http://www.bvb.ro/

Bibliografie



Abstract

Cuvinte cheie: externalizarea serviciilor, firme prestatoare de servicii contabile, client, informaţia financiar-contabilă, relaţie de colabo-rare

Study on the Opportunity to Outsource Financial – Accounting Services

* Lect. univ. dr., auditor financiar, Universitatea „Transilvania” din Braşov, e-mail: [email protected]** Conf. univ. dr., Universitatea „Transilvania” din Braşov, e-mail: [email protected]

This article aims at providing pertinent and relevant conclusions,by means of marketing research, which can offer a clearer imageon the clients’ opinions on the outsourcing of the financialaccounting services. Moreover, the carried out analysis aims atdesigning the demands and expectations of the accounting serv-ices beneficiaries, small and midlle entreprises (SMEs), after thecollaboration with specialized companies design to transmit credi-ble and relevant accounting information, in real-time for the user.To this end, the goal was to identify the reasons why SMEs resort

to outsourcing financial accounting services and, also, theirdemands related to the financial accounting information. Theobtained results contributed to the creation of an overall imageon issues related to the opportunity to outsource financialaccounting services and the attached economic implications.Key words: services outsourcing, accounting services providers,

client, financial accounting information, collaborationJEL Classification: M21, M31, M41

Studiu privind oportunitateaexternalizării serviciilorfinanciar-contabile

Carmen Elena ANTON* & Cristinel CONSTANTIN**

IntroducereCriza economică, cu toate problemelepe care le implică, determină accentua-rea orientării atenţiei spre sprijinireaactivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii(IMM-uri), recunoscut fiind că elereprezintă latura constantă a dinamiciieconomiei.

Cu toate că IMM-urile reprezintă ceamai mare parte a entităţilor economicedin sectorul privat, din cauza capacităţiilimitate a expertizei interne, ele solicităconsultanţă şi suport din exterior. Caatare, externalizarea serviciilor finan-ciar-contabile, de audit şi consultanţă,de evaluare a riscului, juridice, de con-sultanţă financiară şi de consultanţă fis-cală este determinată de condiţiile inter-ne de dezvoltare, nu fără a ţine seama,totuşi, de influenţa unor bariere, pre-cum costurile, reticenţa managementu-lui [1] în comunicarea cu prestatorii deservicii specializate şi, de asemenea, deconcepţia unor proprietari de afacericare consideră că recurgerea la serviciileunui specialist denotă o anumită incapa-citate managerială [20].

Însă, problemele ridicate de necesitateade supravieţuire şi dezvoltare reclamăIMM-urilor anumite competenţe înrezolvare şi implică resurse pentru achi-ziţionarea consultanţei în afaceri, îngeneral, şi a serviciilor contabile, în spe-cial.

În acest context, profesioniştii contabilireprezintă sursa cea mai utilizată pentrufurnizarea consultanţei în domeniulfinanciar-contabil şi fiscal, rolul acestorafiind de importanţă majoră. Categoriaconsumatorilor căreia se adresează pro-fesia contabilă este variată, numeroasăşi extrem de sofisticată, reunită în„investitorii actuali şi potenţiali, perso-nalul angajat, creditorii, furnizorii, clien-ţii, instituţiile statului şi alte autorităţi,precum şi publicul” [19]. Aceştia îşifundamentează deciziile pe obiectivita-tea, competenţa şi integritatea profesio-niştilor, fiind asiguraţi că raportărilefinanciare sunt corecte, managementulentităţii eficient, iar sfaturile legate de

afaceri argumentate. Asumarea respon-sabilităţii faţă de publicul căruia i seadresează reprezintă o trăsătură caracte-ristică şi specifică profesiei contabile.

Toate aceste considerente susţin deciziaIMM-urilor de externalizare a serviciilorfinanciar-contabile către firmele presta-toare organizate în practici mici şi mij-locii (PMM-uri). Externalizarea servicii-lor contabile este o alternativă favorabi-lă IMM-urilor care, pe lângă expertizade care beneficiază, resimt şi o reducerea costurilor pe acest segment. În plus,are loc o eficientizare a activităţii anga-jaţilor, obţinerea de rapoarte obiectiveşi relevante în timp real, disponibilitatepermanentă.

Astfel, având în vedere dinamica infor-maţională, contextul economic în care-şi derulează activitatea entităţile, efecte-le crizei financiare, se atribuie noi valen-ţe relaţiei de colaborare între profesio-niştii contabili şi clienţii lor. Procesul demanagement nu poate funcţiona fără adispune de o analiză bazată pe informa-ţii inteligibile, relevante, credibile şicomparabile [19] furnizate de speciali-ştii profesionişti contabili [21].

În acest mod, producătorul informaţieifinanciar-contabile participă şi adaugăvaloare demersului de conducere şigestionare a afacerii în armonie cu abili-tatea consumatorului de a valorificaoportun conţinutul informaţiei transmi-se. Astfel, profesionistul contabil devinefactor activ în coordonarea activităţiiclienţilor, aceştia solicitând, de cele maimulte ori, servicii şi consultanţă pentruaproape toate domeniile de interes îndezvoltarea afacerii. Participarea acestu-ia la procesul de analiză, de elaborare apreviziunilor prin studierea atentă a rea-lităţii, la adoptarea deciziilor corespun-zătoare devine indispensabilă.Importanţa profesionistului contabil seregăseşte prin prestaţiile sale pe fiecareverigă organizatorică, începând cupotenţialul uman şi finalizând cu eva-luarea performanţelor în comparaţie cuobiectivele stabilite, identificarea opor-tunităţilor, constrângerilor şi riscurilor.

În acest context, se relevă contribuţiaesenţială a profesionistului contabil încadrul managementului financiar-conta-bil, care îmbină armonios informaţiileprimite în vederea atingerii obiectivelorprivind maximizarea profitului, a valorii

2310/2014

EXTERNALIZAREA SERVICIILOR FINANCIAR-CONTABILE


întreprinderii şi implicit a averii proprie-tarilor.

Atât experţii contabili, cât şi firmele deprestări servicii contabile şi expertizăcontabilă trebuie să se adapteze necesi-tăţilor clienţilor, în majoritate întreprin-deri mici şi mijlocii, punând în practicăcerinţele conceptului de responsabilitatesocială şi oferind o gamă largă de servi-cii acestora.

În consecinţă, externalizarea funcţieicontabile presupune construirea uneirelaţii pe termen lung, bazată pe încre-dere şi avantaj reciproc. În acest sens,societăţile prestatoare de servicii finan-ciar-contabile trebuie să-şi conturezeimaginea nivelului la care se înscriuofertele lor din punct de vedere al valo-rii prezentate clienţilor, să le satisfacănevoile în cel mai adecvat mod, încer-când să reducă timpul consumat declient pentru căutarea serviciilor.

Literatura de specialitate

Literatura de specialitate acordă oimportanţă mare externalizării unor ser-vicii ca direcţie strategică de reducere acosturilor şi creştere a competitivităţii.Externalizarea este definită ca transferulactivităţilor curente de afaceri ale orga-nizaţiei (funcţii şi procese) către un fur-nizor de servicii din afara acesteia, careoferă aceste servicii pe baza unui con-tract pe termen lung [5]. Este o opiniegenerală care se referă la faptul că orga-nizaţiile trebuie să se aprovizioneze cuacele resurse care pot fi furnizate dealte persoane la costuri mai mici şi cu omai mare eficacitate. O astfel de situaţieeste cunoscută sub numele de externali-zare. Această externalizare permiteaccesul organizaţiei la expertiză, cunoş-tinţe şi capacităţi care pot fi aduse dinafara graniţelor sale [16].

Externalizarea este considerată o strate-gie bună pentru afacerile internaţionaleatâta timp cât liberalizarea pieţei în ţări-le în curs de dezvoltare oferă companii-

lor mari din ţările dezvoltate posibilita-tea de a reduce costurile prin transfera-rea unei părţi din producţia lor cătrefiliale sau parteneri din aceste zone [18].Dar externalizarea este o strategie bună,de asemenea, pentru piaţa internă, prin-cipalele activităţi potrivite pentru acestproces fiind considerate: producţia decomponente; servicii industriale, cum arfi: întreţinerea, controlul calităţii şifabricarea de accesorii; cercetarea şidezvoltarea de noi produse şi servicii;planificare şi proiectare; servicii admi-nistrative, cum ar fi: contabilitate, con-trol de gestiune, audit, management depersonal; sectorul de sisteme informati-ce; servicii logistice şi de transport; ser-vicii de marketing; facturare şi serviciide plăţi; căutarea de surse de finanţareetc. [15].

Extinderea pe scară largă a tehnologieiinformaţiei şi comunicaţiei a oferit ooportunitate mare pentru externalizareaserviciilor. În primul rând, externaliza-rea serviciilor IT poate fi văzută ca unefect firesc al globalizării şi creşteriiexponenţiale a utilizării Internetului [4].În al doilea rând, dezvoltarea de serviciiTIC a potenţat colaborarea dintre com-panii şi autorităţile publice, cu ajutorul

guvernării electronice (e-Gov). Aceastafoloseşte tehnologia, în special aplicaţiide Internet, pentru furnizarea de infor-maţii şi servicii guvernamentale pentrucetăţeni, parteneri de afaceri, angajaţi,agenţii şi alte entităţi [12].

Tendinţa de mai sus a deschis caleapentru o dezvoltare intensivă a externa-lizării serviciilor financiar-contabileîntrucât colectarea datelor şi prelucrareade informaţii sunt facilitate de utilizareaTIC. Studiul efectuat de către Accace,unul dintre liderii din Europa Centralăşi de Est pe piaţa de consultanţă înmanagement financiar şi externalizare,în perioada martie-aprilie 2012, arată cărata de pătrundere a externalizării înRomânia depăşeşte 80% şi este în creş-tere, serviciile financiar-contabile înscri-indu-se printre primele poziţii [22].

Procesul de externalizare are drept fun-dament şi urmărirea unor soluţii, cumar fi cele legate de costuri (reducereacheltuielilor operaţionale), în final,demersul necesitând adoptarea uneidecizii economice. Această decizie tre-buie să ia în considerare obiectivele caretrebuie să fie atinse şi resursele necesarepentru îndeplinirea acestor obiective.Analiza presupune, în continuare, stabi-lirea unui buget cu scopul de a realiza oprognoză pe termen scurt pentru pro-gramarea şi controlul acţiunilor viitoare[10]. În acest proces de prognoză arputea fi utilizată metoda costurilordirecte, cunoscute sub denumirea decosturi marginale [11]. O altă dimensiu-ne a acţiunii o constituie expertiza fur-nizorului de servicii care este deosebitde importantă întrucât serviciile finan-ciar - contabile au implicaţii juridice şireclamă un nivel ridicat de responsabili-tate. De foarte multe ori, beneficiarulaşteaptă, din partea profesionistuluicontabil a cărui analiză are în vedereinterdependenţa contabilitate-fiscalitate,soluţii pentru o optimizare fiscală [2].Motive precum: experienţa, resursele,know how-ul la un cost redus, activităţi-le realizate în conformitate cu standar-dele etc. pe care beneficiarul le are învedere pentru decizia de externalizare,

ANTON & CONSTANTIN l

impun unui furnizor de servicii finan-ciare să fie conştient de faptul că o cul-tură organizaţională orientată spreclient şi satisfacerea cerinţelor şi nevoi-lor acestuia este un avantaj competitivimbatabil într-un mediu de afaceri dina-mic şi competitiv [13].

Având în vedere hotărârea de a externa-liza serviciile financiare, procesul de se -lecţie a unui furnizor extern de serviciiar trebui să ia în considerare toate as -pectele de mai sus. În plus, atunci cândo companie caută să externalizeze anu-mite servicii ar trebui să ţină cont deprincipalii factori determinanţi ai unuiastfel de proces: ritmul de creştere al do -meniului, poziţiile concurenţiale pe piaţă,gradul de sinergie între activităţi [7]. De obicei, există trei posibile strategiide externalizare: externalizarea volunta-ră a serviciilor cu scopul de a măriavantajul competitiv al companiei;externalizarea cu scopul de a satisfacecerinţele clienţilor; externalizarea caurmare a efectului legii sau aderării lastandarde voluntare [6].

Metodologia de cercetare

Această lucrare este o parte a unei cer-cetări mai ample referitoare la domeniulserviciilor financiar-contabile. Cerceta -rea cantitativă efectuată se bazează pe oanchetă prin sondaj. Culegerea datelor afost efectuată prin interviuri directe,fiind folosit un chestionar complex cu40 de întrebări. Scopul principal al aces-tei cercetări a fost acela de a identificanevoile managerilor în ceea ce priveşteinformaţia financiar-contabilă.

Printre obiectivele specifice cercetării senumără:

1. identificarea motivelor pentru careIMM-urile recurg la serviciile furni-zate de o firmă specializată;

2. identificarea criteriilor care au influ-enţat decizia de alegere a firmei deprestări servicii contabile;

3. stabilirea principalelor tipuri deinformaţii solicitate de la firmelespecializate;

4. determinarea nivelului costurilorprincipalelor tipuri de informaţiisolicitate de la firmele prestatoarede servicii contabile.

Populaţia cercetată a fost formată dinîntreprinderile mici şi mijlocii înregistra-te în municipiul Braşov (România), gru-pate în funcţie de domeniul de activita-te: producţie (inclusiv construcţii),comerţ, servicii. Datele au fost prelu-crate cu programul SPSS.

Structura eşantionului în funcţie demodul în care firmele intervievate îşiobţin informaţia financiar-contabilă esteprezentată în Tabelul 1.

Rezultatele cercetăriiRezultatele analizei întreprinse se referăla răspunsurile celor 437 de manageri aifirmelor care apelează la prestatorii deservicii financiar-contabile, aceştiareprezentând publicul ţintă care poateoferi informaţiile menite să conducă laatingerea obiectivelor cercetării.

Un prim aspect avut în vedere în cadrulcercetării de faţă se referă la motivelepentru care IMM-urile braşovene exter-nalizează serviciile de organizare şi con-ducere a contabilităţii. Pentru identifica-rea acestor motive a fost utilizată oscală nominală cu posibilitate de alegere

multiplă. La această întrebare au fostobţinute 692 de răspunsuri de la cei 437de membri ai eşantionului. Analizainformaţiilor furnizate reliefează cămotivul primordial îl reprezintă încre-derea acordată competenţei profesionale aangajaţilor unei firme specializate, acest răs-puns fiind menţionat de către 55,1%din respondenţi. De asemenea, încredereaîn furnizarea unor servicii care respectă regle-mentările legale în vigoare a fost precizat decătre 46,7% din respondenţi. Acesteservicii sunt menite să ajute în satisface-rea tuturor exigenţelor beneficiarului, săacorde asigurarea calităţii informaţiilor furni-zate, potrivit standardelor de performanţă şi,nu în ultimul rând, un anumit grad de rela-xare agentului economic în relaţia cu organis-mele statului. Tabelul 2 redă, în detaliu,opiniile respondenţilor care reprezintăsocietăţile comerciale respective.

Trebuie amintit, pentru început, căbeneficiarii firmelor prestatoare de ser-vicii contabile înregistrează o serie deavantaje ca urmare a acestei colaborări,dintre care, potrivit opiniilor respon-denţilor, reducerea cheltuielilor cu orga-nizarea şi ţinerea contabilităţii ocupălocul primordial.

În al doilea rând, au la dispoziţie între-gul bagaj de cunoştinţe al prestatoruluişi pot solicita sfaturi competente pentruvariatele probleme întâmpinate în con-ducerea afacerii.

Aşadar, externalizarea serviciilor financiar-contabile reprezintă pentru micii între-prinzători posibilitatea gestionării tim-

2510/2014



pului şi resurselor în mod judicios.Luând în considerare libertatea deacţiune a managementului în stabilireapoliticilor de dezvoltare, se poate apre-cia că alegerea efectuată urmăreşte creş-terea valorii entităţii.

Pornind de la rezultatele de mai sus, afost realizată o analiză bivariată, avândîn vedere investigarea simultană dintremărimea întreprinderilor şi motivelepentru care acestea recurg la un presta-tor de servicii contabile. Aceasta aratăcă microîntreprinderile apelează în pro-porţie de 55,1% la firmele prestatoarede servicii contabile datorită existenţeicunoştinţelor de contabilitate şi în proporţiede 46,4% pentru încrederea transmisă asu-pra calităţii serviciului. Ponderi apropiatede cele ale microîntreprinderilor se înre-gistrează şi în opţiunile respondenţilorîntreprinderilor mici.

Pentru cealaltă categorie de întreprin-deri, cele mijlocii, motivele în funda-mentarea deciziei de externalizare a ser-viciilor sunt existenţa cunoştinţelor în dome-niul fiscal şi contabil (80%) şi încrederea ofe-rită de firmele specializate (40%), dovedind,în acest mod, maturitate în gândire şi oapreciere mai exactă a importanţei ser-viciilor furnizate de firmele specializate.

Aspectele constatate se confirmă prinaprofundarea analizei, în raport cu obi -

ectul de activitate al IMM-urilor, privi-toare la motivele pentru care acesteaex ternalizează serviciile financiar-conta-bile recurgând la colaborarea cu o firmăspecializată. Astfel, se constată că pen-tru toate categoriile de activităţi (co -merţ, servicii, producţie) două motivesunt dominante: siguranţa deţinerii unorcunoştinţe actualizate în domeniul fiscal şi con-tabil şi încrederea oferită în executarea unorservicii de calitate, care să respecte standardeleprofesionale.

Criteriile în funcţie de care se stabileştecolaborarea cu o firmă specializată suntmultiple, numai că specificitatea servi-ciilor financiar-contabile şi gradul ridi-cat de complexitate determină o anumi-tă dificultate în adoptarea deciziei.

În acest context, în proporţie de 65,4%,managerii firmelor intervievate au ape-lat la serviciile unui prestator, funda-mentându-şi alegerea pe recomandărilepersoanelor apropiate, actuali clienţi ai par-tenerului vizat.

Prin urmare, concluzia ce se poate des-prinde priveşte prestarea serviciului,relaţia prestator-client în cadrul demer-sului de marketing al firmei de serviciifinanciar-contabile, care constituie celmai bun mijloc de a pătrunde pe piaţadomenială.

De asemenea, în alegerea societăţii deservicii financiar-contabile prezintă

interes pentru clienţi şi domeniile de activi-tate ale firmei prestatoare (37,5%). Dinacest motiv firmele specializate acordăimportanţă nevoilor permanente deperfecţionare profesională, prin actuali-zarea cunoştinţelor în marea lor varieta-te şi complexitate.

Analiza efectuată, pe ansamblul distri-buţiei rezultate, dovedeşte că trăsăturilecalitative, îndrumările cunoscuţilor şigradul de specializare al firmei presta-toare primează în alegerea acesteia.Trebuie menţionat că o atenţie deosebi-tă se acordă şi locaţiei în care se pres-tează această activitate, ambientului şilogisticii desfăşurării serviciului de con-tabilitate.

În fine, studiul derulat vine în argumen-tarea aserţiunii potrivit căreia consuma-torul informaţiei contabile se caracteri-zează prin nevoi complexe şi din ce înce mai rafinate, astfel încât decizia deexternalizare a serviciilor este rezultatul uneianalize temeinice şi obiective.

Un obiectiv important al cercetării reali-zate a avut în vedere şi stabilirea princi-palelor categorii de informaţii pe carereprezentanţii societăţilor comercialebraşovene le solicită prestatorilor deservicii contabile. Pentru obţinereaacestei informaţii a fost utilizată tot oscală nominală cu posibilitate de alegeremultiplă (Tabelul 3).

Analizând, în mod concret, aspectelespecifice cererii de informaţie financiar-contabilă, pe baza rezultatelor cercetăriicantitative de marketing întreprinse, s-aconstatat că cei mai mulţi dintre repre-zentanţii întreprinderilor micro, mici şimijlocii solicită firmelor prestatoareurmătoarele tipuri de informaţii finan-ciar-contabile utilizate în activitateacurentă: situaţia obligaţiilor bugetare (87,2%din respondenţi), situaţia veniturilor (86,3%din respondenţi), situaţia cheltuielilor (85.8%din respondenţi), evidenţa datoriilor (68,9%din respondenţi). Informaţiile care au fostmenţionate de un număr relativ mic demanageri sunt cele referitoare la situaţiafluxurilor de numerar (25,2% din respon-denţi).


În tabelul 3 se prezintă detaliat, pe cate-gorii, gradul de solicitare a informaţiilornecesare, furnizate de firmele prestatoa-re de servicii financiar-contabile.

Conform rezultatelor obţinute, rapoar-tele mai sus menţionate sunt utilizate decătre majoritatea managerilor IMM-uri-lor braşovene pentru verificarea concordan-ţei între evidenţa scriptică şi existenţa faptică abunurilor din averea firmei şi, mai ales, pen-tru determinarea rezultatelor activităţii curen-te. Într-o proporţie mai redusă acesteinformaţii servesc pentru previzionareatendinţelor evenimentelor viitoare, pla-nificarea activităţii şi elaborarea bugete-lor de activitate. Având în vedere con-textul economic în care-şi desfăşoarăactivitatea, managementul entităţii estepreocupat de supravieţuirea prezentă,de diminuarea probabilităţii de apariţiea riscurilor afacerii, de preîntâmpinareaoricăror evenimente negative.

Se observă că situaţiile care prezintăinteresul cel mai ridicat (87,2%) suntcele care redau informaţii referitoare laobligaţiile bugetare. Această ponderejustifică, în mare măsură, convingerileunor agenţi economici, cu privire la ne -cesitatea organizării contabilităţii şi anu -me că: „serviciile financiar-contabile sunt uti -le în primul rând pentru administraţia fiscalăşi nu pentru coordonarea şi controlul afacerii”.

Informaţiile referitoare la situaţia veni-turilor şi a cheltuielilor înregistreazăponderi apropiate (86,3% şi respectiv,85,8%). Managerii societăţilor comer-ciale care beneficiază de servicii finan-ciar-contabile sunt, de asemenea, puter-nic interesaţi în privinţa cunoaşteriiinformaţiilor referitoare la datoriile fir-mei, aceasta fiind o problemă sensibilăa perioadei actuale, în care se manifestăprofund efectele crizei economice.

Gradul ridicat de complexitate al regle-mentărilor contabile aplicabile agenţiloreconomici are ca rezultat o încărcare atimpului de lucru al profesionistuluicontabil, o creştere a preţului serviciuluişi un prilej de manifestare permanentă abirocraţiei, în relaţia cu instituţiile statu-lui.

Un alt aspect, specific cererii şi oferteide servicii financiar-contabile, are învedere importanţa acordată de benefi-ciarii acestor servicii diferitelor categoriide informaţii solicitate. În acest sens,pornind de la rezultatele cercetării demarketing în rândul managerilor braşo-veni se constată următoarele:

a) cea mai mare importanţă se acordăsituaţiilor privind obligaţiile bugeta-re;

b) pe loc secund ca importanţă se află,practic la egalitate, situaţia venituri-lor şi cea a cheltuielilor;

c) o importanţă ridicată se acordă şisituaţiei datoriilor;

d) situaţiilor legate de creanţe, stocurişi fluxul de trezorerie li se acordă oimportanţă mai mică.

Având în vedere principalele categoriide servicii financiar-contabile oferite defirmele prestatoare, beneficiarii acestoraapreciază că nivelul calitativ cel mai ridi-cat îl înregistrează contabilitatea generală şisituaţiile financiare de sinteză. Acestea auun caracter puternic formalizat, iarinformaţiile transmise, prin intermediullor, sunt sintetizate respectând întruto-tul reglementările contabile.

Componenta referitoare la contabilita-tea de gestiune este prea puţin cunoscu-

tă de managerii IMM-urilor braşovene,deşi aceasta prezintă toate informaţiilenecesare determinării costului activităţiişi este mult mai flexibilă în organizaredecât contabilitatea financiară.

Noi considerăm că firmele prestatoarede servicii financiar-contabile trebuie sădezvolte interesul conducătorilor între-prinderilor mici şi mijlocii pentru con-tabilitatea de gestiune, al cărei obiectivprincipal este furnizarea tuturor infor-maţiilor menite să permită adoptareacorectă a deciziilor economice.

Luând în considerare evoluţia regle-mentărilor mediului de afaceri, se poatelesne observa că dezvoltarea acestuiaeste aproape imposibilă fără contribuţiaunui profesionist contabil. În plus,managementul IMM-urilor conştienti-zează că un parteneriat în spiritul buneipractici, al profesionalismului şi eticiiprofesionale contribuie la conturareaperformanţei afacerii. Pentru aceastainformaţiile solicitate şi primite trebuiesă răspundă necesităţilor şi exigenţeloractuale în domeniu.

Analiza întreprinsă în cadrul cercetăriicantitative de marketing relevă opiniilereprezentanţilor IMM-urilor braşovenecu privire la cele mai importante trăsă-turi pe care trebuie să le posede infor-maţiile financiar-contabile furnizate defirmele specializate. În urma culegerii

2710/2014



acestor informaţii pe baza unei întrebărila care a fost utilizată o scală nominalăcu alegere multiplă s-au obţinut rezulta-tele din Tabelul 4.

Observăm că 75,5% dintre persoaneleintervievate, cu funcţie de răspundereîn societăţile comerciale, doresc rapoartecontabile complete şi 65,7% doresc rapoartefurnizate în timp real.

De asemenea, se remarcă procentulridicat (52,9%) al celor care dorescsituaţii care să respecte normele şireglementările în vigoare.

În acest context, se impun câtevacomentarii. Întrucât legislaţia contabilăşi mai ales cea fiscală este foarte com-plicată şi complexă, iar constrângerileprovenite din partea statului sunt din ceîn ce mai împovărătoare, majoritateaagenţilor economici, din dorinţa evităriicontroalelor fiscale, se pronunţă pentrurespectarea riguroasă a reglementărilorlegale. Fără îndoială că acest aspectreclamă o colaborare cu specialişti acăror pregătire profesională este dezvol-tată şi actualizată continuu în conformi-

tate cu aplicarea celor mai bune prac-tici.

Nu în ultimul rând, putem evidenţiaopiniile reprezentaţilor firmelor braşo-vene pentru rapoarte financiar-contabi-le uşor de înţeles, concise, exprimateîntr-un limbaj accesibil tuturor utilizato-rilor (30,7% dintre respondenţi), caresă constituie fundamentul deciziiloradoptate în administrarea afacerii şi unavantaj concurenţial serios.

Este important de menţionat, pentrustabilirea atitudinilor şi opiniilor mana-gerilor, în raport cu serviciile financiar-contabile oferite de firmele prestatoare,nivelul calitativ acordat în apreciereadiferitelor tipuri de servicii financiar-contabile. Aprecierea efectuată de res-pondenţi, în acest sens, este redată prinprelucrarea statistică din Tabelul 5.

Astfel, se constată că nivelul calitativ celmai ridicat (un scor de 4,67 puncte dinnivelul maxim de 5 şi respectiv 4,64puncte) îl înregistrează contabilitatea gene-rală şi situaţiile financiare de sinteză.Situaţiile financiare se întocmesc înbaza contabilităţii generale şi au uncaracter foarte formalizat. Ele prezintăinformaţiile grupat, sintetizat, cu res-pectarea strictă a reglementărilor conta-bile.

Potrivit informaţiilor prezentate, con-cluzia care se desprinde este că încrede-rea cea mai mare se acordă situaţiilorîntocmite în baza unor norme foartestricte, riguroase şi care ajută, în modspecial, utilizatorii externi.Fundamentarea deciziilor economicenumai pe baza informaţiilor furnizatede contabilitatea financiară, fără o com-pletare a lor cu informaţii prezentate decontabilitatea de gestiune este insufi-cientă şi nu poate conduce la rezultatefavorabile în activitatea organizaţiei.Această opinie are la bază rezultateledestul de scăzute, privind apreciereacelei de-a doua componente a sistemu-lui contabil (contabilitatea de gestiune)şi a activităţii de coordonare şi controlpe bază de bugete (3,96 puncte, respec-tiv 3,76 puncte).


Pe baza analizei răspunsurilor primite,se evidenţiază o apreciere globală asu-pra serviciului primit şi nu pe fiecarecategorie în parte, ceea ce reflectă fap-tul că în politica încheierii contractelorstabilirea preţului are în vedere un an -samblu de activităţi financiar-contabile.

Problematica referitoare la pondereacosturilor cu serviciile financiar-conta-bile în totalul cheltuielilor înregistratede o societate comercială la nivelul uneiluni de activitate reliefează că acestea sesituează sub 0,5% în 31,55% din cazurişi între 0,6 şi 1%, în 30,16% din cazuri.Reprezentarea grafică a acestor ponderieste realizată în Figura 1.

Având la bază informaţiile de mai sus,se poate afirma, încă o dată, existenţaunui nivel scăzut al cheltuielilor înregis-trate cu astfel de servicii.

Este cu putinţă ca o astfel de situaţie săse explice prin adâncirea manifestărilorcrizei economice şi a presiunii la caresunt supuse firmele prestatoare de ser-vicii financiar-contabile în vederea redu-cerii onorariilor.

În subsidiar, ideea ce se mai poate con-tura reliefează măsura scăzută a impor-tanţei acordate de managerii societăţilorbraşovene serviciilor financiar-contabileşi influenţa caracterului obligatoriu alîntocmirii contabilităţii.

Ar putea exista, totuşi, şi o altă explica-ţie în argumentarea acestei stări, aceeaconform căreia firmele prestatoarepractică preţuri destul de redusedatorită unor factori de constrângereprecum: concurenţa neloială practi-cată de persoanele aflate în situaţiide incompatibilitate cu profesia con-tabilă, preţuri scăzute practicate laintrarea pe piaţă a firmelor nou înfi-inţate, ridicarea „barierelor” deintrare în profesia contabilă.

În final, ne exprimăm opinia că şi înaceste condiţii serviciul prestat este laun nivel calitativ ridicat, fundamentatpe competenţă şi responsabilitate.

În ceea ce priveşte analiza relaţiilor decolaborare cu firmele prestatoare de

servicii financiar-contabile, aceasta rele-vă oportunitatea externalizării servicii-lor financiar-contabile. Însă, pe parcur-sul derulării activităţii au existat împre-jurări când IMM-urile braşovene s-auaflat şi în ipostaza de a schimba presta-torul de servicii. Răspunsurile carevizează această latură sunt reprezentateîn Figura 2.

Analizând frecvenţa de manifestare arăspunsurilor indicate de respondenţi seconstată că ponderea firmelor care auschimbat prestatorul de servicii finan-ciar – contabile este de 26,09% la nive-lul eşantionului. Pornind de la aceastăvaloare se poate estima, cu o probabili-

tate de 95%, că procentul celor careşi-au schimbat prestatorul de servi-cii la nivelul populaţiei cercetate sesituează între 21,95% şi 30,22%.

Principalele motive de întrerupere arelaţiei contractuale au fost lipsa de comu-nicare, menţionată în 53% din cazuri şiîntârzierile în furnizarea raportărilor contabi-le, în 24% din situaţii. În contextulcomplexităţii problemelor din activita-tea curentă a entităţii şi a necesităţii gă -sirii unor soluţii rapide, admitem totuşică astfel de momente pot să apară.

Se impune a aminti că lipsa de comu-nicare între persoanele implicate în

2910/2014



relaţia între cele două firme poateconstitui motiv pentru care situaţiilefurnizate să nu reflecte corect activi-tatea organizaţiei.

Cu toate acestea, avantajele colaborăriicu o firmă specializată contribuie la ela-borarea de strategii de acţiune pentru odezvoltare durabilă, prin fructificareacunoştinţelor permanent actualizate aleunui profesionist contabil.

Frecvenţele înregistrate potrivit opinii-lor respondenţilor sunt redate înTabelul 6.

Prin urmare, motivele schimbăriiprestatorului nu sunt cele ce carac-terizează rigurozitatea organizăriiserviciilor contabile şi complexitateaacestora şi nici lipsa profesionalis-mului, ci acelea ce caracterizeazăderularea relaţiei prestator-benefi-ciar (empatie, armonie, comunicarecontinuă etc.). Chiar dacă relaţia înche-iată este statuată printr-un contract cuclauze bine definite, legătura de colabo-rare depăşeşte graniţele concretului şipragmaticului şi se înscrie într-o dimen-siune a conduitei empatice [3].

În acest sens, amintim că cercetareaefectuată a evidenţiat, referitor la ele-mentele ce trebuie cuprinse, în modobligatoriu, în contractele de prestăriservicii contabile că în 78% din cazuri afost indicată menţiunea expresă a ter-menelor de furnizare a rapoartelor con-tabile şi în 74% din situaţii păstrareaconfidenţialităţii datelor. Ceea ce amin-teşte de specificitatea serviciilor prestatede profesioniştii contabili privind păs-trarea secretului profesional şi menţine-rea unei conduite etice potrivit norme-lor profesionale.

Relaţiile de colaborare prestator-clients-au analizat şi din punct de vedere alduratei acestora. Reprezentarea graficădin Figura 3 reliefează informaţiilereferitoare la acest aspect.

Se observă că 49 % din intervievaţiînregistrează relaţii de colaborare cuacelaşi prestator de peste 5 ani, procen-te apropiate evidenţiindu-se pe interva-lele 3-5 ani (23.8%) şi 1-3 ani (22,2%).Faptul că numai 49% dintre subiecţiînregistrează o relaţie statornică încolaborarea cu furnizorii de serviciifinanciar-contabile poate constituiun obiectiv de bază în demersul demarketing ce impune orientareacătre client a firmei prestatoare.Îmbunătăţirea ratei de retenţie a clientu-lui determină o ameliorare a durateirelaţiei de afaceri, cu efecte favorabileasupra rezultatelor organizaţiei.

Avantajele unei relaţii de colaborare, delungă durată, pentru firmele beneficiarede servicii contabile sunt multiple.Astfel, o consiliere temeinică pe proble-me financiare şi fiscale se fundamentea-ză pe cunoaşterea domeniului de activi-tate al clientului, a culturii organizaţio-nale, a modului de activitate şi a regle-mentărilor legale aferente activităţiiacestuia.

LIMITELE CERCETĂRIIÎn final, trebuie amintit că pentru cerce-tarea de faţă pot fi identificate anumitelimite. Deşi eşantionul constituit a fostformat dintr-un număr destul de mare


de manageri (437 de manageri ai unorfirme care apelează la prestatori de ser-vicii financiar-contabile), acesta estereprezentativ doar pentru IMM-urilebraşovene, motiv pentru care nu sepoate face o apreciere globală asupracomportamentului acestor firme lanivel de ţară. Pentru acest motiv, anu-mite direcţii viitoare de cercetare ar tre-bui să vizeze extinderea cercetării prinfolosirea unui eşantion care să fie repre-zentativ la nivel naţional. O altă limită acercetării ar putea să provină din posi-bilitatea ca anumiţi subiecţi să nu fi în -ţeles foarte clar întrebările, având în ve -dere caracterul specializat al serviciilorfinanciar-contabile. În astfel de situaţiipot să apară aprecieri eronate, care săintroducă erori sistematice în rezultatelecercetării. Dincolo de aceste limite,apre ciem că rezultatele cercetării suntvaloroase pentru prestatorii de serviciifinanciar-contabile, reprezentând unimportant punct de plecare în stabilireaunor strategii viitoare de colaborare cuclienţii cărora le prestează respectiveleservicii.

ConcluziiPornind de la rezultatele cercetării, înprimul rând, se pot contura aspecte aledimensiunii temei studiate din perspec-tiva oportunităţii externalizării funcţieicontabile către o firmă specializată.Astfel, colaborarea cu un furnizor deservicii contabile oferă accesul la capa-citatea de expertiză a partenerului pedomenii precum planificare, marketing,resurse umane, asigurarea calităţii etc.

De asemenea, entităţile care recurg laaceastă modalitate de organizare amanagementului financiar beneficiazăde resurse de documentare şi informa-re, de suport în administrarea afacerii şi,de multe ori, de existenţa unui „confi-dent” serios.

În fine, putem aminti că se creează unavantaj concurenţial prin accesul la ser-vicii integrate şi fructificarea celor maibune practici în domeniu.

Fundamentarea deciziei de externalizarese dovedeşte un demers complex,având la bază direcţii precum: calitateaserviciilor financiar-contabile oferite departener, notorietatea acestuia în dome-niu, gradul de specializare pe domeniide activitate, gradul de dezvoltare şi, deasemenea, modalitatea de derulare arelaţiei de colaborare. Este de menţio-nat caracterul specializat al acestor ser-vicii şi capacitatea de probare redusă afactorilor de decizie în ceea ce priveştecalitatea şi conformitatea acestora.

Din analiza întreprinsă s-a evidenţiatfaptul că entităţile mici externalizeazăactivităţile legate de contabilitate, IT,distribuţie etc. întrucât nu au expertizanecesară şi costurile sunt considerabile.În schimb, majoritatea firmelor mari, cuactivitate în industrie, pentru a-şi puteaconcentra atenţia asupra obiectivuluiprincipal, satisfacerea cerinţelor clientu-lui la cel mai înalt nivel de calitate, aurecurs la o soluţie flexibilă uşor deadaptat proceselor din companie, exter-nalizarea serviciilor financiar-contabile,dar şi a altor activităţi. Provocările zilni-ce la care sunt supuse firmele, astfel

încât să răspundă cerinţelor partenerilorşi ale clienţilor, solicită un sistem flexi-bil financiar-contabil şi de consultanţă.Domeniul industriei se bazează pe deci-zii rapide, analize complexe, procese debugetare şi control bugetar, costuri şimanagementul costurilor etc.

Avantajele identificate ca urmare aexternalizării serviciilor financiar-conta-bile în situaţia entităţilor cu profilindustrie (construcţii) sunt:

è întocmirea raportărilor contabile înconformitate cu normele contabileromâneşti şi cu standardele interna-ţionale de contabilitate (IFRS);

è eficientizarea activităţilor ca urmarea utilizării celor mai bune practici înindustrie;

è analiza proceselor de afaceri şiactivităţilor;

è furnizarea de rapoarte privind ana-liza performanţei de profitabilitate;

è optimizarea proceselor de afaceri;

è reducerea costurilor;

è asigurarea unui control îmbunătăţit.

3110/2014



Pentru activitatea de industrie accentulse situează pe importanţa informaţieifinanciar-contabile pentru utilizatorulintern, managementul entităţii, iar, înacest context, legătura între parteneri secaracterizează prin empatie, respectreciproc şi profesionalism.

Abordarea dihotomică a analizei contu-rează şi imaginea partenerului spre careare loc externalizarea funcţiei contabile,în condiţiile unui mediu concurenţialacerb.

Pentru început arătăm că profesioniştiicontabili sunt supuşi provocărilor năs-cute din dezvoltarea de a servi cât maibine sectorul IMM-urilor, de a oferiservicii de calitate la cel mai ridicatnivel, de a transmite asigurarea compe-tenţei şi integrităţii profesionale. Secuvine, în acest context, să amintim căcercetarea derulată a evidenţiat, referi-tor la importanţa acordată de intervie-vaţi normelor de comportament profesional, cănivelul cel mai ridicat îl înregistrează

calitatea serviciilor oferite şi competen-ţa profesională (un scor de 4,71 punctedin nivelul maxim de 5). El trebuie săprivească orice consumator de informa-ţie contabilă ca pe un potenţial client şisă contribuie prin mesajele transmise laadoptarea deciziei acestuia de externali-zare a serviciilor contabile către o firmăspecializată. Decizia se construieşte peinformaţii complexe care reflectă avan-tajele în satisfacerea necesităţilor consu-matorilor din ce în ce mai variaţi şisofisticaţi.

Cu siguranţă că cerinţa cea mai recla-mată este cea referitoare la calitatea ser-viciilor financiar-contabile oferite.

În acest sens, fiecare firmă prestatoarede servicii specializate, organizată într-un cabinet de practici mici şi mijlocii(PMM-uri), trebuie să aibă implementatun sistem de control al calităţii cu poli-tici şi proceduri referitoare la calitateaserviciilor, cerinţele etice, acceptarea şicontinuarea relaţiilor cu clienţii, resurse-

le umane, realizarea misiunii, monitori-zarea [14].

De asemenea, firmele de servicii finan-ciar-contabile, în efortul lor pentrumaximizarea afacerii, trebuie să acordeimportanţă deosebită relaţiei prestator-client. Majoritatea cercetărilor întreprin-se în acest sens evidenţiază ca aspecterelevante faptul că, în cadrul aceluiaşiserviciu, clienţii preferă angajatul alcărui nivel de empatie este deplin şi cărelaţia prestator-client influenţează sem-nificativ percepţia acestuia faţă de credi-bilitatea şi competenţa personalului decontact [8].

Prin urmare, firmele prestatoare de servicii financiar-contabile sunt pre -ocupate să-şi consolideze relaţiile cuclienţii lor, alături de atragerea de noiclienţi, ca fundament al creşterii renta-bilităţii [9].

În acest sens, având în vedere contextuleconomic actual, s-au conturat treidirecţii de acţiune [14]:

1. dezvoltarea abilităţilor tehnice şi aempatiei în actul de comunicare,concomitent cu oferirea de serviciide contabilitate şi consultanţăfinanciar-contabilă conform stan-dardelor;

2. specializarea profesioniştilor conta-bili pe anumite sectoare, domeniisau laturi ale economiei;

3. consolidarea poziţiei profesionaleprin organizarea în reţele de refe-rinţe constituite din grupuri decabinete care oferă îndrumări înfuncţie de specializarea fiecăruia.

De asemenea, în demersul lor de între-ţinere a relaţiilor cu clienţii, trebuie săaibă ca obiective:

è ameliorarea şi adecvarea permanen-tă a serviciilor oferite la nevoile uti-lizatorilor, pentru a asigura un nivelridicat de satisfacţie a acestora;

è permanenta comunicare cu clienţii;

è evaluarea gradului de satisfacţie aacestora, pentru a efectua, oportun,


ajustările în materie de ofertă infor-maţională.

În final, ne exprimăm opinia că firmeleprestatoare de servicii financiar-contabi-le sunt responsabile pentru asigurareasatisfacerii nevoii de informaţie finan-ciar-contabilă, cel puţin, la nivelul aştep-tărilor clienţilor. Cele care vizează să sediferenţieze de concurenţă, într-un

mediu de afaceri din ce în ce mai com-plex, trebuie să includă, în mod necesar,calitatea, ca un criteriu al competitivită-ţii de piaţă. Acestea trebuie să ia în con-siderare că decizia de externalizare aserviciilor financiar contabile este înstrânsă corelaţie cu exigenţele din ce înce mai ridicate ale consumatorilor şifaptul că ei deţin propriile lor criterii deevaluare a calităţii

Prin studiul efectuat se întăreşte ideeacă externalizarea serviciilor contabile serealizează având la bază încrederea oferităîn executarea unor servicii de calitate care sărespecte standardele profesionale, siguranţadeţinerii de către personalul firmelor speciali-zate a unor cunoştinţe actualizate în domeniulfiscal şi contabil şi, nu în ultimul rând, redu-cerea costurilor [17]. l

3310/2014


[1] Andone, I., Păvăloaia, V. D., Outsourcing the business services,Informatica Economica, Vol. 14, No. 1, 2010, pp. 163-171, ISSN 1453-1305.

[2] Anton, C., Consideration Related to the Taxation- AccountingConnection, Reflected in the Collaboration between the RomanianCompanies Providing Financial Accounting Services and theirClients, Proceedings of INTED2011 Conference pp.1330-1339, ISBN 978-84-614-7423-3, Valencia, Spain,March 2011, International Association of Technology,Education and Development.

[3] Anton, C. E., Trifan, A., Manifestarea empatică în relaţia decolaborare prestator de servicii financiar-contabile şi beneficiar,Revista „Audit Financiar” nr. 10, Bucureşti, 2013.

[4] Brandas, C., Risks and audit objectives for IT outsourcing,Informatica Economica, Vol. 14, No. 1, 2010, pp. 113-118, ISSN 1453-1305.

[5] Chamberland, D., Outsourcing, Canadian CorporateCounsel Association Magazine, Vol. 12. No. 5,March/April 2003, pp. 73-74, ISSN 1913-0562.

[6] Constantin, C., Services outsourcing as a result of voluntarystandards subscription. Proceedings of the “2006International Conference of Commerce”, ASE Bucureşti,pp. 1374-1380 ISBN 978-973-594-785-9, Bucureşti,March, 2006.

[7] Drumea, C., Diagnosticul financiar-strategic al firmei, Ed.Infomarket, Brasov, 2004, p. 85.

[8] Dumitrescu, L. N., Impactul marketingului interactiv asuprarandamentului comercial al întreprinderii de servicii, RevistaRomână de Marketing, anul II, 2007, nr. 1, EdituraRosetti Educational, Bucureşti, p. 146.

[9] Kotler, Ph., Conform lui Kotler, Brandbuilders Grup,Bucureşti, 2006, p. 82.

[10] Lepădatu, Gh. V., Management aspects of budgeting costs,Revista „Metalurgia International”, Vol. 17, No. 2, 2012,pp. 72-75, ISSN 1582-2214.

[11] Lepădatu, Gh. V., Variable costs method (direct-costing) and itsapplication area, Revista „Metalurgia International”, Vol. 18,No. 1, 2013, pp. 85-89, ISSN 1582-2214.

[12] Lepădatu, Gh. V., Reaching critical mass for implementing thepublic electronic services – meaduring the digital divide, Revista„Metalurgia International”, Vol. 18, No. 1, 2013, pp. 90-94, ISSN 1582-2214.

[13] Micu, A., Susanu, I. O., Cristache, N., Reengineering andproduction management of Romanian printing industry, Revista„Metalurgia International”, Vol. 18, No. 4, 2013, pp. 146-151, ISSN 1582-2214.

[14] Leuştean, D., Leuştean, C. R., Conexiunea sistemului de con-trol al calităţii cu bunele practici în cadrul PMM-urilor, Revista„Contabilitatea, expertiza şi auditul afacerilor”, nr. 7,Editura CECCAR, Bucureşti, 2013, p. 15.

[15] Pellicelli, M., Meo Colombo, C., Organizational change:business process reengineering or outsourcing?, Annals of theUniversity of Oradea, Economic Sciences, Vol. 1, No.2,2012, pp. 277-287, ISSN 1222-569X.

[16] Power, M., Desouza, K., Bonifazi, C., The OutsourcingHandbook, Kogan Page Ltd., ISBN 0-7494-4430-4,London, 2006.

[17] Păvăloaia, V.D., Aspects of Accounting and Financial AnalysisService Outsourcing: a Romanian Approach, Acta UniversitatisDanubius. Œconomica, Vol 7, No. 3/2011, Print ISSN:2065-0175, Online ISSN: 2067 – 340X, p. 31.

[18] Troacă, V. A., Bodislav, D.A., Outsourcing. The concept,Theoretical and Applied Economics, Vol. 19, No. 6(571),2012, pp. 51-58, ISSN 1841-8678.

[19] OMFP nr. 3055 din 29 octombrie 2009 pentru aproba-rea Reglementărilor contabile conforme cu directiveleeuropene, publicat în Monitorul Oficial nr. 766 bis/10noiembrie 2009, par. 21, 23.

[20] http://www.viata-libera.ro/economie/20328-ziua-conta-bilului-roman

[21] http://www.ceccargiurgiu.ro/userfiles/Pro%20Domo%2010_2012.pdf[22] http://codfiscal.net/29000/studiu-accace-peste-85-din-

tre-companiile-din-tarile-din-regiune-sunt-multumite-de-decizia-de-a-externaliza-anumite-servicii

Bibliografie


IntroducereRaportarea informaţiilor privind capita-lul intelectual în cadrul situaţiilor finan-ciare şi a documentelor complementareraportării financiare este voluntară, datfiind faptul că elementele componenteale acestuia nu îndeplinesc criteriile deincludere sau recunoaştere în cadrulsituaţiilor financiare şi nu sunt măsura-te în termeni monetari.

Raportarea capitalului intelectual pre-zintă interes pentru mediul academic şicel practic încă de la sfârşitul anilor1980, ca urmare a cercetărilor iniţiatede Karl Erik Sveiby în 1989. În pre-zent, unele entităţi, în special cele dinEuropa, prezintă sub formă de supli-ment la rapoartele anuale un Raport pri-vind Capitalul Intelectual, în timp ce alteentităţi prezintă în cadrul rapoarteloranuale informaţii de natură non-finan-ciară legate în special de capitaluluman, considerat elementul de referinţăal capitalului intelectual (Abhayawansa& Abeysekera, 2008).

Cercetările în domeniu arată că de-alungul timpului s-au depus eforturiînsemnate de înţelegere a nivelului deraportare a informaţiilor raportate pri-vind capitalul intelectual şi utilizareaacestora de către părţile interesate.Literatura de specialitate prezintă opaletă de studii, realizate în diversepărţi ale lumii, privind raportarea capi-talului intelectual în cadrul rapoarteloranuale (Abhayawansa şi Azim, 2014;

* Dr., Universitatea Babeş-Bolyai, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]

Nicoleta Maria IENCIU*

Cuvinte cheie: capital intelectual, raportare non-financiară, literatură de specialitate,abordări teoretice

Non-Financial Reporting in the Context ofIntellectual Capital as Driver of Value CreationThe literature shows that over time it has been recorded big efforts in order to under-stand the level of intellectual capital reporting within practical environment. In thisrespect, the purpose of this research is to summarize the defining elements of the exist-ing intellectual capital reporting models. As a starting point, classical reporting modelswere discussed in order to motivate entities, particularly the Romanian ones, and makethem aware about the role of an intellectual capital reporting model within an entity thatcould provide them competitive advantages on the market.Key words: intellectual capital, non-financial reporting, literature, theoretical

approachesJEL Classification: M 59

Abstract

Modele de raportareexistente în contextulcapitaluluiintelectual ca vector al creării de valoare

De Silva et al., 2014; Ousama et al.,2012; Nurunnabi et al., 2011), în cadrul prospectelor IPO1 (Nielson etal., 2006; Bukh et al., 2005) şi în cadrulprezentărilor2 pentru diverse părţi inte-resate (Graaf, 2013; Garcia-Meca et al.,2005).

Cercetarea de faţă este structurată înpatru părţi. Prima parte vizează prezen-tarea metodologiei de cercetare în parti-cular a metodelor de cercetare utilizateîn cadrul lucrării, a doua parte estededicată incursiunii în sfera cunoaşteriiraportării capitalului intelectual, iar atreia parte prezintă printr-o abordareteoretică principalele cadre/modele deraportare voluntară a informaţiilor pri-vind capitalul intelectual existente lanivel internaţional. Partea a patracuprinde concluziile prezentei cercetări.

Metodologia cercetăriiştiinţificeLucrarea de faţă îmbină o serie de ele-mente metodologice cu caracter gene-ral, menite să faciliteze înţelegereamodalităţii de lucru întreprinsă. În acestsens, utilizând reprezentarea grafică dinFigura 1, am redat principalele elemen-te de referinţă la care am apelat pe par-cursul lucrării propuse.

Din punct de vedere al curentelor decercetare, lucrarea are o tentă pozitivistăprivind modul de raportare a capitaluluiintelectual, fără însă să lipsească şi uneleabordări critice cu privire la acestaspect. Privind tipologia cercetării,lucrarea dezvoltă o cercetare teoreticăcu caracter narativ care îmbină metodede cercetare precum: analiza longitudi-nală (prezentarea evoluţiei cercetărilorexistente în domeniul capitalului inte-

lectual), analiza transversală (prezenta-rea comparativă a modelelor/cadrelorde raportare), observaţia neparticipati-vă, metoda interpretativă.

Sursele de informare care stau la bazaacestei cercetări sunt reprezentate înspecial de articole publicate înjurnale/reviste de specialitate, atât însfera contabilă, cât şi în sfera economi-că, precum şi de cărţi de specialitaterelevante domeniului de referinţă.

Ca atare, prin prezenta cercetare încer-căm să scoatem în evidenţă importanţacapitalului intelectual ca vector al creăriide valoare în bunul mers al unei entităţieconomice, din punct de vedere alraportării non-financiare, prin interme-diul modelelor de raportare propuse deliteratura de specialitate.

Raportarea capitaluluiintelectual din perspectiva literaturiide specialitateÎn cercetarea întreprinsă, Foong et al.(2003) prezintă “obstacolele raportării capi-talului intelectual”, precizând că informa-

3510/2014

CAPITALUL INTELECTUAL

1 Eng: Initial Public Offering prospectus2 Simpozioane organizate, prezentări power-point publicate pe site-urile entităţilor ş.a.


ţiile legate de capitalul intelectual nusunt “ceva care poate fi împărtăşit extern”.Conform lui Samudhram et al. (2010),astfel de informaţii nu pot fi dezvăluitedatorită faptului că acestea pot oferiavantaje competitorilor. Prin furnizareade informaţii, entitatea se supune riscu-lui de a prezenta informaţii care să îiavantajeze pe competitori, care pot ast-fel să identifice punctele slabe ale enti-tăţii. Un alt motiv oferit de Foong et al.(2003, p. 31) referitor la obstacoleleraportării capitalului intelectual îl repre-zintă “interpretarea negativă a informaţiilordin partea unor părţi interesate precum sindi-catele şi angajaţii”. Atâta timp cât infor-maţiile privind capitalul intelectual nusunt furnizate extern, sindicatele şiangajaţii nu sunt astfel informaţi cu pri-vire la importanţa lor pentru entitateacceptând în acest caz şi salarii mai micişi beneficii mai puţine. Această idee stăla baza teoriei critice a contabilităţii,unde beneficiile sunt percepute cainstrumente pentru cei bogaţi şi puter-nici în subjugarea celor săraci şi lipsiţide putere (Samudhram et al., 2010).

Absenţa unui cadru de raportare stan-dard şi/sau reglementat este un alt ob -stacol în calea raportării informaţiilorcu privire la capitalul intelectual dinpartea multor entităţi. Din cauza lipseiconsistenţei metodelor utilizate în ra -portarea unor astfel de informaţii, oriceîncercare în acest sens va fi privită cuscepticism (Petty et al., 2009). În plus,multe organisme de reglementare şi-aulimitat eforturile depuse în dezvoltareaunui cadru de raportare, mulţi cercetă-tori argumentând faptul că lipsa infor-maţiilor legate de recunoaşterea şi ra -portarea capitalul intelectual este dato-rată implicării minime a organismelorde reglementare şi a legislaţiei în acestsens (Vithana et al., 2011). Prin urmare,reglementările contabile şi legislaţia artrebui să acorde importanţă acestui su -biect şi să dezvolte practici de contabili-zare şi raportare a capitalului intelectual.

Raportarea voluntară în cadrul câtorvaentităţi europene a condus la o regândi-re a raportărilor şi a practicilor contabi-

lităţii financiare tradiţionale. În anul1994, compania suedeză de consultanţăCelemi a iniţiat o abordare a raportăriianuale prin includerea în raportul săuanual a modelului Intangible AssetsMonitor, dezvoltat de Sveiby (1997),prin intermediul căruia se prezintă capi-talul intelectual şi modul în care valoa-rea acestuia este consolidată sau dimi-nuată în timp (Petty et al., 2009). Înaceeaşi perioadă, o altă entitate nordică,Skandia îşi manifesta interesul faţă deraportarea capitalului intelectual, motivpentru care aceasta dezvoltă un sistemde raportare (sub denumirea de Navig -ator). Ca urmare a interesului manifes-tat, ambele entităţi, Celemi respectivSkandia, au devenit entităţi celebre încadrul sectoarelor de activitate a comu-nităţii de afaceri din care fac parte, co -munitate care consideră că este necesarca entităţile să măsoare şi să raportezeinformaţii cu privire la capitalul intelec-tual pe care îl deţin (Petty et al., 2009).

Există câteva imbolduri care ar puteadetermina entităţile să raporteze în modvoluntar informaţii cu privire la capita-lul intelectual. Petty et al. (2009) auidentificat că între astfel de imbolduricele mai predominante sunt “transforma-rea invizibilului în vizibil” şi “ce poate fimăsurat, poate fi gestionat”. Adică, în cazulîn care capitalul intelectual nu esteraportat există riscul ca acesta să fie tra-tat cu lipsă de interes de către manage-ment şi de alte părţi interesate, “diluând”astfel valoarea entităţii (Petty et al.,2009, p. 3).

Informaţiile raportate privind capitalulintelectual sunt importante în procesulde decizie în care sunt implicate părţileinteresate. Managerii ar trebui să fie dis-puşi să prezinte astfel de informaţii învederea creşterii valorii entităţii, oferindastfel investitorilor şi altor părţi intere-sate o mai bună apreciere a poziţieifinanciare a entităţii (Li et al., 2008).Privind cadrul teoretic de raportare aacestor informaţii, Abeysekera (2006)precizează că acesta este încă în fază dedebut, puţine studii având în vederedez voltarea unui astfel de cadru. Lite ra -

tura de specialitate oferă câteva pers -pec tive care ar putea explica variaţiaraportării capitalului intelectual, inclu-zând argumente bazate pe (Li et al.,2008, p. 138): legitimitate şi părţi intere-sate (Abeysekera şi Guthrie, 2005),sem nale (Garcia-Meca şi Martinez,2007), mass-media (Sujan şi Abeyse -kera, 2007), agenţie (Patelli şi Prencipe,2007) şi asimetria informaţiei (Amir şiLev, 1996).

Caracterul voluntar al raportării infor-maţiilor este explicat, de regulă, prinintermediul teoriei legitimităţii prin caremarile entităţi economice tind să pre-zinte informaţii relative la capitalul inte-lectual în vederea acceptării acesteia decătre societatea în care activează, adicăentitatea devine legitimă în faţa societă-ţii din momentul în care desfăşoară

IENCIU l

activităţi benefice pentru societate, cumar fi, de exemplu, furnizarea de politicicare au ca rezultat lipsa de prejudecăţiîntre femei şi bărbaţi în ocuparea forţeide muncă (Samudhtam et al., 2010).

Este cunoscut faptul că actualmente nuexistă o definiţie general acceptată acapitalului intelectual, motiv pentru carede-a lungul timpului au fost dezvoltateo serie de alternative privind raportareaacestui tip de capital. Fiecare alternativăconstă în propunerea unui cadru deraportare, este diferită şi oferă utilizato-rilor diverse tipuri de informaţii în plusfaţă de cele furnizate de practicile con-tabile tradiţionale. Skandia Navigator,

Balanced Scorecard, MonitorulActivelor Intangibile, Value CreationIndex sau Value Creation Pyramid suntcâteva astfel de cadre care, printre alte-le, dezvoltă capitalul intelectual din per-spectiva raportării acestuia. Conformpărerii expuse de Roslender (1997, citatde Yahaya, 2009) modelul BalancedScorecard a inspirat dezvoltarea şipunerea în aplicare a celorlalte modeleexistente în domeniu, fiind considerat oilustrare a „celei mai bune practici” încontabilitate. Acesta este considerat a finu doar un instrument de măsurare aresurselor intangibile, ci şi un instru-ment de comunicare prin care se redă oimagine asupra procesului de creare devaloare adăugată în viitor. Conformacestuia şi implicit şi celorlalte mode-le/cadre de raportare pe care le-a inspi-rat, ceea ce contează cu adevărat într-oentitate economică nu sunt doar aspec-tele financiare, ci şi cele non-financiarecum sunt, spre exemplu, angajaţii saurelaţiile cu clienţii. Plecând de la acesteaspecte, în continuare ne propunem săprezentăm succint principalele cadre deraportare dezbătute în literatură3.

Modele de raportarevoluntară a informaţiilor privindcapitalul intelectualRaportarea capitalului intelectual repre-zintă un mijloc important prin care sepot cuantifica elementele intangibile şise pot descrie rezultatele activităţilorbazate pe cunoaştere din cadrul uneientităţi (Ismail, 2011). Literatura de spe-cialitate prezintă numeroase metode deraportare, metode care au în speţă unatribut comun: lipsa unui model generalacceptat. Apariţia primului model deraportare a generat dezvoltarea a nume-roase metodologii cu rol în sprijinireaentităţilor în evaluarea şi raportarea

capitalului uman (Kasselman, 2006), caelement tripartit al capitalului intelec-tual.

De-a lungul timpului au fost propusemodele de raportare care permit entită-ţilor să furnizeze informaţii cu privire lacapitalul intelectual şi implicit la capita-lul uman din cadrul acestora. În litera-tură (Fincham & Roslender, 2003) apa-riţia acestor modele este prezentată întrei paşi sau în trei “valuri” de raporta-re: primul val corespunde cadrelor bazatepe scopuri (eng. scorecards), al doilea estecaracterizat printr-o încercare de a rela-ţiona capitalul intelectual la procesulcreării de valoare adăugată, iar al treileaval este bazat pe abordări narative/des-criptive ale raportării capitalului intelec-tual.

Începând cu anii 1990, Kaplan şi Nor -ton (1992), Edvinson şi Malone (1997),Sveiby (1997) au fost printre primii cer-cetători remarcaţi în domeniul raportă-rii (şi evaluării) capitalului intelectual.Mo delele propuse de aceştia pentru mă -surarea şi prezentarea informaţiilor le -ga te de capitalul intelectual au fostadaptate în timp de diverşi autori careau încercat să contribuie la stadiulcunoaşterii în domeniu prin dezvolta-rea, îmbunătăţirea sau critica adusămodelelor propuse.

CAPITALUL INTELECTUAL – VECTOR AL CREĂRII DE VALOARELa mijlocul anilor 1990, Edvinson şiMalone (1997), împreună cu grupul lorde lucru au realizat cercetări referitoarela contabilizarea şi publicarea de infor-maţii relative la capitalul intelectual,creând în acest sens schema valorii (thevalue scheme) şi navigatorul (the naviga-tor). Prin intermediul schemei valorii,autorii au identificat diferitele forme alecapitalului intelectual şi anume capitaluluman alături de capitalul structural şicapitalul relaţional, a căror evaluare per-mite prezentarea contabilizării capitalu-

37


10/2014

3 În prezentarea modelelor am avut ca referinţă cercetarea realizată de Bessieux-Ollier et al. (2006), pe care am actualizat-o cu noi referinţe biblio-grafice.


lui intelectual al unei entităţi, iar cu aju-torul celui de-al doilea model, navigato-rul, autorii au analizat procesul creăriide valoare, ca urmare a eforturilor în -treprinse de o entitate în vederea creşte-rii capitalului său intelectual. Acesta dinurmă face referire la cinci perspectiveimportante: financiară, reînnoire şi dez-voltare, clienţi, procese şi concentrareumană (Striukova et al., 2008).

CAPITALUL INTELECTUAL – FACTORAL PERFORMANŢEI GLOBALESpre deosebire de modelul precedent,modelul Balanced Scorecard elaborat deKaplan şi Norton (1992) se referă, indi-rect, la evaluarea activelor intangibile, acapitalului intelectual, fiind consideratun instrument de gestiune furnizor deinformaţii legate de performanţa uneientităţi. Modelul analizează capitalulintelectual al unei entităţi din patru per-spective: financiară, clienţi, proceseinterne şi învăţare şi creştere, fiecăreiafiindu-i asociate obiective specifice(Kong, 2007).

CAPITALUL INTELECTUAL – GENERATOR DE STRATEGII BAZATEPE CUNOAŞTEREUlterior modelelor precizate anterior, înanul 1997, Karl-Erik Sveiby propune unnou model, conform căruia competenţaindivizilor este considerată a fi factorulprincipal al cunoaşterii, aflat la bazastructurilor organizaţionale interne şiexterne. În cadrul acestui model capita-lul intelectual este abordat ca fiindcom pus din capital uman sau individu -al, capital structural şi capital clienţi,componente care la rândul lor sunt re -grupate în cadrul unui tablou de indica-tori de creştere, de eficienţă şi de stabi-litate. Matricea obţinută constituie unve ritabil tablou de bord al capitaluluiintelectual, regăsit în cadrul literaturii de

specialitate sub denumirea de Moni to -rul Activelor Intangibile (Intangible Ass -ets Monitor). Dezvoltat în Suedia, în aso-ciere cu modelul Celemi (bazat pe con-sultanţă educaţională), modelul combi-nă patru perspective: resurse umane,structură internă, structură externă şiparte financiară (Alcaniz et al., 2011).

CAPITALUL INTELECTUALŞI VALOAREA FINANCIARĂModelele precizate anterior sunt utiliza-te actualmente în studii de cercetarerecente şi în cadrul entităţilor care acti-vează în sectoare de activitate care im -plică un nivel ridicat al cunoştinţelor.Având în vedere relaţia dintre valoareade piaţă şi valoarea netă contabilă aunei entităţi, se precizează că diferenţadintre cele două valori este datorată ele-mentelor intangibile de care dispuneentitatea şi prin urmare a anticipăriiprofiturilor viitoare pe piaţă. În acestsens, în cadrul literaturii de specialitatese întâlneşte modelul Q Tobin, care estecalculat ca raport între valoarea de piaţăa unei entităţi şi costul de înlocuire alactivelor intangibile. Dat fiind faptul căQ este pozitiv, iar costul de înlocuire alactivelor intangibile este inferior valoriide piaţă a unei entităţi, entitatea aşteap-tă ca investiţia să fie superioară mediei.Astfel, cu cât Q este mai mare cu atâtvaloarea capitalului intelectual al uneientităţi este mai mare.

În anul 2001, Baruch Lev a dezvoltatmodelul lanţului valoric (Value ChainScorecard), care presupune identificareacomponentelor individuale a proceselorşi operaţiilor unei entităţi în vedereaizo lării impactului lor asupra procesuluide creare de valoare. Este vorba despreevidenţierea unui lanţ de valori în treietape:

è descoperirea de noi idei, produse,servicii, procese (formarea de salariiîn special);

è obţinerea unei fezabilităţi tehnolo-gice de idei, produse, servicii, pro-cese în curs de dezvoltare (care sereferă la crearea de cunoştinţecodificate);

è comercializarea produselor şi servi-ciilor dezvoltate sub formă de vân-zări.

În fiecare etapă se verifică procesele deinovaţie interne, resursele externe şirelaţiile existente.

CAPITALUL INTELECTUALŞI CREAREA DE VALOAREStudiile realizate de Kaplan şi Norton(1992), Edvinson şi Malone (1997),Sveiby (1997) au influenţat cercetărilerecente realizate în Europa şi în ţărilescandinave, în domeniul raportării capi-talului intelectual.

Astfel, Agenţia Daneză pentru Comerţşi Industrie (DATI4) a propus un pro-iect5 privind furnizarea de informaţiireferitoare la capitalul intelectual, cuajutorul căruia orice entitate poate să îşiprezinte eforturile întreprinse în vede-rea dezvoltării cunoştinţelor, în special acelor furnizate de capitalul uman(Alcaniz et al., 2011). Aceeaşi agenţieprecizează că astfel de rapoarte privindcapitalul intelectual au la bază patru ele-mente principale precum: descriereacunoştinţelor, problematica gestionăriiacestor cunoştinţe, iniţiativele entităţii şiindicatori selectivi, iar publicarea infor-maţiilor poate să fie atât spre folosulentităţii, cât şi al părţilor externe. Înmod concret, modelul danez propus pen-tru dezvoltarea unui raport privind pre-zentarea de informaţii legate de capita-lul intelectual este orientat spre urmă-toarele patru dimensiuni: angajaţi,clienţi, procese şi tehnologii, fiecăreidimensiuni fiindu-i asociate criterii deevaluare în funcţie de resursele, activită-ţile şi efectele constatate de entitate.

IENCIU l

4 Eng: Danish Agency for Trade and Industry5 Apărut ca urmare a propunerilor prevăzute în Ghidul privind raportul de capital intelectual: cheia spre managementul cunoaşterii (eng. A Guideline for

Intellectual Capital Statements: A Key to Knowledge Management, DATI, 2000)

Un alt proiect dezvoltat în vederea ra -portării de informaţii referitoare la capi-talul intelectual al unei entităţi este pro-iectul Meritum6, proiect dezvoltat la niveleuropean şi bazat pe practica a 80 deen tităţi şi evaluări ale experţilor din 6ţări europene7. Motivul instituirii aces-tui proiect, al cărui scop primordial esteinvestigarea fezabilităţii evaluării şi ra -portării informaţiilor privind elementeleintangibile (Martensson, 2009), a fostlegat de incapacitatea modelelor exis-tente de a îmbunătăţi gestionarea capi-talului intelectual şi de a favoriza publi-carea de informaţii aferente acestuia.Conform acestui proiect o entitate artrebui să ţină cont de următoarele treietape:

è identificarea elementelor intangibilerelaţionate la obiectivele strategiceale entităţi;

è definirea de indicatori care să per-mită evaluarea elementelorintangibile;

è stabilirea unui control care să per-mită evaluarea efectelor investiţieiîn elementele intangibile.

În continuarea acestui proiect, la niveleuropean s-a instituit un nou proiect,E*Know-NET8, cu rol în îmbunătăţirearezultatelor obţinute de grupul de cer-cetare european implicat în dezvoltareaproiectului Meritum. Prin intermediulacestui proiect se pun în evidenţăaspectele cele mai importante care artrebui luate în considerare în cercetărileviitoare şi anume integrarea ghidurilorexistente într-un cadru comun de eva-luare şi publicare de informaţii referi-toare la elementele intangibile acceptatla nivel mondial. Conform acestui pro-iect, capitalul uman nu este evidenţiat înmod specific, fiind considerat ca făcândparte din cadrul capitalului intelectual.

În paralel cu acest proiect, între 2001-2003 Uniunea Europeană a dat cursunui alt proiect, cunoscut sub numele

de PRISM (Policy-making, Reportingand measuring, Intangibles, Skills deve-lopment and Management)9, cu rol înfurnizarea de practici alternative privindmăsurarea, gestionarea şi raportarea ele-mentelor intangibile.

Un alt raport amintit în cadrul cercetăriiîntreprinse de Bessieux-Ollier et al.(2006, p. 25) este proiectul Nordika,care propune un ghid privind raporta-rea capitalului intelectual, editat deFondul Industrial Nordic10 şi realizatîn colaborare cu reprezentanţii guverne-lor şi asociaţilor profesionale din ţărilenordice. Ghidul propune următoarelefaze:

è identificarea şi gestionarea oportu-nităţilor entităţii ivite în urma eva-luării şi gestionării cunoştinţelor şi aaltor elemente intangibile;

è dezvoltarea de procese degestionare şi de evaluare; şi

è publicarea unui raport privind capi-talul intelectual.

Apariţia proiectului Nordika a generatcrearea unor alte proiecte precum pro-iectul PIP (Putting IC into Practice11)cu rol în crearea şi diseminarea de indi-catori ai valorii intangibile în ţările nor-dice (proiectul se adresează cu precăde-re întreprinderilor mici şi mijlocii dinsectorul informatic).

Din cadrul acestui “puzzle” de modeleexistente în domeniul raportării capita-lului intelectual, nu putea să lipseascămult cunoscuta iniţiativă Global ReportingInitiative Guidelines, creată în 1997 cuscopul de a dezvolta directive aplicabileglobal în vederea evidenţierii perfor-manţelor economice, sociale şi de me -diu, iniţial pentru entităţile economiceşi apoi pentru organizaţiile guverna-mentale sau non-guvernamentale. Ac -tualmente, obiectivul primordial al GRI

3910/2014


6 Eng: Meritum Project – Measuring Intangibles to Understand and Improve Innovation Management7 Spania, Finlanda, Franţa, Norvegia, Suedia, Danemarca8 S-a păstrat denumirea în limba engleză deoarece nu există o traducere consacrată a acestui concept în limba română.9 S-a păstrat denumirea în limba engleză deoarece nu există o traducere consacrată a acestui concept în limba română.10 Eng: Nordic Industrial Fund11 În traducere, dezvoltarea capitalului intelectual în mediul practic


este să publice ghiduri pe sectoare deactivitate. GRI se află în colaborare cuprogramele de mediu ale NaţiunilorUnite, la munca depusă de aceastaimplicându-se entităţi economice,ONG-uri, organisme contabile etc.Directivele acesteia sunt publicate încadrul unui ghid, care este actualizat înmod regulat, astfel încât entităţile să sepoată folosi de el oricând, acesta ofe-rind inclusiv informaţii privind indica-tori ai resurselor umane ale unei enti-tăţi. Dat fiind faptul că entităţile carepublică informaţii relative la activeleintangibile aparţin unor sectoare diferitede activitate, apare dificultatea în com-parabilitatea măsurării, clasificării saupublicării de informaţii relative la acti-vele intangibile. Cu toate acestea, abor-darea GRI este totuşi interesantă deoa-rece ea permite prezentarea într-un sin-gur raport a indicatorilor economici,etnici, sociali sau de mediu, evitândproliferarea rapoartelor care ar conducela o majorare a cheltuielilor cu raporta-rea pentru entităţile economice.

Prin urmare, remarcăm că în prezentexistă numeroase modele de prezentarea informaţiilor legate de capitalul inte-lectual la nivel european şi nu numai.Considerăm că prin adoptarea unuicadru de raportare general valabil, rolulcapitalului intelectual în viaţa economi-că a unei entităţi ar fi mai uşor de înţe-les şi valorificat. În opinia noastră celmai potrivit model de raportare a infor-maţiilor privind capitalul intelectual esteacel model care poate fi adaptat cu ooarecare uşurinţă de către toate entităţi-le, indiferent de domeniul de activitate.Având în vedere că modelul BalancedScorecard a inspirat numeroase altemodele de raportare specifice, conside-răm că acesta conţine un pachet mini-mal de informaţii care pot fi adaptate şiutilizate de entităţile economice. ÎnRomânia, raportarea capitalului intelec-tual este un domeniu încă în fază inci-pientă de dezvoltare, iar propunereaunui model de raportare ar putea spri-jini entităţile economice în adoptareamăsurilor corespunzătoare în ceea ce

priveşte raportarea capitalului intelec-tual.

În acest context, prin intermediul aces-tei cercetări am urmărit prezentareaprincipalelor caracteristici ale modelelorde raportare existente la nivel interna-ţional, cu scopul de a conştientiza enti-tăţile de importanţa existenţei unui ast-fel de model de raportare la nivel deentitate şi de a le motiva în a lua măsuriîn acest sens, în vederea obţinerii deavantaje competitive asemenea entităţi-lor de la nivel internaţional care adoptăun sistem eficient de raportare a capita-lului intelectual prin intermediul mode-lelor de raportare deja existente.

Suntem de părere că depunerea unoreforturi cât de mici din partea entităţi-lor, cu referire în speţă la cele româ-neşti, ar creşte relevanţa capitalului inte-lectual într-o entitate şi i-ar oferi avan-taje atât comparative, cât şi competitivela nivel naţional şi internaţional.

ConcluziiPrezenta cercetare are drept scop trece-rea în revistă a principalelor modele deraportare non-financiară propuse de-alungul timpului în literatură, cu scopulde a conştientiza şi motiva totodatăentităţile economice, în speţă celeromâneşti, de a adopta un model deraportare specific în vederea obţineriide avantaje competitive pe piaţă. Prin

prezentarea caracteristicilor acestormodele de raportare am urmărit săscoatem în evidenţă, pe de o parte,eforturile depuse de comunitatea cepractică deja raportarea non-financiarăa capitalului intelectual şi, pe de altăparte, necesitatea continuării manifestă-rii unui interes aparte vizavi de aceastăproblematică şi la nivel global. Estecunoscut faptul că acest tip de capital acunoscut în ultima perioadă o evoluţiecrescândă şi i s-a acordat un creditaparte, motiv pentru care considerămcă expunerea printr-o metodă interpre-tativă a cadrelor de raportare existentepoate sprijini entităţile în înţelegerea şivalorificarea capitalului intelectual decare acestea dispun.

Opinăm că pentru valorificarea capita-lului intelectual, considerat ca fiind unvector în crearea de valoare adăugatăpentru o entitate economică, este nece-sară elaborarea unui model de raportarecare să fie implementat la nivel naţionalşi care să conţină un pachet minim deinformaţii utile în buna funcţionare afuncţiei de resurse umane din cadruloricărei entităţi din orice domeniu deactivitate. Având în vedere că actual-mente se pune accent din ce în ce maimult pe “valoarea ascunsă” sau “invizi-bilă” dintr-o entitate, apreciem că acor-darea unei importanţe crescânde acestuitopic poate crea avantaje atât compara-tive, cât şi competitive entităţilor pepiaţă. Constatăm că la nivel internaţio-nal au fost înregistrate o serie de efor-turi în materie de dezvoltare şi imple-mentare ale unor modele de raportare(şi evaluare) a capitalului intelectual toc-mai din dorinţa de a conştientiza entită-ţile de rolul şi importanţa valorică a ca -pitalului intelectual în viaţa lor econo-mică.

În acest sens, în continuarea acestei cer-cetări ne propunem dezvoltarea unuimodel de raportare a capitalului intelec-tual, având ca bază de plecare modelelede raportare prezentate în această lucra-re, adaptate însă în conformitate cuspecificul şi necesităţile entităţilor eco-nomice româneşti. l

IENCIU l

4110/2014


Abeysekera, I. (2006), The Project of Intellectual Capital Disclosure:Researching the Research, Journal of Intellectual Capital, vol. 7,no.1, p. 61–77.

Abeysekera, I., J. Guthrie (2005), An empirical investigation ofannual reporting trends of intellectual capital in Sri Lanka, CriticalPerspectives on Accounting, vol. 1, no. 3, p. 151-63.

Abhayawansa, S., I. Abeysekera (2008), An explanation of humancapital disclosure from the resource based perspective, Journal ofHuman Resource Costing & Accounting, vol. 12, no. 1, p.51-64.

Abhayawansa, S., M. Azim (2014), Corporate reporting of intellectualcapital: evidence from the Bangladeshi pharmaceutical sector, AsianReview of Accounting, vol. 22. no. 2, p. 98–127.

Alcaniz, L., F. Gomez-Bezares, R. Roslender (2011), Theoreticalperspectives on intellectual capital: a backward look and a proposol forgoing forward, Accounting Forum, vol. 35, p. 104-117.

Amir, E., B. Lev (1996), Value-relevance of non-financial information:the wireless communications industry, Journal of Accounting andEconomics, August-December, p. 3-30.

Bessieux-Ollier, C., M. Lacroix, E. Walliser (2006), Capitalhumain : mesure, management et reporting Un état des lieux sur leplan théorique et pratique, Comptabilité, Contrôle, Audit etInstitution(s), Tunisie.

Bukh, P.N., C. Nielsen, P. Gormsen, J. Mouritsen (2005),Disclosure of information on intellectual capital in Danish IPO pros-pectuses, Accounting, Auditing & Accountability Journal, vol.18, no. 6, p. 713-32.

De Silva, T.A., M. Stratford, M. Clark (2014), Intellectual capitalreporting: a longitudinal study of New Zealand companies, Journalof Intellectual Capital, vol. 15, no. 1, p.157-172.

Edvinsson, L., M.S. Malone (1997), Intellectual Capital: Realizingyour Company’s True Value by Finding its Hidden Brainpower,Harper Business, New York, NY.

Fincham, R., Roslender, R. (2003), The management of IntellectualCapital and its implications for business reporting, publicat deInstitute of Chartered Accountants of Scotland, CA House,Edinburgh, disponibil la http://www. icas.org.uk/res_fin-cham_roselander_report.pdf

Foong, K., R. Yorston, L. Gratton (2003), Human CapitalMeasurement and Reporting: a British Perspective, LondonBusiness School, London.

Garcia-Meca, E., I. Martinez (2007), The use of intellectual capitalinformation in investment decisions: An empirical study using analystreports, The International Journal of Accounting, vol. 42, p.57-81.

Garcia-Meca, E., I. Parra, M. Larran, I. Martinez (2005), Theexplanatory factors of intellectual capital disclosure to financial ana-lysts, European Accounting Review, vol. 14, no. 1, p. 63-94.

Graaf, J. (2013), Colouring the numbers – on the role of intellectualcapital in financial reporting, Journal of Intellectual Capital, vol.14, no. 3, p. 376–394.

Ismail, T.H. (2011), Intellectual capital reporting in knowledge economy,International Journal Critical Accounting, vol. 13, no. 2/3, p.293-317.

Kaplan, R.S., D.P. Norton (1992), The Balanced Scorecard -Measures that Drive Performance, Harvard Business Review, vol.70, p. 72-79.

Kasselman, R. (2006), A human capital framework for inclusion in

company annual reports. A South African Perspective, thesis inOrganizational Behavior, University of Pretoria, disponibilla http://upetd.up.ac.za/thesis/submitted/etd-11092006-142635/unrestricted/02chapter2.pdf

Kong E. (2007), The strategic importance of intellectual capital in thenon-profit sector, Journal of Intellectual Capital, vol. 8, no. 4, p.721-731.

Li, J., R. Pike, R. Haniffa (2008), Intellectual capital disclosure andcorporate governance structure in UK firms, Accounting andBusiness Research, vol. 38, no 2, p. 137-159.

Martensson, M. (2009), Recounting, counting and accounting: frompolitical arithmetic to measuring intangibles and back, CriticalPerspectives on Accounting, vol. 20, no. 7, pp. 835-46.

Nielsen C., E. Vali, R. Hvidberg, J. Timmermand, T.P. Madsen(2006), Business Models & Transparency, Report, DanishInvestor Relations Society, DIRF, in Danish.

Nurunnabi, M., M. Hossain, Md. Hossain (2011), Intellectual capi-tal reporting in a South Asian country: evidence from Bangladesh,Journal of Human Resource Costing & Accounting, vol. 15,no. 3, p. 196-233.

Ousama, A.A., A.-H. Fatima, A. R. Hafiz-Majdi (2012),Determinants of intellectual capital reporting: Evidence from annualreports of Malaysian listed companies, Journal of Accounting inEmerging Economies, vol. 2, no. 2, p. 119–139.

Patelli, L., A. Prencipe (2007), The Relationship between VoluntaryDisclosure and Independent Directors in the Presence of A DominantShareholder, European Accounting Review, vol. 16, no. 1, p.5–33.

Petty, R.M., S. Cuganesan, N. Finch, G. Ford (2009), Intellectualcapital and valuation: Challenges in the voluntary disclosure of valuedrivers, Disponibil la:http://dx.doi.org/10.2139/ssrn.1490208

Samudhram, A., G. Sivalingam, B. Shanmugam (2010), Non-dis-closure of human-capital based information: theoretical perspectives,Journal of Human Resource Costing & Accounting, vol. 14,no. 2, p. 106-128.

Striukova, L., J. Unerman, J. Guthrie (2008), Corporate reporting ofintellectual capital: Evidence from UK companies, The BritishAccounting Review, vol. 40, p. 297-313.

Sujan, A., I. Abeysekera (2007), Intellectual capital reporting practicesof the top Australian firms, Australian Accounting Review, vol.17, no. 2, p. 71-83.

Sveiby, K.E. (1997), The New Organizational Wealth: Managing andMeasuring Knowledge-based Assets, Barrett-Kohler, SanFrancisco, CA.

Vithana, K.G., R. Riham, M. Amir (2011), A multi-stakeholder per-spective on the value relevance of human capital; Practice of humancapital accounting and human capital discolsure: A review of existingliterature, Proceedings of the European Conference onIntellectual Capital, Academic Conferences, Ltd., p. 555-561.

Yahaya, A. (2009), Using Balanced Scorecard to assess performance ofbanks in Ghana, MBA thesis, Blekinge Institute ofTechnology..

Bibliografie


IntroducerePrincipala distincţie ce trebuie făcută în analiza cash-ului şi acash-flow-urilor întreprinderii este aceea dintre operaţiunilede gestiune şi operaţiunile de capital. Întreprinderea desfăşoa-ră în mod curent operaţiuni de gestiune (de exploatare, finan-ciare şi extraordinare) şi în mod non-curent operaţiuni decapital (investiţii sau dezinvestiţii, acompaniate de finanţărisau rambursări de capitaluri atrase). Operaţiunile de gestiunese reflectă în fluxurile de venituri şi cheltuieli din contul deprofit şi pierdere şi se sintetizează în profitul net şi în amorti-zare (dacă nu a fost reinvestită) ca potenţiale surse pentrucash-flow-ul întreprinderii. Operaţiunile de capital (de investi-ţii, dar şi de finanţare), operaţiuni care nu apar în contul deprofit şi pierdere, corectează potenţialitatea de încasări de maisus şi dau măsura exactă a cash-ului şi a cash-flow-ului.

În practica financiar-contabilă din România întâlnim maimulte noţiuni care se circumscriu aceleia de cash: trezorerienetă, lichidităţi, disponibilităţi băneşti sau, pur şi simplu,

* Prof. univ. dr., Academia de Studii Economice din Bucureşti, auditor financiar, e-mail: [email protected]** Prof. univ. dr. ec., Universitatea Tehnică de Construcţii - Bucureşti, auditor financiar, e-mail: [email protected]

Conceptual and MethodologicalIndicators of the Enterprise Cash,Cash Flow and Free Cash FlowThis article analyzes and brings in professional and scientificdebate the complex notions of cash, cash flow and free cashflow, the distinction between net profit and cash flow, andbetween accrual and cash accounting. To test the feasibility ofthis analysis, the resulting indicators are subject to a case studyon the income statement and balance sheet of a company in thepharmaceutical sector. The equality between the components of total cash flow andchanges in enterprise cash, the equality between the free cashflow and the free cash flows of the shareholders and lenders,and the equality between enterprise value and the equity andlong-term debt have encouraged the authors to support this ana-lytical approach. In accordance with the literature, our findingsoffer a good understanding and a homogeneous determinationof the complex indicators analyzed. Key words: cash, cash equivalent, cash flow, free cash flow,

cost of capital, enterprise valueJEL Classification: G32; D22; L25

Cuvinte cheie: cash efectiv, cash echivalent, cash-flow, cash-flow disponibil, costul capitalului, valoarea între-prinderii

Abstract Ion STANCU* & Dumitra STANCU**

Delimitări conceptuale şi metodologice aleindicatorilor de cash, cash-flow şi cash-flow disponibil ale întreprinderii

numerar. Din punctul nostru de vedere şi pentru scopurileacestei lucrări vom afirma că toate aceste noţiuni sunt echiva-lente şi toate se regăsesc în noţiunea anglo-saxonă de cash1.Nu este decât o singură distincţie care se face în legătură cunoţiunea de cash, respectiv aceea de cash efectiv şi cashechivalent:

è cash-ul efectiv se referă la disponibilităţile băneşti în casăşi în conturile bancare curente: valorile de încasat, cumsunt cecurile şi efectele comerciale depuse la bănci, dispo-nibilităţile în lei şi valută, cecurile întreprinderii, creditelebancare pe termen scurt, precum şi dobânzile aferentedisponibilităţilor şi creditelor acordate de bănci înconturile curente;

è cash-ul echivalent se referă la disponibilităţi cvasi-lichideîn investiţiile financiare pe termen scurt: acţiuni deţinutela întreprinderile afiliate, obligaţiuni emise şi răscumpăra-te, obligaţiuni achiziţionate şi alte valori mobiliare achizi-ţionate în vederea realizării unui profit într-un termenscurt2.

Spre deosebire de imobilizările financiare (acţiuni deţinute,împrumuturi acordate, interese de participare etc.), care suntalocări de capital pe termen lung şi deci mai puţin lichide,investiţiile financiare pe termen scurt au reputaţia de a avea opiaţă secundară activă şi deci o bună lichiditate. Un deficit decash efectiv ar putea să fie rapid acoperit prin lichidarea, încompensare, a unui cash echivalent.

Cash-flow-ul se defineşte ca variaţie a trezoreriei nete (ΔTN)de la începutul până la sfârşitul anului:

ΔTN = TN1 – TN0. (1)

Ca şi cash-ul (trezoreria netă), şi cash-flow-ul sintetizeazăinteracţiunea dintre operaţiunile de gestiune şi cele de capitalale întreprinderii. De remarcat că, în condiţii de creştere eco-nomică zero, ar avea loc reconstituirea, în aceeaşi mărime, acapitalurilor fixe şi circulante, respectiv, a capitalurilor propriişi împrumutate. În această situaţie teoretică, cash-flow-ul ar fiegal cu profitul net şi amortizarea (CF = PN + Amo)3.

Dacă ne raportăm însă la realitatea cu rate de creştere diferitede zero, cash-flow-ul are o determinare complexă, alături de

operaţiunile de gestiune îşi aduc contribuţia la formarea lui şioperaţiunile de capital, respectiv, operaţiunile de investiţii şi definanţare (a se vedea Figura 1).

Standardele internaţionale de contabilitate explică variaţia tre-zoreriei nete, cash-flow-ul, pe seama variaţiunilor de cashdatorate operaţiunilor de gestiune (operaţionale), inclusivvariaţia nevoii de fond de rulment (ΔNFR), datorate opera-ţiunilor de investiţii (numai în active imobilizate) şi opera-ţiunilor de finanţare (prin capitaluri proprii şi prin capitaluriîmprumutate):

CF = ΔTN = CFgest + CFinv + CFfin. (2)

Includerea variaţiei nevoii de fond de rulment în cash-flow-ulde gestiune şi nu în cel de investiţii este puţin controversată.Dacă avem în vedere că investiţia de capital pentru creştereaeconomică se referă în mod egal la achiziţia de active imobili-zate şi de active circulante (creşterea stocurilor şi a creanţe-lor), atunci pare legitimă includerea ΔNFR în cash-flow-ul deinvestiţii (CFinv). Dacă avem în vedere însă că între cifra vân-zărilor (de afaceri) şi volumul stocurilor şi creanţelor există ocorelaţie strânsă şi că variaţia cifrei de afaceri explică în mareparte variaţia nevoii de rulment (ΔNFR), atunci pare legitimăincluderea ΔNFR în cash-flow-ul de gestiune (CFgest).

4310/2014

DELIMITĂRI CONCEPTUALE ŞI METODOLOGICE

1 Utilizăm în articolul nostru denumirile de cash şi de cash-flow, în primul rând pentru caracterul lor sintetic şi, în al doilea rând, pentru căpractica i-a consacrat deja ca termeni uzuali.

2 Cash-ul echivalent este întâlnit adesea sub denumirea de echivalentele de trezorerie. Acestea cuprind investiţiile financiare pe termen scurt,extrem de lichide, care sunt uşor convertibile în numerar şi sunt supuse unui risc nesemnificativ de schimbare a valorii, OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, pct. 119 (3).

3 Valoarea unei întreprinderi cu creştere zero interesează numai informativ, deoarece, la această întreprindere nu avem investiţii noi. Estevorba de întreprinderi cu segment de piaţă stabilizat (utilităţi publice, spre exemplu) şi care distribuie acţionarilor tot profitul net sub formăde dividende (Income Stocks). În consecinţă, aceste întreprinderi nu au creşteri de capital. Absenţa investiţiilor noi (de creştere) presupune,în mod implicit, existenţa investiţiilor de menţinere a capacităţii de producţie şi de vânzare, investiţii finanţate integral din amortizare:

,unde: Imo = imobilizări la începutul (0) şi la sfârşitul anului (1); Amo = amortizarea anuală; ACRnete = active circulante nete.


Ce anume face diferenţa dintre profitul net şi cash-flow-ul

întreprinderii ?Profitul net, ca informaţie a contabilităţii de angajamente, estediferit de cash-flow-ul total, care este o informaţie monetară(a unei eventuale contabilităţi de trezorerie), din mai multeconsiderente. În primul rând, momentele de recunoaştere aveniturilor şi cheltuielilor sunt diferite în raport cu momenteleîncasării şi plăţii acestora. Aceste decalaje temporare, întremomentul angajării şi cel al încasării/plăţii acestora, se regă-sesc în soldurile din bilanţ ale stocurilor, creanţelor şi furnizo-rilor, respectiv, în necesarul de fond de rulment care sinteti-zează respectivele decalaje.

Obligaţiile de plată la anumite scadenţe sunt decalaje favorabi-le, drepturile de creanţă (de încasări) la anumite scadenţe suntdecalaje nefavorabile, iar diferenţa dintre ele (necesarul defond de rulment) corectează potenţialitatea veniturilor şi chel-tuielilor întreprinderii de a fi transformate în cash efectiv pebaza următoarei ecuaţii de reconciliere între CPP şi Bilanţ:

Sold iniţial (din bilanţ) + Intrări de venituri/cheltuieli – Încasări/Plăţi = Sold final (din bilanţ),

sau echivalent,

Sold iniţial – Sold final (din bilanţ) = Intrări de venituri/cheltuieli(din CPP) – Încasări/Plăţi

Astfel, dacă aprovizionările sunt mai mari decât plăţile aferen-te acestora, atunci are loc creşterea soldului de materiale,subansamble etc., iar dacă veniturile din CPP sunt mai maridecât încasările din vânzarea bunurilor şi serviciilor, atunci areloc creşterea soldului creanţelor-clienţilor din bilanţ. Inver -sarea acestor inegalităţi va conduce la efecte inverse asuprasoldului stocurilor şi creanţelor. Cu alte cuvinte, o creştere asoldurilor activelor este compensată cu o scădere a soldului decash şi invers, o scădere a soldurilor de active este compensa-tă cu o degajare (eliberare) de cash.

Dacă, la rândul lor, cheltuielile pentru aprovizionările demateriale, subansamble etc. din CPP sunt mai mari decât plă-ţile aferente acestora, atunci are loc o creştere a soldului fur-nizorilor din bilanţ. În consecinţă, o creştere a soldului deobligaţii (în pasiv) este compensată cu o creştere a soldului decash (în activ) şi invers, o scădere a soldului de obligaţii esteacoperită cu o scădere a soldului de cash.

În al doilea rând, profitul net este un rezultat exclusiv (celpuţin pe termen scurt) al operaţiunilor de gestiune, respectivde exploatare şi financiare, în timp ce cash-ul şi cash-flow-ulsunt generate atât de operaţiunile de gestiune, cât şi de cele decapital: dezinvestiţii sau investiţii şi finanţări sau rambursări(restituiri) de capitaluri din afară. În sfârşit, în al treilea rând,profitul net exprimă o potenţialitate (contabilă) de a aveaîncasări în prezent sau în viitor, în timp ce cash-flow-ul expri-mă transformarea concretă în bani a veniturilor şi cheltuielilorîntreprinderii.

Cu toate că exprimă doar o potenţialitate de încasări, profitulnet reprezintă, totuşi, principalul element component al cash-flow-ului de gestiune şi deci al cash-flow-ului total.

Din această analiză a interacţiunii cash-flow-rilor cu CPP şibilanţul întreprinderii se pot desprinde informaţii analiticeimportante privind performanţa, precum şi diferitele metodeconservative de gestiune, respectiv, de urgentare a încasărilorşi de întârziere a plăţilor.

Stadiul cunoaşterii noţiunilor de cash, cash-flow, cash-flow

disponibil şi a interacţiunii cu bilanţul şi contul de profit

şi pierdereMai mulţi cercetători recunosc faptul că problematica diferen-ţei dintre profit şi cash a fost pusă în dezbatere de cătreJonathan Moreland într-un articol din 1995, apărut înIndividual Investor4 şi în care face o evaluare succintă a acesteidiferenţe afirmând că „cel puţin la fel de importantă ca profi-tabilitatea unei companii este lichiditatea acesteia - indiferentdacă sunt sau nu suficienţi bani pentru a-şi plăti datoriile.Companiile, la urma urmei, dau faliment pentru că nu îşi potplăti datoriile, nu pentru că sunt neprofitabile. Este cât sepoate de evident faptul că lichiditatea este importantă. Chiarşi aşa, mulţi investitori, de obicei, o ignoră. Cum? Uitându-senumai la contul de profit şi pierdere al companiei şi nu lasituaţia fluxurilor de numerar.”

STANCU & STANCU l

4 Jonathan Moreland, Difference between earnings and cash, Individual Investor Magazine, Individual Investor Group, Inc., 1995

În Manualul CFA Institute (2008)5 se afirmă simplu că„Situaţia fluxurilor de numerar furnizează informaţii supli-mentare în raport cu cele furnizate de contul de profit şi pier-dere care este elaborat pe baza contabilităţii de angajamente şinu pe baza contabilităţii de cash … O companie poate figeneratoare de profit net, pozitiv şi în creştere, dar poate săajungă în insolvenţă din cauză că activitatea de exploataregenerează insuficient numerar”. Manualul dezvoltă într-omanieră profesională conceptele, metodele de determinare acash flow-urilor şi ratele financiare ale cash flow-urilor, pre-cum şi interacţiunile dintre Situaţia cash flow-ului şi celelaltesituaţii financiare.

Richard Loth (2012)6, autor consacrat al multor cărţi şi publi-caţii despre investiţii, confirmă, ca şi alţi autori, că profitabili-tatea, respectiv, profitul net al unei companii reprezintă unimportant element în fundamentarea deciziei de investiţii,fiind un indicator rapid şi uşor de obţinut pentru a evaluaperformanţa generală a companiei. Cu toate acestea, acestindicator nu reflectă, de fapt, suma pe care compania a pri-mit-o din profitul net evidenţiat de contabilitatea de angaja-mente. În articolul său, autorul prezintă ce explicaţii supli-mentare sunt furnizate de situaţia fluxurilor de numerar, cumse obţin acestea şi cum se interpretează şi se utilizează acesteinformaţii pentru a efectua o analiză a modului în care ocompanie îşi poate plăti obligaţiile şi poate face bani pentruinvestiţiile sale.

Standardul Internaţional de Contabilitate IAS 7 (2000)7 defi-neşte fluxurile de trezorerie drept încasări şi plăţi în numerarefectiv (cash) şi în numerar echivalent şi stabileşte dispoziţiipentru prezentarea situaţiei fluxurilor de trezorerie şi ainformaţiilor aferente. Situaţia fluxurilor de trezorerieoferă utilizatorilor de situaţii financiare o bază pentruevaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerarefectiv şi numerar echivalent, precum şi a nevoii între-prinderii de a utiliza fluxurile de trezorerie respective.

Deciziile economice care sunt luate de către utilizatoriimpun o evaluare a capacităţii întreprinderii de a generanumerar efectiv şi numerar echivalent, precum şi acapacităţii acesteia de a plasa numerarul în timp şi însiguranţă.

Ben McClure (2010)8, analistfinanciar al The Economist Group,dezvoltă problematica cash flow-ului disponibil (free cash flow, înengleză). Investitorii inteligenţi

aleg companiile care produc un cash flow-ul disponibil, sufi-cient pentru remunerarea investitorilor de capital (acţionari şiîmprumutători) la un nivel acoperitor pentru riscurile asumatede către aceştia. Cash flow-ului disponibil semnalează decicapacitatea unei companii de a plăti dividende şi dobânzi, pre-cum şi cerinţele de investire/ res tituire şi de îndatorare/ram-bursare a capitalurilor investite de acţionari şi de împrumută-tori. Chiar dacă indică starea de sănătate a companiei, acestaare limitele sale şi nu este imun la politicile şi opţiunile conta-bile.

Cum este de aşteptat, problematica cash-ului, a cash-flow-uluişi a cash-flow-ului disponibil face obiectul tuturor lucrărilorde finanţe corporative. Toate aceste abordări sunt unitare atâtîn ceea ce priveşte definirea acestor noţiuni, cât şi-n ceea cepriveşte modele de determinare a acestora. La rândul nostru,încercăm să ne armonizăm cu aceste demersuri şi să relevămaplicabilitatea lor pe exemplul întreprinderilor româneşti.

Situaţia fluxurilor de trezorerieexplică diferenţa dintre

contabilitatea de angajamente şi cea de trezorerie

Standardul Internaţional de Contabilitate nr. 7 recomandăconstrucţia Situaţiei fluxurilor de trezorerie în completareadocumentelor contabile de sinteză: bilanţ, cont de profit şipierdere (CPP) şi anexa la bilanţ. Pentru a supravieţui pe o

piaţă din ce în ce mai concurenţială, întreprinderea tre-buie să aibă capacitatea de a genera cash pentru plata latermen a obligaţiilor faţă de partenerii de afaceri. Or,principalul atu al Situaţiei fluxurilor de trezorerie esterelevarea acestei abilităţi a întreprinderii de a generacash.

Situaţia fluxurilor de trezorerie explică diferenţa dintrecontabilitatea de angajamente şi contabilitatea de trezo-rerie. Aceasta furnizează informaţii utile despre impactulînregistrărilor din contabilitatea de angajamente asuprafluxurilor de trezorerie, despre lichiditatea, solvabilitatea

şi flexibilitatea financiară a între-prinderii. Pe baza situaţiei fluxuri-lor de trezorerie se pot identificaactivităţile generatoare de cashpentru a susţine afacerile şi pentru

4510/2014


5 Schweser, Kaplan, Inc., Level 1, Book 3 – Financial Statement Analysis, Understanding the Cash Flow Statement, 2008, pag. 106-135.6 Richard Loth, Analyze Cash Flow The Easy Way, on November 26, 2012, http://www.investopedia.com/articles/stocks/07/easycashflow.asp7***, Standardele Internaţionale de Contabilitate, 2000, Bucureşti, Editura Economică, 2000.8 Ben McClure, Free Cash Flow: Free, But Not Always Easy, on March 08, 2010, http://www.investopedia.com/articles/fundamen-

tal/03/091703.asp


a achita obligaţiile ajunse la scadenţă, nevoile suplimentare definanţare externă, dar şi noile oportunităţi de afaceri pentrudezvoltarea întreprinderii.

Situaţia fluxurilor de trezorerie explică sursele de formare acash-flow-ului întreprinderii pe seama operaţiunilor de gestiu-ne9, de investiţii şi de capital:

CF = CFgest + CFinv+ CFfin. (3)

Identificarea celor trei componente se face în funcţie de înca-sările şi plăţile din fiecare categorie de operaţiuni (a se vedeaAnexa)10. Ca urmare a caracterului sintetic şi relevant dinpunctul de vedere al rezultatelor curente de gestiune (profitnet, amortizare, dobânzi etc.), în acest articol vom privilegiametoda indirectă de determinare a componentelor cash-flow-ului total.

Cash-flow-ul de gestiune (CFgest, cash flow from operating acti-vities = CFO or operating cash flow, în engleză) se determină sin-tetic prin ajustarea profitului net cu amortizările şi provizioa-nele (nete de reluările asupra lor) şi cu variaţia nevoii de fondde rulment (ΔNFR):

CFgest = PN + Amo. şi proviz. nete – ΔNFR (4)

unde: PN = profitul net; ΔNFR = variaţia necesarului defond de rulment.

Amortizările şi provizioanele se adaugă la profitul net deoare-ce ele sunt cheltuieli ne-monetare care s-au scăzut din venituridoar pentru a determina profitul net, dar acestea nu au afectattrezoreria (nu au fost plăţi efective) şi deci trebuie adunate cuprofitul net pentru a determina cash-flow-ul de gestiune.Includerea variaţiei soldurilor dividendelor de plătit, de lasfârşitul anului faţă de începutul anului, în mărimea nevoii de

STANCU & STANCU l

9 Acest cash-flow este întâlnit adesea sub denumirea de cash-flow de exploatare sau operaţional. Noi optăm pentru denumirea de cash-flowde gestiune, deoarece se referă deopotrivă la încasările/plăţile din activitatea de exploatare, din activitatea financiară (activităţi curente), câtşi la cele din activităţile extraordinare (non-curente).

10 În Situaţia fluxurilor de trezorerie nu se includ tranzacţiile nemonetare ale întreprinderii (non-cash investing and financing activities, în engleză),cum ar fi vânzările în contrapartidă (barter transaction), investiţiile de active cumpărate pe credit sau creşterea capitalului social prin conver-sia datoriilor (obligaţiuni convertibile sau credite) în acţiuni noi. Acestea reprezintă operaţiuni de exploatare, de investiţii, respectiv de finan-ţare, dar nu au, în anul de analiză, nicio influenţă asupra cash-flow-urilor din aceste operaţiuni.Plăţile, în anii viitori, pentru rambursarea creditului la investiţii şi pentru dividende la acţiunile noi vor fi înregistrate în Situaţiile fluxurilorde trezorerie din anii în care au loc.Toate aceste tranzacţii nemonetare trebuie să facă obiectul unei note explicative, anexă la Situaţia fluxurilor de trezorerie. Analistul financiartrebuie totuşi să ia în calculul performanţei trecute şi viitoare efectele acestor tranzacţii nemonetare.

fond de rulment indică înregistrarea dividendelor plătite încash-flow-ul de gestiune.

Metoda indirectă permite să se evidenţieze influenţa contabili-tăţii de angajamente (ΔNFR) asupra fluxurilor de trezorerie şisă se estimeze fluxurile de trezorerie viitoare pornind de lapreviziunea profitului net şi a variaţiei nevoii de active circu-lante (Tabelul 1).

În baza CPP şi Bilanţului, la întreprinderea PHARMA SA, CFgesteste deci, prin metoda indirectă:

CFgest =19.800 + 6.970 – (– 1.700) = 28.470 mii lei (încasări),

în care variaţia nevoii de rulment (ΔNFR) este egală cu:

[(17.700 + 56.000 + 200) – (43.500 + 100)] – [(15.900 + 51.300 +300) – (35.450 + 50)] = – 1.700 mii lei.

Cash-flow-ul de gestiune ne oferă indicii asupra calităţii activi-tăţii de curente (exploatare şi financiară), asupra capacităţiiacesteia de a genera profituri. Mărimea amortizărilor şi maiales ponderea lor în cifra vânzărilor poate reflecta o dotareconsistentă cu imobilizări corporale, esenţiale pentru realiza-rea produselor şi serviciilor. Mai departe, trebuie studiată însăcompoziţia acestor imobilizări corporale, respectiv gradul deînnoire şi de modernitate a acestora.

Dacă mărimea nevoii de fond de rulment este pozitivă şi încorelaţie cu mărimea vânzărilor, atunci se identifică o evoluţiesănătoasă a activităţii de exploatare. Mărimea negativă a varia-ţiei nevoii de fond de rulment (– ΔNFR) poate fi explicatăprintr-o exploatare mai conservativă a capitalului de lucru, custocuri şi creanţe-clienţi reduse şi, respectiv, cu datorii cătrefurnizori staţionare sau, dimpotrivă, în creştere (licită). Poatefi însă şi rezultatul unei politici contabile agresive (chiar neco-respunzătoare) de recunoaştere mai rapidă a veniturilor coro-borată cu recunoaşterea cu întârziere a cheltuielilor. Scădereanevoii de fond de rulment poate fi şi un semnal negativ dacăreducerea stocurilor şi creanţelor, precum şi creşterea datorii-lor către furnizori este datorată scăderii/lipsei activităţii deexploatare.

Cash-flow-ul din activităţi de investiţii (CFinv) se poateobţine prin compararea imobilizărilor de la începutul anuluicu cele de la sfârşitul anului, ambele exprimate în valori brute,respectiv, fără deducerea amortizărilor. În bilanţ acestea seînregistrează în valori nete de amortizări şi, de aceea, din

imobilizările iniţiale (Imo0) se scad amortizările şi provizioa-nele nete de reluările asupra lor:

CFinv = Imo0 – Amo şi proviz. nete – Imo1 (5)

La întreprinderea PHARMA SA, CFinv se determină astfel:

CFinv = 69.300 – 6.970 – 87.300 = – 24.970 mii lei şi semnifi-că o plată de cash pentru creşterea efectivă a imobilizărilor de la înce-putul până la sfârşitul anului.

Cash-flow-ul de investiţii oferă indicii despre politica de dez-voltare a întreprinderii. Dacă este suficient cash-flow degestiune pentru această dezvoltare, atunci are loc o creşteresustenabilă. O mărime redusă a acestui cash-flow de investiţiipoate indica preocuparea de a conserva cash-ul întreprinderiişi, în consecinţă, absenţa unei politici investiţionale. În timp,această atitudine va determina plăţi substanţiale pentru înlo-cuirea activelor uzate şi nevoi crescute pentru recuperareaoportunităţilor de creştere.

Cash-flow-ul din activităţile de finanţare cu capitaluriexterne (proprii şi împrumutate) sunt generate de majorărilede capital social (prin emisiune de acţiuni noi) şi/sau de majo-rările de datorii pe termen mediu şi lung (prin primirea de noiîmprumuturi sau prin emisiunea de obligaţiuni ale întreprin-derii). Plăţile de finanţare sunt determinate, cel mai adesea, derambursările de împrumuturi pe termen lung şi mediu, şi derăscumpărarea propriilor acţiuni de pe piaţa bursieră sauextrabursieră.

Dividendele plătite pentru exerciţiul financiar prece-dent pot fi considerate plăţi ale activităţii de finanţa-re, reprezentând remunerări ale capitalurilor propriisubscrise de acţionarii întreprinderii. Alternativ,acestea pot fi considerate plăţi în cash-flow-ul degestiune, evidenţiind astfel capacitatea întreprinderiide a plăti dividende din rezultatele activităţii curentede gestiune.

Profitul net se scade din capitalurile proprii de la sfârşitul anu-lui deoarece este component al cash-flow-ului de gestiune:

CFfin= ΔCPR + ΔDTL = (CPR1 – PN – CPR0) + + (DTL1 – DTL0) (6)

unde:ΔCPR = majorarea capitalului social prin emisiune de acţiuni

noi / reinvestirea profiturilor reportate şi nedistribuite,răscumpărarea de acţiuni proprii

ΔDTL = primirea de credite noi / rambursarea creditelorvechi.

La întreprinderea PHARMA S.A. s-au modificat soldurile capitaluri-lor permanente (proprii şi împrumutate) pentru a face faţă efortuluiinvestiţional semnificativ în creşterea imobilizărilor, cu mult mai maredecât cash-flow-ul de gestiune. În consecinţă:

4710/2014



CFfin = (86.200 – 19.800 – 73.000) + (82.000 + 1500 – 77.000 – – 1.500) = – 6.600 + 5.000 = – 1.600 mii lei (plăţi).

Cash-flow-ul de finanţare oferă informaţii despre majorareacapitalului social prin emisiunea de acţiuni noi, despre solicita-rea de credite noi sau, dimpotrivă, despre reducerea profituluireportat, a profitului nedistribuit, despre reducerea capitaluluisocial prin răscumpărarea, de pe piaţa de capital, a propriiloracţiuni or rambursarea de credite vechi. De asemenea, pot firelevate informaţii despre atragerea de credite noi pentruplata dividendelor către acţionari şi/sau răscumpărarea pro-priilor acţiuni.

Cash-flow-ul total (CFT) al întreprinderii este deci sumacelor trei cash-flow-uri ale activităţilor de gestiune, de investi-ţii şi de finanţare şi va verifica (va explica), astfel, variaţia tre-zoreriei nete de la începutul până la sfârşitul anului:

CFT = CFgest + CFinv + CFfin = TN1 – TN0: (7)

TN0 + CFT = TN1 (8)

În consecinţă, cash-flow-ul este o informaţie de analizăfinanciară a surselor de formare a fluxului de trezorerie de laînceputul până la sfârşitul exerciţiului financiar, a variaţiei tre-zoreriei întreprinderii care se regăseşte în conturi la bănci, încasă şi în investiţii financiare pe termen scurt.

La întreprinderea PHARMA SA, cash-flow-ul total a fost influenţatde plăţile pentru investiţii (- 24.970) care au absorbit aproape tot cash-flow-ul de gestiune (= 28.470). Diferenţa rămasă, împreună cu credite-le noi (5.000), au fost absorbite de reducerea semnificativă a profituluireportat şi a profitului nedistribuit sub formă de dividende(-6.600), dara asigurat şi creşterea de cash (= 1.900):

CFT = 28.470 – 24.970 – 6.600 + 1.500 = 1.900 = = 52.100 – 50.200 mii lei (9)

Operaţiunile rezultate din decizii de investiţii şi/sau de finan-ţare particulare care nu generează încasări şi plăţi nu se vorînregistra în Situaţia cash-flow-urilor:

è închirierea unor spaţii comerciale, echipamente etc. repre-zintă o decizie de investiţii şi de finanţare, dar nuafectează trezoreria întreprinderii;

è conversia datoriilor în capitaluri proprii reprezintă o deci-zie de schimbare a structurii capitalurilor şi determinăcreş terea capitalurilor proprii, corelativ cu diminuarea da -toriilor, dar, din nou, nu afectează trezoreria întreprinderii.

Aceste operaţiuni vor fi menţionate în Notele explicative laBilanţ şi vor atrage atenţia analiştilor financiari pentru deter-minarea şi estimarea performanţei trecute şi viitoare a între-prinderii.

Cash-flow-ul disponibil este folosit pentru evaluarea

întreprinderiiÎn perspectiva determinării valorii întreprinderii, considerată afi un portofoliu de investiţii mai noi şi mai vechi, noţiunea decash-flow comportă anumite ajustări. Acestea sunt necesarepentru a reflecta capacitatea întreprinderii de a degaja, cătreacţionari şi împrumutători, cash-flow disponibil (CFD, freecash-flow, în engleză) pentru:

è recuperarea capitalului iniţial investit şi

è remunerarea acestui capital, cel puţin la o rată normală derentabilitate, în raport cu riscul asumat.

De la început facem precizarea că demersul nostru de evalua-re porneşte de la determinarea valorii întreprinderii în ansam-blu, ca rezultat al investirii atât a capitalurilor proprii, cât şi acelor împrumutate. În această perspectivă, dobânzile ne aparca remunerare a împrumutătorilor şi deci ca o componentă acash-flow-ului disponibil al întreprinderii şi nu ca o cheltuialăfinanciară, plătită din cash-flow-ul de gestiune.

Odată calculată valoarea întreprinderii, se vor determina apoicele două componente ale ei:

1. valoarea capitalurilor proprii şi

2. valoarea capitalurilor împrumutate (a datoriilor).

Este legitim să considerăm că rezultatele operaţiunilor degestiune sunt destinate remunerării celor două categorii deinvestitori de capital, acţionari şi împrumutători. Drept urma-re, cash-flow-ul disponibil este format din aceste rezultate:profitul net, amortizarea anuală şi dobânzile, nete de impozi-tul pe profit. Împrumutătorii sunt remuneraţi cu dobânzile însumă întreagă, conform contractului de credit. Deoarece pro-fitul net al întreprinderii îndatorate include şi economia deimpozit (obţinută prin deducerea dobânzii din profitul impo-zabil), atunci este nevoie ca dobânzile să se includă în CFD însumă netă de impozit pentru a nu se face o dublă înregistrarea acestei economii11:

Rezultatele curente (de exploatare şi financiare) = PN + Amo + + Dob · (1 – τ) (10)

Dacă nu ar avea loc niciun fel de investiţii în active fixe şi înnecesarul de fond de rulment, atunci rezultatele operaţiunilorde gestiune s-ar putea distribui în totalitate către investitori(acţionari şi împrumutători). Cum însă au loc frecvente inves-tiţii, cel puţin de menţinere a capacităţii iniţiale de producţie(finanţate din amortizare) şi au loc frecvente modificări ale

STANCU & STANCU l

11 PNL = PNU + Dob · τ = PNU + Economia de impozit, unde L = întreprinderea îndatorată; U = întreprinderea neîndatorată, iar τ = cota deimpozit pe profit

volumului stocurilor, creanţelor şi trezoreriei (finanţate dinprofit şi din alte surse externe), atunci cash-flow-ul disponibiltrebuie să ţină cont de aceste finanţări ale creşterii economicea întreprinderii (a se vedea Figura 2):

Creşterea economică = ΔImo + ΔACRnete (11)

Drept urmare, cash-flow-ul disponibil este determinat derezultatele operaţiunilor de gestiune (curentă şi extraordinară)corectate cu investiţiile în creşterea economică:

1. CFD = Rezultatele curente – Creşterea economică == PN + Amo + Dob · (1 – τ) – ΔImo – ΔNFR, 12 (12)

unde: ΔIMO = Imo1 – Imo0 + Amo; ΔNFR = NFR1 – NFR0unde, 1 şi 0 exprimă sfârşitul şi începutul exerciţiului finan-ciar.

Calculul CFD se poate face şi pornind de la marjele de acu-mulare:profit înainte de dobânzi şi de impozit (EBIT) şi pro-fit înainte de dobânzi, impozit şi amortizări (EBITDA)13.

Deoarece, PN + Dob · (1 –τ) = EBIT · (1 – τ), avem:

2. CFD = EBIT · (1 – τ) + Amo – ΔImo – ΔNFR (13)

Şi întrucât, EBIT · (1 – τ) + Amo = EBITDA · (1 – τ) +Amo · τ, avem:

3. CFD = EBITDA · (1 – τ) + Amo · τ – ΔImo – ΔNFR (14)

Prin complementaritate, CFD se poate calcula pornind de lacash-flow-ul de gestiune (CFgest) ce cuprinde deja primii doitermeni ai rezultatelor curente de gestiune (PN+Amo), pre-cum şi deducerea variaţiei nevoii de fond de rulment (ΔNFR).În consecinţă, la cash-flow-ul de gestiune se adaugă dobândadupă impozit [Dob·(1–τ)], economia de impozit din amortiza-rea deductibilă fiscal (Amo·τ) şi se scade doar variaţia activelorimobilizate (ΔImo) :

4. CFD = CFgest + Dob · (1 – τ) + Amo · τ – ΔImo (15)

Tot astfel, se poate porni de la cash-flow-ul total, care secorectează cu profitul financiar după impozit, la care se adau-gă cash-flow-ul disponibil către acţionari, precum şi cel cătreîmprumutători (creditori):

5. CFD = CFT + Pfin·(1–τ) + CFDacţ. + CFDcr (16)

Toate aceste relaţii de calcul ale cash-flow-ului disponibil alîntreprinderii confirmă, de fapt, realizarea echilibrului finan-ciar în bilanţ şi complementaritatea lui cu rezultatele curentede gestiune din contul de profit şi pierdere.

Pentru întreprinderea PHARMA SA, în baza bilanţurilor succesive şia contului de profit şi pierdere, prezentate mai sus, vom putea determinacash-flow-ul disponibil al întreprinderii (CFD) prin toate cele 5 relaţiide calcul prezentate anterior:

1. CFD(întrepr.) = 19.800 + 6.970 + (9240 – 5300) · (1 – 0,16) – (87.300 – 6.970 – 69.300) – (30.300 – 32.000) == 30.080 – 24.970 – (– 1.700) =6.810 mii lei

Replicarea calculelor după relaţiile 2 – 5 va conduce la acelaşirezultat: CFD(întrepr.) = 6.810 mii lei.

În raport cu destinaţiile sale, cash-flow-ul disponibil, la nivelulîntreprinderii, se compune din cash-flow-ul disponibil pentruacţionari (CFDact.) şi cash-flow-ul disponibil pentru credi-tori (CFDcr.):

CFD = CFDacţ. + CFDcr= 8.500 + ( – 1.690). (17)

La rândul lor, cash-flow-urile disponibile investitorilor decapital (acţionari şi împrumutători) se formează din remune-rarea pe seama rezultatelor curente:

l a acţionarilor, sub formă de dividende = Div, inclusivcash-flow-ul total, şi din fluxurile de trezorerie determina-te de modificarea capitalurilor proprii (ΔCPR):

CFDacţ. = Div + CFT + ΔCPR= (18)= 6.600 + 1.900 – (86.200 – 13.200 – 73.000) == 8.500 mii lei

l a împrumutătorilor, sub formă de profit financiar dupăimpozit = Pfin·(1–τ) şi din fluxurile de trezorerie determi-nate de modificarea capitalurilor împrumutate pe termenmai mare de 1 an (ΔDTL):

4910/2014


12 Free Cash Flow to Firm (FCFF) = NI + NCC + Int (1 – Tax rate)– FCInv – WCInv, unde, NCC = non-cash charges (depreciation),www.cfainstitute.org/.../equity_chapter 4.pptx, Free Cash Flow to Firm (FCFF) = EBIT(1-t) - (Capital Expenditures - Depreciation) - Change in non-cash Working Capital, Damodaran onvaluation, http://pages.stern.nyu.edu/~adamodar/New_Home_Page/datafile/variable.htm

13 EBITDA = earnings before interest, taxes, depreciation and amortization, în engleză; EBIT = earnings before interest and taxes, în engleză


CFDcr. = Rfin · (1 – τ) + ΔDTL = (19)= (9.240 – 5.300) · (1 – 0,16) – (82.000 – 77.000) = = – 1.690 mii lei

Cash-flow-ul disponibil creditorilor este determinat pe seamainteracţiunii întreprinderii cu piaţa financiară. Efortul între-prinderii de remunerare a împrumutătorilor acesteia este dimi-nuat de remunerarea pe care întreprinderea o primeşte de lacei împrumutaţi de către ea însăşi. De aceea, în acest cash-flow disponibil am introdus profitul financiar şi nu dobânzileplătite creditorilor.

Pentru evaluarea întreprinderii şi a capitalurilor acesteia, cash-flow-urile disponibile (CFD) şi valorile patrimoniale de lasfârşitul anului (Imo1 + ACR1; CPR1 şi DAT1)14 se actuali-zează la costurile specifice ale capitalurilor (mediu ponderat =k, propriu = kc şi împrumutat = kd) corespunzătoare claselorde risc specifice:

VANîntrepr. = V0 întrepr. – (Imo0 + ACR0) (20)

VANCPR = V0 CPR – CPR0 (21)

VANDTL = V0 DTL – (DTL0 + Proviz0) (22)

În baza cash-flow-urilor întreprinderii analizate, anterior calculate, avalorii finale a capitalurilor acesteia, pe total şi pe surse de finanţare(proprii şi împrumutate), valoarea (V0) şi valoarea actualizată netă(VAN) pe ansamblu şi pe componente ale capitalurilor (proprii şiîmprumutate) se prezintă în Tabelul 2.

Putem aprecia că managementul întreprinderii este perfor-mant, reuşind să aducă plus de valoare capitalurilor (proprii şiîmprumutate) investite în activele fixe şi circulante nete aleîntreprinderii. Dacă acest plus de valoare se va regăsi şi încreşterea cursului bursier al acţiunilor întreprinderii, înseamnăcă piaţa de capital a integrat această performanţă managerială,iar managerii vor fi recompensaţi de către acţionari cu bonu-suri corespunzătoare.

Este de remarcat faptul că, în ipoteza de VAN(DTL) = 0 şideci de conservare a valorii capitalurilor împrumutate, întregulsurplus de valoare de la nivelul întreprinderii se transferă înbe neficiul acţionarilor : VAN(întrepr.) = VAN(CPR) = 1.98715

În consecinţă, cash-flow-urile disponibile, valoarea actualizatăşi valoarea actualizată netă ale acţionarilor şi a împrumutători-lor sunt egale cu cele ale întreprinderii :

CFD= CFDacţ. + CFDcr. = 8.500 + (– 1.690) = 6.810 mii lei (23)

V0 întrepr. = V0 CPR + V0 DTL = 74.987 + 78.500 = = 153.487mii lei (24)

VANîntrepr.= VANCPR + VANDTL = 1.987 + 0 = 1.987 mii lei 25)

În mod normal, la publicarea situaţiilor financiare, acest plusde valoare reală (VAN) din exploatarea activelor întreprinderiiar trebui să se reflecte în creşterea valorii de piaţă (a cursuluibursier) al acţiunilor acesteia. Operatorii pe piaţă de capitaldevin conştienţi de surplusul de valoare al capitalurilor între-prinderii şi vor deveni interesaţi să cumpere acţiunile acesteia,acţiuni în care întrevăd un potenţial de creştere. Dacă piaţabursieră nu reacţionează, înseamnă că evaluarea de mai sustrebuie revizuită.

STANCU & STANCU l

14 Utilizarea cash-flow-ului disponibil pentru evaluarea întreprinderii porneşte de la ipoteza că activele economice (Imo+ACR), capitalurileproprii (CPR) şi cele împrumutate (DTL), din bilanţul de la începutul şi de la sfârşitul anului, reflectă cât mai adecvat valoarea justă, cea maiapropiată de valoarea de piaţă. Auditarea situaţiilor financiare în conformitate cu standardele internaţionale de contabilitate (IFRS) faceplauzibilă această ipoteză.În valorile patrimoniale finale am inclus activele imobilizate (Imo) şi activele circulante nete (ACRnete = NFR + cash-ul). Vom obţine ast-fel o valoare actualizată (V0) mai mare. Deoarece toate estimările de valoare a întreprinderii se fac fără a lua în considerare cash-ul, valoareaactualizată obţinută mai sus o putem corecta prin scăderea cash-ului de la începutul anului.

15Această ipoteză poate fi acceptată dacă piaţa bancară este concurenţială şi dobânzile practicate de acestea la creditarea întreprinderilor suntfoarte apropiate de dobânda medie bancară

ConcluziiCash-ul (trezoreria netă) şi cash-flow-ul sintetizează interac-ţiunile dintre operaţiunile de gestiune şi cele de capital aleîntreprinderii. Cash-flow-ul are o determinare complexă, ală-turi de operaţiunile de gestiune (de exploatare şi financiare) îşiaduc contribuţia la formarea lui şi operaţiunile de capital, res-pectiv, operaţiunile de investiţii şi de finanţare.

Profitul net ca informaţie contabilă este diferit de cash-flow-ul ca informaţie monetară prin faptul că:

1. cash-ul şi cash-flow-ul corectează veniturile încasabile şicheltuielile plătibile cu decalajele între momentul angajăriişi cel al încasării/plăţii acestora. Obligaţiile de plată laanumite scadenţe sunt decalaje favorabile, drepturile decreanţă (de încasări) la anumite scadenţe sunt decalajenefavorabile, iar diferenţa dintre acestea (necesarul defond de rulment) corectează potenţialitatea veniturilor şicheltuielilor întreprinderii de a fi transformate în cashefectiv.

2. profitul net este un rezultat exclusiv (cel puţin pe termenscurt) al operaţiunilor de gestiune, respectiv de exploatareşi financiare, în timp ce cash-ul şi cash-flow-ul sunt gene-rate atât de operaţiunile de gestiune, cât şi de cele de capi-tal: dezinvestiţii sau investiţii şi finanţări sau rambursări(restituiri) de capitaluri din piaţa financiară;

3. profitul net exprimă o potenţialitate (contabilă) de a aveaîncasări în prezent sau în viitor, în timp ce cash-flow-ulexprimă transformarea concretă în bani a veniturilor şicheltuielilor întreprinderii;

Situaţia fluxurilor de trezorerie explică diferenţa dintre conta-bilitatea de angajamente şi contabilitatea de trezorerie.Aceasta furnizează informaţii utile despre impactul înregistră-rilor din contabilitatea de angajamente asupra fluxurilor detrezorerie, despre lichiditatea, solvabilitatea şi flexibilitateafinanciară a întreprinderii.

Pe baza situaţiei fluxurilor de trezorerie se pot identifica acti-vităţile generatoare de cash pentru a susţine afacerile şi pentrua achita obligaţiile ajunse la scadenţă, nevoile suplimentare de

5110/2014


finanţare externă, dar şi noile oportunităţi de afaceri pentrudezvoltarea întreprinderii.

Cash-flow-ul de gestiune ne oferă indicii asupra calităţii activi-tăţii de curente (exploatare şi financiară), asupra capacităţiiacesteia de a genera profituri.

Cash-flow-ul de investiţii oferă indicii despre politica de dez-voltare a întreprinderii.

Cash-flow-ul de finanţare oferă informaţii despre majorareacapitalului social prin emisiunea de acţiuni noi, despre solicita-rea de credite noi sau, dimpotrivă, despre reducerea profituluireportat, a profitului nedistribuit, despre reducerea capitaluluisocial prin răscumpărarea, de pe piaţa de capital, a propriiloracţiuni or rambursarea de credite vechi. De asemenea, pot firelevate informaţii despre atragerea de credite noi pentruplata dividendelor către acţionari şi/sau răscumpărarea pro-priilor acţiuni.

Cash-flow-ul, total şi pe componentele sale, reprezintă infor-maţii de analiză financiară a surselor de formare a fluxuluide trezorerie, de la începutul până la sfârşitul exerciţiuluifinanciar, a variaţiei trezoreriei întreprinderii. Cash-flow-uldisponibil este o informaţie de evaluare financiară a între-prinderii, respectiv a capacităţii acesteia de a remunera „furni-zorii” de capitaluri (acţionarii şi împrumutătorii) astfel încâtinvestiţiile lor de capital să aducă valoare adăugată. l

STANCU & STANCU l

Damodaran Aswath, Damodaran on valuation,http://pages.stern.nyu.edu/~adamodar/New_Home_Page/datafile/variable.htm

Loth Richard, Analyze Cash Flow The Easy Way, on November26, 2012, http://www.investopedia.com/articles/stocks/07/easycashflow.asp ;

McClureBen, Free Cash Flow: Free, But Not Always Easy, onMarch 08, 2010, http://www.investopedia.com/articles/fundamental/03/091703.asp;

Moreland Jonathan, Difference between earnings and cash, IndividualInvestor Magazine, Individual Investor Group, Inc., 1995;

Schweser, Kaplan, Inc., Understanding the Cash Flow Statement,Level 1, Book 3 – Financial Statement Analysis, 2008, pag.106-135;

Stancu, Ion; Stancu, Dumitra, Finanţe corporative cu Excel,Bucureşti, Editura Economică, 2012;

***, OMFP nr. 3.055/2009 pentru aprobarea Reglementărilorcontabile conforme cu directivele europene, publicat înMonitorul Oficial al României, Partea I, nr. 766 bis din 10noiembrie 2009

***, Standardele Internaţionale de Contabilitate, 2000,Bucureşti, Editura Economică, 2000.

Bibliografie

IntroducereApariţia pieţelor de capital a determinatorientarea companiilor către noi sursede finanţare, ca alternativă la sistemulbancar. Însă scandalurile financiare dinultimele două decenii au zdruncinatîncrederea investitorilor în modul încare sunt conduse companiile, respectivîn răspunderea asumată de către audi-tori şi rolul lor în detectarea fraudelor şierorilor. Ca urmare a cerinţelor legale şide reglementare a pieţelor de capital, întot mai multe entităţi au fost înfiinţatecomitete de audit.

Simpla existenţă a comitetului de auditnu garantează eficienţa acestuia, nega-rantând astfel transparenţa informaţii-lor financiare şi non-financiare prezen-tate în cadrul rapoartelor anuale.

5310/2014

Abstract

Cuvinte cheie: comitet de audit, guvernanţă corporativă, audit, CAC 40

The Analysis of the Audit Committee Practicesin the Context of Corporate Governance for aSample of Entities Listed on the Paris StockExchange Market

* Masterand, Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, e-mail: [email protected]** Prof.univ.dr., Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca,

e-mail: adri ana.ti [email protected]*** Lect.univ.dr., Facultatea de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor, Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca,

e-mail: cristi [email protected]

Analiza practicilorcomitetului de audit încontextul guvernanţeicorporativela un eşantion de entităţi listate pe bursa de la Paris

The study analyzes how the audit committees of the most important companies listed atParis Stock Exchange operate. Some specific objectives are followed: how audit com-mittees are structured, how they operate and also what responsibilities that, normally, ina good corporate governance climate would be accomplished are actually met. Theresearch methodology is based on the construction of a questionnaire encompassingthe mentioned objectives, and applying this questionnaire to the information disclosed inthe annual reports, published on the companies' websites. The CAC 40 stock indexcomprising 40 companies was elected, from which were included in analysis 28 compa-nies. Analyzing the data that was therefore collected, a disclosure index of the practicesof the audit committees was formed, which was subjected to statistical analysis to checkif certain factors tend to influence the audit committee practices. Following this study,was concluded that the aspects regarding the structure and responsibilities of the auditcommittee are essential, for the proper performance of this committee.Key words: audit committee, corporate governance, audit, CAC 40JEL Classification: M42

Rareş HURGHIŞ*, Adriana TIRON-TUDOR** &Cristina BOŢA-AVRAM***


Ultimele scandaluri financiare întărescaceastă ipoteză, ducând la analizamodului de îndeplinire a responsabilită-ţilor sub influenţa unor factori care arputea influenţa obiectivitatea acestuicomitet.

Studiile1 evidenţiază importanţa comi-tetului de audit, însă prin intermediulacestui studiu s-au analizat aspecte refe-ritoare la practicile comitetului de auditdin cadrul companiilor listate la bursade la Paris, respectiv de a identifica înce măsură practicile comitetelor deaudit ale companiilor analizate suntinfluenţate de diferiţi factori; interpreta-rea şi compararea rezultatelor obţinutecu rezultatele altor studii de specialitateîn acest domeniu.

Metodologia cercetării

Proiectul se axează pe o îmbinare ametodelor de cercetare calitativă cu celecantitative. Cercetarea calitativă seremarcă în analiza situaţiilor financiareale companiilor alese, cuprinzând şi oprezentare a unor aspecte specificepracticilor comitetului de audit, denu-mite problematici, care contribuie lacalculul variabilei dependente DI(Disclosure Index). Alte elemente careau fost puse în evidenţă în cercetareacalitativă sunt variabilele alese pentru aanaliza relaţia dintre acestea şi DI.

Cercetarea cantitativă se bazează peidentificarea a 28 de companii listate labursa de la Paris şi culegerea datelor dinsituaţiile financiare ale acestora pentrudeterminarea indicelui prezentării deinformaţii DI, care demonstrează în cemăsură se regăsesc problematicile stabi-lite în rapoartele anuale ale companiilor.

Alegerea bursei de la Paris este motiva-tă de faptul că majoritatea companiilorau cel puţin doi auditori statutari, res-

pectiv unele companii sunt listate pemai multe burse, pe lângă cea de laParis. Astfel, am dorit să certificămdacă practicile comitetului de audit suntinfluenţate de diferiţi factori, într-unmediu stabil, reglementat şi diversificat.Alegerea a 28 de companii, din totalulde 40 care intră în componenţa indice-lui CAC 40, este motivată de faptul căprin intermediul companiilor alese seacoperă 16 din totalul de 18 sectoare deactivitate în care activează cele 40 decompanii.

Diversificarea în funcţie de sectorul deactivitate va verifica modul de îndeplini-re a sarcinilor comitetelor de audit, carear trebui să fie unitare, indiferent desectorul de activitate.

Tot o cercetare cantitativă se remarcă şiîn prelucrarea datelor în programulSPSS pentru a analiza influenţa variabi-lelor independente asupra indicelui pre-zentării de informaţii DI.

Din cadrul situaţiilor financiare au fostanalizate informaţii referitoare la practi-cile comitetului de audit în cadrulguvernanţei corporative, aspectele careconstituie variabilele urmărite în cadrulacestui proiect. Perioada pentru care aufost analizate companiile se referă laanul financiar 2012.

Abordări din literaturade specialitate

Pentru a putea vorbi de audit intern,concept care adesea conduce la cel decomitet de audit, trebuie să ne referimîntâi la guvernanţa corporativă, întrucâtîn cadrul acesteia a apărut şi ideea prac-tică privind comitetul de audit.Conceptul modern de comitet de auditîşi are originea în anul 1940, când USSecurities and Exchange Commission(SEC) a recomandat ca entităţile listatesă formeze un comitet din membrii

neexecutivi ai conducerii administrativea companiilor. Importanţa acestui con-cept a fost recunoscută pe deplin prinCodul Cadbury din Marea Britanie din1992.

În Franţa, comitetele de audit au repre-zentat o mişcare corporativă importan-tă, care a început încă din 1985. Dato -rită Raportului Vienot, din 1995, pre-zenţa comitetelor de audit în mediul de afaceri francez a devenit o certi -tudine2.

Guvernanţa corporativă este un ele-ment esenţial pentru îmbunătăţirea efi-cienţei şi creşterii economice, precum şicreşterea încrederii investitorilor. Gu -ver nanţa corporativă implică un set derelaţii între managementul companiei,consiliul său de administraţie, acţionariisăi şi alte părţi interesate. Guvernanţacorporativă prevede, de asemenea,structura prin care sunt stabilite obiecti-

HURGHIŞ, TIRON-TUDOR & BOŢA-AVRAM l

1 Fulop, M.T., Studiu privind structura comitetelor de audit în România, Revista „Audit Financiar” no. 4 (112), 2014, pp.3-11; Abbott, L., J., Parker,S., Peters, G., F., The effects of audit committee activity and Independence on corporate fraud, Managerial Finance, 2000, vol. 26, no. 11, pp. 55-68

2 Barbier, E., Audit committees a la Francaise, Internal Auditor, 1998, Vol. 55, no. 3

vele firmei, precum şi mijloacele deatingere a acestor obiective şi monitori-zarea performanţei3. Guvernanţa cor-porativă este sistemul prin care compa-niile sunt conduse şi controlate4.Guvernanţa corporativă eficientă se asi-gură că obiectivele şi planurile strategicepe termen lung sunt stabilite, că mana-gementul şi structura de managementsunt capabile să atingă aceste obiective,în acelaşi timp asigurându-se că structu-rile funcţionează pentru a menţine inte-gritatea, reputaţia şi responsabilitateacompaniei la circumscripţiile sale rele-vante5.

Conform lui Ruzaidah şi Takiah(2004)6, comitetul de audit se consti-tuie într-unul dintre elementele cheie

ale unui cadru eficient de guvernan-ţă corporativă, fiind organul dinstructura de guvernanţă corporativăcare se materializează într-un mecanismde control şi monitorizare a manage-mentului. Însă simpla existenţă a comi-tetului de audit nu garantează responsa-bilitatea corporativă în faţa publiculuiinvestitor, acesta trebuind a fi coroboratcu un sistem atât de audit intern, cât şide audit extern performant, la cele maiînalte standarde.

Astfel, există următoarea diferenţiereîntre cele trei concepte7:

è Auditul extern: are rolul de a for-mula o opinie asupra situaţiilorfinanciare ale companiei;

è Auditul intern: are rolul de amonitoriza sistemul de controlintern, de management al riscurilor,aceste sisteme fiind implementatede către managementul companiei,garantând că aceste obiective o săfie atinse, determinând astfel unsistem de guvernanţă corporativăeficient;

è Comitetul de audit: reprezintăelementul principal care ar trebui săsupravegheze şi să coordoneze acti-vitatea de audit, îndeplinindu-şi res-ponsabilitatea de a asigura credibili-tatea situaţiilor financiare, înainte caacestea să fie aprobate şi ulteriorpublicării acestora.

5510/2014

COMITETUL DE AUDIT

Din punct de vedere al guvernanţei corporative,

calitatea funcţiei de auditeste apreciată prin prisma

acesteia de a solicitaentităţilor să prezinte

mai multe informaţii suplimentare în vederea

reducerii asimetrieiinformaţionale dintre

management şi investitori

3 OECD Principles of Corporate Governance, 2004, pp.11, available at: http://www.oecd.org/daf/ca/ corporategovernanceprinci-ples/31557724.pdf

4 Cadbury Report, 1992, pp.4, available at: http://www.ecgi.org/codes/documents/cadbury.pdf5 Florea, R., Florea, R., Internal Audit and Corporate Governance, Economy Transdisciplinarity Cognition, 2013, vol. 16, no .16 Citat de Boţa-Avram, C., Practicile comitetului de audit în contextul guvernanţei corporative – cercetare asupra firmelor listate la BVB, Revista „Audit

Financiar” no. 12 (96), 2012, pp. 177 Boţa-Avram, C., Some arguments that justify the audit trinity’s approach in the context of corporate governance, Studies in Business and Economics,

no. 6, pp. 5-18


Unul dintre rolurile principale, subliniatde Bertschinger şi Schaad8, privindrolul comitetului de audit în cadrulentităţii, este aceea de funcţie interme-diară între auditul intern, auditul externşi management. De asemenea, esteimportant ca relaţia dintre departamen-tul de audit intern şi managementulcompaniei să fie una de colaborare9.

Din punct de vedere al guvernanţei cor-porative, calitatea funcţiei de audit esteapreciată prin prisma acesteia de a soli-cita entităţilor să prezinte mai multeinformaţii suplimentare în vedereareducerii asimetriei informaţionale din-tre management şi investitori. Mani -pularea informaţiilor de către manage-mentul companiei poate influenţa com-portamentul părţilor interesate10(investitori, bănci, autorităţi etc.).Beneficiile prezentării de informaţii potfi cuantificate prin intermediul evoluţieifluxului de numerar, respectiv creştereapreţului de tranzacţionare pentru acţiu-nile companiilor cotate la bursă11.

Astfel, un rol primordial îl joacă comi-tetul de audit care, din perspectiva te -o riei agenţiei, este privit drept un in -stru ment de monitorizare ce îmbunătă-ţeşte calitatea fluxului de informaţii din-tre proprietarii entităţii şi conducereaacesteia12.

În Franţa, recomandările codului deguvernanţă corporativă în ceea ce pri-veşte responsabilitatea comitetului deaudit sunt de a monitoriza: Procesul deraportare financiară; Eficienţa sistemului decontrol intern şi a sistemului de managemental riscurilor; Auditul statutar anual al situa-ţiilor financiare (simple şi consolidate);Independenţa auditorilor statutari.

În ceea ce priveşte componenţa comite-tului de audit, responsabilitatea alegeriiacestuia revine consiliului de adminis-traţie sau celui de supraveghere, cu con-diţia ca membrii comitetului să facăparte din aceste consilii, aceştia nepu-tând face parte însă din managementulexecutiv al companiei. Astfel se asigurăun minim de independenţă a membrilorcomitetului. De asemenea, legea france-ză prevede ca cel puţin unul din mem-brii comitetului să fie expert în dome-niul contabil sau audit şi să fie indepen-dent. Aceasta nu prevede un numărminim pentru componenţa comitetuluide audit, însă Comisia Europeană reco-mandă să fie format din cel puţin 3membri. În ceea ce priveşte membriiindependenţi, numărul acestora trebuiesă fie de minim doi. De aici putemdeduce faptul că un comitet de auditare o structură bună dacă două treimidintre membri sunt independenţi. Deasemenea, este de dorit ca membriicomitetului de audit să aibă experienţăcontabilă sau de audit.

Rezultatele studiului1. INTERPRETAREA REZULTATELOR

OBŢINUTE PRIN ANALIZAPROBLEMATICILOR

În urma analizei rapoartelor anuale amobservat că din cele 28 de companii, 6sunt listate pe încă o bursă, pe lângă ceade la Paris, şi anume la cea de la Am -sterdam (Olanda) şi Bruxelles (Belgia).Două dintre companii aveau un singurauditor financiar statutar al situaţiilor fi -nanciare; trei dintre companii au câte

trei auditori financiari statutari; majorita-tea companiilor (23 de companii) avândcâte doi auditori financiari statutari.

è Existenţa comitetului de audit: întoate companiile analizate acestaexistă sub o forma sau alta. Un stu-diu13 relevă faptul că pe bursa dela Paris, în toate companiile cuprin-se în eşantion exista comitetul deaudit. Am constatat că în 10 dincele 28 de companii comitetul deaudit a fost redenumit, constatareevidenţiată şi în studiul lui EtienneBarbier din 1998, studiu în careunele companii au redenumit comi-tetul de audit în „accounts committee”sau „finance committee”.

è Independenţa preşedinţilorcomitetelor de audit: conformrapoartelor anuale analizate, din 28de companii, 27 aveau comitete deaudit conduse de preşedinţi cu experienţăfinanciar-contabilă sau de audit.

è Membrii constituenţi ai acestuicomitet: 7 companii din 28 au uncomitet de audit format din 2membri plus preşedintele comitetu-lui; 20 au între 3 şi 5 membri pluspreşedintele; iar o singură compa-nie are peste 5 membri plus preşe-dintele, constituenţi ai comitetuluide audit. Aşadar, observăm că nu -mărul minim de membri ai comite-tului de audit este de trei. Aceleaşiobservaţii au fost surprinse şi prinintermediul studiului lui MaryKeegan şi François Degeorge din 1997.

è Comitetul de audit raporta, înmod regulat, în ceea ce priveşteactivitatea sa, pentru toate cele 28


8 Citat de Fulop, M.T., Auditul în guvernanţa corporativă, Editura Alma Mater, Cluj-Napoca, 2012, p.120 9 Ghiţă, M., Auditul intern – O nouă profesie, 2006, Annales Universitatis Apulensis Series Oeconomica, available at:

http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/10.pdf, p.310 Bunget, O., C., Dumitrescu, A., C., Deliu, D., The manipulation and truncation of accounting information and the impact on the decisional process of the

stakeholders, 2013, Anale. Seria Ştiinţe Economice. Timişoara, no. 19, pp. 8711 Pereş, I., Popa, A., Aspects regarding corporate mandatory and voluntary disclosure, Analele Universităţii din Oradea: Ştiinţe Economice, 2008, no.

3, pp. 140912 Ştefănescu, C., A., Comitetul de audit şi transparenţa informaţională - Studiu empiric la nivelul sistemului bancar european, Revista „Audit Financiar”

no.3, 2013, p.33-4413 Keegan, M., Degeorge, F., Audit committees: a study in European corporate governance, Corporate Governance: An International Review, 1997,

vol. 6, no. 2, pp. 117

de companii, consiliului de admi-nistraţie (în cazul structurii unitare)sau consiliului de supraveghere (încazul structurii dualiste). Nici unuldin comitetele de audit analizate nuraporta managementului executiv.Conform unui studiu14, dacă func-ţia de audit intern a unei companiiar raporta doar managementuluiexecutiv, acest lucru ar duce lacompromiterea obiectivităţii sale.

è Privind independenţa comitetu-lui de audit am obţinut două ti -puri de rezultate: toţi membrii co -mitetului de audit sunt indepen-denţi neexecutivi (11 companii),respectiv majoritatea membrilorcomitetului de audit sunt membriindependenţi neexecutivi (17 com-panii). Alte ţări15 prevăd ca toţimembrii să fie independenţi (MareaBritanie, Australia, Canada, Mexic),iar altele – ca doar preşedintelecomitetului de audit să fie indepen-dent (Germania).

Reglementatorul francez în materiede guvernanţă corporativă recomandăca proporţia de membri independenţineexecutivi din cadrul comitetelor deaudit să fie de două treimi. În 1999Vienot Report recomanda ca doar otreime din membrii comitetului de auditsă fie independenţi, însă în anul 2002,Comitetul Bouton a mărit această pro-porţie la două treimi, proporţie care sepăstrează şi astăzi dreptrecomandare16.

è Comitetele de audit analizatepot fi împărţite în două categorii:

majoritatea membrilor comitetuluide audit au experienţă în domeniulfinanciar-contabil (8), respectiv toţimembrii comitetului de audit auexperienţă în domeniul financiar-contabil sau de audit (20). Conformunui studiu17, existenţa în cadrulcomitetului de audit a unor experţiîn domeniul financiar-contabil saude audit care să fie membri inde-pendenţi, îmbunătăţeşte calitateaprezentării informaţiilor prezentateîn cadrul rapoartelor anuale.

è Numărul de întâlniri ale comite-tului de audit pe parcursul unuian poate fi grupat în următoarele

categorii: comitete de audit care auavut pe parcursul unui an între 2 şi4 întâlniri (13), respectiv comitetede audit care s-au întrunit de maimult de 4 ori (15) pe parcursul anu-lui 2012. Numărul de întruniri celmai des întâlnit la nivelul populaţieieste de patru.

Codul de guvernanţă corporativă aplica-bil bursei de la Paris nu prevede unnumăr minim de întâlniri pentru comi-tetul de audit într-un an; în unele ţăridin cadrul UE 27 se prevede un numărminim de întâlniri ale comitetului deaudit18: minim o întâlnire anuală în absenţamanagementului executiv (Danemarca,Olanda, Ungaria); minim două întâlniri(Austria, Cipru, Malta, România,Slovacia); minim patru întâlniri (Belgia,Cehia, Luxemburg, Grecia).

Responsabilităţile, cât şi măsura în careacestea sunt îndeplinite de comitetelede audit din eşantionul analizat suntredate prin intermediul tabelului dinAnexa A. Aceste responsabilităţi pre-zentate erau îndeplinite de către comite-tele de audit ale companiilor listate labursa din Paris şi în anul 199719.

Conform unui studiu al UniversităţiiHarvard20 comitetele de audit ar trebuisă se îndrepte spre noi responsabilităţiprecum: Estimarea cu exactitate a rezultate-lor viitoare ale companiilor; Testarea meritelorveniturilor din achiziţii structurate; Analizaimplicaţiilor performanţelor competitorilor asu-pra performanţelor afacerii; Asigurarea încre-derii comitetului de audit; Să aibă expertizanecesară; Menţinerea raportului cu comitetulde remuneraţie.

5710/2014

COMITETUL DE AUDIT

14 Abbott, L., J., Parker, S., Peters, G., F., Audit Fee Reductions from Internal Audit-Provided Assistance: The Incremental Impact of Internal AuditCharacteristics, Contemporary Accounting Research, 2012, vol. 29, no. 1

15 Felo, A. J., Steven A. Solieri, S. A., Are all audit committee financial experts created equally ?, International Journal of Disclosure andGovernance, 2008, vol. 6, no. 2, pp. 150-166

16 Collier, P., Zaman, M., Convergence in European Corporate Governance: the audit committee concept, Corporate Governance: An InternationalReview, 2005, vol. 13, no. 6, pp. 753-768

17 Felo, A. J., Steven A. Solieri, S. A., Are all audit committee financial experts created equally?, International Journal of Disclosure and Governance,2008, vol. 6, no. 2, pp. 150-166

18 Boţa-Avram, C., Matiş, D., Comitetul de audit - interfaţa dintre auditul intern şi auditul extern în viziunea codurilor de guvernanţă corporativă de la niveleuropean, Revista „Audit Financiar”, 2011, no. 10, pp. 17-27

19 Keegan, M., Degeorge, F., Audit committees: a study in European corporate governance, Corporate Governance: An International Review, 1997,vol. 6, no. 2, pp. 117

20 Sherman, H. D., Carey, D., Brust, R., The Audit Committee’s, Harvard Business Review, 2009, no. 87, pp. 92-99


2. ANALIZA LEGĂTURII DINTREPROBLEMATICILE URMĂRITE ŞIVARIABILELE INDEPENDENTE

a) Codificarea problematicilor

Codificarea problematicilor s-a efectuatpentru calculul indicelui DI, care pre-zintă punctajul pentru gradul de înde-plinire a responsabilităţilor comitetuluide audit care se regăsesc descrise înraporturile anuale cu cele efectiv urmă-rite în studiul nostru. Pe baza constată-rilor efective, în urma analizării rapoar-telor anuale ale companiilor, am decis oîmpărţire a constatărilor efectuate pen-tru a putea lua valori între 0 şi 121, încadrul Anexei B.

În urma analizei rapoartelor anuale alecompaniilor selectate, punctajul maximpe care o companie putea să îl înregis-treze era 25. În cadrul analizei noastre

punctajul minim a fost de 13, iar celmaxim de 23. O distribuţie la nivelulpopulaţiei analizate în funcţie de punc-tajul obţinut, respectiv în funcţie deindustria aparţinătoare este prezentatăîn Tabelul 1.

Din tabelul 1 se observă că cele maimulte companii, în număr de 6 din 28,au obţinut punctajul 18. Acest punctajcorespunde valorii modale. De aseme-nea, acest punctaj corespunde medianeipopulaţiei, care împarte populaţia în ju -mătate, fiind aproape egală cu mediapunctajelor obţinute de companii (me -dia=18,2). Dată fiind această egalitate,deducem că avem o distribuţie aproapenormală la nivelul eşantionului analizat.

b) Descrierea variabilelor

Pentru analizarea comportamentuluicomitetelor de audit ale companiilorcuprinse în eşantion, în ceea ce priveşte

bunele practici ale acestora în cadrulguvernanţei corporative, în cadrulrapoartelor anuale, am recurs la con-struirea unui indice al prezentărilor(Disclosure Index), care măsoară nivelulde conformitate al practicilor comitetu-lui de audit în cadrul guvernanţei cor-porative din rapoartele anuale cu aspec-tele amintite anterior, aspecte care înlucrarea de faţă se regăsesc sub denumi-rea de problematici. Variabila DI repre-zintă variabila dependentă, iar formulamatematică este următoarea:

unde: DI = disclosure index di = ia valoarea 1 dacă informaţia se

regăseşte în cadrul raportului anualşi 0 în caz contrar


21 Boţa-Avram, C., Fundamentarea unui scoring al practicilor de audit intern utilizate de firmele listate la BVB, în contextul guvernanţei corporative, Revista„Audit Financiar”, 2012, no. 95, pp. 32-40

m = numărul de elemente prezenteefectiv în legătură cu practicilecomitetului de audit

n = numărul maxim de elemente posi-bil de prezentat în legătură cu prac-ticile comitetului de audit (în cazulde faţă n este egal cu 25)

Cu cât valoarea indicelui este mai apro-piată de 1 cu atât nivelul de conformita-te cu problematicile urmărite spre a firealizate de comitetul de audit este mairidicat.

În continuarea studiului am dorit săluăm în considerare şi anumite caracte-ristici ale firmelor care ar putea influen-ţa comportamentul acestora în ceea cepriveşte bunele practici ale comitetuluide audit în cadrul structurilor de guver-nanţă corporativă. Am considerat potri-vit ca particularităţile firmelor incluse înstudiu să fie:

è Mărimea firmei: reprezentată princifra de afaceri, respectiv total acti-ve, exprimate în milioane euro.

è Numărul de auditori: majoritateafirmelor analizate sunt auditate decătre o companie din Big4 (PwC,KPMG, Deloitte, Ernst&Young),astfel, am decis ca variabila numă-rul de auditori să indice dacă firmaeste auditată de o singură companiedin Big4, caz în care variabila ia va -loarea 0, sau dacă firma este audita-tă de minim două companii aparţi-nând Big4, caz în care variabila iavaloarea 1.

è Opinia auditorului financiarextern: toate companiile incluse îneşantion au primit din partea audi-torului financiar extern o opiniefără rezerve. Din aceasta cauză ameliminat această variabilă dinmodelul nostru.

è Remuneraţia auditorului finan-ciar extern: stabilirea remuneraţieiauditorului financiar extern, numi-rea sau revocarea acestuia, monito-rizarea criteriilor de independenţăpot afecta modul în care acesta îşi

desfăşoară activitatea cu privire ladescoperirea neregularităţilor.

è Numărul de burse pe care esteprezentă o companie: variabilaindependentă ia valoarea 1, în cazulîn care o companie este prezentă pemai mult de două burse, respectivvaloarea 0, în cazul în care compa-nia este cotată doar pe bursa de laParis.

Pentru analizarea indicelui prezentăriiinformaţiilor sub incidenţa factorilormenţionaţi mai sus, am folosit unmodel liniar în care variabila dependen-tă DI este exprimată în funcţie de aceştifactori, care reprezintă variabilele inde-pendente. Forma generică a regresieiliniare multiple folosite este următoarea:

DI=α0+α1CA+α2TA+α3Remuneraţie++ α4Auditor +α5Bursa+ε.

Pentru a elimina efectul de mărime(scale effect) am recurs la logaritmareacifrei de afaceri, a totalului activelor, câtşi a remuneraţiei auditorilor financiariexterni, metodă întâlnită şi la Fekete, încercetarea privind raportările financiaredin România şi Ungaria (2009). Obţi -nem astfel regresia:

DI=α0+α1ln(CA)+α2ln(TA)++α3ln(Remuneraţie)+α4Auditor+α5Bursa+ε

3. ANALIZA LEGĂTURILOR DINTREDI ŞI FACTORII DE INFLUENŢĂ

a) Formularea ipotezelor şi desfăşu-rarea studiului

Pentru variabilele Auditor, Bursa,Ln(Remuneraţie), Ln(TA), Ln(CA)formulăm ipotezele:

- ipoteza H0: conform căreia numărulde auditori, prezenţa pe mai multe burse,nivelul remuneraţiei stabilite pentru audi-torul financiar extern, mărimea companiei,cifra de afaceri a companiei nu influen-ţează practicile comitetului de audit,descrise în situaţiile financiare anua-le; cu alternativa

- H1: conform căreia factorii descrişimai sus influenţează modul în carecomitetul de audit este organizat şiîşi desfăşoară activitatea.

Pentru a analiza existenţa legăturii din-tre variabila DI şi Auditor, respectivBursa, utilizăm testul ANOVA(Analysis of Variance), întrucât verifi-căm existenţa legăturii dintre o variabilăde tip scale (numerică, cantitativă), careeste DI, şi una nominală22 (dihotomă:aceasta fiind o variabilă calitativă, luândvalori de 0 şi 1), variabila Auditor res-pectiv Bursa.

Pentru variabila Auditor avem situaţiaprezentată în Tabelul 2.

Analizând rezultatele obţinute, pentru adeduce o concluzie, comparăm Sig. cal-culat cu pragul de semnificaţie ales (încazul nostru pragul de semnificaţie aleseste de 0,05; adică un prag de siguranţăde 95%).

Pentru variabila Auditor, Sig. este de0,247 > 0,05; acceptăm ipoteza nulă,conform căreia numărul de auditori nuinfluenţează practicile comitetului deaudit, descrise în situaţiile financiareanuale.

Pentru variabila Bursa avem analizaprezentată în Tabelul 3.

5910/2014

COMITETUL DE AUDIT

22 Buiga, A., Statistică Inferenţială - Aplicaţii in SPSS, Editura Todesco, Cluj-Napoca, 2011


Pentru variabila Bursa, Sig. este de0,260 > 0,05; acceptăm ipoteza nulă,conform căreia practicile comitetului deaudit nu sunt influenţate de prezenţa pemai multe burse a unei companii.

Pentru a verifica existenţa, sensul şiintensitatea legăturii dintre DisclosureIndex şi variabilele: Total Active, Ci -fra de Afaceri respectiv Remu neraţie(exprimate în cazul nostru prin inter-mediul logaritmului natural din TotalActive, Cifra de Afaceri şi Remuneraţie)am folosit Coeficientul de corelaţie allui Pearson, calculat cu ajutorul pro-gramului static SPSS, precum înTabelul 4.

Dacă coeficientul lui Pearson este pozi-tiv, rezultă că avem o legătura directă; încaz contrar avem o legătură indirectă.În funcţie de valoarea înregistrată decoeficientul lui Pearson se poate stabiliintensitatea legăturii, astfel: 0 – 0,3intensitate mică; 0,3 – 0,7 intensitatemedie şi 0,7 – 1 intensitate mare.

Analiza legăturii dintre DI şi Auditor,respectiv Bursa, a fost realizată anterior.În ceea ce priveşte legătura dintre

Disclosure Index şi celelalte variabileam obţinut următoarele concluzii:

è Disclosure Index şi Cifra de Afaceri:Sig.=0,318 > 0,05; acceptăm ipote-za H0 (cifra de afaceri nu influen-ţează practicile comitetului de auditîn cadrul guvernanţei corporative).

è Disclosure Index şi Total Active: Sig.=0,272 > 0,05; acceptăm ipoteza H0(mărimea companiei nu influenţea-ză practicile comitetului de audit încadrul guvernanţei corporative).

è Disclosure Index şi Remuneraţie Audi -tori: Sig.=0,441 > 0,05; acceptăm

ipoteza H0 (nivelul remuneraţieistabilite pentru auditorul statutarnu influenţează practicile comitetu-lui de audit).

Conform unui studiu care analizeazărelaţia dintre onorariile de audit şi exis-tenţa unui comitet de audit, respectivîntre taxele de audit şi eficienţa comite-tului de audit, dintr-un eşantion de 150de companii franceze listate, se arată căfirmele care au comitet de audit tind săplătească taxe mai substanţiale audito-rului financiar, acestea fiind chiar maimari în cazul în care comitetul de auditeste format din membri activi şi inde-pendenţi. Toate aceste rezultate au ten-dinţa de a confirma ipoteza unui efectcomplementar între controlul exercitat decătre comitetul de audit şi calitatea audituluiextern23.

b) Elaborarea modelului regresional

Pentru a modela legătura dintre DI şicelelalte variabile am folosit, în SPSS,regresia liniară multiplă prin metodacelor mai mici pătrate, iar în cadrul ana-lizei statistice ne-am folosit de metodaENTER. Am formulat două ipotezeH0: modelul regresional nu este semnificativ,cu alternativa H1: modelul regresional estesemnificativ.

În urma analizei regresionale a modelu-lui, în care am inclus toate variabilelestudiate, am observat că acesta nu estesemnificativ, întrucât Sig.=0,846 fiindmai mare decât pragul de 0,05; rezul-tând acceptarea ipotezei nule.


23 Broye, G., Honoraires d’audit et comités d’audit : le cas de la France, Comptabilité – Contrôle – Audit, 2008, no. 1, pp. 199-224

Pentru a obţine un model regresionalsemnifi ca tiv am eliminat variabilele cuSig. mai mare decât pragul de 0,05. Ameli minat astfel pe rând variabilele: ci frade afaceri (Sig.=0,318); total ac ti ve(Sig.=0,272); remuneraţie auditori(Sig.=0,221); număr burse (Sig.=0,130). În continuare, am ră mas cu ovariabilă dependentă, DI, şi una inde-pendentă, auditor (Tabe lul 5).

Din ta belul 5 deducem că între variabilain dependentă (Număr Au di tori) şi varia-bila dependentă (DI) nu există legătură,întrucât Sig.=0,123>0,05; astfel se certi-fică inexistenţa legăturii dintre acestevariabile studiate.

În continuare, prezentăm modelulregresional elaborat cu ajutorul progra-mului statistic SPSS.

Din Tabelul 6, deducem faptul căvariabila rămasă în model nu descrie în

mod semnificativ regresia liniară, întru-cât R Square este egal cu 0,051 (adică înproporţie de 5,1%). Semnificaţia regre-siei liniare simple este calculată înTabelul 7.

Pe baza testului ANOVA în SPSS, pre-zentat în tabelul 7, deducem faptul cămodelul liniar descris nu este unulsemnificativ, întrucât Sig. calculat estede 0,247 fiind mai mare decât 0,05.Rezultă, astfel, acceptarea ipotezei nuleH0 conform căreia între DI şi celelaltevariabile analizate nu există o relaţiesemnificativă.

Coeficienţii regresiei liniare sunt pre-zentaţi în Tabelul 8.

Pe lângă faptul că modelul nu este unulsemnificativ (conform Tabel 7), pe bazatabelului nr.8 se poate stabili că nicicoeficientul variabilei independenteNumăr Auditori nu este semnificativ,

întrucât Sig. calculat (0,247) este maimare decât pragul de 0,05.

Pe baza celor prezentate mai sus dedu-cem faptul că practicile comitetuluide audit nu sunt influenţate devariabilele amintite. La aceleaşi con-cluzii am ajuns şi prin testarea modelu-lui regresional prin metoda Backward,respectiv Stepwise.

Concluzii şi limite ale cercetării

Este foarte important ca în cadrul uneicompanii comitetul de audit să existe,preşedintele acestuia să fie independentşi să aibă experienţă în domeniul finan-ciar-contabil sau de audit, pentru unmai bun control al remuneraţiei mana-gementului, să nu raporteze doar mana-gementului executiv, întrucât astfel i-arfi afectată obiectivitatea, majoritateamembrilor (chiar toţi) să fie indepen-denţi neexecutivi şi aceştia să aibă expe-rienţă profesională financiar-contabilăsau de audit, să se întrunească deminim 4 ori pe an şi să îşi îndeplineascăresponsabilităţile amintite în capitoleleanterioare. Literatura de specialitaterecomandă, ca structură optimă, uncomitet de audit alcătuit din minim 3

6110/2014

COMITETUL DE AUDIT


membri, două treimi fiind independenţi,să aibă experienţă financiar contabilă şijuridică. Doar respectând aceste dezide-rate se vor furniza situaţii financiarecredibile şi transparente, câştigând astfelîncrederea investitorilor, informaţiacuprinsă în rapoartele anuale fiind astfelde calitate înaltă.

Putem spune, cu o eroare de 5%, căpracticile comitetelor de audit ale com-paniilor analizate, descrise în cadrulsituaţiilor financiare anuale, nu suntinfluenţate de numărul auditorilor pecare compania îi are, de numărul deburse pe care compania este prezentă,de remuneraţia stabilită auditorilor

financiari statutari, de cifra de afaceri,respectiv de mărimea companiei.

Rezultatele la care am ajuns prin analizadescrisă mai sus cu ajutorul Coeficien -tului de Corelaţie al lui Pearson conducspre o concluzie logică din punct devedere economic: astfel, comitetul deaudit nu ar trebui să fie influenţat denumărul de auditori, de burse pe carecompania este prezentă, remuneraţiaauditorilor externi, mărimea afacerii,pentru a-şi îndeplini responsabilităţile încadrul sistemului de guvernanţă, res-ponsabilităţi descrise în cadrul raportu-lui anual.

În ultimii 70 de ani, conceptul de comi-tet de audit a evoluat de la un comitetconceput pentru a numi şi a stabili rela-ţia cu auditorul extern, la o comisie res-ponsabilă de supravegherea integrităţiiprocesului de raportare financiară acompaniei. Deşi structura acestor comi-tete variază, este clar că majoritatea ţări-lor cu pieţe de capital importante vădcomitetele de audit ca o componentăesenţială a procesului de raportarefinanciară24.

Limitele acestui studiu sunt date atât denumărul problematicilor urmărite, cât şide numărul companiilor incluse încadrul eşantionului. l


24 Fichtner, J., R., The recent international growth of mandatory audit committee requirements, International Journal of Disclosure and Governance,2009, vol. 7, no. 3, pp. 227-243

6310/2014

COMITETUL DE AUDIT



Abbott, L., J., Parker, S., Peters, G., F., (2012), Audit FeeReductions from Internal Audit-Provided Assistance: The IncrementalImpact of Internal Audit Characteristics, ContemporaryAccounting Research, vol. 29, no. 1, pp. 94-118

Abbot L., J., Parker, S., Peters, G., F., (2000) The effects of auditcommittee activity and Independence on corporate fraud, ManagerialFinance, vol. 26, no. 11, pp. 55-68

Barbier, E., Audit committees a la Francaise, (1998), InternalAuditor, Vol. 55, no. 3

Cadbury Report, disponibil online lahttp://www.ecgi.org/codes/documents/cadbury.pdf

Boţa-Avram, C., (2009), Auditul intern al societăţilor comerciale,Editura Risoprint, Cluj-Napoca

Boţa-Avram, C., (2012), Fundamentarea unui scoring al practicilor deaudit intern utilizate de firmele listate la BVB, în contextul guvernan-ţei corporative, Audit Financiar, no. 11 (95), pp. 32-40

Boţa-Avram, C., (2012), Practicile comitetului de audit în contextulguvernanţei corporative – cercetare asupra firmelor listate la BVB,Revista „Audit Financiar”, no. 12 (96), pp. 17-27

Boţa-Avram, C., (2012), Some arguments that justify the audit trinity’sapproach in the context of corporate governance, Studies inBusiness and Economics, no. 6, pp. 5-18

Boţa-Avram, C., Matiş, D., (2011), Comitetul de audit - interfaţa din-tre auditul intern şi auditul extern în viziunea codurilor de guvernanţăcorporativă de la nivel european, Revista „Audit Financiar”, no.10, pp. 17-27

Broye, G., (2009), Honoraires d’audit et comités d’audit : le cas de laFrance, Comptabilité – Contrôle – Audit, no. 1, pp. 199-224

Buiga, A., (2011), Statistică Inferenţială - Aplicaţii în SPSS, EdituraTodesco, Cluj-Napoca

Bunget, O., C., Dumitrescu, A., C., Deliu, D., (2013), The mani-pulation and truncation of accounting information and the impact onthe decisional process of the stakeholders, Anale. ŞtiinţeEconomice, Timişoara, no. 19, pp. 84-96

Ciobanu, G., (1997), Bursele de valori şi operaţiunile la bursă, EdituraEconomică, Bucureşti

Collier, P., Zaman, M., (2005), Convergence în European CorporateGovernance: the audit committee concept, Corporate Governance:An International Review, vol. 13, no. 6, pp. 753-768

Dumitraşcu, R., (2011), Piaţa financiară europeană-Suport de curs,available at:http://ucdc.info/stud/bucuresti/f/doc/y65/Curs%20piata%20financiara.pdf

Fekete, S. (2009), Cercetare conceptuală şi empirică privind raportărilefinanciare din România şi Ungaria: convergenţă şi conformitate,Editura Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca

Felo, A. J., Steven A. Solieri, S. A., (2009), Are all audit committeefinancial experts created equally?, International Journal ofDisclosure and Governance, vol. 6, no. 2, pp. 150-166

Fichtner, J., R., (2010), The recent international growth of mandatoryaudit committee requirements, International Journal of

Disclosure and Governance, vol. 7, no. 3, pp. 227-243Florea, R., Florea, R., (2013), Internal Audit and Corporate

Governance, Economy Transdisciplinarity Cognition, vol. 16,no .1

Fulop, M.T., (2012), Auditul în guvernanţa corporativă, EdituraAlma Mater, Cluj-Napoca

Fulop, M.T., (2014), Studiu privind structura comitetelor de audit înRomânia, Revista „Audit Financiar” no. 4 (112), pp. 3-11

Ghiţă, M., (2006), Auditul intern – O nouă profesie, AnnalesUniversitatis Apulensis Series Oeconomica, available at:http://www.oeconomica.uab.ro/upload/lucrari/820061/10.pdf

Ghiţă, M., Ghiţă, R., Pop, R., Timar, A., (2011), Guvernanţa corpo-rativă şi auditul intern, Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca

Gonthier-Besacier, N., Hottegindre, G., Fine-Falcy, S., (2012),Les facteurs d’influence de la qualité de l’audit : perception des prépa-rateurs de l’information financière, Comptabilité – Contrôle –Audit, no. 2, pp. 33-72

Keegan, M., Degeorge, F., (1997), Audit committees: a study înEuropean corporate governance, Corporate Governance: AnInternational Review, vol. 6, no. 2, pp. 116-118

Pereş, I., Popa, A., (2008), Aspects regarding corporate mandatory andvoluntary disclosure, Analele Universităţii din Oradea: ŞtiinţeEconomice, no. 3, pp. 1407-1411

Piot, C., Kermiche, L., (2009), À quoi servent les comités d’audit ?Un regard sur la recherche empirique, Comptabilité – Contrôle –Audit, no. 3, pp. 9-54

Piot, C., Janin, R., (2007), External Auditors, Audit Committees andEarnings Management în France, European Accounting Review,vol. 16, no. 2, pp. 429-454

Sechel, I., C., (2012), Paradoxurile burselor de valori moderne, Teză dedoctorat, Cluj-Napoca

Sherman, H. D., Carey, D., Brust, R., (2009), The AuditCommittee’s New Agenda, Harvard Business Review, no. 87, pp.92-99

Ştefănescu, C., A., (2013), Comitetul de audit şi transparenţa informa-ţională - Studiu empiric la nivelul sistemului bancar european,Revista „Audit Financiar”, no. 3, pp. 33-44

Tiron Tudor A., Fulop M.T. et al. (2009), Fundamentele audituluifinanciar, Editura Accent, Cluj Napoca

Cadbury Report, (1992), available at:http://www.ecgi.org/codes/documents/cadbury.pdf

OECD Principles of Corporate Governance, 2004, available at:http://www.oecd.org/daf/ca/ corporategovernanceprinci-ples/31557724.pdf

Bibliografie

Congresul anualal Uniunii Naţionale a Practicienilor

în Insolvenţă şi ReorganizareLa 6 septembrie 2014, la Mamaia, s-au desfăşurat lucrărileCongresului anual al Uniunii Naţionale a Practicienilor înInsolvenţă din România. Prezent la această manifestare,prof. univ. dr. Horia Neamţu, preşedintele CAFR, a transmisparticipanţilor mesajul Consiliului Camerei AuditorilorFinanciari din România. În mesaj se spune:

„Suntem onoraţi de invitaţia de a lua parte la acestimportant eveniment din viaţa Uniunii dumneavoastră şi, peaceastă cale, doresc să vă transmit cele mai calde felicităripentru progresele semnificative şi rezultatele deosebiteobţinute de organizaţia dv. profesională în anii care autrecut de la înfiinţarea sa.

După cum cunoaşteţi, organismul nostru profesional esteinvestit prin lege să organizeze, să coordoneze şi săautorizeze activitatea de audit financiar în România, ca ocerinţă imperioasă a dezvoltării societăţii româneşti, încontextul condiţionalităţilor ce decurg din racordarea ţăriinoastre la procesele care au loc în întreaga lume. CAFRavea, la sfârşitul anului 2013, 4219 membri persoane fiziceşi 969 de membri firme de audit şi monitoriza activitatea a1761 de stagiari aflaţi în diferite stadii de pregătire

Pentru a răspunde exigenţelor publicului şi aşteptărilorsocietăţii româneşti Camera Auditorilor Financiari esteintens preocupată de calitatea misiunilor de audit,adoptând integral Standardele Internaţionale de Audit şiCodul Etic emise de Federaţia Internaţională a Contabililor– IFAC, al cărei membru deplin este din anul 2008, precum

şi reglementările naţionale adoptate în conformitate cuDirectivele Europene în materie.

Între activitatea auditorilor financiari şi a profesioniştilor dincadrul UNPIR există multe asemănări şi puncte deconfluenţă. Bunăoară, mulţi auditori financiari, membri aiCAFR, activează în cadrul unor firme de profil, membre aleorganizaţiei dv. profesionale.

De asemenea, după cum se ştie, în aproape toate cazurileaflate în sfera dv. de activitate este necesar să seefectueze un audit financiar al fiecărei societăţi în cauzăînainte de a se propune un plan de reorganizare alacesteia.

Iată, aşadar, că avem toate motivele şi avem şi cadrulnecesar de înţelegere pentru o bună cooperare pentruprofesiile, pentru activităţile aflate în sfera de operabilitate aCAFR şi a UNPIR. Şi, pe această bază, ne putem sprijinireciproc în promovarea unor iniţiative benefice ambelororganisme profesionale în îndeplinirea misiunilor noastrecare au un relevant rol social, având în vedere prudenţa totmai mare manifestată în piaţă pentru lansarea şirelansarea afacerilor, pentru credibilizarea iniţiativelor şiproiectelor de dezvoltare economică.

Cu siguranţă, Congresul dv. de astăzi poate constitui cadrulunui extrem de util dialog între specialişti asupraproblemelor profesionale şi pentru relevarea unor soluţiieficiente la acestea.

Urându-vă deplin succes, vă asigurăm – în numeleConsiliului CAFR – de întreaga disponibilitate de a acţionaîmpreună, pe temeiul unui real respect reciproc, pentruîndeplinirea ţelurilor pe care ni le propunem, în interesuleconomiei româneşti.”

Important pentru autori!Evaluarea

Criterii de evaluare

Recomandãrile

[email protected]

românãenglezã

Detalii

,articolelor ºtiinþifice se realizeazã, în paralel, de

cãtre cel puþin doi membri din Consiliul ªtiinþific al revistei, în

modalitatea double-blind-review, ceea ce înseamnã cã

evaluatorii nu cunosc numele autorilor ºi nici autorii nu

cunosc numele evaluatorilor.

a articolelor: originalitatea, actualitatea,

importanþa ºi încadrarea în aria tematicã a revistei; calitatea

metodologiei de cercetare; claritatea ºi pertinenþa prezentãrii

ºi argumentãrii; relevanþa surselor bibliografice utilizate;

contribuþia adusã cercetãrii în domeniul abordat.

Consiliului ªtiinþific al revistei sunt:

acceptare; acceptare cu revizuire; respingere. Rezultatele

evaluãrilor sunt comunicate autorilor, urmând a fi publicate

numai articolele acceptate de Consiliul ªtiinþific. Articolele se

trimit redacþiei la adresa de e-mail: , obligatoriuîn format electronic cu extensia , cuprinzând urmãtoareleelemente: limba de redactare a articolului - , pentruautorii români sau pentru autorii strãini; textul în limbaromânã se redacteazã cu diacritice, conform prescripþiilorlingvistice ale Academiei Române; dimensiunea maximã aarticolului 7-10 pagini/2000 caractere grafice cu spaþii/paginã;în articol se precizeazãmetodologia de cercetare folositã, contribuþiile autorilor ºireferinþele bibliografice în subsolul paginii; un rezumat în limbileenglezã ºi românã de circa o paginã ,în care se prezintã obiectivul cercetãrii, principalele problemeabordate ºi contribuþia autorilor; rezumatul este însoþit de 4-5termeni cheie, în limbile românã ºi englezã

.

pe site-ul www.revista.cafr.ro, la secþiunile „Recenzii" ºi„Manuscrise".

titlul în limba română ă,

redactat la persoana a III-a

, inclusiv clasificareaJEL

şi englez

Informaţii

rareş hurghiŞ, adriana tiron-tudor & cristina boŢa-avram 10 2014-f0b7.pdf · dinu airinei...

Documents