rareș. 1978.pdf · "eu sînt glltll să slujesc... tolltă creşlinătlllcli, punîndu-mi...

"Eu sînt glltll să slujesc... tOlltă creşlinătlllclI, punîndu-mi cupul şi domnia mea, şi nu-mi voi eruţll nici viuţu, uici avcrea, ci sÎnl preg:ilit să Înfrunt. tOllte (1Irimejdiile) pentru apiirarea crcştinătăţil şi (Ientrn binele obştesc, numai Iloar ca maiestăţile lor sll-şi deu concursul şi sllrijinul ca sii pot să-mi urmez gîndul meu mai uşor şi fiiră viiatmarca meu şi u ucestei Iări a Moldovci. t::"lCi de Ilretutindeni sîntem ÎnconJuraJi, şi cu şi !ara ml'll, de Jllari duşmuni ••.

Jur cillll vor veul I llalcst. :!ple luI' StI lam! u eXIHllli�ie generuh"1 împotriva turcilor, să trilllÎl:I 15000 de oumeni, lu Cllre eu yoi ad[lIlga din I.aru mea /,5 000 de ollmeni aleşi, 20 000 ai Trausilvauiei şi 25000 ui Tăril TIomuneşli". Cu aceştiu nca el S:"I Jllearg:1 (lÎnă In Constnntinopol •••

Din raporLnl lui BalLhnzar Bănffy şi a lui Marc Pemfflinger căLre Ferdinand 1 de llabsburg din 31 iulie 1536 (CăLători, r, p. 378).

ŞI dncil uş vellcu Cli vreun I'ege crcştin s-ar ridica cu lllltere şi hot:"lrÎre împotriva turcilor, ulunci lIl-nşl nliltUl'1I cu crediulll lIe el şi I-aş ajula llin luale flUlerile .•• Ştiu (bine) c:1 a trebuit să-i lrimit Ile liu! men (sullllnului şi ClI el) ,'a trebui jerUit ... , dur de cîull fiul meu a fost dus peste Dun:he din acea zi en îl socolesc ca mort. TOluşi en păstrez aceuslă hotărîre şi Jl:II'ere llestriilllutală, ca Sll ţin cu creştinii pînă la Jlieirea caJlului meu.

Din declara \ia făcut:i de Pelru Rareş, la 2 iunie 1542, LăII11:lciului polon Nicolae Anncnnul (CăLători, 1, p. 387-388).

------. --------------

www.dacoromanica.ro

www.dacoromanica.ro

Redactor : BEATRICE BUDESCUTehnoredactor : M9GDALENA IACOB

Bun de ti par. 4 1 1978. Tiraj 8300 Format 16/70 x 100 .Colt de lipar. 21. Plane 1. C. Z. pentru biblioteci

marl midi. (92 (Petru (498.3)(Rare$)19(498.3). 1527: 1546"

Intreprinderea Poligrafic A Informatiastr. Brezoianu nr. 23 25, Bucure5tiREPUBLICA SOCIALISTA ROMANIA

FIEF

y!

www.dacoromanica.ro

ACADEMIA DE STIINTE SOCIALE $1 POLITICEA REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIAINSTITUTUL DE ISTORIE SI ARHEOLOGIE A.D. XENOPOL" IASI

INSTITUTUL DE ISTORIE N. IORGA" BUCURESTI

PETRU RAKES

Redactor coordonatorLEON $1MANSCHI

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICII SOCIALISTE ROMANIABucure§ti, 1978

www.dacoromanica.ro

HETPY PAPE111PETRU RARES

EDITURA ACADEMIEI REPUBLICH SOCIALISTE ROMANIACa lea Victoriei 125, Bucure§ti

cod po5tal 71 021

www.dacoromanica.ro

$TEFAN $TEFANESULEON $IMANSCHI

LEON $1MANSCHI

ION TODERA$CUCONSTANTIN CIHODARU

NICOLAE GR1GORA$VENIAMIN CIOBANU

TAHSIN GEMIL

TAHSIN GEMIL

STEFAN S. GOROVEI$TEFAN S. GOROVEI

CONSTANTIN REZACHEVICI

CONSTANTIN REZACHEVICICONSTANTIN REZACHEVICI

$TEFAN S. GOROVEI

LEON $1MANSCHIION SOLCANU

LEON $1MANSCHI

Sumar

Cuvint inainte 7Prefafit 13Abrevieri 16

CAPITOLUL IRestiluiri isforioglafice 19

CAPITOLUL al II -leaPrima domnie (1527-1538)

1. Inscaunarea 472. Politica interns 573. Precursor al lui Mihai Viteazul 854. Aparator al mostenirii lui

Stefan cel Mare 1095. In fata impactului otoman 136

CAPITOLUL al III-leaAnii 1538-15401. Agresiunea otomano-tataro-poloneza

$i caderea lui Petru Rams 1512. Domnia lui Stefan Likusta 1613. Domnia lui Alexandra Cornea 1754. Pribegia lui Petru Rares 179

CAPITOLUL al IV-leaA doua domnie (1541-1546)1. Politica interns 2052. Politica externs 2293. Familia lui Petru Rams 266

CAPITOLUL al V-leaI mplieatii spirituale1. Confruntiri ideologice 2712. Rea liziiri artistke 2923. Personalitatea domnului 318

Résumé 323

www.dacoromanica.ro

Table des matieres

STEFAN STEFANESCU Avant-propos 7LEON $IMANSCHI Preface 13

Abreviations 16

CHAPITRE ILEON SIMANSCHI Restitutions historiographiques 19

ION TODERA$CUCONSTANTIN CIHODARU

NICOLAE GRIGORA$VENIAMIN CIOBANU

TAHSIN GEMIL

TAHSIN GEMIL

$TEFAN S. GOROVEI$TEFAN S. GOROVEI

CONSTANTIN REZACHEVICI

CONSTANTIN REZACHEVICICONSTANTIN REZACHEVICI

$TEFAN S. GOROVEI

LEON SIMANSCHIION SOLCANU

LEON SIMANSCHI

CHAPITRE IIPremier regne (1527-1538)1. L'avenement au tram 472. La politique interieure 573. Precurseur de Mihai Viteazul 854. Defenseur de ''heritage

de Stefan cel Mare 1095. Face a 'Impact ottoman 136

CHAPITRE IIILes ann ees 1538-15401. L'agression ottomane tatare-polonaise

et la chute de Petru Rare; 1512. Le regne de Stefan Lacusta 1613. Le ague d'Alexandru Cornea 1754. L'exil de Petru Rarel 179

CHAPITRE IVLe second regne (1541-1546)1. La politique interieure 2052. La politique exterieure 2293. La famille de Petru Rare 266

CHAPITRE VImplications spirituelles

1. Confrontations ideologiques 2712. Realisations artistiques 2923. La personnalite du voivode 318

Resume 323

www.dacoromanica.ro

Cuvint inainte

Cind, in ianuarie 1527, Petru }are* urea pe tronul Moldovei vremurilese aratau tulburi. Europa, sfi*iata de conflicte *i de interesele diferitelorstate ceda, din nou, in fata Imperiului otoman. Infringerea de la Mohacs(1526) *i prabu*irea regatului ungar deschidea otomanilor, condu*i deSoliman Magnificul, unul dintre cei mai mari sultani, drumul spre EuropaCentrala. Viena avea sa cunoasca in 1529 primul asediu turcesc.

In Petru Rare*, fiu natural al marelui Stefan voievod, Tara Mo ldo-vei punea multe sperante noul domn a cautat sa nu le dezminta. El s-adorit *i a facut totul sa fie un continuator al operei, stralucit reprezentatade domnia tatalui sau, a faurit, totodata, folosind jocul evenimentelorexterne proiecte indraznete, care-i vor sluji ca model, la sfir*itul veacu-lui al XVI-lea, lui Mihai Viteazul.

In interior Petru Rare* a incercat, urmindu-1 pe tatal sa, sa inta-easea autoritatea domniei. El a cautat sa limiteze privilegiile de imuni-

tate ale marii boierimi, a confiscat averile celor care se dovedisera hicleni"participind la uciderea lui Stefanita voda. Atentia domnului s-a indrep-tat spre mica boierime, tirgoveti taranii liberi. Un raport diplomaticconsemna ca Petru von, ii apara pe tarani de nedreptatile celor puter-

ei".Masurile de protectie luate, ca *i de paza a drumurilor au condus la

inviorarea comertului, la intrarea in tars a unor mari sume de bani, atitde necesare cheltuielilor Curtii, cre*terii *i intretinerii oastei ajunsasa alba o putere combative de temut cit *i operei de constructii laiceF;i religioase ce an facut gloria domniei lui Petru Rare*. Cetatile-pivot,Suceava, Cetatea Neamt, Romanul, Hotinul, an fost intarite ; s-au refa-cut *i desavir*it un numar insemnat de biserici, for adaugindu-li -se ctitoriinot : manastirea Probota, o adevarata culme" In dezvoltarea stiluluiTarii Moldovei, o biserica la Baia, Sf. Dumitru din Suceava, Sf. Dumitru.din Hirlau, Biserica Domneasca din Tirgu Frumos. Importante danii,care aveau un rost politic, au luat drumul a*ezamintelor de la MunteleAthos.

Iubitor ocrotitor de culture, Petru Rare* a *tiut sa stimuleze ini-tiative in creatia artistica *i literara, care au dat domniei lui, ca celeia lui Neagoe Basarab in Tara Romaneasca, o aureola de care putini voie-vozi romani sau alti monarhi ai lumii ortodoxe an avut parte. Patrunsde un superior simt artistic, Petru Rare* s-a inconjurat de me*teri talen-tati, care, sub supravegherea lui, au realizat valoroase opere de arta. Din

si

si

si

sisi

www.dacoromanica.ro

S Stefan Stefinescu

vremea domniei lui dateaza pictura exterioara, faima bisericilor din nor-dul Moldovei : Humorul (1535), Moldovita (1537), Arbore (1541), Voro-net (1547). Arta broderiei, dezvoltata la curtea domneasca, a cunoscubsi ea remarcabile realizari. Este edificator in aceasta privinta acoperamin-tul din matase si fir de our si argint, daruit manastirii Putna, tesut cumigala si indeminare de insasi sotia lui Petru Rares, doamna Elena.

Stiri din izvoare straine, contemporane domniei lui Petru Bares,releva, si apreciaza gindirea politica superioara a domnului Moldovei,situata la nivelul celor mai avansate idei politice ale timpului. Ivan Seme-novici Peresvetov, care a stat cinci luni la Suceava, la curtea lui PetruBares it prezenta pe acesta tarului Ivan al IV-lea ca model de domnieenergica, preocupat sa creasca autoritatea monarhiei, prin intarirea armateisi slabirea fortelor centrifuge.

Pe plan extern, Petru Bares a desfasurat o larger activitate diplo-matica, urma'rind, pe Raga lupta impotriva Imperiului otoman, ridicareatarii ca factor important pe arena internationall. Atent la schimbarile cese petreceau in Transilvania duper lupta de la Mohacs, el a cautat sa inter-vina aci pentru a-si intari si largi stapinirile, obtinute in vremea lui Stefancel Mare, nutrind, in planurile sale intime ginduri si mai mari. Impreju-raffle 1-au implicat in luptele dintre Ferdinand de Habsburg si loan Zapo-lya si el a inclinat, la inceput, pentru Ferdinand de Habsburg. Teama caintarirea pozitiei acestuia in Transilvania ar constitui un pericol pentruMoldova 1-a facut pe Bares sa-1 paraseasca pe Ferdinand si sa-1 sustina peIoan Zapolya. In schimbul recunoasterii din partea lui Zapolya a stapi-nirii de catre Petru Rare a Ciceului, a Cetatii de Bata, a orasului Bis-trita cu cetatea Rodnei si cu toate veniturile lor, domnul Moldovei cereaoraselor, care-1 sprijineau pe Ferdinand, -sa se supuna lui Zapolya ; in cazcontrar, ameninta cu despuierea de averi .,4i pierderea de vieti omenesti.La 22 iunie 1529 la Feldioara, Rams infringea oastea lui Ferdinand, luindca trofeu o mare cantitate de armament, in care era si un numar insemnatde tunuri (50). Observind ca Rare§ intirzie dupa victorie sa-si retragaostile in Moldova, cautind sa intareasca propria lui pozitie in Transilva-nia, loan Zapolya i-a cerut sa renunte, amenintindu-1 cu razbunarea sul-tanului. Pentru a nu periclita pozitiile dobindite in Transilvania, multmai mari decit le avusesera predecesorii sal, voievodul roman a trebuitsa cedeze. El a incercat apoi sa realizeze o a doua variants a planurilorsale, indreptindu-si privirile spre nord, asupra Pocutiei. Bares a cerut re-gelui Poloniei, Sigismund I, restituirea acestui tinut, cedat Poloniei deBogdan al III-lea, caruia i se promisese, flea sa se realizeze in fapt, minafiicei regelui polon. Refuzul lui Sigismund i-a determinat lui Rares hota-rirea sa obtina Pocutia cu orice pret, vazuta de el ca o rezerva stra-tegics in viitoarele planuri de lupta contra otomanilor, care stapineau insudul tarii importante capete de pod. In vederea confruntarii moldo-poloneze pe cimpul de lupta, domnul roman a cautat sa se apropie de tarulMoscovei, aflat in conflict cu regele polonez, a obtinut de la Ferdinand deHabsburg recunoasterea dreptului sau asupra Pocutiei, si-a apropiat pe

www.dacoromanica.ro

Cuvint inainte 9

domnul Tarii Romane§ti, Vlad zis Inecatul, dindu-i in casatorie pe ofiiel a sa. Dinamismul politicii lui Rare§ i-a intarit autoritatea in tarileromane, stirnind temeri ea el ar incerca sa le uneasca. Cronicarul AntonVeranesics marturiseste ca sultanul Soliman Magnificul se temea ca nucumva toate aceste tari sa se uneasca impreuna si sa, se apere".

Problema Pocutiei, care scoate in relief puternicul temperament allui Rases, avea sa -i macine insa fortele militare si slabeasca sistemulde aliante, atit de necesare in vederea realizarii cu succes a celei de-a treiaetape a planurilor sale politice : lupta impotriva Portii si recuperarea teri-toriilor tarii cucerite de ea.

Victorios la inceput, reusind chiar sa is in stapinire pentru mai multeluni Pocutia, Rares avea insa sa sufere, la 22 august 1531, o grea infringerela Obertyn. Victoria oastei poloneze se explica, atit prin superioritateatactica folosita de comandantul ei, Jan Tarnowski, cit si prin defectiunileivite in tabara lui Petru Rares.

Dupes lupta de la Obertyn au continuat incursinge, fie ale polonezilorin Moldova, fie ale oastei moldovene in Polonia. S-au in-dmat si unele tra-tative de impacare a celor doua, parti aflate in conflict, dar ele au esuat.Mai mult chiar, Polonia intensificat eforturile de slabire a pozitiei luiRams. Repetatele ei interventii la Poarta, ca si rolul jucat de voievodulroman in episodul Aloisio Gritti aventurierul venetian in slujba Por-tii, cu planuri de stapinire, prin fiii sai, a celor trei tari romane au deter-minat pe turci sa puna la cale expeditia in Moldova pentru detronarealui Petru Bares.

In asteptarea ciocnirii cu °stile lui Soliman Magnificul, Petru Rare§a cautat sä se apropie de imperiali. In 1535, el a incheiat un tratat de ali-anta cu Ferdinand de Habsburg, invinsul de la Feldioara. Domnul Moldo-vei urma'rea prin aceasta, pe de o parte, sa-1 foloseasca pe Ferdinand pen-tru normalizarea raporturilor lui cu Polonia, pe de alta parte, ca impreunacu habsburgii sa intreprinda lupta impotriva turcilor. Cu prilejul tratative-lor pe care Rare§ le-a dus cu imperialii aflam, din relatarile unor diplomatiai vremii, ca Moldova era considerata ca o mare putere, care detinea cheiaevenimentelor din aceasta parte a lumii.

Cu toate demersurile facute de Ferdinand de Habsburg, ca dealtfel§i de cneazul Moscovei, incercarea lui R are§ de a se impaca cu regele Polo-niei a e§uat, cum a e§uat si incercarea imperialilor de a organiza o mareexpeditie impotriva otomanilor.

In 1536, in momentul in care Soliman Magnificul se intorcea victo-rios din campania impotriva per§ilor, situatia lui Rare§ era deosebit degrea. El se gasea intre doi dusmani, regele polonez si sultanul turc, hotaritisa-1 scoata din domnie. In tara o parte dintre boieri, nemultumiti de masu-rile luate de dome, de limitare a privilegiilor lor, fagaduiau sultanului cadaces va veni in Moldova sa-i scape de acel bran" ii von da in mina toateorasele, castelele si intariturile".

In fruntea unei oaste ce numara, dupes izvoare contemporane, intre150 000 §i 200 000 de oameni, careia i s-au adaugat hoardele tatare, Soli-

sa-i

si-a

www.dacoromanica.ro

10 Stefan SterAnescu

man Magnificul a ajuns la Dunare la sfirsitul lunii august 1538. El a cerublui Rams s5, se supunA. Acesta a refuzat si a incercat din nou, cu scopuLde a evita atacarea Moldovei si din partea polonezilor, s5, ajungl la in.tele-gere cu ei, renuntind la Pocutia. Tentativa a esuat si de data aceasta.Rarer s-a vazut silit atunci s5, is mAsurile ce se mai puteau lua : a aplicattactica de luptA a predecesorilor lui, a ars cimpurile si satele din caleanAvA"litorilor, a inchis locurile de trecere $i s-a pregAtit in vederea rezisten-tei impotriva cotropitorilor. Ostili incercArii de impotrivire, parte dintreboierii de frunte, profitind c5, Rams era pries in luptele cu tatarii, an pre-dat, conform tratativelor anterioare, Cara sultanului. Bares a fost nevoitca, in conditii dramatice, sa-si caute refugiu in Transilvania. in local lui,pe tronul Moldovei, era numit, de Soliman Magnificul, Stefan, feciorul luiAlexandra, nepot al lui Stefan cel Mare. Fisii din teritoriul Moldovei aufost smulse si trecute sub administratia direct a Portii sau a aliatilorfor tAtari. Chiliei si CetAtii Albe, cucerite de turci in 1484, i s-a adAugatBugeacul. Acesta a intrat in stApinirea tAtarilor, care aveau s5, intreprindlde aci dese incursiuni de prada in Moldova. S-a smuls, de asemenea, Mol-dovei cetatea Tighina cu teritoriul din jar, creindu-se raiaua Bender.

Nemultumiti de domnia lui Stefan Lacust5, care, prin politica, deinchinare a Orli sultanului si de dezmembrare a ei, punea in pericol nu numaiprivilegiile boierimii, dar si existenta acesteia, unii dintre boieri, in frunte cuMihul hatmanul si Trotusan logofAtul an pus la cale uciderea lui si ridi-carea pe tron a lui Alexandra Cornea, deli poporul de jos informeazaAnton Verancsics dorea intoarcerea lui Bares. Alexandra Cornea nus-a putut mentine In scaun. impotriva lui Poarta a sustinut pe Rams,care a stint s5,-si pledeze cauza" si sa cistige pretuirea sultanului princalitAtile arAtate. Reintoarcerea lui in scaun, in 1541, cu ajutorul otomani-lor a atras cresterea obligatiilor fatl de Imperial otoman. Lui Rarer i s-aimpus s5, mk.eascI haraciul la 12 000 de galbeni, s5, accepte ca paz5, pentrupersoana sa, de fapt ca o supraveghere a politicii sale, 500 de ostasi turciEj i sa trimita ca ostatic la Istanbul pe fiul sau, Iliac. Bares, domnul c5ruiai se acorda in prima domnie un mare rol in desfasurarea eveniraentelorde la DunArea de Jos, care impresiona prin puterea lui, a incercat $i in ceade-a doua domnie s5, intre intr-o coaliIie antiotomana, care s-a destramat ins5,foarte repede. DezamAgit, mindrul domnitor, intocmai ca altAdata tatalsau, Stefan eel Mare, a cAutat s5, intretinA asemenea raporturi cu Poarta,otomana, incit sa nu agraveze statutul politic al Moldovei si sa capteze bunI-vointa sultanului in recistigarea pozitiei avute in Transilvania.

0Autorii volumului de fatA au cAutat ca prin aducerea in circuital

stiintific a unui plus de date documentare si a unor interpretAri not s5,redea personalitatea lui Petru Bares in toat5, complexitatea ei, sa surprindlmobilurile planurilor sale, sa sublinieze valoarea for pentru evolutia sta-tall a Moldovei, sa explice cauzele unor neimpliniri sau chiar esecuri.

www.dacoromanica.ro

Cuvint inaintO 11

Rams apare in urma amplelor investigatii stiintifice intreprinse, nu numaica ostean temut sau ctitor de cultura, ci si ca un mare om politic, care inciuda unor greseli, a reusit, prin virtutiile lui sa asigure continuitate sidurabilitate vietii statale romanesti, sa salveze Moldova de la o eventualimpartire polonezo-turceasca.

Speranta afirmata de Rares in pribegie sa fim iarasi ceea ce amfost i inch mai mult decit atit" a sunat peste veacuri, in ceasuri grele, caun indemn pentru marii conducatori de stat, ea si pentru cei multi fauri-tori de istorie, de a se darui cauzei intaririi si inaltarii patriei.

Volumul de fafa este nu numai o opera stiintifica valoroasa, ci,totodata, un adevarat imn inchinat lui Petru Rares, eel care si-a duratpentru vesnicie numele in constiinta colectiva a natiunii romane si in ati-tea monumente de cultura, devenite celebre. Lectura volumului creeazaeititorului sentimentul tonic al increderii in judecata dreapta a istorieisi in forta ei educativa.

*TEFAN TEFliNESCIT

www.dacoromanica.ro

Prefata

Comandamente majors, constituite in procesul devenirii sociale, in general,pi at celei intelectuale, in special, impun scrisului istoric revenirea perio-

asupra teoretizcirilor retrospectivelor sale anterioare, realizindu-seastfel acea dialecticit interactiune a valorilor experientei deja dobindite cuprefigureirile innoitoare ale viitorului. Ca pi multe, foarte multe concretizariale acestei trebuinte ob ?te?ti, cartea de Met reprezintii, a?adar, inainte detoate, rodul ambiantei in care autorii ei 4i desflipoarei activitatea,scrutind orizonturi adesea nedeslu?ite, dar intotdeauna cu speranta unuiaport cit mai substantial la cunoapterea istoriei neamului.

Considerate dintr-o asemenea perspective, epoca in sensul comunat acesteia personalitatea lui Petru Rare? n-au incetat, de fapt, nicio-data, set exprime semnificatii de larg acut interes, chiar data o mono-grafie exhaustive& nu le-a fost consacratei inca. Printr-un aparent hazardat imprejureirilor, objective istoriografice de stringent necesitate reimininset, uneori, vreme indelungatet, la stadiul de deziderate, tocmai datoriteidificultlitilor specials pe care to genereazei abordarea for Iar fap-tele domniei lui Petru Rare? implica indiscutabil astfel de greutitti. Vastaactiune diplomatic a domnului Moldovei, intr-o perioadci cind Europa

de la Madrid la Istanbul, era cuprinsii de febra aranjamentelorpolitice, a presupus pi mai solicit incit o serioasit investigatiemai ales ca orice initiative& de nature se& provoace riposte fortelor potrivnicese cerea a fi mai intii disimulatorie. Exemplul tratatului de aliantei din1535 dintre Petru Rare? pi Ferdinand de Habsburg, cunoscut istoriografieinoastre abia la sfir ?itul secolului trecut, dar definitoriu in aprecierea rapor-turilor moldo-otomane ale perioadei, este desigur elocvent in acest sens.pe de alts parte, la cumpeina a cloud mari subdiviziuni istorice, cind formedevenite clasice ale feudalismului se perimau in fluxul unei dezvoltciri mate-rial° spirituals axate pe alts coordonate, vremea lui Petru Rare? s-a infa-ti?at, ea de la bun inceput, tratarii istoriografice handicapatii decursivitate ?i, de mari impliniri. Este suficient sit fie invocata in acest sonsdelimitarea pe care o marcheazci anul 1538 nu numai in desfa ?urarea ace -leia ?i domnii, ci 0, in procesul dezvoltdrii generate a tdrilor romaine in evulmedia saw personalitatea deconcertantd, a domnului Moldovei, acuzinddeopotriva, trascituri contradictorii agravind, tocmai de aceea, inconve-nientele metodologice ale reconstituirii de tip monografic.

Con?tienti de aceste realitati, autorii volumului n-au abandonatideea unei trateiri unitare a vremii lui Petru Rare? idee ceireia ditinuirea

died

in,94i

pi

arhivistica,

Aflatci,

piinset- pi,

gi

gi

gtiintificd.

ins4i,

gi

totupi

www.dacoromanica.ro

24 Leon Simansehi

aceleiapi problematici social - politico, interne sau externe, ii asigurd unsuport obiectiv. Stadiul diferentiat al cunoccpterii acesteia s-a reflectat insolin modaliteiti de prezentare specifice, de la analiza detaliatd la retrospectivade ansamblu, lucrarea recomandindu-se, in totalitatea ei, nu numai ca oInsitmare a rezultatelor precedente, ci ca o contributie efectivd la progresulstudiilor consacrate perioadei rarepiene. Reexaminarea comparativeputinelor deslupiri pcistrate despre viola inscciunarea noului domn al TaraMoldovei a prilejuit, astfel, afirmarea aceleiapi convents fatd de veracitateatradiliei pe care o acuzei, pi alto cuvinte din beitrini", dupd cum cercetareacomplexel a documentagei de epoca a permis o refacere cu mult mai preciscipi mai consistentd a politicii interne promovatii de Petra, Rare? in primasa domnie. Utilizindu-se o informatie in genere cunoscutd, a fost reconsti-Mita apoi desf4urarea plinci de dinamism pi de profunde semnificatii araporturilor Moldovei cu factorii politici care-pi disputau mo ?tenirea coroa-nei ungare sau en cei responsabili de atitudinea coroanei jagiellone, atri-buindu-se, totodatit, operei politice transilveinene a lui Petru Rare? calitateaunui autentic prolog al faptei lui Mihai Viteazul, iar tentativei sale pocu-lien°, sensul major al actiunilor menite sd asigure neatirndrii de fapttariff echilibrul politic atit de necesar al statelor inconjureitoare. Pe bazaunor ptiri observalii excerptate eu preceidere din istoriografia turcd con-temporand, s-a efectuat, de asemenea, o nuantatli reapezare a raporturilormoldo-otomane in contextul politicii mondiale" inaugurate de SolimanMagnificul, dupei cum de o reconsiderare similard, de ?i intr-un cadru deo-sob it, s-a bucurat atit de ignorata domnie a lui Stefan Ldcustd. Beneficiind'de o informatie partial ineditd, ca pi de explorarea metodicd a celei indeollte4IZitata, aria faptelor celei de-a doua domnii a lui Petru Rare? a fost extinsitapoi considerabil, obtinind not pretioase semnificatii. In sfir ?it, atmosferaideologicd efervescenta creatiei artistice care, insotind opera de guvernd-mint a lui Petra Rare?, i-au addugat acesteia atribute fundamentals, precunt?i profilul renascentist al personalitatii domnului formeazd ultimele subca-pitole ale lucreirii.

Deosebindu-se, a ?adar, de sintezele precedente prin sporul informatiesau interpretativ al contributiilor care o alccituiesc, noua lucrare despre PetruRare? tinde sd probeze in acelapi limp o modalitate de realizare mai putinexperimentatei, dar de certd eficientd, pentru scrisul istoric contemporan.Elaborarea unui plan de tratare unitard a subiectului, intrunind consensultuturor colaboratorilor, o confruntare ulterioard, de opinii, urmarind, deo-potrivd, omogenizarea delimitarea punctelor de vedere personale(cum este cazul identificdrii fratelui vitreg al lui Petru Ranh vezi p. 51),

precum in final, un aport mai consistent al coordonatorului, prin inter-vengile cdruia, introductive (cap. II, 1, 2 ; III, 1; IV, 3) sau finale(cap. II, 1, 3; IV, 3), sd, se ofere volumului unitatea necesard, sd se eli-mine suprapunerile sd se intregeascd principalele lacune (cap. II, 3,paragraful consacrat raporturilor moldo-muntene, pi 4, despre bdtdliile dela Gwozdziec pi Obertyn), au constituit, fire?te, in aceastd, situatie, faze-de lucru obligatorii. Nu mai putin necesar pentru definitivarea lucrdrii s-a.

a

lucrarii

?i

pa

pi

gisi

pi,

www.dacoromanica.ro

Prefab lri

dovedit a fi, totodatei, sprijinul competent ?i eficace al Editurii Acadeiniei,sprijin din sfera ceiruia n-a lipsit nici sugestia deferents ?i nici conlucrarealaborioasci.

Rezultat at tuturor acestor eforturi, noel Petro Rare?" urmeazei seilirerifice, desigur, calitafile ?i imperft-cliunile in procesul permanentei reva-lorificeiri ?tiinlifice. Scrisei inset' cu pasiunea pentru adeviirul istoric obiectivat tuturor celor care, in mai redusc't on mai largei ma surd, au realizat-o,ea i?i, asumei, oricum, intentia de a omagia memoria uneia dintre cele maitulbureitoare personalitcyi propulsate de genial poporului roman la conclit-cerea destinelor sale, acum, cind s-au implinit 450 de ani de la actul carei-a consfinfit suprema demnitate.

LEON IMA.NSCHI

www.dacoromanica.ro

AAR, MSITomicianaAda

Abrevieri

Analele Academiei Romane. Memoriile sectiei istorice".= Acta Tomiciana. Epistole, legationes, responsa, actiones, res gesie

Serenissimi Principis Sigismundi ... Per Stanislaum Gorski ...<et>Petri Tomicii collecte, et in tomos XXVII digeste, t. IX XVII(1527-1535), Posnaniae, Wratislawiae, Cracoviae, 1876-1966.Anuarul Institutului de istorie si arheologie A. D. Xenopol 6"Iasi.Arhiva. Organul SocietAtii stiintifice si literare din Iasi".Bals, G., Bisericile moldovenesti din veacul al XVI -lea, Bucuresti,1928.Buletinul Comisiei istorice".Buletinul Comisiunii monumentelor istorice".Cdldtorl strdini despre (Mlle romdne, vol. I, ingrijit de Maria Holban,Bucuresti, Editura stiintifica, 1968.CiorAnescu, Al., Documente privitoare la isloria romanilor culese dinArhivele lui Simancas, Bucuresti, 1940.Ciurea, D., Relaliile externe ale Moldovei in secolul al XVI -lea,Anuar"-Iasi, X (1973), p. 1-47.Corfus Ilie, Activitatea diplomatica in jurul conflictului dintre Petru.Rare$ qi Polonia, Romanoslavica", X (1964), p. 315-340.Cronicile slavo - romdne din sec. XV XVI, publicate de loan Bogdan,ed. revazuta de P. P. Panaitescu, Bucuresti, Editura Academiei, 1959,Cronici turce$li privind ferile romdne. Extrase, vol. I (sec. XVmijlocul sec. XVII), intocmit de Mihail Guboglu si Mustafa Mehmet,Bucuresti, Editura Academiei, 1966.Documente privind isloria Romdniei, veacul XVI, A, Moldova, vol. I(1501-1550), II (1551-1570), III (1571-1590), IV (1591-1600),Bucuresti, Editura Academiei, 1951-1953.Giurescu, Constantin C., Istoria romanilor, vol. II, partea Intli,

Bucuresti, 1937.= Giurescu, Constantin C., Giurescu, Dinu C., Istoria romanilor, vol. 2,

Bucuresti, Editura stiintifica si enciclopedici, 1976.

Anuar" Iasi =

Arhiva" IasiBals, Biserici veac. XVI=

BC IBCMICalatort

CiorAnescu, Documente

Ciurea, Relaliile externe

Corfus, Activitateadiplomatica

Cronicile slavo-romdne

Cronici turcesti

DIR, A, XVI, 1-4

Giurescu, Istoriaromdnilor, II, 1

Giurescu Const. C.,Giurescu Dinu C.,

Istoria romdnilor, 2,Gorovei, Ganotit $i Ar-= Gorovei, Stefan S., Ganestii $i Arbure$tii (Fragmenle istorice, 1538

bure$tii 1541), Cercetari istorice", s.n., II (1971), p. 143-159.Gorovei, Note istorice =-- Gorovei, Stefan S., Note istorice $i genealogice cu privire la urma$ii lui

$i genealogice Stefan cel Mare, SMIM, VIII (1975), p. 185-200.Hajdeu, Arch. ist. Rom. = Hajdeu, B. Petriceicu-, Archiva (storied a Romelniei, torn. I, 1-2,

II si III, Bucuresti, 1865-1867.Hurmuzaki =-. Documente privitoare la isloria romanilor, culese de Eudoxiu de Hur-

muzaki (urmare la colectiunea lui ), vol. II, 1-4, VIII, XI, XIV,1, XV, 1, supl. I, 1, si II, 1, Bucuresti, 1880-1915.Ilarian, A. Papiu, Tesauru de monumente istorice pentru Romania,

tom. I HI, Bucuresti, 1862-1864.Ilarian, Tesaur

=

=

===

=

=

=

=

=

=

www.dacoromanica.ro

Abrevieri 17

Iorga, Acte ;i fragmente

Iorga, Doc. Bistrifet

Iorga, Isl. rom. ArdealIorga, Istoria romd-

nilorIorga, Scrisori,

Iorga, Studii istorice

Iorga, Studii -,s1 docu-mente

Istoria artelor

Istoria RomdnietMehmed, Documente

turcestiMotogna, Relaliuntle

Neculce, 0 samd dede cuvinte

Nicolaescu, Documenteslavo-romdne

Panaitescu, Rare; siMoscova

QuellenRelafiunea lui Giovio

RIRSC IASC IVSimionescu, Noi date

Iorga, N., Acte $i fragrnente cu privire la istoria romelnilor, vol. I,.Bucuresti, 1895.Iorga, N., Documente

cure.sti, 1899.Istoria romanilor din Ardeal ;I Ungaria, vol. I, Bueuresti, 1915..Iorga, N., Istoria romeinilor, vol. IV. Cavalerit, Bucuresti, 1937.

rometnesti din arhivele Bistrilei, partea I, Bu-

Iorga, N., Scrisori de boieri, scrisori de domni, ed. a III-a, VAleniide Munte, 1932.

= Iorga, Nicolae, Sludiirest, 1899.

= Iorga, N., Sludii si documente cu privire la istoria romemilor, vol.XV , XV I $i XXIII, Bucuresti, 1908-1913.Istoria artelor plastice In Romania, vol. I, Bucuresti, Editura Meri-diane, 1968.Istoria Romania, vol. II, Bucuresti, Editura Academiei, 1962.Mehmed, M. A., Documente turcesti privind istoria Romdniet, vol. I,Bucuresti, Editura Academiei, 1956.

= Motogna, V., Relaftunile dintre MoldovaXVI-lea, Dej, 1928.Neculce, Ion, Letopiseful TOM Moldovei $1 0 sama de cuvinte, ed.a II-a, revazuta, de Iorgu Iordan, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1959.Nicolaescu, Stoica, Documente slavo-rometne cu privire la relaftileTetra Romdnesti si Moldovei cu Ardealul in sec. XV XVI, Bu-curesti, 1905.Panaitescu, P. P., Petru Rare; si Moscova, In vol. In mernorta luiVasile Pdroan, Bucuresti, 1934, p. 265-278.Quellen zur Geschichte der Stadt Brass6, II IV, 1889-1903.Relafiunea lui Paul Giovio despre aventurile domnului moldoveanPetru Rare;, In B. P. Hajdeu, Arch. ist. Rom., II, p. 26-41.Revista istorica romAnA".Studii cercetdri de istoria artei".

=-- Studii cercetari de istorie veche".Simionescu, Stefana, Noi date despre situalia interna fi externs aMoldovei in anul 1538 intr-un izvor inedit, Studii", XXV (1972),nr. 2, p. 225-240.

istorice asupra Chiliet ;I Cetajii Albe, Bucu-

;i Ardeal in veacul at

Simionescu, Teirile =.-

romeme

SMIM =---

StAnescu, Le coup d'etat =

Stoicescu, Diclionar

Ilronica

Tocilescu, 534documente

2 c. 401

Simionescu, Stefana, Tdrile romdne si inceputul politicii rasariteneantiotomane a Imperiului habsburgic (1526 - 1594), Revista deistorie", XXVIII (1975), nr. 8, p. 1197-1214.Studii materiale de istorie medie".StAnescu, Eugen, Le coup d'etat nobiliaire de 1538 et son role dansl'asservissement de la Moldavie par l'Empire ottoman, In Nouvellesetudes d'histoire, < I>, Bucuresti, Editura Academiei, 1955,p. 241 264.Stoicescu, N., Dic(ionar at marilor dregeitori din Tara Romaneascdfi Moldova, Bucuresti, Editura enciclopedica, 1971.Sincai, Gheorghe, Hronica romdnilor, torn. II, In Opere, II, ed.Ingrijita de Florea Fugariu, note de Manole Neagoe, Bucuresti,E.P.L., 1969.Tocilescu, Gr., 534 documente istorice slavo-romane din Tara Roma-neascd i Moldova privitoare la legaturile cu Ardealul, 1346 - 1603Bucuresti, 1931.

=

=

=

=

=

$i

Sincai,

=

=

ea.

=

=

=

=

=si

si

=

www.dacoromanica.ro

18 Ab re vieri

Ureche, Letopisetu/

Ursu, Die auswartigePolitik

Ursu, Petra Rare;

= Ureche, Grigore, Letopiselul Tarii Moldovei, ed. a II-a, revkzuta,de P. P. Panaitescu, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1959.

= Ursu, I., Die auswarlige Politik des Peter Rare;, Furst von Moldau(1527 -1538 ), Viena, 1903.

= Ursu, I., Petru Rareg. Domn at Moldovei de la 20 tanuarie 1527 pindla 14 septembrie 1538 gi din februarie 1541 pin& la 3 septembrie1546, Bucuresti, 1923.VAtasianu, Virgil, Istoria artel feudale in ladle romdne, vol. I, Bucu-resti, Editura Academiei, 1959.

= Veranciu, Antonin, Despre espediliunea lui Soliman imperatul tur-cilor in Moldavia ;i Transilvania asupra lui Petru gi loane, in Ha-rlan, Tesaur, III, p. 145-175.

= Veress, Andreas, Ada et epistolae relationum Transiloaniae cumMoldavia et Valahia, Budapesta, 1914 (Fontes return Transyloani-carum, vol. IV).

= Veress, A., Documente privitoare la istoria Ardealului, Moldouei fiTdrii Romartegti, vol. I, Bucuresti, 1929.

= Xenopol, A. D., Istoria romdnilor din Dada traiand, ed. a III-a,de I. VbIdescu, vol. IV, Bucuresti, < 1927 >.

VAtAsianu, Istoria arid =

Verancius, Despre es-pediliunea luiSoliman

Veress, Ada el epistolae

Veress, Documente

Xenopol, Istoriaromdnilor

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL I RESTITUIRIISTORIOGRAFICE

de Leon $imanschi

Reflectarea istoriograficg a domniei §i personalitgtii lui Petro. Rarese infgti§eazg astgzi, dupg o desfa§urare de aproape patru secole §i jumg-tate, la fel de inegalg §i de contradictorie cum se dovedeqe a fi fostinsg§i seria faptelor istorice din cel de-al doilea sfert al secolului al XVI-lea.Apreciat ping la admiratie de catre cei care i-au impartg§it convingerilesau actiunile §i dispretuit ping la detestare de cgtre cei aflati pe pozi-tii opuse, Petru Rare a pgtruns, dealtfel, in memoria istoricg disputin-du-§i, de la bun inceput, autenticitatea. Nu este intimplgtor, de aceea,cg receptarea pozitivg a personalitgtii sale concord numai atunci cindsfera intereselor divergente a fost depg§itg sau cind calitatea de referintgapartine nu atit domnului, eft omului insu§i.

Sugestiv a reactionat, din acest punt de vedere, mai ales con§tiintaistoricg popularg, care it prezintg pe domnul Tarii Moldovei tocmai inafara ipostazei sale oficiale : in preajma insclungrii, cind nu era decitun simplu negustor de pe§te, in timpul refugierii spre Transilvania, urmg-rit de cei ce s-au grgbit sa -1 repudieze, sau al §ederii la Ciceu §i la Con-stantinopol, unde a reu§it sg depa§eascg toate obstacolele §1 sa recapetecoroana 1. Fire§te, imaginea care se contureazg, din aceste citeva episoade,asupra domniei lui Petru Rare§ nu poate suplini retrospectiva istorica,propriu-zisg. Maniera in care con§tiinta popularg §1 -a fgurit-o demon-stTeaz.1 Ins subiectivismul acut al celorlalte reflectgri istoriograficede epocg, produse in afara raportului, altminteri definitoriu, dintre con-ducgtor §i mase. In acela§i timp, ea i§i revendicg aprecierea favorabillpe care, cu un secol mai tirziu, a facut-o Grigore Ureche aceleia§i domnii,urmind tocmai spiritul povestirilor referitoare la Petru Rare§ inseratein letopiset : Cu adevgrat era ficior lui Stefan vod'g celui Bun, cg, intrutot sin:lanai tgtine-sau, cg la ra'zboaie ii mergea cu noroc, el tot izbindiia,

1 Neculce, 0 mind de euvirde, p. 12-14 ; Ureche, Letopiseful, p. 154-164 (notificatiafinalA a autorului : carile toate, dacA le-am luat sama, le-am socotit a fi adevArate", trAdeazA,indiscutabil, originea popularA a acestor povesti", indiferent dacA ele suferisera salt nu, mailnainte, o prelucrare literarA).

www.dacoromanica.ro

20 Leon Simanschi

lucruri bune facea, Vara si mosiia sa ca un pastor bun o socotiia, judecatapre direptate facea. Almintrilea de stat era om cuvios si la toate lucrurileindrazneVu si la cuvintu gata, de-1 cunostea toDi ca ieste harnic sa dona-neasca Vara" 2.

Spre deosebire de traditia (ward, supusa, cum a fost $i firesc, coro-ziunii timpului, si, tocmai de aceea, esenVializata la maximum ca semni-ficatie, opera istoriografica aparuta concomitent of era o perspective cumult mai substanViall referitoare la dorania, lui Petru Rares. Toate acestescrieri, aparVinind unor autori din Vara sau din strAinatate, reprezinta ins5,inainte de toate, modalitatea specifics prin care faptele istorice marcanteale vremii s-au impus memoriei scrise, recomandindu-se, deci, ca surseprimare ale cercetarii. Pe de alts parte, majoritatea for au fost alcatuitecu scopul, exprimat deschis uneori, de a justifica opinii sau intreprinderiparticulare si acuzind de aceea, mai degraba, caracterul unei literaturiistorice politizante si apologetice. Dar, eliminind din discutie aspecteleimplicate, se poate totu§i considera ca opera istoriografica a timpului,deli eterogena, corespunde si celei dintii incercari de sistematizare a fap-telor, cu accente a caror necesitate se mentine la fel de actuala.

Inca de atunci a fost sesizata, astfel, importanta hotaritoare pecare a avut-o in desfasurarea evenimentelor victoria turcilor de la Mohacs.De aici, dar, multa neorinduiala a crescut in aceasta Vara ( Ungaria

US.) ; de la miaza-noapte s-a ridicat un crai, de la apus altuldupe vremi, cind se predau celui dintii cite unul dintre unguri, iar catrecelalalt se alipea dintre sari si facindu-se pentru aceasta razboi intre dinsii,era deci mare nenorocire" 3, observa episcopal Macarie. Pornind de laaceeasi constatare, Paul Giovio conchidea, la rindul sau, ca Petru Rare§visa, de asemenea, §i dobindirea (animum adjecit) Transilvaniei, f olo-sindu-se de anarhia in care fn. aruncata Ungaria prin lupta intre regiiIoan §i Ferdinand ..." 4, ceea ce analiza atenta a faptelor §i informatiadocumentary directs atesta astazi fare putinVit de tagada. Totodata,maniera in care inVelegea cronicarul turc Mustafa Gelalzade sa" prezinteexpediia din 1538 impotriva Moldovei, determinate de doul cauze :1. Incb.eierea unei aliante impotriva imparaViei otomane, la care par-ticipau §i moldovenii ; 2. Nesocotitele fapte de nesupunere ale acestora",si facind parte, tocmai de aceea, dintr-un plan mai vast de actiuni mili-tare conceput de Poarta 5, se impune §i in prezent, in fata cercetatorului,ca singura in masura sa conduce la discernerea ratiunilor fundamentaleale politicii turce§ti privind Moldova §i, in consecinta, a importanteiexceptionale pe care a obVinut-o, in acest context, optiunea internationalla lui Petru Rare§.

Dar, ceea ce se constituie intr -un punt de vedere pe cit de insolit,pe atit de preVios astazi, in reconstituirea operei de guvernamint §i a

2 Ureche, op. cit., p. 166.3 Cronicile slavo-romeine, p. 94.

Relafiunea lui Giouio, p. 31-32.6 Cronici turcesii, I, p. 262.

... Si

4

www.dacoromanica.ro

Restituiri istoriografice 21

orientarii politico-ideologice generale a puterii domnesti in prima juma-tate a secolului al XVI-lea, este, Mfg, indoiala, scrierea lui Ivan Semeno-vici Peresvetov, Jalba cea mare, dedicata tarului moscovit Ivan celGroaznic 6. Pentru ca, chiar dad, dezvoltat sau nu, in fata peregri-nului rus, intreag,a conceptie despre rolul monarhului in stat pe careacesta i-o atribuie, Petru Bares famine, neindoielnic, exponentul prin-cipiului autoritatii in conducerea treburilor publice, din moment ce numelelui a servit tocmai pentru a fi recomandat tarului 7. 0 intreaga proble-matica, mai complexa chiar decit cea abordata in cercetarea istorica ime-diat ulterioara, se dezvaluie astfel inaintea cititorului, incepind cu menireafiecareia dintre categoriile privilegiate ale societatii accentul punindu-sepe fortele militare care sprijineau puterea centrals continuind cupractica guvernarii si a mijloacelor necesare indeplinirii acesteia rele-vindu-se marea importanta a visteriei" statului in reusita diferitelorinitiative i terminind cu pregatirea personals a monarhului pentruactivitatea de conducere, in cadrul careia un be central trebuia sa ocupecunoasterea experientelor istorice similare.

Considerate dupa metoda de prezentare a faptelor, cele mai multedintre scrierile de epoca ale autorilor din afara Moldovei, cuprinzind referirimai mult sau mai putin detaliate la domnia lui Petru Rares, apartin insanaratiunii istorice cu profil analistic cu interferente ale memorialuluide calatorie sau ale descrierii geograf ice, prilejuite de inedit si de conjunc-tufa. Prin frecventa consemnarilor se remarca mai ales productiile isto-riografiei transilvanene contemporane datorate lui Nicolae Olahus,George Szeremi, loan Mihail Brutus, Sebastian Borsos, Ieronim Oster-mayer, autorilor anonimi ai cronicii secuiesti etc. 8 productii dovedindo preocupare constants pentru relevarea contributiei locale sau regionalela istoria, atit de tulburata, a perioadei. Ca urmare, politica ardeleanaa domnului Moldovei apare doar in repercusiunile ei particulare, deseorichiar in contradictie cu interesele mediului reprezentat de autor, daraproape intotdeauna ca o prezenta obisnuita. Sugestiv exemplificataaceasta situatie indeosebi Istoriile lui Ostermayer, inserind, fara nici odiscriminare, informatiile referitoare la istoria politica a Moldovei saua Tarii Romanesti in contextul celor brasovene si in general transilvanene.Mai mult chiar, deli exprima in general orientarea politica adoptatade sari, Ostermayer consemneaza cu obiectivitate principalele interventiiale lui Petru Bares peste munti, recunoscindu-i deplina victorie de laFeldioara impotriva armatei ferdinandiste 9.

Spre deosebire de reflectarea spontana a faptelor istorice moldo-vene in cuprinsul unor opere destinate altui scop, misiunea lui Aloisio

6 Calatort, I, p. 452-463.7 Stefan Ciobanu, Domnitorul Moldovei Petre Rare; in literatura rusd veche, RIR, XIV

(1944), p. 325 -326.8 I. Craciun A. Repertoriul manuscriselor de cronici interne, sec. XV XV II

privind istoria Romaniet, Bucuregi, Editura Academiei, 1963, p. 210 urm. §i 442 §i urm.9 Quellen, IV, p. 498.

§i-a

§i

ci naxti

www.dacoromanica.ro

22 Leon Simanschi

Gritti din 1534 in Ungaria, rascoala transilvanenilor impotriva sa §iepisodul final de la Medial, in desfkairarea caruia participarea deta§a-mentului moldovean a avut un rol decisiv, au constituit subiectul a treirelatari speciale, semnate de martori oculari ai evenim.entelor TranquilloAndronico, Francesco della Valle §i Agostino Museo ". De§i acestea repre-zinta, in esenta, adevgrate memorii retorice justificative ale autorilor lor,elementele de istorie generala, infati§indu-se in masura, solicitatg, de moti-varea actiunii conduitei personale, patronajul direct sau indirect exer-citat de domnul Moldovei asupra situatiei transpare cu claritate. Ping,F;i in povestirea cu mult mai precisa mai reticent5, a lui Agostino Museo,atmosfera politica surprinsa, de calugarul augustin tradeaza aceea§i rea-litate : patrunzind in Transilvania el intilne*te un convoi de care trans-portind arme cu destinatia Moldova, febrilitatea pregatirilor izbindu-1pretutindeni, pentru a culmina la Bra§ov, de unde partizanii guvernato-rului ii trimite,au acestuia rugamintea schimbe itinerariul caci setemeau §i de moldovean" 11.

Insertiuni de istorie romaneascli referitoare mai ales la numeroaseleconflicte militare dintre Tara Moldovei §i Polonia in prima domnie a luiPetro Rare§, cuprind, apoi, operele istorice ale lui Bernard Wapowski,Martin Bielski participant In lupta de la Obertyn Martin Kromer,Lukasz Gornicki §i Stanislaw Orzechowski12. Adoptind insa, de regula,punctul de vedere promovat de of icialitatile poloneze chiar de In decLan-§area ostilitatilor facut public prin browri propagandistice 13, lucrarileistoriograf ice nu se remarca nici ele printr-o alts interpretare a faptelorDimpotriva, accentuindu-se, cu orice prilej, asupra dependentei Moldoveide Poarta a sprijinului acordat de aceasta supusului sail", se cree,azao impresie falsa despre rolul pe care 1-a jucat Polonia in combatereainaintarii turce§ti, ajungindu-se ping, la afirmatia eronata conform careiaexpeditia otomana din 1538 s-a flout pentru ca, imparatul turcesc,

to Calatort, I, p. 242-255, 317-340 $i 356-367.11 Ibidem, p. 360-361.12 Baltografia hislorit Polskt, tom. I, partea a 2-a, sub redactia Heleny Madurowicz-

Urbatskiej, Varsovia, P.W.N., 1965, p. 18-23. Pentru relatia lui Bielski, vezi HAjdeu, Arch.ist. Rom., I, 2, p. 168-169.

18 Cum este cea redactatil de Jan Dantiszek, episcop de Chelmno, publicatii chiar Inoctombrie 1531, la Louvain (vezi Iorga, Acle fragmente, I, p. 9-13, $i Hurmuzakt, supl. II,1, nr. X, p. 27-30), de Stanislaw Gorski, canonic de Cracovia (Hurmuzaki, supl. II, 1, nr. XI,p. 30-40 , sau de Stanislaw Zacharia Wlossek, secretarul cancelarului polon Cristof or Szyd-lowiecki (I. Ursu, Batalitle de la Gwozdztec Oberlyn 1531 , AAR, MSI, s. II, t. XXXV(1912-1913), p. 444-463).

14 Majoritatea stirilor cu privire la Moldova ale cronicarilor mentionati au Post reluate deJoachim Bielski, Kronika Polska, Cracovia, 1957, $i, prin acesta, de Gr . Ureche. Pasajele Incauza au Post traduse de P. P. Panaitescu, Influenja polona in opera si personalitatea cronicarilorGrigore Ureche st Miron Costin, AR, MSI, s. III, t. IV (1925), p. 311-316, $i de G. I.Nastase, Cercetiiri istorice", I (1925), nr. 1, p. 135-139. Extrase din opera lui St. Orzechowski,la I. Minea, Inceputul domniei lui Alexandra LOpusneanu, Cercetari istorice", I (1925), nr. 1,p. 105-110.

si

si

si14.

si

$i

Si

$t

:

sargf

51

www.dacoromanica.ro


temindu-se ca regele Sigismund sa nu cuprindg Tara Moldovei, i-a pgrutmai bine 51 i-o is inainte si de aceea a trimis indatg oaste pentru a supune,sub puterea sa Tara Moldovei" 15.

Desi au retinut in operele for un singur eveniment din istoria rapor-turilor moldo-otomane : razboiul din 1538, cronicarii turci ai vrernii luiPetru Rares, in special Nasuh Matrakci si Mustafa Gelalzade 16, dovedesc,in schimb, mai mult discerngmint in aprecierea faptelor. S-a mentionatdeja, in acest Bens, preciziunea cu care Mustafa Gelalzade a definit cauzeleexpeditiei turcesti impotriva Moldovei, of erind un argument hotaritorpentru sustinerea politicii de neatirnare dusd de Petru Fares. Mai mult

acelasi autor recunoaste caracterul aproape formal al suzeranitdtiiotomane, deoarece, dupg retragerea lui Mahomed, in 1476, moldoveniis-au rgsculat din nou si s-au purtat ca niste dusmani" 17. in acelasi timp,cronicarii turci acordg o sugestivg atenDie caracterului special al pregati-rilor Portii, scopul imensei concentrari armate nefiind anuntat decitin ultimg, instants, iar cooperarea cu fortele tataresti asigurindu-se dinvreme. Tratarea expeditiei ca razboi sfint", pentru supunerea yardMoldovei cu puterea sgbiei" 15, precum consemnarea detaliatg a condi-tiilor viitoarei dependente, survenitg in urma inchingrii tgrii de cgtreboierime, subliniazg, In rindul lor, importanta reglementarii de drept carea survenit cu acest prilej intre Moldova si Poarta. Adgugind acestoraspecte informatiile, destul de numeroase, referitoare la defectiunea boie-reascg, la mdsurile pe care le luase Petru Rares in vederea respingeriiatacului turcesc sau In desfgsurarea propriu-zisd a campaniei facind,totodatd, abstractie de exacerbarea perspectivei islamice asupra raportu-rilor cu lumea cresting, rezultg, deci, o constructie istoricg, in mgsurg sitofere i astgzi elemente de reevaluare

Comparatg, cu modelele sirailare turcesti, scrierea eruditului dalmatinAnton Verancsics, De apparatu Ioannis regis contra Solimanum caesaremin Transsylvaniam invadentem ( 1536-1538) 19, consacrata aceluiasi eve-niment, trldeazg, o subiectivitate sporita, cu consecinte grave asupraintregului tablou istoric reconstituit. Este evidenta mai ales denaturareaobiectivului campaniei turcesti din 1538, consideratd, Inca din titlu, cavizind, deopotrivg, inlgturarea, lui Petru Bares si a lui loan Zapolya.

15 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 315.la Cronict turcesti, I, p. 221-232, 261-272. Scrierile contemporane ale Jul Ltifti pasa,

Rustem pasa $i Mehmed pasa (ibidem. p. 247-248, 254-255 $i 295) acordA cu mult mai putinspatiu expeditiei, rezumtnd principalele ei aspecte.

11 Ibidem, p. 263.15 Ibidem, p. 532.19 Titlu incorect, pentru a lnsusi autorul, referindu-se la aceasta lucrare, o definege

astfel : expeditia sultanului turcilor Soliman, din anul 1538, In Moldova $i In Transit-vania Impotriva voievodului Petru $i a regelui Joan ..." (Coldtort, I, p. 397), Sub acest titluea a fost editatA inca de A. Papiu Ilarian, in Tesaur, III, p. 145-175 (dupii care se dau4i citatele).

incg,

si

si

stiintifica.

www.dacoromanica.ro

24 Leon Simansc.h;

Drept urmare, pentru a infati§a principala cauza a actiunii lui SolimamMag,nificul, Verancsics descrie preparativele acordului incheiat la Oradea,la 24 februarie 1538, sustinind, chiar dupa ce directia de atac a armateiotomane se precizase, ca sultanul venia din cauza pitch intre Ioan siFerdinand, care, de§i nu era Inc publicata, it implea de griji §i oprepunea ..." (p. 148). De asemenea, cedind du§maniei patimme pecare i-o purta lui Petru Rare§ (evidenta mai ales in corespondenta sa)§i desconsiderind, in genere, cauza neatirnarii romane§ti, el substituiefaptelor reale propriile sale convingeri sau interese, mistifica §i inven-teaza, incit actiunile domnului Moldovei ajung sa indreptateasca pin&§,i expeditia otomana. Nu mai putin exagerat apare, pe de alta, parte,.opozitia dintre down §i tares, in cadrul careia ii include §i pe tarani, precum §i apelul adresat de catre boierime lui Soliman, incit acesta, cutoate ca, pe acel timp, era cuprins de foarte maxi griji", s-ar fi hotaritla campanie numai ca sa nu respinga cu nepasare aceea ce-i ofereanorocul de la sine" (p. 152). Dar, in ciuda acestei evidente incercari dedenigrare a lui Petru Rare§ §i, concomitent, de supraestimare a meritelorlui loan Zapolya, autorul nu se poate sustrage Intotdeauna realitatiiistorice, consemnind teama lui Soliman ca nu cumva, voind a ocupa.sau Transilvania, sau Tara Romaneasd sau Moldova, sa se uneasca toatetrei §i sfarme lucru ce, fara indoiala, se §i putea crede""(p. 154), sau recunoscind ca, spre deosebire de gruparea tradatoare a.boierimii, Petru Barg, considerind ca nimic nu e mai de lauda pentruun principe cretin ca a se lupta pentru credinta §i a cadea chiar, dacesa§a i-ar fi soarta, ... se decide serios de a opri pe Soliman sa intre inMoldova ..." (p. 156). Totodata, efortul lui Verancsics de a puree alaturisituatia lui loan Zapolya de cea a lui Petru Rare§ se incheie, contrar inten-tiilor sale, printr-un adevarat e§ec, ocuparea cetWor moldovene din,Transilvania intr-un astfel de moment dovedind la§itatea politica a semi-regelui maghiar, iar tentativa de disculpare a inactivitatii acestuia Infala tragediei Moldovei frizind ridicolul, deoarece, numai de neloialitatefaits de Liga Sfinta nu putea fi invinuit Petru Rare§, dupa cum numai.prin retragerea sa, cu intreaga armata, in tabara lui Ioan Zapolya, nuputea fi aparata atunci libertatea teritoriului romanesc.

Daces scrierile deja mentionate nu of era decit o perspectiva limitat'a'asupra domniei lui Petru Rare§, opera lui Paul Giovio, Histora sui tem-poris, ab anno 1494 ad annum 1547, se impune, in ciuda caracterului oarecumintimplator al digresiunii pe care i-o prilejuie§te prinderea lui Mailat,in 1541, la Flgara§, ca o autentica retrospectiva istorica asupra perioa-dei in cauza. Eruditul istoric contureaza astfel cu exactitate principaleleetape ale politicii externe duse de Petru Rare§ in prima doranie, reu§ind.mai ales sa surprinda obiectivul major al expeditiilor moldovene dinanul 1529: dobindirea Transilvaniei". In ceea ce prive§te interpretareaconflictului pentru Pocutia, ca §i a expeditiei otomane din 1538, el famine-ins1 tributar snrselor poloneze pe care le-a folosit §i, implicit, denaturariii.

tarile sa-1

www.dacoromanica.ro


sensului antiotoman al politicii domnului Moldovei. Apelind totusi nemij-locit, in final, la faptele al caror contemporan a fost, asa cum este cazuletapei constantinopolitane a pribegiei lui Petra Rares, discernamintulistoricului opereaza din nou cu luciditate, prezentind un tabloa fidel alsituatiei §i reabilitind o personalitate careia, in fond, i-a recunoscut, rindpe rind, intocmai ca Anton Verancsics, exact calitatile de care erau lipsiti,in fata turcilor, ceilalti principi crestini : curajul, abilitatea, demnitatea

indeosebi puterea de intelegere a faptelor. Caci, oricit ar fi fost de antre-nat autorul in denigrarea insusirilor domnului Moldovei, cuvintele saletransmiteau un cu totul alt mesaj : Pe linga acestea, Petru voda numai trimitea la Constantinopol tributul cel anual, pretinzindu-se cu aro-ganta mai presus de o asemenea injosire, nepotrivita cu calitatea unuiadevarat principe, §i laudindu-se fi rascumparat libertatea prinacme" 20.

fn acest context al istoriografiei strain, scrierile de epoca ale croni-carilor moldoveni realizeaza, fireste, asupra domniei lui Petru Bares,o imagine cu malt mai cuprinzkoare si mai organic alcatuita, chiar dacaangajamentul politic al autorilor for nu este mai putin ferm, iar maniera-de prezentare a faptelor dovedeste tot atitea particularitati. EliminindIna din discutie continuarea vechilor angle de elute 21, al ckor caracterconsemnativ prevaleaza asupra constructiei istoriografice propriu-zise,precum si presupusa scriere despre pribegia lui Petru Rares in Ardeal 22,apartinind, mai degraba, modului popular de reflectare a faptelor, o aten-tie specials reclama doar cronicile lui Macarie si Eftimie, prima imbrati-sind intreaga domnie a lui Petru Rares, iar cea de-a doua numai ultima-ei parte 23. Trklind un retorism §i o apologetics exagerata, ambele scrieriramin totusi tributare, in coinpunerea lor, metodei analistice de recon-stituire istorica, dezvoltarea socials concretizindu-se, mai ales, in eveni-mentele politico-militare ale vremii, iar selectarea acestora facindu-sein functie de contributia directs a monarhului. Asa se si explica de ceintreaga istorie a tarii apare doar in masura interferkii ei cu destinulpersonal al domnului sau de ce explicarea faptelor nu depaseste granitele-cauzalitatii individuale. Dar, daca ar fi exagerat, in aceasta situatie, sayse pretinda cronicii lui Macarie informatii privind, de exemplu, tratativelediplomatice sau noul statut al tarii fats de Poarta, nu este mai putinadevarat ca autorul, retinind modifickile, isi continua expunerea tocmaiin spiritul acestora. Este evidenta indeosebi noua modalitate de intro-ducere in text a rolului Portii in istoria Tara Moldovei de dupa 1538,/Iacel trufas stapinitor al turcilor", imp5,ratul de trei on blestemat,Suliimen", devenind, si pentru Petru Rares, stapinitorul turc" 24. In

20 Relafiunea lui Giovio, p. 36.21 Continuare doveditA, &IA la 1552, de Cronica moldo-polomi (vezi Cronicile slavo-ro-

mane, p. 182-185).22 P. P. Panaitescu, Inlroducere, la Ureche, op. cit., p. 40.23 Cronicile slavo-romdne, p. 95-103 $i, respectiv, 117-118.24 lbidem, p. 94, 102 si 103.

gi

a-gi

www.dacoromanica.ro

26 Leon Simanschi

ciuda particulariatilor sale, cronica lui Macarie se inscrie astfel ca ceadintii retrospective istoric/ integrals asupra domniei lui Petru Rares,ca'reia ii defineste corect continutul, structura evolutia. Totodata,prezentind-o in cadrul dezvolearii politice generale a Moldovei din primajumatate a secolului al XVI-lea, opera episcopului de Roman implic5si prima apreciere de ansamblu asupra acesteia apreciere sugerata, Incade la inceput prin calitatea lui Petru Bares de autentic urmas al vesnicpomenitului *tefan" in-tarifa apoi de raportul favorabil in care aparefate de domnia celui dintii fiu, Iliac, intru nimic asemanator tatgluisau" 25.

Desi dominate de caracterul direct al oglindirii faptelor si improprie,din aceasa cauzg, unei prelucrari metodice eficiente, istoriografiainitials a vremii lui Petru Rare§ a ramas, totusi, pentru multI vreme,definitorie in interpretarea, personaliatii si domniei acestuia. Aceleasiidei, mergind uneori ping, la identitatea de expresie, se reggsesc astfelin marile compilatii otomane 28, polone 27 sau transilvanene 28 de la sfir-situl secolului al XVI-lea sau din secolul urnkor, cu deosebirea ca circu-latia mai mare a unor opere a asigurat, implicit, si predominarea punc-tului de vedere al autorilor lor. Petru Bares a continuat astfel sa perso-nifice actiunea voluntary a conducgtorului de stat sg, suporte, totodata,integral, consecintele nefaste ale campaniei turcesti din 1538.

Concomitent insI, in cadrul unui lent, dar necesar proces de rees-timare a valorilor trecutului, constiinta istorica rom5ineasca a redat dom-niei lui Petru Rare§ adevaratele sale dimensiuni interne, Inscriind -o,prin Grigore Ureche 28, in rindul celor mai reprezentative afirmari generale,a sa cum atesa insasi caracterizarea deja mentionatl a acestuia. Dealtfel,constatarea, aparent paradoxara, el pace $i odihn/ era tuturora, caun pastoriu bun ci strajuieste turma sa, asa in toate pgrtile strAjuiapriveghiia" (p. 148), nu face decit ss repung in drepturile sale o coor-donata a guvernarii sesizatI Inca de Ivan Peresvetov, dar estompatItemporar de nu mai putin sustinuta activitate politica externa a domnu-]ui. In acelasi timp, justificarea egoists de cItre gruparea boierimii trada-toare a atitudinii ei din 1538, care gIsise in epocg adeziunea cercurilorde orientare asemangtoare, pierdut treptat orice consistency, ajun-gind sa obtin/ aprobarea marelui vornic al Tarii de Jos doar in m'asuram care ea izvora dintr-o gabiciune umana; obisnuia : ... boierii tam,cunoscindu la ce vine lucrul, sa sfatuia unul de la altul cerca sfat, ce

25 lbidem, p. 95 $i 103.26 Cronici turcesti, I, p. 350-355 (Mustafa Ali,) 477-481 (Ibrahim Pecevi) $i 532-536

(Kara Celebi-Zade).27 Cum sint cele apartinind lui Alexander Gwagnin, lui Joachim Bielschi (vezi $i mai sus,

n. 14) sau lui Stanislaw Sarnicki (vezi Bibliografia historii Po !ski, I, 2, p. 18-23 $i 47-50).28 Datorate lui N. Isthvanffi, Ambrosie Somogyi (Simigianus), Wolfgang Beth len, foam

Nadanyi, Matei Miles, Laurentiu Toppeltinus etc. (vezi I. CrSciun $i A. Ilie$, op. cit., p. 236,302, 463 si 465-466).

29 Ureche, op. cit., p. 147-167, de unde se dau citatele.

§i

§i

§i

§i§i

§i-a

§i§i

si

www.dacoromanica.ro

Restituiri isloriografice 27

vor face, ca sa poata haladui de atita nevoi ce s-au atitatu pen tali, des-au strinsu o gramada de raotati risipa asupra tarilor ' (p. 153). Para-irea domnului insa intr-un moment cind imprejurarile devenisera, intr-a-

devar, extrem de tragice, ii prilejuie*te lui Grigore Ureche cea dintiiInvatatura certare ' (p. 163) adresata contemporanilor sai, operind,totodata, *i acea apropiere a evenimentelor din septembrie 1538 *i decem-brie 1540 care subliniaza tocmai semnificatia comportamentului politiccondamnat.

Paralel cu aceasta interpretare a conflictului dintre domn gru-pul boierimii ostile, opera lui Grigore Ureche consemneaza cea dintiiapreciere a stadiului real in care ajunsesera raporturile moldo-transilva-ne in vremea lui Petru Rare*, de*i planul de referinta nu este eel oficial,ci limitat la sfera manifestarilor personale. Descriind, astfel, trecerea dom-nului spre Ciceu, in 1538, cronicarul remarea, referitor In secui, ea, la,vremea norocului celui prostu, ce era *i pribeag la din*ii sa scapasa dedomnie dupa ce sa dusese la turci, lasindul doamna sa cu coconiiavutiia in Ciceu, necum sa sa bage sa-i jafuiasca, ce inca i-au paziti-au socotit pins In venirea sa al doilea rindu" (p. 166). Cauza acesteiatitudini nu consta insa desigur, in groaza" pe care le didease" domnulMoldovei dupa cum considera autorul ci in comunitatea de interese.ce prevala atunci asupra deosebirilor de alta natura ; caci, tot GrigoreUreche este eel care, indreptatind expeditiile lui Petru Rare* peste muntidin a doua domnie, reaminte*te de fiecare data lipsa de loialitate a luiIoan Zapolya fats de domnul Moldovei, cindu era In Ciceu, de nuliera volnic cu nimica, mai apoi priiete*ugul ce avea impreuna it cal-.case ..." (p. 165).

Letopisetul lui Grigore Ureche nu reprezinta insa un progres isto-riografic numai sub aspectul rezolvarii problematicii speciale presupusade evenimentele epocii. Intreaga, domnie a lui Petru Rare* se infati*eaza,in urma adaosului informativ obtinut prin folosirea completa a izvoa-relor narative interne sau a confruntarii acestora cu cele poloneze, multmai consistenta *i mai echilibrata in diferitele sale momente, chiar dad,din pullet de vedere structural este respectata in esenta opera similaraa episcopului Macarie. Specificul izvoarelor a determinat, insa concomi-tent, *i insuficienta intelegere a semnificatiei unor fapte din domnia luiPetru Rare*, in special a campaniei turce*ti din 1538, ramasa la moti-varea macariana (cererea boierilor) poloneza (interventia regelui pelinga sultan). Tocmai de aceea, cronicarul se *i considera indreptatitsa motiveze hotarirea Portii de a-1 inlocui pe Petru Rare* ea sa nu.sa lipasca lacuitorii la alte parti sa inchine tare (p. 153), ceea ceconstituia, fire*te, o exagerare.

Carentele generale ale literaturii noastre istorice vechi, de In cueletopisetul lui Grigore Ureche nu s-a putut, in mod inerent, sustrage,aveau sa fie totu*i., odata cu inceputul epocii moderne, depa*ite treptat,domnia lui Petru Rare* reobtininduli astfel aproape integral valentele

§i

i*i

*i

0i

5i

5i

si5i

5i

6i

www.dacoromanica.ro

28 Leon Simanschi

ei reale. Hronica" lui Gheorghe incai so se inscrie, mai ales in acestproces, ca un moment definitoriu al noii modalitati de abordare a feno-menului istoric, chiar dacl, raportata la opera lui Chr. Engel 31, in acarei replica se afirma permanent, ea tradeaza Inca imperfectiuni *i lacune.Tributary formal analisticii medievale *i prezentind, ca urmare, fapteleistorice in stricta for succesiune cronologica, lucrarea reprezentantului

colii ardelene realizeazg, Ina, tocmai prin acest procedeu, o expunereunitary asupra trecutului tarilor romane, relevind, implicit, comunitateadezvoltgrii for istorice.

Beneficiind de avantajele manierei de prezentare, domnia lui PetruRare* se infati*eaza astfel in adevgrata ei dimensiune romaneasca, totatit de prezenta in Transilvania, ca *i in Moldova, *i concentrind, deseori,aproape Intreaga substanta istorica a epocii. Pe de anat. parte, utilizareadirects sau indirecta a unei game variate de surse narative, dar mai alesa informa4iilor documentare, i-a permis istoricului ardelean nu numai acompleteze tabloul general al faptelor, ci sa *i observe, pentru prima data,unele dileme interpretative, ca, de pada, cele legate de identificarea pre-tendentilor mentionati de izvoare cu domnii omonimi : Petru Rare*,*tefan LAcusta sau Alexandru Cornea. Dezvaluinduli Ins parerile prinintermediul citatelor selectate din bibliografia istorica investigate, autorulse infati*eaza nu numai contradictoriu in propria sa reconstituire, ci *ilipsit, deseori, de decizie. Cunoscind, astfel, noile raporturi care interve-nisera Intre Petru Rare* *i Ferdinand de Habsburg, Incepind din 1535,el ramine, totu*i, la vechea explicatie a atacarii Unguraplui, in 1536,de catre Stefan Mailat, sau a efectuarii campaniei turce*ti din 1538.Consecvent in definirea corecta a pozitiei internationale ocupata de t'arileromane in fiecare moment istoric, Gheorghe incai observe Ina transfor-marea statutului juridic al Moldovei fata de Poarta, acceptind asertiunealui Dimitrie Cantemir, conform careia moldovenii, carii din buncavointalor, s-au dat pre sine turcilor supt ap'arare, pin./ la Petru Rare* numaibairam-pirhiqi, adeca cinste de Pa*ti platea imparatului turcesc, 4 000de galbeni, 20 de coimi *i 40 de cai moldovene*ti. Pe vremea acestuia aupoftit turcii mai mare sums de bani supt numele de haraci ; ci PetruRare* au respuns ca el iksi poate da domnia, dug, nu poate cinstea saudarul se-1 mute in haraci, sau se adaoge la sumo, carea obicinuise a otrimite impgratului, ca aceasta nu sty in puterea lui. Tatu*i, dupg, ce1-au strimtorit la, cele mai de pre urma *i el au scapat in Ardeal, turciinu s-au lasat de pofta sa ...", impunind lui Stefan Lacusta un haracide 10 000 de galbeni pe an 32.

Cum era *i firesc, chiar dad,* autorul monumentalei hronici" seoprise in fata prelucrarii superioare a imensului material informativ adu-nat, puterea de sugestie a acestuia n-a fost defel estompata. Dimpotriva,odata cu punerea sa in circuitul istoriografic al perioadei pa*optiste,

30 $ineai, Hronica, II, p. 208-247.31 Chr. Engel., Geschichte der Moldau, Halle, 1804.32 ineai, op. cit., p. 195.

www.dacoromanica.ro

Restitniri istoriografice 29

reprezentantii noii conceptii de valorificare a trecutului Orli i-au folositsemnificatiile, numele lui Petru Rare§ incepind a se identifice tot maimult cu ceea, ce con§tiinta, istorica popular, postulase deja : un domnridicat din rindul maselor 33 si preferind pribegia in locul inchinarii fata,de turci ". Devenea evident, in primul rind, ca, domnia ilustrului voievodse afla la cumpana a doul epoci, deosebite mai ales prin regimul politico-juridic international, al tarilor romane, a§a cum rasa a se inteleaga Mihailliogalniceanu in articolul sau privitor la Autonomia principatelor romane 35,sau cum considera August Treboniu Laurian in manualul au de istorie,atunci cind 10 intitula una din marile sectiuni" ale luerarii : De lacaderea Constantinopolului pia, la moartea, lui Petru Rare§" 36. Totodata,ca urmare a punerii problemei capitulatiilor initiale incheiate intre tarileromane §i Poarta in discutie §tlintifica, evenimentele anului 1538 au fostreevaluate prin aceasta prisms, cererea turcilor de sporire a haraciului,asupra careia insistase Gheorghe Sincai, dovedindu-se tocmai o incalcarea regimului stabilit anterior. Dealtfel, August Treboniu Laurian nici nuezita s, aduca drept naarturie a pozitiei Moldovei fats de Poarta, in primadomnie a lui Petru Rare*, tratatul" incheiat cu Soliman, in 1529, laBuda, ale carui stipulatii le-ar fi reluat pe cele inscrise in tratatul luiBogdan, din 1511 37.

Dar, in conditiile unei deficiente metodologice generale a istorio-grafiei noastre romantice din deceniile de mijloc ale veacului trecut, atitproblematica independentei, cit §i cea a unitatii politice romane§ti inevul mediu nu puteau depa§i Inca stadiul dezideratului §tiintific §i alsupozitiei logice. Abia odata cu actiunea de editare §i, implicit, de apro-fundare a diferitelor categorii de izvoare interne §i externe, in speciala documentelor oficiale, faptele domniei lui Petru Rare§ au putut ie§icomplet din anonimat, infati§indu-se examenul §tiintific al istoricului.Iar opera lui A. D. Xenopol, Istoria romanilor din Dacia traiand, II,partea I, Ia§i, 1889, alcatuita cu competenta §i responsabilitatea pe carele presupunea o conceptie superioara despre scrisul §i fenomenul istoricIn general, venea s, consemneze, spre sfir§itul secolului, tocmai momentulinitial al acestui proces.

In sinteza xenopoliana, domnia §i personalitatea lui Petru Rare§patrundeau, fire§te, cu zestrea atributelor deja cl§tigate. Ea marca, astfel,sfir§itul perioadei pe care savantul roman, consfintind verdictul unei tra-ditii seculare, o defines semnificativ epoca luptelor celor mari (ale po-porului roman LS.) purtate mai intai pentru intemeierea, apoi Dentru

33 Este sugestivA In acest sens, prelucrarea de catre Mihail KogAlniceanu tocmai a legendeiprivitoare la momentul Instiintarii lui Petru Pares ca a fost ales domn : Un vis a lui Petru Rare$(Opere, I, ed. critics de Dan Simonescu, Bucuresti, Editura Academiei, 1974, p. 168-169).

34 Ibidem, II, ed. critics de Alexandru Zub, Bucurelti, Editura Academiei, 1976, P. 127si 390.

35 Ibidem, vol. II, p. 570-571.36 A. Treboniu Laurian, Istoria romdnilor, ed. a III-a, Bucurelti, 1869, p. 301.37 litdem, p. 333 $i 350.

www.dacoromanica.ro

30 Leon Simanschi

apararea statelor intemeiate de el" (p. 2), pe care ulterior 38, subimpar-tind-o, o intitula, in secventa ei final,, Epoca lui Stefan cel Mare" 39.

i proceda in acest mod. pentru ca, dupa parerea sa, Moldova pe timpullui Bares nu era departe de Stefan eel Mare, fsi puterea dezvoltata in eade marele domn era Inca in picioare" (p. 262). Judecata de ansambluera, totodata, insotita de comentarii si sublinieri referitoare la caracterulprincipalelor fapte politice ale domniei lui Petru Rarer, pe care anul 1538le despdrtea in doul serii absolut distincte. Observind, astfel, actiunilepolitico-militare intreprinse de donmul Moldovei in Transilvania, iarulterior in Pocutia, §i dind creditul cuvenit marturiilor conternporanedespre intentiile sale reale, A. D. Xenopol isi exprima parerea conformcdreia domnii cei mari §i insemnati ai Moldovei inteleserd, in curind,ca cu tara lor, in marginile in care se afla, nu se va, putea ispravi nimic"(p. 232). Din pacate, pornind de la, aceasta premiss, autorul nu insista,totusi, suficient asupra naturii argumentelor, dezvoltind-o in afara nece-sitatii de unificare a potentialului romanesc de pe ambele laturi ale Carpa-tilor, ca si in afara finalitatii sale concrete antiotomane.

Desi nu a reusit sa cuprinda in sfera documentatiei sale si izvoareleturcesti, A. D. Xenopol ajungea sd, discearna, in acelasi timp, si aproipeintreaga problematic, a campaniei otomane din 1538, supunind pentruprima data atentiei istorice tratatul de alianta incheiat de catre PetruRarer, in 1535, cu Ferdinand de Habsburg precum §i implicatiile deconspi-

acestuia de catre Than Zapolya, in conditiile in care turcii isi insu-sisera in teorie, asupra ambelor tari romane, un drept deplin de stapinire"(p. 243). Adept al existentei hatiserifului" din 1513, prin care se stipu-lau libertatile si obligatiile Moldovei fats de Poarta, istoricul ieseau nuputea, fireste, decit sa observe incalcarea acestuia de catre invingatoritsi sa constate cit do iute ajunsese Moldova pe sora ei mai mare, Mun-tenia, in valea plingerilor, catre care fusesera aruncate" de turci (p. 248).

Relevind astfel intreaga semnificatie a anului 1538 pentru istoriatarilor romane, desfasurarea ulterioara a evenimentelor ii aparea, la rindulei, autorului ca fiind mareata de aceasta substantial& modificare. Pricingnemultamirei boierilor cu domnia lui Stefan Lacusta are un caracterde gravitate deosebit" (p. 251), aprecia el, insistind asupra desmadulareiMoldovei" si a consecintelor acestui act. Totodata, in noua situatie, nicerevenirea lui Petru Rare§ pe tron nu mai putea fi considerata un faptobi§nuit, intrucit ea consemna inceputul acelui procedeu de scoatere adomniilor la mezat prin care Poarta va ajunge sa controleze efectiv poli-tica tdrilor romane. Iar obligatiile sporite contractate de Petru Rare§la Constantinopol pentru numirea sa in scaun demonstra, in conceptialui A. D. Xenopol, tocmai acest caracter. Ca urmare, nici politica externa

38 A. D. Xenopol, op. cit., vol. IV, ed. a de I. Vladescu, Bucuresti (1927), editiedupil care se vor da $i celelalte citate, deoarece, cu exceptia celui de la p. 251, referitor la ne-mul1limirea boierilor cu domnia lui Stefan Lacusta", acestea se afIA, cu foarte mici deosebiri,si In prima editie.

39 Ibidem, p. 5 si 9; perioada lui Petru Rare, la p. 226-265.

Aril

111-a,

www.dacoromanica.ro


promovata in cea de-a doua, domnie nu s-a mai putut exprima in vechileforme, supunerea aparenta fats de orice ordin al Portii *i secretul initia-tivelor diplomatice devenind conditii obligatorii ale pastrkii tronului,ap, cum demonstra alianta incheiata de Petru Rare* cu Ioachim de Bran-denburg impotriva Portii sau atitudinea adoptata de el cu prilejul noilorinterventii efectuate in Transilvania.

In sfir*it, pe parcursul reconstituirii, dar mai ales in paragrafulfinal pe care it consacra lui Petru Rare*, autorul celei dintii sinteze *tiin-tifice asupra istoriei romanilor dovede*te o constants preocupare *i pentrudefinirea personalitatii acestuia. Convins insa de judecatile adversarilorpolitici ai lui Petru Rare*, care ajunsesera sa, prolifereze in literaturaistorica a epocii un intreg arsenal de calomnii, A. D. Xenopol considerscam ling-u*it" (p. 262) portretul pe care Grigore Ureche i 1-a facutdomnului Moldovei. Mai mult chiar, insuficient de atent fats de calitatileatribuite lui Petru Rare* de traditia populara, ca *i fats de atalamentulpe care i 1-au dovedit masele, el absolutizeaza ipostaza nefavorabila,dupa cum, vazindu-1 mai putin politic" *i mai slab general" (p. 261),nu ia, totu*i, in consideratie imprejurarile interne *i externe deosebite.

Indiferent insa de veracitatea imaginii obtinute asupra domnieilui Petru Rare* prin intermediul spiritului istoric xenopolian, fertilizareaariei interpretative Amine incontestabila, studiile ulterioare structurin-du-se tematic tocmai pe directiile astfel sugerate 40, iar reevaluarile sin-tetice dezvoltindu-se pe baza aceluia*i concept. Dupg mai bine de treidecenii, micromonografia lui Ion Ursu, Petru Ram, Bucure*ti, 1923,venea, de aceea, sa confirme in multe privinte valabilitatea reconstituiriiliii A. D. Xenopol, de*i studiile apkute intre timp cele mai importanteapartinindu-i chiar lui au impus, pe alocuri, retwri sau completari.

Astfel, concretizind ceea ce predecesorul sau avea, desigur, in vedereatunci cind sublinia nevoia de cre*tere a puterii Moldovei, I. Ursu afirmaea, Inca de la inceputul domniei, Rare* a fost calduzit de gindul ea 8dscape ,tara de tributul tureen ?i acest gind a lost steaua care i-a fost calduzdin tot decursul domniei" (p. 8). Prezentarea interventiilor lui Petru Rare*in Transilvania II conducea, de asemenea, pe autor la concluzia ca, ajun-gind stapin pe toata partea de raskit *i <pe> centrul" acesteia, °dataCu trecerea Tarii Romane*ti sub influenta" sa, domnul Moldovei aizbutit astfel sa aduca sub ascultarea lui toate terile locuite de romani,tealizind dupd formele de atunci cea dintii unire a celor trei Jdri locuitede romdni" (p. 20). Era, fire*te, o incheiere pe cit de inedita, pe atit deindrazneat5 dar citatele sugestive ale contemporanilor transilvaneni,ca *i cele atestind caracterul con*tient al intreprinderii lui Petru Rare*avansau ele insele aceasta idee. Declan*area ostilitatilor militare cu Polonia*i redeschiderea problemei Pocutiei se constituia, in schimb, intr-o evo-care cu mult mai succinta *i mai putin comentata de autor, pentru care

a Cele mai importante contribujii speciale la problematica raresiana vor forma obiectulultimei pArji a acestei retrospective.

www.dacoromanica.ro

32 Leon simanschi

ratiunile hotaririi domnului Tarii Moldovei ramineau totu§i marcate deun puternic subiectivism.

Ceea ce reu§ea sa gradeze apoi, intr-o perfecta, de§i esentializatadesfa§urare, microsinteza lui I. Ursu era tocmai capitolul cel mai importantal domniei lui Petru Rare§ §i care ramasese, pins la A. D. Xenopol, §i celmai putin ilustrat de scrisul istoric : conflictul cu turcii. Spre deosebireinsa de marele sau predecesor, pentru care deznodamintul din 1538continua sa implice, in primul rind, responsabilitatea domnului Moldovei,I. Ursu opera un transfer substantial de cauzalitate, accentuind asupracaracterului obiectiv al confruntarii moldo- otomane, precum. §i asupramultitudinii factorilor care au concurat la caderea lui Petru Rare§. Maimult Inca, ceea ce parea a fi, in expunerea lui A. D. Xenopol, doar suitaunor riposte izolate la intentiile bine definite ale Portii otomane, se infa-ti§a, dimpotriva, in noua viziune, ca o manifestare con§tienta §i cu o fina-litate precisa din partea domnului Moldovei. ,, Uciderea lui Gritti pecare Rare§ 1-a banuit ea,' a urmarit tronul Moldovei avea sa fie astfelsemnul material at ruperii en sultanul Ssi at independentei Moldovei fatsde turci. Realizarea acestui plan insemna o revolulie fats de puternica Imp&rage tureeasca" (p. 34), afirma hotarit autorul. Iar refuzul domnului dea accepta, in 1536, propunerile de impacare ale lui Soliman, ca §i ade-ziunea sa totals la proiectul unei expeditii generale impotriva turcilor,demonstrau, in conceplia lui I. Ursu, tocmai consecvenla unei atitudinigenerate de idealul ... de a scapa Moldova de tributul datorit turci-lor" (p. 32), pe care, dealtfel, Rare§ a §i incetat s5,-1 achite. Ca urmare,coalizarea fortelor ostile acestui deziderat §i, implicit, politicii domne§ticare it promova, departe de a reprezenta consecinta unor repetate gre§elide interpretare a situatiei objective, devenea expresia inevitabilei coliziunidintre doua puteri antinomice angajate in aceemi disputa'. Se remarca, indemonstratia autorului, mai ales caracterul decisiv pe care atitudinea boie-rilor 1-a avut, ca §i anterior, la Obertyn, in desfkurarea ostilitatilor, prega-tirile domnului Moldovei pentru o riposta energies data armatei invada-toare quind in conditiile tradarii" (p. 50) acestora. Petru Rare§, cazutjertf5, in lupta pentru idealul mintuirii Moldovei de turci §i pentru idea-lul cre§tinitatii din vremurile sale" (p. 53), i§i profila, astfel, tras5,turaeroic5, a personalitatii sale, pe care autorul o considera cu atit mai impre-sionanta, cu cit nici unul din contemporanii implicati in conflict nu auprobat-o.

Vaptele celei de-a doua domnii atestau, la rindul lor, dup5, I. Errsu,aceea§i perseverenta cautare de mijloace in vederea inlatura'rii suzeranitatiiturce§ti, de§i imprejurarile deveneau din ce in ce mai nefavorabile. Inspecial, transformarea Budei in pa§alic fapt pe care autorul it puneaiin nemijlocita legatura cu infringerea Moldovei, eel mai avansat bastional luptei antiotomane schimbase complet raportul de forte in zona,mice actiune ostila Portii incumbind, de acum inainte, pentru domnulde la Suceava, nu numai necesitatea unei aliante sigure, ci §i a apropieriifortelor aliate de hotarele tarii sale. Reintoarcerea lui Petru Rare§ pe

www.dacoromanica.ro


tron i-a oferit totodata autorului prilejul sa sublinieze constatarile ante-rioare cu privire la atitudinea diferitelor categorii sociale fats de politicaautoritara a domnului, masele populare primindu-1, peste tot, cu lucre-dere §i bucurie.

in sfir§it, cu toata economia expunerii, lucrarea lui I. Ursu acorda,in final, o atentie specials citorva din aspectele majore ale guvernarii luiPetru Rare§, caracterizindu-i colaboratorii §i precizind etapele defectiuniiboiere§ti, remarcind, intocmai ca §i A. D. Xenopol, calitatea o§tirii mol-dovene din vremea sa, sau atribuindu-i patronajul unei opere cultural-artistice ale carei proportii §i semnificatii u scapau totu§i. Personalitatealui Petru Rare ajungea astfel sa se contureze pe coordonate intrucitvadeosebite de cele ale retrospectivei xenopoliene, mai ales dupa ce autorulobserva lipsa de temeinicie a insu§irilor pe care i le-a atribuit AntonVerancsics, du§man declarat al domnului Moldovei §i exprimindulideschis regretul ca acesta n-a ca'zut mort de mu§caturile fiarelor pe cindratacea in padure ..." (p. 61). Mai mult chiar, I. Ursu sesiza valoareadocumentara deosebita a portretului consacrat de Gr. Ureche domnuluiMoldovei, deoarece acesta ne arata amintirea ce s-a pastrat despre Rare§in Moldova §i chipul cum a fost judecata domnia lui de generatiile carii-au urmat" (p. 125).

Tocmai de aceea, incheinduli evocarea, I. Ursu se considera perfectindreptatit sa acorde lui Petru Rare§ atributele unei maxi personalitati,pe care numai imprejurari de a§a natura c5, nu puteau fi dominate deoameni, oricit de geniali §i de puternici ar fi fost" (p. 127), au impiedicat-osa culeaga laurii ce i-ar fi meritat. Totu§i, prin puterea de sacrificiu pecare a aratat-o, luptind pentru mintuirea tarii sale de tributul turcesc,prin suferintele §i patimile indurate pentru acest ideal, prin iubirea sanemarginita pentru Moldova, prin luptele pentru largirea hotarelorprin sprijinul dat culturii §i artei, prin renumele la care a ridicat Moldova§i rolul deosebit pe care 1-a jucat in istoria universals, Rare famine,

aprecia autorul alaturi de Stefan §i Mihai, una din cele mai maretefiguri ale istoriei noastre" (p. 134). Se modifica, in acest fel, o conceptie,devenita traditionala, asupra semnificatiei istorice a faptelor unei impor-tante perioade din trecutul luptei §i creatiei romane§ti conceptie care,in ciuda caracterului mkturisit al lucrkii, se Intemeia pe o profundacunoa§tere a izvoarelor qi a epocii, a§a cum i§i propunea autorul Inca dinprefata : prin aceasta (caracterul de popularizare L. n-am intelesinsa sa sacrific cit de putin obiectivitatea, indispensabila cartilor de istorie,adevarul istoric §i baza strict §tiintifica" (p. 3).

Dupa entuziasta reabilitare a unei personalitati, cu prea mult5, u§u-rinta condamnata pins atunci, dar al carei idealism §i caracter eroic i se in-fati§au lui I. Ursu ca neindoielnice, expunerea lui Const. C. Giurescu asupra,aceluia§i subject, din cadrul sintezei sale de Istoria romeinilor, vol. II,1, Bucure§ti, 1937 (editia a III-a, 1940, p. 168-190, dupa care se dau§i citatele), invita la prudenta §i discernamint. Fara a fi fost exprimatin mod explicit, criteriul diferentierii vorbelor de fapte opera mai ales,

3 c. 410

www.dacoromanica.ro

34 Leon Simanqclii

in retrospectiva autorului, precizkile necesai e, dupit cum, pinit la deplinaelucidare a incongruentelor existente, se relevau solutiile optime. Traditiapopular/ inregistrase astfel, dup5, Const. C. Giurescu, un element cu multmai acceptabil referitor la mdeletnicirea lui Petru Rares inainte de dom-nie : negustoria de peste, decit presupunerile istoriografiei moderne,care-i atribuiau o indelungata pretendent5, in Polonia. Cistigul" imediat,concretizat in sporirea posesiunilor sale ardelene", i se prezenta, apoi,autorului la fel de real, in cazul politicii transilv/nene a lui Petru Rares,ca si , gindul sAu ascuns de a scApa de suzeranitatea turceasca" (p. 168169). 'Tocmai de aceea, prima companie in Transilvania nu era legat5,nemijlocit de politica Portii, iar dorinta pAstrArii acestei provincii pentruel" nu era confundatA cu detinerea de jure, intrucit Rare§ a trebuitin cele din urmit sA respecte conventia pe care o Meuse cu Szapolyaysi sA lase acestuia stApinirea asupra Ardealului". Astfel, deli domnul Mol-dovei a realizat un cistig apreciabil", acesta s-a limitat, totusi, la as-pectul teritorial" si la cel moral" (p. 172).

Posibilitatea de realizare extern/, mai ales c5, invocarea unui temeilegal" a facilitat -o, guvernase ins/ dupa Const. C. Giurescusi actiunea lui Petru Rare§ impotriva Poloniei, actiune care va declansao adevkatA reactie in lant pin/ la deznodilmintul din 1538. Fireste, reve-nind la eonstructia xenopolianI, ckeia ii atenua totusi creditul acordatsubiectivismului politic al domnului, autorul divulga, implicit, ipoteticuldin presupunerea lui I. Ursu referitoare la permanenta obiectivului antio-toman in practica politic/ a lui Petru Rares. Cad, deli logicA, asertiuneanu obtinea o confirmare certA, decit prin tratatul de alianta cu Ferdinandde Habsburg. In schimb, rolul defectiunii boieresti in esuarea rezistenteimoldovene din septembrie 1538, dup5, ce, ,la inceput, norocul pku a suridelui Rares" (p. 175), era apreciat in mod asemankor.

Consemnind, apoi, faptele ulterioare anului 1538, asupra semnifi-catiei ckuia nu se insista totusi, istoria politic/ a T/rii Moldovei se derula,conform structurii propuse de autor, intr-o relativ5; continuitate, pin/la moartea lui Stefan, eel de-al doilea dintre nevrednicii ... fii" (p. 168)ai lui Petru Rares. Desigur, procedind astfel, Const. C. Giurescu subliniaunitatea tematica, a unei perioade despArtite, de fiecare data', pinA atunci,prin schimbarea de domnie produs/ in anul 1546, dar care nu modificasesubstantial nici coordonatele interne si nici obiectivele externe ale poli-ticii domnesti. Doar decilderea moralit a urmasilor lui Petru Rare§ incon-testabilA, dui)/ succintele prezentki ce le sint consacrate de autortrAda deosebirea fatg, de remarcabila domnie a tat/lui, dar ea apartinea,mai curind, unui epilog, decit unui debut 41.

41 Cu prilejul noii sale sinteze, autorul a revenit' Impreuna cu Dinu C. Giurescu, Isloriaronalnilor, 2, p. 271-289, asupra cltorva dintre elementele constructiei anterioare, valorificlndastfel ultimele contributii istoriografice privind, mai ales, politica intern a domnului (In para-grain] Evolutii interne") si reactia marii boierimi fat de aceasta (In paragraful despreInvazia otomana").

www.dacoromanica.ro

Reslituiri isioriografice 35

intemeinduli originalitatea demersului sau asupra trecutului roma-nesc pe calitatea reflectarii complete a devenirii noastre istorice, NicolaeIorga, Istoria romlinilor, vol. IV, Bucure,ti, 1937, repunea, implicit, indrepturi asa cum anunta, de fapt, Inca prima sa sinteza de Istoriapoporului romanesc (cf. vol. II, Bucuresti, 1925, p. 158-175, trad. dinlimba germana de Otilia Enache Ionescu) problematica majors aperioadei rare.,iene, estompata intrucitva de rigoarea metodica a opereilui Const. C. Giurescu. Atribuita generosului efort al citorva generatii dea conserva intacta Mo§tenirea lui Stefan cel Mare", in spiritul dominantal unei epoci pe care Cavalerii", prin buna pregatire, prin curajul dea infrunta riscul, prin dispretul fats de moarte, dar fara nimic din pericu-loasa pasiune a aventurii" (p. 251), o inzestrasera cu capacitatea marilorinf5,ptuiri, domnia lui Petru Rare, impreuna cu cele ale fiilor s5,1, reveneaastfel sa marcheze limita maxima a dezvoltarii intr-un cadru definit dea utor Inca odata cu prezent area intemeierii libert tilor" statale romane§ti.Ceea ce izbutea sa reintroduca insa Nicolae Iorga, dupa un veac §i jumatatede la exemplul lui Gh. *incai, era acea viziune unitary asupra istorieiromane§ti, pe care nici coexistenta mai multor state feudale §i nici parti-cularitatile de detaliu ale evolutiei for politice nu se dovedeau suficientepentru a o fragmenta. Iar vremea lui Petru Rare§, cu recrudescenta ei deinteres romanesc in general, cu transferul acestuia de pe o parte pe altaa lantului carpatic §i, totodata, cu acceptiunile definitorii pe care el le-adobindit, i-a oferit tocmai prilejul unei demonstratii concludente asupraobiectivitatii procedeului. Dupa Cei opt ani de anarhie", in care, totu§i,2,Radu se iea la Pupa cu Mahomed, salvind astfel neatirnarea, aproape dis-pdrutd, a Aril*, sale" (p. 311), iar frontul comun al impotrivirii fats de Poarta,din Banat piny in Moldova, tinde sa se refaca, Romanii in lupta pentruArdeal" izbutise ulterior WA impuna identitatea acestuia, similara celei atarilor romanesti de peste munti, day pe care statutul situatiei sale in dis-puta dintre cei doi regi ai Ungariei, de Cara apartinind cui va invinge"(p. 342), ajunsese s-o pericliteze gray. Ca urmare, Nona problems a Ar-dealului", asa cum o intelegeau cei doi domni romani, care di-dealtseama cd trebuia cu mice prey sd se impiedice crearea unui Ardeal turcesc,cu un aventurier creOin in frunte, cea dintiiu loviturci pentru a intinde sidincoace de Dundre stdpinirea dreeta si arbitrard a sultanului" (p. 369),a fost solutionata in spiritul acestui imperativ. cu toate ca aparitiaprincipatului autonom al Transilvaniei a coincis cu Pierderea neatirnariimoldovene§ti", noul cadru politic al dezvoltarii tarilor romane a fost de laInceput utilizat tocmai pentru realizarea dezideratului for major, asacum dovedea sfatul adresat de Rareg ardelenilor, ca impreunci cu moldo-venii ii muntenii set' facet' o dietd pentru apcirarea acestor o adeva rata'uniune dacicci" (p. 409), sau cum parea sa tradeze, dupa Nicolae Iorga,chiar gestul disperat al lui Ilia, unul dintre Epigonii vitejilor", a carorvreme, anuntindu-se prin acele dovezi de vitejie, care se vor inmulti, deve-nind faptul obisnuit normal al epoch pe care trebuie s-o clefineascci tocmai

i0

locuri:

§i,

www.dacoromanica.ro

36 Leon Simnnselii

fenomenul moral, earacteristic, al acestei viteji" (p. 425), prelua totusi omostenire in formele schitate de tumultoasa istorie raresiana.

flogatia si calitatea informatiei supusa discernamintului stiintifieal savantului opera insa redimensionarea globala a domniei lui PetruRare intr-un peisaj de dinamism si autenticitate istorica tot atit de edi-ficator si pentru multitudinea aspectelor adiacente raporturilor fundamen-tale. Relevind, astfel, continuitatea politicii domnesti in Moldova, pe careo exprima mentinerea boierilor de sfat ai lui Stefan eel Tinar, autorul po-tenta cu abilitate acuitatea problemei transilvanene cu care a fost con-fruntat de la inceput Petru Bares. Si aceasta cu atit mai mult, cu citara era in voia oricarui" (p. 334), iar romanii transilvaneni dovedisera,cu prilejul rascoalei sociale a « Tarului Ivan *, ca lumea incepea sa segindeasca, nu numai cei privilegiati, ci si marea masa de tarani ... "(p. 335) la rezolvarea situatiei. Tocmai de aceea, Nicolae Iorga nu intirziaWit si presupuna sugestionat de elementele realitatii, ca dad Petru-Voda eel nou a fost negustor de peste" si, in acest caz, ii aparea caneindoielnica si prezenta sa in orasele transilvanene , el avea cunostintade ce insemnau atitea sute de mii de oameni ... si avea destula inteli-genta, intr-o vreme cind spiritul Renasterii facea suflete realiste, ... casa- si dea seams ce se poate face cu un asemenea material" (p. 335).

0 a doua observatie, strins legata de precedenta si tot atit de hotari-toare pentru intreg edificiul reconstituirii sale, ii era prilejuita lui NicolaeIorga de caracterul celei dintii expeditii peste munti a lui Petru .Rares,care, voind Ardealul pentru divsul" (p. 334), fara a spune nimanui dece vine, pentru eine si contra cui" (p. 336), reusi sa atraga asupra scaunuluidomnesc de la Suceava privirile tuturor celor ce Inmau sa joace un rol inconfruntarile viitoare. Iar acestea, in conceptia autorului, n-au pututfi decit cele afectind interesele general romanesti, pe care atunci le coneentracu prioritate disputa ardeleana. Interventiile moldo-muntene in Transil-vania, cu accentul firesc asupra demersurilor politice proprii ale lui PetruBares, ca si impletirea de interese moldo-ardelene in succesiunea tronuluiTarii Romanesti apar, ea uimare, la fel de bine prezentate, dupa cum as-cendenta domnului Moldovei asupra tutu' or celorlalti factori de decizieromaneasca era subliniata prin cererea adresata de brasoveni ca Petrusit opreasca pe vd valitori, prin scris sau prin soli" (p. 349), cind Vlad preluase,cu ajutor turcesc, locul lui Moise voievod la sud de Carpati.

Fara ca sa-si propuna reinterpretarea diferendului moldo-polon,Nicolae Iorga realiza, de asemenea, in continuare, o introspectie cu multmai sugestiva decit se Meuse pins atunci asupra desfasurarii acestuia,principalele sale faze consumindu-se de fapt la Constantinopol, iar eseculintreprinderii lui Petru Rare§ explicindu-se tocmai prin abandonul diplo-matiei poloneze de la orice veleitate antiotomana. Expunerea ii prilejuia,totodata, autorului sa descopere valente not In sufletul omului, desigurneobisnuit, care era aceasta dirza si desteapta odrasla a lui Stefan eel Mare"(p. 358), si care, atunci cind vorbea, parea ca vorbesc vechii traci si, infuria lui sfidatoare, Decebal, neinduplecatul Dac !" (p. 363). Problemele

www.dacoromanica.ro


ardelene, reafirminduli apoi, din nou, acuitatea, Nicolae Iorga i§i indi-vidualiza reconstituirea prin citeva remarci de mare finete privind politicalui Petru Rare§ fat5, de iara" care, infalisindu-se scum, ca in toate mo-mentele de mare crisa, ca un organism politic de traditional; independents"(p. 369), &Mita solutii proprii §i Ora a intreba pe regele departat . faceaun act weobisnvit de suveranitate, alegindu-si un voievod . . . un Roman,Mailat . . ." (p. 370). Astfel, marele istoric ajungea sa contrapun'a, in nouacircumstanta, obiectivul politic al domnului Moldovei, de mentinere apreponderentei sale asupra Transilvaniei, tendintei fire§ti a acestuia, vitizindchiar §i in initiativa de alianta a lui Petru Rare§ cu Ferdinand o motivatieasema'n'atoare. Observind, totodatA, ca actiunea habsburgilor tr'adeaz.A,

inainte de toate, o imensa Upset de inteligenfa" (p. 373), care nu i-a faeilitat,h,ealtfel, lui Petru Rare§ realizarea niciunuia dintre dezideratele sale,Nicolae Iorga definea, implicit, §i cea mai mare gresealei a fiului lui .qtefaneel Mare", care, preferind un Ardeal MIA stApin", il sacrificase" pentrua reglementa problema Pocutiei (p. 382).

In sfir§it, atribuind responsabilitatea majors a profundei transfor-mAri, survenitA, la 1538, in situatia juridic; externa. a T'arii Moldovei,polonezilor, care, ca sa-si rasbune pe « valah » . . . aduserei pe sultan fi-sipregatirei astfel o nou; raia in coasts" (p. 383), dar farA," a diminua niciconseeintele rAscoalei" boiere§ti, care i-a taiat minile" (p. 386) celui cese pregAtea, totu§i, pentru rezistentA, Nicolae Iorga subsuma desfa§urareaistorica a perioadei ce se incheia, dupA, el, abia in 1546 aceleia§i preocupAripolitice fundamentale : anularea subordon'arii Orli fats de PoartA, informele dictate la Suceava de Soliman Magnificul. Constata, astfel, dinatitudinea boierimii moldovene, trezitA la realitate de dictatul otoman,ca nu mai erau cloud particle, prin sfisierea terii, ci, de pe urma pcicatuluicu tinguirile la sultan, o singurci mare neogoita, durere" (p. 393-394), intimp ee peste munti, unde Mailat « pregAtia despArtirea Ardealului deUngariapentru a-1 st'apini cu ajutorul §i voia turcului ca domnii Moldovei§i Terii-Romane§ti » (p. 394), deosebea o situatie politics ce propulsa dinnou importanta conluciarii acestora. Revenirea lui Petru Rare§ pe tron,eu reactiile cunoscute in tars, dar care pentru discern5mintul istoriculuiinsemnau un antagonism care ivcepe s'd, se pronunle" (p. 400), §i cu celede la Cracovia, de unde a sosit refuzul orid,rui sprijin antiturcese, la cares-au adAugat noile obligatii de supunere fatA de PoartA, n-a fost ins5, denaturA, ss modifiee raportul de forte in zone §i fire§te, nici cursul eveni-mentelor. Atit planul lui Mailat, care se baza pe contributia romaneasea,cit §i intentia lui Radu Paisie de reluare a unei mai active politici anti-turce§ti sau dorinta lui Petru Rare§, chinuit de ideea intregirii Moldovei§i rAzbunArii contra turcilor" (p. 408), au quat rind pe rind, anul 1546consemnind sfir§itul unei domnii care, indrazneata,, capabila ssa, 1nfrunteorice primejdie, dar sa. le §i trezeaseN atunci cind nu veniau de la sine, aavut marele dar de a amesteca numele Moldovei §i al neamului sau « va-lah » in toate marile probleme ale timpului" (p. 414).

Sinteza lui Nicolae Iorga, prin cele mai bine de o suti/ de pagini pecare le-a consacrat istoriei romane§ti din vremea lui Petru Rare§, oferea,

www.dacoromanica.ro

38 Leon Simanschi

asadar, o perspective de maxima deschidere asupra semnificatiilor corn-plexe ale acesteia, cu marele dar" de a prezenta intr-un flux unitar ceeace, aparent, se desfasurase distinct $i intr -o perfect/ simbioza, ceea cespiritul metodic diferentiase in particular si in general. Era, intr-adevar,o replica demna de soliditatea constructiei xenopoliene, careia NicolaeIorga i-a transmis boga'tia propriei sale personalitati. Si, poate tocmai deaceea, la dimensiunile pe care i le-a atribuit eel ce, dorindu-$i, probatotusi destul talent o poetic *pentru a fi mai aproape de adev5,r" 42, vremealui Petru Rarer nici n-a mai putut fi, istoriografic, reluata astfel. Putinelefile ale tratatului Istoria Romelniei, vol. II, Bucuresti, Editura Academiei,1962, de care Nicolae Stoicescu a dispus pentru introspectarea unei domniiatit de dinamice si de multilaterale, nu an putut servi, fireste, decit uneichintesentieri maxime a faptelor deja cunoscute, singurul aspect care s-abucurat de o relative atentie fiind doar eel al politicii interne promovatede domn si al reactiei boieresti fate de obiectivele acesteia. in schimb, faritia fi nemijlocit subordonata vremii lui Petru Rarer, problematica insta-urarii dominatiei otomane (anul 1538 fiind considerat hotaritor in acestsens) $i a diverselor ei forme de manifestare au obtinut, datorita contri-buDiilor lui M. Berza si D. Mioc, o imagine adecvata importantei for istorice,la fel cum aspectele dezvoltarii cultural-artistice a tuturor tarilor romanepins la mijlocul secolului al XVI-lea s-au bucurat de o detaliatA prezentare,semnata de P. P. Panaitescu si de V. VA'tasianu.

in sfirsit, incheind sirul principalelor momente de reflectare istorio-grafica a subiectului 43, expunerea rezumativa pe care a oferit-o PaulSimionescu, in Petra Rare,. Domnul fi vremea sa, Bucuresti, Editura enci-clopedica romans, 1970, far5, a depasi coordonatele sugei ate de o informatiedeja prelucrata, in viziunea de ansamblu a retrospectivelor anterioare,se impune, totusi, ca o pledoarie elocventa pentru inscrierea numeluiacestui domn in rindul celor mai ilustre ale intregului ev mediu romanesc.

O

Para lel cu procesul de reevaluare continua a domniei personalitatiilui Petru Rams, marcat, in ultima sa parte, de operele lui A. D. Xenopol,

12 N. Iorga, Materiale pentru o istoriologie umand, Fragmente inedite publicate de Li lianaN. Iorga, Bucuresti, Editura Academiei, 1968, p. 5.

43 in cadrul cAruia nu au lost incluse, din motive lesne de lute les, lucrArile de popularizare,cum au fost cele datorate lui D. Almas, Petra ootevod Rares, Bucuresti, Editura Nleridiane, 1970,si lui Gh. Asachi, Petra Rarer, Bucuresti, 1970, si nici cele cu caracter didactic, chiar dacA kinuta,stiintifica generalA le recomandau, cum se Infatiseaza , de exemplu, cele intocmite de Gr. Toci-lescu, Manual de (Aorta romdnilor, Bucuresti, 1900, de $t. Pascu, C. Cihodaru si G. Georgescu-BuzAu, Istorla medic a Romdniet, partea I, Bucuresti, Editura didacticA si pedagogics, 1966, saude Miron Constantinescu, Constantin Daicoviciu s.a., Istoria Rorndniei, Compendia, Bucuresti,Editura didactics si pedagogics, 1969. De asemenea, nu au lost retinute expunerile, cu 'mu lt preasuccinte pentru a reusi o aprofundare a perioadei raresiene, semnate de Ditnitrie Onciul, Scrieriistorice, editie de Aurelian Sacerdoteanu, Bucuresti, Editura stiintifica, 1968, p. 536-541,sau de Mihai Buza, In Istoria poporului romdn, sub red. lui Andrei Otetea, Bucuresti, Editurastiintifica, 1970, p. 151-152.

si

www.dacoromanica.ro

Besiituiri istoriografice 39

I. Ursu si N. Iorga, zestrea istoriografiei romamesti cu aceeasi tematicils-a amplificat si diversificat considerabil, studiile speciale determinind, defapt, noile sinteze, dar fara, ca acestea sa le reflecte, totusi, integral, aportulstiintific 44.

Viata lui Petru Rare§ de pin5, la alegerea sa ca domn al Tarii Mo ldo-vei a suscitat, astfel, de timpuriu un interes aparte. Unii dintre istoriciicare s-au ocupat de domnia acestui voievod, in lipsa dovezilor concludentecare sa-i ateste prezenta in Cara, an acreditat ideea pribegiei. Existentaunui Petru, supranumit Manja, pretins fiu de voievod, pribeag in Poloniape vremea lui Bogdan si a lui Stefan eel Tingr, amintit in tratatul moldo-polon din 1510, a sugerat Inca lui Gheorghe Sincai stabilirea unei iden-titati intre acesta si viitorul domn al Moldovei. Petru al VI-lea (sic !)

scria el an fost Petru pribeagul despre care vorbeste hrisovul din1510 ... si asa au pribegit si s-au ascuns de groaza fratelui sail, Bogdan,si a nepotului sAu, Stefan ..." 45. Identitatea Petru Pribeagul PetruRare§ a fost sustinutA apoi de A. D. Xenopol, convins ca, indata dup5,suirea fratelui silu Bogdan in tron, Bares trece in Polonia pentru a fi maiin apropiere de coroana pe care o pindea". Xenopol isi interneia credintanu numai pe clauza tratatului din 1510, privitoare la reglementarea situatieifugarilor, ci si pe alte doeumente, cum ar fi doua scrisori ale regelui polondin 1511 si 1516 si o alta, a lui Petru Tomiczki, din 1517. Toate acesteaamintesc de un oarecar e Petru, care se numea fecior de voievod moldoveansi car e sper a sa ocupe, cu ajutorul regelui Sigismund, tronul de la Suceava.Autorul celei dintii sinteze de istorie a romanilor conchidea ca, la moartealui Stefan eel Tinar, intorcindu-se boierii pribegi, care se vede ca erau innum'ar insemnat, venir5, cu candiclatul for din Polonia", iar boierii dinCara adeverind" si ei ca Petru era descendent domnesc, 1-au acceptat cutotii domn 46. Aceleiasi pareri i s-a raliat initial si N. Iorga, pentru carePetra Raies isi crutase -adevar viata fugind in Polonia, de unde seintorsese ca sa stea unde stiltuse pArintele sAu" 47, precizind insA caacesta el a un alt Petru si nu acela care tr 'aia sub pazA in Prusia" 48.

Dar, confuzia Petru Rares Petru Pribeagul a fost temeinic respinsit,Inca din 1909, de G. Coriolan. El a dovedit ca acesta din urmit se afla inPolonia si dupA ce Petru Raies ocupase tronul Moldovei, asa cum dovedeaudocumente din anii 1528 si 1533 46. Totusi, impotriva argumentelor careatesta omonimia, identitatea celor doi Petru a fost, in continuare, sustinuth,gAsind piny astAzi adepti. Istoricul polon Zdizslaw Spieralski, cunoscut

" Prezentarea care unneazil a fost alcAtuitA, partial, pe baza materialelor predate coordo-natorului volumului de Ion Toderascu (p. 33-35), Veniamin Ciobanu (p. 38) si Gemil Tahsin(p. 39-40).

46 $incai, op. cit., II, p. 210.46 Xenopol, op. cit., IV, p. 305-306.47 N. Iorga, Istoria lui Stefan cel Mare pentiu poporul roman, ed. a II-a, Bucuresti, 1966,

p. 222.48 Idem, Isloria poporului ronidnesc, II, Bucuresti, 1925, p. 156.49 G. Coriolan, Petru Rare$ inainte de urcarca sa pe Iron si Petru Pribeagul, Bucuresti,

1909, p. 12.

www.dacoromanica.ro

40 Leon Simanschi

cereetator al relatiilor moldo-polone, intr-un studiu publicat in 1962 §iintitulat Campania de la Obertin din 1531, continua sa creada, de exemplu,ca Petru Rare§ a stat mai multi ani in Polonia, inchis in cetatea Marien-burg, de unde a incercat, cu sprijinul suveranului polon, sa ocupe in maimulte rinduri tronul Moldovei. Este, prin urmare, confundat en PetruPribeagul 50.

0 alts ipoteza privind viata lui Petru Rare§ inainte de urcarea sa petronul Moldovei a fost formula/ de istoricul I. Ursu, neobositul cerceta-tor al epocii lui *tefan eel Mare §i a fiilor OA. Pornind de la relaDia mediculuivenetian Leonardo da Massari, care, in scrisoarea sa din 26 iulie 1504,infati§ind efortul lui Stefan de a-§i asigura urma§ul, afirm'a ca acesta aveaun fiu la Constantinopol, pe care turcii ar fi dorit inscauneze, I. Ursubanuia ca acesta nu putea fi decit Rare§, ce fusese trimis chiza§ la turci§i §i-a trecut tinerejea la curtea sultanului" 51. Ulterior, istoricul avea sarevina insa asupra acestei opinii, precizind ca pretendentul de la Constan-tinopol era tefan Lacusta 52.

Yn sfir§it, cea de-a treia propunere de rezolvare a dilemei a fost ceaformulate de G. Coriolan. In lucrarea deja citata, intocmita sub indrumarealui D. Onciul, Coriolan era de parere ca Petru Rare§ a trait aici, in Moldova,ca negustor de peste. Traditjia, inregistrata cu grip,' de Ion Neculce, ca §iinformatiile transmise de Gigore Ureche (care s-a putut inspira, presupuneautorul, dintr-o cronica contemporana lui Rare§, scrisa, poate, la Probota)dovedesc acest lucru. Putini vor fi §tiut insa despre existenta acestui fiunatural al lui Stefan eel Mare. Petru Rare§, continua G. Coriolan, nu a fostadus la domnie de boierii pribegi din Polonia. Boierii §i tare, mitro-politul, sfatul lui tefanita de pe patul mortii, ca §i gloata, care, dupe tra-ditie, a ie§it in fata alesuluiarii, ace§tia sint factorii care au hotarit ale-gerea lui Rare§ (p. 13-16). In politica interns, argumenteaza apoi autorul,Petru Rare§ ni se infati§eaza ca un continuator al lui Stefan cel Tinar.A fost intransigent fata de boierii care s-au rasculat in vremea nepotuluisau, nu i-a primit in Moldova §i nu le-a retrocedat averile confiscate. Daceel ar fi fost acel Petru ce pribegea in Polonia, incercind sa uzurpe tronulMoldovei in vremea lui Bogdan §i a lui tefanita, ar fi adoptat o alts ati-tudine fata de boierii fugari (p. 20). Mai adauga §i faptul, de asemeneafoatte sugestiv, ca Petru Rare§ mentine in sfat majoritatea boierilor cucare a condus *tefanita (p. 22-25).

De§i respinsa temporar a§a cum s-a mentionat de I. Ursu,demonstratia lui G. Coriolan, convingatoare in elementele sale esentiale,s-a impus atentiei istoriograf ice ulterioare. Yn sinteza sa de istorie a roma-nilor, N. Iorga, lasind loc acestei posibilitai, stria astfel : Ca ar fi fost

50 Cf. Ilie Corfus, Pagini de istorie ronutneascd in not publicafii poloneze, In Anuar"Iasi, V (1968), p. 228.

51 Ursu, op. cit., p. 6.52 Idem, Stefan eel Mare, Bueuresti, 1925, p. 931, n. 3.

s5-I

www.dacoromanica.ro


negustor o bucata de vreme, fara a se gindi la mostenirea pe care, ca deobicei, ar fi putut-o dovedi prin semnele facute pe hate, e foarte cu pu-tinta" 53. De asemenea, exprimind rezeive fats de cei ce 1-au socotit pri-beag in Polonia on chezas la turci, Const. C. Giurescu dadea dreptate tra-ditiei consemnata in 0 samii de euvivie. inainte de domnie stria el ,Petru a fost negustor si anume negustor de peste sau majar, intocmai dupacum, inainte de a ajunge la dregatorii, tot negustor a fost si Mihai Vitea-zul". Daca Rare§ ar fi fost binecunoscut ca pretendent pribeag prin vecinion la turci, n-ar mai fi stat boierii sa cerceteze si sa iscodeasca" pe tine sapuna, domn la moartea lui tefOnit a. tn argument interesant in sensul celorafiimate constituie, pentru Const. C. Giurescu , scrisoarea lui Petru Farescatre bistriteni, din 1 aprilie 1527, prin care domnul cere sa se faca dreptatelui Toma din Suceava si tovarasului sau, negustori de peste sarat 54.

Dealtfel, preferinta lui tefanita, aflat pe patul de suferinta, de a-isucceda nu altul ci Patrul Majariul, ce 1-au poreclit Eares", transmisade Grigore Ureche, 1-a determinat, recent, pe Horia I. Ursu sapresupuna chiar ca, Inca din timpul domniei sale, Stefan cel Tinar a primitsfaturile unchiului sau in ce priveste orientarea politics, interns si externs ".in sprijinul ipotezei sale, pe care n-o doreste hazardata", autorul aducesi alte doua argumente : mai intii faptul Ca multe acte interne, iesite dincancelaria lui Petru Rares, sint solidai e in continut cu coniiscarile de mosiifacute de *tefan eel Tinar pe seama boierilor « hicleni », iar apoi si initia-tiva lui R ares de a-i pune inainta§ului sau pisanie nova pe moimintul dela Putna 55.

O

Spre deosebire de politica interns, care, cu exceptia interventiilorlui I. Minea si C. A. Stoide referitoare la pretendenta lui Gonta vornicul 56,a contributiei lui Eugen Stanescu privind cauzele, desfasurarea si, mai ales,caracterul de lovitura de stat" al defectiunii boieresti din 1538 57 sau astudiului lui Stefan S. Gorovei despre complotul GAncstilor si Arburestilordin 1540 impotriva lui *tefan La meta 58, nu a format subiectul unei analizemultilaterale, actiunea externa a lui Petru Ef res s-a aflat in atentia per-manenta a elaborarii istoriografice.

53 Iorga, Istoria romknilor, IV, p. 326." Const. C. Giurescu, op. cit., II, 1, p. 168.as Horia I. Ursu, Moldova in contealul politic europcan (1517 - 1527), Bucuresti, Editura

Academiei, 1972, p. 126.56 Ilie 1llinea, Pretendentul Gontaz lost vcrnic, Cercetari istorice", V VII (1929-1931),

p. 355-356; idem, Im6ci despre Gonjca Vorniezzl, CercetAri istorice", VIII IX (1932-1933),nr. 2, p. 215-219; idem, Cind a fost prelendenla lui Gcnfca Cercetari istorice", VIIIIX (1932-1933), nr. 3, p. 353 -360; C. A. Stoide, Prelendenfa lui Gonfa vornicul, Arhiva"-Iasi, XL (1933), nr. 3-4, p. 132-135.

67 Stanescu, Le coup d'etat, p. 241-264.58 Gorovei, t Arbure§lii, p. 143-159.Gdne0ii

Vernicul,

www.dacoromanica.ro

42 Leon Simanschi

A.bordata pentru prima data, intr-unul din aspectele sale particulare,eel al relatiilor moldo-poloneze, de Nicolae Iorga §i de Antoni Prochaska 59,afirmarea Moldovei in dinamica raporturilor politice est-continentale afost introspectata apoi, in mod detaliat, de I. Ursa 60, care, surprinzindu-idimensiunile, a §i reu§it s-o incadreze partial in contextul acesteia 61, a§acum probeaza, dealtfel, §i microsinteza sa ulterioara. Supusa in continuareunor succesive reestimari, din diferite puncte de vedere, in operele luiNicolae Iorga 62, alimentata de noile contributii ale lui V. Motogna, Ale-xandra Cioranescu, P. P. Panaitescu §i G. Duzinchievici 63 §i rediscutata deRodica Ciocan in substantiala sa teza de doctorat 64, ea a fost reluata inultima vreme, pe baza inerentelor acumulari documentare s,i interpretative,de I. Corfus, D. Ciurea, A. Decei §i Stefana Simionescu 65. rire§te, diversi-tatea aspectelor relevate cu prilejul fiecarui nou aport §tiintific la clarifi-carea unei politici intr-adevar internationale, cum a fost cea promovatade Petru Rare§, a impus treptat necesitatea metodologica de investigaretematica a problemelor, in functie de partenerii externi ai Moldovei, iarpe de alta parte imperativul definirii periodice a locului ocupat de aceastain ansamblul structurii politice a Europei rasaritene.

Din acest ultim punct de vedere, contributia lui Nicolae Iorga sedetawaza evident, marele istoric izbutind sa imbine consecintele celor doifactori generatori de politica internationals ai vremii : Imperial habsburgic§i Imperial otoman §i, totodata, sa surprinda faza noun de dezvoltare incare pkise intreg continental, chiar daca elementele definitorii en careopera frapau uneori prin relativismul for exagerat. Pentru Nicolae Iorgaera, astfel, evident ea, les raports des Roumains avec l'Empire ottomann'eurent pas, ?name apres la conquete de Constantinople, le meme caractered'une époque a l'autre. Leurs differentes phases sont determinees non pasmama par l'attitude des Routnains eux-mamas quo par la direction changeantede la politique des Sultans, qu'il ne faut pas s' imaginer comme representant

59 N. Iorga, Relafiile Moldovei cu Polonia dupd documente noun. I. Pelru Rares si politic asa fald de poloni, In Convorbiri literare", XXV (1901), p. 324-352 0 391-419; Antoni Pro-chaska, Rokos: Etvowski w r. 15.37, in Kwartalnik historyczny", Liov, XVI (1903).

Ursu, Die auswarlige Politik, passim.61 Idem, politigue orientate de Francois I, Paris, 1908.62 Iorga, Ist. rom. Ardeal, I, p. 123 156 ; id em, Isloria rominilor prin cdldtori, vol. I,

ed. a II-a, BucureW, 1928 p. 91-115 ; ide;n. Istoria armxtei romlnesti, vol. I, Bazure5ti,Editura militara, 1970, 130-157.

63 Motogna, Relafiunile; Alex. CiorAnescu, Pelru Rare si politica orientald a lui CarolQuintul, AR, MSI, s. III, tom. XVII (1935-1936), p. 241-246; Panaitescu, Petru Rare; siMoscova; G. Duzinchevici, Din legclturile lui Petra Rares cu Polonia, Revista istorica", XXIII(1937), nr. 7-9, p. 252-266.

" Rodica Ciocan, Politica Ilabsburgilor Nil de Transilvania in timpul lui Carol Quintul( 1520 1550 ), Bucure0i, 1945.

65 Corfus, Activitatea diplomatic& p. 315-340; Ciurea, Relafiile externe, p. 7-17; AurelDecei, Aloisio Gritti, in slujba sultanului Soliman Kanuni, dupd uncle documente turcesti inedile(1533 - 1534), SMIM, VII (1971), p. 101-160; Simionescu, Tdrile romane, p. 1197-1211.

60

Ea

www.dacoromanica.ro


un developpement continual et logique ." 66. Iar inceputul uneia dintreaceste faze coincidea, in conceptia istoricului, cu preluarea tronuluiimperial de catre Soliman Magnificul *i cu incercarea lui Mehmed beg de ase impune la nord de Dun'are, cea din urmA de acest fel care s-a mai produsasupra tArilor romane. Ulterior, d'une cote, leer autonomie avait atesuprimee par la politique imp&iale, centralisatrice, de Soliman le Magnifique ;of de l'autre, au lieu de commander ch es les Roumains, ils en etaient arrivesa subir l'influence de ces derniers". Tocmai datoritaacesteinoipolitici otoma -ne, care, dup& masiva campanie de cuceriri in Asia a unor provincii d'un sigrand role dans les annales de l'Islam", a urmarit obtinerea aceleia*i prepon-derente a sultanilor in Europa, comme les empereurs romains et byzantins dejadis" 67, eforturile lui Petru Rare* de a pAstra neatirnarea Moldoveiau epat.

Dacg, interventiile lui Nicolae Iorga au reu*it de fiecare data s& inditezone de fructuoasa prospectare *tiintifica, formulind primele impresii cucaracter general, dar nu rareori *i cu amprenta adevarului intuit de geniulistoricului, studiile ulterioare au fost consacrate aspectelor particulare.Astfel, lucrarea semnat& de Rodica Ciocan a constituit o transpunere fidela

metodicg, in realitatea faptelor, tocmai a ceea ce insemnase ansamblulraporturilor europene din vremea lui Carol Quintul, in cadrul caruia s-adesfg*urat *i politica extern& a lui Petru Rare*. Fire*te, examinata dintr-oastfel de perspective, stra'dania domnului Moldovei de a mentine neatir-narea tarii sale pe baza unificarii tuturor energiilor romhne*ti in lupta anti-otomang nu se putea incheia, intr-adevar, decit printr-un eec, a*a cum ob-servase, la vremea sa, Inc l. Ion Ursu, deoarece politica oriental& a lui CarolQuintul, singura de la care se spera un ajutor, s-a dovedit, ea insa*i,inconsistent& *i falimentara" 68. Aceasta determinare obiectiva din punctde vedere international a evolutiei politice interne, inclusiv a desnoda-mintului din 1538, a fost, dealtfel, confirmatA in ultima vreme de D. Ciureasau de Stefana Simionescu, cu prilejul reluarii in studiu a problemelorsuspceptibile de discutii. Pentru Stefana Simionescu, de pilda, aceastaimposibilitate de a crea o mare coalitie military *i politica din partea sta-telor europene, capabila s& reziste agresiunii otornane, a lipsit romanede un ajutor efectiv, fiind unul din factorii principali care a dus la pier-derea independentei economice *i politice a Moldovei, la not pierderi teri-toriale pentru Tara Romaneasc5, *i la agravarea controlului otoman inTransilvania" 69, dup5, cum, sesizind dialectica particular& a situatiei,D. Ciurea observa c6, datorita planurilor sale politice, susceptibilitAtilor*i conceptiei de monarh modern, care it domina, Petru Rare* a intratintr-un conflict diplomatic *i militar inerent, care, in functie *i de zenitul

" N. lorga, La place des Rournains dam l'histoire uoiverselle. I. Antigone el Moyen-dge,Bucurelti, 1925, p. 98.

67 Ibidem, p. 101, 103 $i 109.68 R. Ciocan, op. cit., p. 206.69 Simionescu, op. cit., p. 1207.

tarile

gi

www.dacoromanica.ro

44 Leon Simanschi

puterii otomane si de duplicitatea diplomatiei iagellone si habsburgice, aavut drept rezultat o evolutie ad absurum, afectarea autonomiei si a inte-gritatii teritoriale a Moldovei" 7°.

In ceea ce priveste aspectele constitutive ale politicii externe moldo-vene din vremea lui Petru Rams, o preocupare constants, atit a istorio-grafiei romanesti cit si strain, s-a dovedit a fi cea a raporturilor moldo-polone. Fireste, abordarea complexei problematici implicate de desfku-rarea acestora a fost mult inlesnita de editarea masivg, a izvoarelor docu-mentare de epoca in cadrul colectiei romanesti, initiate de Eudoxiu Hurmu-zaki, si in al celei poloneze, datorata lui Petro Tomiczki, dar ajunsanumai pins la al XVII-lea tom, la care s-au adaugat numeroase alte infor-matii descoperite de istoricii polonezi §i romani in arhivele si bibliotecileambelor tari si valorificate separat. De asemenea, un rol important in dez-voltarea cercetarilor de ace,asta nature au avut-o cunoasterea reciproca arezultatelor ()Minute de istoricii romani sau poloni si, concomitent, carac-terul de replica al majoritatii contributiilor. In acest sens, in afar./ de stu-diile deja citate ale lui Antoni Prochaska si Nicolae Iorga, pot fi mentio-nate §i cele ale lui Al. Czolowski si G. Duzinchevici 71 sau, recent, celeale lui Zdzislaw Spieralski si The Corfus 72.

Remarcabile, in genere, din punct de vedere strict documentar,interventiile in cauza dovedesc ins./ deseori, facilitati de interpretare 73,ideea for dominant./ hind aceea ca politica lui Petru Rare§ fat*/ de Poloniaa fost determinate, in esenta, de dorinta recuperarii Pocutiei. Ca urmare,calitatile de om politic ale acestuia au fost mult diminuate, mai ales decatre istoricii poloni, Petru Rare§ apa'rincl ca un conducator lipsit de rea-lism, care §i -a propus sa redea Moldovei importanta international/ dinvremea lui Stefan eel Mare, dar far/ a lua in consideratie totala modificarea situatiei politice din zone. Rareori s-a incercat prezentarea politicii luiRams fats de Polonia ca o parte component./ si, in anumite momente, deprim ordin, a unei activitati diplomItico-militare destinata mentineriiMoldovei in raporturi de neatirnare fats de colosul otoman. Mai multnegindu-se orice relatie intre problems Pocutiei si planurile lui Rare§ delupta antiotomana, istoricii polonezi au acreditat, uneori, chiar ideea cadomnul Moldovei a constituit, temporar, un instrument al politicii turcestifat/ de Polonia. Exagerarea, deli evident., este totu§i intr-o anumita masuraexplicabila, deoarece nici una din cele doul istoriografii nu a reliefatsuficient reciprocitatea existents intre bunele raporturi polono-otomane siidentitatea de objective, bazata,, fireste, pe interese deosebite, ale celor douastate in centrul §i rasaritul continentului.

70 Ciurea, op. cit., p. 8.71 Alex. Czolowski, Bitwa pod Oberlynem, <ed. a II-a>, Liov, 1931 (cu recenzia lui

G. Duzinchevici In Kwartalnik historyczny", XLVIII (1934), p. 159-162).72 Cf. Ilie Corfus, Pagini de islorie romaneasca in not publica(ii poloneze, p. 217-231.73 Cum se Intrevede, de exemplu, in chiar titlul celei mai] recente lucrAri a lui Zdzislaw

Spieralski, Awanturg Moldayskie, Varsovia, 1967.

in.,

www.dacoromanica.ro


Problema de importanta majors nu numai pentru domnia lui PetruR ares, ci si pentru intregul fenomen otoman din istoria R omaniei, raportu-rile Moldovei cuPoarta in rastimpul avut in vedere nu au constituit, totusi,obiectul vreunui studiu special nici in istogriorafia noastra si nici in ceastrains. Mai mult sau mai putin consistent ea a fost abordata doar in retro-spectivele globale asupra domniei lui Petru Rares, iar tangential, cu prilejulexaminarii problemei capitulatiilor" 74 si a instaurarii dominatiei oto-mane 76. Poate tocmai de aceea, esenta si implicatiile substantialei modi-ficari intervenita in desfasurarea fenomenului otoman odata cu domnialui Soliman Magnificul au scapat, de regull, observatiei stiintifice, ceimai multi dintre istorici concepind raporturile moldo-otomane intr-uncadru limitat si procedind mai ales la inregistrarea reactiilor pe caredezvoltarea puterii otomane le-a generat in Virile romane, in special, si inEuropa, in general. Ca urmare, neintelegerea fenomenului otoman in inti-mitatea sa a provocat obtinerea unei imagini insuficient de dare si de con-vingatoare, ba, uneori, chiar deformate asupra raporturilor moldo-otomanedin timpul domniei lui Petru Rares. 0 intrebare fireasca, de exemplu, cacea referitoare la incredibila revenire a lui Petru Rare§ pe tronul Moldovei,dupa ce el cauzase, totusi, marea campanie otomana din 1538, persistsinca, in ciuda tuturor avansurilor care au fost facute talentului diplomatical domnului Moldovei.

Gratie capacitatii sale extraordinare de patrundere a faptului istoricsi cunoasterii superioare a dezvoltarii politice otomane, dintre reprezen-tantii vechii noastre istoriografii doar Nicolae Iorga a reusit sa depaseasca,dupa cum s-a mentionat deja, acest stadiu, surprinzind partial noile ele-mente ale raporturilor moldo-otomane si cautind :.,a le integreze in an-samblul situatiei internationale. Nici eruditul istoric nu a observat insaca intreaga politica a lui Petru Rares fats de Poarta a fost determinatetocmai de aprecierea realists a dimensiunilor avansului otoman si de inte-legerea gravitatii repercusiunilor pe care acesta incepuse sa le aiba asuprastatutului international al Tarii Moldovei.

Resimtita acut, mai ales dupa ce celelalte directii ale investigariipoliticii raresiene au fost, in mare masura, fructificate, necesitatea reeva-luarii fenomenului otoman a izbutit totusi sa se afirme cu succes, in ultimavreme, asa cum demonstreaza contributiile lui Ion Matei si ale StefaneiSimionescu 76. Totodata, ca si in cazul istoriografiei raporturilor moldo-polone, studiile de nature precumpanitor documentara, referitoare mai ales

74 Dezhatuta multilateral de istoriografia noastra Inca la Inceputul acestui secol : cf.C. Giurescu, Capitulaliile Moldovei cu Poarla otomana, Bucurelti, 1908, si reluata apoi de N. Bel-diceanu, Problema tratatelor Moldovei cu Poarta in lumina cronicci lui Peeeyi Balcania", V(1942), p. 393-407.

75 N. A. Constantinescu, Inceputurile si slabilirea suzeranitalii turcesti in Moldova, Bucu-relti, 1914.

'6 I. Matei, Quelques problemes concernant le regime de la domination oltomane dans lespays roumains, in Revue des etudes sud-est europeen", X (1972), nr. 1, p. 65-81, si XI (1973),nr. 1, p. 81 -93; Simionescu, op. cit..

www.dacoromanica.ro

46 Leon Simanschi

la anul 1538 sau chiar ca acela datorat lui Aurel Decei, despre episodulGritti 77, n-au incetat sa-si releve marea for utilitate pentru inter-pretareacoreeta a unei informatii de factura speciala.

Constituind un obiectiv de mai redusa importanta in multitudineacelor ce-si solicit& Inca rezolvarea, istoriografia tura, nu s-a ocupat decit cutotul tangential pin& acum de problema raporturilor Portii cu Moldova intimpul domniei lui Petru Rams. De obicei aceasta a fost luata in cousi-deratie doar in lucrarile de istorie general otomana si in cele privind rela-tiile europene ale Portii in vremea lui Soliman Magnificul. Totusi, chiarintr-un astfel de context, au fost puse uneori in valoare informatii din surseledocumentare sau narative turcesti de o deosebita insemnatate pentruintelegerea realitatilor vremii, cum sint cele datorate lui I. N. Uzuncar-sili si lui I, H. Danismend 78. Aprecieri concluzive, intemeiate Ins pe oprofunda eunoastere a izvoarelor, privind evolutia fenomenului otoman inansamblu sau acceptiunea unora dintre aspectele confruntarii moldo-otomane se gasesc, de asemenea, in lucrarile semnate de Halil Ina lcik 78,in timp ce pentru istoria otomana din secolul al XVI-lea, mai ales.pentruinterferentele ei cu cea europeana, nu se poate face abstractie de contri-butiile lui Tayyib Gokbilgiu 88, care si-a consacrat o bun& parte a activi-tatii sale stiintifice studierii epocii lui Soliman Magnificul. In sfirsit, cutoate ideile for partial gresite, asa cum se infatiseaza lucrarea lui OsmanTuran despre conceptia politica otomana 81, sau cea a lui Paul Coles, despredesfasurarea practica a confruntarii turco-europene 82, exegeza documentarii§tiintifice pentru aceeasi perioada nu le poate omite.

77 A. Decei, op. cit., in care regretatul turcolog a reusit sA larnureasca ImprejurArile siscopul misiunii lui Aloisio Gritti, ant de des, dar si de incert invocatA In studiile de specialitate.

79 I. N. Uzuncars111, Osmanli Tarihi (Istoria otomanii), II, ed. a II-a, Ankara, 1964 ;1. H. Danismend, Rahn Osmanli Tarihi Kronolojisi (Cronologia explicativci a istoriei otomanc),II, Istanbul, 1971.

79 Vezi, mai ales, H. Ina lcik, The Ottoman Empire. The Classical Age, 1300 -1600, Lon,-dra, 1973.

99 M. T. Gokbilgin, Kanuni Sultan Silleyman' in Afacaristan cc Avrupe Siyaselinin Sebcpve Amilleri, Gecirdigi Sal halar (Caurele ft obiectivele politicii lui Solimon Magnificul fats deUngariaqi Europa, etapele ei ), In vol. Kanuni Armagani, Ankara, 1970, p. 5-41.

91 O. Turan, Turk cihan hdkimiyett mefhiiresi larihi ( Istoria idealului lure de dominalicuniversals), 1-11, Istanbul, 1970.

82 P. Coles, The Ottoman Impact on Europe, Lonera, 1968.

www.dacoromanica.ro

CAP1TOLUL AL 11-LEAPRIMA DOMNIE

(1527-1538)

1. inscaunarea

de Ion Toderascu

La 20 ianuarie 1527, atunci cind Petru Rares, noul domn al Tara Moldovei,va fi incercat, cu ochii patrunzatori ai inteligentei mostenite de la tatalsau, marele Stefan, cea dintii explorare a imprejurarilor in care urma sa-iconduca pe cei ce 1-au ales sau doar i-au incuviintat alegerea, satisfactiadetinerii sceptrului va fi fost repede adumbrita de gravitatea conjuncturiigenerale. Intr-adevar, data relativa grabs a luarii deciziei, in intervalul15-19 ianuarie, de catre sfatul lui Stefan cel Tinar it asigura de fidelitateamajoritatii membrilor acestuia, natura descendentei sale si, implicit,legalitatea ocuparii tronului nu puteau sa ramina in afara oridtrui comen-tariu sau interpretari. La rindul sau, sprijinul de care Stefan eel Tinarbeneficiase in septembrie 1523, reusind sa infringa revolta armata a bole-rimii opozitioniste pedepseascg pe conducatorii acesteia, deli sufi-cient pentru mentinerea rolului preponderent al domniei in guvernareastatului feudal, tradase totusi un regres al aderentei de class la regimulpolitic autoritar o stare de spirit pe care pribegii din Polonia, Transil-vania sau Tara Romaneasca nu incetaseradesigur, s-o cultive. Iar situatiase infatisa cu atit mai ingrijoratoare, cu tit intre ideile vehiculate de aeeas-tit grupare a boierimii se intrezarea deja principiul abandonarii lupteiantiotomane si al compromisului politic, firete, cu pretul diminuarii liber-tatii de actiune a puterii centrale. Or, raportul de forte in rasaritul conti-nentului, ca, dealtfel, si in intreg mediul politic romanesc, favoriza tocmaiavansul unei astfel de ideologii.

In Polonia, Sigismund I si sotia sa, Bona Sforza, patronized amplamanifestare spirituals care avea sa reprezinte mai apoi, in istoriasecolul de our ", se aflau, de fapt, la latitudinea unei nobilimi ostile dinprincipiu actului de autoritate off, in acelasi timp, divizate politic conformintereselor interne sau externe deosebite. Ca urmare, regalitatea polonava fi nevoita sa,' abandoneze nu numai cauza publics in favoarea unor do-leante restrinse, de class, ci sff realismul reprezentarii externe a trebuintelortarii, parasindu-si un aliat firesc : Ungaria, in momentul caderii acesteia,

pactizind ulterior cu Poarta, pentru a- se putea dedica conflictului cu

tarii,

1i

1i

www.dacoromanica.ro

48 Ion Todera$cu

Moscova. Dupg catastrofa de la Mohacs, din 29 august 1526, regatul ungarincetase, la rindul sau, sa mad constituie un element de rezistentg in fatainaintgrii otomane. Impartitg in doug mari tabere rivale, care se formasergin jurul voievodului Transilvaniei, loan Zapolya, ales rege la 10 noiembrie,si a arhiducelui Ferdinand de Austria, fratele imparatului Carol Quintul,incoronat In 17 decembrie, aristocratia maghiarg intelegea sg profitemai intii de lipsa autoritatii centrale, pentru a-si spori beneficiileneutralize dusmanii, inainte ca aceasta sa poatg reveni la exercitarea pre-rogativelor sale. Exprimindu-si ea deobicei individualitatea, Transilvania,nu ramasese totusi , nici ea, in afara tendintei generale, facindu-se ecoulcelor mad diverse orientari social-politice sd pregatind, astfel, izbucnireaunui indelungat sd pagubitor conflict. In sfirsit, Tara Romaneasca, undeRadu de la Afumati reusise sa-si impuna domnia, dupe ce zadarniciseplanul lui Mehmed beg, sangiacul de Nicopole, de a institui In nord deDunare un pasalic turcesc, se afla, de fapt, intr-o situatie cu mult mai gravydecit Tara Moldovei pentru a putea reprezenta un element de siguranta alconfiguratiei politice din zone.

Dar, ceea ce ar fi fost imposibil sa scape spiritului de observatie alnoului domn, de vreme ce el devenise un subject de discutde publics, erafare indodala, ofensiva otomana spre Europa centrals. Dupa caderea Bel-gradului si a Sabatului, impreung cu regiunile inconjuratoare, in 1521, substgpinire turceasca, au urmat astfel incercarea din 1522 a lui Mehmed begde a famine in Tara Romaneasca si ocuparea Severinului, in 1524, pentruca in 1526 directia de atac a lui Soliman Magnificul sa se precizeze.Deplina libertate de decizie a domniei Moldovei ajunsese astfel intr-unextrem pericol, once atenuare a suveranitatii ei de fapt in raporturileexterne putindu-i submina autoritatea interns, dupg cum lipsa de fidelitatea celor din tarn putea gasi acum un sprijin eficient la Poarta otomana.Iar primejdia, pentru cel ce urma sa exercite o putere tinzind la depasireareprezentarii striae a intereselor de class, se infatisa cu atit mai evidenta,cu cit opozitia boiereascg sd amenintarea turceaseil coincideau ca finalitateimediata. Trebuiau, asadar, gasite resurse noi, de ordin economic, socialsau politic, pentru a rezista presiunii ce se manifesta, trebuiau concepute,totodata, solutii sd descoperite metode pentru depasirea impasului. Inainteinsa ca faptele istorice concrete sg certifice masura descifrarii realitatiipolitice inconjuratoare de cgtre noul domn al Tarii Moldovei, cunoastereaexperientei, posibilitatilor sd formatiei acestuia, prin specificul carora urmasä se exprime intreaga activitate de guvernamint, se impune ca acel dintiiobiectiv al reconstituirii de fata.

OViata lui Petru, caruia i s-a spus si Rares, dinspre numele muierii

ce au fost dupg alt barbat, tirgovet din Hir lau, de 1-au chiemat Rare;" 1,de ping la ocuparea tronului, intocmai ca sd cea a ilustrului sau parinte, neeste destul de putin cunoscuta. Misterul" care ii invaluie tineretea a pro-vocat, eia sd firesc, un interes sporit din partea istoricilor. Dupa cum.

1 Creche, Lelopiseful, p. 148.

5i a -5i

www.dacoromanica.ro

49

Fig. 1. Petru Rares, sotia sa, Elena, si fiii lor, Dias $i ,Stefan, din tabloulvotiv al manastirii Moldovila.

`2 I

.45:-.1:ozi

40,

r

;It'

..la P.-f

www.dacoromanica.ro

Srepat..tuz( Th

W a I C4if

1-1!\.;

VAIAZN VA\ TYT\

4 ir,"-.=Ate

Fig. 2. Harta Moldovei de Georg Reicherstorffer.

Q44

_ at.

4,4 ,"Ir1 lA

r.1,104,.....Inv *.

U-33:

I'omPirr-1 11.%, .. N4(titno

1 V.;zi...ne 11. '. 40

' I) 0 L I 4 ,.._N .1. i ,f;',..,.....i

Ors

.

,L,1.4 1 ' I ,..

'..?... As;

a NseittrA TA ,/, *. cnver.-(.............. : .....h.

., - 0-0-S N.., "..:' le , 4T.s, ...-- Ko),tiav'%

6 fI A

a U......:, IL % ' __....e< '

dri, --- . -g :hi......--,

:N.' - ''' "A :07 .C.14 ..., 1..6:* \ °. ... ., e-- limis Cal ...q.

a ; +. \*PLI.,N...... it. 1 ',1? .I.,

.. 0;1 . a ... ... .1,; "t..... ..t. lulu I

P.,1 0 1, :: "r''''<,...I 7 1 ) ,- \ N.' 1 A

,a

c ''svri b. ,/ I (

C44. ; \\444....... 'f/i-N4r441

- .. 47a;...

A 11/4,.-z.

\......

.

.f....,4.4. a. : --,4., 1 II

'Al ' ,.. '..**: row-'I.

....*,nt:INSIL/ r . ..._

...... ,11-"1 r' ' al); S25 %it A

3.$

Viiit:' P.1 ft j ,1 "1" A ,..:: s .1

1 1

it 1 Ps. ._

/t ' \ .

y:l)i' .h.0' i i:It' 1 '.,

'.1i Nume

/In vilsr"""

I II

.

M4.11.1 ) \' I. :, i , ,1:L45"4-j"

I Ill AlAlt .1,-

It EGIC)111

.--,

.ki 1.;7 , ..t.'. s" 11 i ' 1 4.; _ 4ic.I.,2zi' I!,

- - /1

.10.7ric.I.KNALrn,...+; J-rt..

- 4414:- Ltiti _ F,1.--911%.1111 5.11i

.."'"'"

Ms. 7,174V1.7 Mb. 7. .177.777 .7s 17.771117. ...16171110*

1'71,1.4

1

.11=ra

Arte.",1440.

1 -*N.-cht

''

1)...-ii...--..

"*,1.06... %13"4'' :".' ok4 . ... ,ta4"..,,...t...

....., 'Iiii.......

\,c

hl , ,,.1 4 ,

0,,, ,,',.. s. , ... k_.

.i '4 1 \IlAyia10.4c 4., ,..s.

. ....{ "../

C..4447

%

''...,,, 'ilia.

'14,4t. a. ..,,,..."

'4,-

-.t..

. )

i..,..i.

.

FS

3 a041,1,...4.111r..14Menn...ons.,

11160alt",:,>

Cr.New \tz....

. t4,3... e: 11:la:217

1117.7/7417,17:

.4

1;44`-,:,01,

th44..ta

.. .'''''..

',AN:..

,,,.....

, Ji1,-ti,, .....------

- v=1......;;;=zic=wessse 11,

www.dacoromanica.ro

insciiunarea 51

s-a amintit deja, acestia an pendulat intre a-1 considera pribeag, chezason negustor de peste in Tara Moldovei, asa cum, in aceasta ultimo ipostaza,ni-1 prezinta traditia, pe care cronicarul Ion Neculce, cu simtul sau deistoric, a inregistrat-o de la oameni vechi batrini" si a transmis-o sprejudecata generatiilor viitoare.

Cea de-a unsprezecea legends din ciclul 0 sauna de euvinte, care, ca sicelelalte, nu reprezinta altceva decit modul in care s-au cristalizat inamintirea contemporanilor evenimente i episoade istorice reale" 2, neprezinta astfel inscaunarea lui Petru Rarer : Cind au pus tara intai domnpre Petru-voda Rarer, el nu era acasa, ce sl timplase cu majile lui la Galati,la peste. au trimis boierii si mitropolitul haine scumpe domnesti carat&domneasca cu slujitori, unde 1-ari intimpina sad aduca mai in grabs lascaon, sa-1 puie domnu. Deci el, intorcindu-sa de la Galati, au fost agiunsula Docolina, de au mas acolo cu dzece call, cite cu case boi card, pline depeste. i piste noapte au visat un vis, precum dealul eel di cee parte deBirlad dealul eel di-ncoaci era de aur, cu dumbravi cu totul. *i tot salta,giuca pleca, sa inchina lui Rarer. i desteptindu-sa din soma dimi-neata, au spus visul argatilor ski, celor ce era la cars. Iar arg,atii au dzis :« Bun vis ai visat, giupine, ea cum om sosi la Iasi si la Suceava, cum omvinde pestle tot ». *i au si ingiugat carale dimineata si au purees Petru-voda inaintea caralor. cind s-au pogorit in vadul Docolinii, 1-au si in-timpinat gloata. au inceput a i sa inchina Si a-1 imbraca cu haine dom-nesti. Iar el s-au zimbit a ride si an dzis ca y de inult asteptam eu una caaceasta sa, vie ». cind au purees de acolo, argatii lui an dzis : « Dar notce-om face, doamne, cu carale cu pestile u. Iar el au dzis : « SA' fie caralecu. peste, cu boi cu tot, a voastre. viniti dupa mine, sa va fac carti descuteala, A, nu dati nemica in dzilele mele » 3.

Aceasta indeletnicire a lui Petru Bares, zis si Majariul" 4, se contu-reaza si mai clar daca se is in consideratie descendenta mamei sale, Maria,

2 Const. C. Giurescu, Valoarea istoricd a tradifiilor consemnale de Ion Neculce, In vol.Studii de folclor si literaturd, Bucuresti, 1967, p. 440.

3 Neculce, 0 soma de cuuinte, p. 12-13.4 in tratatul din 7 februarie 1510, Incheiat Intre Bogdan al III-lea $i regele Poloniei,

Sigismund I, este amintit un Petru Manja, pribeag In Polonia, pretendent la tronul Moldovei.Unii istorici (vezi cap. I, p. 33) au vAzut In acesta pe Petru Bares, apropierea ManjaMajAMajariul fiind ispititoare. Petru Manja sau Pribeagul este amintit InsA In Polonia si dupa ceBares ocupase tronul Moldovei, In 1528, 1531 si 1533, dovedindu-se a fi, deci, o alts persoanA.Acest Petru MSnja, remarca Mihai CostAchescu, facea parte din neamul de boieri Manja ceaveau mosii In tinutul ClrligAturii", neam despre care se aminteste Intr-un document de la Iliasflares (13 martie 1550), In douA documente de la Petru Schiopul (25 noiembrie 1582 si 30 aprilie1583) si In altele de mai tlrziu (M. Costachescu, Documentele moldovenestt de la Bogdan uoteuod( 1504 151 7 ), Bucuresti, 1940, p. 484-485).

*i

Si sa

sisi

$i

si

$1$i

$,i

$i

www.dacoromanica.ro

52 Ion Toderascu

/fo jupinita din neamul boierilor Cernat", care stapineau zona lacului Bra-te*, 5 unde existau multe iezere girle 6. Bogatia in pe*te a acestor proprie-tati it va fi determinat pe Petru sa organizeze exploatarea *i valorificarea ei.

Interesant, in acest sens, este *i documentul din 1546, a carui auten-ticitate a fost restabilita 7, prin care Petru Rare* diiruie*te manastirii Bis-trita satul Moje*ti, in tinutul Covurlui 8. Numele satului, Moje*ti (--= Ma-je*ti), vine de la un proprietar numit Maja, foarte probabil un boier dinfamilia mamei sale care s-a ocupat i cu comercializarea pe*telui.

Calitatea de negustor de pe*te transmisa de legendit este confir-mata, cum bine s-a observat 8, de alte doua informatii. Prima o constituiescrisoarea lui Petru Rare* catre bistriteni, din 1 aprilie 1527 (deci la putintimp dupa" ocuparea tronului), prin care cerea sa, se faca dreptate lui Tomadin Suceava si tovara*ului sau, doi negustori de pe*te, care nu primiserapentru marfa for o datorie de 14 florini ungure*tim. Interventia aceastapoate sa sugereze legaturi mai vechi cu cei din aceea*i breasla" 11. Ceade-a doua informatie o datoram cronicarului Grigore Ureche, care, vorbinddespre pribegia lui Patru voda de multe nevoi in Tara Ungureasca",noteaza ca, dupa ce umblase *ase zile prin munti flamindu i truditu, aunemerit la un riu ce cura spre sacui. Si mergindu pre pirau in jos, an datupriste ni*te pascari, carii data i-au luat seama, cu dragoste 1-au priimit".Dupg, ce 1-au ospa'tat cu piine *i cu pe*te friptu, ospatu pascarescu1-au imbracat cu haine proaste de a for *i cu comanac in cap *i decii 1-auscos la Ardeal" 12. Felul in care a fost tratat, ajutorul pe care i 1-au datpescarii poate fi explicat, foarte probabil, prin vechile lui legaturi cu pes-carii, prin faptul ca Rare* se bucura de o deosebita pretuire in rindulacestora" 13.

Ca a fost negustor, nu trebuie sa surprinda. Mircea Ciobanul, Joanvoda Viteazul Mihai Viteazul s-au ocupat si ei cu negustoria inainte dea ajunge domni 14.

Petru Rare* a trait, prin urmare, in Cara sa, unde putini au *tiutdespre existenta lui ca fiu nelegitim al lui Stefan cel Mare. El insu*i va fipreferat acest mod de viata, care ii garanta apropierea de tronul cedorea. Anonimatul in care s-a complacut viitorul down este sugerat *i de

5 Adica chiar acolo unde traditia locala fixeaza nasterea dornnului Moldovei : pe Iingalacul Brates, tntr -un sat azi desfiintat, din grindul ce e In fata Vadului lui Isac, de pe Prut"

Moise Pacu, Cartea jude(ului Covurlui, Bucuresti, 1891, I, p. 82, n. 1).6 Stefan S. Gorovei, lllu alinii, Bucuresti, Editura Albatros, 1976, p. 81.7 Leon Simanschi, Autenticitalea fi datarea unor acte publicate in Documents privind

isloria Romdniei", In Arum" Iasi, I (1964), p. 92 93.8 DIR, A, XVI, 1, nr. 13, p. 106.9 Const. C. Giurescu, op. cit., p. 452-453.to Hurmu:aki, XV, 1, p. 294.11 Const. C. Giurescu, op. cit., p. 453.

Ureche, op. cit., p. 154 155.13 Const. C. Giurescu, op. cit., p. 453.la Ibidem.

*i

(vezi,

12

¢f

si

si-1

www.dacoromanica.ro

Inscfiunarea 53

cronicarul Macarie, cind afirma ca Petru eel Minunat ... era una dinodraslele vesnic pomenitului Atefan, ascu n s ca odinioarci lumina sub obroc. . ."(subl. I.T.) 15. Folosind izvoare mai vechi, Grigore Ureche avea sa scrie,la rindu-i, ca Stefan voda eel Tink, su ferind fiind, au lasat cuvintul ca,de se va sfirsi el, sa nu puie pre altul la domnie, ci pre Petru MAjariul. ".Boierii i-au respectat dorinta aflindu-1 si adeverindu-1 ca iaste de osul luiStefan Vod'a .18. Cronicarul muntean Radu Popescu, cunoseind, desigur,izvorul moldovean, stria $i el ca dupl moartea lui Stefan vod5, eel Tinar,,socotind boiarii pre tine ar pune domn sa fie de sImintl domneascIca dupa obiceiul eel vechi al acestor tari, au iesit unul de au marturisited au auzit din gura mitropolitului, ce sa pristeivis( mai nainte, ca PcitruMajariul de la Hiriciu iaste fecior lui ,Stefan mold" 17 (subl. I.T.).

ConstatIm, prin urmare, ca descendenta domneascI a lui Petru Raresnu era un fapt notoriu. In schimb, el n e apare ca un urmas firesc, preobiceiul Orli", desemnat de cAtre inai ntasul sau, cu care s-a aflat incele mai bune relatii. Altfel nu ne-am p utea explica persistenta acelorasicoordonate in politica sa interna. Intr-ad evar, Petru Rarer a fost neiertItorfata de boierii care s-au ridicat, la 1523, impotriva nepotului predece-corului sau. Nu le-a admis 0, se intoa r Cara si nu le-a inapoiatbunurile confiscate 13. Ad'augIm ca a facut, dupa cit se §tie, o singurIexceptie, iertind pe fostul mare ceasnic Dragota SIcuiarul, ckuia, la23 aprilie 1529, i-a inapoiat satul Cordarenii ce-i fusese confiscat denepotul de frate al domniei mele, Stefan voievod, cind el a gresit " 19.De asemenea, noul domn a condus tara, pins in 1530, slujindu-se, cu miciexceptii, de aceiasi sfetnici ca inaintasul sau. Doar patru dregatori notintilnim in sfatul cu care Petru Rarer isi inaugureaza domnia : Mihul,pircalab de Hotin alaturi de Vlad, Danciul, pircalab de Cetatea Nou5, aliaturide Grozav, Brix' pan, cskuia i s-a incredintat dregatoria de spatar in locullui Hum (facut, la rindu-i, pircalab de Neamt, unde it inlocuia pe Scripca§i-1 dubla pe Coste Cirje) $i Ion, pus comis in locul lui HIrsu 20. Un dusmanal fostei domnii, pribeag prin Cara vecinI de la nord, n-ar fi procedat astfel.

Ca Petru Rare a trait in Moldova piny a fi ales domn, sau, in totcazul, ca', nu a pribegit in Polonia, reiese si din corespondenta sa cu regeleSigismund I, din 1531, in legaturI cu PocuDia. Suveranul polon it numestefiu al lui Bogdan, ceea ce ii provoacit nemultumirea. Faptul n-ar fi fostcu putinta data Petru Rare ar fi fost una aceeasi persoana cu preten-d.entul Petru, care a stat vreme indelungatI in Polonia despre soarta

15 Cronicile slavo-romdne, p. 95.Ureche, op. cit., p. 148.

17 Radu Popescu, Istortile domnilor Tarii Romonesti, ed. Const. Grecescu, Bucuresti,Editura Academiei, 1963, p. 42.

18 Vezi, mai pe larg, In continuare, Politica interna".19 N. Grigoras si I. Caprosu, Documente moldovenesti incdite din secolelc al XVI-lea si al

XVII-lea, Studii", 2, 1968, p. 245.20 Pentru comparatie, a se vedea documen tele din 9 septembrie 1525 si 3 martie 1527

(DM?, A, XVI, I. nr. 200 si 202).

siin

§i

§i§i

le

www.dacoromanica.ro

54 Ion Toderasco

caruia suveranul se interesa periodic. Sigismund I ar fi trebuit sa cunoascIdescendenta pribeagului pe care it adapostea in regatul Blau 21.

In toamna anului 1526, Stefanita a intreprins o noua expeditie inTara RomAneasca de unde, spune Macarie, s-a intors ... purtind intrupul sail boala" 22. La inceputul anului 1527 se afla bolnav la Hotin,unde a primit pe Laurentius Misschlinger, solul lui Ferdinand de Austria 23..

La putin timp, in ziva de 14 ianuarie, acest domn tinar, care semanaI/intru tot ... cu firea mo*u-sau, lui Stefan voda eel Bun" 24, a incetataeolo din viata. Apoi strinsu-s-au boiarii *i Cara de s-au sfatuit pre tinevor alege sa puie domnu, ca pre obiceiul tarii nu sa cadiia altuia domniia,fara carile nu urea fi samanta de domnu. Si iscodindu unul de la altul,aflatu-s-au unul de au ma'rturisit ca au inteles din rostul mitropolitului,carile s-au fostu savir*it mai nainte de Stefan voda, *i fiindu Stefan voda.bolnav la Hotin, au lasat cuvintu ca de se va savir*i el EA nu puie pre altulla domnie, ci pre Petru Majariul, ce 1-au poreclit Rare*, dinspre numelemuierii ce au fostu dupa alt barbat, tirgovet din HirLau, de 1-au chiematRare*. A*a pre Patru aflindu-1 *i adeverindu-1 ca, iaste de osul lui Stefanvoda, cu totii 1-au radicatu domnu, ghenarie 20" 25. Apdar, a fost de-s emnat ca urrna* de Stefanita, preferat fiind celorlalti candidati la tron.Boierii *i tara", cercetind, au constatat ca, intr-adevar, este fecior dom-nesc, drept pentru care, cu totii, 1-au ales domn la 20 ianuarie 1527 *i 1-auincoronat, ne informeaza unul dintre manuscrisele cronicii lui Macarie, la.Hirlau, orapl na*terii sale 26. Traditia ni-1 infati*eaza, in momentul ale-gerii, cu majile lui la Galati, la pe*te ...". Vestea 1-a ajuns pe cind seintorcea, la popasul de la Docolina. Anuntat de hotarirea Orli, proaspatuldomn a exclamat : de mult a*teptam eu una ca aceasta sa. vie" 27. La.alegerea lui Rare* au concurat, aadar, dup'a informatia scrisa *i orala,toti factorii indreptatiti : domnul anterior, boierii *i tara", mitropolitul*i gloata".

In momentul ocuparii tronului, Petru Rare* avea, dupa cercetarireeente de genealogie a Mu*atinilor, in jur de 40 de ani. Era casatorit CuMaria, dintr-o familie necunoscuta, cu care a avut, se pare, trei copii :Bogdan, mentionat in sfatul domnesc intre februarie 1528 *i martie 1534,Chiajna, casatorita, in iunie 1546, cu Mircea Ciobanul, domnul Tarii Ro-inane*ti *i Ion, mort de copil, in 1532. Dintr-o ca'satorie anterioara mai avea,doua fiice : Ana, cas5.,torita,, in 1531, cu Vlad Inecatul, domnul TaraRomane*ti *i Maria, casatorit5,, foarte probabil, cu logofatul Ion Movila,

21 Ilie Corfus, Pagini de istorie romaneased in not publicalii poloneze, In Anuar" Ia.V (1968), p. 229.

22 Cronicile slauo- romdne, p. 95.28 Horia I. Ursu, Moldova in contextul politic european (1517 16'27 ), Bucurelti, Editura

Academiei, 1972, p. 125.24 Ureche, op. cit., p. 147.25 Ibidem, p. 147-148.26 Cronicile slavo-romdne, p. 95.27 Neculce, op. cit., p. 13.

www.dacoromanica.ro

Inicalianarca 55

<mama, prin urmare, a voievozilor Ieremia si Simion). Cea de-a doua sotiea lui Petru Bares, Maria, a decedat la 28 iunie 1529 si a fost ingropata lamanastirea Putna 28. Cele doua casatorii, contractate ping, la ocuparea tro-nului, ca si numarul relativ mare al copiilor sint o dovada in plus pentru§ederea lui permanents in tare, chiar dad, specificul indeletnicirii il va fideterminat sa treaca deseori granitele Moldovei.

Fireste, judecind dupa ceea ce a realizat ca domn al Tarii Moldovei,sintem indreptatiti sa credem ca, la urcarea pe tron, Petru Rares dispuneade instructia si de experienta necesara pentru a putea sail indeplineascaatributiile. Personalitatea lui reunea multe dintre calitatile parintelui saucaruial spunea Nicolae Iorga, ii semana la gind si la fapta : gindul iiera inalt si cuprinzator, iar fapta fulgerititoare" 28.

0Dar, in ipoteza spre care converg, dupil cum s-a vazut, cele mai

multe dovezi : a indeletnicirii sale negustoresti si a unei statornice existentein tarn, inconvenientele nu intirzie sa apara. Cum a putut, in primul rind,cel ce r'aminea, totusi, de os domnesc", sa nu raspunda chemarii atit deiimbietoare a pretendentei si cum i-a acceptat fratele situ vitreg, Bogdan,prezenta in apropierea tronului, cind tocmai o astfel de grija reflects unadin clauzele speciale ale tratatului moldo-polon din 1510 ? Unde a reusitsit acumuleze apoi acea experienta politica absolut necesara unui con-ducator de stat, de vreme ce ocupatia it indepa'rta, prin insasi natura ei,de mediul curtii domnesti, si, in sfirsit, care poate fi explicatia eventualeilui acceptari in preajma acesteia de catre un domn care nu parilsise niciunul din principiile consolidarii autoritatii centrale.

rara a putea solicita informatiei de epocia un raspuns direct inacest sens, situatia, aparent paradoxala, sugerata mai sus comport totusin rezolvare acceptabila, dac'a se is in consideratie specificul elementelorimplicate in disputa. Principiul primogeniturii in succesiunea la tron,respectat nu numai in cazul lui Bogdan, ci si al lui Stefan eel Tinar, indicaastfel o temporary acceptare a sa de catre toti factorii politici ai tarii, maiales ca prestigiul de care se bucura memoria lui Stefan eel Mare ar fi coin-promis in cele din urma orice alts solutie. Or, intr-o asemenea conjuncture,cunoscuta fiindu-i chiar descendenta, Petru Rares nu se putea gindi,cu sanse de izbinda, la alternativa pretendentei oficiale, dupa cum Bogdansau fiul sau n-au avut motive serioase pentru a-i suspecta sederea in tarn.Mai mult Inca, numai asa se explicit pe deplin desemnarea lui ca succesorde catre Stefan eel Tinar, precum si consensul unanim al reprezentantilorboierimii si clerului, iar presupusa colaborare dintre nepot si unchi obtiue,la rindul ei, conditia probabilitatii.

28 Aceste probleme la Gorovei, Note istorice si genealogice, p. 194-196 ; ideal, Musatinit,p. 84 si oral.

89 N. lorga, Isloria lui teran cel Mare pentru poporul roman, ed. a II-a, Bucure5li, 1966,ip. 999.

www.dacoromanica.ro

56 Ion Todera§cu

TotodatA, reevaluate intr-un astfel de context, indeletnicirea luiPetru Rare§ nu numai ea nu contravine initierii sale in afacerile de stat;ci, dirnpotriva, ii determinA pins si natura. Prezent deopotriv'd la Brasovsau la Liov, la Bistrita sau la schelele dun'arene, viitorul dome a pututculege permanent informatii utile tarii sale, indeplinind eventual si misiunioficiale. Cunoasterea relativ exactA, a situatiei din Transilvania sau dinImperiul otoman, ca si relatiile personale de care va utiliza ulterior inambele medii politice par s'a trAdeze tocmai aceast'a realitate. Oricum,negotul practicat de Petru Bares a constituit, fare indoiale, mijlocul prin-cipal prin care acesta desAvirsit formatia, accentul pe care 1-a pus incade la inceputul domniei pe asp ectele financiare ale problemelor politicesubliniind-o cu prisosinta.

Se poate incheia, asadar, aceast'a succintil prezentare a celui eepreluase asupra-si destinele Tariff Moldovei, adilugind califatii sale firesti,de urmas al neintrecutului Stefan, pe cea de om al pAmintului, al tiarii pecare o cunostea nu numai ca participant la una din activit'atile economiceale acesteia, ci si ca un observator atent al intereselor sale majore.

li -a

www.dacoromanica.ro

2. Politica intern&

de Constantin Cihodaru

De,i modalitatea de conducere adoptata de Petru Rare§ in prima sadomnie a produs o puternica impresie asupra contemporanilor, continutulpropriu-zis al acesteia a ramas in afara consemn5rilor, de natura obi.nuitevenimentiala, ale istoriografilor vremii. Fireste Ins ca nici unul dinprincipalele domenii presupuse de politica interns a statului feudal nu aputut fi neglijat de atentia permanent treaza a domnului, mai ales caafirmarea plenary a Tarii Moldovei in raporturile internationale n-ar fifost posibila altminteri. Direct sau indirect, informatia documentarya epocii releva, astfel, preocuparea lui Petru Rare§ de a asigura conditiinormale procesului productiv si schimbului de marfuri al tarii, de a men-tine si consolida o structure socials favorabila sistemului de aliante aledomniei, de a stimula afirmarea ideologica §i cultural-artistica menitasa mobilizeze in jurul tronului cea mai mare parte a energiilor interne.Tar aceasta preocupare era necesara nu numai pentru realizarea obiec-tivelor de perspective ale domniei: apararea libertatii de actiune, pe planintern; 5i a neatirnarii tariff, pe plan extern, ci §i a celor imediate. Dealtfel,numai indeplinindu-le pe acestea din urma Petru Rare§ putea se treacala o guvernare de natura dorita.

Oimprejurarile alegerii sale i-au u§urat insa mult noului domn

sarcinile initiale. Partida ajunsa la putere in urma inabusirii rascoaleiboieresti din 1523, avindu-1 in fruntea ei pe fratele sau vitreg *,

* Asupra identificarii lui Toader, fratele vitreg al lui Petru Rams, cu logofAtulomonim din sfatul domnesc al vremii, opiniile colaboratorilor volumului nu coincid. StefanS. Gorovei (vezi cap. III, 2 si IV, 3) si Constantin Rezachevici (vezi cap. III, 4 $i IV, 2),considers astfel, spre deosebire de Constantin Cihodaru, ca fratele domnului nu era logo-fatul, ci pircalabul de Hotin cu acelasi nume, IntruclIt cele doua calitati apar asociate incererea de extradare a acestuia, adresata regelui polonez, dupe compania din 1538, de catresultan (vezi Hurmuzacki, supl. II, 1, p. 110 111),iar in 1528 clnd Petru Rare miluiape fratele domniei mete, pan Toader", cu doua sate pe Sitna (vezi DIR, A, XVI, 1,p. 256-257), acesta apare ca o persoanA deosebita de logofatul omonim care primeste porunca de validare a actului, asa cum nu s-ar fi procedat dace beneficiul ar fi fost hasusilogofatul (cf. ibidem, p. 253-255). Fireste, in contextul acestor informatii documentare,ipoteza lui C. Cihodaru, desi sprijinita $i de alte argumente logice, pare putin probabill(nota-L. S.).

www.dacoromanica.ro

JS

Fig. 3. Toader logollt din tabloul funerar de la manastirea Humor.

Vac

www.dacoromanica.ro

Politica interne' 59

Teodor 1 boier cu oarecare avere 2, ridicat la dregltorii inca din vremealui Stefan eel Mare §i a lui Bogdan voievod , se recomanda de la sine caun colaborator politic fidel pentru inceputul de drum. Tocmai de aceea,Petru Rare§ a efeftuat schimbari minime doar patru 3 in componentasfatului domnesc cu care condusese Stefan eel Tinar, subliniind, desigur,prin aceasta, §i preluarea programului politic al predecesorului. Totodat/noul domn se grAbe§te se' §i vestease'd alegerea peste hotare, trimitind,Inca de la 15 februarie, soli cu declaratii de prietenie atit la Cracovia, cit§i la Esztergom, unde se afla Joan Zapolya 4, §i obtinind, prin raspunsurileprimite, certitudinea recunoa§terii extern a calitatii sale. In cadrulacelora§i demersuri a primit, probabil, §i incuviintarea Portii, care, folo-sind prilejul, a trimis eel dintii steag de investiture 5 unui domn al Mob-dovei, indiciu elocvent al unei substantiale schimbari de atitudine.

Procedind astfel, Petru Rare§ a reu§it se' diminueze considerabilposibilitAtile de izbinda, ale pretendentilor la domnie, care, pierzind ocaziade a ocupa tronul dupe' 14 ianuarie, cind a merit Stefan eel Tinar, a§tep-tau totu§i o alta, mai potrivita. i intr-adevar, existau destui descendenti,adevArati sau pretin§i, din Petru Aron, din Alexandru al II-lea, din Ste -fan eel Mare insu§i sau din Bogdan al I1I-lea 8, care reu§isera se' grupezein Polonia, in Transilvania sau chiar in Imperiul otoman pe numero§iiboieri fugiti din tara', §i prin mijlocirea carora intretineau legaturi cu opo-zitia intern/. Tocmai de aceea, Petru Rare§ a urmarit, concomitent, §iatragerea frunta§ilor boierimii pribege, izbutind readuca in tar/ pe

istierul Dump, pe Dragota Sacuianu, unul din principalii conducatoriai rascoalei din 1523, §i pe Glavan, ginerele acestuia. Ultimul a devenitla inceput pisar al cancelariei domne§ti, pentru a fi ridicat ulterior larangul de mare vistier. De asemenea, Petru Rare§ 1-a eliberat din temnit/pe Trotu§anu, admitindu-1 chiar in rindul boierilor far/ dregatorie a isfatului domnesc 7. Nu se §tie ins/ cum a procedat cu Nicoarg, fiul luiCozma carpe, un alt frunta§ al rascoalei mentionate, pentru a carui ier-tare §i primite in tar./ intervenea regele polonez 8. Din acest programinitial, de concentrare in jurul tronului a tuturor fortelor tarii, n-au pututfi excluse, desigur masele populare. Dreg/Orli polonezi de la granite' al./-tau dragostea cu care poporul 1-a primit in 1541 pentru ca it apara impo-

1 DIR, A, XVI, 1, p. 221-222 $i urm. Nu trebuie confundat cu Toader Balos logoffit,ginerele marelui logofat Tautu.

2 Ibidem, p. 249-250, 253-254, 255, 294, 334, 372 $i 382 ; vol. II, p. 40: danii primite dela Petru Flare§.

3 Vezi mai sus, p. 47.4 Ursu, Die auswiirtige Polilik, p. 19-20.3 Caldlori, I, p. 315. Nu este Insa exclus ca steagul de Investiture' se' fi fost primit de Petru

Rare§ §i intr-unul din anii urmatori (vezi, in continuare, raporturile moldo-otomane, p.132-133).Gorovei, Note islorice genealogice, p. 186-187.

7 Hurmuzaki, II, 3, p. 442 ; N. Grigoras si I. Caprosu, Documenle moldooenesti inediledin sec. .X V XVII, Studii", XVI (1968), nr. 2, p. 244-246.

Hurmuzaki, II, 3, p. 600-601.

sa

5i

www.dacoromanica.ro

60 Constantin Ciliodarts

triva abuzurilor boierimii9, chiar clacd relatarea for nu tontine prea multedeslu*iri referitoare la actiunile concrete ale acestuia. Oricum, stingereadin via a lui Stefan eel Tindr la Hotin inmormintarea sa la Putna,alegerea lui Petru Rare* la Hirldu ungerea" lui probabil la Suceavareprezintd destule evenimente cu prilejul ca'rora masele populare con-stituite ad-hoc sa -*i fi manifestat opinia, iar Petru Rare* sa fi facut prirneleincercdri de a le ci*tiga increderea. A*ada, un inceput de domnie prezen-tind suficiente similitudini cu eel al parintelui sau, Stefan eel Mare, de*iatunci divergenta reprezentanlilor clasei feudale fusese cu mult mai pro-funditi pentru ca realismul politic al celui dintii sa poatd fi atribuit inintregime *i fiului.

O

Dar, dacsa pe parcursul anului 1527 Petru Rare* a reu*it, treptat,sa rezolve sarcinile care-i grevau in mod firese inceputul domniei, acti-vitatea ulterioara it infdtiraza tot atit de preocupat in realizarea dezi-deratelor majore ale statului feudal in etapa istorica pe care o parcurgea.Iar priinul dintre acestea consta, fara indoiald, in asigurarea unei sondebaze economice domniei *i in protejarea intereselor de aceea*i natura alecategoriilor sociale care sprijineau economic, politic sau militar, initiati-vele tronului. Bun gospodar, Petru Rare* a urmarit, de aceea, cu cea maimare atentie realizarea tuturor veniturilor de catre vistieria domneased,dovedindu-Se necrutator cu datornicii acesteia sau cu cei care nu a dmi-nistrau cu grijd bunurile lasate in seama for 10. In afar de beneficiileprovenind de la ocne, din vdmi, din amenzi sau din ddri, domnia dispuneains *i de posibilitatile, foarte maxi, pe care i le of erea exploatarea resur-selor economice ale propriilor sale domenii, intrucit, dupd cum se *tie,domnul era eel mai mare proprietar de pamint din Cara. El stapinea,de asemenea, un mare numar de sate, toate ora*ele, locurile pustii"apele marl din Cara, iar in regiunea de munte intinse teritorii rezervate,denumite brani*ti. In ora*e sau in apropierea for detinea, totodata, iazuri,mori, sladnite, pive, stupe crescatorii de animale, cum apare, de exem-plu, la 28 mai 1528, crescatoria de of de la Lazova (Cimpul Ocolului)11.

Petru Rare* s-a stra'duit sa pastreze intact domeniul domnese,refactu marit in vremea lui Stefan eel Mare. Cazurile de daruire a unorsate apartinind domniei se intilnesc, ca urmare, extrem de rar. Pentruinzestrarea ctitoriilor sale de la Probota *i Moldovita domnul a pi ocedatla cumpgrarea unor sate scoase in vinzare de boieri. De asemenea, cola-boratorilor sdi apropiati Petru Rare* le-a daruit indeosebi sate confiscatede predecesorul sari, Stefan eel Tindr, in uima rascoalei boiere*ti din 1523,

aceasta nu irnediat dupd urcarea pe tron, cind a urmarit sä-i atragain tars pe boierii pribegi, ci mai tirziu, cind s-a convins de opozitia con-stants a unora dintre ei.

9 Ibidem, II, 4, p. 279.1° DI R, A, XVI, 3, p. 357.11 Ibidem, XVI, 1, p. 215, 297.

.*i

.i

*i

si

*i

5i

www.dacoromanica.ro

Politica interns 61

Cum. insa cre§terea veniturilor domniei nu se putea realiza decit°data cu dezvoltarea intregii activitati productive §i comerciale a tarii,Petru Rare§ a dovedit o grij'a permanent& pentru apararea intereseloreconomice ale tuturor supu§ilor sai. Ca urmare, Tara Moldovei a cunoscutin vremea sa o perioada de prosperitate §i avint economic, pe care uncalator strain, sasul Georg Reicherstorffer, o surprindea. Aceasta Caraa Moldovei este indeajuns de frumoasa, cu §esuri §i vai pretutindeni,plin& de orase §i felurite sate..." observa el, notind, totodata, §i numelecelor mai insemnate arzari : Suceava, Hotin, Neamt, Cetatea Nouade la Roman, cetatea Iasi, Vaslui, Soroca, Orhei, apoi Tirgul Hu§i, Tro-tu§, Birlad, Tirgul Romanului §i alte tirguri §i castele" 12. Era informat,de asemenea, §i despre existenta Galatilor, care, pe atunci, la scurt timpdupa caderea Chiliei §i Cetatii Albe sub stapinirea turceasca, realizauinceputul dezvoltarii for ulterioare.

Fire§te insa ca unui observator strain, ca Georg Reicherstorffer, nuputea parvina, in scurtul timp petrecut la curtea domnului, toatedatele despre repartitia §i activitatea centrelor urbane ale Tarn Moldovei.El nu aflase nimic, de pilda, despre Baia, un centru ora§enesc insemnatInca avind, ca §i Suceava, strinse legaturi cu Bistrita. Nu §tia nimicnici despre Tecuci, care de pe la 1435 avea o curte domneasca, inzestratacu un ocol de sate 13 §i nici despre Hirlau sau despre Tirgul L'apu§na.Pe de alts parte, despre Foc§ani, pe atunci un simplu sat cu numele Sta-ie§tii de Sus 14, sau despre Boto§ani, devenit abia acum domeniu al doam-niei, administrat de un ureadnic §i incepind astfel sa se dezvolte prin grijasotiei lui Rare§, care a cladit aici doul biserici : Sf. Gheorghe Vovi-denia 15, nu avea, intr-adevar, ce sa relateze. Dealtfel, in aceea§i situatiese afla §i Cotnarii, care, pe masura extinderii podgoriilor de la Hirlauspre sud incep sa se dezvolte tot acum, cu locuitori adu§i, se crede, din.

intr-o perioada anterioara domniei lui Petru Rare§. Pircalab laCotnari, in vremea lui Petru Rare§, a fost sasul Grigore Rosenberger,pe care domnul 1-a folosit deseori ca agent diplomatic 16. Viata ora§eneascamaturizindu-se, organizarea cu pirgari §i §oltuz s-a impus, in 1556,a§ezarea aparind cu Tomaseh Grof am Kottnersperg" (Toma§, ?oltuzde Cotnari) 17.

Daca a§ezarile pind atunci preponderent rurale de la Boto§ani §iCotnari au intrat intr-un rapid proces de urbanizare tocmai datorita

lz Ceileitori, I, p. 198-199 si 202. Spre deosebire de descrierea lui Georg Beicherstorffer,cea a lui Anton Verancsics este cu totul lipsita de obiectivitate. Desigur, orasele din Moldovasau din Tara Romaneasca nu aveau aspectul citadin al celor din Apus , dar aceasta nu indreptateaconstatarea ca orase nu slut deloc In acele tari" sau ca satele arata ca niste colibe depastori ..." (ibidem, p. 404).

13 M. Costachescu, Documentele moldovene.Fti inainte de Stefan cel Mare, II, Iasi, 1932, p.683.14 D. Caion, Istoricul oraqului Focfant, Focsani, 1906, p. 4 (anexa), p. 11.15 N. Iorga, Istoria comer fului romdnesc. E poca veche, Bucuresti, 1925, p. 157.1 Hurmuzaki, NV, 1, p. 330, 387, 391-393, 413, 437, 438 ; Iorga, Studii qi docurnente,

XXIII, p. 336.17 Hurmuzaki, XV , 1, p. 521-522.

si

i

h Blau,

...

www.dacoromanica.ro

62 Constantin Cihodaru

lui Petru Bares, altele, cunoscute de multa vreme ca tirguri, an primit,in schimb, un serios impuls prin cultivarea, de catre acelasi, a statutuluifor de resedinte temporare domnesti. Hirlaul, dispunind de o curte dom-neasca si fiind un insemnat centru viticol, a fost, astfel, foarte des vizitatde domn, de curtea sa si de cetele de ostenicare 11 insoteau, urmindu-seexemplul lui Stefan eel Tinar. Intre preferintele lui Petru Bares s-au maiadaugat insa orasele Husi, Vaslui si Iasi, deoarece Hirlaul, statie impor-tanta pe drumul, cunoscut si sub numele de drumul Hirlaului" 18, carelega Iasii cu orasele din nordul Moldovei, era totusi frecventat rar de negus-torii straini.

Limitate la rolul unor simple statii pe marile artere comercialece uneau orasele de la Dunare si de la mare sau din Tara Romaneascacu cele din Moldova, tirgul Lapusna si Tirgul Putnei decad in schimb,ambele aparind sporadic in registrele vamale ale Brasovuluils. In perioadaulterioara ele vor deveni, dealtfel, simple sate si in locul for se vor ridicaChisinaul si, respectiv, Focsanii. Celelalte orase, antrenate in comertulbrasovean, ca Trotusul, Bacaul, Birladul, Vasluiul si Iasii, sau alteleintretinind strinse legaturi cu Bistrita din Transilvania, ca Suceava siBaia, sau cu Liovul, cum erau orasele din nordul tarn, si-au mentinutinsa, toate vechea for importanta. Este cazul sa se noteze aici ca SuceavaIntretinea strinse legaturi cu toate cele trei centre situate in apropierede granitele Moldovei 20.

lJn indiciu grafter, deli tot indirect, al aceleiasi politici domnestide stimulare economics, pe care dezvoltarea vietii orasenesti it si pre-supune, consta in nivelul relativ ridicat al productiei mestesugarestidin aceasta perioada, considerate, dupe numeral dublu al branselor spe-cializate fail de eel inregistrat la mijlocul secolului al XV-lea, ca apogeual procesului evolutiv anterior al. Sugestiv este ilustrata mai ales pentruvremea lui Petru Bares prelucrarea fierului, activitate esentiala nu nu-mai pentru practicarea celorlalte mestesuguri, ci si pentru inzestrarea cuarme a unei ostiri asemenea celei de care a dispus permanent domnulTarii Moldovei.

Cu ocazia cercetarilor arheologice efectuate la Suceava s-au desco-perit, astfel, locuinte-ateliere, datind Inca din perioada anterioara, cu uninventar consistent si semnificativ : unelte agricole neterminate, creuzetede lut pentru topirea metalelor, linguri de turnare in forme, deseuri defier s.a. 22. Nu este, de aceea, intimplator ea in registrele vigesimale pe

" N. Iorga,, Istoria comer(ului romdnesc ..., p. 158.12 R. Manolescu, Comerlul Tdrii Romdnesti si Moldovei cu Brasovul (secolele XIV XV/),

Bucuresti, Editura stiintifica, 1965, p. 261, 271 si 275.20 N. Iorga, op. cit., p. 155-156 ; R. Manolescu, op. cit., p. 261-275.21 t. Olteanu si C. erban, Mestesugurile in Tara Romdneasca si Moldova in Evul Mediu,

Bucuresti, Editura Academiei, 1969, p. 63 si arm.22 M. D. Matei si t. Olteanu, Not date cu privire la dezvollarea mestesugurilor in °remit

Suceava, SC IV, XII (1961), nr. 1, p. 773-774. Pentru tunurile pe care voia sä le toarne StefanLacusta, In 1539, din clopotele bisericilor, vezi Veress, Documenle, I, p. 18.

www.dacoromanica.ro

Politica interne 63

anii 1542 *i 1548 ale oraplui Bra*ov sint mentionati fierarii Toma dinRoman *i Rusu din Tirgul Trotu* 23, ca in corespondenta domnului seintilne*te amintit un altul (faber), trimis la, Bistrita cu o insarcinare anu-mita, sau ca la 1542 apare, intr-o alts imprejurare, un Iacob sabier (gla-diator) din Suceava 24.

Intensa activitate constructive desfa*urat/ in vremea lui PetruRare*, presupunea, la rindul ei, o gam./ variata de indeletniciri, pe carecercetarile arheologice de la Vaslui, de la Suceava, de la Piatra Neamtsau din alte centre nu numai c/ le-au atestat existenta 25, ci contributiafor la specificul arhitecturii de epoch. Este adevarat ca pentru reparareaunor cet/ti, ca Neamt *i Soroca, sau pentru construirea unor biserici con-tinua sa se aducI, in vremea lui Petru Rare*, *i me*teri zidari din Iran-silvania, in special de la Bistrita, dar *i ace*tia puteau uneori sa grevascd,a,a, cum i s-a intimplat unuia dintre ei la zidirea bisericii episcopale dinRoman 26. Pentru rolul pe care il putea juca Ili viata unui ores ca Suceavaun meter din aceast/ categoric, este sugestiv cazul lemnarului Iano*,ajuns, la inceputul domniei lui Petru Rare*, in functia de *oltuz 27.

Fire*te, nu numai cele doug domenii me*te*ugare*ti mentionatemai sus pot fi luate in consideratie pentru conturarea tabloulul economical vremii. Concludente sint, de asemenea, *i informatiile privind prelu-crarea materialelor textile sau a pieilor, in cadrul carora specializareaatinge un grad avansat (primul tAbacar, Todor din Birlad, fiMd atestatchiar la 1530 28), iar cei ce le practice intretin leg/turi intense cu marileora*e din jurul tarii. Este cazul lui Ioan, blanar din Roman, in raporturicu me*terii similari din Liov, pe la 1529, sau al lui Iacob, curelar dinTirgul Trotus,, aducind de la Bra*ov marfuri in valoare de 5 400 de aspri*i exportind, in schimb, in anii 1542-1543 *i 1547-1548, un mare numarde vite *i trei poveri de crap 26. Tocmai ca, urmare a acestei importantecre*teri numerice a me*te*ugarilor orkene*ti *i a amplificarii activitAtiifor economise, vremea lui Petru Rare* corespunde, probabil, *i momentuluide initiere a primelor fr'atii" ale acestora, dupg model transil-vanean sau liovean 30. Totodata, acela*i stadiu al dezvoltarii se reflect/.in maiestria artistica' cu care au fost lucrate uneori obiectele comandate,a*.a, cum probeaza vasele de argint, provenind din Moldova, aflate in salaarmelor din Moscova. Acestea sint lucrate intr-un stil aparte, recunoscutca moldovean, au reprezentata pe ele sterna Orli, cu capul de zimbru *:

22 R. Manolescu, op. cit., p. 200.24 Ibidem; lorga, Sludii si documenle, XXIII, p. 340.26 St. Olteanu si C. Serban, op. cit., p. 72-76.26 Hurmuzaki, XV , 1, p. 317, 447-448, 453 si 454.27 Ibidem, p. 292.28 Quetlen, II, 1889, p. 227 ; Vezi si V. Neamtu, Comerlul cu pici prelucrarca for in Mol-

dova, Studii si cercetari stiintifice", Iasi, II (1951), nr. 1-2, p. 532 .28 R. Manolescu, op. cit., p. 199-200. in aceeasi calitate, de exportator de vite, apare tot

acum si Iacob curelar din Baia.30 Pe la 1570 se mentioneaa deja (vezi $t. Olteanu si C. Serban, op. cit., p. 106, 120-121)

fratia zugravilor din Suceava", dar credem cã ea era mult mai veche.

fi

si

www.dacoromanica.ro


cu inscriptia, in prezent modificata, dispusa in benzi. Ele an facut partedin tezaurul domnilor moldoveni i au ajuns la Moscova in imprejurarinecunoscute 31.

Dar, in conditiile in care politica economics a domniei nu puteaafecta, totusi, acele zone care implicau o reglementare fundamentald pen-tru mentinerea relatiilor de productie feudale, domeniul supus eel mailesne controlului of icial i, ca atare, eel mai elocvent pentru obiectiveleacestuia, a ramas si in vremea lui Petru Rarer comertul extern si de tran-zit. Adaugind ratiunilor financiare traditionale ale incurajarii unui astfelde comert de catre domnie venitul vamilor constituind un capitol debaza ad incasarilor vistieriei i cele care aparusera dupa cAderea Chiliei

Cetatii Albe sub stapinire otomana, se intelege, totodata, atentiasporita acordata de Petru Rarer raporturilor comerciale ale Orli cuBrasovul, cu Bistrita sau cu Liovul. Inca din primele luni ale anului1527, noul domn se grabea, de aceea, sa vesteasca vecinilor, odata cualegerea sa, i asigurarea respectarii vechilor legaturi de schimb, iar la4 iulie, in numele salt, marele vames al Moldovei, Ieremia, si vamesulde Suceava, Toader, anuntau pe conducatorii orasului Bistrita ca negus-torii for puteau veni fard nici o teama in Moldova pentru urmariafacerile 32. Desigur, invitatii asemanatoare au fost trimise si la Brasovsau la Liov, deoarece in aceeasi lung se facea aranjamentul unor plAtiintre citiva negustori lioveni dominus Iwano Moldavo de Bielc (Ba lti) 33.

De asemenea, in tratatul de alianta intre regele Poloniei, Sigismund I,i domnul Tarii Moldovei, din toamna anului 1527, au fost inserate clauze

speciale privind negotul dintre cele doua tari. Regele declara ca negustoriimoldoveni vor fi liberi si in siguranta sa mearga in Polonia fad, negot,cu conditia sa plateasca darile vamile obisnuite, respectind vechiul dreptal tirgurilor (emporia) §i al depozitelor. La rindul lor, negustorii poloniurmau sa se bucure in Moldova de drepturi asemanatoare, stipulindu-seca neintelegerile i neajunsurile survenite sa fie judecate de starostiipoloni din Halici si din Camenita impreuna cu pircalabii de Hotin sta-

31 T. Uspenschi, Vasele moldouenesti arlatoare in Sala armelor din Moscova, trad. de To-pacevschi In BCMI, XX (1927), p. 88-97 ; C. Cihodaru, Vasele uricarului IeremiaBaseanu,Analele Moldovei ", III (1942-1943), p. 206. Uspenschi credea ca vasele acestea ar fi fost duseIn Rusia de o solie trimisa acolo de Alexandru Lapusneanu. Este greu de crezut Insa ca soli,mergind dupil ajutoare, ar fi putut oferi tarului vase de argint cu numele domnului Tara Moldovei.Este cu mult mai sigur ca ele au fost cumpArate de la argintarii din Lemberg sau dinCracovia de until din (.aril rusi, care a cerut ca inscriptiile sa fie modificate. S-ar putea crede caavem de a face cu vasele furate din vistieria lui Petru Rarer In timpul evenimentelor din varaanului 1538 si dose la Camenita de Sienco Popovici, unui din slujitorii voievodului (Iorga, op.cit., XXIII, p. 336-348). Vasele duse in Polonia de Stefan Tomsa, In 1564, au fost confiscate siau intrat In vistieria regelui Poloniei, de unde mai greu puteau ajunge la Moscova. in cazulclnd nu sint vasele lui Rarer, ele ar putea fi cele pe care le-a dus In Polonia Bogdan LApusneanusi au fost oprite de la acest domn de italianul Carol Soderini din Cracovia pentru datorii, ajun-gInd apoi la argintarii Cesar si Petru Swieczkowicz (Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 267-268).

32 Hurmuzaki, XV, 1, p. 298.33 Iorga, op. cit., XXIII, p. 335.

si si

a-si

si

§i sa,si

§i

www.dacoromanica.ro

Polilica internil 65

rostele de Cern'auti 34. Fireste, dreptul de depozit despre care aminteatratatul moldo-polon si care nu functiona numai in regatul jagiellon,ci si in Transilvania, garantind intiietatea unor orase asupra altora, im-pieta totusi asupra activitatii negustorilor moldoveni. In virtutea lui,acestia erau obligati sa se opreasca in orasele care-1 detineau si sa-si vindamarfurile intr-un anumit termen, urmind ca, in caz de nereusita, marfasa fie preluata si vinduta de negustorii locali, cu preturi impure de ei.In general, acestia ramineau insa datori negustorilor moldoveni, uitindsa-si plateasca datoriile. Tocmai de aceea, in arhivele Bistritei s-au s-trat numeroase interventii ale lui Petru Rares si ale altor domni privindplata datoriilor negustorilor din acel oras catre exportatorii din Mol-dova 36.

Datorita numeroaselor intreprinderi politico-militare ale lui PetruRare?, activitatea comerciall externs a negustorilor moldoveni a fostin ciuda demersurilor diplomatice ale domnului, deseori intrerupta. In1530, razboiul dintre Moldova si Polonia a determinat astfel incetareaschimbului de marfuri dintre cele doul tari, Sigismund I refuzind saadmita trecerea granitei chiar de catre negustorii greci, care se dadeaudrept negustori ai sultanului" 36. 1ormalizarea relatiilor comercialesurvenit abia in 1539, cind, prin tratatul de pace cu Polonia pregatitde Petru Rares in septembrie 1538, dar sanctionat ulterior de Stefan LA-custa, libertatea practicarii negotului de catre negustorii ambelorcu conditia respectarii vechilor drumuri si varni, a fost din nou asigurata 37.

In schimb, cu toate interventiile sale militare in Transilvania, dom-nul Tariff Moldovei a reusit sa preintimpine intreruperea negotului, regis-trele vigesimale ale Brasovului pe anii 1529-1530, 1542-1544 si 1546,deci din perioadele marcate indeosebi de conflicte, probind un continuuschimb de produse. Se constata, astfel, din aceste registre, ca negustoriimoldoveni exportau pe piata brasoveang numeroase bovine si porcineexportul tailor continuind sa fie interzis piei si blanuri, tesaturi,nina si ceara, precum si mari cantitati de peste si de icre (dintre careunele de morun). Deoarece desfacerea pestelui pe piata brasoveana eratotusi dominata de negustorii din Tara RomAneasca, cei din Tara Moldoveiisi indreptau concomitent transporturile for si spre Bistrita 38 sau spreLiov, fireste atit timp cit relatiile dintre Moldova si Polonia au fost bune.

Marfurile importate de negustorii moldoveni din Transilvania, delidescrise cu mult mai succint, nu reflecta, mai putin sugestiv, aceeasi reali-tate. In a doua jumatate a anului 1529, s-au exportat, de exemplu, dinBrasov, in Moldova si in Tara Romaneasca, 1 000 de cutite albe (waiz

34 Hurmuzaki, II, 3, p. 605-609. Exemplarul slavon poartii data de 1 octombrie 1527.lbidem, XV, 1, p. 294, 232-233, 370 etc.Iorga, op. cit., XXIII, p. 28-29.

37 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 119.38 lbidem, XV, 1, p. 294, 333, 357 ; vezi si M. Dan $i S. Goldenberg, Bis lri fa in secolul

at XV l-lea si rela(iile ei comercialecu Moldova, Studia Universitatis Babes Bolyai", series His-torica, 1964, fast. 2, p. 22 si urm.

c. 410

insa,

sla-

as

sa

www.dacoromanica.ro


greezer) alte soiuri de cutite, printre care *i cuttely greezer (cutite de mg-celarie). Se mai expediau dincoace 1 000 de bonete sau *epci (cuvintulNarrenkappen neavind o determinare precisa), 2 182 de valuri de postavde Nurenberg, 150 de paturi, fire de in (poate pentru plasele pescare*ti,ca aceea pe care o cerea Rare* de la bistriteni 39), 1 000 de buca'ti de per-gament (Kalbkrumpel nu Halbkrumper, cum s-a redat in textul publicat),precum alte marfuri nespecificate (mercimonia) 40.

Este de remarcat ca la acest comert au participat in anii 15291530 un numar de 52 de negustori, multi dintre ei aparind nu numaila export, dar ca importatori de marfuri bralovene. Unii, cum este cazula patru negustori din Vaslui *i a doi negustori din Trotu*, se dovedesca fi fost asociati intre ei, atit in ceea ce prive*te expedierea marfurilorindigene la Bra*ov, cit *i la import, element care marcheaza tocmai sta-diul premergator aparitiei fratiilor". In registrele vigesimale bra*ovenesint mentionate, de asemenea, *i oravle din care veneau negustorii mol-doveni : Trotu*ul, Baca'ul, Birladul, Vasluiul, Romanul, Ia*ii, Suceava*i Baia. In anii care urmeaza se mai inregistreaza marunte afaceri comer -ciale *i cu Tirg,u1 Putna sau cu Lapu*na.

La comertul de import-export al Moldovei cu Bra*ovul se adauga,totodata, *i un important comert de tranzit, atit ca volum, cit ca va-loare. In acest domeniu activau foarte putini bra*oveni *i foarte multinegustori din Moldova *i, mai ales, din Tara Romaneasca. Se tranzitaudin porturile dunarene spre Bra*ov, Bistrita sau Liov marfuri orientale ea :orez, *ofran, piper, scortivara, tamiie, ulei de masline, stafide, smochine,Farah, nucuwara, carafol, zinziber, chimen altele, sau tesaturi, cumerau pinzeturile de bumbac (bogasie), de Damasc, tafta, atlas, camha,covoare, postav caraci, broboade, cingatori, valuri, chingi de *ea, friieturce*ti etc. Aduse din Imperiul otoman sau din regiunile mediteraneene,se mai adaugau la acestea vinul de Malvasia, heringii *i sardelele, precum

diferite materii colorante piei ro*ii (karmasy ).Diferite sortimente de tesaturi proveneau insa *i din apusul Europei.

In anul 1530, negustorul Grigore din Baia aducea, de pilda, la Bralovun transport cu postavuri din Lund *i din Wroclaw, postav numit Consing

un altul, cunoscut sub numele de Kutonis, niatasuri grele, pima, de inde Halle, pima vopsita cu purpura *i palarii. Un alt negustor din Baia,Isaia, aducea in acela*i an la Bra*ov mai multe valuri de postav deMaestricht, de Lund *i de Mecheln 41. Legaturile comerciale cu apusulEuropei, mai ales cu Tgrile de Jos, continuau, apdar, sa functioneze.De asemenea, din Rusia se aduceau spinari de zibeling.

Acelea*i strinse legaturi comerciale an existat intre negustorii dinormele moldovene, mai ales din Baia *i din Suceava, centrul me*tep-garese negustoresc transilvanean Bistrita. Marfuri similare celor duse

29 Hurmuzaki, XV, 1, p. 431-432.49 lbidem, 11, 3, p. 651 ; Quellen, II, p. 172-175.

Hurmu:aki, II, 3, p. 689.

i

*i

si

*i

si

sisi

si

si

si

si

si 5i

0

www.dacoromanica.ro

Politica interns 67

la Brapv, ca vite, pe§te, piei, ling §i blanuri, precum si coloniale, pin-zeturi §i matasuri sau imbracaminte piese de harna§ament, se expediaude negustorii moldoveni *i la Bistrita. Citeodata se aduceau de acolo §iBrine 42.

Desigur o mare parte de marfurile care se tranzitau prin Imperiulotoman §i prin ormele de la Dunare sau prin tarile europene se plasauchiar in Moldova. Este de notat aici ca, in afara beneficiilor indirecte,domnul se bucura de scutiri de vama pins la o anumita suma, 43, ceea cesporea interesul acestuia in desfa§urarea normala a negotului. Trebuiesubliniat, de asemenea, faptul ca cea mai mare parte din negustorii careparticipau la acest comert erau roman, cu exceptia unui foarte mic numarde armeni unguri. Se observa, totodata, ca la acest comert participau

unii boieri maxi, ca vistierul Duma, care trimitea la Bistrita, prinomul sau Cristea, pe§te, postav §i blanuri ".

Din analiza datelor de mai sus, oferite de izvoare, rezulta, wdar,mentinerea activitatii comerciale din Moldova in vremea lui Petru Rare*intr-o continua dezvoltare, care a contribuit la progresul economic altarii §i la accelerarea procesului de formare §i extindere a pietii interne.Trebuie tinut seams ca aceasta vie activitate negustoreasca se desf4uraintr-o vreme cind Moldova pierduse marile porturi din sudul tarii, Chilia§i Cetatea Alba. Dealtfel, in perioada urmatoare, acest avint va fi estompattocmai datorita consecintelor negative pe care inaintarea otomana le vaavea asupra rolului jucat in comertul international de orawle transilva-nene, pe de o parte, precum si datorita stabilirii monopolului turcescasupra comertului Moldovei §i Tarii omane§ti, pe de alts parte. Strin-gerea §i continua dezvoltare a legaturilor comerciale dintre Tara Moldovei,Tara Romaneasca §i Transilvania au constituit una din premisele formariiulterioare a statului roman unitar.

O

Consecinta fireasca a unei politici economice partial contradictorii :de stimulare a dezvoltarii vietii ora§ene§ti, a me§te§ugurilor a negotului,dar in conditiile conservarii imunitatilor de tip feudal, programml"social al domnului nu putea, la rindul sau, decit sa reflecte raporturilede class fundamentale. Tocmai de aceea, intelegind i sprijinind intereseleor4enimii, ba chiar folosindu-se de unii reprezentanti ai ei in rezolvareaafacerilor domnqti 45, .tiind a se apropia a se face iubit de masele

42 Ibidem, XV, 1, p. 301.43 Ibidem, p. 360.44 Ibidem, p. 332-333. Boierii $i manastirile Isi desfasurau mArfurile mai ales la iarma-

roacele tirgurilor sau la cele de granita, cum erau cele de la Trotul, Baia sau Hotin, initial anuale,dar Inmultite ulterior $i ajungind, In vremea lui Alexandru LApusneanu, In case sau sapte pe an(N. lorga, Isloria comerfului romdnesc. . p. 172).

46 Cum a fost cazul pIrcalabului de Cotnari, Grigore Rosenberger (vezi mai sus, n. 16).Pentru unele afaceri comerciale cu Lituania Moscova, In perioada de deteriorare a relatiilormoldo-polone, Petru Rare a folosit $i serviciul unor negustori straini, ca, de pilda, AndreiChalkokondylas, care trecea drept negustor al sultanului (Iorga, Sludii documenle, XXIII,p. 28-29).

§i

;i

sf

si

si

si

51

www.dacoromanica.ro


populace, Petru Rare* *i-a intemeiat, totu*i, activitatea sa de guverna-mint pe consensul celei mai magi parti a boierimii moldovene. Desigur,data fiind divergenta de interese *i opinii care aparuse in cadrul acesteiadomnul s-a vazut insa nevoit sa, continue politica inaugurate de predece-sorul gall, politica de contracarare a tendintelor marii boierimi, prin exer-citarea consecventa a dreptului de dominium eminens, in virtutea caruia,orice schimbare intervenita in regimul proprietatii feudale trebuia sa fiesanctionata de *eful statului 48. Emiterea unui act de proprietate reprezenta,astfel, un mijloc eficient de realizare a obiectivelor majore ale domniei,de care Petru Rare* a fost con*tient *i ale carui atribute a incercat sä lefructif ice.

Dupg cum se *tie, datorita politicii desfkurate de *tefan cel Mare*i de urma*ii sai imediati, s-a stavilit alcatuirea unor intinse domeniiboiere*ti, asemanatoare celor din prima jumatate a secolului al XV-lea.Petru Rare* a continuat aceasta practice. Boieri ca fostul mare logofatdin vremea lui *tefan cel Tinar viitorul logofat al lui Stefan Lacusta,Trotu*anu, ca vornicii Huru sau Grozav, nu stapineau mai mult de case,*apte sate, raspindite acestea in diferite colturi ale tarii 47. Numai marelelogofat Toader ii intrecea in aceasta privinta, datorita daniilor facute chiarde Petru Rare*, insa numai din sate cumparate 48. Prin urmare, luati inparte, nici unul din aceiti boieri nu se putea compara in ceea ce prive*teputerea economics sau military cu domnul *i nu putea sa-i face o opo-zitie serioasa. Ei puteau deveni primejdio*i doar atunci cind ajungeausa se coalizeze eventual, sa primeasca ajutor din afara.

Modalitatea transpunerii in fapt a acestei politici domne*ti reiese,dealtfel, limpede, din examinarea tipologiei documentelor emise de can-celaria lui Petru Rare* in prima domnie, intrucit mai mult de doua treimiprivesc transferari de proprietati sau impartiri ale for intre urma*inumai o treime se refers la confirmari 49. Iar acestea din urma au fostemise mai ales pentru locuri pustii" sau pentru adica in acele cazuricind conditiile sub care fusesera donate in trecut nu se indeplinisera. Or,din punct de vedere social, rezultatul unei astfel de proceduri echivalacu mentinerea unei insemnate categorii de proprietari mici F}i mijlocii,adica tocmai a acelei boierimi care, avind nevoie de protectia domneasca,acorda autoritatii acesteia intregul sau sprijin politic *i militar.

48 in legatura cu politica domniei fatA de proprietate, In general, vezi I. C. Filitti, Pro-prietatea solului in Principatele Romdne pind la 1864, Bucuresti, 1935; C. Cihodaru, Forme deproprietate fendald in Moldova, Studii si cerceldri int/lice", Stilt* sociale, Iasi, VI (1955),nr. 3-4,p. 1 -30; N. Grigoras, Contribulti la cunoasterea politicii domniei in Moldova MO deproprielalea funciard condifionatti, sec. XIV XVII, Studii cercetari stiintifice", Istorie,Iasi, XIII (1962), nr. 1, p. 55-79 ; Valeria Costachel, Contribu/ii la istoria sociald a Moldouei insec. XIVXVII, Romanoslavica", XI (1965), p. 155-165.

47 DIR, A, XVI, 1, p. 63, 64, 181, 209, 274, 283, 327.48 Ibidem, p. 125-126, 150, 194, 221, 222, 249-250, 253-254, 256, 294-295, 372, 390.48 Din cele 151 de acte interne, 84 privesc transferuri, 52 confirmAri, iar 15 shit de alts

nature (In special danii).

si

si

si

0,

siligti,

www.dacoromanica.ro

Politica interns 69

.Alaturi de proprietate, slujba pe care fiecare stapin de pamint,mare sau mic, o datora domnului constituia un alt mijloc, nu mai putineficient, in realizarea obiectivelor sociale ale politicii domne*ti. i aceasta,pentru ea, in afara de acceptiunea ei generals, slujba ajunsese sa insemnein vremea lui Petru Rare* Si o suite intreaga de functii in aparatul de stat,prin repartitia ca'rora domnia i*i crea eel mai apropiat suport politic.Intr-adevar, deosebindu-se de categoria nenze5silor 50 proprietari de pa-mint lipsiti de dregatorii slujitorii si curtenii, cu obligatii de ordinmilitar sau administrativ pe linga o curte domneasca, reprezentau dinpullet de vedere numeric o forty considerabill, pe care efectivul ridicat alarmatei moldovene din aceasta perioada, data nu o poate preciza cu exac-titate, o probeaza totu*i. La rindul lor, ei se impArteau in mai multegrupari : de curteni propriu-zi*i, de hinsari, de calara*i sau de ro§ii51,dupg cum dintre slujitorii mai instariti se recrutau, pentru a indeplinislujba sub conducerea unui mare dregator, cetele de vistiernicei, stolnicei,pitcirei, sulgerei, pa-harnicei, com4ei, spcitcirei, portcirei sau uprei i aprozi,care efectuau indatoririle ce le reveneau la curte timp de un anumit numarde zile pe an, prin rotatie 52. Dat fiind caracterul complementar al sluj-belor civile *i militare, domnul dispunea, in acest fel, *i de o oaste peima-nenta in preajma, care reuva sa impresioneze pe calatorii straini 53.

Totodata, prin intermediul functiilor mai importante ale aparatuluide stat, domnul putea sa fructifice, in folosul politicii sale, slujba pe care,datorind-o, o *i solicita marea boierime. Evident, elementele boiere*tigrupate de la inceput in jurul lui Petru Rare* reprezentau partida noua,ridicata in urma infringerii rascoalei din 1523. Interesele ei erau legate,a*adar, de politica inaugurate de *tefan eel Tinar *i preluata de PetruRare*. Acesta nu a procedat insa la restructurarea masiva a repartitieistapinirilor feudale existente pe care o dorea, desigur, noua grupareboiereasca deoarece *i-ar fi diminuat, pe de o parte, veniturile, iarpe de alta parte, *ansele de a-i readuce pe pribegii hicleni" in Cara. 0danie ca aceea facuta lui Grozav, pircalabul de Roman, se explica prinintrarea intimplatoare a satului *endre*ti in stapinirea domneasca, dato-rita desherentei 54, fare a indica o regula. Tocmai de aceea, in ciuda rela-tivei satisfactii pe care domnul a incercat sa i-o ofere in politica sa

50 Ca o categorie socialA aparte ei apar abia peste citeva decenii (ibidem, XVI, 3, p. 24:neme§ii §i vatagii din tinutul Vasluiului ; XVI, 4, p. 4-6 : categorie impozabild In catastiful luiPetru Schiopul). Izolati, slnt mentionati Insa §i In vremea lui Petru Rare§ (ibidem, XVI, 1, p. 245 :Nenciul neme§).

51 Pentru hinsari, viteji §i curteni, vezi pisania bisericii de la Razboieni, in N. Iorga,Inscriplii din bisericile Romdniei, I, Bucure§ti, 1915, p. 43-44, §i Cronicile slaoo-romane, p.18.Pentru ro§iori pledeaza existenta satelor cu acela§i nume de pe Moldova §i de pe Crasna, Inaintede Petru Rare§ ; vezi §i Stoicescu, Curleni gi slujitort, Bucure§ti, Editura §tiintifica, 1968, passim.

52 DIR, A, XVI, 1, p. 185 §i 2, p. 172 (vistiernicei) ; XV, 2, p. 186 §i XVI, 1, p. 66 (stol-nicei) ; XV, 2, p. 171 (pitarei) ; XVI, 1, p. 524 §i 587 (sulgerei), p. 46, 325 §i 573 (pilharnicei) ;XV, 2, p. 303 (comi§ei) ; XV, 2, p. 180 §i 255 §i XVI, 1, p. 607 (aprozi).

53 Coldfori, I, p. 199 (Georg Reicherstoffer).54 DIR, A, XVI, 1, p. 274-275.

www.dacoromanica.ro


externa, aceasta boierime se va arata, treptat, tot mai nemultumita debeneficiile colaborarii sale la conducerea statului.

Para a putea fi asimilata slujbei feudale propriu-zise, activitateacomplexa a clerului nu a scapat, totusi, nici ea atentiei domnesti. Dim-potriva, printr-o opera ctitoriceasca tinzind sa reediteze exemplul

Petru Rares, a stimulat viata manastireasca, urmarind, desigur,cistigarea unui sprijin deosebit de pretios, in conditiile mentalitatii gene-rale, pentru infaptuirea dezideratelor politice ale Orli. A respectat, deasemenea, largile imunitati de care se bucurau manastirile Inca din peri-oada anterioara., acordindu-le celor nou-construite. La 27 aprilie 1529,domnul hotara, de exemplu, ca oamenii din satul Salageni, al manastiriicu acelasi nume, construita de Eremia fost vistier, sa nu aiba a ne lucranici o munca a noastra si nici judetii sa nu-i judece sa, fie legea acestuisat cum este legea $i a celorlalte sate manastiresti". In acelasi sens esteelocventa scutirea acordata, la 21 martie 1528, popii Luca din Suceava,pentru o casa, a acestuia de pe Ulita Noua, uncle au fost tatarasii", casa nu aiba a da nici o dare, nici mare, nici mica, si nici o angherie,nici sa nu lucreze la lucrul nostru, nici piatra de ceara sa nu dea" 55. Siintr-adevar, ca urmare a acestei atitudini, biserica a aderat la politicadomneasca, inchinindu-i lui Petru Rares, prin cronica episcopului de I? o-man, Macarie, o adevarata apologie a guvernarii sale, iar Grigore R osca,egumenul manastirii Pobrata varul sau dupa mama, precum Atanasie,episcopul de Vad, devenindu-i colaboratori apropiati.

Daca structura socio-economica a Orli continua sa ofere, in esenta,aceleasi posibilitati de realizare politica a dezideratelor ob§tes,ti, rapor-turile care urmau sa mijloceasca transpunerea for in fapt erau insa fara

cele ale vietii de stat. Tocmai de aceea, Petru Bares a adoptat,Inca de la inscaunare, o atitudine de maxima responsabilitate politica,instituind singura modalitate de conducere in masura sa combata abuzulde putere al celor ce-i datorau, de drept, gupunere : guvernarea autori-tara. Aflata, desigur, la limita extrema a variantelor unui regim politic,ea se Intemeia totusi pe conceptia, teoretic acceptata, despre origineadivina a puterii domnesti exprimata in formula dome din mila luiDumnezeu" precum despre prerogativele acesteia, in virtutea caroraeel ce be reprezenta era proprietarul suprem al tarii, comandantul fortei eimilitare, judecatorul tuturor locuitorilor i purtatorul de cuvint al aces-tora in fata vecinilor.

Dealtfel, constient de imperativele vremii, dupa cum pretinde IvanPeresvetov, domnul Moldovei i-ar fi insirat acestuia toate cauzele careau determinat decaderea disparitia Imperiului bizantin si pe care unadevarat conducator de stat trebuia sa le preintimpine. Asa vorbeste

relateaza Peresvetov Petru voievod despre imparatia greceasca.Nobilii greci, in vremea Imparatului Constantin... stapineau imparatia,

Ibidem, p. 278 *i 321.

Orin-telui,

9i

si

si qi

indoiala,

si

si

55

www.dacoromanica.ro

Politica intern 71

nu tineau in seams intru nimic juramintele, tradau si vindeau pe mitaimparatia cu judecatile for nedrepte si din lacrimile §i singele cre§tinilorisi umpleau bogatiile cu agonisita necuratg, §i ei in§isi s-au lenevit sg, luptecu tarie pentru credinta cresting si pe imparat 1-au indepartat de la oastealui... Si astfel, imparatia greceasca si credinta cresting, si frumuseteabisericilor le-au predat spre batjocura turcilor de alt neam...". PetruRare§ i-ar fi spus, de asemenea : Dad, vreun imparat §i-ar pierde insu-§irile sale de o§tean si s-ar rasa cuprins de mare blindeta, aceasta va fispre folosul du§manilor ski, <cgci> imparatul <acela> nu se va <mai>gindi la oaste, nici la orinduiala in imparatia lui, <ci> el va petrece...,iar asupra osta§ilor lui va aduce mare amaraciune si asupra intregii impa-ratii mari nenorociri de la nobilii sai" 56. In acest program de guvernareaccentul se punea evident pe supravegherea drastica, a boierimii.

Spre deosebire de Peresvetov, multi dintre calatorii strain, mai alescei care prin insa§i formatia sau pozitia for aprobau denigrarea domnului,au callicat politica interns a lui Petru Rare§ drept tiranie. Asa, de exem-plu, Anton Verancsics afirmg, ca : moldovenii sint mai blinzi de felul forsi nu sint asa de aprigi fats de domnii for ; cind s-au apucat sa-1 ridicepe unul in scaun §i sa-1 primeasca, drept domn, it slujesc cu credinta §i-1insotesc cu iubire, decit doar dacg, noul domn nu alunecg, spre tiranie§i ei vad ca slat dispretuiti de el. Pe unul ca acesta ei cauta sa-1 scoatg,din mijlocul for sau sa-1 alunge din domnie, precum 1-au alungat in zilelenoastre pe voievodul Petru cu ajutorul lui Soliman, imparatul turcesc" 57.Fireste insa ca acuzatia de tiranie nu reda decit pozitia unei parti a boie-rimii moldovene, si anume a autorilor tradarii din 1538 sau a celor careau refuzat sa, se supuna domnului dupa revenirea acestuia in scaun, deoa-rece alti calatori strain sau agenti diplomatici, carora li s-a cerut sa ob-serve cu obiectivitate starea de spirit care domnea in tars, nu uitau sasublinieze marea afectiune de care se bucura domnul in marea masa, apoporului. In raportul Meat de un dregator polonez de la granita dinspreMoldova superiorilor sai, dupg ce se descria reintoarcerea lui Petru ladomnie, in 1541, §i infringerea rezistentei lui Alexandra Cornea, se adauga,de exemplu, ca poporul este foarte multumit de intoarcerea lui Petru,deoarece it apara de nedreptatile boierilor ; astfel, parasindu-si stapinii,el a alergat bucuros la Petru, fostul voievod" 58. De asemenea, dupg,un alt dregator polon, Alexandra Cornea ar fi cazut pentru ca era nepri-ceput" (ignavus) §i nu apara plebea de cei puternici". De aceea po-porul 1-a urit si a aderat la Petru, fostul domn, care it apara de nedreptatilecelor puternici", predindu-i pe sfetnicii si dregatorii celui dintii lui Petru 99.In sfir§it, Paul Giovio, care a prezentat pe larg expeditia sultanului Soli-man Magnificul in Moldova, in anul 1538, constata la rindu-i ca poporul

58 Calalori, I, p. 452 §i 457.57 Ibidem, p. 463.58 Hurmuzaki, II, 4, p. 278-279.59 Ibidem, p. 279.

www.dacoromanica.ro


Fig. 4. Cetatea Soroca refAcuta de Petru Rare§ la 1543.

simpatiza pe Petru, pe cind boierimea ii era du§m/noasI ". Iata, deci,suficiente marturisiri care, infirmind acceptiunea tiranica a guvernariilui Petru Rare§, precizeazA, totodata, manifestarile supuse indeosebirigorii extreme a acestuia : neascultarea, nedreptatea §i samavolnicia.Tocmai de aceea, Georg Reicherstorffer conchidea ca Aceasfa Cara estevrednicl de toata lauda... pentru faptul ca domnul pedepse§te cu toataasprimea pe raufacatori §i in a§a fel &A se dau pedepse felurite dupa felu-rile deosebite ale crimelor... chiar §i pentru cele mai mici abateri... 77 61.

rire§te, pretinzind cea mai credincioasl slujbA" 62, a§a cum chiarunul din reprezentantii boierimii recuno§tea, domnul n-ar fi putut sá-§iimpuna cuvintul data nu §i 1-ar fi intemeiat pe forta capabila sa-1 facarespectat. Petru Rare a reu§it insa, destul de curind, sa pun din nou invaloare atributele organizarii militare a tarii, actiune cu atit mai necesara,cu cit ea rezulta din convergenta imperativelor interne ale guvernarii cusolicitarile situatiei extern din zona. i intr-adevar, datorita calitatilorei, oastea Moldovei a atras atentia tuturor celor care au cunoscut-o.

so Relaliunea lui Giovio, p. 41.61 Calcitori, I, p. 201.62 Hurmuzaki, XV, 1, p. 358.

. .

4E, - - .

1, -I"rte_.

:A.1

www.dacoromanica.ro

Politica internA 73

Tara, puternica, prin armata boggtie §i mindr5, in razboi", exclama,de exemplu, Georg Reicherstorffer 63, pentru a incerca apoi sa-§i argu-menteze afirmatia invocind calitatile razboinice ale moldovenilor. Coro-borind ins& informatiile existente, elementele definitorii ale acestei puterimilitare apar mai degraba ca rezultate ale unei eficiente politici domne§ti.

Aproape toti calatorii care au trecut prin Moldova in vremea luiPetru Barq subliniazA caracterul popular al Wirii accentul pus pecallrime, in organizarea ei. Georg Reicherstorffer nota despre moldovenica, In treburile ost4e§ti §i fazboinice ei sint deosebit de bine pregatitiin felul lor" 64, iar Paul Giovio, unul dintre contemporanii lui Rare,,stria ca fiecare roman, oricit de same, avea un cal pentru razboi 65. Inacela§i fel vorbea Anton Verancsics despre locuitorii Moldovei, desprefelul lor de lupta,, despre armamentul §i imbracamintea lor : Ei se lupta,mai mult calare. Trupe de pedestra§i nu folosesc deloc, decit doar pentrua-i hartui pe dus,mani in locuri muntoase. i pe acestea le au risipite §ifara, rinduiala". Tot el releva, existenta la moldoveni a unei cavaleriiuimitor de numeroase", dar si aportul adus de taranime la cktigarea vic-toriilor Moldovei din vremea lui Rare*, atit de priceputa de dirza, inatacarea dumanului in asemenea locuri grele, incit cei ce nu an vazutacest lucru cu greu ar putea fi facuti sa-1 creada. Imbracati intr-o dimiede culoare bruna, grosolana peste masur6 de paroasa, acoperiti pe capcu o caciula, ascutit& de acela§i fel, in forma de piramida..., inarmatidoar cu un tepoi §i cu o coas6 legata, de o prajina, nespus de sprinteni,alearga departe in mare numar prin acele paduri si munti ataca pestetot locul deopotriva rindurile dukmanilor, fie ele cele din fata, sau de lamijloc sau de la urma, §i chiar in toate noptile ii hartuiesc, cu marl pierderipentru aceia" 66. Evident se descrie aici participarea la lupta a taranimiicare, atit ca armament cit §i prin felul de a lupta, se deosebea de cava-lerie. Cronicarul polonez Bielski, participant la lupta de la Obertyn,facea, la rindul sau, deosebire intre taranime §i oastea de curteni a dom-nului Moldovei. El afirma ca moldovenii sint foarte iscusiti in lupta cusulita, de,i nu sint decit tarani" plccati de la plug" 67.

In ceea ce prive§te efectivul la care se ridica o§tirea Tarii Moldovei,informatiile date de aceia§i calatori straini confil ma constatarile ante-rioare. Astfel, Georg Reicherstorffer, care era bine informat, observa caPrincipele acestei tali, care se numeVe voievodul Moldovei, tine pentrustralucirea curtii sale, pe cheltuiala sa zilnica, trei mil de calareti carestau necontenit sub arme, gata sa insoteasca oriunde pe voievod cu trupelelor. Dealtfel, voievodul poate, atunci cind nevoia unui razboi ar cere-o,sa adune in tara sa, MA mare greutate munca, facind chemare oNteasca,

63 Ilarian, Tesaur, III, p. 130.64 Calalori, I, p. 196.es Relafiunea lui Giovio, p. 29.

Cahitori, I, p. 407 418-419.67 HAjdeu, Arch. is!. Rom., I, 2, p. 168.

i

*i

sj

*i

i

sf

0

www.dacoromanica.ro

74 Constantin Cihodarn

o oaste pin6, la §aizeci de mii de calareti si pedestri" 68. Pentru a asiguracavaleria sa cu cai, exportul acestora era prohibit, in targ, crescindu-seminunati cai turcesti si moldovenesti, precum si foarte buni cai astur-comi". Seniawski, comandantul polon invins de °stile lui Petru Rare§la Siret, aprecia ins in mod exagerat, prin 1540, cá din Moldova s-ar fiputut ridica in acea vreme la lupta impotriva turcilor ping, la 100 000de c6,16,reti. 69. In schimb, Fabio Mignanelli, cu doi ani mai inainte, afirmacg,' Moldova putea ridica singurg, ping. la 30 000 de osta§i, iar Nicolae Olahusera informat cg, moldovenii puteau stringe cam 40 000 §i mai bine deoameni 70. Petru insusi promitea solilor Marc Pempflinger §i BalthasarBanffy, trimi§i la el de Ferdinand de Habsburg, in 1536, cg", ar putearidica la lupta,, in cazul unei expeditii generale impotriva turcilor, ping, la45 000 de oameni alesi. Cerea ca intr-un astfel de caz sg, i se pung, la dis-pozitie 5 000 de osta§i cu masini de fazboi din cele ce sparg zidurilePropuneri asemang,toare facea episcopului de Lund, la Oradea, tot atunci,vistierul moldovean Mateia§, care vorbea de o o§tire obisnuita de 30 000-40 000 de oameni, iar in cazul cind imparatul ar porni o expeditie impo-triva turcilor, 60 000 sau chiar 80 000 de ostasi bine instruiti 72.

Cam aceasta era deci puterea de luptg, a Moldovei in vremea luiPetru Rare§ : o o§tire de aproximativ 40 000 lupatori, dar al carui efectiv,in caz de primejdie grava, cind se chemau la luptg, masele tarane§ti, seputea ridica ping, la 70 000 de oameni. Intr-adevgx, Verancsics afirma cain 1538, in fats invaziei turce§ti, Petru a putut stringe 70 000 de osteni 73,in timp ce impotriva Poloniei, cu prilejul luptelor pentru Poculia, ridicasenumai 40 000 de oameni. Referindu-se la regele Poloniei, care amenintape atunci pe Rare§ cu 70 000 de osta§i §i la greutatile financiare in carese zbAtea acesta, domnul Moldovei aprecia, dealtfel, cg, a§a ceva sepoate, dar trebuiesc §i 70 000 de vase cu galbeni ungure§ti pe care regelenu-i are" 74. Din aceasta comparatie se poate vedea ca Rare§ era con§tientde mares putere militara de care dispunea.

Una din marile calitati ale o§tirii moldovene consta apoi in repezi-ciunea cu care ea se concentra. Faptul acesta era remarcat de Reicher-storffer, dup5, care domnul Moldovei intretinea o oaste pregAtit6 ca lasosirea vrAjmasilor sg, poafg, ocupa cu u§urinta, inaintea acestora, oricareloc de trecere 75. Ea nu era insg, o oaste permanents, formatg; din mer-cenari, platiti din visteria domneascA, cum credea solul lui Ferdinand,ci, mai degrabg, era formata, din acele cete de curteni care faceau serviciulcu schimbul in curtile domnesti sau in cetati. Acela§i afirma ca domnul

68 Ceilalori, I, p. 199.69 N. Iorga, Sludii documenle, XXIII, p. 47-48.7° Cdldlori, I, p. 465 Si 488.71 Ibidem, p. 378.72 Hurmuzaki, II, 4, p. 103-104.

Ilarian, Tesaur, III, p. 157.74 Hurmuzaki, II, 1, p. 136.74 Ciddlori, I, p. 193.

71.

www.dacoromanica.ro

Politica interns 75

avea in serviciul sau si un numar de tatari, dintre cei care locuiau in Mol-dova, dar Vara a fi redusi, bineinteles, In stare de robie. Ei dispuneau de500 de gospodarii §i erau deopotriva legati prin credinta for de voievodsi siliti a porni expeditii razboinice cu trupele for instruite, chiar impo-triva tatarilor din Mara, ale caror navaliri le indura nu arareori aceastajar /" 76. Este vorba de tatarii care mai tirziu vor fi cunoscuti sub numelede lipcani.

In sfirsit, armata Moldovei din vremea lui Petru Rare§ se remarcaprintr-o discipline sever/. Vorbind despre lupta de la Obertyn, un autorpolon afirma astfel ca la moldoveni exista obiceiul ca toDi cei care fugeaude pe cimpul de lupta sa fie pedepsiti cu o moarte mai cumplita decit the/ar fi cazut pe cimpul de lupta 77. Fire§te, aceasta asprime nu izvora ins/numai din practica de conducere adoptata de domnul iarii. Fiind o armatacu un pronuntat caracter popular si luptind pentru interesele reale ale tarii,tradarea nici nu putea fi tratata altminteri.

Moldova avea, de asemenea, in vremea lui Petru Rare§ si o bun/artilerie, mostenita Inca de la Stefan cel Mare. Faptul era cunoscut de IoanZapolya, care, in 1529, scria lui Stefan Bathory sa ceara de la voievodulMoldovei bombaide si mesteri tunari pentru a distruge zidurile oraselordin Transilvania, razvratite impotriva sa 78. La tunurile vechi, de fier,cumr Mate de la genovezi 78, s-au adaugat apoi cele cucerite in lupta de InFeldioara. Ereole Dalmatul, vorbind despre cele 50 de tunuri pierdute demoldoveni la Obertyn, spunea ca ele fusesera ale lui Ioan Albert si ca printreele se afla si un alt Certaldo", adica un tun care a fost turnat de vestitularmurier Certaldo, cel care faurise o sabie stump/ lui Francisc I, regeleFrantei 0. In realitate tunul acesta, ca si altele, fusese capturat in luptade la Feldioara 81. Printre tunurile cu care era inzestrata cetatea Suceveiexistau §i unele de mare pret". Ern astfel de tun a fost stricat de Drago§ce-au fost portar la Arbure, in Cetatea Sucevii", in vremea lui Bogdanvoievod 82. Chiar dupe pierderea artileriei la Obertyn, Moldova a conti-nuat sa dispuna de tunuri, dar ele nu mai erau suficiente in caz derazboi. Tocmai de aceea, domnul cerea lui Ferdinand, in anul 1536, unnumar de 5 000 de ostasi cu masini de razboi din cele ce sparg zidurile".

Totusi, puterea, artileriei moldovene era diminuata de citeva ele-mente. Primul din acestea consta in inexistenta unor osta§i de Cara caresa tie cum sa manevreze tunurile. In lipsa lor, se angajau straini, carenici ei nu erau prey priceputi. In timpul campaniei din Transilvania, din1530, o§tirea Moldovei a asediat orasul Brasov si a voit sa-1 is cu asalt,

76 Ibidem, p. 197.77 Ilurmuzaki, sup1.1I, 1, p. 38.

Ibidem, II, 3, p. 638.Relajiunea lui Giovio, p. 29.

80 Ccildtori, I, p. 315.81 Ilurmuzaki, VIII, p. 58.82 DIR, A, XVI, 1, p. 501.

79

22

www.dacoromanica.ro


dar tunurile au fost asezate in munti, prea departe de oral, ghiulelele tri-mise de ele cazind in interiorul acestuia taxa sa produce vreo paguba 83.Lupta de la Obertyn a inceput, de asemenea, printr-un duel de artilerie,insa tunarii moldoveni, condusi, se presupune, de un tradator, nu tinteaubine 84. Deseori, in cazuri mai grele, cum a fost in 1538, tunarii strain irefuzau chiar sa lupte. Pe de alts parte, praful de purl nu se producea incantitate indestulatoare si domnul se vedea silit sa-1 importe din Transil-vania. In 1529, Petru cerea de la bistriteni, prin Simion Dracsin, pirca-labul de Ciceu, munitii si anume : pulbere pentru bombarde (trig vasavegeticium) §i plumb (una mascara) 86. Stefan Lacusta multumea, la rindulsau, acelorasi bistriteni pentru praful de pusca trimis, asigurindu-i ca itva plati mai tirziu, deoarece se afla atunci pe urmele unui lotru (preten-dent la domnie) 86.

Capacitatea defensive a tarii era sporita apoi de un numar importantde cetati, situate unele pe granita, iar altele in interior, nu prea mari, darputernic intarite. Dupe ocuparea Chiliei si Cetatii Albe, in 1484, de catreturci, Moldova ramasese fara aparare la granita de sud. Mica cetatuie delemn de la Craciuna, situate pe teritoriul actual al satului Independenta(jud. Galati) 87, nu mai este mentionata nici ea in documente. La granitarasariteana a tarii, stateau, in schimb, de veghe, pe Nistru, cetatile de laTighina (aceasta numai pins in 1538, cind a fost luata de turci), Ciobarciu ,

Orhei si Soroca, iar la granita de nord, Hotinul. In interior constituiaupiedici serioase in calea inaintarii dusmanului cetatile Suceava, Neamt siRoman, prima fiMd §1 cea mai puternica. Vorbind despre expeditia sulta-nului Soliman Magnificul, din 1538, in Moldova, cronicarul tune MustafaGelalzade stria despre ea ca era inalta, cu turnuri solide, cu porti ingustesi §anturi largi, cu neputinta de patruns chiar pentru zborul unei pasari.Yn turnurile ei se gaseau tunuri de toate marimile, munitii si provizii dinbel§ug. Santurile ei aveau tepuse de lemn si de fier, care alcatuiau altepiedici in calea atacatorilor. Un alt cronicar turc, Mustafa Ali, referindu-sela acelasi eveniment, spunea ca era o cetate cu turnuri puternice, mici simari, de forma concave, si cu un §ant lat si adinc. Era plina de tunuri,darbezenuri si havane, iar la intrari se aflau intarituri suplimentare, facutedin trunchiuri de copac 88. Fireste, Petru Rare§ a mentinut intacta putereade rezistenta a cetatilor tariff, documentele pastrate atestind tocmai acumultima for reparare generala inainte de a fi distruse din ordinul turcilor.

83 Cahilori, I, p. 218.84 N. Iorga, Acle $1 fragmenle, 1, p. 9-12 ; Harmuzai, supl. II, 1, p. 36.85 Ilurmu:aki, XV, 1, p. 328.86 Gr. Tocilescu, 534 documenle, p. 522-523.87 L. Chitescu, Cerceldrile arheologice de la Celalea Noua (jud. Neaml ) $i celalea Craciuna

(jud. Galaji ), Materiale §i cercetari arheologice", IX (1970), p. 367-371.88 Cronici lurce$li, 1, p. 269.

www.dacoromanica.ro

Politica intern& 77

In acest scop, domnul a chemat mesteri sasi de la Bistrita, care au lucratla consolidarea cetatilor Neamt §i Soroca 89.

0Pentru a intregi ansamblul raporturilor interne in care se afla anga-

jata puterea domneasea, si din a caror desfasurare a rezultat politica oficialaa acesteia, este necesar sä fie luata, in sfirsit, in consideratie si colaborareadintre Petru Rare§ si reprezentantii boierimii in conducerea treburilor destat, colaborare de natura sa, explice, partial, un deznodamint pe careprineipiile de baz'a ale guvernarii pareau sa-1 exclude. Desigur, cadruljuridic al actiunilor de stat nu a putut fi altul decit cel consacrat de organizarea feudal a tarii, domnului, ca exponent al puterii suverane, fiindu-irecunoscut dreptul de initiative si de sanctionare a tuturor hotaririlor, iarsfatului domnesc dreptul de a-i cere acestuia permanenta sa consiliere si,implicit, avizare.

Una dintre preocuparile principale ale domniei lui Petru Bares afost, de aceea, normalizarea propriului sail statut juridic, intrucit, asa cums-a aratat deja, fiind descendent nelegitim al lui Stefan eel Mare, si, totodata, ales ea succesor pe tronul tarii de catre boierime, situatia putea f ioricind interpretata in defavoarea sa. Asa s-a intimplat probabil in cursulanului 1528, cind, conform unui document din 25 martie 1529, a avut beo incercare a vornicului Gonta, de a-1 rasturna din scaun 90. Din pacate nuse cunosc alte date cu privire la acest pretendent la tronul lui Rares. Nu sepoate preciza daca el a fost vornic la o curte regionala sau un mare vornicin sfatul tarii. Este cu mult mai probabil a avem de a face en un vornicsubordonat, care a participat la rascoala din 1523 si, dupa infringerea ei,s-a refugiat in Imperiul otoman. 0 solie, trimisa de Petru Rare in Poloniasi primita de regele acestei taxi la 1 decembrie 1528, arata, printre altele,ca domnul prinsese inainte de acea data un om care, pus la tale de turc i,se pretindea voievod al Moldovei. Petru 1-a prins si el §i -a primit rasplataambiDiei sale 91. Razvratirea a avut be deci in vara anului 1528, cMd seemite din cancelaria domnului ultimul document din acest an 92. Gontanu a gasit partizani printre boieri sau a gasit prea putini. De aceea, el a

89 Hurmuzaki, XV, 1, p. 317 si 432 ; alte cereri de zidari la p. 325, 440 si 447 419. Vezi§i Mex. Lapedatu, loan, zidarul Lai Petra Ram, In BCMI, V (1912), p. 18. Se plate considera,in acelasi sens, cd Petru Rare a intentionat sa transforme si Iasii Intr-o adevarata fortificatie,intrucit Reicherstorffer denumea asezarea urban' de aici cetate" (CdIdlori, I, p. 198-199),iar In 1538 ostile turcesti li distrugeau Intdriturile (Cronici larcesli, I, p. 252-253).

9° DIR, A, XVI, 1, p. 318.91 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 18.92 DIR, A, XVI, 1, p. 296-299. Const. C. Giurescu si Dinu C. Giurescu, Isloria romdnilor,

2, p. 272, considera ca Petru a iertat mai tirziu pe Gonta si i-a restituit satul. Documentul din4 februarie 1548 (DIR, A, XVI, 1, p. 614), pe care se sprijind aceastd afirmatie, ca si alte docu-mente de mai tirziu relative la Gonta, sint insa false. Dealtfel, documentul din 25 mai 1529 arataclar ca pretendentul si-a pus capul" atunci. Acelasi lucru 11 arata si solia trimisa de Rare inPolonia. In legaturd cu pretendenta lui Gonta, vezi si precizArile lui I. Minea si C. A. Stoide,citate la cap. I, n. 56.

-

www.dacoromanica.ro


fost repede infrint §i ucis. In documente nu se mentioneazg alte confiscAride domenii boiere§ti, in afara de satul Cobi lia de pe Nistru, proprietateapretendentului. Totu§i, este posibil ea cercearile in legatura cu acesteveniment sa fi continuat pins in martie 1529, cki documentele din aceastaperioada lipsesc cu totul. In cele din urm'a, folosind cu abilitate pozitia incare se afla, odatg, cu el, §i partida, boiereasca de la, conducerea statului,Petru Rare§ a izbutit sa-§i impunA legalitatea domniei, dupa, cum atestadesemnarea fiului sau, Bogdan, ea succesor al tronului, iar din 1535, alui Ilia§ §i Stefan. Fire§te, la aceasta consolidare a situatiei sale a contri-buit §i contractarea unei cas5,torii de prestigiu, cu Elena-EcaterinaBra,n-covici 93, fiica despotului sirb Iovan Brancovici, casatorie grevat'a evidentde semnificatii politice.

In ceea ce prive§te respectarea atributiilor sfatului de obge, carefunctionase chiar cu prilejul alegerii ca domn a lui Petru Rare§94 §i vacontinua sa se afirme in situatii similare 95, informatia cunoseutl nu oferanimic concludent. Este posibil, totu§i, ca acest organ al puterii centralesa fi fost consultat in ajunul interventiei o§tilor Tarii Moldovei in Transil-vania, data fiind tocmai gravitatea unei astfel de actiuni.Sfatul domnesc obi§nuit, format in esenta din 12 dregatori numar sprecare converg marea majoritate a §tirilor 96 - dar aparind in formularuldocumentelor cu 17 sau ajar mai multi membri, datorita fiilor domnului§i dublurilor pircglabilor de la cetati, a fost insa prezent la luarea celormai multe dintre hotaririle domne§ti.

tin rol important in cadrul acestuia a jucat mai ales logofatulTeodor 97, fratele vitreg al domnului, comandind de regula cetele de curteniale tarii §i participant activ la evenimentele care au provocat inlaturarealui Aloisio Gritti, la Media§, in 1534. Datoritl atributiilor for administra-tive, judeca'tore§ti §i militare, vornicii Stefan Hrana, Nicoara Grozav §iEfrem Hum, dispunind pe rind de aceasta dregatorie, s-au inscris, fire§te,printre membrii marcanti ai sfatului. Cel de-al doilea a dovedit, in plus,reale insu§iri de comandant, repurtind in fruntea o§tilor moldovene, la22 iunie 1529, categorica victorie de la Feldioara, impotriva armatelorferdinandiste.

93 Gorovei, Note istorice $t genealogice, p. 124.94 Cronicile slavo-romane, p. 95 ; Hurmuzaki, II, 3, p. 600 (scrisoare de felicitare a regelui

polon, In care se men(iona ca alegerea fusese facuta ab omnibus terrae Moldaviae ordinibus con-cordibus et unanimis volts etc. ...); vezi si C. Cihodaru, STOW domnesc $i sfalul de ob$le in Mol-dova (sec. XV XVIII ), In Anuar" Iasi, I (1964), p. 55-85.

95 lireche, Letopiseful, p. 156 (la alegerea lui Bias Rares), Cronicile slavo- romdne, p. 104-105 (a lui Stefan flares); Hajdeu, Arh. ist. Rom., II, p. 41 (a lui Alexandru Cornea : omniumexpletus volts et publico consensu seu acclamatus).

96 C. Cihodaru, op. cit., p. 64 $i urm. Pentru problemele generale ale raporturilor dintredomn sfat, vezi si N. Stoicescu, Sfatul domnesc marti dregdtori din Tara Romdneascd $i Mol-dova (sec. XIV X VII), Bucuresti, Editura Academiei, 1968, p. 87-101.

97 Vezi si G. Coriolan, Logofefit mart Toader Bubuiog $t Toader Balo$ $i alit boieriai tutPetru Rare; in intiia lui domnie, Neamul romanesc literar", II (1910), p. 122 $i urm., $i I. Mi-nes, Despre Teodor, fratele lui Petru Vodd Barg, Cercetari istorice", VIII IX, nr. 3, p. 349-351.

implicatiilor

si ft

,

www.dacoromanica.ro

Politica interns 7!

In legatura cu vornicia in timpul domniei lui Petru Rare se ridiciinsa problema data ea era, saw nu de pe atunci scindata si data exists unvornic al Tarii de Sus §i un altul al Tarii de Jos. Dupg cum se §tie, au exis-tat cite doi vornici in vremea fiilor lui Alexandra eel Bun, atunci cindputerea in tarn era impartita intre doi domni. Dualitatea nu s-a mentinutinsa dupe ce puterea centrals a fost consolidate in timpul lui Stefan eelMare, in lista martorilor din documente aparind numai un singur vornic.Abia in documentele din al treilea deceniu al celei de-a doua jumatati asecolului al XVI-lea apar in acelasi timp doi vornici : unul pentru Tara deSus si altul de Tara de Jos 98. Exista, insa un raport al unui dregator polonde la granita dinspre Moldova, raport in care se afirma ca atunci cindPetru Rare a venit in tars pentru a doua oars ca domn, in 1541, el a fostsprijinit de vornicul (praefectus) Moldovei inferioare, care, cu o parte dinostirea adunata de Alexandra Cornea, a trecut de partea noului domn,inlesnind astfel victoria acestuia 99. E vorba de Efrem Huru, care a detinutfunetia de mare vornic in timpul domniei lui Stefan Lacusta §i AlexandraCornea, precum §i in ultimul an de domnie al lui Petru Rares.

Tinind seama, de aceasta informatie s-ar putea admite ca vorniciaa continuat sa raining scindata si in timpul domniei lui Stefan cel Mare si aurmasilor sai imediati, dar numai unul din titularii ei faceau parte din sfat§i era mentionat in documente ca atare. S-ar putea, de asemenea, ca atri-butiile marelui vornic al Tarii de Sus sa fi fost preluate de portarul deSuceava, acesta devenind conducatorul ostilor din Tara de Sus, pe cindvornicul a ramas in fruntea celor din Tara de Jos. Pentru prima ipotezaar pleda faptul ca, in 1529, cind s-a ridicat impotriva lui Petra Bares capretendent la domnie, Gonta era vornic, in timp ce in sfatul domnesc apa-rea in aceasta functie Stefan Hrana 1®, iar pentru a doua, informatia dincronica lui Ureche potrivit careia ostile care au patruns in anul 1529 inTransilvania, din partile de sud ale Moldovei, erau comandate de marelevornic Nicoara Grozav, in timp ce ostasii care patrundeau din nordul tariia veau in fruntea for pe portarul de Suceava, Onofrei Barbovschi, sipe pirca-labul Danciul "I. La aceasta se mai adauga §tirea furnizata de acelasi cro-nicar, care arata ca lupta cu tatarii de la Gura Ciuhurului, din timpuldomniei lui Stefanita, a fost decisa pentru moldoveni cind au sosit pe cimpulde Mahe giosenii", condusi de vornicul Petra Carabat 102. Intr -o scrisoarea regelui polonez Sigismund, acesta este aratat in mod expres ca vornical Moldovei de Jos (capitaneus inferioris Moldaviae)103. Oricare ar fi insaexplicatia reaparitiei denumirii de vornic al Tarii de Jos si a considerariiei oficiale, necesitatea, unei astfel de scindari ramine totusi evidenta pentruperioada, lui Petru Rares.

99 DIR, A, XVI, 2, p. 182. Vezi $i D. Ciurea, Organizatea administrativa a statulai feudalilloldova (sec. X117XV111), Anwar" Iasi, II (1965), p. 1-14 -118.

99 Hurrnu:aki, II, 4, p. 278-279.too DIR, A, XVI, 1, p. 296, 300.101 L'reche, op. cit., p. 149.los Ibideni, p. 134.Ion //urniii:aki, II, 3, p. 4-12 (Petre Carab( se aria atunci, in 1523, refugial. la Brasov).

www.dacoromanica.ro


Pircalabii principalelor cetati din tara., : Hotin, Neamt Si Roman,precum pircalabul Sucevei, numit portar, urmau apoi in ierarhia sfatului,pe care it incheiau dregatorii personali ai domnului. Dintre ace*tia, .vis-tierul, administrind deopotriva veniturile Orli pe cele ale domnului,s-a bucurat, se pare, de o relativa ascendenta asupra celorlalti, datoritaatentiei deosebite acordata de Petru Rare* problemelor financiare. Aceastareiese atit din desele schimbari de vistieri pe care le-a efectuat domnul :Toader, Dump, Glavan apoi Mateia*, cit *i din increderea acordata,ultimului. Intr-adevar, vistiernicul Mateia* nu s-a ocupat numai cu finan-tele tarii, ci a fost intrebuintat *i in diplomatie, fhnd trimis cu diferitemisiuni in Transilvania, pentru a trata cu Zapolya sau cu agentii regeluiFerdinand. Unul dintre ace*tia, episcopul de Lund, se exprima in 1536destul de elogios despre dinsul. Se afla aici scria el vistierniculdomnului Modovei, fara, indoiala principe foarte puternic. Acest vistiernicma intilne*te foarte des, in secret, *i ma roaga sa nu inchei pace cu acestvoievod loan (Zapolya C.C.), caci domnul sau, in orice cerere a mea,este gata sa vina cu 30 sau 40 000 de osta*i ale*i va da Transilvania inmiinele regelui romanilor (Ferdinand C.C.)... Am incheiat cu omulacesta mare prietenie *i am dispus sa ne scriem unul altuia. In adevar, eun om foarte modest, foarte bun j, pe linga aceasta, foarte prudent *idestul de cumpanit in afacerile sale, ap cum n-a* putea gasi altul in acestregat" 104.

In timpul domniei lui Stefan Lacusta, Mateia*, se pare, a devenit,impreuna cu Ungurul, pircalab de Roman. Nu trebuie confundat cu vis-tierul, probabil al II-lea sau al III-lea, Matia*, fiul lui Cozmin, care a atacat*i a pradat, impreuna cu fratii sai, in 1538, vistieria domneasca la Hirlaul°5,deoarece el s-a bucurat in continuare de pretuirea domneasca, devenindlogofat.

Pentru intelegerea raporturilor dintre dome sfat este ins& necesaraexaminarea modificarilor care au survenit periodic in componenta aces-tuia. Primele schimbari operate astfel de catre Petru Rare* in sfatul sauinitial au fost prilejuite de catre moartea marelui vornic Stefan Hrana.Ca urmare, la 9 martie 1529, dregatoria acestuia, a fost incredintata luiNicoara Grozav, pin& atunci pircalab de Roman, in locul caruia a fostnumit Zberea, detinator, ping la aceea*i data, al functiei de stolnic. Insfat a fost deci introdusa, o singura persoana, Toader, ca stolnic, restulmodificarilor reducindu-se, de fapt, la tot atitea avansari 1".

Cu mult mai profunde au fost insa transformarile sfatului domnescin anul 1530, cind functia de mare vornic a fost data lui Efrem Huru, iarcea de portar de Suceava, lui Mihul, fost pircalab de Hotin, renuntindu-se,in schimb, la serviciile celor doi conducatori ai o*tilor moldovene din

log 1-Iiijdeu, Arch. isl. Porn., 1, 1, p. 48.105 DIR, A, XVI, 1, p. 404-405. Pentru problemele generale ale vistieriei domnesti,

vezi $i P. P. Panaitescu, Tezaurul domnesc. Contribujii la sludiul finanfelor feudale in Tara Ro-mdneascd $i Moldova, Studii", XIV (1961), nr. 1, p. 49-85.

los DIR, A, XVI, 1, p. 296 $i 300.

§i

si

§i

si

si

www.dacoromanica.ro

Politica interne 81

timpul campaniei transilvAnene din anul 1529, Grozav §i Onofrei Barbov-schi. Totodat5,, in noul sfat nu an mai fost mentinuti Dump, FeleaIon Gug. Ca urmare, alte trei promovari in dregatorii, precum §i cele cinciaparitii noi, printre care §i cea a lui G15,van, fost pisar, ca vistier, au redatsfatului domnesc o infati§are cu mult deosebitg 107. Se pare totu§i el re-manierea nu a fost provocath de descoperirea vreunei uneltiri boiere§ti,

llarll dregAtorl al mu) Petra Rare5(1527-1538)

Calitatea 1527 martie 31528 mai 18

1529 martie 51529 aprilie 29

1530 aprilie 231530 august 22

1531 martie 41537 aprilie 30

Boieri larddregatorie

Negri IAGrincoviciTalabaScripcA3

idem

idemidem

idem 1Trotusan 2

idem 2

idem

idem

Logofeli To der idem idem idem

Vornici Hrana Nicoara C rozav4 Efrem Huru idem

PIrcAlabi de Hotin \'ladMihul

idemidem

idemToader

idemidem

PircAlabi de Neamt CirjAEfrem Hurul

idemidem

Danciul HuruZbiarea

idemDanciul Huru

ZbiareaIon

Danciul HuruLiciul

PircAlabi deCetatea Nona

Nicoara GrozavDanciul Huru

idem/idem/Craciunidem/Craciun4/

Toader 6

Portari deSuceava

OnofreiBarbovschi

idem Mihul idem

Spatari DrAgsan idem idem idem

Vistieri Toader/Dumsa 7 idem Glavan idem/Mateias6

Postelnici Liciul idem idem Costea Albota

Ceasnici Fe lea idem Popescul idem

Stolnici Zbiarea Toader 4 Colun 2 idem

Comisi Ion Gug idem 4 Albota Ion Gug/Draxin 8

1 pupa 1530 aprilie 23 dispare.In doc. din 1530 aprilie 23 lipseste.

3 Scripca apare neregulat.4 In doe. din 1529 martie 5 lipseste.

107 Ibidem, p. 322, 325.

6 c. 410

6 Incepind cu doc. din 1532 februarie 27.° Incepind cu doc. din 1535 martie 3.7 Incepind cu doc. extern din 1527 octombrie 21.a Incepind cu doc. din 1533 martie 6.

§i

www.dacoromanica.ro


ci doar de opozitia fats de noua orientare a domnului in politica externs.Numai a§a, se explica, eel putin, revenirea lui Ion Gug in functia de comis,dupa ce domnul, foarte pretentios in ingrijirea cailor sai §i nemultumit deserviciile lui Albota, 1-a trecut pe acesta ca postelnic, sau lipsa obi§nu-itelor confiscari de sate. Dovada o constituie faptul ca satul endre§ti,pe Polocin, daruit de Petru Rare§ vornicului Grozav, a ramas in stapinireaacestuia §i a fost confirmat fiului sau, Than, care insa a facut parte, separe, din sfatul lui Stefan Lacusta, ca pirealab de Neamt 1°8.

Dupa acest moment, sfatul domnesc, en exceptia unor modificaricauzate probabil de moartea sau de retragerea normala din functie a unordregatori, nu a suportat, pins in 1538, nici o prefacere substantiala. Doarinlocuirea vistierului Glavan cu Mateia§ poate fi puss, eventual, pe seamanemultumirii domnului, insa mobilul acesteia nu consta, desigur, decit inexigenta lui Petru Rare fats de administrarea veniturilor vistieriei. Cei-lalti boieri an fost mentinuti in dregatoriile for chiar §i atunci cind au exis-tat motive pentru a fi indepartati, provocind, prin comportarea lor, maxineplaceri domnului, ca, de pilda, Vlad, pircalabul de Hotin, infrint de polo-nezi In Gwozdziec, sau ca paharnicul Popescul, eel care a dat semnalulfugii In Obertyn. Lipsa din sfat a lui Bogdan, fiul domnului din prima casa-torie, incepind din 1534, nu comports nici ea alta explicatie "9, ci tot unanaturals. In 1534, acesta s-a imbolnavit §i la inceputul lunii septembrie,in acela§i an, a murit. In tot timpul bolii §i citeva luni dupa moartea lui,din cancelaria domneasea nu s-a mai emis nici un document. Tocmai deaceea, de In 3 martie 1535 sint mentionati in fruntea sfatului cei doi fiiai domnului din a doua casatorie, Ilia§ §i Stefan 110.

De§i documentele nu reflects neintelegeri intre domn §i boierime ,in afara de cea din 1530, totu§i, cu vremea, raporturile dintre cele douaparti au devenit tot mai ineordate, domnul trecind la o guvernare din cein ce mai autoritara, care a marit du§mania boierimii fats de el, a§a cumprobeaza numarul mic de documente din anii 1535-1538 emis de came-laria sa. Desigur, cauza racirii relatiilor dintre domn §i boierime nu trebuiecantata numai in deosebirile de pareri referitoare la politica externs, ci §iin atentia pe care primul o acorda marii mase a poporului §i in specialpaturii mijlocii, formats din diferite categorii de slujitori care alcatuiau

"8 Ibidem, p. 393-402.109 Asa cum a presupus Gorovei, Note istorice genealogice, p. 196. Data inscriptiei de

pe piatra de mormint a lui Bogdan, rdu pastrata in biserica Sf. Dumitru din Suceava, a fost Insadescifrata greOt : 7048 <1540> septembrie 3, In loc de 7042 <1534> septembrie 3. Textul arata,apoi, ca lespedea funerara a fost Infrumusetata puss de care Petru Rare. (Bals, Bisericiveac. XVI, p. 334), ceea ce contravine realitatii anului 1540, cind domnul nu se afla in tars. Sus-piciunile aparute au fost, de aceea, firesti, dar nici uciderea lui Bogdan de ciltre turci sau de catreStefan Lacusta In toamna anului 1538, nu poate fi primita, fiul lui Petru Flares care 5i-a pierdutviata atunci fiind un altul, necunoscut.

llo DIR, A, XVI, 1, p. 369.

,

et

Si

www.dacoromanica.ro

Politica interne 83

puterea milliard a tarii. A§a cum s-a ardtat deja, in tot timpul domniei salePetru Rare§ s-a straduit sa impung ordine §i cinste in justitie §i sa, nu tole-reze abuzurile. Grigore Ureche, referindu-se la una din calitdtile domnului,scria, cg judecatg pre direptate facea" in, iar cglatorii strgini care 1-aucunoscut se referd adesea la pedepsele aspre pe care le aplica celor vinovati.Trebuie notat, de asemenea, ca in timpul domniei lui Petru a avut loc unsingur proces pentru proprietate. La rindul sail, Ivan Peresvetov, refe-rindu-se la atitudinea pe care domnul trebuia s-o adopte fatg, de osta§ii sai,pretindea ca Petru i-ar fi spus sg-ltiipe o§tean cum cre§ti un §oim §i intot-deauna sa-i invesele§ti inima §i sa nu-i ingddui sa fie suparat cu nimic",,folosind pentru aceasta veniturile vistieriei 112.

Evident, o astfel de poli tied nu putea pi ovoca, in ultima instantddecit coalizarea celor nemultumiti §i incercarea acestora de a subminapozitiile domniei. Si intr-adevar, in jurul familiilor Ggne§tilor §i Arbure-§tilor s-a format treptat o puternica, factiune 113, in strinse legaturi cu boieriicare se &eau pribegi in Polonia §i in Transilvania 'Inca din 1523. Conducd-torii ei erau boierii Gavril Trotu§anu, cel pe care Petru ii iertase, ii redasemo§iile confiscate pusese in fruntea sfatului tariff, §i Mihu, portarul deSuceava. Referindu-se la acesta, Macarie, cronicarul lui Petru Rare§,scria : Pe fatd el se prefacea ca are iubire curate fatd de Petru, in tainainsa tesea viclenii §i sfaturi pline de clevetiri §i i§i imprietenea pe toti ceidoritori de a pune mina pe lucruri strain, iar pe ale sale sa le inmulteascgpe cei nedrepte" 114. Se vede clar de aici ca una din principalele cauze alenemultumirii boierimii consta in grija domniei de a pune stavild tendintelorde cotropire a pdminturilor micilor proprietari §i ale slujitorilor. Dealtfel,Gdne§tii §i Arbure§tii, precum §i conducgtorii lor, Mihul §i Trotu§anu,calificati drept lupi", sint mentionati §i de Grigore Ureche 115, care afolosit printre izvoarele sale o veche cronica, ce se ocupa pe larg deevenimentele din anii 1538-1541.

La mobilul intern al deteriordrii relatiilor dintre domn §i boieri s-aaddugat insg ci dezacordul, devenit cu timpul total, al celor din urma fatede politica externd a lui Petru Rare§. Nu este intimplator in acest sens camodificgrile din anul 1530 ale componentei sfatului domnesc, precedindredeschiderea problemei Pocutiei, an fost urmate de defectiunile de laGwozdziec §i Obertyn sau ca, Inca de atunci, Poarta avea in vedere con-formismul boierilor fatg de orice poruncg a ei, chiar §i in cazul cind eelvizat ar fi fost insu§i domnul tarii 116. Dealtfel, legdturile dintre boieri §iturci, intermediate fire§te de numero§ii pribegi tinuti la curent cu starea despirit interne, an ajuns curind de notorietate in mediile politice ostile

111 Ureche, op. cit., p. 166.112 CakItori, I, p. 456.113 Gorovei, Gtineflii ft Arbure0ii, p. 156114 Cronicile slauo-roindne, p. 84 98.115 Ureche, op. cit., p. 160.116 Hurmuzaki, II, 4, p. 12-13.

urm.

§i-1

*i

§i

www.dacoromanica.ro


domnului moldovean, a§a cum atesta relatarile contemporane 117. Stabilitatea sfatului domnesc din aceasta perioada, precum §i descoperireaintentiilor boierimii abia in faza iminentei for concretizari dovedesc insaca domnul §i-a pastrat increderea in consilierii sai, neglijind supraveghereaacestora. Se poate presupune, de aceea, ea, spre deosebire de consecventacu care a urmarit respectarea principiilor politice generale, Petru Rare§a fost totu§i tolerant in raporturile personale, ceea ce a ingaduit maturiza-rca tradarii chiar in preajma sa.

Un numar mai restrins de boieri a ramas totu§i, in toamna anului1538, credincios lui Petru §i nu a acceptat capitularea de In Badaut i.Printre ace§tia se numara, fire§te, fratele domnului, marele logofat Teodor.De asemenea, dintre ceilalti membri ai sfatului, §Apte nu au mai facutparte din noul sfat al lui Stefan Lacusta, printre ei numarindu-se §i Toader,pircalab de Hotin 118, confundat adesea cu. logofatul. Aparind, eel putinin parte, vinovati fats de non! dome Si fata de sultan pentru faptul capredasera cetatea Hotin polonezilor 119 §i nu se supusesera lui Stefan,ei s-au grupat, fire§te, in jurul unor pretendenti la tron, unii din ei susti-nind pe un fin al lui Petru, probabil natural, necunoscut altfel, iar altii peun pretins fin al lui Stefan cel Mare sau al lui Stefan eel Tinar. In luptelecare au avut loc in lunile septembrie sau octombrie 1538 in nordul Moldovei,ambii au fost uci§i 129.

De§i mo§tenise intelepciunea adine §i indelung chibzuitoare a luiStefan eel Mare" 121, Petru Rare§ a fost, a§adar, nevoit sa-§i incheie primadomnie fara a reu§i sa preintimpine actul tradator al unei factiuni boie-re§ti care se maturizase treptat sub propria-i guvernare, revenindu-se astfella acea categorica opozitie dintre principalii factori politici interni mani-festata cu prilejul evenimentelor din anul 1523. De aceasta data insa con-vergenta dificultatilor interne cu cele externe a avut ca rezultat infrin-gerea domniei §i triumful temporar al conjuratiei boiere§ti, Petru Rare§fiind nevoit sa is drumul pribegiei. Grija pe care a dovedit-o insa fats deinteresele fundamentale ale tarii interese fire§ti, in acela§i timp pentrumasele populare nu a ramas totu§i fara consecinte, Tara Moldovei reu-§ind, dupa citiva, ani, sa depa§easca impasul §i sa-§i primeasca din nou,dupa cum se va vedea, cu bucurie, fostul domn.

117 Analiza detaliata a acestora, la Stilnescu, Le coup d'ilat, p. 241 si urm.118 DIR, A, XVI, 1, p. 390-391 si 393.119 Cronici turcesti, I, p. 268-269.iso Ibidem, p. 230 $i 255 ; lorga, Studii istorice, p. 231 si 323 -321; Sitnionescu, Not date,

p. 233.121 Iorga, Istoria romanilor, IV, p. 336.

www.dacoromanica.ro

3. Precursoral lui Mihai Viteazul

de Nicolae Grigoras

Ales domn dupa indemnul pe care *tefan eel Tink adresat inainte demoarte colaboratorilor ski 1 §i promovind o politick interns de naturacelei deja infati§ate, Petru Rare§ a trebuit sk respecte, totodatk, prineipiilepolitice traditionale ale puterii centrale din Moldova in domeniul raportu-rilor extern, printre care se numkra §i eel al colaboarii permanente enTransilvania §i cu Tara Rumaneasek, al concentarii Intregului potentialromanesc in lupta de apkrare a fiintei neamului §i a organismului statalcare sOri asigure dezvoltarea. i aceasta se impunea cu atit mai mult, cucit Inca, din vremea lui Stefan eel Mare apgruserg semnele formOrii con-§fiintei politice a unitatii romane§fi, bazatd pe originea comunk a intregu-lui popor, pe comunitatea sa de limbk, credina, obiceiuri §i mod de viata.Intensele schimburi comerciale, legaturile culturale sau deplaskile continuede populatie de pe o parte pe alta a Garpatilor relevau acest incontestabadevar. Marele numar de legende care au circulat in Transilvania despreStefan eel Mare constituie in acest sens, un fenomen extrem de semnificativ2.

HotOrit ss valorifice din plin posibiliatile pe care i le oferea situatiaobiectiva a raporturilor dintre toate fortele romOne§ti ale vremii, PetruBare a acordat, de aceea, Inca de la insckunare, o atentie specialk Transil-vaniei, mai ales ca interventia sa in rezolvarea coinplicatei situatii poli-tice apkrute in urma infringerii de la Mohacs se putea sprijini pe stapi-nirea, efectivk a ceatilor Ciceu §i Cetatea de Bala §i a domeniilor incon-juratoare acestora.

OCeatile Ciceul §i Cetatea, de Bala, cu domeniile inconjuratoare, au

fost obtinute de *tefan eel Mare de la Matei Corvin. Dupa trecerea for instkpinirea domnului Moldovei 3, ele au fost Ins reclamate de diferili

N. Grigoras, Slefknild voda Luca Arbure, Anuar" Iasi, IX (1972), p. 28.2 Vezi, Teodor Bogdan, Stefan cel Mare. Tradifii, legende, balade, colinde s.a. culese din

gura poporului, Brasov, 1904, passim.3 Vezi, pentru pircalabii acestuia de la Ciceu , Victor Motogna, Arlicole ?i docununle.

Contribufii la istoria romanilor din veacurile XII XV I, Cluj, 1923, p. 28-29.

1-a

1 $i

it

www.dacoromanica.ro

86 Nicolae Grigorao

nobili, care revendicau drepturi asupra lor, in special asupra Ciceului.Cu toate acestea, In 25 aprilie 1502, ambele cetafi au fost reconfirmate luiStefan cel Mare de catre Vladislav al II-lea, acordindu-se, in acela§i timp,despagubiri celor ce le pretindeau.

Legaturile dintre domeniile din Transilvania ale domnilor de laSuceava §i Moldova au continuat nestinjenite, apoi s -au consolidatcontribuind astfel la intensificarea relafiilor cu restul romanilor transilva-neni. 0 insemnatate deosebita in acest sens au avut castelanii-pircalabidin Ciceu §i din Cetatea de Balta, care purtau o permanents corespondents,in chestiuni comerciale, dar §i de alta natura, cu toate oralele din Transil-vania, in special cu Bistrita §i cu Bra§ovul. In preajma Ciceului Si a Cetatiide Balla, de care ascultau, Inca din anul 1489, circa 60 de sate, se tineauapoi, tirguri anuale la care veneau locuitori §i negustori din toate regiunilelocuite de roman, inclusiv din cele de In est §i de In sud de Carpati. Nein-telegerile care apareau, cu acest prilej, intre participanfii la tranzactiilecomerciale se judecau, ca §i in Moldova, de pir calabi sau de delegatii aces-tora 5. Fire§te, pentru apararea ambelor cetafi §i a domeniilor lor !noon-juratoare sau pentru putea impune autoritatea asupra locuitorilor lor,pircalabii-castelani aveau la dispozifie forte armate corespunzatoare 6.Ponderea crescinda a prezentei domnilor moldoveni in viata politica §ieconomics a Transilvaniei se explica, pe de alta parte, prin extinderea teri-toriala a celor doua domenii, extindere care a continuat atit in t impuldomniei lui Bogdan al III-lea, cit §i in cea a lui Stefan cel Tinar 7.

Una din imprejura'rile care au facilitat aceasta dezvoltare a raportu-rilor moldo-transilvane la inceputul secolului al XVI-lea a constat inconvergenfa intereselor Ungariei cu cele ale Moldovei in fata tendintelorde cotropire ale Portii otomane. Tocmai de aceea, Ludovic al II-lea a intre-finut relatii foarte strinse cu Stefan cel Tinsr, cedindu-i acestuia, la13 aprilie 1525, suma de 1 000 de galbeni din darea regala a Bistritei, care seplatea in ziva Sfintului Martin. Aceasta donatie a fost, cum aprecia N.Iorga, cel dintii pas facut pentru stapinirea asupra infloritoarei cetati" 8.Dealtminteri, trebuie subliniat ca populafia domeniului inconjurator alBistritei era forma.* in covii itoare majoritate, din romani, de religieortodoxa §i cu preofi care se aflau sub ascultarea episcopului ortodox deMaramure§. Sprijinifi de cnejii romani de pe Valea Rodnei, ei au cerutconducerii oraplui, la 29 septembrie 1523, aprobarea intemeierii uneimanastiri pe piriul Birched, intre satele Hordo §i Teleci, acolo unde ante-rior fusese o alta 9.

In afirmarea corWiinfei de neam a unitatii romane§ti, o contri-butie specifics a avut biserica. Pentru romanii din zona Ciceului §i a Cetatii

4 Iorga, ht. rom. Ardeal, I, p. 128 §i urm.6 Ibidem, p. 128.6 Veress, Ada et epistolae. I, p. 109-110.7 Iorga, op. cit., I, p. 128 urm.8 Idem, Doc. Bistrifei, I, p. XVI.9 Ibidem, p. XVXV I.

4i

§i

8,

Ii

www.dacoromanica.ro

Precursor at lui Mihai Viteazul 87

de Bala, in localitatea Vad, de pe Somes, asculatoare de domeniulCiceu-lui, Stefan eel Mare a intemeiat o mtnastire, cu biserica de piatra, pastrattping, astazi, hotarind, totodaa, ca aceasta sa fie resedinta unui episcopce urma sa fie hirotonisit in Moldova. Numele sau nu ni s-a transmis inst.Primul episcop de Vad cunoscut este Ilarion, dar atestarea sa dateaza dinanul 1523, deci abia din timpul domniei lui Stefan eel Tinar. Succesorulacestuia a fost Varlaam, urmat, la rindul sau, de Atanasie, care si-a ince-put pastorirea in anul 1529. Sub obladuirea episcopilor de Vad, la incepu-tul domniei lui Petru Rares se aflau 60 de sate din domeniul cetatii Ciceu,24 de sate asezate intre Bistrita si Gherla, care vor face parte din domeniulcetatii Ungurasul, si 50 de sate din domeniul Bistritei 1°. Ulterior domnulMoldovei a extins teritoriul aflat sub administratia pirealabilor sal, epis-copul de Vad avind libertatea deplina in indeplinirea misiunii sale, deli,canonic, el depindea de Mitropolia Moldovei. Episcopii de Vad se alegeaudintre monahii manastirilor moldovene 11 si se hirotoniseau la Suceava,unde primeau cirja de arhipastor din mina, domnului Moldovei. Dealtfel,la o virsa inaintata acesti episcopi se reintorceau in manastirile din carepleca,sera.

Atitudinea episcopilor de Vad a constituit un element important indesfasurarea planurilor politice ale domnilor moldoveni cu privite laTransilvania. Episcopul de Vad, Atanasie, cu metania la Putna 12, a fost,de exemplu, pentru o vreme, nu numai unul dintre sfetnicii lui Petru,dar si un lupator dirz pentru uniunea moldo-transilvana care se intrezarea.El a fost trimis de domn in diferite misiuni diplomatice, fiind, se pare, unbun cunoscator al limbilor diplomatice ale timpului.

Se poate, asadar, conchide, in urma celor de mai sus, ca prezentamoldoveana in Transilvania s-a dezvoltat continuu dupg ce Stefan eel Marea ajuns in sapinirea celor don't' cetati, atingind apogeul in timpul primeidomnii a lui Petru Rares. Aceasa crestere s-a manifestat nu numai peplan politic, ci a avut un caracter complex, implicind si domeniile eco-nomic sau religios. In acelasi timp, natura feudala a legaturii dintre domniaMoldovei ii cele doug cetati din Transilvania a fost treptat depasita, ajun-gindu-se la adevarata si fireasca comunitate de viata a populatiei roma-nesti din cele doua zone geografice invecinate.

0Bazat pe puterea economics si pe forty militant a tarii si intuind

ca victoria oricaruia dintre cei doi candidati la tronul regatului ungarva depinde de atitudinea domnului Moldovei, in ultimele momente aledomniei sale, Stefan eel Tinar a urmarit cu atentie situatia din Transil-vania, ducind tratative i schimbind pareri cu conducerile principalelorora§e de aici. De§i sfir§itul sau nea§teptat a intrerupt §irul acestor actiuni,

10 Mircea PAcuraru, Istoria bisericii °nodose romcine, Sibiu, 1972, p. 112.11 N. Iorga, Istorta bisericii romdnesti, vol. I, ed. a II-a, BucurWi, 1928, p. 114.12 Idem, Isl. rom . Ardeal, I, p. 140-141.

www.dacoromanica.ro

88 Nicolae Grigorag

aleget ea ea domn a lui Petru Rare nu a produs vreo modificare substantialain atitudinea oficiala a Moldovei. Dimpotriva, Petru Bares a adoptat,pentru inceput, expectativa predecesorului, asteptind solicitarile celor doirivali pentru a le descifra intentiile. De la bun inceput s-a dovedit, astfel,ca, in timp ce loan Zapolya, reinviind vechi pretentii de suzeranitate aleregilor maghiari asupra Moldovei, demult cazute in desuetudine, it con-sidera pe Petru Bares ea pe un vasal, Ferdinand de Habsburg se aratadispus la o alianta. Dindu-si seama de slabiciunea ambilor pretendenti latronul fostului regat ungar, domnul Moldovei a actionat, la rindul salt,intr-o astfel de maniera Melt, obtinind din aceasta disputa ayantaje maxi-me, sa-si creeze o pozitie dominants care sa-i permits realizarea ulterioaraa propriilor sale interese. Tocmai de aceea, pentru a-1 avea in tabara lor,fiecare dintre cei doi competitori amintiti a fost nevoit confirme sta-pinirea asupra posesiunilor din Transilvania pe care le mostenise, deoarecedomnului Moldovei ii trebuia tot unghiul nord-estic al Transilvaniei,cu capitala-i naturals Bistrita, cu minele de our si de argint ale Rodnei, cucelalalt castel care-1 domina Ungurasul de la unirea celor douaSomesuri" 13. Dealtfel, contemporanul Paul Giovio recunostea, ca, folo-sindu-se de anarhia" de dup a 1526 batalia de la Mohacs PetruRare§ voia sa obtina pentru el intreaga Transilvanie 14.

i intr-adevar, obiectivul parea realizabil atita vreme cit pirealabiimoldoveni din Transilvania, avind sub comanda puternice detasamente depedestrasi si de calareti pentru mentinerea autoritatii lor, pentru apara-rea teritoriului si pentru asigurarea pazei drumurilor, reprezentau aproapesingurul element de ordine al provinciei. Iar aceasta situatie apareacu atit mai evidenta, cu cit, alaturi de factiunile in lupta ale celor doicandidati la coroana regatului, in partile Banatului izbucnise o miscarepopulara, in estul Transilvaniei se produsesera miscari cu caracter social-politic, iar in regiunea Fagarasului incepusera tulburari de aceeasi nattua.Era o urmare fireasca a infringerii de la Mohacs, masele populare din Tran-silvania socotind ca a sosit momentul eliberarii lor de sub exploatareanobilimii si a clerului catolic. De o deosebita amploare s-a dovedit, maiales, miscarea din anii 1526 1527, izbucnita in partile banatene, sub con-ducerea lui loan Nenada, supranumit de &Ore nobili Omul Negru".Din Banat ea s-a extins spre nord-est, ajungind pins in regiunile Araduluisi Zarandului si tinzind sa cuprinda Hategul si Alba Iulia. Armata nobi-lilor, condusa de voievodul Transilvaniei, Petru Pereny, a fost infrinta,iar ulterior, trupele conduse de episcopul de Oradea, Emerik Czibak nu anreusit s'a obtina un succes hotaritor 15. Este explicabil, deci, pentru ceFerdinand de Habsburg, informat de amploarea miscarii, i-a invitat perasculati sa se uneasca cu trupele sale. Nu este exclus ca ambii regi sa fi

13 Idem, Doc. Bistrifei, I, p. XIX.le Relaliunea lui Giovio, p. 31.15 Stefan Pascu, Rdscoalele fdrane#1 in Transilvunia. I. Epoca volevodatului, Cluj, 1947,

p. 117-131.

55,-;

www.dacoromanica.ro


luat in considerare §i atitudinea populatiei romane§ti majoritare in Tram-silvania, eapabila, prin atitudinea ei, sa, incline balanta victoriei in fa-voarea, uneia din cele doua tabere.

A sesizat oare Petru Rare§ tendintele, chiar §i insuficient de coordo-nate, ale romanilor din Transilvania de a se elibera de sub jugul exploata-tor al unei nobilimi straine ? S-ar 'Area ca da, §i, de aceea, el a urmarit cuperseverenta extinderea teritoriala a posesiunilor pe care le detinea aid,tocmai pentru a obtine adeziunea §i sprijinul celor de un neon cu el16.Este posibil, de asemenea, ca ()data izbucnite luptele pentru tron, PetruRare§, ea mo§tenitor §i stapin al Cetatii de Bala §i al Ciceului, cu dome-niile for populate de romAni, sa-i fi voit §i pe ceilalti romani transilva-neni sub conducerea sa. Oameni pregatiti de el vor fi strabatut, deaceea, Transilvania in lung §i in lat, alaturi de preotii ortodoe§i sfintitiin Moldova, propagindu-i ideile, a§a cum o vor face §i pentru Mihai Vi-teazul cei din Tara Romaneasea peste o jumatate de veac. Si este cu atitmai fireasea aceasta posibilitate, cu cit, desigur, Petru Rare§ avea cuno§-tinta de ce insem.nau atitea sute de mii de oameni voinici, viteji §i de§-tepti §i avea destula inteligenta, intr-o vreme cind spiritul Rena§teriifacea suflete realiste, ambitioase §i lacome, in ciuda datoriilor morale §icelor mai solemn din angajamentele scrise, ca sa-§i dea seama ce se poateface cu un asemenea material" 17.

Con§tient de situatia favorabila pe care o detinea §i descifrind sensu-rile politicii duse de loan Zapolya, conditionata de sprijinul turcilor §i alpolouezilor, Petru Rare§ §i-a indreptat mai intii atentia asupra, lui Ferdi-nand de Habsburg, du*manul recunoscut al Portii, care i-a §i solicitatalianta, in februarie 1527, prin solia condusa de Laurentiu Misschillinger 18.Dindu-§i seama insa cit de primejdios era 0, promoveze ostentativ o poli-tiea, antiotomana, intrind pe fata in alianta cu du§manul recunoscut alPortii, mai ales ea, §i polonii duceau o politica filoturca, Petru Rare§ nu aaeceptat imediat oferta de alianta a lui Ferdinand de Habsburg. El a anun-tat Boar ca in curind solii moldoveni vor veni cu propunerile sale 18. iintr-adevar, in mai 1527, Petru Rare§ a trimis la Viena o solie prin care§i-a exprimat aprobarea fats de planurile antiotomane ale lui Ferdinand,iar la 21 mai acesta i-a raspuns ea chestiunile care-i interesau direct vor fidiseutate de un om al sail care va pleca in Moldova. Acesta avea sa fieGeorg Reicherstorffer, care detinea titlul de secretar 8i consilier regal.El a plecat din Viena la 27 iunie, cu instructiuni prin care Ferdinand deHabsburg, in concordanta cu promisiunile facute, it invita pe Petru Rare§;44 opreasca pe Radu de la Afumati, domnul Tarii Romane§ti, §i pe secuide a i se impotrivi. Totodata voia sa eunoasca clar pretentiile domnuluiMoldovei en privire la posesiunile sale din Transilvania §i-i faeea promi-

19 Iorga, Isloria roll-01111ot, IV, p. 335-336.17 Ibidem.19 Alexandru CiorAnescu, Petra Rare; st politica orienlald a lui Carol Quintal, In AR.

111SI, s. III, tom. XVII, p. 242.29 I. Ursu, Die auswitrlige Politik, p. 17, n. 8; Veress, op. cit., I, p. 145-146.

www.dacoromanica.ro

90 Nicolae Grigoral

PROGENIES DIV 1- CIYINT 5 C."-i.CRDIN'S ILLSIMF PtI I CAESAlk.s1V;NAINA Li OR V LIT

ALT 5 VA E. X" X XiANN Si, 5 xx.vt-

Fig. 5. Carol Quintul, gravura de epoch.

siuni referitoare la plata censului Bistritei, in valoare de 1 000 florini 20,intrucit nici una din pArti nu era dispusa insa la un angajament ferm,schimburile de solii au continuat. Dupa Georg Reicherstorffer, Ferdinandde Habsburg a trimis in misiune la Petru Rare pe Paulus Litteratus, careera si om de incredere a lui Alexie Bethlen. Acesta, cunoscind intentiilelui Ioan Zapolya, dar farI a avea §i avizul lui Ferdinand, i-a promis dom-nului Moldovei, inainte de 26 septembrie, Bistrita cu intregul ei domeniu21,desigur, pentru a-1 indepIrta de celalalt rival.

20 Calalori, I, p. 182.21 Iorga, Doc. Bistrifei, I, p. XX.

1ATM

^1 -

I 1 .

.

'

,N T ,.i

1' 1

-

Ir.

-

www.dacoromanica.ro

Precursor al lui Mihai Viteazul 91

Desi incurajatoare, promisiunea nu-1 putea, totusi, cuceri definitivpe Petru Rares. El trebuia sä tiny seama, de faptul ca Joan Zapolya fuseserecunoscut ca rege al Ungariei de catre toti dusmanii Habsburgilor : papa,Venetia, Franta, Bavaria, Polonia si chiar de Poarta. De aceea, a si trimis,imediat dupa inscaunare, o solie la Ioan Zapolya 22, care i-a raspuns ime-diat, acordindu-i si el, in schimbul aliantei, confirmarea stapinirii asupradomeniilor sale ardelene, precum si asupra Bistritei, a cea sta din urma insa peun termen limitat si fara dreptul de a fi instrainata de coroana ungara, 23.Nesinceritatea lui Joan Zapolya se vede insa din scrisoarea trimisa bis-tritenilor, la 21 august 1527, in care li s-a destainuit acestora ca i-a zalogit,nu cedat, lui Petru Rares oarecare bunuri si drepturi de stapinire" alesale in tinutul acestei cetati a noastre", Bistrita, numai pentru a-i obtinealianta. Din scrisoare se mai constata, de asemenea, ca Zapolya lua inconsideratie si anumite drepturi de suzeranitate ale coroanei ungareasupra Moldovei, drepturi de mult uitate si neluate de nimeni in seama, darconform carora Petru Rares i-ar fi fost vasal 24. Bistritenii erau rugatisa nu-1 impiedice pe Rare§ sa is in posesiune ora§ul §i domeniul inconjura-tor, deoarece situatia se va schimba curind. Totu§i, ii ameninta cu pedepsegrave §i cu confiscarea bunurilor, data nu ar fi predat imediat moldovenilorcele concedate 25.

Intuind sau cunoscin.d provizoratul promisiunii lui Than Zapolya,Petru Bares a continuat tratativele cu Ferdinand de Habsburg, ale caruio§ti victorioase reu§eau tocmai sa patrunda in Buda (23 august). La 19noiembrie, doi soli moldoveni, Simion user si Ion diac, au fost trimi§i laFerdinand, pe care 1-au informat ca domnul for va trimite in curind solicu depline puteri pentru a stabili conditiile §i caracterul unei aliante dintreei. Totodata, printr-o scrisoare, Petru Rare§ i-a transmis lui Ferdinand oserie de informatii din Constantinopol, aduse de marele sau logofat,Teodor, referitoare la pregatirile militare ale turcilor 26.

La inceputul anului 1528, o solie a lui Ioan Zapolya, condusa depolonezul Ieronim Laski, a obtinut insa de la sultan o scrisoare catrePetru Rare§, prin care i se cerea categoric acestuia sa ocupe Transilvania§i s-o predea lui loan Zapolya 27. Data la care i-a parvenit porunca domnu-lui Moldovei nu se cunoa§te. Dar, la 14 februarie 1528, acesta continua sä-1asigure pe arhiduce ca va lupta impotriva du§manilor comuni §i ca, prineforturile pe care le depusese, reu§ise sa-i indeparteze pe transilvaneni defugarul Than Zapolya, pe care 11 considers nu numai du§man al sau, ci §ial intregii crestinatati 25. 0 informatie, tot din anul 1528, provenind dincercurile zapolyene ale Transilvaniei §i ajuna la Jan Tarnowski, it de-

22

23

24

26

27

28

Ursu, op. cit., p. 20.Iorga, op. cit., I, p. XX, n. 105.Idem, Istoria romanilor, IV, p. 331.Hurmuzaki, XV , 1, p. 298 299 .Veress, op. cit., I, p. 150-152 ; Motogna, Relafiunile, p. 15-16.Nlotogna, op. cit., p. 16.Veress, op. cit., I, p. 157-158.

www.dacoromanica.ro

92 Nicolac Grigorag

nunta, totodata, pe domnul Moldovei ca pe un tiran" care se lasase deprietenia cu regele Ioan" 29. De asemenea, in dietele care s-au tinut laSighiwara *i la Odorhei, s-au discutat zvonarile nelinktitoare despreatitudinea lui Petru Rare* fata de Ioan Zapolya 30.

Dar, cu toate ea generalii lui Ferdinand de Habsburg patrunseserain Transilvania *i, cu ajutorul episcopului de Alba Julia, Nicolae Gerendi,al lui Petru Pereny, al lui Stefan Mailat *i al lui Marcus Pempflinger, auinfrint Wile partizanilor lui Zapolya, situatia acestuia, refugiat in Polo-nia, a inceput totu*i sa se schimbe la inceputul anului 1528, datorita spri-jinului primit din partea statelor du*mane Habsburgilor. Pus in fata uneiastfel de situatii, Rare* nu a Mout, fire*te, pasul hotaritor pe care it pre-gatise. Cum insa o Transilvanie ineadrata intr-un regat vasal Portii iirdpea, totu*i, orice posibilitate de manevra in fata presiunilor turce*ti, elnu *i-a abandonat imediat proiectele. Hotarit de la inceputul domniei samentina Tara Moldovei neatirnata in fapt de Poarta *i urmarind exploa-tarea tuturor *anselor care i s-ar fi ivit, Petru Rare* nu a pregetat, de a ceea ,sa apeleze chiar la, poloni, de*i *Oa ca ace*tia, erau in cele mai bune relatiicu turcii. Astfel, intr-o scrisoare din anul 1528, Petru Rare* a atras regeluipolon atentia asupra primejdiei otomane, condamnind aspru politica ve-netiana. De asemenea, el i-a propus lui Sigismund August sa is parte In oeampanie pentru indepartarea primejdiei otomane, care oricind puteacrea *i Poloniei soarta Ungariei31. Fire*te, demersul sau a rdmas insa fdi aurmari.

In concluzie, anul 1527 *i inceputul anului 1528 a constituit pentruPetru Rare* o perioadd de tatonari, de luari de contact, de observare asituatiei din Transilvania. Exista aici o partida filoturca, cuprinziud ceamai mare parte a nobilimii ungare, cu toate ca regatul ungar primise lo-vitura mortald, chiar de la turci, *i o partida ferdinandista, sustinutd, de sa*i,de secui *i de o parte a nobilimii romane32. Acesteia din urma, cu prudentaimpusa de imprejurari, i s-a alaturat, in secret, *i Petru Rare*. Deveneains5, tot mai clar cd, o schimbare politica' in Transilvania, in favoareauneia din cele doud particle, nu se putea produce decit prin interventiaMOO, *i efectivs a lui Petru Rare*.

0Dup5, tratativele duse concomitent cu Ferdinand de Habsburg *i

cu Ioan Zapolya pentru realizarea planurilor sale cu privire la Transilvania,Petru Rare* a intreprins, incepind cu anul 1529, mai multe expeditii lavest de Carpati. Formal, el a fost nevoit sa intre cu oastea in Transilvaniadatorita poruncii sultanului Soliman Magnificul *i a cererii lui Than Zapolya,care, sprijinit de forte turce*ti, comandate de Mehmed pa*a, *i de deta*a-mente polone, s-a reintors in Transilvania in toamna anului 1528.

29 Calatori, I, p. 247.30 Iorga, ht. ran. Ardeal, I, p. 135.31 Ursu, op. cit., p. 28-29.32 Nu IntimplAtor, la sfirsitul anului 1528, Alexie Bethlen, vicevoievodul ferdinandist al

Transilvaniei, cerea de la bistriteni trupe de sulitasi valabi" (.HurrnuzaAi, XV,1, p. 309-310).

www.dacoromanica.ro

Precursor al lui Vileazul 93

Pentru inceput, Petru Rams a Intreprins o campanie in perioada29 ianuarie 8 februarie. Potrivit izvoarelor interne, el a pornit impotrivasecuilor, stricalori de pace" 33, deoarece ace§tia ar fi jefuit §i ucis maimulti negustori moldoveni. DupA o lupt5, in care secuii au fost infrinti sii s-au supus, domnul Moldovei s-a intors in tarn, unde au urzit monastireaPobrata §i au zidit-o pinI la jumAtate" 34. intr-adevAr, conform declara-tiilor lui Petru Rares, secuii au fost pedepsiti fiinde inalcasera pacea lahotarele Moldovei, afirmind ca ei nu recunosc autoritatea nici unui regesau voievod.

Prin aducerea la ascultare a secuilor, Petru' Rare a voit s, aiba, de-sigur, o poarta" deschis'a" sau o baz5, de operatiuni pentru supunereaintregii Transilvanii. S-a gindit poate §i la o unire efectivil a estului Tran-silvaniei cu Moldova, ori, eel putin, la o trainicA legSturA; de vasalitate"35.Oricum, intre partizanii transilvAneni ai lui Ferdinand de Habsburg cir-cula insistent zvonul ca Petru Rare§ Meuse cauzg, comun'a cu Ioan Zapolya,tocmai datorit5, faptului ca acesta, prin donatia amintitsa, ii lArgise consi-derabil raza teritoriului de administratie" proprie in Transilvania 38.

Campania lui Petru Rare§ in Transilvania nu s-a limitat insa, numaila regiunea amintitA. La 4 februarie 1529, potrivit informatiilor pe care ledetinea voievodul Transilvaniei, Alexie Beth len, Petru Rares, stfab'6,tindTara Birsei in fruntea o§tilor sale, se indrepta spre Brasov 37, capitalapartizanilor lui Ferdinand de Habsburg. Alexie Beth len ii ruga, de aceea,pe sibieni, cei mai ferventi sustingtori ai imperialilor, sa trimitA, ajutoarebra§ovenilor, pe care, la 5 februarie, Petru Rare§ ii invitase la discutii.Infricosati, acestia din urmil au acceptat invitatia, oferindu-i totodatildaruri si rugindu-1 sa le crute ora§ul. La rindul sau, domnul Moldovei,multumit de comportarea bra§ovenilor, a plecat din Tara Birsei la 8 fe-bruarie. Actiunea sa a avut insa, consecinte importante, deoarece, urmindu-iexemplul, atit romilnii din Hateg, cit §i cei din Maramure§ 38 §i chiar dinBanat i-au p5,r5,sit pe ferdinandisti, alAturindu-se taberei zapolyene.SustinAtori ai lui Ferdinand au ramas astfel numai sasii din Brasov, dinSibiu §i din Sighisoara 39. La 4 aprilie, Nicolae Apaffi ii invita, de aceea,pe brasoveni, care nu-§i achitaserA Inc a partea for din suma globalA pro-mises lui Petru Rarq, sa depunA banii fArA, alta aminare, ea nucumva pentru acei bani sa se produc, vre-o tulburare intre aceastA tarnsi Moldova" 49.

" Cronicile slavo-romdne, p. 183-184.34 Ureche, Letopisetul, p. 150.35 Iorga, op. cit., I, p. 137; Hurmuzaki, XV, 1, p. 310-313; Verres, op. cif., I., p.

182 183.36 Iorga, op., cit., I, p. 137.37 Hurmuzaki, XV, 1, p. 311.38 Iorga, op. cit., I, p. 136.34 Motogna, op. cit., p. 18.

Hurmuzaki, XV, 1, p. 316.

Nlihai

www.dacoromanica.ro

94 Nicolae Grigoray

Fig. 6. loan Zapolya, gravura de epoca.

Restructurarea de forte pe care a produs-o in Transilvania interven-tia domnului Moldovei confirm6, deci importanta pozitiei sale pentru cla-rificarea situatiei. Acest fapt 11 facea pe Nicolae Iorga s'a afirme ca,' intreromanii din Moldova si cei din Muntenia, intre ambii domni Si nobiliiroman din Ardeal" se realizase o unitate de actiune politica, pornita dinacelasi instinct, care a unit totdeauna silintele tuturora" 41. i intr-adevAr,marea majoritate a romanilor transilvaneni luind ca exemplu atitudinealui Petru Rares, 1-au urmat, trecind in tabAra aderentilor lui Ioan Zapolya.

41 Iorga, op. cit., I, p. 136.

,"

s

-

,__

www.dacoromanica.ro

Precursor al lui Mihai Viteazul 96.

De partea aceluiasi au trecut, de asemenea, si numerosi nobili care ante-rior sustinusera cauza lui Ferdinand de Habsburg, dupe cum increderea invictorie a sasilor a inceput 85, se clatine 42. In sfirsit, succesele inregistratetot acum in Transilvania de Stefan Bithory, trecut de curind de partea luiloan Zapolya, s-au datorat §i ele, partial, aceleiasi demoralizari produsein tabara ferdinandista de actiunea lui Petru Rare§.

Fireste, hotarindu-se la acest pas, domnul Moldovei a luat in consi-deratie, in primul rind, raportul de forte care se crease in zonal primejdioapentru insasi soarta tarii sale. Ceea ce 1-a determinat sa intervina ins5,tocmai in acest moment a fost, desigur, posibilitatea consolidarii stapini-rilor sale din Transilvania. Intr-adevar, pe la mijlocul lunii aprilie sau ince-putul celei urmatoare a anului 1529, Petru Rare§ a initiat tratative serioasecu Ioan Zapolya, privitoare la posesiunile teritoriale ale voievozilor mol-doveni in Transilvania §i la cele promise de acesta in schimbul ajutoruluimilitar cerut pentru pastrarea provinciei de partea sa, incheind, prinmitropolitul tarii, cu putin inainte de 11 mai, acordul de la Lipova43.Regele i-a recunoscut si i-a confirmat, astfel, lui Petru Rare§ stapinireaasupra Ciceiului si a Cetatii de Balta, cu domeniile for inconjuratoare, lacare a adaugat Ungurasull Bistrita, cu districtul ei, si intreaga vale aR odnei 44.

Dispunind de forte militare apreciabile si bucurindu-se de sprijinulpopulatiei sasesti, Stefan Mailat §i Valentin Torok, generalii lui Ferdinandde Habsburg au inceput WO, o campanie de cucerire a localitatilor caretrecusera in tabara partizanilor lui loan Zapolya. De asemenea, vazindu-sedefinitiv parasiti de catre Petru Bares, au atacat prin surprindere Cetateade Balla, ocupind-o, si au inceput asediul cet5,tii Ciceu, deli, la 10 mai,sultanul Soliman pleca, in fruntea o§tilor sale, din Constantinopol spreBuda, in sprijinul lui Ioan Zapolya. Ca urmare, pircalabul Toma al Ciceului,care primise dispozitii sa-i indemne pe transilvaneni la fidelitate fats deIoan Zapolya, a fost ucis, iar insotitorul sail luat prizonier, la inceputullunii iunie, cu prilejul unei consfatuiri la care fusesera invitati de vice-voievodul Alexie Bethlen 45. La rindul lor, bistritenii, mindri de autono-mic for seculars" 46, nu voiau s5, accepte situatia in care fusesera plug deloan Zapolya si nici sa' se comporte, asa cum le cerea scrisoarea lui PetruBares, ca iobagi si credinciosi" (iobagiones et fideles) ai OA, trimitind laBrasov, unde trebuia sa ajung5, oastea moldoveana, o sut5, de calareti,condusi de judele orasului.

Contraofensiva ferdinandista 1-a convins Ina pe Petru Rare§ denecesitatea unei not expeditii in Transilvania. Sub pretextul aparariiposesiunilor sale, in iunie 1529, si-a trimis trupele care au trecut muntii, pe

42 Quellen, IV, p. 76.42 Ursu, op. cit., p. 46 ; Veress, Documente, I, p. 6." Hurmuzaki, XV, 1, p. 325-326.U Veress, Acta et epistolae, I, p. 192.46 Ntotogna, op. cit., p. 18.

www.dacoromanica.ro

96 Nicolae Grigoras

dou5 coloane : prima pe la Cirlibaba, sub comanda pircAlabului Danciu deRoman §i a portarului Barbovschi, iar a doua, pe la sud, prin pasurileGhime§ului si Oituzului, sub comanda vornicului Grozay. Coloana carepAtrunsese prin nord avea misiunea de a despresura Ciceul §i de a-i respingepe ferdinandi§ti din zona". Yn ziva de 18 iunie, in cercurile acestora se stiadeja cä moldovenii erau aproape de L'Apu§0 Negrile0i 47. Actiunea de des-presurare reu§ind, la 24 iunie in locul pirc'alabului ucis a fost instalatSimion Dracsin 48, iar oastea Moldovei a trecut, in continuare, prin maimulte sate locuite de romani : Suciu de Sus, Suciu de Jos, Ambriciu, Ne-grile§ti §i Giurge0i 49. intre timp, trupele comandate de vornicul Grozav,care ar fi numkat 50 000 de oameni 50, dar dupa" opinia noastrA cifra esteexageratrt, s-au indreptat spre Brasov. Pentru a le respinge, trupele dinTransilvania ale partizanilor lui Ferdinand de Habsburg, aflate sub co-manda lui Valentin Torok, Marcus Pempflinger §i Stefan Mailat, cgrorali s-au alkurat §i cele aduse de la Timisoara de episcopul Nicolae Gerendi,s-au indreptat spre acelmi punct. Generalii ferdinandi§ti erau increzkoriin victorie. Nicolae Gerendi scria, de pilda,, brmovenilor, in zilele premergit-toare luptei : Sit nu aveti nici o team5., de moldovean, caci, cu voia luiDumnezeu, va avea o soart5, rea... pentru atita mindrie" 51. Totu§i, inlatalia care s-a dat la 22 iunie 1529, ling5, Feldioara, vornicul Grozavs-a dovedit eel mai bun general de pe cimpul de lupta, adversarii sai sal-vindu-se prin fug5., sau procedind ca Stefan Mailat, care a stat ascuns subun pod pins la cilderea noptii. Resturile o§tii ferdinandiste s-au refugiatla Sibiu.

Moldovenii au obtinut astfel cea mai mare victorie de cind se deschi-sese problema transilvanA. Secuii, aflati in tab'ara partizanilor lui Ferdi-nand de Habsburg, au trecut definitiv de partea invingItorilor, iar bra-sovenii recuno§teau c'a' in acea lupta nenorocia", ca sA, nu zicem ru,inoasA,am pierdut toate tunurile noastre... si tori osta§ii" 52. FerdinandWii aufost zdrobiti cu desIvirOre", scria la rindul sau Ostermayer 53. Moldo-veanul se credea de cltre unii ca Petru Rares ar fi comandat personaloastea atacind pe austrieci in sesul Birsei, nu departe de Brasov, i-adistrus, iar ca victoria sii* fie mai mare §i mai strAlucitA, i-a despuiat de toatetunurile" 54. Cronicarul moldovean, Macarie, a consemnat §i el urmgtoa-rele : moldovenii au pornit lupta cu din§ii ; duvrianii indatit au luat-o lafug s,i au dat dosul, iar armele pe toate le-au pkrtsit cu ru§ine. i au crauto multime dintre dinsii linga" riul Birsei, §i luind pradiii de la du§mani au

Iorga, Doc. Bistrifet, I, p. XXIII.48 Hurmuzaki, XV, 1, p. 328.42 Iorga, 1st. rom. Ardeal, I, p. 139.55 Ieronim Ostermayer, Ilistorien, In Quellen, IV, p. 498.51 Hurmuzaki, XV, 1, p. 320.52 Iorga, Doc. Bislri(ei, I, p. 219.63 Ieronim Ostermayer, op. cit., p. 498.64 Ursu, Petru Rares, p. 14.

,

1'

www.dacoromanica.ro

Precursor al lui NH hal Viteazul 97

adus-o Cu multa cinste domnului Petru Voievod" 55. Ioan Zapolya 1-afelicitat pentru victoria o*tilor sale pe domnul Moldovei, de*i acesta nu aparticipat la expeditie, fiind retinut in tarn de boala sotiei sale, care a *imurit la 28 iunie 1529.

Tran*Ind, aadar, in favoarea for categorica, disputa armata cufortele ferdinandiste, des,i *tefan Bathory, in locul unei actiuni combinatecu cei care ii venisera in ajutor, a incheiat cu invinsii un acord temporar denonbeligeranta, Wile lui Petru Rare* nu s-au tutors ins5, imediat in Cara.Ele an urmarit, dimpotriva, o cit mai deplina exploatare a succesului,instituind un adevarat control militar asupra intregului rasarit transilva-nean. De linga apa Birsei, moldovenii s-au revarsat de-a lungul intregiitari, voind BA' ajung5, la Alba Iu lia", iar cetele for an fost vazute prin sateleromane*ti Orlat, Turnkor, *ura Mica, *ura Mare *i *orotin, trecind spreVe*Aud 58. Scaunele Mediaplui *i Sas-Sebektului, de asemenea, i s-au su-pus 57. Prezentind aceasta inaintare, Paul Giovio observa, de aceea, cii,... moldoveanul, mindrindu-se de norocul ce avusese *i gindindu-se sanu lupte pentru altii, ?i-a beigat in cap e'd cuprinda" Ardealul (subl. N.G.),bizuindu-se *i pe tunurile capturate, fiindea mai inainte nu avusese tunuride 4:01 ca sa poata distruge zidurile" 58.

In ciuda succeselor moldovene, bistritenii refuzau totu*i sa fae5, actde supunere lui Petru Rare*, de*i, Inca de la 1 iulie, prin comandantiio*tii din nord, acesta i-a invitat ca pe iubitii *i inteleptii sai supu*i", sapredea castelul Ungura* pircalabului de Ciceu. Incurajati de voievodulTransilvaniei, Nicolae Gerendi, care sera ea Dumnezeu va pedepsi pebarbarul acesta pentru trufia lui" ", conducerea ormului nu a dat insacurs cererii domnului moldovean, tergiversind raspunsul. De aceea, la15 iulie, cind Petru Rare* a trimis la Bistrita pe sluga sa, Ioan, pentru aface o cercetare solicitata de conducerea ormului, poruncind, totodata, sitfie retinuta familia lui Alexie Beth len, care se afla acolo, el le-a reamintitbistritenilor ca regele Ioan, s5 §titi c5, ne-a dat de veci, pentru dragostealui de frate, Bistrita, cu comitatul ei, *i cetatea Ungura*ului, *i sa *titi cabucuros VA iau sub ocrotirea *i apararea noastra. VI voi milui in tot chipul*i 85, nu va temeti, c5, va voi Linea cu legea cu care v-au tinut cei ae matinainte domni ai vo*tri" 60. Totu*il piny tirziu, in octombrie, oast ea mol-doveana a ramas in coltul nord-estic al Transilvaniei, instituind aici oadministratie proprie. La Rodna s-a numit astfel un aurarius, iar undregator moldovean poruncea in Reteg. La Ciceu, pe linga noul pircalab,au primit tot atunci functii administrative mai multe slugi domne*ti",ca Drago*, Galea, Rotompan *.a., iar dijma*ii" domne*ti *i-au facut

55 Cronicile slavo-romdne, p. 97.56 Iorga, 1st. rom. Ardeal, I, p. 139.57 Idem, Doc. Bisirifei, 1, p. XXIII.58 Relaiiunea lui Giovio, p. 31.59 Hurmuzaki, XV, 1, p. 320.60 Iorga, op. cit., I, p. XXIV.

7-c. 410

www.dacoromanica.ro

98 Nicolae Grigoraq

aparitia 61. Ca urmare, in oastea moldoveang au inceput sa se inrolezeromanii din satele domeniului cetatii si de pe valea Lapusului, ceea c6justificg pgrerea unui contemporan ca usor s-ar putea ca romanii dinArdeal sa se alipeasca lui Petru Rares pentru identitatea limbii 62. *iintr-adevar, cantonarea si permanenta unei numeroase §i victorioase o§timoldovene nu putea sa trezeasca intre iobagii Bistritei" si romanii ye-n* din Moldova decit o simtire de fratietate §i de libertate" 63, asa cumping atunci nu mai fusese.

Dup'a' victoria ostii lui Bare§ de la Feldioara, Ioan Zapolya 1-anumit ca voievod al Transilvaniei pe Stefan Bathori, dindu-i misiuneade a infringe rezistenta ferdinandistilor din restul provinciei. Trupeleacestuia an ajuns ping la Alba Julia 0 an incercat sa-1 prinda pe StefanMailat, care MO, s-a retras. Sub presiunea celor moldovene, trupele fer-dinandiste de la Ciceu s-au indreptat, la rindul lor, spre Unguras,pe bistriteni descoperiti in fata primejdiei. Pe la mijlocul lunii august,acestia nu au ezitat, de aceea, sa tears ajutorul lui Stefan Bathori, caruiai s-au plies ca Petru Rares urmgreste 0, le Incalce libertatile". Cum insaoastea comandata de Danciu si Barbovschi nu a Intreprins nici o actiuneimpotriva lor, bistritenii i-au trimis lui Petru Rares darurio, iar ulteriorau predat pircalabului de Ciceu, Simion Dracsin, si castelul Unguras,aparat ping atunci de o garnizoang comandata de ofiteri din Bistrita.Totodata, ei au intervenit pe ling, Ioan Zapolya pentru anularea actu-lui de cedare a orasului. La 27 august, domnul Moldovei ii admonesta,de aceea, astfel : Am auzit c, in semetia §i indaratnicia voastra sintetirebeli... el nu acceptati sa intre pircalabii pe care i-am numit acolo,in ora?ul nostru" (subl. N.G.). In continuare, ii ameninta cu pedepsegrave pentru rezistenta lor, adaugind : Dad, vreti sa abateti de la voiminia noastra, primiti pe acesti castelani in mijlocul vostru si incetatea care este a noastra,"" (subl. N.G.). Situatia nu s-a schimbat ins/nici chiar dupa ce Ioan Zapolya, care avea nevoie de oastea moldoveneascaaflata in apropierea Bistritei, pentru a-i aduce la ascultare si pe ceilallipartizani ai lui Ferdinand de Habsburg din Transilvania, le-a poruncitbistritenilor, Inca o data, sa fats act de supunere fata de Petru Rare§67.

Apreciind a rezistenta ferdinandista, reinviatg nu numai la Bistrita,ci si in alte centre ale Transilvaniei, putea sa compromita tot ceea ce serealizase ping atunci in folosul cauzei comune moldo-transilva'nene, domnulTarii Moldovei s-a hotarit s, intreprinda, de aceea, o noua expeditie inTransilvania. La 14 octombrie, cind Soliman al II-lea se preggtea saparlseasca asediul Vienei, el a pgtruns in Tara Birsei si s-a indreptat

Hurmuzaki, XV, 1, p. 337, n. 3.62 Motogna, op. cit., p. 20-21.63 Iorga, 1st. rom. Ardeal, I, p. 190.64 Hurmuzaki, XV, 1, p. 352.66 Iorga, Doc. Bisirifei, I, p. XXIII.66 Hurmuzaki, XV, 1, p. 329-330.67 Hurmuzaki, II, 3, p. 691-693.

41

lasindu-i

www.dacoromanica.ro


spre Brasov, fkind cunoscut locuitorilor acestuia ca Transilvania fusesedobinditI de el en sabia si nu o va da nimAnui, ci doar lui Ioan Zapolya,pe care it socotea frate bun si prieten"68. SugestivA, pentru aceeasisituatie de fapt, este si apropierea sasilor din Brasov, care it calificau pedomnul Moldovei drept ipocrit", fiindca, sub pretextul ajutorului datregelui loan Zapolya, se dorea el insusi voievod al Transilvaniei 69.

Apropiindu-se de Brasov, Petru Rares si-a instalat la Prejmer ovamI de granita, 70, iar la 31 octombrie se afla in apropierea orasului,pe care a inceput sa,-1 asedieze. Incurajati de Stefan Mailat, care se aflain oral, brasovenii s-a decis 'Ina pentru apkare, respingind toate incer-ckile domnului Moldovei de rezolvare a diferendului pe calea tratativelor.De aceea, abia peste trei siipt5mini, la 3 noiembrie, cind oastea moldo-veanA, condusI personal de domn, a reusit 0, cucereascI un turn con-struit de curind, sil captureze douN bombarde cu munitiile for si 81 isprizonieri pe cei 20 de apAratori 71, brasovenii an acceptat incepereadiscutiilor. Prin intelegerea la care s-a ajuns, ei urmau 0, plAteasc5,domnului 5 000 de galbeni pentru eliberarea prizonierilor, s' -i facA uncadou de 600 de galbeni si sA-1 recunoasciti rege pe Joan Zapolya.In schimb, Petru Bares si-a luat obligatia de a apka nu numai TaraBirsei, ci si restul Transilvaniei de orice pericol. Considerindu-se un ade-vkat stApin, el a dat libertate brasovenilor s5, fac5; comerD nu numai cuMoldova, ci si in toate pktile Transilvaniei 72. Ulterior, o altl delegatiebrasoveanI, compusa din 20 de persoane, a inceput noi tratative, adre-sindu-ne lui Petru Rams ca unui vechi si bun prieten" si recunoscind&I tara noasted si tara Mkiei Sale (Moldova N.G.), au fost totdeaunao lard is?i sdracii Mariei Tale si noi ne-am ajutat totdeauna" 73 (subl. N.G.).Delegatii brasoveni i-au cerut, totodat§), domnului Moldovei s'ari apere deturci si de tkari, adaugind &á ei n-au dorit acest rkboi, al ckui stopnu-1 intelegeau.

Considerind definitiv infrintrl rezistenta Brasovului, Petru Raress-a indreptat apoi spre Sighisoara, dar conducerea acestui oral s-a grAbit&A ascumpere pacea, platind o sum' de bani si promitind supunere fatIde Ioan Zapolya. Din Valea Oltului, undo ajunseserI, ostile moldovenes-au rotors acas5, prin pasul Oituzului, cu exceptia unui detasamenttrimis spre Bistrita. Cu prilejul acestor actiuni toate tinuturile prin carea trecut, Petru Rams a fost recunoscut ca stIpin. Hotaririle sale erauadevkate acte de guvernAmint, recunoscute ca atare.

Dar, odat'a, cu plecarea ostii moldovene, brasovenii au redevenitpartizani ai lui Ferdinand de Habsburg. In ianuarie 1530, chiar Stefan

68 Ursu, op. cit., p. 20.69 N. Iorga, Indreptdri ,ci intregiri la istoria romdnilor, Bucuresti, 1905, p. 133 ; Motogna,

op. cit., p. 29.76 Hurmuzaki, II, 3, p. 659 660.71 Ursu, Die auswartige Politik, p. 60-61.72 Thidem, p. 62.73 N. Iorga, op. cit., p. 35.

www.dacoromanica.ro

100 Nicolae Grigorat&

Bathory it instiinta pe domnul Moldovei de noua atitudine a acestora,care in timpul tratativelor se prefacusera 74. Pe de alta parte, luptelecontinuau, iar Petru Rares trimisese la Bistrita alte forte, sub comandavistiernicului Toma si a pircalabului Vla,d de Hotin, care s-au alaturatcelor ce se aflau sub comanda pircalabului Gheorghe, cantonate in Budaci Dumitra Mare. Incepind sa simta insa lipsa alimentelor, asediatii s-auaratat dispusi sa inceapa tratative. Ele au durat, cu unele intreruperi,din octombrie 1529 ping in februarie 1530, incheindu-se mai multe armisti-tii primul, la 9 octombrie, de catre episcopul de Vad, Atanasie, imputer-nicit de domn in ,acest sens, de Dracsin, pircalabul Ciceului, si de vis-tiernicul Tomsa, al doilea, la 14 decembrie, de catre pircalabii Jura,Sava, Hussar, Mihail si Solomon si de voievodul Toma, iar al treilea,la 6 februarie, de catre pircalabii Mihul Danciul 75. Ultimul prevedea,schimbul de prizonieri, plata de catre bistriteni a unei sume de 1 000 deflorini de our $i retragerea ostii moldovene din intregul comitat in directiaRodnei. Dar, in ciuda retragerii, inceputa la 8 februarie, bistritenii intir-ziau totusi eliberarea prizonierilor moldoveni, care se va produce abia inluna martie 78. De asemenea, ei au intervenit din nou, in mai multe rin-duri, la Ioan Zapolya, pentru anularea daniei, 'Melt acesta s-a vazutnevoit sa le repete, la 22 aprilie 1530, porunca anterioara, invitindu-i saprimeasca numaidecit pe dregatorii lui Petru Rarer 77. Bistritenii s-auvazut astfel nevoiti sa inceapa, in iunie not tratative cu domnul Moldovei.Solia lui Petru Rares a sosit la Bistrita in iulie 1530, fiind bine primitade conducerea orasului, care a acceptat sa plateasca consul anual alSf. Martin, in valoare de 1 000 de ughi. Potrivit cererii lui Petru Rarer,acesta trebuia BA-i fie prezentat insa in mod solemn, de notabilitatileorasului 78. Totodatii, domnul si-a afirmat si dreptul de a face donatiidin district 78, care era inconjurat nuinai de posesiunile sale, ea : Ciceul,Ungurasul, Rodna, Retegul §.a.

Dar, deli acceptase, in aceste conditii, supunerea Bistritei, PetruRares nu renuntase la stapinirea ei efectiva, dupa, cum nu abandonasenici planurile referitoare la Transilvania. Considerindu-se astfel, un ade-varat voievod al Transilvaniei, Petru Rams a facut unora dintre supu0isai danii de proprietati funciare in Tara Birsei, in Maierus, in Apateasi In alte localitati 80, iar altora le-a conferit demnitati, asa cum s-a intim-plat cu voievodul Toma unul dintre acei voievozi care conduceau satelede pe domeniile cetatilor moldovene ajuns pircalab de Ciceu. De ase-menea, domnul Moldovei ajunsese sa stapineasca efectiv Cetatea de

74 Hurmuzakt, XV, 1, p. 354." Iorga, Doc. Bistrifei, I, p. XXV.76 Ibidem, p. XXVIIXXVIII.77 Hurmuzaki, XV, 1 p. 356.78 Iorga, op. cit., I, p. XXIX; primul cons a Post adus de Peter Reimer, consilicr al era-

sului, la 8 Julie 1530, odatA cu promisiunea ajutorului militar : Ursu, op. cit., p. 10.79 Hurmuzaki, XV, 1, p. 369.80 I. Bogdan, Documente moldovenesti din sec. XV f i XVI, in Arhivul Brasovului, In

Convorbiri literare", 1905, p. 53.

§i

www.dacoromanica.ro

Precursor al 1ui Mihai Viteazul 101

Balta, cu domeniul sau, Ciceul, cu peste 60 de sate locuite de romani,Ung-armul, cu tinutul sau destul de intins, Bistrita, cu 23 de sate valesSome*ului Mare, cu minele de our *i de argint de la Rodna *i TaraBirsei. In acelmi timp era ascultat de bra*oveni, de sighi*oreni i desecui, la 2 aprilie 1531 domnul facind chiar cunoscut public, ceea ce se*tia, di de doi ani Tara Birsei asculta numai de el 81. Este elocventa,mai ales, in acest seas, mustrarea adresata, la inceputul anului 1530,brasovenilor, pentru ca, fara a-1 fi intrebat, ace*tia acordasera ajutor luiStefan Mailat, pe care-1 considera vasalul sau : Cit despre Mailat, *titidumneavoastra ca, a trimis pe omul sau cartea sa la mine *i s-a datsa, fie slugs a domniei melee ", iar in continuare adauga; ca ArdealulPam cucerit cu sabia 5si nu-1 voi da nimanui, nicilui Ferdinand nici altuia ."(subl N. G.)82. Aceemi declaratie o repeta in fats unor trimi*i din Tran-silvania : Sinteli supupii mei cucerili cu sabia" (subl. N.G.), intre-bindu-i apoi : ce domn mai puteg avea ?" (subl. N.G.). Situatia era,de altfel, recunoscuta de un ferdinandist ca Marcus Pampflinger, careobserva ca : moldoveanul... cere fara pentru el" 83 (subl. N.G.).

Este deci evident ea Petru Rare* nu numai ca nu renuntase laplanurile sale, ci, dimpotriva, profitind de lipsa lui Joan Zapolya *i alui Ferdinand de Habsburg, devenise stapin nedezmintit in Transilvania,unde dispunea de cea mai puternica forts armata. Intr-adevar, anul 1530reprezinta anul cel mare al lui Petru Ram* in Ardeal. El are aicio situatie pe care n-o va capata nici Mihai Viteazul, Aminte*te pe craiulIoanas, dar la nevoie se leapada *i de dinsul. Petru a vorbit pretutindeniin numele sau propriu. Ce cucere*te, pentru sine, in toate regiunilecedate cu diploma de el e stapin de fapt nu numai administrator treca-tor .... i putem adaugi ca, pe cind lucreaza, de nevoie, cu mer-cenari straini, cari-1 lasara sa cads *i sa moara ma cum a merit, PetruRare* duce la biruinta i stapinire numai romanimea Moldovei" 84.

O

De*i drepturile obtinute in Transilvania nu erau Inca consolidate*i nici nu erau recunoscute de autoritati sau de partizanii celor doiregi, ineepind cu anul 1531, Petru Rare* a indreptat atentia spre nord,sustinind un lung razboi cu Polonia, pentru rezolvarea problemei Pocutiei.Firelte, conflictul a slabit puterea military economics a Moldovei,reducindu-i posibilitatea de a interveni, tot atit de eficace ca mai inainte,in Transilvania. Petru Rare* nu a renuntat insa la nimic din ceea ceobtinuse. Pe bistriteni ii calla, in continuare drept credincio*ii no*tTiiubiti", exercitinduli dreptul de suzeranitate asupra ormului piny inanul 1538 85. Relatiile comerciale dintre Moldova *i Transilvania, in

" Columns lui Traian", an. V (1874).82 I. Bogdan, op. cit., p. 50-51.83 Hurmuzaki, II, 4, p. 60-61.84 Iorga, 1st. rom. Ardeal, I, p. 143." Idem, Doc. Bistrifei, I, p. XXIX.

si

si

Mihai

si

www.dacoromanica.ro

102 Nicolae Grigoras

general, $i indeosebi cele cu Bistrita s-au desfasurat, de asemenea, cuintensitate. Diplomatul polon, Petre Opalinski, care fusese trimis laPout/ de regele polon in octombrie 1532, putea sa insereze, de aceea,in raportul sau din 20 martie 1533, a atit in Transilvania, cit si in TaraRomaneasca oamenii lui Petru Rare§ i-au intins diferite curse, din carea scapat cu mare greutate. Remarca, in mod special, raffle de romanidin cetatile aflate in posesiunea lui Petru Bares, care circulau pe drumu-rile Transilvaniei 86.

PoziDia temeinica pe care o ocupa Inc a, Petru Rares in Transilvanias-a vadit, dealtfel, cu prilejul interventiei din anul 1534, impotriva luiAloisio Gritti. Dupa cum se stie, sosit la Brasov, acesta a dispus ucidereaepiscopului Czibak, ceea ce a provocat o rascoala general./ impotriva sa.Mailat incepu asediul Mediasului, uncle reusise sa ajunga aventurierul,fiind ajutat si de un corp de oaste din Moldova, de 12 000 de calareti87.Transilvania intreaga se infa'tisa acum, ca in toate momentele de marecriza, ca un organism politic de traditional. independent." 88. Totodata,intre transilvaneni, munteni kii moldoveni s-a ajuns repede la intelegereapericolului comun : trebuia cu orice pret sa se impiedice crearea unuiArdeal turcesc" condus de un aventurier ca Aloisio Gritti, fiindca aceastaar fi insemnat cea dintii lovitura pentru a intinde $i dincoace de Dunarestapinirea direct/ si arbitrary a sultanului" 89. Ca urmare, venetianulsi-a sfir§it viata (28 septembrie) fails a putea indeplini misiunea sulta-nului si a-si duce la bun sfirsit propriile-i planuri.

Datorita acestei actiuni era evident ca Poarta nu va intirzia a ismasuri impotriva celor responsabili de moartea lui Gritti t3i indeosebiimpotriva lui Petru Rares. La rindul sau, anticipind primejdia, acesta,a reluat tratativele cu Ferdinand de Habsburg in ianuarie 1535 9° kti dupace, i-a fost confirmata stapinirea tuturor teritoriilor din TransilvaniaK,la 4 aprilie a incheiat cu reprezentantii imperiali, care sosisera dejain Moldova, aducind promisiunea unui stipendiu de 6 000 de galbeni,o adevarata alianta antiotomana 92. Evident, deci, si de data aceastaPetru Bares a urmarit, insa cu ajutorul imperialilor, sa ajunga adevaratulstapin al Transilvaniei. Tocmai de aceea, el ii atragea atentia lui Ferdinandde Habsburg ca, ping ce Ardealul nu va fi linistit si supus MarieiTale, Maria Ta sa, nu dai nimanui voievodatul, fara stirea mea, afaradaca nu m-a§ fi inteles cu Maria Ta sa impaci si sit pastrezi toata TaraArdealului" 93. Totodata, Pavel diacul, trimis al lui Petru Rare§ laFerdinand de Habsburg, declara ca domnul sau va impiedica cucerirea

" Calatori, I, p. 348." Ibidem, p. 332.88 Iorga, Istoria romtinilor, IV, p. 369.83 Ibidem.90 Ursu, op. cit., p. 123; Hurmuzaki, II, 1, p. 90.91 Ibidem,82 Ibidem,33 Ibidem,

II,p.p.

1, p.91-95.96 97.

91.

www.dacoromanica.ro


Transilvaniei de catre Ioan Zapolya, care nu era, dupa, el, decit un ere-tic" ". Fire§te, intr-o asemenea situatie controlul intregii Transilvaniii-ar fi revenit, de fapt, lui Petru Rare§. Mai mult Inca, oferindu-se sa-iaduca la supunere §i pe domnii Tarii Romane§ti, care nu pot face nimicfasa Moldova" 99, el ar fi putut deveni conducatorul tuturor fortelor roma-ne§ti in lupta cu colosul otoman.

Cum era insa de prevazut, simtindu-se amenintat, Ioan Zapolya,la indemnul lui *tefan. Mailat, a trecut la contramasuri, atacind Ungura-§ul, mai slab aparat, §i ocupindu-1, la 25 mai 1536 prin mer§te§ug §i §ire-tenie" ". Informat insa despre planul lui Petru Rare§ §i al capitanilorimperiali din Ca§ovia, Marcus Pempflinger §i Baltazar Banffi 97, de a-1ataca, concomitent, Ioan Zapolya a restituit lui Rare§ castelul Ungura§,promitindu-i chiar §i aite danii mai mari" 98, ceea ce 1-a Mout pedomnul Moldovei sa nu mai dea curs .actiunii.

Yn acela§i timp, situatia se complicase datorita gestului de indepen-denta al ardelenilor, care, dupa uciderea lui Gritti, in dieta de la Turda,fares a intreba pe vreunul din cei doi regi, alesesera ca voievod pe nobilulroman trecut la catolicism, *tefan Mailat. Nemultumit, loan Zapolya atrimis o solie la Petru Rare§ 99. Dar, nici domnului Moldovei actul dieteide la Turda nu putea sa-i coning, fiindca, Cara ii trebuia lui, indiferentde tine i-ar fi dat-o" 100. in cele din urma insa Joan Zapolya, va fi nevoitsa recunoasca noua calitate a lui Stefan Mailat §i 1-a folosit, third cum s-avazut, cu succes, tocmai impotriva domnului Tarii Moldovei.

Evolutia situatiei din Transilvania in anii 1536 1537 a relevatastfel slabiciunea aliantei in.cheiate cu Ferdinand de Habsburg, nu numaiin privinta prega'tirii unei confruntari hotaritoare cu turcii, ci §i a consoli-darii pozitiei lui Petru Rare§ in Transilvnia, de§i acesta a intrat in legatur idirecte cu insu§i Carol Quintul 1". Astfel, daces la Inceputul anului 1535,Alexis ThArzo putea sa-1 informeze pe Ferdinand ca, nimeni n-ar maiputea restitui Maiestatii Voastre Transilvania decit Moldoveanul ",stare pe care i-o confirmau §i solii intor§i din Moldova 1021 aranjamentelediplomatice la care a recurs chiar din primavara aceluia§i an fratele luiCarol Quintul, mai tali cu Than Zapolya (armistitiul de la 12 mai), iarin vara cu Poarta, de§i sultanul se afla angajat in razboiul cu Persia, aucontribuit la izolarea treptata a lui Petru Rare§, mai ales ca, in iulie 1535

94 Ibidem, II, 4, p. 294-296.Ibidem, II, 1, p. 117; I. Ursu, op. cit., p. 125.

96 ySincai, Hronica, II, p. 225, 245, 269.97 Iorga, Doc. Bistrilei, I, p. XXX.98 Calatori, I, p. 348.99 Hurmuzaki, II, 4, p. 76-77.too Iorga, Isloria romdnilor, IV, p. 371.tot Alex. CiorAnescu, Petra Hares si politica orientald a lui Carol Quintal, AR MSI, s.

t. XVII (1935-1936), p. 241-246.tos Hurmuzaki, II, 1, p. 88-90.

III,

www.dacoromanica.ro

104 Nicolae Grigoras

co nflictul pentru Pocutia reizbucneste. Tocmai de aceea, domnul Mol-dovei a fost nevoit sa reia la rindu-i relatiile cu loan Zapolya 103, caruiain anul mmator i se supune $i ultimul centru ferdinandist : Sibiul. Iarco njunctura nefavorabila se accentua tocmai cind riposta otomana laac tele de independents ale domnului de la Suceava era asteptata deja 104§i cind, in ciuda rnedierii lui Ferdinand, incheierea disputei moldo-polo-neze trena 1°°. Pacea de la Oradea, din 24 februarie 1538, intre cei doi regiai Ungariei venea astfel sa pecetluiasca o evolutie politica in care sanselelui Petru Bares, nu puteau rezulta decit din rivalitatea acestora. Pentrucal In ciuda prevederilor ei antiotomane, aceasta pace a insemnat, in con-ditiile slsbiciunii militare a imperiului, abandonarea de fapt a Moldovei,considerata, pins atunci doar ca un mijloc de contracarare a actiunilorza poliene in Transilvania.

OIn conditiile unei politici de anvergura celei promovate de Petru

Rale§ in prima sa domnie, Tara Romaneasca, nu putea ramine, fireste, ina fara atentiei sale permanente, chiar dace statutul raporturilor ei cuPoarta otomana nu permitea reluarea unui demers de natura celui intre-prins de Stefan eel Mare. Identitatea de interese, atit pe frontul de actiunetransilvaneana, cit §i pe eel general, al luptei antiotomane, a promovattotu§i, in mod obiectiv, colaborarea moldo-munteana, patronata uneoride Petru Rare§, dar, de regull, realizata spontan, asa cum sugereaza celeciteva stiri care ne-au parvenit prin intermediul izvoarelor.

Mostenind astfel, de la predecesorul sau, o relative stare de incordarea raporturilor dintre cele don/ tari 1°6, provocata designr de sprijinul acor-dat boierilor moldoveni pribegi de catre rudele for muntene 107, PetruRare§ a precedat, 'Inca din luna aprilie, la normalizarea situatiei, folosin-du-se, in acest scop, de oficiile municipalitatii brasovene "8. Intelegerea, afost insotita, probabil, si de o conciliere reciproca, privitoare In atitudineapolitics ce se impunea a fi adoptata, fate de ofertele lui Ferdinand de Hab-sburg, asa cum pare sa indite conlucrarea brasoveana, precum si atentasupraveghere a lui Ieronim Laski §i a lui Tranquillo Andronico de catreRadu de In Afumati in prima,vara anului urmator 109, desi acestia poposirala, Tirgoviste ca reprezentanti ai intereselor lui Ioan Zapolya. Dar, in

103 Ursu, op. cit., p. 128: Hurmuzaki, II, 1, p. 109.104 Hurmuzaki, II, 1, p. 104, si107-108 (rapoarte din aprilie iunie 1536).105 lbidcm, p. 119-116, 119 si urm.100 In toamna, tefan eel TInar, trecuse cu ostile sale peste Milcov, pentru a pedepsi

obraznichle" adversarilor 541 (Cronicile slavo-romdne, p. 95). Ecouri ale aceleiasi tensiuni, Ininstructiunile primite de Georg Reicherstorffer, In iunie 1527: Hurmuzaki, II, 1, p. 86-87(cu data gresitti),s1 Calatori, I, p. 182.

107 Nu este de admis, lntre cei doi cumnati, o altfel de rivalitate, declt cea care condusesesi in primilvara la un conflict asemanAtor (Cronicile slauo-romdne, p. 99 ; Hurmuzakt, XI, p. 3-4).Probabil Stefan cel Thulr nu a urnarit declt prinderea pribegilor, pentru ca lntre °stile celor doidomni nu s-a produs nici o ciocnire.

108 Hurmuzaki, XV, 1, p. 303-309.100 Coldlori, I, p. 298-299.

51

www.dacoromanica.ro


Limp ce perioada de expectativg 110 s-a incheiat pentru domnulin toamna anului 1528, prin trecerea sa de partea candidatului protejatde sultan, Radu de la Afumati s-a lgsat in cele din urmg convins de promi-siunile ferdinandiste111, riscinduli nu numai tronul, ci §i viata.

Noul domn al Tgrii Romane$ti, fost ostatec la Poartg §i instalat dinporunca acesteia, Moise vodg, nu s-a infa'ti§at, de aceea, ca un adversaral actiunilor lui Petri]. Rare din Transilvania. Dimpotrivg, flcindu-§icunoscutg imediat dupg preluarea tronului, in martie 1529, intentia sa dea interveni in favoarea lui Than Zapolya 112 §i dorind, cu acest prilej, ca §idomnul Moldovei, sa §i asigure stgpinirea asupra Vintului §i Vurpgrului 113,recunoscute predecesorului sgu 114, Moise Vodgi§i va trimite curind o§tilesub comanda vornicului Neagoe §i a postelnicului DrIgan, pentru a se-conda actiunea celor pornite dinspre Moldova §i a-§i asigura posesiuneafeudalelor transilvgnene 115.

Dar cu toate ea infringerea de la Feldioara anulase §ansele partideiferdinandiste, bra§ovenii au refuzat totu§i recunoa§terea autoritgtii luiloan Zapolya, pe care reprezentantii lui Moise, ajun§i dupg incheiereacampaniei moldovene, an incercat sa le-o smulgg 116. Ambii domni s-au vgzutastfel nevoiti de a relua in toamng actiunile militare, trupele Tgrii Romg-ne§ti precedind de aceastg datg sosirea, lui Petru Rare§ printr-o actiunespre Sibiu §i Sebe§, in septembrie 1529, prilej cu care se ajunge la o intele-gere temporary cu reprezentantii intereselor habsburgice 117. Aceasta nu vaimpiedica insg o reafirnaare a colaborarii muntene in lunile urmgtoare, cind,pentru a sprijini interventia lui Petru Rare§, un nou deta§ament muntean,condus de vornicul Lgudat, va trece pe la Turnu Row in Transilvania 116.

Revolta interns, care a pus capAt domniei lui Moise vodg in prima-vara anului 1530, §i trecerea rapidg a tronului de In un pretendent la altul

110 §tirea despre un conflict armat Intre cei doi domni la sfirsitul anului 1527, transmisAde Ursinus Vellius (Ursu, op. cit., p. 25, n. 24), stire pe care ar fi adus-o chiar solii moldoveniprimiti de Ferdinand, la 2 ianuarie 1528, la Buda, nu reprezinta, probabil, decit unul dintrezvonurile atit de eronate care circulau In mediul habsburgic despre situatia din tArile romane,deoarece, In noiembrie 1527, Stefan Glincici raporta lui Ferdinand constatarea unei atitudinifavorabile a lui Radu de la Afumati fats de proiectul luptei antiotomane care i-a fost prezentatdesi prudenta 11 indemna momentan la asteptare (Caldtort, I, p. 239-241).

111 In septembrie 1528, Ferdinand se referea deja la serviciile pe care i le Meuse Radude la Afumati ( Hurmuzakt, II, 1, p. 67).

112 Ibidem, XV, 1, p. 315-316.113 Ibidem, XI, p. 853. Domeniul Vint era tot atunci, solicitat lui Ferdinand de cAtre

Georg Reicherstorffer, iar comunitatea sailor reclama, la rindul ei, alte drepturi de stApinire(Calatori, I, p. 183).

114 Hurmuzakt, II, 3, p. 527.112 Bogdan, Documente ;1 regeste, p. 174.116 Hurmuzaki, XV, 1, p. 321-322.117 Ibidem, XI, p. 853 -854; XV, 1, p. 331-332. Ulterior Moise voda era recomandat,

de aceea, de agentul habsburgic Andrei Mihalevich suzeranului diu ca favorabil cauzei pe careel o reprezenta, spre deosebire de acel vestit moldovean", Petru Bares, care, deli nu a fostfAcut domn de turd", le respingea totusi colaborarea (Cdlatort, I, p. 302).

112 Hurmuzakt, XV, 1, p. 344-346.

Moldovei,

www.dacoromanica.ro

106 Nicolac Grigoras

1-a determinat pe domnul Moldovei sa actioneze mai hot:alit pentruasigura sprijinul Tarii Romanegti in realizarea politicii sale. Initial, avindin vedere colaborarea din anul care trecuse, Petru Rare§ se va fi gindittotusi In sustinerea lui Moise, de vreme ce acesta s-a refugiat in regiuniletransilvanene aflate sub controlul sau, iar mai apoi bra§ovenii, primin-du-1 intre ei, au cerut sfatul domnului de In Suceava 119. Cind va fi aflatlima de legaturile lui Moise cu partida ferdinandista, iar inrudirea cu Vlad,noul domn numit de turci, se va fi proiectat, fostul domn a fost parasit,gasindu-§i, dupa cum se §tie, sfirgitul In Vii§oara, in ultimele zile ale lui au-gust. Oricum, contactarea lui Vlad constituia la aceasta data un fapt

data se considers ca numai astfel a putut domnul Moldovei saimpuna, atit lui, cit §i lui Mehmed beg, care-1 insotea, acordul de laBra §ov 120. Succesulinterventiei lui Petru Rare§, pentru efectuarea careia bra-§ovenii trimisesera o solie specials, atesta, in acela§i timp §i prestigiul con-siderabil al celui proaspat casatorit cu Elena Brancovici, nepoata so1ieilui Neagoe Basarab, prin mijlocirea careia se §i ajunsese la aceasta legatura.

Dealtfel, anul care a urmat reprezinta apogeul puterii domnuluiMoldovei, controlului direct sau indirect asupra celei mai mari parti dinTransilvania adaugindu-i-se ascendenDa dobindita asupra politicii promo-vate de catre Vlad voievod, mai ales dup./ ce acesta i-a devenit ginere 121.

Iar dovada cea mai concludenta a &aril de fapt reiese din incercarea polo-nilor de a compromite intelegerea moldo-munteana In Constantinopo1122,intelegere care permisese lui Petru Rare§ mentinerea pozitiilor sale poli-tice chiar §i dupa insuccesul de In Obertyn din august 1531. Mai multchiar, polonii se temeau §i de o efectiva colaborare militara, in care contr i-butia lui Vlad ar fi urmat sa insemne 10 000 de o§teni 123. Iar evenimen-tele din martie aprilie 1532, and misiunea lui Aloisio Gritti a e§uatfn fata aranjamentului pus In tale probabil de Petru Rare§, dar cu consim-tamintul lui Vlad 124, au demonstrat intr-adevar o perfecta conlucrare.

Inlaturarea lui Vlad, in toamna anului 1532, de catre boierimea mun-teana ostird, a intrerupt insa pentru a doua oars §irul staruintelor lui PetruRare§, noul Vlad, supranumit Vintila, manifestinduli chiar ostilitateafats de sprijinitorul predecesorului sau §i oferindu-§i serviciile regelui

119 Ibidem, II, 3, p. 664-665.120 Ibidem, p. 669 670 ; Bogdan, op. cit., p. 177-178.121 Data acestei inrudiri nu se cunoaste cu exactitate. Ursu, Petru Rares, p. 20, n. 2,

presupune cA Vlad $i -a asigurat tronul cu ajutorul lui Pares , al chili ginere a devenit", sesub1ntelege, curind. Totusi, datA fiind disputa pentru tronul muntean pinA la lupta de la Viisoara,este de presupus cd legAtura s-a oficializat ulterior, poate chiar in 1532. Vezi Iorga, Isloriarom&nilor, 1V, p. 348.

123 flurmuzaki, XI, p. 31-33 (solia lui Wilamowski).122 Iorga, op. cit., p. 356; Corfus, Actioitatea diplomatic& p. 323.124 Caldtori, I, p. 322-323. Incercind sA pAtrundA In Moldova, trimisul sultanului a

lost InspAimIntat de cursa" pe care i-ar fi pregAtit-o Petru Rare s-a Intors la Tlrgoviste,unde Vlad i-a arAtat aceeasi bunAvointA, Jar solii moldoveni care au sosit ulterior au dezmin%itstirea.

a-si

implinit,

W

si

www.dacoromanica.ro


polonez. Totu§i, domnul Moldovei nu a renuntat sa,-1 conving5; pe ViadVintilg de necesitatea unei atitudini comune, a§a cum reiese din insgqirelatarea lui Petre Opalinski, solul polonez care s-a intors de la Constan-tinopol prin Tara Romaneascl, in februarie 1533, avind asupra sa tratatulde pace perpetug" cu Poarta. Despre impiedicarea acestei aliante PetruRare i-ar fi comunicat domnului Tarii Romane§ti ca ar fi o actiune demare trebuintg" pentru amindoi, cum de fapt §i era 125. Identitatea deinterese a izbindit, ca urmare, §i in noua conjuncture, misiunea lui Gritti,din vara anului 1534, intimpinind, de la inceput, opozitia combinatga celor doi domni. Reprezentantul lui Petru. Rare§, logofgtul Teodor,a actionat astfel nestingherit Ina de la intrarea imputernicitului sultanuluipe teritoriul Tgrii Romane§ti126, cea mai bung dovadg constituind-odania una, dintre putinele de acest fel pe care Vlad Vintilg o vaacorda in anul urmgtor tocmai ctitoriei logofltului Teodor de la Humor 121.,

Pe de altg parte, colaborarea moldo-munteang a contribuit la realizareaunui adevgrat front de apgrare rom&nesc, inglobind §i Transilvania, aegrei cauzg a putut, tocmai de aceea, se triumfe MA, a se apela la inter-ventia lui Than Zapolya.

Dar, aflindu-se deja in tratative cu Habsburgii, cgrora le promiteain afar de ajutorul propriu §i pe acela ce putea 81-1 obting de la domnulTgrii Romane§ti 128, Petru Rare§ a trecut definitiv, dupg episodulGritti, de partea acestora 129. Fire§te, procedind astfel, domnul Moldoveiavea in vedere cg, mai devreme sau mai tirziu, reactia Portii se va produce.0 atitudine deschisg antiotomang era insg cu mult mai riscantg pentrudomnii de la Tirgovi§te, care atit Viad Vintila, ping in vara anului1535, cit §i urma§ul sau, Radu Paisie 130 au continuat sa se afirme deaceea ca sprijinitori ai partidei zapoliene din Transilvania. Actele domnuluiMoldovei au continuat totu§i sa fie considerate ca hotgritoare pentru orien-tarea intregului front politic romanesc, refuzul sau de a participa in 1536cu trupe algturi de Than Zapolya fiind urmat nu numai de Tara Rom&neascl,ci §i de Transilvania 131, Tocmai de aceea, oastea Tarii Romane§ti nici

125 COldlori, 1, p. 345 si 347; Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 71-72 si 80.In Ibidem, p. 251 si 327. Cei 300 de cAlAreti munteni care 1-au lnsotit pe Gritti pina la

Brasov (ibidem, p. 362) nu mai apar ulterior alAturi de acesta.127 D. P. Bogdan, 0 dante a domnului muntean Vlad V intila catre manastirea Homor,

Raze de luminA", VIII (1938), nr. 1-4, p. 263-269.iss Iorga, op. cit. vol. IV, p. 371. Ulterior, In 1536, Petru Rares va repeta, dealtfel, aceeasi

promisiune (Hurmuzaki, II, 1 ,p. 112; Calatori, I, p. 378).tae Chiar dacA nu a rupt nici raporturile cu loan Zapolya, pentru a null periclita, desigur,

posesiunile de peste munti (Ursu, Die auswartige Politik, p. 128).130 Cunosclnd atitudinea domnului Moldovei, acesta se temea ca inscAunarea sit nu-i fie

periclitatA tocmai printr-o interventie a lui Petru Rues (Veress, Documente, I, p. 13-14).Calatori, I, p. 377.131

www.dacoromanica.ro

108 Nice lae Grigoras

nu s-a aflat in vara anului 1538 alaturi de cea otomank Radu Paisie tri-mitind sultanului doar un detasament auxiliar 232, pentru ca, de fapt, elnutrea aceleasi sentimente antiturcesti 133.

OAsadar, generate de interese economice asemanatoare, dar mai ales

de scopuri politice identice : salvgardarea neatirnarii si a fiintei de stat,amenintate de rapacitatea otomana, raporturile dintre cele trei tari romanau inregistrat in vremea lui Petru Rare§ o insemnata transformare cali-tativa. De la colaborarea propriu-zisa, mascata de relatiile of iciale pe carecele doul state romanesti extracarpatice trebuiau sa le intretina cu co-roana ungark s-a ajuns acum, in procesul de disolutie a statului feudalungar dupe Walla de la Mohacs, la o adevarata incercare de unificare moldo-transilvaneank Iar intreprinderea lui Petru Bares, avind, evident, casuport spiritul deosebit de patrunzator al domnului moldovean, s-a bazatpe realitatea faptelor. Posesiunile din Transilvania ale domnilor dincetatea Sucevei, obtinute de Stefan cel Mare si extinse treptat de Bogdanal III-lea, de Stefan eel Tin5,r si de Petru Bares, permiteau un controlefectiv asupra intregului unghi nord-estic al Transilvaniei si, in con-secint5,, exercitarea unei autoritati de fapt asupra intregii provincii. Situ -atia demonstra, totodata, adeziunea, spontana a romanilor transilviinenila initiativele politice ale domnului Moldovei, mai ales ca ele erau insotitede actiunea similark pe plan religios, a episcopilor de Vad. Desi intre-prinse din porunca, sultanului sau In cererea lui Joan Zapolya, campaniilelui Petru Rares in Transilvania nu exprima, totusi, mai putin initiativemoldoveana. Dimpotrivk actiunile si spusele domnului Moldovei, ca sireactiile tuturor cercurilor transilvanene aflate in disputa, confirmapro-iectul curajos al unificarii, fie si partiale, a celor doul zone de locuire roma-neasca, atestindu-1 pe autorul sau in calitate de precursor al operei luiMihai Viteazul. Mai mult chiar, intrezarind aceasta posibilitate si incercinds-o realizeze tocmai pentru a putea opune presiunii otomane un frontrom'anesc unitar, din care nisi o clipa nu a omis Tara Romlneasca, PetruBares prefigureaza o reciprocitate a celor cloud, imperative, valabilapentruformarea statului roman unitar.

Dar, cu toate ca in 1530, adaugind vechilor posesiuni, Ciceul si Ce-tatea de Bala, altele noi, Ungurasul §i Bistrita, toate cu intinse domenii,facindu-se ascultat In Brasov, In Sighisoara sau In Medias, supunindu-i pesecui si controlind tot rasaritul Transilvaniei, Petru. Rare§ s-a apropiat deinfaptuirea idealului spre care nazuia, imprejurarile defavorabile 1-au im-piedicat, in cele din urma, desavirseasca opera. Lipsa unei puternicenobilimi romanesti care sa-i sustina cauza si gravele divergente dintre prin-cipalele grupari politice transilvanene, dar mai ales atitudinea filoturca alui Than Zapolya si colaborarea Poloniei cu Poarta, 1-au determinat pedomnul Moldovei sa caute si alte modalitati de rezolvare a situatiei, ceea cea provocat reactia turcilor, ajunsi la apogeul puterii for militare.

122 Cronici lurcefti, I, p. 268.132 Alex. CiorAnescu, op. cU., p. 9 10.

sa-§i

www.dacoromanica.ro

4. Aparator al mo$teniriilui $tefan cel Mare

de Veniamin Ciobanu

Dominate de rivalitatea otomano-habsburgica, evenimentele care au urmatdupa 29 august 1526 aveau sa antreneze si Moldova in desfasurarile deordin politic, diplomatic $i militar din zona. 0 parte activa la aceasta confruntare a avut-o si Polonia, fapt care s-a repercutat asupra pozitiei inter-nationale a Moldovei. Participarea poloneza a fost grevata Ins de la inceputde interese particulare, generate de complicatele raporturi externe in care

. 5e afla angajat regatul jagiellon.Constituind una din cele mai intinse, mai populate si mai bogate tar i

ale Europei secolului al XVI-lea, Polonia ocupa o pozitie importantain sistemul relatiilor internationale ale continentului, definitorii fiind, inacest sens, raporturile sale cu Habsburgii, cu Moscova cu cavalerii teu-toni. Astfel, ultimii maestri ai Ordinului Frederic de Saxa (1498 1510)si Albrecht de Hohenzollern (1511 1525) au facut mart eforturi pentru'a inlatura suzeranitatea polona, fiind sprijiniti de papa si de imparat.Ei au recurs in acest stop la arme, desfasurind, totodata, o vasta activi-tate diplomatica in rindul dusmanilor Poloniei, in vederea initierii uneicoaliii impotriva acesteia. Eforturile principale an fost indreptate catreMoscova, aflata, cu unele intreruperi, de mult timp in conflict cu MareleCnezat al Lituaniei, conflict in care an fost antrenati, clad de o parte, trodde alta, tatarii. Ern interes deosebit in realizarea unei coalitii antipolonea manifestat insa imparatul Maximilian I (1486 1519)1, datorita con-curentei" pe care Jagiellonii, stapini ai unor intinse teritorii in Europaeentrala rasariteana, o faceau Habsburgilor, in tendinta acestora de astapini Ungaria Cehia. Tocmai de aceea, Sigismund I (1506-1548)constient ca nu putea conta pe aportul lui Vladislav la mentinerea prepon-derentei Poloniei in aceasta zona, intrucit acesta era influentat de magnatiiunguri, a incheiat alianta matrimonial cu cea mai importanta familie de

1 Cf. Dzieje Polskl, sub redactia lui Jerzego Topolskiego (Istoria Polontel ), Varsovia,Panstwowe Wydawnictwo Naukowe, 1975, p. 258 ; Cf. Andrzej Wyczanski, Polska sluzba dyplo-matyczna w latach 1506 1530 (Seroiciul diplomatic al Poloniet in anti 1506 1530),Polska sluzba dyplomatyczna XVI XVIII w.", Varsovia, Panstwowe Wydawnictwo Nau-kowc, 1966, p. 14.

-

Si

si

5i

5i5i

www.dacoromanica.ro

. 110 Veniamin Ciobann

aristocrati din Ungaria, casatorindu-se in 1511 cu Barbara Zapolya. Dupacite se presupune, alianta matrimoniala a fost insotita de un acord secret,al carui obiectiv consta in prevenirea pericolului expansiunii habsbur-gice 2. Nu este insa mai putin adevarat ca regatul ungar cauta in aliantacu Jagiellonii si un sprijin contra pericolului expansiunii otomane.

Mentinerea pozitiei politice a Poloniei in rasaritul Europei era insaconditionata si de consolidarea granitei rasaritene a Lituaniei, contestatade statul moscovit. Cele trei ramboaie polono-moscovite din prima jumatatea secolului al XVI-lea 1507-1508, 1512 1522 §i 1534-1537au dus in cele din urma la stabilizarea granitei dintre cele dotal statepentru un sfert de secol. Conflictul cu Moscova ingreuna insa efortarile luiSigismund I de a apara pozitia dinastiei jagiellone fats de tendintele luiMaximilian, care, pentru a-§i realiza obiectivul, a incheiat in 1514 o ali-anta cu tarul indreptata impotriva Poloniei. Pentru a anula efectele aces-teia si a-1 impiedica pe imparat sa-1 sprijine pe Albrecht de Hohenzollern,Sigismund I si Vladislav Jagiello an incheiat ins/ la rindul lor, cu Maximi-lian I, in 1515,1a Viena, un acord privind dubla casatorie a fiilor lui Vladi-slav (Ludovic §i Anna) cu nepotii lui Maximilian (Maria si Ferdinand),Habsburgii asigurindu-§i astfel drepturi de succesiune la tronul Cehiei sial Ungariei.

Dad, acest acord a insemnat, dintr-un anumit punct de vedere, osubordonare a politicii poloneze celei habsburgice in Europa apuseana,Sigismund I nu a manifestat lug, nici un interes pentru cruciada antioto-mana, preconizata de papa si de noul imparat, Carol al V-lea. El s-a pro-nuntat categoric pentru mentinerea unor bune raporturi ou turcii pe carefi considera ca o contrapondere a tendintelor expansioniste habsburgicein detrimentul intereselor Poloniei in zona. In armistitiul incheiat cuPoarta in 1525, in urma invaziei turcilor in Polonia din anul precedent,diplomatia polona a incercat, de aceea sa includa si Ungaria. Refuzulotomanilor §i campania for in Ungaria, incheiata cu moartea regelui, aavut insa ca prima urmare instalarea Habsburgilor in cele doul tari, alcarer tron, detinut de Ludovic, revenea conform acordului de la Viena luiFerdinand I. Dar aceasta insemna, totodata, si instrainarea unei parti ateritoriului Poloniei Silezia , ceea ce a impulsionat opozitia fats desuccesiunea Habsburgilor.Un mijloc eficace in acest scop putea fi aliantacu sultanul, dar, pentru inceput, regele Poloniei a evitat-o. Alegerea luiloan Zapolya, de catre magnatii maghiari, ca rege al Ungariei, si alianta aces-tuia cu sultanul, din 1528, au gasit insa unputernic sprijin in Polonia, acordatde partida antihasburgica, in frunte cu regina Bona si cu primatul Poloniei,Jan Laski. Totusi Habsburgii s-au straduit, in continuare, sail sporeascasi sa -§i consolideze influenta in Polonia, exponentul intereselor for flindscatelanul Cracoviei, Krzysztof Szydlowiecki, in timp ce Sigismund I a1ncercat sa se mentina pe o pozitie intermediara. Dar, dad, partida filo-habsburgica a reusit, in cele din urma, sa determine in 1543 casatoria luiSigismund August, mostenitorul tronului polon, cu fiica lui Ferdinand I,

I Cf. Andrzej Wyczanski, op. cit., p. 14 1 Dzieje Polski, p. 263.

www.dacoromanica.ro

AparAtor al nuntenirli lui Stefan cel Mare 111

13mND4S I. -REX POLONIAE, MACNYS DVX,VSSAX, V.S13ALE, MAgf"..1,V11,,, SAM/si,r1.411,

,4t,i,.1...,,i.o.st-zemAnsffuar I. X'S KY 11 tpi sunifri,e4,1d.r.5.11sau Az P. X LYI I L Arks d.

Fig. 7. Sigismund I Jagello, gravurA de epocA.

Elisabeta, in schimb partida antihabsburgic/ a izbutit s1-1 coning/ perege sa impuna, in 1533, paces ve§nicl" cu Poarta otoman §i s5, incheieeasatoria fiicei lui Sigismund I, Izabela, cu Than Zapolya, fapte politicede importanta majors nu numai pentru evolutia raporturilor internationaledin zona, ci §i pentru situatia extern/ a Moldovei.

O

Aplicind cu consecvent5, perceptele politicii externe promovate debunicul gm, Stefan cel Tingr a reusit s5, conserve independenta Orli, desiintrase In sfera de influents" a Imperiului otoman. Moartea 1-a surprinsins5, inainte de a fi clarificat clarificare deosebit de necesar/ in aceleimprejurAri relatiile sale cu Polonia, Iata pentru ce aceastA problem/ aconstituit unul din obiectivele centrale ale politicii externe a succesorului8/n, Petru Rares, desi cel dintli act de politic/ externs al acestuia se explic5,

r,.._

..,. iN ' f 4

iral Ix..-->;:-..),_,

d"-------+-, ..- :.. :hoz ,;.,-.--,- s.,,...,-....-',....,.._ _ i . ........... 2.-. '...,.......

Lt.

1 Cr 0=1.,,/,.,.., 1,,E.,..&,.d4 Oam,efiaeor eslateice.. orTV AN1,11.

^41.16r.6X I.. 1 ells

i...

"Pe , raaerareis

www.dacoromanica.ro

112 Veniamin Ciobanu

in primul rind, prin dorinta de a evita orice conflict posibil, inainte de a sefi cunoscut invingatorul din lupta pentru tronul Ungariei. Caci, in functiede rezultatul acestei confruntari, Petru Rare§ urma sit opteze pentru BLS-temul de aliante care i-ar fi servit, dupa parerea sa, in mod eficace obiec-tivul sau major : mentinerea Moldovei in raporturi de neatirnare fats dePoarta otomana.

Astfel, la scurt timp dup I ocuparea tronului, domnul Moldovei a trimiso solie la Cracovia, in frunte cu pirealabii de Hotin §i de Cernauti Viadrespectiv, Toma Barbovschi , care an incheiat cu regele Poloniei cunos-cutul tratat de prietenie, completat cu o conventie referitoare la relatiilede granita, la comert §i la vama. Pentru problema in discutie, importantaacestui act consta nu numai in faptul el el a fost conceput ca un tratatintre douit tari egale in drepturi, ca §i cele din 1499, 1510 sau 1517, ci §iprin clauzele referitoare la Imperiul otoman §i la Ungaria. Includerea fors-a facut din considerente cal e tradau deosebiri de interese §i, deci, de ori-entare, in politica externs a celor doi parteneri. Astfel, pentru Sigismund I,

carui politica externa se axa pe bunele raporturi cu Imperiul otoman,inserarea prevederii potrivit careia el era gata sa colaboreze la o expeditieantiotomana impreuna cu Rare§ §i cu regele" Ungariei era o stratagems.Departe, de a se ii gindit serios la o a stfel de eventualitate, el urmarea de faptatragerea domnului Moldovei de partea lui Ioan Zapolya pe care it spri-jinea contra rivalului acestuia, Ferdinand de Habsburg 3. De aici §i echi-vocul in privinta regelui" Ungariei care nu a fost numit in mod expresin tratat. Aceasta nu rasa totu§i nici un dubiu pe care anume dintre eiavea in vedere regele Poloniei. Dealtfel, diplomatia poloneza s-a straduit inprimii ani ai domniei lui Rare§ sa stringl raporturile dintre acesta §i IoanZapolya. In ceea ce -1 prive§te pe domnul Moldovei, prevederea colaboritriimilitare impotriva otemanilor avea un sens real. Daca a acceptat for-mularea echivocl in privinta regelui"

sa eeUngariei, a facut-o in mod con-

Went, intrucit aceasta ii permitea allture acelui rege" care ar fi ie§itinvingator §i sa oblige astfel Polonia, sa i se al5,ture, deoarece a nutrit tottimpul domniei sale speranta el Polonia avea sa inteleaga in cele din urmaca era in interesul ei sa sprijine Moldova pentru a se sustrage dominatieiotomane. Aceasta speranta s-a concretizat nu numai in incerearile salediplomatice, ci §i in recurgerea la mijloace de presiune pentru a atragePolonia intr-o coalitie antiotomana.

Sansele vietoriei in disputa pentru tronul Ungariei pareau saapartina,atunci lui Ioan Zapolya, fapt care 1-a determinat pe domnul Moldoveitrimita soli in acela§i timp cu cei trirni§i regelui Poloniei, pentru a incheiaalianta atit de necesar I realizarii obiectivului sau. Petru Rare§ nu a pierdutins5, din vedere nici posibilitatea ca Ferdinand de Habsburg Bali adjudecevictoria. Dealtfel, insu§i Ferdinand s-a grabit sa-i faca avansuri, sperindca nu-i va refuza alianta, atit de pretioasa pentru el. De§i nu se cunoa§te

3 Antoni Prochaska, Rokosz lwowski w r. 1537 (Rdscoala de la Liou din anul 1537),Kwartalnik historyczny", XVI, 1, Liov, 1902, p. 1-4.

a

it

sa -i

www.dacoromanica.ro

Aparator al movenirii lui $tefan cel Mare 113

pia, la ce punct s-a angajat Rare§ fall, de Ferdinand, solul acestuiaReicherstorffer, a afirmat doar a a primit cel mai bun rA,spuns §i a fostlAsat sa plece cu bogate cadouri"4, faptul di a continuat §i legAturile enZapolya demonstreaza Ca el ki urmArea cu tenacitate programul sau politic.

Victoria lui Ferdinand contra lui Zapolya (la 23 august 1527 a intentin Buda, iar in scurt timp Zapolya a trebuit sa pAraseascA char Transil-vania §i sa se refugieze in Polonia), a contribuit la abandonarea imediatI deAtre Rare§ a politicii sale de echilibru in raporturile cu cei doi regi, trecind

echivoc*, a§a, cum o demonstreazA cercetarile de ping, acum, de parteaprimului. Noua conjuncture politics 'Area 0, fie de bun augur, data fiindrivalitatea habsburgo-otomana. Pentru o reu§it'A deplinA era Ins absolutnecesara neutralizarea, daces nu chiar convingerea Poloniei sg, se alaturecauzei antiotomane. Tocmai de aceea Rare§ a incercat, prin intermediulunei solii trimisA probabil in noiembrie 1527 la seimul de la Pitrokow,

obtinA sprijinul regelui pentru a achita In timp tributul datorat sulfa-nului. Nu este de crezut ca aceasta cerere a fost doar un pretext pentrudomnul Moldovei, a§a cum s-a afirmat 5, pentru a justifica, ulterior atitu-dinea sa du§manoasa. Achitarea obligatiilor cAtre Poarta otoman cu spri-jinul r olonez era, mai ales in acele imprejurari, o problems de tactic& di-plomaticA, menita sa -1 cointereseze pe regele Poloniei in apArareaMoldoveifatA de peiicolul otoman, pins cind aceasta avea se fie suficient debine pregatitA in interior §i solid asigurat'l in exterior.

De aceea, se poate considera ca §i cererea domnului Moldovei de a sepumite solilor sal sa treat* prin Polonia la Moscova pentru a cumpArablanuri §i dinti de peste", tot in vederea achitArii unor obligatii fats dePoarta, cm espundea unei necesitAti reale. Nu este Ins mai putin adevaratea, pe lingA obiectivul economic, solii lui Rare§ trebuiau sä aib5, §i o misiunepolitica. Alianta Moscovei in lupta antiotoman5 era, MIA indoiara, deosebitde doritA §i in§i§i Habsburgii fAceau atunci eforturi in aceasta directie.Pe de altA parte, alianta cu Moscova era necesarA lui Rare§ deoarece, incazul in care Polonia ar fi refuzat colaborarea cu Moldova, ea putea con-stitui un mijloc eficace de a o impiedica sa intreprinda vreo actiune du§-mAnoasA. Din acest punct de vedere, Rare§ continua linia politic*/ inaugu-rata de Stefan cel Mare, care a cAutat, dupA cum se §tie, sa contrab tlan-seze ostilitatea Poloniei prin intermediul aliantei sale cu Moscova. In acestsens, trebuie luatA in consideratie §i posibilitatea ca ideea unei solii In Mos-cova sa -i fi fost sugeratA lui Rare§ de noul sAu aliat, Ferdinand, care vedeain marele cneaz un colaborator in lupta cu Jagiellonii.

Oricum, faptul ca Rare§ a mai solicitat permisiunea de a importa dinPolonia griu cu soutire de plata vAmii, §i scoaterea din competitia pentrutrop a pretendentului Petru, aflat in Polonia, ca §i informatiile trimise deel despre pregAtirile de razboi ale tatarilor §i turcilor dovedesc intentia

4 Ursu, Die auswarlige Politik, p. 20-23.* Vczi insa mai sus p. 85-86 (notAI4. $.)6 Ion I. Nistor, Die moldauischen Anspriiche auf Pokutien, Vicna, 1910, p. 99,

8 c. 140

fare

sa

www.dacoromanica.ro

114 Veniamin Ciohnnu

sa, nu numai de a-si asigura in continuare prietenia Poloniei, ci si de a oatrage in frontul antiotoman. Iata pentru ce el a sugerat ut Maiestassua, faceret bonam provisionem in castris suis, quae habet in finibus regniet Magnus ducatus Lithuaniae"6 (subl.Ven. C.). Mai mult chiar, pentru aconvinge de pericolul unui atac turcesc asupra Poloniei, domnul Moldoveia trimis in februarie 1528 o noua solie la Piotrkow, iar intr-o scrisoare dinacelasi an adresata regelui Poloniei el iii exprima convingerea ca numai ocruciada" intreprinsa de Polonia ar fi putut inlatura pericolul otoman.Convingerea sa se baza pe faptul ca razboiul pentru tronul Ungariei faceanu numai imposibila o colaborare eficace a acestei tari, ci prezenta peri-colul instalarii acolo a otomanilor, prin inlaturarea celor doi pretendenti7.Pentru a preintimpina un astfel de pericol, Bares s-a aratat chiar gata sa-1sprijine pe Zapolya sa reocupe tronul, farcl sprijinul sultanului8, dupg ceFerdinand fusese scos de catre acesta, din Ungaria. Sprijinul sultanului iifusese insa asigurat lui Zapolya de catre partizanul sau, devenit voievod alTransilvaniei, nobilul polonez Ieronim Laski, prin alianta incheiata, innurnele lui Zapolya, cu Soliman Magnificul In 28 februarie 1528.

Eforturile lui Bares erau insa sortite de la bun inceput esecului./ntr-adevar, in Polonia, dupa infringerea lui Zapolya de la Kosice, partidaprohabsburgica in frunte cu cancelarul Szydlowiecki a declansat un puter-nic atac impotriva lui Laski pe care 1-a acuzat de inalta tradare. Insusipapa Clement al "VII-lea 1-a excomunicat pe Zapolya pentru alianta sacu turcii 1-a chemat in judecata pe primatul Poloniei, Laski, fratele luiIeronim, sub amenintarea anatemizarii si a retragerii demnitatii de arhie-piscop. Sigismund nu a cedat insa in fata, curentului antiotoman si a refuzatsa primeasca acuzatia, papei impotriva primatului. L-a dezavuat in schimbpe Ieronim Laski. Dezavuarea lui Laski nu a avut insa nici un efect asupraraporturilor Poloniei cu Poarta otomana pentru ca sultanul, luind sub pro-teci ia sa pe Zapolya, a adoptat in acelasi timp o atitudine de prieteniefate de Polonia. Aceasta corespundea cu obiectivele politice preconizatede puternica partida prootomana reprezentata de primatul Laski si reginaBona care considera ca instalarea habsburgilor in Ungaria ar fi fost multmai daunatoare pentru interesele Poloniei, decit intelegerea polono-oto-mana. Iata pentru ce misiunea lui Jan Teczynski, castelanul de Lublin,trimis in mai 1528 la Istanbul pentru a prelungi cu cinci ani armistiDiulexistent, a fost incununatl de succes 9.

Fireste, intr-o astfel de conjuncture politica regele nu putea da curssolicitarilor lui Bares. Cererile de ajutor financiar i-au fost respinse pentrumotivul ca acesta nu ar mai fi avut nici o justificare, de vreme ce Moldova

Cf. Zdzislaw Spieralski, Kampania oberlynska 1531 roku (Campania de la Oberlyn din1531), Varsovia, Wydawnictwo Ministerstwa Obrony Narodowej, 1962, p. 94.

7 Panaitescu, Petru Rare; $i Moscova, p. 266.Alexander Jablonowski, Sprawy voloskie za Jagiellonow. Akta i listy (Problemele valahe

In limpul Jagielionilor. Acte ,ci scrisori), Varsovia, 1878 p. CXIX.9 Zdzislaw Spieralski, Awantury moldawskie (Aventurt moidovenqii ), Varsovia, Wiedza

Powszechna, 1967, p. 78.

§i

*

www.dacoromanica.ro

ApArAtor al mo§tenirii lui Stefan eel Mare 115

nu se mai afla sub suzeranitatea Poloniei. Nu a admis nici trecerea solilorsai prin Polonia catre Moscova. Ma resalul Coroanei, Stanilsaw de Chodcza,trimis la Suceava, urma sa explice domnului ca blanurile nEcesarepentru tributul datorat sultanului le putea procura si din Polonia sau Litu-ania dealtfel, regele nu dorea sa faciliteze mentinerea contactului cudusmanul sau, marele cneaz al Moscovei. Solul trebuia insa sa evite sadeclanseze animozitatea domnului. Cum persistenta unor nereguli §i abu-zuri provocate, dupa cum pretindeau polonezii, de catre moldoveni supu-silor for de la granny puteau da nastere la discutii, el urma sa, se limitezedoar la a le mentiona", lasind ca problema sa fie abordata, cu un prilejmai favorabil. In ceea ce priveste Poarta otonaana, solul trebuia sa nu laseimpresia ea Polonia ignora pericolul pe care it prezenta politica sa expan-sionist/ pentru securitatea statelor din zona. De aceea, el avea sa promitaca regele era gata sa contribuie la organizarea, apararii impotriva necre-dinciosilor". Acest termen era cit se poate de echivoc pentru ca, asa cums-a remarcat, el includea si pe tatari pe care i-a avut, de fapt, in vedereSigismund I. Dup5, uncle informatii, insusi Jan Teczynski trebuia sa seopreasca, in drum spre Istanbul, pe la Suceava, pentru a-i multumi dom-nului pentru numeroasele informatii referitoare la planurile otomanilor pecare le-a trimis regelui $i a caror cunoastere era necesara" §ti sa-1 roage

tins la curent pe Sigismund I in aceeasi problema si in acelasi mod ".Aceasta stratagems a regelui Poloniei nu era insa in masura sa

adoarma vigilenta lui Petru Rares. Nu stim precis data el a cunoscutatunci adevaratul obiectiv al soliei lui Teczynski. Semnificativ este insafaptul ca in luna in care solul polonez obtinea de la sultan prelungirea armis-titiului, Rare i-a adresat acestuia din urma cererea de a-i permite sa atacePolonia, pentru a constata, desigur, data imbunatatirea raporturilor oto-mane-p olone a ajuns pins la un punct de care Rare§ trebuia sa tin/ neaparatcont in atitudinea sa fat& de Polonia. Totodata, nu ar fi exclus ca aceastaintentie sa fi fost si rezultatul aliantei lui cu Ferdinand. si, prin urmare,sa fi constituit o incercare de diversiune la cererea acestuia, menita sapuns Polonia in imposibilitatea de a acorda un sprijin eficace lui Zapolya.Baza documentary de care dispunem nu ne permite sä aducem ca argumentin sprijinul acestei ipoteze decit informatia ca insusi sultanul a vazut incererea lui Rare§ o actiune indreptata impotriva lui Ioan Zapolya, faptpentru care a respins-o 11.

Refuzul sultanului, dar mai ales infringerea lui Ferdinand de catreSoliman si intoamel ea lui Zapolya in octombrie 1528 in Ungaria an fkutinoperante intelegerile lui Bares, cu Ferdinand. Ca urmare, orice actiunede anvergura indreptata impotriva Poloniei ar fi fost atunci mai multdecit o gravy greseala politica si militara, deoarece ar fi adus Moldova intr-o

1° Ada Tomiciana, X, p. 113-115 ; vezi §i Zd. Spieralski, Kampania oberlynska, p. 96 ;Ursu, op. cit., p. 29-30.

11 Cf. N. Iorga, Relaliile Moidooei dupd documente noud. I. Petru Rare; politica sa fetidde poloni, Convorbiri literare", an. XXXV, Bucure#I, 1901, p. 332.

§i CO,

sa -1

;i

www.dacoromanica.ro

116 Veniamin Ciobann

periculoasa incercuire. Era deci absolut necesara o adaptare rapida Innom, situatie pentru a nu pierde posesiunile pe care le avea in Transilvania§i pentru a-§i extinde influenta asupra acesteia, intrucit el era con§tient deimportanta deosebita pe care o avea in raporturile de forty in Europa cen-trals si sud-esticam2. De aici trecerea de partea lui Zapolya si cunoscuteleactiuni militare antihabsburgice.

Cel mai important act politic savirsit de Bares in 1529 a fost insa re-glementarea raporturilor sale cu sultanul. Se temea oare Rare§ ca acestacunostea ping la ce punet ajunsesera tratativele sale cu Ferdinand si, maiales, in ce directie erau ele indreptate §i prevedea o posibila actiune de re-pi esalii din partea padisahului ? Este verosimil. In mice caz, in impreju-rarile in care armatele turcesti se apropiau de zidurile Vienei, a pastra oatitudine rezervata fats de sultan putea fi interpretata ca un gest 15.,tisostil, cu consecinte nedorite pentru obiectivele imediate si de perspectiveale domnului. In afara de aceasta, Rare va fi considerat oportun sa prein-timpine §i eventuala ostilitate a lui Zapolya, datorita atitudinii pe carea avut-o fate de el pins in revenirea sa cu sprijinul sa,biilorl otomane inUngaria. In sfirsit, trebuie avut in vedere §i faptul ca starea de incordarecare exista in raporturile moldo-polone reclama imperios asigurarea spri-jinului sultanului, intrucit Rare§ se convinsese ca polonezii s-ar fi pututintelege cu acesta in detrimentul sau. Or, o astfel de eventualitate trebuiaprevenita. Iata, asadar, citeva argumente care ar putea fi luate in conside-ratie pentru a explica inchinarea" lui Rare§ fats de sultan din 10 septem-brie 1529, in cazul in care aceasta a avut loc cu adevarat *.

Intre timp, relatiile cu Polonia se infautatisera si mai mult, inrau-tat ire determinate in foarte mare masura de continuele coufliete de granite.Pentru aplanarea lor, Stanislaw Chodecki, maresalul Coroanei, trimis inmisiune in Moldova, In inceputul lunii martie 1528, a convenit impreuna cuRare§ asupra convocarii unei conferinte speciale" a comisarilor polonez i

moldovem. Din partea polona a fost desemnat castelanul do Liov,Jertzy Krupski, care, din anumite motive, nu a putut insa sa-§i indepli-neasca misiunea. Acest fapt 1-a nemultulnit profund pe domn, care ainterpretat absenta demnitarului polonez drept o jignire. Incepind cu adoua parte a anului, plingerile domnului moldovean adresate regelui im-potriva violenvelor comise de §leahta din tinuturile invecinate, ca §i de uniidregatori, s-au inmultit. Dintre ace§tia din urma, dusmanul eel mai aprigal domnilor Moldovei era Otto de Chodcza, care era in acela§i timp sta-roste de Halici, Colomeea §i Sniatyn, devenit din aprilie 1530 §i staroste deLiov §i Lubaczov. Situatia devenise gravy, de vreme ce Rare§ a trimis inianuarie 1529 un sol la rege cu care a cazut de acord ca lucrarile comisiei

12 Simionescu, rdrile romdne, p. 1 202.Vezi subcapitolul urmAtor, p. 140 (nota L.$.).

si

www.dacoromanica.ro

Apra:dor al mostenirii lui Stefan eel Mare 117

mixte de frontierl sa aiba loc In 28 martie. Nici acea.sta intilnire nu a avutinsg, loc, deoarece atunci nu s-au prezentat delegatii moldoveni, datoritilneintelegerilor in probleme de protocol.

OIn acest stadiu se aflau relatiile Moldovei cu Polonia cind in august

1530 Petru Rare§ a trimis o solie la Sigismund I cu cererea de a i se cedePocutia. Refuzat, el a recurs In mijlocul extrem, adic-a ocuparea militarya provinciei, la inceputul lunii decembrie 1530. Ce anume 1-a determinatpe Rare§ sa recurgA la aceastA mAsura,? Atit in istoriografia romans, cit§i in cea polon5), s-a conchis ca atacul Pocutiei a fost minutios preggtit,atit militar, cit §i diplomatic. Sub eel din urmg aspect Rare§ s-a straduit

creeze un sistem" de aliante, fapt pentru care a intervenit in TaraRomAneasdi pentru a-1 sprijini pe Viad Inecatul sa ocupe tronul in 1530.Cu un an mai inainte reluase legAturile cu Mosoova. Rare, intentionadetermine pe marele cneaz Vasile sa atace Kievul, in timp ce el ar fi ocupatHaliciul, cu districtele Sniatyn §i Colomeea. A Incercat, totodata, sa incheiein acela§i scop o aliantA cu Lituania. Mai mult chiar, dupit unele opinii,ocuparea Poeutiei s-ar fi facut §i cu acordul direct al sultanului. Acesta arfi fost nelini§tit de inceputul de apropiere polono-habsburgica, §i ar fivitzut in actiunea vasalului s'au un excelent mijloc de presiune asupra luiSigismund pentru a-1 impiedica sa intre in aliantl cu Ferdinand. tiri pre-cise in acest Bens nu exists totu§i. Sigur este doar faptul c5, Rare a consi-derat atunci momentul potrivit pentru recuperarea Pocutiei.

Ca §i *tefan eel Tinar, Petru Rare§ va fi avut, mai ales dupil victo-ride din Transilvania, con§tiinta puterii sale politico §i militare §i vaconsiderat, ceea ce, dealtfel, era §i in spiritul epocii, ca era de datoria sa sitrAzbune o jignire adus5, nu numai lui Bogdan, ci insa§i Moldovei. De aceea,nu intiMplator repro§ul cit Pocutia a fost smulsit fratelui sau prin in§elil-ciune constituie unul din argumentele importante menite justificeactiunea. Pe de alter parte, va fi considerat necesar sa curme o stare delucruri generatoare de permanenta incordare. Din toate aceste puncte devedere actiunea lui Rare§ putea fi grevata de o doza do subiectivism.Explicatiile cele mai plauzibile trebuie insg, cautate in alts parte. Astfcl,este de presupus ca el a fost determinat sa actioneze a§a din necesitateatransformgrii acestui teritoriu intr-o zong, strategicl de aparare"13.Aceastit ipoteza pare verosimilit dad, se are in vedere faptul ca insu§iSigismund. I incercase sa deving dupa 1526 §i rege al Ungariei §i ca unireaacesteia cu Polonia a fost preconizat6 de Ieronim Laski. In acest scop,ultimul a avansat propunerea ca Sigismund August, fiul lui Sigismund I,incoronat rege al Poloniei in 1530, s5, fie ales §i rege al Ungariei, daciiZapolya ar fi decedat fare urmaF,4. Este adevArat ca principalul obiectival lui Laski era intkirea pozitiei lui Mpolya 14, dar, in cazul in care Rare§a cunoscut mai ales aceasta din urma intentie, se poate presupune c6, pro-blema Pocutiei era privity de el ca o operatiune tactics preventivI menitA

la Ciurea, Relaftile externe, p. 10.14 Panaitescu, op. cit., p. 266; A. Prochaska, op. cit., 2, p. 209.

sa -§i

s5-1

fi

www.dacoromanica.ro


sa-i apere pozitiile castigate in Transilvania, Apoi, nu este exclus ca prinaceasta domnul Moldovei sá fi urmkit s5, demonstreze regelui si demni-tarilor sai filootomani c5, intemeierea politicii for externe pe colaborareacu Poarta, otoman5 nu avea sorti de izbindg, de vreme ce sultanul era gataoricind, in functie de interesele sale, s& le nesocoteascIpe cele ale Poloniei.Dealtfel, potrivit unor informatii provenite din surse poloneze, PetruRare§ s-a straduit Fa creeze impresia c5, actiunea sa militara avea aproba-rea sultanului $i c5, putea 0, fie preludiul unui razboi cu otomanii in cazulin care polonezii ar fi ripostat 15. Acesta ar fi fost deci un argument in plus$i poate cel mai important prin care s& conving5, Polonia sa-i intind& mina.In sfirsit, la toate acestea este posibil 0, se fi ad&ugat si un motiv de ordinintern. Este vorba de cunoscuta incordare dintre domn si marea boie-rime. Pentru a nu-i da ragazul acesteia din urm5, s5, tese intrigi impotrivasa in tar& §i in afarI, Petru Rare§ s-a straduit s-o cointereseze in recu-perarea unei provincii ale carei venituri urmau 86 contribuie la suportarea,obligatiilor trii fat& de Poarta otomanI, devenite deja deosebit de apas5,-toare. Victoria impotriva Poloniei ar fi insemnat, deci, si o victorie pe planintern, intrucit i-ar fi sporit in mod incontestabil prestigiul. Dealt fel, nutrebuie uitat faptul cá in Polonia continuau s& primeasca azil fostii opo-zanti fat& de politica lui *tefanita, si, implicit, fat5, de cea similar& a luiRarer. Prin urmare, o colaborare intre adversarii s&i refugiati in Po Ionia,$i cei ramasi in tar& ar fi fost deosebit de dificilI, dacI nu chiar imposibilii.Opozitia sultanului la actiunea sa a insuflat insa curaj marii boierimi ostilesi in loc ca aceasta s5, colaboreze cu domnul a facut totul pentru a it corn-promite. In consecintI, actiunea pentru Pocutia, departe de a-i aduce rezul-tatele scontate pe plan intern $i extern, a fost una din cauzele esentialecare avea sa, afecteze sensibil pozitia international& si integritatea terito-riala a Moldovei. Reactualizarea conflictului pentru Pocutia a determinatinsa progresiva si inevitabila angajare a domnului moldovean intr-unsistem de interese ostil Portii". Aceasta pentru motivul ca in configure ispolitic& din zone Polonia se afla mai aproape de interesele otomane decitde cele ale Habsburgilor"16.

Ocuparea, Pocutiei a fost urmata de o adevkata lupt& diplomatic&pentru justificarea, dar si pentru condamnarea ei. La sfitsitul lunii ianu-arie 1531, Rare§ i-a trimis regelui, care se afla la Piot kOw, la lucrkile Sei-mului, o solie cu o scrisoare in care math, cá eta decis s-o apere prin toatemijloacele, inclusiv cu ajutorul turcilor ungurilor si tatarilor. Pi etentiilelui Rare§ an fost combAtute categoric de rege case in set isoarea din 3 fe-bruarie, acelasi an, it acuza a a rupt Ma motiv alianta si c& fat a decla-ratie de razboi a invadat Pocutia, pe care tiebuia s-o pal aseasca, dell Agu-bindu-i pe supusii sai care au avut de suferit. Ii ruga, totodatA, pe boieriimoldoveni sa -1 determine pe domn sä-i satisfac5, cererile. In caz contiar,

15 Zd. Spieralskt, op. cit., p. 106.16 Simionescu, op. cit., p. 1 202.

www.dacoromanica.ro

Aplirlitor al mooknirii lui Stefan ccl Mare 119

avertiza ca, actiunile lui Rare§ vor avea soarta, intreprinderii anterioarelui Bogdan.

Petru Rare§ s-a grabit sa trimita un curler cu o noua scrisoare carenu a mai ajuns insa la Cracovia. Otto de Chodcza, du§man, cum s-a vazut,al domnilor moldoveni, nedorind o rezolvare papica a diferendului, 1-aretinut pe emisarul domnului, fara a-1 in§tiinta, despre aceasta pe rege.Luind cuno,,tinta de actul magnatului polon, domnul a reactionat energicacuzindu-1 pe rege de arestarea curierului cu §tirea sa. A tinut, totodata,sa precizeze ca, el nu era fiul lui Bogdan, a§a, cum fusese numit in scrisoarearegelui din 3 februarie, §i ca, data regele era atit de eronat informat asupradescendentei sale, nu era de mirare ca persista in grevala de a considera caPocutia apartinea Poloniei. Repro§a, regelui faptul ca i-a refuzat ajutorulpentru achitarea tributului, de§i el insu§i se obligase in acest sens. Dec la-rind ca nu se temea de armatele regale, intrucit conta pe sprijinul sulta-nului, tatarilor, ungurilor F3i transilvtmenilor, el adauga ca, nu va parasiPocutia, mai ales ca, fusese informat ca, in Polonia se incoronase un nou regecu care el nu avea nici un acord. Incheia cu propunerea ca diferendul sa fietran§at prin arbitrajul sultanului §i al lui Joan Zapolya. Regele a respinsinsa arbitrajul, sustinind c5, era inutil de vreme ce provincia ii apartinea§i a refuzat sa, mai trateze cu Rare§, pregatindu-se in vederea raaboiului.

A§a cum s-a relevat deja, referirile lui Rare§ In sprijinul sultanuluilasau be banuielii ca ar fi putut exista o intelegere perfecta intre domn gisultan sau ca acesta din urma ar fi acceptat tacit actiunea domnului. Aactiona inainte de a cunoa§te precis care era atitudinea lui Soliman ar fiinsemnat, dupa responsabilii politicii poloneze, riscul unui conflict cuPoarta otomana, ceea ce nu intra in calculele tor. Ca urmare, la Cracovias-a luat hotarirea trimiterii unei solii secrete la Istanbul pentru lamurirea,situatiei. Aceasta cu atit mai mult, cu cit Aloisio Gritti, adversarul lui Ra-re§, ii promisese regelui sa-1 sprijine pe linga sultan. Sol a fost desemnatJan Ocieski, care a primit misiunea sa, se plinga, de politica lui Petru Rare§,sa-1 asigure pe sultan ca, Polonia nu va deteriora pacea cu Poarta §i sariafle intentiile in privinta Pocutiei 17.

Ocieski a sosit la Istanbul la 2 aprilie 1531 §i doua zile mai tirziu afost primit in audienta solemna, la sultan. Saptesprezece zile mai tirziuel it informa pe cancelarul Szydlowiecki ca intr-adevar, Rare§ Meuse de-mersuri la Istanbul pentru a obtine ajutor impotriva Poloniei, dar a fostrefuzat. Sultanul §i marele vizir 1-au asigurat insa, ca doreau mentinereapacii cu Polonia. Aceasta insemna ca regele avea mina libera de a intre-prinde orice actiune ar fi considerat de cuviinta pentru recuperarea Poen-tiei. Mai mult chiar, 11:1SU§i sultanul i-a scris regelui o scrisoare in care iiarata ca dezaproba actiunea lui Petru Rare§ §i ca i-a cerut acestuia sa parraseasca acea provincie, respingind afirmatia ca domnul ar fi luat Pocutiadin ordinul sau. Sultanul §i-a exprimat totodata surpriza ca Rare§, supusul

14 Corfus, Actiottalea diplomaticd, p. 321.

a

,

www.dacoromanica.ro


sau, a inch aznit sa intreprinda actiuni diplomatice militare pe cont pro-priu, cerind regelui sa nu trateze nici un diferend cu domnul Moldovei,ci direct cu Poarta otomana. Dui:4 alte informatii, indignarea sultanuluiar fi mers pins acolo incit ar fi trimis ordin boierilor moldoveni sa-1 ucidape Rare* *i sa-i trimita capul la Istanbul. In caz contrar ameninta cu re-presalii 18.

Vehementa cu care sultanul a condamnat actiunea din Pocutia lasasa se intrevada motive serioase de nelini*te din partea acestuia fat5, de evo-lutia situatiei politice din zona. Nicolae Iorga a afirmat c5, turcii ar fisustinut far5, indoiala pe tributarul for daca el ar fi *tiut sä dobindeascabiruinta. Fiind invins el fu dezaprobat . . . "19. Aceasta idee nu este sustinutainsa de desfa*urarea in timp a evenimentelor, deoarece Infringerea lui Rare*de catre polonezi a avut loc citeva luni dup5, precizarea pozitiei sultanului.Una din cauzele reale ale atitudinii sultanului a fost fara indoiala, dorinta,sa de a p5,stra cele mai bune relatii cu Polonia, pentru uprarea realizariiobiectivelor sale politice in centrul Europei 20. 0 alta a constat desigur inteama Portii otomane ca Rare* ar fi putut deveni, prin expeditia victo-rioas5, din Pocutia, *i mai periculos pentru interesele sale in zona. Dealt-minteri, Inca in 1531, cind sultanul pregatea o noua campanie impotrivaHabsburgilor, circulau zvonuri despre intentia acestuia, de a-1 ataca peRare*, intrucit devenise deja prea puternic intretinea legaturi cu Fer-dinand, *i de a transforma Moldova in provincie otomana. Daca se are invedere faptul ca Zapolya a sustinut existenta reala a acestui pericol pentruMoldova, pericol pe care el a reu*it ins5, sa-1 inlature, posibilitatea ca Rare*sa fi intrat din nou in legatura cu Ferdinand pare verosimila 21. Iata deciun motiv in plus pentru ca sultanul sa fi imbrati*at fara rezerve cauzapoloneza.

In ceea ce-i prive*te pe conducatorii politicii externe poloneze, dez-avuarea lui Rare* de catre sultan a fost primita ca o adevkata u*urare, deoa-rece se inlatura o importanta piedica din calea colaborkii tacite dintre celedoua state in vederea atingerii obiectivului comun : impiedicarea instaliiriillabsburgilor in Ungaria pi a atragerii Moldovei in sfera politicii acestora.Acesta a fost, dealtfel, motivul pentru care Polonia s-a nelini*tit deperspectiva unei concilieri otomano-habsburgice in detrimentul intereselorsale in Ungaria *i Moldova, nelini*te manifestata cu ocazia tratativelor din1533 dintre cele doua tari. Sultanul a dat ins5, asigurari ca atit pacea, cit

tratativele cu Ferdinand aveau ca scop aducerea intregii Ungarii substapinirea lui Zapolya 22. Rezulta, madar, din toate cele de mai sus, c5,pretinsul acord initial al sultanului la campania din Pocutia trebuie privitcu foarte multa circumspectie.

Hurmuzaki, II, 4, p. 12-13 ; vezi $i Ion I. Nistor, op. cil., p. 105 ; N. Iorga, op. cit.,p. 331.

19 N. Iorga, op. cit., p. 333.20 Zd. Spieralski, op. cit., p. 127.21 Ursu, op. cit., p. 93 ; Panaitescu, op. cit., p. 276.22 Zd. Spieralski, Awantury moldawskie, p. 90.

gisi

si

gi

si

re

www.dacoromanica.ro

Ap 5rittor al mo5tenirii lui Stefan cel Mare 121

Am insistat asupra acestui aspect deoarece bunele raporturi polono-otomane au fost una din cauzele principale ale esecului politicii externe alui Petru Rams. Ele au insuflat curaj polonezilor i au animat opozitiainterns, determinind, astfel, indirect, si infringerile lui Rares de la Gwozd-ziec si Obertyn din august 1531.

O

Desi victoriile obtinute de polonezi pe cimpurile de lupta din Pocutia,in vary anului 1531, an avut un larg rasunet in epoca, explicatia nu constatotusi decit partial in aspectele de ordin strict militar, intrucit nici efecti-vele armatelor care s-au infruntat, nici durata operatiunilor si nici spatiulafectat de desfkurarea acestora nu an depkit limitele unui razboi local.Chiar pentru domnul Moldovei, care a reusit sg, concentreze o oaste de 20 000de oameni sa-si deplaseze in Pocutia Intreaga artilerie, confruntareamili-tara n-a avut alt caracter. Dimpotriva, fats de pregatirea minutioasaarmatei poloneze, alcatuita din aproximativ 6 000 de °stein si pusg, subcomanda palatinului Galitiei, Jan Tarnowski, actiunea lui Petru Rare',a purtat de la Inceput pecetea circumstantei si implicit, a grabei, succesulei nefiind macar pus in discutie, asa cum probeaza convingerea domnului.ca la sfirsit va yea nevoie de funii pentru legarea robilor si procurarcaacestora din timp. Tocmai de aceea, exagerarea proportiilor victoriei isirevendica mai curind ca mobil dorinta de revansa, Inca ncimplinita pintaatunci a nobilimii coroanei poloneze, dupa categorica Infringere din1497 de la Codrul Cosminului, dorinta incitatg, continuu de prestigiulmilitar recunoscut al Moldovei si confirmat, cu numai doi ani in urma, inmod stralucit, la Feldioara. Nu trebuie neglijata, de asemenea, in reconsi-derarea faptelor, nici imprejurarea speciall a publicitatii facute astfel luiJan Tarnowski, ginerele cancelarului Cristofor Szydlowiecki, deoareceuna din scrierile aparute dupa campanie, cea a lui Stanislaw ZachariaWlossek, a fost comandata in acest scop chiar de catre cancelar.

Dealtfel, cu toate pierderile importante suferite de oastea Moldovei,desfkurarea operatiunilor militare, ca si atitudinea ulterioara a lui PetruRare demonstreazg, ca tragedia" pocutiana, acuzatg, de retorismul auto-rilor polonezi, s-a consumat de fapt intr-o intriga destul de banala. De la,Rohatyn, undo Iii avea eantonate trupele, Tarnowski a trimis, la inceputullunii august, un detasament de 1 600 de calareti, sub comanda lui MartinTrebinski, care in numai citeva zile a reusit sa reocupe Pocutia, aparatade 12 garnizoane moldovene, prea mici prea imprktiate pentru a rezistacu succes, deli la Gwozdziee Impotrivirea n-a lipsit. Ca ritispuns, domnulMoldovei a pus sub comanda lui Toma Barnovski si a lui Vlad,de Cernauti si, respectiv, de Hotin, un detasament de 6 000 de osteni,format, desigur, din primele trupe sosite la chemarea sa, Si le-a poruneitsa reocupe provincia.

Procedind astfel, Petru Rare§ a dovedit, desigur, prea putin spiritde prevedere. Dar, nu este exclus ca Inca din aceasta' etapa informatiilesa ri fi parvenit alterate de inexactitati, intrucit, in conditiile mentinerii

§i

§i

gi

pirdelabi

www.dacoromanica.ro


taberei de la Rohatyn, de unde Tarnowski putea sa intervin5, prompt inoricare punct al Pocutiei, efectivele avangarzii moldovene nu puteau ficonsiderate suficiente. infringerea acesteia la 19 august, linga fortareataiGwozdziec, pe care incercase s-o cucereasca, tocmai ca urmare a sosiriiIntregii armate poloneze la timp, in ajutorul detasamentului trimis inaintesub comanda lui Nicolae Sieniawski, constituie, de aceea, din punct devedere strict militar, un fapt normal. Iar constatarea care i-a fost adus5, incunostinta abia acum domnului, pentru justificarea pierderii a 2 000 deosteni, conform careia niciodata polonii n-au fost mai bine pregatitide razboi", asa cum tradeaza si replica sa : am sa vad eu armata aceeaatit de bine echipata ", atesta, o data mai mult caracterul suspect alcolaborkii unora dintre dregatorii domnului. Caci, daca, Toma Barnovskisi Irlad angajasera o lupta cu fortele principale ale inamicului, aventurrindu-se prea departe de cele proprii, boierii din preajma domnului si maiales fostul pircalab de Hotin, portarul Mihul, au reusit disculpe, anga-jindu-se sa reabiliteze prestigiul militar al moldovenilor si contribuindastfel la hot5,rirea unei not actiuni riscante.

intr-adevar, Petru Bares, a c5,rui incredere in sfetnicii sai treceadincolo de marginile orickei prudente, a ordonat un mars fortat, straba-tind distanta de aproximativ 100 de km dintre Cernauti si Obertyn,unde se retrasese Tarnowski, in mai putin de dou5, zile. Fireste, cu trupeleextrem de obosite (mai ales ca acestea se aflau de o saptamina in mars),cu un portar, care, ajuns in contact nemijlocit cu inamicul Inca din searszilei de 21 august nu intreprinsese nimic pentru cunoasterea dispozitivuluiacestuia, cu o artilerie de 50 de tunuri, dar fara tragatori priceputi, si intr-opozitie de atac asupra taberei dusmane fortificate nefavorabira, domnulMoldovei nu se putea considera sigur de izbinda. Ordonind, in zorii zileide 22 august inceperea luptei, el s-a dovedit, de aceea, lipsit de datele esen-tiale ale raportului de forte, pentru ca, in noile conditii, superioritateanumerics absolut necesara dezorganizarii unei defensive, de 3/1, era graydiminuata.

Ceea ce incrimineaza insa indiscutabil comportarea unor elementeboieresti, daca nu tradatoare, eel putin alterata de infidelitate, este insasimaniera in care a fost pierduta batalia. Intr-adevar, dupe aproape 5 ore dehartuieli si foc de artilerie, cind rezistenta polonezilor Incepea sa se clatine,asa cum marturiseste insusi Martin Bielski, doua iesiri ale cavaleriei aces-tora in sensuri opuse, prima mascind-o si inlesnind-o pe cea de-a doua,au fost suficiente pentru a decide sortii victoriei. Asadar, nu o infringerecauzata de decimarea propriilor forte pe parcursul unor succesive atacuri,Intrucit domnul Moldovei observase totusi ca simplul tir al artileriei vareusi in cele din urma stoats din dispozitiv pe dusmani, ci o infringere inconditii de lupta deschisa si de superioritate numerics incontestabila.Greseala domnului, de a dizloca 6 000 de osteni din fata porta de intrarein tabara inamicului, acolo unde s-a produs iesirea principals a acestuia,pentru a-i trimite la poarta din spate, unde s-a declansat abila manevra, nu

www.dacoromanica.ro

ApAriltor at mostenirii lui Stefan cel Mare 123

poate explica singurg, esecul, deoarece moldovenii nu au avut cistig de cauza"la nici una din cele doug, porti. De asemenea, nici pierderea aitileriei, ampla-satg, inaintea portii principale nu poate fi apreciatg, ca element hotkitor,intrucit inamicul s-a aflat in momentul capturgrii ei cu majoritatea fortelor,inclusiv pedestre, in afara taberei, expunindu-se deci unui rise care, inimprejurki normale, i-ar fi fost fatal. Tocmai de aceea, ritisturnarea bruscg,a situatiei nu poate fi pusg decit pe seama deteriorkii constiente a propriu-lui dispozitv de luptii, de catre uncle eleinente boieresti, semnalul fugiidindu-1, dealtfel, paharnicul Popescu, dupg cum atitudinea tunarilor, co-mandati de un preot catolic §i acceptind anterior sg-§i facg, datoria numaiin urma amenintkii cu moartea, a putut din nou sa contribuie la acest dez-nodgmint. Iar imposibilitatea domnului de a impune replierea §i reincepe-rea luptei demonstreazg, o datg, mai mult ca stares de spirit a ostii sale erainfestatg, de neincrederea in cei ce o comandau. Asa se explicg, fireste,numNrul mare de morti lgsati de moldoveni pe cimpul de luptg, : peste3 000, rgairea de doug, on a domnului insusi, precum §i retragerea dezorga-nizatg, a unei armate ce-si intrecea inc , de doug on ca efective inamicul.

Sfirsitul razboiului moldo-polonez din vara anului 1531 a constituit,asadar, mai mult decit un esec militar, prevestind adevkata tragediedin 1538, cind iniDiativele domnesti vor fi anihilate tot de inertia calculatg,a boierimii si cind, eel atit de indragit §i respectat de mase va fi pus, la fel,in imposibilitate de a le conduce. Dealtfel, in lipsa unor probe direeteliteratura polonezg, dovedindu-se imung, la reflectarea altor aspecte inafara celor ce le confirmau victoria, iar cronica lui Macarie limitindu-sedoar la inregistrarea faptului mkturiile ce pot fi aduse in discutie seconstituie tocmai pe terenul sugestiv al comparatiilor, responsabilii infrin-gerii de la Gwozdziec hind tocmai delegatii moldoveni care au perfectattratatul cu Polonia din 1527, iar apkgtorul lor, portarul Mihul, fost, larindu-i, pircg,lab de Hotin, iar dupg, citiva ani, principalul autor al trId6riidin 1538. Si, MITI, a putea presupune decit un sfat absolut normal cu boieriidin preajmii, inactivitatea lui Mihu din seara zilei de 21 august, cind sosise,cu jumiltate din armate, la Obertyn, inaintea domnului desi poloneziis-au asteptat chiar la un atac de noapte sugereazit totusi posibilitatealuerii unei decizii nefaste pentru sfirsitul bataliei ce se anunta, sau, celputin, influentarea in acest sens, a comandantilor de steaguri. Iatg, de ceeste de presupus, intocmai cum proceda Ion Ursu, remarcind nuantaunui cuvint rostit de solul lui Petru Rare§ in fata episcopului de Vilno :#Deus is dominum meum ita eastigare voluit, eo quod etiam suberbus fait ...»(Dumnezeu a vrut sa-1 pedepseascl astfel pe domnul meu, pentru 6, a fostintr-atit de mindru ), un alt mobil decit cel al greselilor militare, §ianume, defectiunea boiereaseg, insuficient de maturizatg politic, pentru

dezvglui la momentul oportun intentiile, dezvoltarea ei a imprimattotusi actiunii militare riscul pe care doar interventia curajoasg a unui

zi

a -ti

www.dacoromanica.ro

Veniamin Ciobann

slujitor In momentul eind Petru Rare fusese ajuns de dusman 1-aoprit 0; se transforme in pierderea domnului

O

Victoria de la Obertyn nu a putut fi ins'a valorificata de polonez isi pe plan politic. Teama ca extinderea operatiunilor militare pe teritoriulpropriu-zis al Moldovei ar putea fi interpretaa la Istanbul drept o lezarea intereselor otomane a fost un argument deosebit de puternie care a con-tribuit la abandonarea acestei idei. Pe de alt5, parte, cu toate cg, Raressuferise pierderi substantiale Moldova ramasese Inc 5, suficient de puter-

pentru a opune rezistenta, iar Po Ionia, nu era inca destul de pregUitlpentru a se Incumeta s-o Infrunte, chiar pe teritoriul ei.

La rindul s'au dupg cum s-a remarcat , Rare§ nu a abandonatideea tecupeigrii Pocutiei, recuperare pe care a incercat sa o realizeze pecale diplomaticA preatindu-se in acelasi timp §i pentru o nou'a confrun-tare militarg. De aceea el a trimis marele hatman al Coroanei, JanTarnowski, invingAtorui de la Obertyn, o solie pentru a-si justifica ae-liunea. A repetat argumentele potrivit cgrora Pocutia ii apartinea de drept.Totusi, el se declara gata sa renunta la ea, cu conditia ca hatmanul ssa-irestituie tunurile si toti prizonierii luati la Obertyn care ar fi constituitproprietate,a sultanului". Fiindu-i refuzat5, cererea, domnul Moldoveia Incercat in continuare realizeze obiectivul, trimitind o alt4 solieIn St. Lanckoronski, voievodul Poloniei si starostele de Camenita. A In -cercat totodatI sa obtinri, de la rege un salvconduct pentru o solie inslr -cinatI sa trateze problema, dar curierul trimis in acest scop nu a fostprimit de Sigismund I. El ahotsarit ca acesta a fie ascultat de Tarnowski,care a comunicat numai refuzul polonez referitor la necesitatea tratati-velor 23.

Incerarile lui Bares de a aplana conflictul pe cale diplomaticit aucoincis cu o interventie a lui Ioan Zapolya pentru concilierea, celor doul

prin Ieronim Laski, voievodul Transilvaniei, care a luat legAturacu cancelarul ¢i vicecancelarul Coroanei. In Polonia se vehiculau Insa opiniidiferite in ceea ce priveste adeva'ratele intentii ale domnului Moldovei.Vicecancelarul Tomicki era de psarere ca pacea cu Rare nu putea fi rea-lizatI datoria dorintei acestuia de a se revansa pentru infringerea de laObertyn, precum si a leggturilor cu marele cneaz al Moscovei, dusmanulPoloniei 24. Than Zapolya era insI direct interesat in restabilirea paciimoldo-polone, intrucit avea nevoie de colaboarea lui Rare Impotrivalui Ferdinand. Pe de altA, parte, insusi Rare i se adresase atit lui, cit siturcilo, pentru a interveni in aplanarea conflictului, intrucit Tarnowskiordonase represalii impotriva Moldovei, concetizate in mai multe *in-eursiuni pe teritoriul acesteia. Ca urmare, la sfirsitul lunii septembrie Si

23 Codas, op. cit., p. 322 323.24 Ibidem, p. 323.

Orli.

idea

la

sA-¢i

12:

part',

www.dacoromanica.ro

Ap &Ater al mostenirii lui Stefan cel Mare 12.5.

Fig. 8. MIMI de la Obertyn, gravura de epocA.

inceputul celei urmAtoare ale anului 1531, Than Zapolya a trimis in Poloniape Erazm Heidenreich §i pe Ieronim Laski pentru a media armistitiulpolono-moldovean. Acesta din urm',' a intervenit in acelasi stop §i la Tar-nowski. Cum propunerile unguresti nu emu suficient de limpezi pentrupolonezi, marele hatman a trimis un sol la Zapolya pentru 1rauriri, timpin care regele a aminat orice decizie. I-a recomandat in schimb hatmanu-lui Tarnowski sl fie foarte circumspect in tratativele de armistitiu

www.dacoromanica.ro


si sa in pregatita armata pentru a face fats unui posibil atac allui Rare§ 25.

Intro timp, la Cracovia s-a luat hotkirea de a se trimite o nouitsolie, la Istanbul, in persoana lui Jakub Wilamowski, pentru a aduce 10,cunostinta sultanului victoria din august si a-i cere sa-1 opreasca pe domnulMoldovei de la noi acjiuni ostile Poloniei. Solul trebuia, sa-1 acuze pe Rarerca acesta, departe de a fi executat ordinul sultanului, continua sa-si afirmeindependenta fats de Poarta, careia nu intelegea datoreze altcevadecit tributul. Trebuia apoi sit-1 acuze §i de pregatirea unei noi armatepentru atacarea Poloniei, asigurindu-se in acest stop si de colaborareadomnului Tarii RomAnesti, cu care era in relatii de rudenie, colaborarepe care sultanul era rugat sa o impiedice. In sfirsit, solul urma sa fatscunoscut sultanului ca regele era decis, in cazul in care Petru Rare§ arfi atacat Polonia, sa razbune ceea ce el numea abuzul de forts" impotrivasa si a sultanului, fapt pentru care acesta din urma nu trebuia sa consi-dere actiunea poloneza drept o violare a tratatului bilateral 26.

Daca regele se strkluia prin orice mijloace sa-1 denigreze pe Baresin ochii turcilor aluzia referitoare la declaratiile sale publice de in-dependenta fats de sultan este elocventa nici acesta nu a neglijatmijlocul de a contracara actiunea poloneza, tot la Poarta, mai ales ca Insus ipadisahul era interesat sa nu permit/ Poloniei sa-§i intkeasca, intr-unfel sau altul, pozitiile sale in Moldova. Aceasta si explicit de ce marelevizir, Ibrahim pasa, a cerut totusi regelui, in octombrie sau noiembrie1531, sit puns capat incursiunilor poloneze in Moldova si restituie luiRare§ toate capturile. Nu intimplator, deli, nu cu intentia de a-1 protejape Rare§ ca persoana, marele vizir avertiza ca Moldova, fiind proprie-tatea" padisthului mice atac impotriva ei va fi considerat ca un atacimpotriva Imperiului otoman si o insults adusa sultanului 27.

In planurile sultanului §i ale marelui sau vizir nu era prevazut insaun conflict cu Polonia pentru Moldova. De aceea i s-a refuzat lui PetruBares permisiunea de a-si lua revansa pentru infringerea de la Obertyn ,iar solul otoman Jan Kierdej, polonez de origins, trimis la Cracovia, i-acerut domnului Moldovei sa se impace cu regele Poloniei. Rare§ si-a insusitpropunerea otomanilor si solul sau la Cracovia, Petru, fiind sprijinit side Kierdej, a reusit sa obtina de la rege, la 9 ianuarie 1532, salvconductulnecesar, a carui valabilitate expira la 10 martie acelasi an, pentru delega,tiamoldoveana la tratativele de 28.

Rarer, care nu avea nici un motiv sa conteze pe sprijinul total §idezinteresat al otomanilor, a incercat sa realizeze normalizarea, binein-teles in perspectiva programului sau politic, a relatiilor cu Polonia prin

25 Ion. I. Nistor, op. cil., p. 109 ; Zd. Spieralski, Kampania oberlynska, p. 197 ; Corfus,op. cil., p. 323.

28 Hurmuzaki, XI, p. 30-31, 31 -32; vezi §i Ursu, op. cit., p. 86 -88; Zd. Spieralski,op. cit., p. 196.

27 Versiunea poloneza traducerea franceza a scrisorii In Hurmuzaki, supl. II, 1,p. 41-46 ; 46 ; vezi Ursu, op. cil., p. 89.

38 Corfus, op. cil., p. 324-328.

s5,-i

pace

si

www.dacoromanica.ro

Apirittor al mostenirii lui Stefan eel Mare 127

intermediul lui Zapolya. Aceasta interventie a fost pregatita, de I. Statilius,episcopul Transilvaniei, dupa unele informatii venite in Moldova, la cere-rea domnului catre sfir*itul lunii ianuarie 1532. Ca urmare, Zapolya 1-atrimis la Cracovia pe prepozitul Transilvaniei, care, cu acordul lui Rare*,trebuia sa propunI un armistitiu de 6 luni, incepind cu 1 martie 1532,

sa ceara, restituirea prizonierilor *i a tunurilor. Regele a acceptat ideeaarmistitiului *i in proiectul prezentat la 20 februarie se prevedea ca acesta,sa dureze pins la 1 mai 1532, cu posibilitatea de a fi prelungit pinit la1 mai al anului urmator. Se punea ins*/ conditia ca domnul sg-1 ratificepin*/ la 31 martie, iar Zapolya sa garanteze ca, domnul nu-1 va viola 29.A refuzat in schimb sa discute problema restituirii prizonierilor, piny cearmistitiul nu va fi fost perfectat. Acest refuz, ca lipsa vreunei mentiunireferitoare la despagubiri, 1-au determinat pe Rare* sa respingIpropunerileregelui, declarind el dorea mentinl pacea in spiritul tratatului din 1527,pe care nu socotea ca 1-a calcat, deoarece in el nu s-a mentionat nimic inlegaturl cu Pocutia. Aceast/ atitudine a fost determinatii, de faptul cala 4 februarie 1532 un mare deta*ament militar polonez fusese infrint demoldoveni la Tarasluti. Informat despre atitudinea domnului, regeledeclarat ca va mentine *i el pacea atita timp cit o va 'Astra *i Rare*.

Lipsa de informatii de la Wilamowski a trezit ins./ in Polonia banuialaca a fost intemnitat de otomani *i el respingerea armistitiului de catreRare* era de inspiratie otomanl. Puternica partidl antihabsburgicA, pro-fitind de moartea cancelarului Szydlowiecki *i de conflictul en Rare*,a exercitat presiuni asupra regelui pentru a rupe orice leg/tun cu Habs-burgii, pentru a se intelege cu sultanul pentru ca sA-1 sprijine pe Zapolya,cu care a fost casatoritil printesa Izabela. Regele a decis in cele din urinIsI incheie o pace statornicl cu sultanul, pe care o considera ca singuraposibilitate de a tranp, in favoarea Poloniei conflictul cu Moldova.Decizia regelui venea, dealtfel, in intimpinarea hotaririlor lui SolimanMagnificul de a mentine in continuare bunele relatii cu Polonia. Wila-mowski, reintors in Polonia in mai 1532, aducea, la rindu-i, asigurareapadiphului ca atitudinea regelui fat/ de Petru Rare* nu a afectat cu nimicsentimentele sale de prietenie fat/ de rege.

Mai mult incl, de data aceasta sultanul a intervenit direct pentruaplanarea conflictului, cerindu-i regelui sa trimitI un sol In Zapolya,care sl medieze pacea. Yn acest scop, Gritti a trimis la 11 mai 1532 un solIn Cracovia care a fost insotit *i de un sol al lui Rare*. Acesta din urmlnu a fost insa primit de care rege, ci a fost audiat numai de senatori.In schimb, Sigismund I 1-a trimis la Buda (29 iunie 1532) pe castelanulde Biecz, Laurentiu Myszkowski, cu misiunea de a trata pacea cu solulMoldovei, prin medierea Zapolya *i a lui Gritti 30.

99 Ibidem, p. 325.326-327.99 Ibidem, p.

si

si

sa

si

si

lui

www.dacoromanica.ro


Conform ultimelor observatii, conditiile puse de solul polonez dove,Beau insa ca regele nu era decis 85, accepte nici una dintre propunerile luiRare*. Astfel, el a cerut, in primul rind, ca mediatorii sa garanteze in nu-mele sultanului el Rare* nu va incglca acest nou acord. FiMd consideratvinovat de declan*area rgzboiului, domnul trebuia sfi inapoiezeprada sg despggubeascg pe supuggi regelui. Solul urma se consima, 1;tdespggubiri reciproce numai in cazul in care ar fi considerat c5, era posi-bill incheierea pacii. Rare* trebuia, totodatg, se renunte definitiv inPocutia, intrucit aceasta fusese recunoscutg Poloniei de cilitre Bogdan,iar tratatul moldo-polonez din 1527 nu facea nici o mentiune in leglturgen aceast5, provincie. Prin urmare, Myszkowski avea im.puternicirea sitrespingl orice tentative de mediere in acest domeniu §i s5, cearg o flour],confirmare a tratatului din 1527 31.

Domnul Moldovei, care, dupg unele p5,reri, cuno*tea, deja, conditiileregelui, a refuzat insa trimitg solul in Buda. A incercat, in schimb,dupg informatiile oferite de voievodul Transilvaniei, Laski, se incite pesultan contra Poloniei, sustinind c5, polonezii luptau algturi de Ferdinand.Dacg se iau in consideratie declaratiile lui Gritti, aceasta *tire a produso profunda nemultumire la Istanbul. Pentru a preveni consecintele nega-tive pentru Polonia ale indispozitiei sultanului in primul rind susti-nerea, dacg nu oficialg, eel putin tacitg, a lui Rare* unii senatori 1-ausfrauit pe rege sa menting pacea cu Moldova kti sa, convoace de urgentgseimul pentru a discuta situatia. Vicecancelarul Tomicki a fost rose depgrere ca, potrivit sugestiei voievodului Transilvaniei, regele trebuia sgtrimitg o solie la Istanbul, care sa incheie cu sultanul o pace pe termenlung *i solicite acestuia pedepsirea lui Rare* pentru difuzarea de *tirifalse". Regele insu*it propunerea vicecancelarului *i la 7 octombrie1532 a fost trimisg o solie solemng la Istanbul, in frunte cu castelanu 1de Lad, Petru Opalinski 32.

Misiunea primitg de Opalinski consta dupg ultimele informatiivalorificate in primul rind, in incheierea unei pgci pe o duratg ellmad mare, de preferat pe toata d.urata vietii color doi monarhi *i a fiilorlor. El trebuia sg ceam sultanului sa-1 tempereze pe Rare* care, datoritgatitudinii sale duF,m5,noase, ar fi putut impieta asupra bunelor raporturiturco-polone. Trebuia, totodatg, s5, dea lamuriri asupra caracterului *ievolutiei diferendului Poloniei cu Moldova. Urma, apoi, sa, multumeaseglui Soliman in numele regelui pentru faptul cg nu 1-a sprijinit pe Rare*,ci, din contra, i-a poruncit sa abandoneze atitudinea du*manoas5, fatilde Polonia *i sa restituie Pocutia. In ceea ce prive*te incursiunile intre-prinse de polonezi in Moldova, dupg august 1531, ele trebuiau prezen-tate ca masuri menite s5, asigure securitatea granitelor poloneze, amen-tuindu-se asupra strgduintei regelui de a pgstra pacea cu sultanul. Tre-

31 Ibidcm, p. 327-328.32 Ibidcm, p. 328-329.

toata§i

s5,-§i

§i-asa-i

www.dacoromanica.ro

AplirAtor al mostenirii lui Stefan eel Mare 129

buia apoi sa-1 roage pe Soliman sa nu dea crezare §tirilor false" raspin-dite de Rare§, referitoare la sprijinirea, de c5,tre polonezi a lui Ferdinand.Dupa perfectarea tratatului de pace, Opalinski urma sa solicite padi§ahu-lui sa intervina in favoarea Poloniei in conflictul ei cu Moldova. De aceea,irebuia sit ordone lui Rare§ sa adopte fat, de Polonia o atitudine corespunzatoare unei aliate a Portii otomane. El trebuia sa-1 previna pe padi§ahca, altminteri, regele nu va ezita sa actioneze decisiv impotriva lui Rare§.In sfir§it, trebuia sa-1 roage pe Soliman sa impuna tatarilor abtinerea dela atacuri asupra teritoriului Poloniei 33. Aceasta, desigur, §i pentru a in -latura mice posibilitate de colaborare a lui Rare§ cu ei.

Inca de la inceput, demersul Poloniei 1-a nelini§tit pe Rare§, cuatit mai mult cu cit solul urma sa, tread, §i pe la Zapolya pentru a-i ceresprijin in cazul reluarii ostilitatilor cu Moldova, §i sa-1 coning, totodatape Gritti sa sustina cauza Poloniei. De aceea, el a incercat sa-1 impiedicepe Opalinski sa ajung5, ha Istanbul, iar pe de alt, parte sa reia tratativelede pace direct cu polonezii, inainte de a se fi ajuns la consolidarea rapor-turilor polono-otomane. Iata pentru ce el a facut tatonari in acest senhla St. Lanckoronski. Nici aceasta incercare nu a avut insa rezultate, datahind rigiditatea ambelor parti. In schimb, Opalinski a reu§it s5, incheiela 15 ianuarie 1533 tratatul de pace perpetua cu otomanii. Sultanul atinut 1110, sa-§i reafitme §i cu aces ocazie dreptul exclusiv de suzeranitateasupra Moldovei §i Tarii Romane§ti §i sit ceara regelui sa nu-i sprijinesub nici o forma pe domnii acestor taxi in cazul in care s-ar rascula im-potriva Portii otomane. Regele nu a avut nici o obiectie, ratificind tra-tatul la 1 mai 1533, mai ales ca sultanul ordonase tot atunci lui EareF,4sit nu se mai comporte du§manos fall de Polonia, sub amenintarea de a fiucis §i de a i se confisca averea 34. Fire§te, in aceste imprejurari, orice in-telegere moldo-polona, pe baza propunerilor lui Rare§, era sortita e§ecu-lui. Aceasta cu atit mai mult cu cit, la intoarcere, Opalinski s-a oprit lacurtea domnului Tarii Romane§ti, Vlad Vintila, care a cerut sprijinul luiSigismund pentru a-§i consolida tronul, promilindu-i in schimb, ajutorimpotriva tuturor du§manilor. Adaugind celor de mai sus opozitia totmai categoric, a boierilor fat, de planurile domnului, e§ecul tratativelormoldo-poloneze din anul 1533, devine, astfel, intru totul explicabil.

O

Ceea ce a inrautatit insa in mod deosebit pozitia, lui Rare§ fat, depolonezi a fost conform celor relevate recent , decizia sultanului,luata in 1533, de a-1 inlatura pe domn. Gritti, a carui parte de contributiela, aceasta decizie se pare ca nu a fost neglijabil,, i-a imparta§it-o caste-lanului Cracoviei aflat la Istanbul, Andrzej Teczynski, mentionind §iintentia sultanului de a se intelege in aceasta problems, precum §i asuprapersoanei viitorului domn, cu regele. In acela§i Bens, s-a pronuntat

33 IGidcm, p. 329-330 ; Zd. Spieralski, Awan turf, 31oldowskie, p. 88.34 Corfus, op. cit., p. 332.

9 c. 410

§i

-

www.dacoromanica.ro


marele vizir, reamintindu-i lui Teczynski ca regele nu trebuia 'WA incheiepace cu Bares, intrucit tratatul de pace otomano-polon ingloba si Moldova.Asadar, asa cum s-a remarcat, marea coalitie care avea sa puny capatin 1538 primei domnii a lui Petru Bares a fost planuita de sultan, nu faraamestecul lui Gritti, Inca din vara anului 1533" 35.

Desi inlaturarea lui Bares era, Fara indoiala, mai mult decit doritain Polonia, senatul polonez caruia regele i-a facut cunoscuta intentia,sultanului de a-1 depune, in colaborare cu Polonia, pe domnul Moldoveisi i-a cerut sfat in privinta raspunsului pe care trebuia sa-1 dea mareluivizir, a fost insa de parere atunci nu era nimerita o astfel de masura.Argumentul folosit a fost acela ca Polonia se afla in ajunul razboiului cuMoscova si ca depunerea se putea infaptui mai tirziu, cu ajutorul regeluiUngariei. Prin urmare, regele trebuia sa dea un raspuns destul de evaziv,din care sa rezulte ea numai in cazul in care Rares nu va renunta la ati-tudinea sa dusmanoasa, Polonia va conlucra cu Poarta si cu Ungaria invederea inlaturarii domnului Moldovei 36. Ce anume a putut determina pedemnitarii polonezi sa is o astfel de hotarire, de vreme ce, aparent, cucit inlaturarea lui Bares ar fi lost mai repede infaptuita, cu atit Mairepede Polonia ar fi fost degajata de un real pericol pentru interesele el?Raspunsul se afla, credem, in insasi arguinentele folosite. Astfel, dacitsultanul ar fi declansat aceasta operatiune in timpul in care Polonia urma,sa fie angrenata in razboiul cu Moscova, ea nu ar fi putut participa efectivsi, prin urmare, nu ar fi avut nici beneficiile scontate. De aici si insistentaca inlaturarea lui Bares sa se faca, fie numai in colaborare cu regele Un-gariei, fie prin participarea neaparata a acestuia alaturi de Polonia siPoarta otomana. Aceasta pentru ca, date fund raporturile dintre rege siZapolya regele Ungariei la care se facea referire era de asteptat caultimul sa incline mai mult in directia apararii intereselor Poloniei inMoldova, cu atit mai mult, cu cit el insusi era interesat ca sultanul sa nu-siIntareasca pozitia in imediata vecinatate a Transilvaniei.

Nu se stie data Rares a cunoscut sau macar a banuit piny In ce puncta ajuns intelegerea otomano-polona referitoare la soarta, sa. Cert este cri,nu putea spera sa iasa din situatia dificila in care se afla, date Mild siintentiile dusmanoase ale lui Gritti, decit printr-o actiune capabila saforteze Polonia cedeze provincia de care erau legate planuri politicoa caror cunoastere este Inca, asa cum s-a aratat, in faza de ipoteza. Aceasta,se putea insa realiza, numai prin reactivizarea vechilor sale legaturi cuMoscova si cu Viena deoarece colaborarea, cu Zapolya se dovedise inefi-cienta in lupta impotriva Poloniei si nu-1 putea asigura nici fats de peri-colul otoman care se contura tot mai mult. Cum incercarile lui Raresdin 1532 de a cointeresa Moscova la o actiune military impotriva Polonieidadusera totusi grey, singura posibilitate care ii mai ramasese era con-sacrarea relatiilor sale cu Ferdinand printr-un tratat care sa stipuleze

35 Ibidem, p. 337-338; vezi $i Zd. Spieralski. op. cit., p. 90.36 Codas, op. cit., p. 335-336.

ca

sa-i

www.dacoromanica.ro

Alpiri 'dor al mcoenirii lui Stefan eel Mare 131

obligatiile reciproce menite se usureze realizarea obiectivelor politicocomune. La grabirea trecerii hotarite a lui Bares de partea lui Ferdinanda contribuit, pe linga episodul Gritti si faptul ca sultanul se afla incurcatin razboiul cu persanii. Asa s-a ajuns la tratatul antiotoman din aprilie1535, prin care Rarest, de comun acord cu boierii, se recunostea vasalullui Ferdinand.

Cu ocazia, tratativelor, Bares nu ezitase sa-si manifeste ostilitateadeschis5, flip de regele Poloniei, pe care-I considera, ca si pe Zapolya ,drept trildator al intereselor crestinitatii si impotriva caruia avea prega,-tita o armata de 25 000 oameni. Dealtfel in august 1535 a pornit o noua,campanie in Pocutia. S-a afirmat ca, acest act a constituit o diversiunein favoarea Moscovei, aflat5, in razboi cu Polonia din 1534 37. 0 alta expli-catie data, consta in presupunerea ca atacul s-a datorat tocmai faptuluiea Rarest cunostea tratatul polono-otoman. Yn acest din urma caz, estede admis ca, Rarest urmarea se convinga Polonia, ca si Poarta, de inefi-cacitatea, aliantei dintre ele, demonstrind totodata, si hotarirea sa, de apromova in continuare o politica, care sa nu tine cont decit de intereselepropriei sale sari. Trebuie avut apoi in vedere si recentul tratat incheiatcu Ferdinand, pe sprijinul caruia a contat in dezlegarea atit de incilciteiprobleme a Pocutiei. Medierea lui Ferdinand nu a dat ins5, rezultate scon-tate. Principala cauza a acestui exec a constituit-o apropierea polono-otomana si'perseverenta manifestata de Rarest in a considera recuperareaPocutiei ca singurul mijloc de stabilire a unei paci trainice intre Moldovasi Polonia. Dar, luindu-se in consideratie faptul ca Bares a refuzat sa,participe la expeditia intreprinsa de sultan impotriva lui Ferdinandin vara anului 1356, deli Soliman i-a promis s5,-i obtina in schimb Pocutia 38,devine evidenta, ideea, conform careia Rarest nu a urmarit cucerirea pur sisimplu a Pocutiei. Refazul trebuie pus si pe searna, faptului ea domnulera constient de consecintele nefaste pe care le-ar fi avut atunci pentrupozitia politica, a Moldovei inlaturarea definitive a lui Ferdinand dinUng,aria. Prin atitudinea sa, el a ajuns ins5,, in mod obiectiv, in situatia deizolare politica, intrucit sprijinul pe care conta din partea lui Ferdinand siar Moscovei s-a dovedit a fi fost un calcul gresit. Tocmai pe aceasta izo-lare au contat conducatorii politicii extern poloneze. Refuzul for de aceda, fie si o parte din provincia atit de disputata, asa cum a propus incele din urma Bares, se intemeia, asadar, pe convingerea iminentei in-laturari a domnului Moldovei cu sprijinul sultanului. Aceasta en atitmai mult, cu cit opozitia marii boierimi ajunsese intr-un stadiu atit deavansat, incit contribuise la conturarea unui adevarat complot turco-polono-boierese impotriva domnului.

Esuarea definitive a tratativelor dintre Bares si Sigismund, prinrenuntarea de catre acesta din urma in iulie 1537, la medierea lui Fer-dinand a lost grabita de catre regele polon, datorita, noii conjuncturi

37 Ibidcm, p. 334.38 Ursu, op. cit., p. 133.

www.dacoromanica.ro

132 Veniam in Ciobanu

politice, mult mai favorabila Poloniei. La inceputul lunii februarie 1537,se incheiase armistitiul cu Moscova, fara ca aceasta din urma sit fi intre-prins ceva concret in favoarea lui Rare*. Polonia avea acum miinile liberesa actioneze impotriva Moldovei. La rindul situ, sultanul terminase invin-gator razboiul cu persanii *i 'Inca din 1536 noul mare vizir, Ayas pa*a,care ii succedase lui Ibrahim pa*a, ucis din ordinul sultanului' in urmadescoperirii legaturilor sale tainice cu llabsburgii, declarase solilor luiFerdinand ca padiphul a hotarit pedepsirea lui Rare*. A*adar, regeletrebuia sit puns capat in favoarea sa conflictului cu Rare*, mnainte ca sul-tanul sit fi trecut la actiune, pentru a putea ci*tiga astfel o pozitie stra-tegics *i politica care sa-i permita sa apere interesele Poloniei in Moldova.Aceasta nu 1-a impiedicat insa sit ordone o incursiune in Moldova innoiembrie 1537. Drept iaspuns, Rare* a intreprins o expeditie in Poloniala inceputul lunii ianuarie 1538, iar la 1 februarie a repurtat o mare Vic-torie asupra unei armate poloneze la Siret.

Aceasta victorie avea insa s5 contribuie efectiv la gigbirea deznoda-mintului conflictului lui Rare* cu Polonia. Seimul de la Piotrkow (18ianuarie 28 februarie 1538) a hotarit alocarea unor importante fonduripentru formarea unei mari armate. Paralel cu pregatirile militare s-a decistrimiterea unei solii, in persoana castelanului de Brest, Erasmus Kret-kowski, la sultan pentru a-1 determina sa, g,rabeasca expeditia impotrivalui Rarc§. Acesta a plecat la Istanbul in mai 1538.

In instructiunile date la 7 mai 1538, pe care, datorita semnifica-tiei lor, le reproducem pe larg, i se prescria sa reliefeze mai intli grija mani-festata, de rege pentru respectarea, tratatelor cu Poarta otomana. Cumultimul tratat nu pre-m.1m nimic nominal" referitor la Petru Rare*pe considerentul ca era supusul sultanului §i, in aceasta calitate, eraobligat s5 respecte tratatele incheiate intre Poarta otomana *i Polonia,regele se considera la adapostul oricarei surprize din partea acestuia. Rare*a nesocotit insa decizia imperiala *i, profitind de antrenarea Poloniei inrazboiul cu Moscova, a intrat in Podolia, fiind sprijinit in aceasta, actiune*i de trupe auxiliare turce§ti *i tatare*ti de la Cetatea Alba. Toate acesteactiuni au fost intreprinse sub pretextul ca avea, permisiunea sultanului*i erau conforme cu vointa sa. Solul trebuie sit sublinieze ca majestateasa regalia nu poate sit creada acest lucru, ci socote§te ca acela face acestlucru de hatirul altcwiva; acesta lru, este un prieten al inaltimii voastre caresit strdduiege facd pe ascuns ceea ce nu poate sd, face pe fate, anume sitdespartd pe sacra maiestate regald de indllimea voastra, si sd nimiceasedinfelegerea si prietenia care este intre ei, de0 sacra maiestate regald este in-trutotul hotdrita sd o pazeasca intotdeauna, integrd, fi nevdtdmatet" (subln.

Ven. C.). Iata, a §adar, orecunoa*tere oficiala *i autorizata a faptului caobiectivul fundamental al politicii lui Rare* lath' de Polonia a constat inindepartarea Poloniei de Poarta, otomana, pentru a le impiedica, sa, conlu-ci eze in detrimentul Moldovei. Apoi, de§i nu se specifica tine anume maiera interesat in realizarea acelui obiectiv este fara indoiala ca regele11 viza pe Ferdinand ale carui raporturi cu Rare* au lost fundamentate

set

www.dacoromanica.ro

Apitrator al mo$tenirii lui Stefan eel Marc 132

tocmai pe aceasta necesitate. In continuare, solul avea sari comunice s,u1-tanului ca, intrucit in asa de mare masura au crescut pretentiile lui (alelui Rares-Ven. C.) si a devenit atit de insolent, Melt nu mai poate fi supor-tat far, pedeapsa", regele a hotarit sa-1 atace, potrivit sfaturilor §i. ingaduintei" pe care i le-a dat sultanul. In consecinta, atacul polonez sa fiesustinut si de eel otoman, pentru ca succesul intreprinderii sa fie asigurat.In locul lui Rares, regele solicita ca sultanul sa numeasca fie pe Dimitrie,despre care se spune ea s-ar afla la curtea, ina,rtimii voastre imperiale,sau pe orice alt om din acest neanz, iubitor al pacii si credincios pastratorsi pazitor al acestei prietenii care exists intre maiestatea regard, si inaltimeavoastrai imperials ; cad inaltimea voastra imperials nu an putea face mimicmai pldcut.decit acest lucru, ca semis al prieteniei $i bunei vecindtaii" (subin.

Yen. C.). Solul trebuia sa-lacuze pe domn de perfidie" si fata, de inaltiidemnitari otomani, subliniind, ceea ce este foarte semnificativ, faptul caRare§ ,,a navalit cu furie" in regatul polon indatti ce a aftat de tratateleincheiate de not etc indlt,imea imperials" (subin. Ven. C.). El trebuia sainsiste pe ling, dregatori ca sa-1 determine pe sultan sa pedepseasca la,rindul situ perfidia §i indrazneala aceluia, sau, cel putin... sa numeasca,in locul lui un alt om din neamul sau in fruntea Valahiei, provincia satributary ". In sfir§it, solul trebuia solicite §i lui Ayas pap sa sprijinepe ling/ sultan demersul polonez impotriva, lui Rare§ §i repede §i luidorinta regelui ca pc tronul Moldovei sa, fie adus tot un domn paminteanAp cum s-a remarcat 39, pledoaria regelui pentru inlocuirea lui Rarestot cu un domn autohton trades ingrijorarea §i opozitia regatului polonfats de eventuala, transformare a Moldovei in provincie otomana. Ma imult, trebuie adaugata si stradania polonezilor de a impiedica intkireaotomanilor in cetatile din vecinatatea, regatului, fapt pentru care s-a soli-eitat, cu aceea§i ocazie, incetarea lucrarilor de fortificare ordonate desultan la Oecacov.

In ceea ce-1 priveste pe sultan, acesta era decis sa puns cit mairepede capat domniei lui Rares, nu atit pentru a da satisfactie regeluiPoloniei, ci pentru a nu-i da timp lui Rare§ sa se foloseasca de aliantasa cu Ferdinand, care putea constitui un real impediment in realizareaprogramului de politica externa, a otomanilor in Europa. Iata pentru ceel a refuzat cola borarea, military cu Polonia. S-a declarat insa dispus sarespecte drepturile polonezilor asupra Pocutiei. Mai mult decit atit, els-a aratat gata sa le cedeze si Hotinul 40. Era pretul pe care inte legeasa-lplateasca sultanul pentru secondarea planurilor sale fats de Moldova.

Regele era insa decis sa-§i sprijine demersurile diplomatice la Istanbulsi printr-o actiune military de anvergura impotriva Moldovei. Coniandaefectiva, a armatei a fost incredintata marelui hatman Tarnowski, care la17 august 1538 a inceput asediul IIotinului. titre timp, Ferdinand

4° Cf. Iancu Bidian, Moldova in tratativele polono-otomane, intr-un document din anzt11538,SMIM, VII (1974), p. 310, 315-319.

40 N. Iorga, op. cit., p. 400.

-

sa-isa-i

gi

www.dacoromanica.ro


Zapolya se conciliaserg *i *i-au unit eforturile pentru a-1 determina pe regesa renunte la razboi pentru a nu dispersa fortele cre*tine, atit de necesareapargrii de pericolului otoman. Cit de importanta era mentinerea Moldoveiin sistemul de aliante preconizat de Habsburgi, reiese limpede din inter-ventia facuta de unii dintre cei mai de seams demnitari unguri peregele Ferdinand ca acesta sg-1 convinga pe Sigismund I de necesitatearaminerii pe tronul Moldovei a lui Rare*, decit a trecerii ei in deplina sta.-pinire a sultanului. Cu toate acestea, regele polonez nu a renuntat laplanurile sale. Constrins. de apropierea armatei otomane, domnul Moldoveia acceptat incheierea pacii, renuntind la Pocutia admitind, totodatit,sa plateasca despagubiri pentru daunele provocate lui Sigismund. Pri-zonierii de razboi urmau a fi restituiti de ambele parti, iar ZapolyaFerdinand erau desemnati sa supravegheze executarea tratatului. Rare*a mai solicitat ca regele se primeasea pe unul din fiii sal ca ostatec sg' -iacorde azil in cazul in care va fi silit sa paraseasea tara 41. Gestul saua fost facut insa prey tirziu pentru a putea avea eficacitatea scontatil.Tradat de boieri atacat din afara, a trebuit sa porneascit in pribegie.

O

Rezultatele politicii lui Petru Rare* fate de Polonia trebuie apreciatetinind cont de intreaga evolutie a raporturilor internationale din centrul *isud-estul Europei, nu numai din timpul domniei sale, ci *i din perioada an-terioara. El a luat conducerea destinelor Moldovei intr-un moment cindunul din principalii factori ai echilibrului politic de la nordul*i anume Ungaria, nuli mai putea indeplini aceasta misiune. Pentru aevita ca Moldova sa alba soarta Ungariei, se impunea ca celalalt factor deechilibru Polonia sa compenseze disparitia Ungariei, aceasta farga impieta asupra politicii de neatirnare promovata cu atita abilitate *isuslinuta cu numeroase sacrificii de mai bine de *apte decenii de domniiMoldovei. Cu alte cuvinte, trebuia impiedicata prin orice mijloace consoli-darea apropierii polono-otomane care, in ciuda unor interese divergente,tindea sa se concretizeze intr-o alianta politica. De aceea, deta*Irea Polo-niei de Poarta otomane a constituit unul din principalele objective alepoliticii externe a lui Petru Rare*. Realizarea lui pe cale diplomatica s-adovedit a fi fost insa imposibila, dat fiind faptul ca atingerea telurilorpoliticii externe a regatului polonez putea fi implinita numai prin men-tinerea celor mai bune raporturi cu sultanul. Ca urmare, Rare* a consideratnecesar sa recurga la un mijloc extrem, in mitsura sit opunit Polonia Im-periului otoman rovers, iar repunerea in discutie a problemei Pocutieia fost determinate, in primul rind, de aceasta necesitate. In acest fel,a devenit totodata posibilg afirmarea categoric a spiritului de indepen-denta in politica externs promovatg de Petru Rare*, ignorindu-se in moddeliberat *i sistematic eforturile sultanului de a sacrifica interesele Mol-dovei aliantei sale cu Polonia. Privita sub acest dublu aspect, alianta, lui

41 A. Prochaska, op. cit., p. 237; Ion I. Nistor, op. cit., p. 139 -110; Sinnonescu, Noidate, p. 239.

lingli,

gi

ai

$i

Dunarii,

ai

si

www.dacoromanica.ro

Ap5r5tor al innoenirii lui Stefan eel Mare 135

Rare§ cu Ferdinand s-a impus intr-adev5x ca singura posibilitate, in contextul politic international din zon5,, de realizare a dezideratului suprem :mentinerea neatirnarii Moldovei. Rare§ a supraapreciat ins5, potentialulmilitar al Habsburgilor §i a mizat, mai ales dupg, 1534, totul pe aceastilcarte. Alianta lui cu Ferdinand, nu numai c5, nu a fost in niCasur5,sustin5, in mod eficace planurile politicii sale fats de Polonia, ci a c onsti-tuit principala, cauz5, a expeditiei sultanului impotriva sa. Pc de alt5, parte,insuccesul politicii fatl de Polonia a contribuit la stringerea raporturilorpolono-otomane cu rezultate grave asupra pozitiei internationale a prii.Polonia avea sa suporte ins5, §i ea, la rindul ei, consecintele politicii eifatil de Rare§. Nu este ins5, mai putin adevkat ca cedarea Pocutiei ar fiinsenmat pentru ea pierderea unui important punct strategic 42 p entrurealizarea intereselor sale in zon5,. Apsarind-o cu str5,§nicie fat5, de Rare§,ea a trebuit, in mod inevitabil, sa facI jocul politic al sultanului §i sitcontribuie la inlsaturarea unei puternice piedici din calea, expansiunii oto-mane atre Europa est-centrara, chiar catre Polonia

42 Vezi Victor Eskenasy, Un nou izoor referilor la prima domnie a lui Pelru Rare$, 9,Studii"1973, nr. 1, p. 143.

sa-i

insa§i.

www.dacoromanica.ro

5. in fata impactuluiotoman

de Tahsin Gemil

Domnia lui Pettit Bares s-a inscris intr-o epoca in care puterea otomanea dobindit cele mai mari dimensiuni din intreag,a, ei existents. Aceasta,dezvoltare deosebita a fenomenului otoman, conjugate cu adincile pre-faceri ce aveau loc atunci in Europa Si cu efectele unor procese internedesfasurate in tarile romane, a imprimat not trasaturi esentiale evolutieira porturilor romano-otomane in acea perioada.

°data cu domnia lui Soliman Magnificul (1520 1566), liniile direo-toare ale politicii externe otomane au cunoscut o schimbare radical deorientare. Dace pina, atunci sultanii otomani fusesera preocupati in primulrind de procesul de centralizare a statului si de statornicire a suprematieiotomane asupra intregii lumi islamice, Soliman Magnificul a inaugurato linie politica de expansiune catre centrul Europei.

Extinderea stapinirii otomane in regiunile arabe din Asia $i Africain timpul sultanului Selim I (1512 1520) si preluarea titlului de califsuprem (khalifa-i kubra) in 1517 au transformat sultanul otoman dintr-unsef de gazii (luptatori in numele credintei religioase) de la hotarele isla-mice, intr-un protector si conducator al intregii lumi musultnane. Bogateleresurse economice din teritoriile arabe cucerite au sporit de trei on veni-turile statului otoman. S-au treat astfel baza materials si suportul moralnecesare desfasurarii unei politici externe de mare anvergur'a", vizind infinal dominatia, universals. Cum insusi islamismul clasic nazuise catreun asemenea ideal, sultanii-califi otomani an fost interesati sa ridice peprim plan principiile religioase, in scopul unirii concentrarii tuturorfortelor islamului pentru atingerea unui asemenea obiectiv 1. Soliman

I Tendintele cAtre monarhia universalli ale califilor arabi si apoi ale sultanilor otomaniideal mostenit de la lumea antics asiatica romano-bizantiml, precum $i din traditia istorica

turco-mongola au &sit $i o transpunere legendaril, prin crearca asa-numitului mit al mAruluirose" ; el lsi are originea in globul de our roscat din mina statuii lui Justinian din fata biscriciiSf. Sofia din Constantinopol. Dupa caderea capitalei bizantine, in 1453, locul marului rosu" alost transferat in bolta catedralci Sf. Petru din Roma. Otomanii socoteau sediul Sf. Scauncentral 'anon crestine izvorul cruciadelor ; cxpedii ia lui Melimed al II-a (1151-1481) la Otrantoa flocut parte din planul ce a vizat cucerirea Romei.

si

si

li

www.dacoromanica.ro

In fata impactului otoman 137

Magnificul a fost cel dintii si cel mai activ exponent al politicii mondialeotomane dusa, in numele intregii himi islamice. Tot el a fost si eel care atrasat linia directoare a acestei politici, indreptata mai intii impotriva,Ungariei apoi impotriva Imperiului habsburgic.

Poarta otomana, cunostea, destul de bine situatia interne interna-tionals a statelor europene, asa Welt cucerirea Belgradului (1521) apoi,lupta de la Mohacs (1526), care au reprezentat lovituri de gratie aplicatoregatului maghiar, au fost primele objective ale unui plan vast, intocmitpe baza evaluarii raportului de forte din acea yreme dintre lumen, otomano-islamica si cea curopeano-catolica. In acest sens, alaturi de marile posi-bilitati ofensive ale puterii otomane in sine, Poarta a avut desigur invedere si gravele contradictii politico-religioase care macinau atuncitabara cresting.

Diplomatia venetiana a jucat in acea vreme rolul unei adevarateagenturi de informatii si de instigatii in slujba Portii, caci Signoria urmareadrept tel principal apararea, pe orice tale, a pozitiilor sale din Marea Egeesi din Marea Mediterana ; canalizarea impactului otoman catre alto di-rectii a constituit un obiectiv constant al politicii venetiene 2. Totodata,antagonismele .polono-habsburgice mai ales, rivalitatea franco-habs-burgica, au constituit nu numai factori generatori de man tulburari inintreaga structure politica, a relatiilor europene, ci factori importantide inlesnire a penetratiei Portii, ca un element de baza, in sistemul echili-brului politic european. In 1532, Francisc I socotea Imperiul otomandrept unica putere garanta a existentei statelor europene impotriva poli-ticii de dominatie a habsburgilor 3. De asemenea, Reforma, a inlesnitreusita politicii mondiale otomane, dupe cum sprijinul acordat in acestFens de catre otomani taberei protestante a facilitat, in bung masurit,succesul Refor mei.

La ultima analiza, putem considera ca actiunile de hegemoniemondiala desfasurate, in mod vadit, de catre habsburgi, incepind mai alescu Carol Quintul, au produs reactia statelor europene amenintate. Acestea,din urma au cautat sa redreseze balanta raportului de forte pe plan con-tinental, antrenind Imperiul otcman in sistemul politic european, ea unelement de contrabalansare a puterii habsburgice. Dealtfel, se tic casultanul a 'unit asupla Belgif...dului, in 1521, in mcmentul izbucniriirazboiului franco-habsburgic, iar campania victoxioasa la Mohacs, in1526, s-a declansat dupe incheierea tratatului ctomano-polon $i in con-ditiile create de infringerea franceza, la Pavia (1525), precum si in urmaunei cereri exprese adresata sultanului de catre curtea de la Paris.

Succesul decisiv usor obtinut de sultan la Mohacs a stabilitlinia principals a ofensivei otomane, pe directia Belgrad Buda Viena.

2 M. Tayyib Gokbilgin, Kanuni Sultan Sillegman'in Macarislan ye Aurupa sigasellainsebep ye dmilleri, gccirdigi safhalar (Cauzele §i obiectivele politicii lui Soliman Magnificul WI deUngaria si Europa, etapele ei), In vol. Kanuni Armagani, Ancara, Turk Tarih Kurumu Bast-mevi, 1970, p. 8-9.

a Ha lil Ina lclk, The Ol lomdn Empire. The Classical Age 1300 1600, Londra, 1973, p. 35.

ali

¢i¢i

si,

¢i

si

www.dacoromanica.ro

138

Pa ralel s-au deschis fronturi de lupta otomane si in Marea Mediteranaim potriva habsburgilor spanioli, iar luptele sustinute de flota otomanain Marea Ro§ie §i Oceanul Indian impotriva, portughezilor pot fi si elesoc otite drept actiuni antihabsburgice, data se an in vedere legaturilesi interesele Casei de Austria in Portugalia.

Astfel, Imperiul otoman si eel habsburgic s-au aflat fakes in fats,pe multiple fronturi, decise a se infrunte pentru suprematia mondiala.Cele doua mari imperii an cautat sa justifice aspiratiile for catre hege-monia universard propovaduind si ideea mostenirii romane : Imperiulotoman se socotea mostenitor al Imperiului roman de rasarit, pe cind eelhabsburgic se considera urmasul Imperiului roman de natiune germana.Pentru Poarta, Imperiul habsburgic a devenit astfel dupes expresiaplastid, a lui Evliya gelebi zid al marului rosu de la Roma",ceea ce a impus dkimarea lui 4. Cu alte cuvinte, in conceptia otomana,puterea habsburgic a fost socotita forta reprezentativa a lumii cre§tine,iar tendintele ei de hegemonie universals nu numai ca rivalizau pe celesimilare ale Portii, dar erau in masura sa pericliteze insesi pozitiile oto-mane din Europa continentals, Marea Mediterana si Oceanul Indian.Este explicabil, asadar, de ce raporturile cu habsburgii au reprezentat overitabila cheie de bolts a intregului edificiu politic otoman din Europa,incepind cu epoca lui Soliman Magnificul si pinil la intrarea masiva inscenes a Rusiei in secolul al XVIII-lea.

Data fiind pozitia, geografica a tarilor romane, situate in. imediataapropiere a principalei linii ofensive otomane, relatiile cu ele an dobindit,in conceptia, Portii, alte valori decit cele avute pins atunci. Tara Roma-neasca si Moldova au incetat sa mai reprezinte teluri de sine statatoareale politicii otomane, iar atitudinea Portii fats de ele nu a mai fost sub-surnata politicii vizind apararea hotarului dunarean al Imperiului otoman.Conduita Portii fats de tkile romane a fost acum subordonatit politiciiinondiale otomane. Aceasta a impus, ca o necesitate stringenta, institui-rea unui control mai strict asupra tarilor romane, fapt cerut atit de nevoiaanihilarii oricarei actiuni posibile de solidaritate cre§tina a ta'rilor romane,cit §i de dorinta, Portii de a utiliza insemnatele for resurse materiale pen-tru sustinerea unei asemenea linii politice de mare anvergurii.

O

Intr-un astfel de moment al desfkurkii fortelor otomane a ajunsPetru Rarcs pe tronul Tarii Moldovei. Alegerea sa de catre boieri a fost,desi gur, dictates in primul rind de considerentul ca el era membru al fa-mili ei domnitoare. Dar, se pare ea aceasta alegere nu s-a facut in conditiide totals independents fats de Poarta, a§a, cum se procedase pins atunci.Nu este exclus ca Petru Rare§ sa fi fost primul domn moldovean ininstalarea, ckuia a intervenit si vointa otomana, cu atit mtii mult cu cit,

4 Euliga celebi Segahatnamest (Cartea de cAlatorii a lul Evliya Celebi), IX, ed. Z. Danis.;man, Istanbul, 1969, p. 62-64.

Taltsin Cemil

www.dacoromanica.ro

In Iota impactului otoman 139

este foarte posibil ca el insusi sa fi solicitat sprijinul otoman, caci legiti-rnitatea succesiunii sale pe tronul lui Stefan cel Mare provocase discutiiin Moldova 5. S-a afirmat chiar faptul ca Petru Rare§ ar fi primul voievodnumit" de catre sultan pe tronul Moldovei 6. Ercole Dalmatul, care a po-posit la curtea din Suceava in vara sau in toamna anului 1531, arata cain lupta de la Obertyn (22 august 1531) Petru Rare§ ar fi pierdut §iirei steaguri aurite, dintre care se spune ca unul este steagul de investiredaruit de sultan la inscaunare" 7. Indiferent data aceasta informatie esteriguros exacta sau nu, consideram ca imprejurarile inscaunarii lui PetruRare§ an facilitat ingerinta otomana in problema succesiunii voievodaledin Moldova, ceea ce, chiar dad, nu a afectat Inca, in mod vadit, suvera-nitatea ei in fapt, a marcat totu§i Inceputul procesului de instituire gra,-duala a controlului Portii asupra Moldovei.

Petru Rare§ a fost, desigur, con§tient de marele pericol in care seafla Moldova in conditiile expansiunii otomane in Europa ; totodata, ela inteles consecintele grave ce puteau decurge din noile conditii interve-nite in raporturile moldo-otomane cu prilejul inscaunarii sale. De aceea,consideram ca straduintele pe care le-a depus, Inca de la bun inceput,pentru pregatirea luptei antiotomane au fost determinate nu atit degindul ca sä scape Cara de tributul turcesc" 8, cit de dorinta de a aparasuveranitatea in fapt a Moldovei §i de a elimina noul element de alterareintervenit in raporturile moldo-otomane cu prilejul intronarii sale. Prinaceasta prisma trebuie, desigur, privita politica initiala a lui Petru Rare§fats de habsburgi, de Rusia §i, mai ales, fats de Polonia.

Astfel, se poate considera ca tratatul Incheiat cu regele Sigismund,in 1527 6, in conditii de egalitate deplina, a avut menirea de a afirma con-tinuarea vechilor raporturi de neatirnare reall a Moldovei §i, totodataa rein ezentat o modalitate de a suscita interesul Poloniei pentru indepli-nirea rolului ei de factor de contrabalansare a presiunii otomane asupraMoldovei. Yn strinsa legatura cu acest din lima tel al politicii lui PetruRare§ in privinta Poloniei se afla, design].) §i oferta de servicii" pe carea facut-o el ulterior lui Sigismund, solicitindu-i in schimb ajutorul laplata tributului, pe care turcii arata domnul it mareau an de an 10.Cuantumul din acea vreme al haraciului Moldovei nu era Ina a§a de mare(circa 10 000 de galbenill, poate chiar mai putin 12) incit ea a nu-lpoataachita singura. Fara sa respingem categoric ideea ca Petru Rare§ se aflaatunci intr-o reala dificultate financiara, inclin5.m totu§i sa credem ca

5 Vezi capitolul, Politica interne ".6 Halil Inalclk, Boghdan, in The Encyclopaedia of Islam", I, Leiden, (1960), p. 1 253.

Cdldlori, I, p. 315.Ursu, Petra Bares, p. 8.

9 Hurmuzaki, II, 3, p. 602-610.Ibidem, supl. II, 1, p. 18-19.

11 Vezi M. Berza, Haractul Moldooei ;1 7'drli Romdnesti in sec. XV XIX, SMIM, II(1957), p. 9-10 ; cuantumul din 1527 a ramas nemodificat pina In 1541.

Vezi mai jos.

7

8

10

www.dacoromanica.ro

141 Tahsin Gemil

Fig. 9. Soliman Magnificul, tablou

aid este vorba mai degraba de urmArirea cu abilitate a obiectivului politicmai sus mentionat ". Dealtfel, acest lucru reiese limpede din raspunsullui Sigismund I ; aratind c., intr-adevAr, regii Poloniei obisnuiau sa ajutedomnii Moldovei, atunci cind acestia le erau supusi, Sigismund respingeahotArit solicitarea lui Petru Rares, po motivul ca, acum alta este fataluerurilor" 14. Este clar ca regele sesizase planul domnului de a angajaPolonia in contracararea presiunii exercitate de Poart1 asupra Moldovei.De fapt, in acest fel, Petru Rare§ nu fAcea altceva decit sA adapteze lanoile conditii un vechi principiu al politicii extern romAne§ti : opunereaa doni suzeranitAti, pentru anihilarea continutului uneia prin al celei-lalte. Para indoiala, provocind astfel o rivalitate polono-otoman5 pentruMoldova, Petru Rare viza in final antrenarea efectivA a Poloniei in sus-tinerea politicii sale antiotomane. Tocmai e§ecul acestui plan al domnuluiin privinta Poloniei, datoritA rigiditAtii acesteia, a constituit una dincauzele principale ale insuccesului politicii antiotomane a lui Petru Rare§.

" 1n schimbul Pocutlei, Petru Rare; a pus In mod Perm, In 1532, conditia unel contribulii:mink a regelui, de 5 000-6 000 florin', la plata haraciului Moldovei (Hurmuzaki, supl. II, 1,p. 64).

Ilurmuzakl, supl. II, 1, p. 20 ; Clurea, Relaillie exlerne, p. 9.

o

" '

www.dacoromanica.ro

In fats impactului otoman 14t

Asadar, preocuparea fundamental a lui Petru Rares pe plan externs-a indreptat Inc a de la inceput ci tre continuarea liniei politice a prede-cesorilor sai de aparare a suveranitatii de stat efective a Moldovei si deintarire a pozitiei ei pe plan international, prin utilizarea celor mai adec-vate mijloace in raport cu evolutia conditiilor politice. Situatia careiatrebuia faca lap Petru Rare§ era insa asa cum s-a aratat, substantialschimbata in comparatie cu cea din vremea predecesorilor sal. Moldovalui Petru Bares nu mai era amenintata direct, in cadrul unor raporturirestrinse, ci era expusa primejdiei de a fi antrenata in iuresul unor prefaceri la nivelul sistemului politic continental. Ca atare, relatiile dintrePetru Rares si Soliman Magnificul au depa§it, de la bun inceput, limiteleraporturilor bilaterale. Ele nu pot fi privite decit integrate in ansamblulsituatiei internationale si, mai ales, tinind seama de desfa§urarea politiciimondiale otomane si de reactiile pe care aceasta le-a generat in Europacentrals si rasariteana.

Yn conceptia sultanului otoman, Moldova trebuia sa constituie unelement de seama al sistemului sail politic orientat impotriva habsbur-gilor austrieci. Yn acest seas, nu numai potentialul militar si economic alMoldovei prezenta insemnatate pentru Poarta, ci si pozitia sa geograficade vecina directd, a Transilvaniei, de legatura intre Poarta si Polonia,precum §i cea de tale necesara pentru interventia prompts a fortelor tata-resti dincolo de Carpati. Data fiind insa capacitatea de rezistenta demon-strata a Moldovei, precum si interesele Poloniei in legatura cu situatiaei externs, Poarta nu putea, deocamdata, sa forteze prea mult nota ; inconsecinta, ea a adoptat o politica de ingradire treptata a independenteiMoldovei.

La rindul lui, Petru Rares a inteles foarte bine complexitatea sigravitatea situatiei in care era nevoit sa actioneze. In mod firesc, el nuputea riposta decit recurgind la mijloace complexe, de la utilizarea elas-tics a elementelor politice generate de noile conditii, pins la opozitiaarmata directd.

Pus in fata problemei deosebit de serioase de a adopta o atitudinefat,5, de marea rivalitate otomano-habsburgica, manifestata partial prindisputa violenta dintre cei doi regi ai Ungariei Than Zapolya si Fer-dinand de Habsburg , Petru Rare§ a preferat la inceput expectativa.Aceasta ii permitea cultivarea concomitenta a unor relatii multilaterale,necesare atit consolidarii tronului, cit mai ales, pregatirii pentru trecereasa pe o pozitie clara, fapt ce avea sa i so impuna foarte curind in modinevitabil.

Yn acelasi timp cu strinsele relatii incepute cu Ferdinand de Habs-burg si cu insistentele pe linga curtea de la Varsovia pentru alianta anti-otoman5,15, Petru Rare§ a gasit oportun sa mentina cit se poate de buneraporturile sale cu sultanul, caruia, in 1527-1528, i-a trimis, impreuna

16 Ursu, op. cll., p. 7 -8; Iorga, Islorla romanflor, IV, p. 331-332.

sa-i

www.dacoromanica.ro

142 Tahsin Gemil

cu tributul, §i informatii despre cursul evenimentelor din Ungaria §i Tran-silvania 16. De§i obiectivele majore ale politieii sale ii cereau angajareadeschisa de partea habsburgilor, Petru Rare§ nu putea lua Inca o asemeneadecizie, de vreme ce habsburgii austrieci nu se aratau ferm hotariti siidud, lupta ping la capat, iar Polonia promova o politica de subminare aacestora §i de incurajare a otomanilor.

La 28 februarie 1528, abilul diplomat polon Ieronim Laski a reu§itsa incheie, in numele lui Ioan Zapolya, un tratat de alianta cu sultanul,care a fost insa acceptat la Poarta mai mult ca un act de supunere a re-gelui Ungariei", decit ca unul bilateral". Respingind, In primavara ace-luia§i an, propunerile lui Ferdinand de a i se ceda Ungaria §i toate ceta-tile cucerite de otomani in ultimii ani, in schimbul unei despagubiri ba-ne§ti 18, Soliman Magnificul a Inceput pregatirile pentru marea campanieantihabsburgica. Se declan§a astfel interventia director a sultanului inproblema Ungariei.

In aceste conditii, Petru Rare§ nu putea desigur risca posibilitateaatragerii loviturii otomane asupra tarii sale. In consecinta, domnul Moldoveia trebuit sa se ineadreze in planurile antihabsburgice ale lui Soliman Mag-nificul, urmarind insa, in primul rind, propriile sale interese. Operatiuniletrupelor moldovene in Transilvania, executate din porunca sultanuluiIn cursul anului 1529, s-au soldat cu importante succese. Readucind secuiiIn ascultarea sa, neutralizind centrele sase§ti §i extinzinduli considerabilstapinirea efectiva dincolo de Carpati, Petru Rare§ §i-a consolidat de faptpropria sa influenta, in Transilvania. Deoarece in acela§i timp §i TaraRomaneasca era strins legate de politica moldoveana, Petru Rare§ areu§it astfel sa dobindeasca cea mai larga, influents asupra spatiuluiromanesc infaptuita pina atunci de vreun dcmn roman 20. Acst apogeu

16 Vezi Mehmed, Documente turcefti, I, p. 15-16.17 ReflectInd conceptia politicA din acea vreme a Portii, cronicile otomane aratA cA In

cursul negocierilor, marele-vizir Ibrahim pasa ar fi afirmat deschis lui H. Laski : Noi cunoastemfoarte bine valoarea reala $i aeea ce grit in stare sA InfAptuiascA atit arhiducele Ferdinand, cit sistapinul tau (Joan Zapolya G. T.), precum ceilalti suverani principi" ; iar al doilea vizirMustafa pasa i-a reprosat aceluiasi sol faptul cA Zapolya nu avea dreptul sa intre In Buda fArAasentimentul sultanului, caci potrivit legii traditiei noastre, fiecare loc unde se arata padisahulse ails sub stApInirea noastre ". Vorbind In acelasi sens, al treilea vizir Ayas pasa a fost $i mai r5s-picat, atrAgInd atentia lui Laski ca este gresit sal fie ccnsiderat drept rege cel ce 90 punecorcana pe cap. Exercitarea stlipinirii nu se face cu our si pietre pretioase, ci ea este posibilA

numai cu her sable ". In sfIrsit, Insusi sultanul, acceptlnd supunerea lui Joan Zapolya, a tinutsa declare lui Laski : MA acuma regalitatea nu i-a apartinut In mod efectiv (lui ZapolyaG.T.), acea autoritate imi apartine mie, prin dreptul cuceririi al sabiei ; dar, pentru cA el mi sesupune, ti cedez lui Ungaria, drept rasplatA ; de asemenea, sA fie pe deplin sigur cA 11 voi protejalmpotriva Austriei". La sfirsitul audientei, marele-vizir lncredintat pe Imputernicitul luiloan Zapolya cA sultanul In persoana va porni curind, ImpreunA cu armatele otomane, lmpotrivahabsburgilor (M. Tayyib Gdkbilgin, op. cit., p. 17 18) ; vezi Hurmuzaki, II, 1, p. 38-66.

16 Ibrahim pasa ar fi replicat trimisilor lui Ferdinand : credeti voi oare cA stApInul meueste ant de same atit de mizerabil melt sal fie nevoit sa dea pentru bani ceea ce a luat cuarmele ? 1" (M. Tayyib Gokbilgin, op. cit., p. 18).

Motogna, Relatiunile, p. 16.2° Simionescu, Tdrile romdne, p. 1 202.

si

I-a

"

9

si

9

si

5i

www.dacoromanica.ro

In Irma impactnlui otoman 113

nu a fost insa atins Mira sacrificii. Mai bine-zis, domnul Moldovei a cautatsa traga foloase maxime din sacrificiile pe care nu le mai putea evita.

Insemnatul potential combativ al tarilor roman° §i liniile directoareale politicii otomane pins la epoca lui Soliman Magnificul au fost factoriiprincipali care au mezat relatiile roman- otomane intre limitele unor con-ditii reciproc acceptate, ceea ce le-a conferit caracterul de raporturi con-tractuale. Tani le romane au admis insa doar cu titlu provizoriu, aceastasuzeranitate conditionata a Portii otomane numai atunci cind ea a devenitsingura tale posibila pentru conservarea elementelor absolut necesare

fiinta statala, prin excelenta redobindirii ulterioare a deplinei ne-a tirnari.

Capacitatea rezistentei romane§ti, pe de o parte, iar pe de alta, in-semnatatea economics .i strategics a Dunarii au determinat pe sultanisa considere acest fluviu mai ales dupa cucerirea Constantinopolului

drept un hotar natural al Imperiului otoman. In concept ia Portii,Dunarea a reprezentat atit un bogat izvor de beneficii materiale, cit ;iun element deosebit de important in sistemul otoman de securitate dinEuropa. Totodata, exercitarea controlului pe Dunare a reprezentat oconditie esentiala pentru desfkurarea politicii otomane de monopolizarea Marii Negre, inaugurate de sultanul Mehmed al II-lea imediat dupacucerirea Constantinopolului, in 1453. De aceea, nu este deloc intimplatorfaptul ca tocmai in vremea acestui sultan Moldova a fost silita sa acceptesuzeranitatea otomane (1456) §i Tara Romaneasca a fost legate mai strinsde Poarta (1462). Extinderea influentei politice otomane asupra TariiRomane0i ,i Moldovei a avut, in viziunea Portii, menirea de a indepartade Dunare .i Marea Neagra tendintele expansioniste ale marilor putericre§tine ale vremii.

Potrivit preceptelor jurisdictiei islamice, Tara Itomancascii, F3i Mol-dova au fost incadrate in regimul teritoriilor de legamint" (dar-121-and),deosebit de eel al teritoriilor islamice "(dar-iil-Islam) aplicat in sudulDunarii. Cu alte cuvinte, tarile romane erau obligate sa plateasc5., o dareanuala' simbolica, sit nu actioneze impotriva intereselor otomane §i saacorde asistenta politics §i militara in caz de nevoie. In schimb, Poartaera obligati sa le protejeze impotriva oricarei agresiuni, exercitate deforte extern, inclusiv de cele otomane. A§adar, statul romanesc, ca en-titate socio-politics, raminea ne§tirbit, continuinduli exercitarea atri-butiilor.

Poarta a cautat sa depkeasca aceste limite stabilite, pentru a accen-tua dependenta tarilor romane fata de ea. Dealtfel, in inski conceptiajuridicil, turco-islamice regimul de dar-iil-and reprezenta o faze de tran-zitie intre regimul teritoriului de razboi" (dar-iil-barb) §i cel al teritoriu-lui administrat direct -de otomani (dar-iil-islam). Dar, mai ales puternicalupta pentru libertate dezvoltata de Moldova in timpul lui Stefan cel Marenu numai ca a contracarat intentiile Portii intr-un asemenea sens, ci adiminuat pins la anihilare efectiva continutul suzeranitatii otomane asu-pra, ei. Putem afirma cu deplin temei ca in timpul lui Stefan eel Mare kli

www.dacoromanica.ro

144 Tahsin Gemil

al primilor doi urma*i ai sal Moldova *i-a mentinut atributele practice alesuveranitatii de stat ; dependenta fats de Poarta a avut un caracter purformal. Mai mult, pozitia Moldovei pe plan international *i marea perso-nalitate a lui Stefan eel Mare au facut ca obligatia asistenteidecurgind din relatiile de vasalitate-suzeranitate dintre Moldova *i Poarta,sa fie exercitata, piny la Petru Rare*, dear in interesul Moldovei, spredeosebire de cazul Tarii Romane*ti care a fost obligati sa indeplineaseaaceasta conditie in primul rind in favoarca Portii.

Inaugurind insa politica sa mondiala, Soliman Magnificul a incercat,Inca din 1521, sa impuna *i Moldovei indeplinirea, unei obligatii militarein folosul Portii. Dind dovada de o deosebita abilitate diplomatica iiiputere de rezistenta, tinarul domn de atunci al Moldovei, Stefanita,izbutise insa s, se sustraga de la executarea ei 21.

Dar, situatia internationalist a Moldovei in 1529 era mult mai gravydecit cea din 1521. Daca Stefan cel Tinar sperase in rezistenta Ungariei*i in sprijinul Poloniei, Petru Rare* se simtea singur, caci statul ungarera lichidat, Polonia se arata favorabila Portii, iar habsburgii erau eiin*i*i amenintati de catre sultan. Mai mult, daca in 1521 campania oto-mana avusese un obiectiv limitat *i se desfa*urase destul de departe dehotarele Moldovei, cea din 1529 ameninta situatia politica din imediataapropiei e a hotarelor ei.

Marea expeditie otomana, pornita din Istanbul la 10 mai 1529,a fost numita oficial Gazdy-i Be6 (Razboiul sfint pentru Viena). Sultanulviza nu numai aducerea sub ascultare otomana a Transilvaniei *i Ungariei,ci *i anihilarea puterii competitive a habsburgilor austrieci. ExaminataIn acest context, interventia lui Petru Rare* in Transilvania apare pedeplin justificata. Domnul a urmarit nu numai preintimpinarea perico-lului la care se putea expune atunci Moldova, refuzind porunca sultanuluiin acest seas, ci, inainte de toate, rezolvarea problemei TransilvanieiFara amestecul fortelor otomane. Dealtfel, Inca din 1528 Petru Rare*iii manifestase dorinta de a-1 rea*eza pe Ioan Zapolya pe tron, fara sprijinturcesc. Petru Rare* era desigur con*tient de consecintele grave pe carele putea avea, nu numai pentru Moldova, ci pentru raporturile de fortedin centrul sud-estul Europei, instalarea dominatiei otomane in Tran-silvania 22, care devenea in contextul politicii rare*iene un element debaza al sistemului de aparare a Moldovei. Nu credem, de aceea, ca amexagera daca am considera aceasta reu*it5, politica a lui Petru Rare* diepto premisa de seams pentru redobindirea ulterioara a autonomiei statalotransilvane, asemankoare cu regimul juridic al celorlalte dou5, tari re-mane *i strips legat5, de ele.

21 Era vorba de efcctuarea unei actiuni de diversiune In Transilvania, In Imprejuribilecampaniei otomane asupra Belgradului (Vezi Tahsin Gemil, Din relaftile moldo-otomane in primulsiert at sccolului at XV l-lea (Pe marginea a cloud documente din arhivete de la Istanbul), Anuar"-Iasi, IX (1972), p. 140-141).

22 Ursu, op. cit., p. 20 ; D. Ciurea, op. cit., p. 8.

militare,

sisi

www.dacoromanica.ro

In Imo impactului otoman 145

Succesul politicii lui Petru Rares in pivinta Transilvaniei, delis-a datorat fortelor proprii ale Moldovei, fusese totusi obtinut prin adap-tarea unei initiative for male a sultanului si in conditiile generate de po-niea campanici otomane impotriva habsburgilor. Asadar, gaantareapozitiilor castigate de domn in Transilvania si consolidarea trouului im-puneau cu stringenta reglementarea raporturilor Moldovei cu Poarta,eu atit mai mult cu cit insusi regele Ioan Zapolya infaptuise un asemeneaact, prestind personal, la 19 august 1529, pe cimpia de la Mohacs, omagiulde credinta fata de sultan, potrivit intregului ceremonial otoman.

Probabil somat si de O cerere expres5, a lui So liman Magnificul,domnul Moldovei nu putea proceda altfel decit sit-si arate loialitatea fatade acesta. TJn atare act din partea domnului era reclamat si de incordareala care ajunsesera atunci relatiile sale cu polonii ; era absolut necesaraprevenirea unui posibil aranjament polono-otoman in defavoarea Moldovei.

Nu dispunem de date certe in privinta aeestui moment din evolutiarelatiilor Moldovei cu Poarta otomana. Dar, in uncle surse exista informatiaca la 10 septembrie 1529 (la 8 septembrie cazuse Buda) in tabaia, lui Soli-man Magnificul de ling5, Buda s-ar fi desfasurat ceremonia prezentariiomagiului de credinta a lui Petru Bares. Cu acest prilej s-ar fi incheiat siun tratat in care ar fi fost stipulat oficial statutul de vasalitate a Moldoveifata de Poarta otomana si ar fi fost stabilita obligatia, Moldovei de a daun haraci de 4 000 galbeni si cadoui anuale, constind din 40 iepe gestantesi 24 soimi 33. Este interesanta observatia autorului lucrarii in care esteinserata aceasta stire ca incepind de la aces data principatul Moldoveia acceptat suzeranitatea otomana". Daca admitem veracitatea acesteiinformatii, trebuie s5, aratam ca, spre deosebire de regele Ungariei, domnulMoldovei nu a depus personal omagiul de credinta, ci prin delegati 24,pastrindu-si deci libertatea formala de a-1 dezavua atunci cind ar fi soco-tit-o necesara si posibila. Indiferent hug de infmmatia mentionata, in1529 a intervenit totusi o schimbare insemnata in evolutia raporturilormoldo-otomane. Este cit se poate de posibil ca aceasta reglementare arelatiilor dintre Moldova si Poarta s5,-si fi gasit formularea intr-un docu-ment scris 25. In mice caz, data in tratatul otomano-polonez din 18 oc-tombrie 1525 Moldova nu era mentionata 25, in scrisoarea lui SolimanMagnificul catre Sigismund I, din octombrie 1531, sultanul Isi afimaclar autoritatea asupra Moldovei 27. Acest proces progresiv de subordonare

23 Vezi Ismail Hami Danismend, Izahli Osmanli Tarihi Kronolojisi (Cronologia explica-ttod a istoriet otoMane), vol. 2, ed. a II-a, Istanbul, 1971, p. 133-134 ; se adaugd ca o parte dinaceste obligatii ar fi fost achitate chiar cu acel prilej.

24 tint sigur cA In septembrie 1529 Petru Bares s-a aflat in Moldova (vezi Ilurmuzaki,XV, 1, p. 334).

26 A. Ubicini, La Question des Principautes deoant l'Europe, Paris, 1858,p. 394, II. 1 :capitulatia" din 1529 ar fi fost relnnoitA In 1634.

26 Original la Archiwum Glowne Akt Dawnich-Warszawa, Arch. Kor. Warsz., dz. Tu-reckic, t. 19, nr. 41.

27 Ibidem, t. 32, nr. 72.

10 c. 410

www.dacoromanica.ro

146 Tahsin Gemil

politicil a Moldovei era consecinta evolutiei situatiei internationale inacea vreme, v5,dit in favoarea Imperiului otoman*.

In ceea ce 11 prive§te pe domnul Moldovei, reglementarea raportu-rilor sale cu Poarta in 1529 a garantat pozitiile pe care le dobindise el inTransilvania si a creat baza necesarA pentru desf4urarea unei not liniipolitice fatA de Polonia. Atitudinea concilianta fata, de vecina sa din forda fost inlocuita acum cu una de presiune. Telul urmgrit a ramas insAacelasi : indep6rtarea Poloniei de Poart5, si angajarea ei in coalitia anti-otomang, Declansarea, in 1530, a ostilitatilor in chestiunea Pocutiei a avutasadar menirea principals de a demonstra Poloniei ce avea sa insemne pen-tru ea avansul puterii otomane. Tocmai in acest scop, Petru Rare§ a tinuts5, declare ca* actiunile sale impotriva Poloniei aveau girul si sprijinulsultanului 28. Dar, planul lui Petru Rare§ a dat gres, sultanul condamnindu-iin mod ferm actiunea. Interesele comune otomano-poloneze erau atunciprea puternice pentru ca incercarile domnului Moldovei de a le dezbinasa fi avut sorti de reusitil. In acea vreme, curtea de la Varsovia socoteaconcurenta si tendintele habsburgice mult mai primejdioase pentru in-teresele Poloniei decit dezvoltarea puterii otomane. La rindul ei, Poartanu-si putea, desfilsura linia politica fundamentals de conflict cu habs-burgii Mrsa a-si asigura neutralitatea si chiar colaborarea Poloniei.

O

Atitudinea Portii a subminat pozitiile lui Petru Rares. Amenin-tarea Moldovei de eatre Polonia era evidenta, iar cea a unei expeditiiotomane impotriva ei incepuse sg, se contureze Inca din 1533, cind se

* Desigur, avansind presupunerea unei posibile reglementari oficiale a raporturilor Mol-dovei cu Poarta In septembrie 1529 reglementare incubind Inchinarea 4i emiterea actulnicorespunzAtor autorul a acordat creditul cuvenit unei opere cunoscute pentru bogAtia gi

seriozitatea informatiei, ca aceea apartinind istoricului turc Danismend. PinA acum insA o con-semnare asemAnatoare a evenimentului n-a fost descoperita In nici una din cronicile otomane deepoca aflate in dispozitia cercetarii romane4ti de specialitate, a4a Inclt posibilitatea unei reflec-tAri denaturate sau a contaminarii faptelor in literatura turcA ulterioara nu este deloc exclusa.Tocmai de aceea, iertarea pe care Soliman o promitea In 1538, Inainte de a trece Dunarea,domnului Moldovei (Cronict turcefti, I, p. 223 Nasuh Matrakci ; vezi p. 264 MustafaGelalzade), constituie un serios contraargument al ipotezei. Dealtfel, chiar afirmatia exagerataa sultanului din scrisoarea adresatA regelui polonez In primal/am anului 1531, conform careiaMoldova avea fatA de PoartA situatia Bosniei *i a Semendriei (Hurmuzaki, sup]. II, 1, p. 26),trAdeaza mai curind lipsa unei reglementAri a raporturilor moldo-otomane, decit precizareaanterioarA a acestora, care nu putea avea, cum n-a avut nici chiar In 1538, un astfel de caracter,Aceasta nu Inseamnii, desigur, cA Petru Rare n-a putut trimite, Intocmai ca Stefan cel TinarIn 1526 (Cronici turcefli, I, p. 531), o solie care sa confirme sultanului respectarea raporturiloranterioare, mai ales dupa ce interventiile moldovene In Transilvania serviserA intereselorPortii ; numai cA, aceste raporturi evoluaserA, asa cum observa chiar unul dintre cronicarii bineinformati ai perioadei ulterioare, Ibrahim Pecevi (ibidem, p. 478), In favoarea Moldovei, suvera-nitatea otomana exercitindu -se In forme mai putin consistente decit cele stabilite In vremea lui.Stefan cel Mare (nota L.$.).

28 Cuneastem o scrisoare a lui Petru Rare, adresatA sultanului, probabil In 1530, din carereicse ]impede planul lui de a cultiva disensiuni lntre PoartA 4i Polonia (original la ArhiveleTopkapl Sarayl Miizesi-Istanbul, E.-10 262 ; pub]. In trad. rom. de Mustafa A. Mehmed,op. cit., p. 16-17).

$i

$i

www.dacoromanica.ro

In fata impactului otoman 147

zvonise despre intentia sultanului de a aduce Moldova sub directa sta-pinire otomank. Totodata, posesiunile moldovene din Transilvania erauserios periclitate de noile tulburari iscate aici §i de interventia lui AloisioGritti, imputernicitul lui Soliman Magnificul in problema ungara".Moartea lui Vlad Inecatul, in 1532, ginerele lui Petru Rare§, adusese§i o schimbare in conduita politick externs a Tarii Romane§ti ; noul domeVlad Vintila §i urmalul sau, Radu Paisie, au adoptat o pozitie retinutafats de domnul Moldovei.

Lui Petru Rare§ ii mai raminea o singura tale de aparare : trecereade partea habsburgilor §i declan§area luptei armate impotriva otomanilor.Plecarea sultanului, la 11 iunie 1534 in lunga campanie contra Iranului,crea conditii prielnice in acest sens. Ca atare, Petru Rare§ a intervenitdin nou in Transilvania, dar de aceasta data impotriva intereselor oto-mane. Pe aceasta linie se inscrie §i rolul esential pe care 1-a jucat PetruRare§ in evenimentele ce au precedat moartea comisarului otoman AloisioGritti §i a fiilor ski, in toamna anului 1534.

Aloisio (Lodovico) Gritti, fiu natural al dogelui venetian AndreaGritti, a fost unul din acele personaje tipice create de Rena§terea italiank§i de spiritul postbizantin, care au gasit in Imperiul otoman conditii optimepentru fulgeratoare ascensiuni politice §i sociale. Inca din timpul vietiisale, personalitatea lui Aloisio Gritti a iscat concomitent adulatii §i ufa,pasiuni §i temeri. Aceasta, poate explica felul in care episodul Gritti"din istoria Romaniei nu a fost Inca pe deplin elucidat. Potrivit ultimelorcercetari 29, Aloisio Gritti fusese trimis de sultan nu in -Wile romane, ciIn Buda ; nici scopul lui nu era acela de a intari influenta tura, asupratarilor rornane §i nici zvonurile persistente despre transformarea acestortari in pa §alic prin atribuirea for celor doi fii ai ski, Antonio §i Pietro,nu aveau o baza reala, deoarece ace§tia nu erau pa§i turci musulmani. Apoi,fiul dogelui nu era «renegat*...". Aloisio Gritti avea misiunea sa apla-neze conflictul dintre Ferdinand §i Zapolya, veghind insa la aparareaintereselor otomane in Ungaria §i Transilvania 30. Soliman Magnificuldorea, a§adar, sa asigure lini§tea la hotarele sale europene, atita vreme citfortele otomane aveau sa fie ocupate in razboiul cu Iranul.

Se poate ca Petru Rare§, sa ru fi cunoscut cu exactitate adevaratulscop al venirii lui Gritti in Transilvania, in vara anului 1534, de§i nu estedeloc exclusa nici o asemenea posibilitate data avem in vedere faptul eadomnul Moldovei primise, la fel ca §i cel al Tarii Romane§ti, porunca sul-tanului de a-1 sprijini efectiv pe imputernicitul otoman in indeplinireamisiunii ce ii fusese incredintata 91. Nu se poate Ina considera ca motivulreactiei[ violoate a lui Petru Rare§ impotriva lui Gritti 1-ar fi constituit

29 Aurel Decei, Aloisto Grill( In slujba sullanulul Soliman Kanuni, dud unele doeumentcturcefli inedite (1533-1534), SMIM, VII (1974), p. 101-161.

29 Ibidem, p. 108 -109.31 lbidem, p. 122: fiecare din cei doi domni au pus la dispozilla lui Grail cite 3 000 de

°gent ; trupa moldoveanA era comandatb de logofatul Teodor.

www.dacoromanica.ro

118 Tahsin Gcmil

temerea domnului fatit de intentia imputernicitului otoman de a-1 in-liitura din domnie si de a aduce modificari esentiale in statutul politic altuturor celor trei tari romane. A atribui lui Petru Rare.) temerea ca el avazut in misiunea renegatului (sic!) fiu de doge o amenintare a indepen-dentei Moldovei" 32 inseamna ignorarea evidentei, minimalizarea capaci-tatii de rezistenta a Moldovei, a rolului activ jucat de Petru Rare.) peplan international. Domnul Moldovei era departe de a fi un novice inchestiuni politice, incit este imposibil ca el a nu fi fost constient de faptulca Gritti nu avea cum sit-1 scoata din domnie cu cei 2 000 de osteni otomanipe care-i avea in jurul sau. De asemenea, Petru Rare., trebuie sa fi intelesfoarte bine si faptul ea in imprejurarile angajarii sultanului si a fortelorotomane in razboiul indepartat din Orient., o asemenea actiune nu puteafi initiata de cittre Poarta si, in mice caz, ea nu putea fi nicidecum dusala indeplinire. Fara indoiala, trimisul sultanului nu era strain de uneleproiecte ambitioase legate de Virile romane 33, dar este foarte putin pro-babil ca un politician de talia lui Aloisio Gritti sa fi avut in gind a letraduca tocmai atunci in realitate, fara aprobarea sultanului si fara spriji-nul masiv al fortelor otomane. Data unii ii atribuie lui Gritti ca ar fi voitsa se urce ca rege al Ungariei si sa faca din principatele romane posesiunipersonale pentru cei doi fii ai sai arata, pe bung, dreptate, N. Iorgaatunci acestia uita ca Gritti nu era nicidecum un fantast sau un aven-turier obisnuit ; el stia foarte bine ca aristocratia maghiara si romanitinu ar fi suportat incontinuu domnia unui strain, chiar data s-ar fi bucuratde sprijinul atotputernicului imparat Soliman ; si 'Amine intrebarea dacilSoliman insusi ar fi favorizat sau ar fi iertat acestui selav al sclavilor saio astfel de inaltare. Misiunea sa suna dimpotriva ca sa intemeieze paceain Transilvania, unde era sa-i stirpeasca pe partizanii lui Ferdinand dupilmodul italian, prin incitatii la conspiratii si prin asasinate ; apoi sit facilordine si in partida lui Zapolya si, dupa inlaturarea tuturor elementeloropozitioniste, sa formeze un voievodat dependent de sultan, corespunzindacelora ale Moldovei si Tarii Romanesti... " 31. Mai bine zis asa, cum,dealtfel, am mai aratat Aloisio Gritti fusese insarcinat de sultan sainlature temporar conflictul cu habsburgii, protejind ins/ pozitiile otomanedin Ungaria si Transilvania.

Chiar data nu a cunoscut cu precizie misiunea lui Aloisio Gritti,.credem ca Petru Rares a intuit eel putin esenta si semnificatia ei. Actiuneaviolent/ a domnului Moldovei impotriva lui Gritti a vizat nu atit persoana§i planurile ambitioase ale acestuia, cit puterea otomana pe care o repre-zenta el. Ea a fost generata de consecventa linie politica' a lui Petru Rares

82 Istorla Ron-tartlet, II, p. 646.33 M. Tayyib Gokbilgin, op. cil., p. 24, aratA cA Aloisio Gritti ar fi urmarit planul unirii

xelor trei tart romAne lntr-un singur principat, pus sub conducerea sa ; vezi In acelasi sons siSimionescu, Not date, p. 227.

33 N. Iorga, Geschtchte des Osmanischen Retches . . II, Gotha, 1909, p. 419 dar, mai41rziu, N. Iorga schimbat radical parerea In privinta acestei problem (vezi Istorta romitntior,

p. 368-370) ; vezi Aurel Decei, op. cit., p. 116.si

www.dacoromanica.ro

In luta impactului otoman I:9

indreptata, catre subminarea, fortei otomane §i provocarea unei puterniceeontraofensive impotriva ei. Profitind de nelini§tea §i de ostilitatea pecare venetianul inalt slujba§ al Portii le-a provocat in Tara Roma-neascil §i, mai ales, in Transilvania, domnul Moldovei a cautat astfel saantreneze cele doua tgri roman in planurile sale antiotomane §i, totodata,sa incite conflictul dintre habsburgi *i otomani, intrat atunci intr-o fazitde acalmie 35. Intr-adevar, in acea vreme aparusera conditiile cele mai pro-pice pentru declamarea contraloviturii asRpra, puterii otomane, cacisultanul §i fortele sale principale erau prinse in razboiul din Asia.

Apdar, dupa parerea noastra, nu episodul Gritti" 1-a determinatpe Rare* sa treats de partea, habsburgilor cum se considers in modcurent 36 ci acest fapt a reprezentat un prilej pentru afirmarea planu-lui sau dinainte elaborat 37. Cu alte cuvinte, sfir§itul misiunii lui Grittila Media§ (28 septembrie 1534) a avut rostul, pe de o parte, sa confirmeunitatea de actiune antiotomana a tarilor romane, iar pe de alta, sa relevehabsburgilor atmosfera politics, favorabila, existents atunci in Moldova,Tara Romaneasea §i Transilvania, fapt care a grabit incheierea alianteilui Petru Rare§ cu Ferdinand de Habsburg, la, 4 aprilie 1535 38.

Prin acest act, domnul Moldovei a cautat atraga pe habsburgiin sistemul sau politic, sa-§i asigure posesiunile din Transilvania §i sa seimpace cu Polonia, prin intermediul lui Ferdinand. La fel ca §i in cazulraporturilor sale initials cu polonezii, Petru Rare§ facea §i aici apel lavechi relatii de vasalitate formall a Moldovei, de aceasta data fats decoroana ungara. Scopul urmarit era acela§i : de a oferi habsburgilor rolulde factor de contrabalansare a presiunii otomane asupra Moldovei §i dea-i interesa in sustinerea activa a politicii domnului fats de Poarta §iPolonia. Este adevarat, alianta domnului cu habsburgii nu a avut nici unrezultat pozitiv pentru Moldova 36 ; dimpotriva, ea a constituit una dincauzele principale a marii expeditii otomane din 1538. Dar, nu trebuieuitat faptul ca, refuzat §i du§manit de Polonia, Petru Rare§ nu putea in-faptui marea coalitie antiotomana absolut necesara pentru oprireaofensivei generale otomane §i, deci, pentru apararea independentei infapt a Moldovei fitrI participarea habsburgilor, socotiti §i de catre oto-

drept detingtorii puterii reprezentative a Europei de atunci.In perioada, imediat urmatoare episodului Gritti evolutia situatiei

politice internationale parea sa fi intrat pe faga§ul dorit de catre domnul

35 intr-o scrisoare trimisa sultanului, imediat dupA moartea lui Gritti a garzii saleotomane, Petru Rarer a aruncat, In mod subtil, vina acestui fapt asupra lui Ferdinand §i ZA-polya (vezi A. dc Gevay, Urkunden und Aktenstiteke zur Geschichte der V erhallnisse zwischen4s/erre/eh, Ungarn und der Norte tm XVI. XVII. Jahrhundert, Bd. II, Viena, 1838, p. 11).Temlndu-se InsA de o posibilA lntelegere lntre cei doi regi ai Ungariei, Poarta 1 -a facut raspun-zAtor doar pe Ferdinand (vezi M. Tayyib Golcbilgin, op. cit., p. 25-26).

Isloria Romdniei, II, p. 645 ; Simionescu, Tonic romdne, p. 1 205.37 Ursu, op. cit., p. 34 : Inca din primavara anului 1534, Petru Rare 11 lncredintase pe

Ferdinand de Intregul sau sprijin.38 Vezi Hurmuzaki, II, 1, p. 91-94.

Iorga, Istoria romanilor, IV, p. 373.

mani

si

7.

www.dacoromanica.ro

I. Tahsin Gemil

Moldovei. Ioan Zapolya, §i domnul Tarii Romttine§ti, temindu-se de re-presiunea sultanului pentru actiunea de la Media§, inclinau atre luptaantiotomang, intrind in acest sens in leg5,turi cu habsburgii. anuntaserladeziunea la lupta, antiotomana §i o serie de §efi ai bisericilor sud-dunkene.In septembrie 1537, Petru Rare§ a stabilit relatii directe cu insu§i impkatulhabsburgic, citiruia i-a solicitat sprijinul pentru larga actiune antiotomanitiaflat5, in pregAtire.

Soliman Magnificul, reintors in ianuarie 1536 din campania asia-tic5,, se pare di §i-a dat seama de faptul ca situatia periculoas5, ce se crea,la hotarele sale europene era, in mare masura, opera domnului Moldovei.A§a, se explica de ce a incercat sultanul, in vara anului 1536, s5,-1 atraglpe Petru Rare§ intr-o campanie antihabsburgia, promitindu-i in schimbiertarea pentru actiunea din 1534 §i rezolvarea favorabilI a problemeiPocutiei 40, problems fall de care Poarta se argtase pina, atunci atit deintransigents. Dar, domnul Moldovei, socotind ca planul s'au vizind declan-§area marii lupte antiotomane era aproape gata sa fie tradus in realitate,a refuzat categoric aceastg propunere a sultanului. In schimb, a aratat im-pkatului habsburgic c5, este gata sa atace chiar pktile de sub ascultareasultanului §i tot Imperiul turcesc cu intreag,a sa putere", aducind astfelservicii intregii cre§tin-atati" 41.

Coalitia preconizatl de Petru Rare§, a fost, in sfir§it, injghebatlIn inceputul anului 1538, odat5, cu solutionarea celei mai spinoase ches-tiuni, aceea a problemei tronului ungar 42. La 24 februarie 1538, Ferdinand§i Zapolya au incheiat la Oradea o intelegere secrets, potrivit careia, dupitimoartea lui Zapolya, coroana ungara avea ss revin5, lui Ferdinand.

Increzkor in eficienta sprijinului direct al habsburgilor §i in sus-tinerea activiti din partea intregii coalitii, Petru Rare§ a ridicat steagulluptei impotriva Imperiului otoman, refuzind, in 1538, achitarea haraciu-lui. Dealtminteri, insa§i opozitia domnului fatI de dorinta din 1536 a sul-tanului fusese cotata la Poarta drept o razvratire", dar Soliman Magni-ficul socotise atunci oportun s5, amine pedepsirea" lui Petru Rare§.

4° Hurmuzaki, II, 1, p. 110-112.41 Ibidem; Ca (atoll, I, p. 377.4° Expeditia otomana, pe mare $i pe uscat, din yarn anului 1537, asupra coastelor MArii

Adriatice, adusese $i Venetia In coalitia antiotomanb, facilitlnd, totodatb, apropierea franco-babsburgicA, oficializatA apoi prin armistitiul de la Nisa, din 18 iunie 1538.

I §i

5i

www.dacoromanica.ro

CAP1TOLUL AL 11I-LEA ANII 1538 1540

1. Agresiuneaotomano.tataro,poloneza

si caderealui Petru Rare

de Tahsin Gemil

In vara anului 1538, guvernarea lui Petru Rare§ ajunsese, a§adar, inimpas, detinerea tronului fiindu-i amenintata de conjuratia boierimiitradatoare, iar Tara Moldovei gasindu-se in fats iminentei interventiia coalitiei otomano-tataro-polone. Pe de alts parte, izolarea politica a dom-nului in interior §i a tarii in exterior era cu atit mai profunda, cu cit lacolaborarea de prineipiu stability anterior intre cei doi factori principalinemultumiti de suveranitatea pe care o exprimau intreprinderile luiPetru Rare§ se adauga ineficacitatea antiotomana a aliantei cu Ferdinandde Habsburg §i, mai ales, a pacii de la Oradea, din 24 februarie 1538,privity de catre ambii ei semnatari doar ca un ragaz in desfa§urarea vechiifor dispute. Rezultat al unei evolutii aparent ad absurdum" §i a careijustificare a fost cautata fie in lipsa de discernamint politic a domnuluimoldovean, fie in ambianta momentan nefavorabila a raporturilor Inter-nationale, situatia comports Ins o determinare complexa, pe care numaiperspective de ansamblu asupra fenomenelor generale §i asupra faptelorde guvernamint ale lui Petru Rare§ o poate releva.

Este evident, mai intii, ca noul stadiu al dezvoltarii social-economicein care pa§ise intreg rasaritul european §i de la care, in ciuda unor parti-eularitati, Moldova nu se putea sustrage, genera conditii favorabileunui regim politic cu totul deosebit de cel statornicit, Inca din a douajumatate a secolului al XV-lea, prin eforturile lui Stefan eel Mare, regimin care rolul hotaritor urma sa-1 joace reprezentanta marii proprietati :aristocratia. Acestei tendinte interne, concretizata in ofensiva magnatilorfeudalitatii impotriva tuturor libertatilor anterioare, tarane§ti, ora§e-ne§ti §i chiar monarhice, ii corespundea pe plan extern agresivitatea §iatentatul la independenta, statelor vecine. Nu intimplator secolul alXVI -lea consacra in fasaritul Europei statele colos care i§i vor disputa,ulterior Intiietatea state care, departe de esenta national:), a celorce se desavir§esc in aceemi vreme in Occident, promoveaza o politicavadit expansionists.

Fire§te intr-un astfel de context, domnia Tarii Moldovei, de§ireu§ise. Bali pastreze aproape nealterate atributele ei fundamentale pins

www.dacoromanica.ro

152 Tahsin Gemil

in vremea lui Pet' u Rare§ §i sa exprime Inc 5, puterea care o va §i salva desoarta regatului ungar, nu putea totu§i ramine in alma zonelor disputate,tocmai pentru ca importanta pozitiei geopolitice pe care o detinea atrageade la sine pretentia controlului efectiv al marilor state vecine. PetruRare§, unul dintre cele mai patrunzatoare spirite ale epocii, a sesizat,fora indoiala, marele pericol in care se afla tara sa, instituind, curinddupa intronare, un program de politica intern:5, §i externa menit tocmaidepkirii impasului. Opera sa transilvaneana, atitudinea adoptafa fatade Tara Romaneasea, mobilul redeschiderii problemei Pocutiei, contactulaproape neintrerupt cu imperialii §i chiar cultivarca prior pretentii for-male ale Portii otomane, indica, dealtfel, rnultiplele planmi de realizaieurmarite de domnul Moldovei. Iar toate acestea se Intemeiau pe o intarirea capacitatii de lupta a tarii care a impus ping §i ingrijorarea unei puterimilitare ca acea reprezentata de Imperiul otoman.

Tocmai de aceea, nici metodele politice pe care le-a practicat PetruRare§, imprumutindu-le din bagajul uzantelor vremii, nici adversitatilepersonale de care el a fost urmarit nu pot explica agresiunea otomano-tatar o-polona din vara anului 1538 sau tradarea boierimii care-i datma supunere.Mai devreme sau mai thziu iar politica lui Petru Rare§ probeaza camomentul a fost Intiiziat cit s-a putut un astfel de atentat la suvera-nitatea domniei §i Tarii Moldovei s-ar fi produs oricum. Anii 1538-1540vor fi ins5,, toemai datorita trainiciei operei rare§iene de pins atunci,depa§iti, tam §i domnul reu§ind sa-§i imparta§easea din nou impreunadestinul.

O

Marea campanie turd, din 1538 asupra Moldovei nu a avut, dinpunctul de vedere al Portii doar un car aeter regional, ei s-a integrat,totodata, liniei politice generale, de lupta Impotriva habsburgilor. Sul-tanul nu scapase, desigur, din vedere intensa activitate desfa§uratade Petru Rare§ pentru inchegarea coalitiei antiotomane §i pentru prega-tirea viitoarei confruntari armate. Marea boierime a Moldovei, nemul-tumita de conducerea autoritara a domnului, devenise, la rindul ei oaliata de conjunctura a Portii, sprijinind depunerea lui Petru RareF,;.Dealtminteri, legaturile dintre boier i §i turci ie§isera la iveala Inca din1531, rind sultanul 11 amenintase pe Rare§ ca, in cazul in care nu varenunta la diferendul cu Polonia, va cere boierilor aduca capul 1.Iar ulterior, uncle elemente ale boierimii moldovene se pare ca au reu§itsa ajunga chiar la o intelegere cu sultanul, inca Inainte de intrarea aces-tuia in Moldova.

Potrivit ei, padi§ahul promitea sa nu se atinga de bunurile §i fami-liile boierilor, sa nu jefuiasca sau sa nu tins sub ocupatie tara, care urmasa se conduca mai departe dupiti legile §i obiceituile ei, §i sa nu ceara

1 Hurmuzaki, II, p. 12 13.

sa-i

www.dacoromanica.ro

Agresiunca otomano-tataro-polonezil 153

mai Inuit decit tributul si darurile obisnuite. In schimb, boierii fiigiduiausupunerea si ascultarea fatil, de Poartil a toatri, Moldova "2.

Actiunile marii boierimi moldovene se conjugau cu cele ale Poloniei,care in 1537 reincepuse ostilitstile armate cu Petru Bares. Sint edifica-toare in acest sens instructiunile date, la 7 mai 1538, solului polon Erasmusde Kretkow, trimis la Poarth pentru a solicita inlocuirea lui Petru Rarer,printr-o actiune militar iti comun5, polono-otomanit, si inscilunarea inMoldova a unui domn din acest neam, iubitor al p5,cii si credincios pils-tr5,tor si piizitor al acestei prietenii care existA, intre majestatea regaki, siinsltimea voastril imperially..." 3. O asemenea conduit5, care, dealtfel,va fi caracteristica pr incipalii, a politicii polone fats de Imperiul otomanpins la sfirsitul secolului al XVI-lea era in perfectit concordantii, ellinteresele lui Soliman Magnificul de a-si asigura neutralitatea si chiarcolaborarea Poloniei in campania pe care o proiectase mai dinainte im-potriva Moldovei.

Aproape toate sursele otomane mentioneazA drept cauei, principal ia acestei marl actiuni a sultanului formarea coalitiei antiotomane cu par-ticiparea Moldovei si nesocotitele fapte de nesupunere" ale lui PetruBares 4. De ce a fost insii, alma tocmai Moldova drept tinta principalii,a acestei marl dezMntuiri a fortei otomane 7 5 Poate, tocmai pentru faptulca domnul ei era eel mai aprig sustin'ator si animator al coalitiei si lupteiantiotomane. Apoi, in mod cent, pentru motivul ca angajalea Moldoveialitturi de habsburgi periclita nu numai linia ofensivei otomane eittrecentrul Europei, ci si securitatea pozitiilor otomane din Transilvania,de la Dunitirea de Jos si din regiunea nord-ponticii. Nu este lipsititi dointones si motivarea lui Grigore Ureche, precum cs sultanul inteleginducs lesii se ritdicii, cu tarie mare asupra lui PAtru nods si temindu-0, cass nu is tara, s5, albs mai multb,gilceav5, si pagubit apoi en dinsii decitcu Phitru vodil,, de oaste au inviltatu sA, se grijascii,... Zic cs si dil3 taroau mersu jalbs pentru dinsul pre tainO, la impkiltie, de care lucru impa-ratul mai virtos socoti ss 1 scoats, ca ss nu s5, lipasca hicuitorii la altopsrti si ss inehine tara"6. In sfirsit, asa cum am arMat, marii feudalidin interior si Polonia din exterior subminind capacitatea de rezistentita Moldovei ofereau astfel posibilitatea de a se infilptui mai usor oin frontul antiotoman. fn conceptia sultanului, lovitura aplicata lui PetruRarer trebuia sii, destrame intleaga coalitie enestin'a, incs insuficientconsolidate, si ss intsreascs pozitiile otomane in Moldova, menajindinns relatiile Portii en Polonia.

2 Istoria &mantel, II, p. 616.3 lancu Bidian, /Ifoldoun in tratativele polono-olomane intr-un document din ant:! 1531,

SMITH, VII (1974), p. 315-316.4 Cronici turcesti, I, p. 262.5 Se pare cal sultanul aflase printr-un spiun polonez suficiente informatii despre

intelegerea secretsi dintre Ferdinand si Zapolya (vezi Ismail lIakki Uzun carslli, Osmanli Tarihi(Istoria otomana), vol. II, ed. a II -a, Ankara, Turk Tarih Kurumu Basimevi, 1961. p. 337).

6 Ureche, Lelopiseful, p. 143.

breg&

www.dacoromanica.ro

15-S Tahsiu Gemil

De fapt, marea campanie a sultanului impotriva Moldovei, din1538, a constituit actiunea principala, dintr-un plan politico-militardesfkurat coordonat pe un imens spatiu geografic, in vederea respingeriicontraofensivei coalitiei din jurul habsburgilor si pentru extinder ea star.pinirii otomane. Acest aspect al problemei nu a fost Inc a, suficient debine relevat in istoriografia noastra. In acela*i timp cu pornirea ataculuiasupra Moldovei au fost declan*ate Inc a, dour expediiii otomane de anver-gura, : una in Marea Mediterana, iar cealalta catre India. Prima, comandatrtde vestitul amiral Barbaros Hayreddin pa*a, a inceput la 7 iunie 1538 ;obiectivul ei a constat in apararea hegemoniei otomane in Marea Medi-terana, amenintata de flota spanio15, *i de cea venetiana. A &ma actiune,condusa, de Soliman pa*a, guvernatorul Egiptului, a pornit din Suez la13 iunie 1538, cu scopul de a consolida influents otomana in India, de a-ielimina pe portughezi din Marea Ro*ie i Oceanul Indian ; se urn3area,astfel sci, se asigwe legaturile in cadrul lumii islamice *i sa se impiediceantrenarea Iranului, prin aceasta cale, in planurile antiotomane ale habs-burgilor *i ale Sfintului Scaun. Faptul cs sultanul in persoana s-a indrep-tat impotriva Moldovei arata, importanta deosebita pe care o acordaatunci conducerea otomana pozitiei acestei tali in acel context inter-national.

Campania otomana impotriva Moldovei, numita oficial Gazdy-iKara Bogdan (Razboiul sfint pentru Moldova), a opta condusa personalde care Soliman Magnificul, a inceput la 8 iulie 1538. Dar, piny la para-sirea Edirnei, la, 26 iulie 1538, obiectivul expeditiei a fost tinut in eelmai strict secret. Acesta nu pentru motivul cy o asemenea procedurera in obiceiul Portii sau din pricina, ca insu*i sultanul nu ar fi fost hotarit,ping in acel moment, in ce parte sa se indrepte, ci pentru faptul ca. SolimanMagnificul era perfect con*tient de insemnatatea majors a atacarii Moldovei.Obiectivul acestei actiuni Tara Moldovei fusese fixat cu mult ina-inte de inceperea ei. Astfel, o cronica, crimeiana pusa recent in cir-cuitul *tiintific Si Inca, necunoscuta, istoriografiei noastre apartinindlui Remmal Hodja, preceptorul hanului Sahib Ghiray (1532-1551),arata ca porunca sultanului privind participarea oastei tatare in expeditiaimpotriva Moldovei sosise in Crimeia cu o luna, inainte de declan*areaei 7. Aceemi sursa, documentary readuce in discutie o probkma, impor-tanta, anume aceea a statutului politico-juridic pe care sultanul inten-tionase sa-1 impuna initial Moldovei, in urma acestei actiuni militare.Potrivit lui Remmal Hodja, aflat permanent in preajma, hanului, scri-soarea lui Soliman Magnificul catre Sahib Ghiray ar fi cuprins, in esenta,

Tarih-i Sahib Giray Han, ed. Ozalp Gokbilgin, Ankara, 1975, p. 25-26 ; dealtfel,Mustafa Gelalzade, prin mina caruia trebuic sa fi trecut neaparat aceasta scrisoare (el trasaatunci monograma sultanului In calitate de niqandji), arata ]impede ca pe clnd padiphulse afla Inca la Istanbul el i-a scris lui Sahib Ghiray han o scrisoare prin care Ii arata dorinta cahanul sa villa el insui, Impreuna cu oastea lui, la aceasta expeditie Imparateasca" (Cronicilurce$11, I, p. 267).

7

www.dacoromanica.ro

Agresiunea otomano-tAtaro-poloneza 155

urmatoarele : infidelul Meg, credinta... numit Kara Bogdan (Petru Rare*G.T.) trecind la tradare... a pricinuit suferinte la o seamai, de musul-

mani ; <de aceea,> mi-am propus sa merg <asupra lui> i siti curat vilaietulMoldova de necredincio*i..."2. Privity prin prisma conceptiei islamice,aceasta, declaratie a sultanului nu poate fi interpretata decit drept ointentie de a aduce Moldova in regimul juridic de dar-111-ishim (teritoriuislamic), adica de a lichida fiinta ei de stat. Un alt martor direct al eveni-mentelor, de .aceasta data din preajma lui Soliman Magnificul, cronicarulMustafa Djelalzade, arata, *i el ca. scopul urmarit prin cucerireataxii Moldovei era acela de a o alipi imparatiei"2. Se pare ca, tocmai inconditiile temerilor provocate de zvonurile privind intentia sultanului de alichida fiinta de stat a Moldovei s-a ajuns la intelegerea dintre marii boieriai taxii *i Soliman Magnificul, fapt la care ne-am referit mai inainte.Nelini*tea leg,ata,de aceea*i problems reiese gi din instructiunile date deregele Sigismund I solului sau trimis la sultan, in mai 1538. Polonia nuputea fi desigur de acord en vecinatatea imediata, a fortelor otomane.Con*tient de gravele complicatii pe care atentatul impotriva fiinteistatale a Moldovei le-ar fi provocat politicii otomane, sultanul a renuntatcurind la o asemenea intentie. Dealtfel, Stefan Lacusta, inlocuitorul luiPetru Rare*, a fost luat de la inceput in aceasta expeditie.

Ajuns in sudul Dobrogei, la inceputul lunii august sultanul a trimiso scrisoare ultimativa, lui Petru Rare*, printr-un roman renegat, SinanCelebiw, cerindu-i sa presteze personal omagiul de credintan. Consultatide catre domn in aceasta privinta, marii boieri ar fi declarat : ceea cetrebuie sa facem deindata, este sa ne inchinam en umilintil, plecind fatanoastra supusa la Poarta fericirii *i sa, ne oferim slujba pentru fericireatarii noastre, a avutiei Si familiilor noastre, pentru ca in fata sultanului,ea *i alts data, sa, devenim fericiti, not i tara noastra, cu avutiile *ifamiliile noastre"12. Fara cronicarul otornan al acestei expeditii,Nasuh Matrakci, de.i participant la ea, nu avea cum sa, *tie cu exacti-tate ceea ce s-a petrecut in sfatul domnesc de la Suceava. Dar, prinaceste cuvinte, pe care el le-a atribuit portarului Mihu, Matrakci a pusin evidenta adevarul esential, binecunoscut in tabara otomana, ca mariifeudali ai Moldovei erau gata sag tradeze pe domnul tariff, pentru a aparapropriile for pozitii de patura dominants. Dealtfel, acest lucru reieselimpede *i din cronica lui Grigore Ureche, in care se arata ca mai dintruiunlauntru boiarii *i tara cunoscindu la ce vine lucrul, sa sfatuia *i unul

8 Tarih-i Sahib Giray Han, ed. cit., p. 25.9 Cronici turce#1, I, p. 269." Acesta Indeplinise In Moldova o misiune asemdnatoare $i In 1521 (vezi Mihai Costa-

chescu, Documenle moldovene?ti de la Stefani(d voievod ( 1517 1527), Iasi, 1942, p. 543).Desi cronicile otomane mentioneaza aceasta scrisoare ultimativA drept un raspuns la

o solie de tatonare a lui Petru Rares (Cronici turcefli, I, p. 222-223, 264), se pare cA cci care auvenit In fata sultanului, la 8 august, erau lui loan Zapolya (I. Ursu, op. cit., p. 49).

is Cronici turce0i, I, p. 224.

11

indoials,

trimisii

www.dacoromanica.ro

156 Tahsin Genii!

de la altul cerca sfat, ce vor face, ca sa poata hAlildui de atita nevoi ces-au atitatu pen tari, de s-au strinsu o gramada de ritotati risipa asupratarilor. Aeestea toate dad, i-au venit la urechile lui Patru voditi maivirtos Hirea chielariul i-au spus cum ea *i tato, sa vorove*te sa-1 para-sasciti, multi scirbii, intra la inima lui..."13. Acela*i cronicar oficial alacestei expeditii otomane, Nasuh Matrakci, reda staruintele pe carePetru Rare* le-a depus fatil de boierii moldoveni, pentlu a-i convingede necesitatea rezistentei. Ceea ce giuditi voi este o parere gre*itit kti oiluzie s-ar fi adresat domnul boierilor Narilea avuldei

cre*terea o*tirii nu se fac prin nepitisare. In clipa de fat:A, scotindafara din ruined miinile voastre cm ajoase sii, le folositi in a*a fel, incitsit se mire chiar *i zeul Marte mintuitorul de sabii *i de la lupta noastril,vitejeascii, sit is pilda vintul focul trecator"14. Dinco lo de fanteziepoezie se poate vedea in aceasta relatare increderea lui Petru Rare* injustete:a, cauzei sale *i in posibilitatile de lupta', ale Moldovei. A*a se *iexplica faptul ca de*i era parasit de aliatii sai oceidentali, atacat depoloni, ainenintat de fortele tatare puse in mi*care dare Nistru subminatde boierii dinliluntru slabi plin de viclepg"15, Petiu Rare* a refuzatcererea de supunere a lui Soliman Magnificul, hind feint hotaiit sa (Tuna.rezistenta.

Pentru ie*irea din impas, se impunea insa cu stringenta impacareaen Polonia, deoarece numai a*a putea sii, intoaica, oastea asupia tata-rilor, cii, de-i va birui, pre turcu lesne 11 va impitica"16. In acest sens,Petru Rare* a fiticut apel la mijlocirea lui Ioan Zapolya, inteiesat *i el inevitarea unei vecinitati otomane directe la estul Tlansilvaniei. Poloniiau refuzat insa initial pacea oferita de Petru Rare*, ceea ce a zaditimicitorganizarea rezistentei inainte de intiarea foitelor otomano-tatare inhotarele Moldovei. Toting, domnul a reu*it sii, obtina un prim succes,infringind o parte a trupelor -Mare care incercaseia sa treaciti pe la E,-;tefit-ne*ti, pentru a impiedica concenti area o*tilor moldovene.

Intre timp, Soliman Magnificul, dupa ce aflase de la Sinan Celebirefuzul lui Petru Rare* de a se supune voirrtei sale, ordonase trecerea,Dunitirii. Prime le au trecut unitatile de avangaida ale akindjiilor, apoirind pe rind celelalte trupe, timp de treizeci de ore, iar la sfir*it sultanul,impreuna cu suita sa ienicerii din garda imperials. Confoim obiceiuluiotoinan, in stinga fluviului a avut loc trecerea in revistiti a o*tilor veniteinexpeditie. Erau prezentate toate fortele disponibile ale imperiuthi, dinAnatolia *i Rumelia, precum cei 3 000 o*teni trimi*i de Radu Paisie,domnul Tarii Romane*ti ; potrivit unor surse, sultanul avea atunci linga,el aproape 200 000 de oameni. Dupa un scurt divan in care a fost hotarititinerariul de mar*, intreaga oaste s-a pus in mirare titre Ia*i. Depla-

13 Ureche, op. cll., p. 143.Cronici turcefti, I, p. 224.

13 Ureche, op. cif., p. 143.11 Ibidem.

*i *i

*i

*i

14

gigi

gi

degartd...si

gi

gi

www.dacoromanica.ro

Agresiunea otomano-tiltaro-polonezii 157

sarea s-a Mcut in formatie de luptar caci data cu trecerea Dunitrii seintrase in dar-iil-harb (teritoriu de razboi).

La inceputul lunii septembrie, cind sultanul supraveghea, trecereafortelor sale peste Prut, pe un pod construit, linga Falciu, de catre cele-brul arhitect Sinan, au sosit in tabara otomana *tiri alarmante referi-toare la atacuri venetiene in Moreea. Sultanul *i dregatorii sai nutreau,intr-adevar, terneri serioase fats de faptul ca in conditiile angajarii prin-cipalelor forte otomane in campania impotriva Moldovei, aliatii occiden-tali ai lui Petru Rares ar putea declansa operatii coordonate, debarcindeventual in Moreea si in alte zone. Dealtfel, tocmai in scopul preintim-pinarii unor asemenea actiuni fusese trimisa flota otomana in MareaEgee *i in Marea Mediterana. In realitate, *titea primitil, de sultan linga

lciu era departe de a fi gravy pentru interesele otomane. Nu fusesevorba decit de citeva atacuri izolate asupra unor pozitii din arhipelagulegeean, efectuate de amiralul venetian Cape llo si de ccl papal Grimani,fiecare cautind sa obtina unele succese inainte de sosirea comandantuluisuprem al flotelor aliate, renumitul arnit al Andrea Doria". De accea,Soliman Magnificul si -a continuat drumul catre Iasi, in apropierea caruia,la 9 septembrie, a avut Joe jonctiunea trupelor otomane cu cele tatare rasi primirea protocolara, cu deosebita cordialitate, a hanului Sahib Ghiray.

In aceleasi zile de la inceputul lunii septembrie 1538, Petru Rare*a reusit, in sfirsit, sit incheie paces cu polonezii. Desi tirzie, aceasta paceera de stringenta necesitate pentru apararea Moldovei. Petra Rares atrecut imediat la pregatiri pentru lupta cu otomanii. Dusmanul fiindacum destul de aproape, domnul a adoptat tactica utilizath cu atitaslimes, mai ales la Codrii Cosminului, de &are marele sau predecesor,i'tefan. In jurul unei pozitii favorabile, intre dealurile impadurite de laDrag*ani, de linga Boto*ani, au lost. doboriti arbori pentru intariturisi pentru a fi blocate caile de acces. Petru Rare* dispunea de o forts con-siderabila (izvoarele o apreciaza la circa 70 000 de oameni)", in mastu.a,sit sustina o lupta cu sorti de reusita impotriva o*tilor invadatoare.cronicarii otomani (unii din ei participanti directi la aceste evenimente)an remarcat faptul ca Petru voda rinduise ostile in padurile greude strabatut de lingit Boto*ani..." *i c i astfel cl putea sa faca pagube sipierderi in rindurile ostirii islamiee" ; totodata, ei an constatat ca, cetatea

Vezi Afif Bilytiktugrul, Prevezc deniz muharebesine ilisGin gerfekler ( Adevdruri legatede baldlia navald de la Preveze), Belleten", XXXVII (1973), nr. 145, Ankara, p. 51-85.

ie Estimarile In privinta numarului ostirii tatare sint foarte variate : Alustafa Gelalzadcindica 200 000 de oameni, Rustem pasa 100 000, Altinedjim-bast 50 000, tar Hammerindica doar 8 000 (Cronici turce0i, I, p. 268); pe cind Remmal Hodja se multumeste cu inetaforaca focurile taberei tatare sclipeau In noapte precum stelele nenumarate de pc cer" ( Tarih-iSahib Giray Ilan, ed. cit., p. 28).

Cifrele date de sursele medievale In privinta fortelor combatante sint, de obicei, relativesi exagerate : ca atare, ele trebuie acceptate cu uncle rezerve. in cazul de fats, consideram canumarul real al oastei otomane si al celci moldovene a lost mai mic cu ccl putin 114 la fiecareIn parte.

17

19

Insist

isi

www.dacoromanica.ro

158 Tahsin Genii!

Sucevei este asa de bine intarita, incit foarte greu poate fi cucerita."2°si ca ea era aparata cu multa vitejie si zel"21. in tabara sultanului existao serioasa ingrijorare, mai ales in privinta faptului ca rezistenta domnuluiputea declansa un razboi popular. Tocmai de aceea, atacul gaziilorpurtatori de victorie arata cronicarul oficial al expeditiei s-a indrep-tat in cea mai mare graba, spre mungi reisculate" 22 (subl. G.T.).

Totusi, batalia decisiva nu a avut loc, caci boierii si-au pus inaplicare planul for de tradare. Deindata ce au inceput primele ciocniri,marii boieri, in frunte cu portarul Mihu si logofiltul Trotusan, 1-au parasitpe domn si s-au retras cu cetele for in tabara de la Badauti. Tradat deai sai si inselat de cei in care isi pusese atitea sperante, Petru Rares afost nevoit s5, caute refugiu in cetatile sale din Transilvania.

La 17 septembrie 1538, sultanul a intrat in Suceava, unde a pusmina pc tezaurul lui Petru Rares, care era atit de pretios, incit re-cunoaste cronicarul otoman nu poate fi descris de papa autorului"23.Apoi, fruntasii vilayetului Moldova, venind cu capetele plecate, s-ausupus..." si au cerut iertare de la Poarta imparatiei"24. intr-adevar,la 21 septembrie marii boieri si reprezentantii clerului an acceptat condi-iile de sultan, act ce a marcat inceputul unei not etape in istoria

politica a Moldovei 25.In primul rind, instalarea lui Stefan Lacusta pe tronul Moldovei,

prin vointa unilaterala a sultanului, a constituit o gravy afectare ainsesi pozitiilor politice ale marii boierimi, care, inlaturindu-1 pe Rares,dorise sa concentreze intreaga putere in miinile sale prin instalarea unuidomn fidel intereselor ei. Apoi, tronul domnesc a fost pus sub paza per-manents a 500 de ieniceri, ceea ce insemna stricta supraveghere a activi-tatii domnului si a boierilor care urmau sa, raspunda in comun de indepli-nirea poruncilor Portii. in sfirsit, pentru a completa regimul de constrin-gere impus Moldovei, Tighina si Bugeacul an fost rupte din trupul ei sitransformate in bastioane otomane, cu menirea de a reprima imediatorice actiune contestatara pornita din interiorul sau din afara Moldovei.Toate aceste conditii au fost consemnate intr-un act oficial, care nu amai avut insa valoare de tratat, ci de diploma de numire : berat 26. Atitprin forma, cit si prin continut, acest act a marcat supunerea efectivaa Moldovei fata de Poarta otomana. Desi cuantumul haraciului nua cunoscut vreo crestere cu aceasta ocazie 27, totusi s-a produs o mutatieimportanta in semnificatia lui. Tributul platit Portii a incetat sa mai

20 Cronici lurce#i, I, p. 268-269.zl Ibidem, p. 353.22 Ibidem, p. 228.23 Ibidem, p. 270.24 Ibidem, p. 354 §i 412.25 Vezi Eugen StAnescu, Le coup d'etat, p. 241-244.20 Vezi §i Nicoara Beldiceanu, Problema lratatelor Moldovei cu Poarla in lumina cronicei

lui Pecevi, Balcania", V, 1, Bucure§ti, 1942, p. 393-407.27 Dimpotrivd, potrivit legislatiei otomane, ra§luirea teritoriului Moldovei trebuia sa

aduca o scbdere corespunzatoare a tributului ei.

impuse

pi unite

www.dacoromanica.ro

Agresiunea otomano-tataro-poloneza 159

reprezinte un simbol al vasalita,tii formale, un prep al ritscumparitriiprotectiei si neamestecului otoman in problemele de stat ale Mol-

dovei, devenind un semn al supunerii in fapt. Totusi, entitatea statalaa Moldovei a fost mentinuta, dar functiile sale, mai ales pe plan extern,au fost progresiv restrinse. De acum, Moldova trebuia sa dna, politicaPortii, ca,ci nesocotirea poruncilor otomane avea sa atraga, dupa, sineimediata inlaturare a domnului rebel" si pustiirea arii. Incepea vremeain care domnii vor fi siliti sa recurga, mai mult la subtilitittile diplomatieii. la puterea banului decit la forta spadei intru apararea intereselor majore

ale tArii, la care nu au renuntat cei mai multi dintre ei.Desi Moldova a fost inchinata," fara luptil de ca'tre mar ii boieri,

totr4. Soliman Magnificul a tinut sa califice rezultatul campaniei saledin 1538 drept o cucerire" ( fetih)28. 0 asemeuea expresie nu avea numaimenirea de a justifica marile angajari de forte realizate in aceasta, expeditie,ci mai ales aceea de a afirma conceptia turco-islamica a dreptului spadei",

hakki), care dadea drept de stapinire neingiadita suit anuluiotoman. Soliman Magnificul a ineercat astfel ca confer e un temei juridicinstalaxii dominatiei otomane in Moldova. Aceasta depa,sea insa, limitelestricte ale relatiilor moldo-otomane, avind semnificatia unei declar atiide principiu al Portii in cadrul general al raporturilor Internationale 29.DimpotrivA, factorii responsabili din Moldova nu au admis niciodata,acest punct de vedere al Portii, toemai in ideea de a sublinia caracterulcontractual al dominatiei otomane. Tara Moldovei ... este volnicii,stria peste doua, veacuri Ion Neculce , ca turcilor este inchinata., nueste luata, cu sabia".

Sultanul nu a tinut seama, a§adar, de intelegerea prealabila curuarea boicrime a Moldovei decit in mitsura in care i-a convenit. Aceastadin urrna, simtindu-se insa, lezata, de prevederile actului din septembrie1538, de la Suceava, a cAutat, dupa retragerea fortelor otomano-tiltare,sii,-§i recupereze pozitiile pierdute. Aceimi boieri care oferiseril taro, sul-tanului, acum 1-au socotit vinovat de consecintele acestui act pe Stefan

pe care 1-au asasinat in 1540 ; apoi, au atacat si incendiat nouacetate turceaseil, Bender (Tigbina). Era insa, prea tirziu. Soliman

atinsese principalele objective ale planului silu politic din 1538.Supunerea Moldovei, victoria navala, a lui Barbaros Hayreddin papa laPreveze (tot in septembrie 1538), precum si succesele expeditiei asiaticespulberasera, coalitia pe care statele europene incereasera s-o inehege inacel an, astfel 61,', in 1540-1541, Soliman Magnificul a putut, fitrA preamaxi dificultai, sa tran§eze si problema mWenirii regatului maghiar,

Vezi Mihail Guboglu, L' Insert piton turquc dc Bender relative a ('expedition de Solimanle Magnifique en Moldavie ( 15381945), Stadia et Acta Orientalia", I, Bucarest, 1958, p.175 187.

29 In septembrie 1630, atrilgind atentia regclui Poloniei asupra faptului Ca nu are niciun drept de amestec In Transilvania, Moldova $i Tara Romaneasca, sultanul Murad IV (16231640) sublinia ca acestea shit pamInturi cucerite de sultanul Soliman si de atunci supuse sulta-nilor otomani" (Original la Archiwum Glowne Akt Dawnich Varsovia, Arch. Kor. Warsz.,dz. Tureckie, t. 332, nr. 598).

(kilic

Laeusta,Magni-

fical

.

www.dacoromanica.ro

160 Tahsin Gemil

transformind Buda in mares otomana de bariera contra expansiuniihabsburgice, iar Transilvania in principat autonom, la fel ca §i celelaltedou'a tri romane 3°. Dominatia otomana la nord de Dunke era in acestfel consolidate. Curind, acest fenomen a depa§it chiar §i limitele stabilitein 1538. Mai cu seams Moldova 0 Tara Romaneasea au fost impuse laobligatii economice tot mai mari. Pretinse la inceput ca urmare a necesi-tatilor de ordin militar, sarcinile de aprovizionare economica §i, in gene-ral, materials ale tkilor romane au ca'patat curind extensie complexii,qi caracter permanent, ceea ce a dus apoi i la instituirea monopoluluicomercial otoman. De§i, aservirea economica a tar ilor romane a fost unrezultat al dependentei for politice stabilita in 1538 1541initial, aspectul economic a fost subordonat celui politic, pe parcurs inslatura economica a devenit mobilul principal al agiavaiii dominatieiotomane in ansamblu.

Tocmai astfel de efecte ale dezvoltarii puterii otomane incercasePetru Rare§ sa be preintimpine. Convins fiind de faptul ca numai printr-orezistenta coalizata a fortelor europene se putea contracara avansulotoman, domnul Moldovei a depus stkuitoare eforturi in acest sens.Nereu§ind sa desparta Polonia de colaborarea cu Poarta, nici prin uti-lizarea mijloacelor concesive §i nici prin cele ale fortei, Petru Rare§ atrecut apoi de partea habsburgilor austrieci, cei mai interesati in desfa-§urarea, luptei antiotomane. Dar §i ace§tia din urmk amenintati directde fortele otomane in insa0 re§edinta for vienezI §i subminati de politicafranceza polona, au preferat sa ajunga la un aranjament temporar cusultanul in privinta problemei ungare (pima in 1606, habsburgii austrieciau platit un tribut sultanului), decit sa-§i asume riscurile unui razboihotaritor.

Prin urmare, nu atit actiunile necontenite ale lui Petru Rare, pemai multe fronturi, cit acutele contradictii din sistennil politic europeanau constituit cauzele izolarii Moldovei in momentul de mare cumpanadin 1538. Petru Rare§ a avut insa nab, de a merge &la la capat. *i nua pierdut decit pentru ca fortele care i s-au opus §i care 1-au subminatsistematic au fost prea mari §i prea numeroase pentru ca el, de unulsingur, sii, fi putut izbindi.

" tntarirea pozitiilor otomane a fost mult Inlesnita de toleranta religioasa practicatade Poarta 5i de conduits ci politica favorabila protestantilor. Cei cc acceptasera ideile IleformeiIn tIngaria Si Transilvania au preferat, desigur, controlul otoman conditionat in locul stapiniriiliabsburgilor catolici (veil Paul Coles, The Ottoman Impact on Europe, Londra, 1968, p. 86-87).

Si,

*i

www.dacoromanica.ro

2. Domnialui $tefan Lacusta

de Stefan S. Gorovei

DuminicA 15 septembrie 1538, Soliman Magnificul, cu ostirea sa, a ajunsin fata cetatii Suceava 1. Nu avea, dupa cum mArturisesc documentelevremii, tunuri marl de asediu, ci doar 230 de tunuri mici, de amp 2, cucare, fireste, Suceava nu putea fi luala. Dar apararea cetatii fuseseparalizatl prin plecarea celui in grija caruia cadea organizarea ei : insusiportarul Sucevei, hatmanul" Mihu, isi pIrasise postul pe care Rares

incredintase la moartea viteazului Onufrie Barbovschi, in 15303; ple-cind, impreunI en bAtrinul fost logofat Gavril Trotusanu si cu altii,

necunoscuti ca nume 4 in tabara turceasa, la Mehmed-bei",unde au cerut iertarea"5. Nu fusese ales intimplAtor comandantul oto-man caruia boierii moldoveni i s-au adresat cu cererea formalA de supu-nere, caci, dintre marii demnitari care formau statul major al Magni-ficului, unul era de stirpe cretin si inrudit cu doamna Elena Brancovici :Mehmed-bei Iahia Pasaoglu, comandantul oastei din Semendria, cunoscuta Mehmed Sokolli 2, sirb din Bosnia, care, turcit, va restaura patriarhia

din Pe6 in favoarea fratelui sitiu 7 si in casa carnia va sta, mai tirziu, IliacBares. Aceast5, inchinare" la viitorul mare vizir, indicind o anumeorientare politiel, pe care e cert c5, an avut-o si nu intimplator, desi-gur fruntasii opozitiei din Moldova, a impiedicat organizarea rezis-

Calillori, I, p. 385: Cronici turcesti, I, p. 269 ; urmam cronologia din itinerarul sul-tanului.

2 Toate scrisorile cu aceasta informatie (cf. Hurmuzaki, II, 4, p. 162) au originea inscrisoarea lui Stefan Mailat, scrisa la 18 septembrie 1538 la Bretc, unde astepta eventuala trecerea sultanului in hoc regnum", pazind trecatoarea Oituz : bombardam maioremprefer bombardas campestres ducenlas et triginta" (Hurmuzaki, II, 1, p. 188), VeranciusDespre espedifiunea lui Soliman, da numarul de 225.

3 Genealogiile moldovenesti, collalio inedila.Hurmuzaki, II, 4, p. 162.

6 Cronici turcesti, I, p. 229-230, 254.6 M. Guboglu, Inscripfia sultanulut Suleiman Magnificul in urma expedifici in Moldova

(15381945), Studii" , IX (1956), nr. 2-3, p. 109.7 N. Iorga, Bizant dupd Bizanl, Bucuresti, 1972, p. 86.

i-1

inca

I i

a

s

www.dacoromanica.ro

162 Stefan S. Gorovei

tentei la Suceava. Cetatea §i-a deschis portile. Cu ocupai ea ei, se puteaconsidera ca", Cara intreaga era in miinile sultanului.

0Adunati in curtile de la Badeuti, vladicii §i boierii tare au inteles

&A, pentru a evita pa§alicul de care umbla vorba 8, trebuia procedat cuabilitate : §i-au ales sfat ca sä trimita sol la imparatul cu mare rugaminte§i plingere, sá-i ierte. Si a§a an ales dintru din§ii pre Trifan Ciolpan 8,de 1-au trimis sol in Suceava, la imparatul, de se rugar5, de pace §i-§icerurI domnu"18. Soliman, acordind iertare intregii populatii a Moldovei,a dat firman ca, in timp de patru zile, toti beiii §i beizadelele §i marilefete biserice§ti §i caluglrii, precum §i preotii, a vina la Curtea cea ocro-titoare a Lumiiml. Cu acest raspuns s-a intors Ciolpan la Badeuti, insotitde un mare ceau§ implratesc 12. Aceste prime tratative s-au desfkuratla 16 §i 17 septembrie ; la 1813, cei chemati se prezentara la Suceava,uncle, dupa obiceiurile orientale, au cazut la picioarele imparatului, pretariff i-au iertat imparatul §i cu dragoste i-au priimitum4, infati§indu-lepe noul domn, desemnat de el : qtefan voievod. Frunta§ii taxii nu fuseserAchemati, deci, pentru a alege, ci pentru a afla holarirea pe care sultanulo luase Inca de la Adrianopole, dad, nu chiar din capitala imperiului.Oricum, vointa sa era cunoscuta de mai inainte, caci, chiar in aceea§i zila 18 septembrie, din posada sa de la Bretc, Stefan Mailat stria episco-pului Stefan Broderics de Vacz c5, noul domn al Moldovei, a§ezat desultan Mailat anticipa desfkurarea evenimentelor ! este fiul unuianume Sandrinus"15.

Circulau zvonuri ciudate despre acest personaj, pe care toata lumea11 §tia ca fiu al unui Alexandra 18, in timp ce el insu§i i§i spunea fiu albatrinului Stefan voievod"17; se zicea ca trecuse mai demult in credinta§i religia sultanului"18, cA o sofa a sa se afla in haremul acestuia 182 a§a

8 Hurmuzaki, II, 4, p. 141, 143.Nementionat In documentele contemporane ; urmasii sAi apar la 19 februarie 1607

(DIR, A, XVII, 2, nr. 106, p. 89-90).18 Ureche, Letopiselul, p. 156.u Cronici turce;ti, I, p. 480 (Pecevi).12 Ureche, op. cit., p. 156.13 Desi In formulari cam neclare, cronicarul Mustafa All vorbeste de un slat tinut timp

de patru zile" (Cronict turce;ti, I, p. 354) si de alegerea lui Stefan LAcustA In a patra zi" ; ori,stim CA alegerea s-a facut la 21 septembrie, de unde am dedus a prima din cele patru zilede slat a lost 18 septembrie.

14 Ureche, op. tit., p. 156.15 Hurmuzaki, II, 1, p. 188.16 Gorovei, Gane;tit f i Arbure;tit, p. 3-4 (extras) ; idem, Note istorice ;i genealogice,

p. 187-192.17 Interesant e faptul cA regele Sigismund 11 stia, In toamna anului 1538, ca Stefan Alexan-

drovici (Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 116) ca Si cronicarul Bielski si Stanislas Gerski (In scri-soarea comentata In studiul nostru Note istorice ;t genealogice) dar, In tratatul Incheiat cu el,11 spune syn starego Stefana motewodr (Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 122).

18 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 116.u Ibidem, II, 1, p. 194.

°

www.dacoromanica.ro

Stefan Lficusta 163

cum mai tirziu se va zvoni ea a vrut sa turceasca toata Moldova 26, iarboerii care it vor ucide vor spune ca era un turc, imbracat in vesmintulnostrum". Nu era, in realitate, nici turc, nici turcit §i nici nu urmare,aislamizarea Moldovei. Se nascuse, ins& la Istanbul, la 1496 sau 1497, sicrescuse la curtea sultanului 22 Inca din ianuarie 1504, se stia ca el erasustinut de Poarta pentru succesiunea lui Stefan el Mare, fiind chiaradus in Moldova, in iulie, de ceausul turc venit odata cu logofatulTautu, care dusese tributul s& aseze noul domn 23. in 1527, a incercat,faxa, succes, sa is domnia 24, profitind de situatia Inca neclara, din Moldova,iar in 1531 1-a intimpinat la Poarta pe solul polonez Ocieski cu rugaminteaca regele sa nu-1 mai lase pe Rams in scaun 26, Era bine apreciat de sultanulinsusi, care ii proiectase §i o casatorie cu o fiica a lui Gritti 26 j aceastacasatorie nu s-a mai realizat, si Stefan a venit in Moldova, in 1538, casa-torit cu' o Chiajna §i avind doi bate i, Alexandru §i qtefan, pe care ii vamentiona in toate documentele sale interne. Prenumele primului nascut,locul de ingropare a Chiajnei manfistirea Bistrita ca §i interpre-tarea logica a tuturor informatiilor documentare existente due la eon-cluziU ca domnitorul pe care istoria 1-a Inregistrat sub numele de qtefanLeicusta a fost fiul ultimul nascut §i postum al lui Alexandru (t 26 iulie1496), fiul lui Stefan eel Mare.

Impunerea sa pe tronul Moldovei nu s-a facut Mel opozitia marilorboieri, care sperau sa dobindeasca un domn al lor, usor de manevrat,ascultator de ei §i indatorat lor, pentru ca, in alte imprejurari, de la eiar fi primit tronul. Aveau in vedere, poate, pe Alexandru, care mai in-cercase sa obtina, domnia si la 1523", si la 153528, §i pe care-1 vor chemala 1540. Din cronicile turcesti se intrevede aceasta opozitie boiereasca,din cauza careia adunarea electiva" convocata de Soliman Magnificula §i durat patru zile. E posibil ca sultanul sa fi amenintat §i cu cealaltasolutie, radicals paplicul 29 si, in fata acestei perspective, protejatulsau a fost acceptat 3 §i proclamat domn. Ceremonial investiturii s-a

Veress, Documente, I, p. 18.21 Iorga, Scrisort, p. 25-26.22 Simionescu, Not date, p. 10 (extras). In octombrie 1538, Soliman scria regelui Sigis-

mund c5 noul principe din tineretea sa a slujit la curtea noastrA si a dat dovezi de zel" ( Hur-muzaki, supl. II, 1, p. 112) ; dupa Mignanelli, slujba lui Lacusta la PoartA a durat 25 de aid(Caldtori, I, p. 466).

22 Gorovei, op. cit., p. 186.24 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 18 ; Veress, Ada et epistotae, p. 155 ; desi nenumit, e indiscu-

tabil vorba de acelasi personaj gut educatus est spud Turcos".25 G. Coriolan, Petru Rare; inainte de urcarea sa pe Iron ;1 Petru pribeagul, Bucuresti,

1909, p. 28.24 N. Iorga, 0 doamnd venefiand a Moldovei ?, Bucuresti, 1927 ; V. Motogna, Momente

istorice, Revista istoricd ", XIV, 1928, p. 36-37.27 Gorovei, Gdnedit ;i Arbureftit, p. 14 (extras).22 Idem, Note istorice ;i genealogice, p. 187.28 Iorga, Scrisort, p. 25.so Ureche, op. cit., p. 156, scrie cA sultanul, prirnind pe boieri la Suceava, le-au pus

domnu pre Stefan voda".

28

www.dacoromanica.ro

1 C4 Stefan S. Gorovei

desfasurat la Suceava, in prezenta sultanului insusi ; pentru prima data,un domn moldovean a avut parte de o asemenea ceremonie.

Simbata 21 septembrie, *tefan a fost uns domn ceremonia reli-gioasa a urmat vechea traditie si apoi a primit insignele investiturii :cuca de aur, steagul (tuiul), o bland rosie si un caftan, impreuna cu unilustru berat"31 probabil eel mai vechi finnan de investiture din istoriaMoldovei. Tobele au batut, timbalele au sunat si au avut loc cinstiripline de maretie"32 urmate ins de rkluirea unei parti din Moldova.Sub pretextul de a curma vechea gilceava"33 pentru hotarul raialelorChilia si Cetatea Alba ", se lua Bugeacul si cetatea Tighina, care, cu zonaimprejmuitoare, va forma o noun raia ; acolo, sub supravegherea ca-diului de Bender numele eel nou al Tighinei beiul Hasan, marelearhitect Sinan ibni Abdul Merian a ridicat ziduri noi, transformind vecheacetate intr-o adevarata poarta infanta" (acesta e intelesul cuvintuluiBender)35, menita sa tine sub observatie atit Moldova, cit si Polonia siUcraina 38.

Dar acesta n-a fost singurul cistig al sultanului in urma campanieidin Moldova. In cele citeva zile cit a stat la Suceava, el a insarcinatpe marele imbrohor Husein aga sa caute tezaurul domnilor Moldovei,despre care aflase, probabil, ca fusese ingropat in pamint. N-a fost greude descoperit cele citeva butoaie foarte man de yin [ingropate] in chiarcetatea Sucevei"37, iar cele gkite inauntru a caror deseriere ocupit'un loc important in cronicile otomane 38 au depasit inchipuirea emi-rilor"39. Sultanul insusi a fost uimit ca, intr-o Cara atit de mica, undomnitor a putut aduna o asa mare comoara"".

Cu aceasta comoara, Soliman a parasit Suceava a doua zi dupeinsclunarea lui *tefan Lacusta 41, care cu vladicii si cu toti boierii",1-a condus ping, la Dunare 42 j aici, la hotar unde s-a ajuns la 2 octom-brie 43 sultanul, intr-un acces de marinirnie, a inapoiat domnului

al Cronici turcesti, I, p. 481 (Pecevi).32 Ibidem, p. 354 (Mustafa Ali).33 Ibidem; v. si M. Guboglu, op. cit., loc. cit.34 0 cercetare a acestui hotar sub Stefanita : v. Mehmed, Documente turcesti, 1, p. 10-11.35 M. Guboglu, op. cit., p. 112.34 Ibidem.37 Caldlori, I, p. 421 (Verancsics).32 Cronici turcesti, I, p. 270 (Mustafa Gelalzade), 354 (Mustafa Ali), 480 (Pecevi) etc.a° Ibidem, p. 354.4° Ilurmuzaki, XI, p. 37.41 Calcitori, I, p. 285.42 Ureche, op. cit., p. 156.4° Data, reprezentlnd sosirea sultanului la Isaccea, e consemnala de Mustafa Gelalzade

§i confirmata de un raport din Toledo, care da, pentru parasirea Moldovei, data de 20 octombrie,cf. Veress, Acta et epislolae, I, p. 291.

-

www.dacoromanica.ro

Stefan Likustit 165

Moldovei tot pleanul si robii, citi s-au aflat de fatk, si birul inck le-auiertatu"44.

O

Prima grip, a noului domn a fost, cum era si firesc, sa se asigurede orice surprizil din partea predecesorului skit. Inca din drumul intoar-cerii la Suceava, fkra sa mai astepte sosirea acolo, profitind de un popasla Roman, *tefan vodk a trimis, la 11 octombrie, cea dintii scrisoarea sa, episcopului Anastasie de Vad 45. Bazindu-se pe complicitatea epis-copului cu port arul Mihu al Sucevei si, prin el, cu intreaga conjuratieinternk care viza suprimarea fizicci a lui Rare§ 46 tefan Lkusta iicerea sa atragA de partea sa pe Simion Draxin 47, pircklabul Ciceului,ca sa ne fack, nouk slujbl cu acest Petru voievod". De la 28 septembrie 48,Rare§ se afla in cetatea de el incredintatk acestui boier si asediatk, chiarin acele zile, de voievodul Transilvaniei, Emeric Balassa, si de GheorgheMartinuzzi 49 aderind la complot, pircklabul Draxin a pus la cale uci-derea lui Bares 58 acesta insk a prins de veste si, expulzindu-i pe complo-tisti din cetate, a predat-o asediatorilor ski, considerindu-se prizonierpolitic 51.

Ajuns la Suceava, Stefan L'Acustk a mai trimis o scrisoare, unuiadintre cei mai credinciosi oameni din anturajul fostului domn, anumelui Nicoark Hira, fost chelar (ck'nakras), chemindu-1 in tat* hind iertatpentru greseala ce ne-ai gresit"52 dezvkluirea complotului boieresc 53,la inceputul lunii septembrie. Desi poftit sa se intoarck fkrk frick siPark indoialk, pe sufletul nostru si pe credinta domniei mele si pe credintasi pe sufletul tuturor boierilor, maxi si mici", Nicoark Hira a rkmas alkturide domnitorul sku (s-a intors cu el, abia in 1341, devenind pircklab

44 Ureche, op. cit., p. 156.45 Nicolaescu, Documente slavo-ronuine, p. 169 -'170 ; Tocilescu, 534 documente, p. 521-522

scrisoarea e datata doar Tirgul Roman, octombrie 11", dar data complete nu poate fi declt 11 oc-tombrie 1538, cad, curind, episcopal si acolitii sal vor fi alungati din Ciceu de Insusi Rares (Urecheop. cit., p. 157); un document din 13 iunie 1539 Il arata pe episcopal Anastasie stabilit deja lamanastirea Putna (DIR, A, XVI, 1, nr. 355, p. 392).

4° Acest distinguo este impus de analiza atenta a textelor contemporane. Revenitn, cuamanunte, In lucrarea noastra Petra Rare (ms.).

Necunoscut, se pare, documentelor interne ; nu poate fi identic cu marele comis Draxindin 1533-1537, cum sugereaza Stoicescu, Dictionar, p. 302, cad, succedind lui Toma la pirca-labia Ciceului, Simion Draxin detinea aceasta fundie Inca din Mlle 1529, Hurmuraki, XV, 1,p. 325 (gresit datat 1 iulie, In loc de 31 iulie) si p. 328 (Simon Draczin, castellanus castriChycho", la Ciceu, la 18 august 1529). Pentru familia Draxin, v . notele lui Stoicescu, op. cit.,s.v. si Al. I. Gonta, Un asezamint de (altar() de la Alexandra Leipusneanu pe valea Secului inainlede cliloria lui Nestor Ureche: schitul lui Zosin, Mitropolia Moldovei si Sucevei", XXXV III(1962), nr. 9-12.

48 Ureche, op. cit., p. 155.4° La 7 octombrie, cei doi erau sub cetatea Ciceului" Hurmuzaki, XV, 1, p. 381.5° Veress, op. cit., I, p. 292 ; Ureche, op. cit., p. 157.lit Macarie, Ureche si multe rapoarte diplomatice.53 Nicolaescu, op. cit., p. 182 ; Tocilescu, op. cit., p. 522.53 Cronicile slavo-ronine, p. 99; Ureche, op. cit., p. 153.

;

.

;

as

www.dacoromanica.ro


de Hotin ; a murit in 1545, inainte de 17 septembrie, si a fost ingropatla Probota 54).

Aceste prime ese,curi au arItat lui Stefan Micusta ea nu mai aveaa se bizuLpe nimeni, in afara sprijinitorilor sal strain 8i a boierilor famasiIn Sara. In ceea ce-i privea pe cei din urma, stiind ostilitatea cu care 11primiser5; ca domn, era constient c6, nu trebuia sá mizeze prea mult pefidelitatea lor, dar nici sa forteze prea mult nota in relatiile cu ei.

Cel dintii act intern, cu sfat domnesc, emis de Stefan LAcustl,dateazI din 7 martie 154088; comparat cu cel din 30 aprilie 153756 ul-timul din domnia anterioara a lui Rare el arata o continuitate carenu poate nu dea de gindit: din cei 16 membri ai sfatului domnesc din1537, noua se regasesc in cel din 1540 ; sapte au dispArut, fArg sa putemins/ preciza pentru unii din ei dac5, e la mijloc disparitiadizgratia sau doar refuzul for de a colabora la conducerea rezolvareatreburilor publice. Despre Toader Bubuiog, de pild5, inlocuit, la marealogofetie, cu Watrinul Trotusanu stim el a rImas in Moldova, undea si murit la 1 ianuarie 1539, Mad ingropat in ctitoria sa de la Humor ;

fostul pirc5,1ab de Neamj Danciul Huru pare a fi un exemplu de refuz lacolaborare, reapArind abia dup5, 1541 in sfatul domnesc ; pircllabul Liciul,postelnicul Albot5, comisul Draxin nu mai reapar Ins nici dup5, 1541.

Dintre cei nou'a boieri ai lui Rares preluati de Lacustil, numai doise regAsesc in primul document cu sfat, emis de Rares in a doua domnie,la 17 septembrie 154587 : Vornicul Efrem Huru Mateias (devenit logorat)din ceilalti sapte, doi stim c5, au suferit pedeapsa capitals din poruncalui Rams : Mihu. i Trotusanu. Atita timp cit nu se poate urmariviata soarta celorlalti, orice concluzii privind pozitia for (Vlad, Scrip*CrAciun, Popescul, Dfagsan) ar fi, desigur, hazardate. Dintre boierii ri-dicati de racusta, Bares va prelua, la rindu-i, pe postelnicul Sturzaridicindu-1 pircAlab de Hotin pe Andreica Septelici, caruia ii valua viata, totusi, in 154368.

Intre boierii care an jucat un oarecare rol in domnia lui StefanLkusta un loc ciudat 11 ocupa Petru Vartic 59. Om de incredere al luiRarer di prima domnie a acestuia sol al sau in Polonia la 153360, ela rImas aaturi de Stefan LIcust5, Wind mereu insArcinat cu misiunidificile $i de mare incredere de cltre noul sau domn. Astfel, in august

55 N. Iorga, Inscripfil din bisericile Romaniei, I, Bucuresti, 1905, p. 59; Gorovei, Gdne#11$1 Arbure$tii, p. 13 (extras).

55 DIR, A, XVI, 1, nr. 356, p. 393; documentul din 30 noiembrie 1540 (Ibidem, nr. 364.p. 401) ar fi, mai degrabA, din 1538, caci, In el, se vorbeste de Toader Bubuiog ca fiind In viata ;ori, acest personaj moare la 1 ianuarie 1539. Actul Bind pastrat In original, s-ar impune reveri-ficarea datei sale.

5 Ibidem, nr. 352, p. 390-391.57 Ibidem, nr. 377, p. 410.as Cronicile slauo-romane, p. 118.59 Cf. Stoicescu, op. cit., p. 334.69 Ibidem.

si

si

insusisi

§i

si

sit

si

www.dacoromanica.ro

Ste' an Lieust5 167

1639 a Lost trimis in solie la Ferdinand de Habsburg 61; in, octombrie,era in Moldova, alaturi de domn, intimpinind un sol polonez 62 j la 1runie 1540, a fost unul din semnatarii conventiei incheiate deasupraHotinului", privind normele de judecata a litigiilor de frontiers 63, iarla sfirsitul anului 1540, a fost trimis sa explice polonilor in speta,hatmanului Tarnowski motivele uciderii lui Stefan Lacusta 64, pentruca, la 11 martie 1541, Petru Bares sa-i incredinteze insemnata functiede portar al Sucevei 65, pe care o va detine ping la tragica §i neexplicatasa moarte, in 154866.

in ceea ce priveste activitatea cancelariei domnesti elementintotdeauna simptomatic pentru situatia interns constatam, in stadiulactual al cunostintelor, o disproportie flagranta intre anul 1539 si anul1540. Pentru eel dintii, e cunoscut, ca document intern, unul singuro scurta, intarire a unei danii facute de Trotusanu manastirii 1VIoldovita67emis la Hirlau, la 24 mai 1539, faro sfatul domnese ,si seris pe hirtie. Pentruanul 1540, sint cunoscute noua documente interne, emise intre 7 martiesi 30 noiembrie 68, primele cinei pins in mai la Hirlau, care parea fi fost o resedinta favorita a domnului, iar doua, din iunie, la Suceava(doua nu poarta mentiunea locului emiterii) ; dintre beneficiarii celornou'a documente, opt sint boieri, iar unul este manastirea Humor.

Disproportia mentionata, intre anii 1539 si 1540, ar putea avea,ca explicatie, o anume incordare in relatiile dintre domn si boieri, incor-dare pe care, odata, cu plecarea lui Rare§ la Istanbul, in ianuarie 1540,domnul caruia acestea toate ii era ca o ghiata, la inima lui"69 va fiincereat sa o reduca. Aceasta e o simply ipoteza. In schimb, e o certitudine

§i un fapt absolut revelator in privinta raporturilor lui Stefan racustaen boierii moldoveni constatarea ea niei unul din documentele pind azicunoscute nu mentioneazd confiscari de averi ordonate de acest domn. AstfelInca, trebuie sä conchidem ca intimplarea cea mai neplacuta a domnieilui Stefan Lacusta a fost, totusi, naprasnica invazie a lacustelor, de lacare i se trage §i porecla : fosta-au foamete mare si in Tara Moldoveisi la unguri, ea au venit laeuste multe, de au mincat toata roada"70.

63 Veress, op. cit., I, p. 299.62 Caldlori, I, p. 236, $i aici, mai departe.63 .Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 136.68 Ibidem, p. 141.65 Iorga, Siudii istorice, p. 348 ; evenimentul pare sd fi avut o anume insemmitate, de

vrerne ce a fost consemnat in izvorul intern urmat de Ureche in cronica sa (Ureche, op. cit.,p. 163).

66 Ureche, op. cii., p. 167.DIR, A, XVI, 1, nr. 354, p. 391-392.

68 Daca anul acestuia din urmA e corect, cf. n. 55.Ureche, op. cit., p. 159.

79 Ibidem, p. 160.

11 c. 410

si

"

www.dacoromanica.ro

Fig. 10. - Asediul Constantinopolului, fresea exterioara de la manastirea Humor.

. r 11Ete"

. r

.J

AlA

i;F:

vae-, rre

sr-- 1

i .?.,iY

1 1). 4,4

I.-

'.,,

R

'----:=-----"71- ' I .-----j-

1

Io

,4q7I L 1.51411

s.

,tarit

a

.1.4' i -

P.

11

, If1

I,,

4,',.1.-

st

4-1.411C:

'F\

N

111QS

1 VI,: ^CI

S

www.dacoromanica.ro

Stefan Lacusta 169

0 insemnare contemporana ungureasca arata ca norii de lacuste au venitintunecind lumina soarelui §i pustiind cimpiile, in august 153971.

O

Aparent lini§tita in interior oricum, neframintata de marl di-sensiuni intre domn §i boieri : emiterea regulate a documentelor cu sfat,macar §i in al doilea an, e o dovada in acest sens domnia lui StefanLacusta s-a caracterizat, in relatiile externe, printr-o politica de permanentechilibru intre puterile vecine, domnul dorind sa pastreze, cu ele, relatiinu numai panice, dar chiar cordiale. Lini§tea din afara era, dealtminteri,alaturi de cea interne, o chezkie pentru pastrarea tronului §i asigurareamo§tenirii fiilor sal. In aprecierea politicii externe a lui Stefan Lacusta,nu trebuie pierdut din vedere faptul ca acesta, crescut la curtea din Istan-bul, putea sa posede, intr-o masura mai large, acel simt diplomatic necesarunei mai rapide §i mai eficiente orientari in hati§ul relatiilor internationale.Nu e mai putin adevarat ca, dupg, pacea de la Oradea (24 februarie 1538)

prin care cei doi regi ai Ungariei pareau sa fi lichidat disputa situatiapolitica din tabara cretin era, momentan, mai putin complicate ca pevremea lui Rare§. Pe de alta parte, it vedem §i pe Stefan Lacusta inde-partindu-se de politica filootomana, ea al carei exponent fusese inscaunat,pentru a se indrepta, cu pa.i repezi, spre faga§ul politicii §i aliantelortraditionale ale Moldovei.

In acest sistem de relatii externe, locul principal it ocupa Polonia.Intr -acolo a fost trimis §i eel dintii sol, iscusitul diplomat Avram Bani-lovschi. Sosit la Cracovia la 28 octombrie 1538, el a fost primit §i audiata doua zi de rege, caruia, anuntindu-i inscaunarea lui Stefan voda, i-avorbit §i despre sanctionarea tratatului" moldo-polonez, incheiat cuciteva saptamini in urma cu Petru Rare ; prin Banilovschi, Stefan Lacustapromitea respectarea pacii,a bunei vecinatati §i a vechilor hotare. Secerea, totodata, extra,' darea fostului pircalab de Hotin, Toader, fratelelui Rare§ refugiat, cu sotia, copiii §i averile sale intii in-cetatea Cameni-tei, apoi la ducele Constantinowicz", in Volhinia. Soarta lui Toader a fosttragiea ; extradat, dar nu domnului Moldovei, ci sultanului, a fost rapit, intimp ce strabatea Moldova spre Istanbul, de oamenii lui Lacusta §iadus in fata acestuia. Taindu-i-se narile ca pretendentilor la tron is-a taiat, apoi, §i capul 72. Aceasta actiune, in care nu au lipsituneltirile lui Mihu §i Trotu§anu 73, era, insa, un act de ostilitate fatade sultan, care, inca de la 1 octombrie, ceruse §i el extradarea fratelui

71 Monumenla Iltingariae Ilistorica, XXXHI, Budapesta, 1894, p. 11.72 Simionescu, op. cit., p. 11 (extras); aceea$i soarta pare sa o fi avut $i fiul nenumit

al fostului pIrcalab, caci, In textul respectiv, se spune : cervices illi praecidi gladio cumuli" ;fiica, Grozava, a trait pia tirziu In Moldova (DIR, A, XVI, 2, nr. 61, p. 63). Soarta sotiei luiToader iuvenis femina, pulchritutine ac forma spectabili" (Simionescu, op. cit.) nu ecunoscuta.

72 Gorovei, Note islorice fi genealogice, p. 198 (dupa regeste din colectia Th. Holban).

www.dacoromanica.ro


domnesc 74 j in martie 1539, iritat de intirzierea" lui Toader, sultanul aordonat retinerea unuia din solii lui Stefan LIcust5, In Poart5, ; cuun anume nunar de branuri scumpe de samur, domnul a ob1inut ins1atit iertarea pentru fapta sa, cit i eliberarea solului ".

Regele Poloniei intirzia cu rIspunsul la oferta lui L'gcustI privi-toare la sanctionarea pg,cii din septembrie 1538 ; in schimb, ii cerea ca, inactiunile sale, sd asculte de Zapolya 76 Astfel, domnul Moldovei a pututintelege ca impAcarea celor doi regi ai Ungariei nu adusese qi o schimbareefectivI ksi de adincime in pozitia, atit de putin creOink fata de Moldova,a regelui Sigismund I, care, la virsta bItrinetelor sale, nu putea Inca uitaf finjuria" ce i se adusese cu patru decenii in urm5, ". Cit despre noua Inru-dire pe care o plAnuiau Sigismund §i Zapolya, ea era menitI mai degrabI85, divida cum se va §i intimpla, de altfel decit sa sudeze bloculcre§tin, deci ea putea fi ca o noun trasIturI de unire intre Habs-burgi Jagielloni, care 0, o intAreasca, pe aceea stability de arhiduceleFerdinand prin casN'toria cu printesa Ana, sora ultimului rege al Ungariei,Ludovic al II-lea (-1* 1526) §i deci nepoata de frate a lui Sigismund. Acum,Zapolya urma sa se insoare cu printesa Isabela, fiica regelui Poloniei 78

vara primary a arhiducesei Ana. La aceastd aslitorie care se va in-cheia, prin procurk la 29 ianuarie 1539, iar personal, la Alba Regia, la23 februarie a fost invitat, tined din noiembrie 1538, qtefan vodd alMoldovei 79.

Dar, paralel cu relatiile intretinute cu aceastg laturA a bloculuicre§tin, Stefan LIcustI s-a orientat, Ind, de pe acum, §i spre cealaltk aimperialilor ; In 14 noiembrie 1538, judele Brapvului primea o scrisoaredin partea sa 80, iar solii moldoveni vor fi continuu prezenti in acestfoarte insemnat centru al Transilvaniei, atit in 153981, cit §i in 154082.Prin Brasov, domnul a luat Insa legltura cu insu§i regele romanilor"83 :un boier ceilalti soli, destinati Bra§ovului erau boierna§i (unun diac, un u§er, un vame sau un c5mIra§) Stanciu pircylabul, poposeaacolo la 11 ianuarie 1539, in drum spre rege 84.

7a Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 110-112 ; documentul e datat doar tabara de pe Prut,octombrie 1538", dar stim el la 2 octombrie sultanul era deja la Isaccea (cf. n. 43), deci scrisoareain cauzA dat fiind $i local emiterii ei nu poate fi declt din 1 octombrie.

" Iorga, op. cit., p. 346-347.Hurmuzaki, XI, p. 37.

Tr Se stie cA rAzboiul din 1497 fusese pornit pentru a se da lui Sigismund tronul Moldovei.78 Acesta fusese casiitorit, el insusi, cu Barbara Zapolya (t 1515), sora regelui de mai

ttrziu al Ungariei, cf. Monumenta Hungariae Historica, loc. cit.; Isabela era Insa fiica din ceade a doua casatorie a regelui, cu printesa italiana Bona Sforza.

79 Hurmuzaki, XI, p. 37 ; invitat $i el, domnul TArii Romanesti va fi reprezentat devistierul Udriste din Miirgineni (ibtdem, II, 4, p. 204).

a° Ibidem, II, 4, p. 185.81 Ibidem, p. 201-210.B9 Ibidem, p. 265-270.83 Ferdinand avea acest titlu din 1531.84 Hurmuzaki, II, 4, p. 201.

privity §i§i

gi

vItaf,

79

si

www.dacoromanica.ro

Stefan Lacusta 171

Abia in februarie 153985, iIS sesiunea Dietei polone, tratatul conceputcu Petru Rare§ a fost sanctionat, notificindu-se mediatiunea lui Ferdi-nand §i Zapolya ; intre cele dintii clauze, pgrIsirea pretentiilor asupraPocutiei era, desigur, cea mai insemnatg conditie pentru primirea Mol-dovei sub protectia Sfintei Coroane" a Poloniei ; urmau, ca in vechiletratate, prevederi relative la comert, extrAdgri, conflicte de granitg etc.Actul separat, prevazut aici, pentru stabilirea normelor de judecatg aconflictelor de la granitg, se va incheia abia la 1 iunie 154086.

Tratatul acesta nu a adus Ins limpezirea totalg a relaDiilor moldo-polone ; pe Nistru, erau citeva mori, construite de Rare:? §i la care StefanLi-Length' nu intelegea sa renunte, in timp ce regele socotea cg, in virtuteatratatului, i se cuveneau lui. Nu pentru a cere arbitraj, ci ca reclamant,Sigismund s-a adresat sultanului, solicitindu-i interventia 87 in ascuns,cgci, pe fatg, trimitea domnului Moldovei scrisori §i soli cu cuvinte bine-voitoare §i ruggminti pentru protejarea negustorilor 88.

Astfel, pe mgsurg ce trecea timpul, se vedea tot mai limpede cg,sub noile aliante politice §i matrimoniale din sinul blocului cre§tin, ye-chile rivalitgti rginineau nestinse, atItate Inc, mai mult de intrigi incare se rezerva §i domnului Moldovei un loc. Palatinul de Sieradz, IeronimLaski, prin straduintele cgruia Zapolya fusese recunoscut de Poartg carege al Ungariei in 1528, trece acum de partea imperialilor, punind lacale desfacerea pactului din 1528 spre a-1 reface in folosul arhiducelui 88.In aceastg complicatg actiune diplomatieg, Laski 1-a atras §i pe nobiluldalmat Tranquillo Andronico (§i el fost zgpolyan §i devenit ferdinandist !).In concepIia for insg proiectata aliantg' turco-ferdinandistg trecea prinMoldova. De aceea, profitind de faptul ca, Stefan Lgeustg trimisesearhiducelui, in solie de taing, pe mare§alul" Petru Vartic, Laski s-aadresat direct imperialilor la 22 iulie din Cracovia, unde poposise, atunci,§i solul moldovean ; cerea, pentru Vartic, un salvconduct ca se poatgajunge la Ferdinand cu solia domnului sau §i se aduca, de acolo, scri-soarea regalg de acreditare fie pentru el, Laski, fie pentru alt credin-cios ca sol la Stefan vodg ; totul trebuia fgcut in cea mai mare taing(nseoretissime"), ca nu cumva sg afle regele Zapolya §i denuntesultanului ".

Se pare cg Vartic §i-a Indeplinit repede misiunea, egci, la 9 septem-brie 1539, scrisoarea de acreditare era semnat5, de rege pe numele luiTranquillo Andronico 91. Astfel, dalmatinul a plecat in Moldova pentru

05 Textul din Ilurmuzaki, supl. II, 1, p. 122-125, e nedatat ; ibidem, p. 118-120, se (IAdata de 20 februarie ; aceeasi datA In .Hurmuzakt, II, 4, p. 187-189. Constantin Rezachevici asemnalat, nu de mult, tratatul propriu-zis dintre rege si Rares, Revista de istorie", XXVII(1974), nr. 6, p. 953.

86 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 133-139.87 Ibidem, p. 125-131.88 Ibidem, p. 120, 121." Cf., pentru amanunte, explicatiile din Ccllatort, I, p. 232, 243.°° Veress, op. ell., I, p. 299.87 Ibidem, p. 299-300.

sea -i

si

www.dacoromanica.ro


a infatisa domnului ei avantajele ce le-ar fi putut desprinde din aliantacu ferdinandistii. In primul rind, reintregirea Moldovei prin recuperareapciminturilor anexate Imperiului otom,an in 1538. Acesta era tocmaipunctul eel mai sensibil al domnului insusi, caruia si boierii sai ii adresau,mereu, aceeasi cerere. In drum spre Istanbul, Laski a trecut prin Moldova,Bind primit cu mare cinste si prietenie" de Stefan Lacusta in curtilede la Hirlau, la 22 octombrie 1539, dupa ce fusese intimpinat de PetruVartic 92. Cum era insa de asteptat, misiunea lui Laski la Istanbul a esuatsi intrigantul polon era sa-si piarda acolo si nasul, si urechile 93.

Pentru a mentine legatura cu ferdinandistii de care se apropiaca de singura tabara cresting de la care putea spera ajutor domnulMoldovei s-a adresat voievozilor Transilvaniei, Stefan Mailat si EmericBalassa ; schimburi de soli cu acestia sint mentionate in noiembrie sidecembrie 153994, ca si in martie 154095. Din aceasta corespondents,s-a pastrat o scrisoare a lui Stefan Lacusta catre Mailat, datata10 aprilie 1540, si din care se deduce existenta unor relatii mai adinciintre acesti doi romani 96 j Lacusta raspundea, astfel, scrisorii trimise deMailat prin Joannes de Warancha "97, promitind sa adune si trimita200 de ostasi cu armele si cu platosele for si cu toate cele trebuitoarein tinuta de campanie", si, daca i se va parea necesar, el insusi va veni sainfrunte pe adversarii Stralucirii Sale 98. Dar, ca unui frate al nostruiubit", domnul u impartasea si interesul sau pentru niste mosteniri alenoastre, ce ni se cuvin dupa dreptul parintelui nostru" un numar desate din tinutul Cetatii de Balta.

Nasterea lui Ioan-Sigismund Zapolya, la 7 iulie 1540, F,4 moartearegelui loan, la 22 iulie, au provocat ruptura blocului crestin ; conformpacii de la Oradea, la moartea lui Zapolya mostenitor al intregului regattrebuia sa fie arhiducele Ferdinand, dar a fost proclamat rege minorullui Zapolya, recunoscut ca atare si de sultan. In aceste conditii, StefanLacusta s-a detasat net de tabara polono-zapolyano-otomana, incepindtratativele pentru alianta cu Ferdinand de Habsburg. ITn prim sol, loan(Vrinceanul ?), a fost trimis la 24 septembrie 154099; au urmat, dinpartea lui Ferdinand, Toma Nadasdy, Gaspar Horwath si SigismundBalassa, la 14 octombrie 10 si un alt sol, nenumit, la 12 noiembrie 101.

93 Calcitori, I, p. 236.23 Ibidem, p. 233.94 Hurmuzaki, II, 4, p. 209.95 Ibidem, p. 266.96 Vezi, pentru acesta, Pavel Binder, Stefan Mailat (circa 1502-1551), boier romdn

nobil transilvan, Studii", XXV (1972), nr. 2, p. 301-309.97 Joan de Vrancea, Vrinceanul ascendentul probabil al familiei cu acclasi nume din

veacul urmator era un cunoscut diplomat al domniei ; fusese folosit si de flares, In 1535(Waranchan"), Hurmuzaki, XV, 1, p. 370; e mentionat, cu fratele salt, Petru Wranchyan",si In 1552, ibidem, n. 1.

93 Veress, op. cit., I, p. 300-301.99 Ibidem, p. 301-302.100 Ibidem, p. 302-303.101 Ibidem, p. 303.

www.dacoromanica.ro

Stefan Lileustil 173

Pe la 22 decembrie, regele romanilor", al Ungariei §i al Boemiei ras-pundea solului Ioan ca prime§te Moldova sub ascultarea sa, dar ca Ciceul§i Cetatea de Balta, daruite unui servitor" al regelui Joan erau greu derecuperat in Transilvania102.

0In zilele cind, la Viena, solul moldovean primea aceste raspunsuri,

punind bazele unei aliante care, daca n-ar fi murit inainte de a se na§te,ar fi putut insemna ceva pentru Moldova, Stefan Lacusta era omoritla Suceava, de unii dintre boierii sai.

In a doua jumatate a anului 1540, relatiile dintre domn §i boierimepar sa se fi incordat puternic. Cauza nu statea nici in pradaciunile facutede Wile otomane in tare, nici in tributul de singe", despre care se ziceca ar fi fost cerut Moldovei1°3, nici in cele citeva mii de osta§i turci lasatidomnului pentru paza §i protectie. Revenirea lui Rare§ in gratia sulta-nului pusese aceea§i gheata" ca sa prelua'm termenul lui Ureche §ipe inimile tradatorilor de la 1538, ca §i pe a domnului insu§i. Din iunie1540 cind Rare§ trimite la Bistrita scrisoarea cu vestea ca vom fice am fost §i mai mult decit atita, vom plati tot pe tocmai"1" nu mairaminea indoiala asupra restaurarii sale.

in toamna, biruitor contra doi pretendenji la tron, Stefan Lacustaa primit ultimativ formulate cererea boierilor de a readuce tariipartea aceea de pamint luata de turc"103. Domnul le-a raspuns ca §iel gindea la fel, dar ca avea nevoie de un ragaz de doi ani, argumentindcu trei motive serioase : foamea din tare, saracirea tezaurului §i situatiatulbure din Ungaria ; claca acolo ar fi un rege razboinic, bogat §i puternic,la care sa-§i aiba §i el adapostul, §i dad, acest rege care, dupa moartealui Zapolya, nu mai putea fi decit Ferdinand de Habsburg ! s-ar inte-lege cu regele Poloniei §i cu ceilalti principi cre§tini, numai atunci ar fiposibill rezistenta in fata turcilor : Caci fara ajutoarele acestor regi§i a celorlalti principi cre§tini, nu s-ar putea reu§i u§or, ba chiar greu,§i poate chiar ar fi zadarnic de incercat 7 7106. Cu acest raspuns carevett-lege o realists infelegere §i campeinire a mornentittai politic boieriiparura lini§titi ; de altfel, dorinta domneasca de a urma acest programera dovedita prin insu§i schimbul de solii cu Ferdinand. Dar nu numaiin acest fel. Stefan voda a trecut, chiar, la actiuni directe, de ostilitatedeclarata, la adresa stapinirii otomane : in noiembrie 1540, o tabara oto-mana din Moldova a fost atacata §i distrusiti, iar turcii din ea omoritiM.Vestea acestei actiuni nea§teptate pentru un domn instalat de Poarta

102 Ibidem, p. 304-305.los Simionescu, op. cit., p. 13.104 IOrga, Scrisori, p. 201.los Idem, Studii $i documenle, XXIII, p. 47.106 Ibidem, p. 48.107 Ursu, Petrtt Rares, p. 64, n. 1 ; nu credem ca prin castri ... demoliti" se poate lntelege

darimarea Tighinei.

www.dacoromanica.ro


a ajuns repede §i la Istanbul, determinind pe Soliman BS redea luiRare§ domnia Moldovei ; noutatea, comunicata regelui Poloniei de Insu§isultanul, in decembrie 1540108, s-a aflat curInd §i In Moldova, spre spaimaacelor boieri care se §tiau vinovati fall de Rare§ §i care ar fi preferatpe oricine altcineva in locul sau"108.

Se zvonea, apoi §i zvonul ajunsese pins la Halici, unde-1 con-semna, la 30 octombrie, Nicolae Sieniawski ca domnul Moldovei erainclinat sa suprime pe acei boieri ostili §i In care nu se putea increde, pentrua-i Inlocui cu alios dignitarios", ridicati ex aggrarico ordinem-ws adicadintre boierii de tars.

Amenintati prin intoarcerea lui Rare§, amenintati de insu§i domnuldin lard, cei vizati s-au hotarit ss aclioneze ei mai into. Exista, deja, uncomplot tesut de o sama de boieri din curtea lui, anume Gane§tii §iArbure§tiimm, care urmai'' Tau aducerea, pe tronul Moldovei, a unui can-didat propriu. Yn fruntea lor, s-au a§ezat vechii du§mani ai lui Rare§,indemnind acum la uciderea lui Stefan LScusta : IncepAtoriu §i atita-toriu acestui lucru au fostu Mihul hatmanul §i Trotu§anul logofatul"acei lei salbatici §i lupi incruntati", cum i-a caracterizat Grigore Ureche118.Intr-o noapte de la inceputul iernii, la 20 sau 21 decembrie 113, dinduinvatatura slugilor sale, ca toti sa sa intr-armeaze §i dindu-le §i juramintu,.ca sa le fie cu direptate, s-au pornit cu toti. Si intr-un foi§or, sus in ce-tate, unde odihniia, la a§ternutul lui, au rasipit u§a, §i ne§tiind Stefan vodanimica de aceasta, s-au sculat, fiind numai cu camea§a, iara ei cu totii,.ca ni§te lei s5,1batici au nSvalit asupra-i §i multe rane facindu-i, 1-au omo-ritu §i 1-au scos afara. Aceasta plata au luat Stefan voda de la acei ce-imiluise17114. A fost eel dintii domn moldovean care ssi-a incheiat astfeldomnia viata. Au r5,mas necunoscute locul sau de veci §i soarta celordoi fii ai sai. Sofia, Chiajna, va muri la 31 iulie 1542, far rama§itele eise vor cobori, sub piatra a§ezat'S cu invoirea lui Petru Rare§, in necropolastramo§easca de la manastirea, Bistrita 118.

la

los Dupa regestele colectiei Th. Holban.109 Retafiunea lui Giovio, p. 39.uo Iorga, op. cit., XXIII, p. 48.111 Ureche, op. cit., p. 160.112 Ibidem.113 DupA N. Iorga, omorul s-a facut lntre 16 si 21 decembrie 1540" (11urmuzaki, XI,

38, n. 1). Restabilind cronologia acestor evenimente, am putut restrInge aceasta perioadAt19-21 decembrie (Gorovei, Ganqtii §i Arburqtit, p. 15-16, extras).

114 Ureche, op. cit., p. 160.115 N. Iorga, Inscriplit din bisericile Romdniei, I, p. 38.

pitoi

p.

www.dacoromanica.ro

3. Domnialui Alexandru Cornea

de Stefan S. Gorovel

Imediat dui)/ crime de In Suceava, fIptuitorii ei au simtit nevoiai uneijustificki. S-a pastrat scrisoarea menitl a fi actul acestei justifickiadresatl regelui Sigismund in ultimele zile ale lui decembrie 1540 de ungrup de boieri care se fac reprezentanti ai Orli intregi, ascunzindu-§i,insI, numele : noi, boierii"i. Ei recapituleaz5, §i rezumI evenimenteleultimilor doi ani : cklerea lui Rare§ din vina ckuia au venit turciiasupra lui §i a Orli" §i gonirea" lui din Cara, intenDia sultanului dea pune sangeaci in Moldova, impunerea lui Stefan Llcust5, un turcin ve§mintul nostru" pe care ei 1-au primit de nevoie : de ar fi pusdomn pe un tigan on pe un crap, tot 1-am fi primit, numai impkatulsa nu se intoard, §i sa nu prade Cara pin5, la caplt". Urmeaz5, acuzatiilepolitico la adresa lui Stefan LIcusta : a inceput, cu incetul, a da taraimpkatului", nu voia s5, asculte pe nimeni, fleea piri tainice, primesinvAtAturi de la) imparatul, invatkuri potrivnice MAriei Tale §i noul".Asupra exactitalii" acestor afirmatii, nu mai e nevoie sa" insistam. Eaptelelui Stefan LAcustI stau, ele insele, mkturie grIitoare. Pentru toateaceste vini" ale sale, s-a iscat intr-o noapte rlscoa15, §i s-a fkut drep-tate asupra lui §i asupra tuturor oamenilor pe care impkatul fi trimisesein -OA". Eire§te, precizeazI boierii, an mai fost rascoale §i sub alti domni,dar noi, boierii, n-am inglduit sa-1 tale, pentru ca la noi nu era obiceiulacesta, §i nu va fi, cit vom trli". Si am luat alt down, nou, pe care-1§tim on toDii ca e coboritor al domnilor, fiu al lui Bogdan vodI §i nepotal b5,trinului Stefan vod5,, mo§tenitor drept al Pith Moldovei", §i boieriicereau regelui dea prietenia sa st5,pinului nostru, voievodului Io Ale -xandru noul, dupe vechile juraminte §i Purtator al §tirilor

mai intli cltre hatmanul Tarnowski era Petru Vartic, §i spusele saleurmau a fi crezute ea graiul domnului nostru §i al sfatului domnesc".

Noi, boierii care, trimitind aceastl lamentabila misiva, i§i asumau,in sumbr5, profetie, responsabilitatea crimei vom p15,ti-o noi, cu cape-

a N. Iorga, Scrisort, p. 25 27.

salegatui".gi

www.dacoromanica.ro


tele noastre §i cu singele nostru" erau, desigur, acei Arlrure?tiai cronicii lui Grigore Ureche, comploti§tii care, prin na§tere sau printalianta, apartineau celor doua neamuri de vechi boieri moldoveni, carese mai ridicaserg, o data in fata domniei. La 1523, Cozma $arpe-Graneseupribegise in Polonia cu fiul sau Nicoara, iar Luca Arbure i§i pierdase.viata, impreuna cu doi fii, Toader §i Nichita. Acum, se ridicau, cu un.domn al lor, alti fii, gineri, cumnati, nepoti ai celor doi maxi boieri. Princercet'ari genealogice, au putut fi identificati citiva membri ai acestordoua familii, participanti la eomplot : astfel, Geinegilor le apartineaucemnicul *teful Minjea §i Ieremia humelnicul (casatoriti cu surori alelui Cozma arpe-Ga,nescu), Ieremia Ganescu, Vascan Ganescu §i Patra§co(Buhu§), vornic de Vaslui (fiii §i ginerele lui Ion Ganescu pircalab deNeamt, fratele lui Cozma)2. Dintre Arbure§ti, au fost antrenati un fiual lui Luca, Gliga Arbure, §i doi frati Crasnk, a caror bunica era sora,lui Luca Arbure 3.

In frunte cu Mihu §i Gavril Trotu§anu a caror inrudire cu einu e Inca doveditg, membrii celor doua, partide de familie au ridicatdomn al Moldovei pe un Alexandru voda, ramas in istoria tarii sub nu-mele de Alexandra Cornea. Ascendenta sa e disputata ; in timp ce versi-unea neoficiala, pastratas in tar/ §i care provine, desigur, din cer-curile adversarilor sai u contests obirsia domneasca, soeotindu-1 unfost paj al lui Mihu, ajuns, pina, la urma, un subaltern al acestuia in ceta-tea Sucevei4, conform versiunii oficiale, lansata de boierii care-1 spri-jineau, el era un fiu al lui Bogdan al III-lea 5 j aceasta din urma versiunese regase§te intr-un raport trimis din Vilna la 21 ianuarie 1541: electorsest ... Alexander, filias olim Bochdani Vayvode"6. In cercurile strain insaera cunoscuta §i alts obirsie a noului domn. Astfel, contemporanul PaoloGiovio (1483-1559) in general, bine informat asupra evenimentelormoldovene din ace§ti ani arata ca, tinarul Alexis", eoboritor din spita,domnilor Moldovei, a fost chemat din Podolia 7, iar istoricul maghiarN. Istvanffy (1538-1615) adaugg, amanuntul ea. Alexis", era fiul luiIlie 8, adica, a§a cum a inteles §i Gheorghe $incai 9, fiul lui Ilie eel deca-pitat la Czchow, in 1501, fiu, la rindu-i, al lui Petru voda Aron.

In adevar, acel Ilie avusese un fiu, 'Arms in Polonia ; Inca dinianuarie 1504, el era pretendent la coroana Moldovei 10; numit doarEliae decolati Mitts", se §tia ca era sprijinit de Curtea polona §i ca ame-ninta domnia lui Bogdan al III-lea in ianuarie 1505, din eastelul Zinkow,

2 Gorovei, Ganestii si Arburestii, p. 5-7 (extras).3 Ibidem, p. 9 11.4 Ureche, Letopiselul, p. 160. Macarie Insa in cronica sa, se ferule a afirma obIrsia umila

a domnului : un oarecare Alexandru, poreclit Cornea" (Cronicile slavo-romone, p. 102).6 Iorga, op. cit., p. 26-27.

Idem, Studii si documente, XXIII, p. 50.7 Belatiunea lui Giooio, p. 41.8 N. Istvanffy, Historiarum de rebus Ungaricis, Köln, 1622, p. 222.o Sincai, Hronica, II, p. 239.10 Akta Stanow Prus krolewskich, IV (cf. Studii", XXII (1969), nr. 2, p. 400)..

Ganegtigi

www.dacoromanica.ro

Alexandra Cornea 177

din .Podolia 11. Aceste amitnunte constituie pretioase elemente de iden-tificare a domnului ales de boieri in 1540. In plus, un document din 1560,arata ca pretendentul ridicat la 1523 de boierii razvratiti contra lui Ste-%nip, se numea tot Alexandru 12; pentru el, intervenea regele Poloniei,Inc a din februarie 1535, la sultan, pentru a i se da domnia Moldovei 13.Este vorba, dupa parerea noastra, de una si aceeasi persoana cu voie-vodul din 154014, Inrudit, probabil, cu Ganestii si Arburestii15.

fn rastimpul scurt, de o Luna si trei saptamini, cit a durat domnia sal6rAlexandru Cornea nu a facut altceva decit sa Incerce a continua politicapredecesorului sau, trimitind, din primul moment, soli in Polonia, inImperiul habsburgic si in Imperiul otoman. Chiar in primele zile, unceaus turc, aducind un ordin pentru Stefan Lacusta, facut aparitiain Moldova, unde a fost intimpinat, insa, de Alexandru Cornea ; poruncaera ea domnul Moldovei sa intre, alaturi de eel al Tarii Romanesti si cuajutorul a cinci sangeaci, in Transilvania 17, desigur, pentru a sprijinipe loan Sigismund Zapolya, caruia sultanul tocmai ii confirmase titlulde rege al Ungariei. Soli ai lui Alexandru Cornea se aflau si ei pe drumspre Istanbul, pentru a cere sa i se confirme si lui domnia, dar in acelasitimp, revolta antiotomana, pornita de Stefan Lacusta In noiembrie1540, si-a urmat cursul. In decembrie se va zvoni, apoi, ca toti turciiaflati in Moldova an fost ucisi 18 ajungindu-se cu cete organizate, pin5, lagranita cea nou5, cu imperiul, la nordul gurilor Dunarii au navalit inImprejurimile Cetatii Albe si Tighinei, an pradat mai multe sate, an uciso multime de lame, an rapit of si alte vite [si] marfuri"18. N-a fost de mi-rare, de aceea, ca solii domnesti trimisi in grabs la Istanbul an fost rauprimiti acolo 20. Virtual, Rare§ recistigase domnia, si a fost suficient sarintervina, pentru a nu se da crezare solilor lui Alexandru, care zicea el

e un personaj obscur, un simplu instrument 21.

In acelasi timp, Petru Vartic pleca in Polonia cu scrisoarea comen-tata mai sus, prin care se cerea si o carte de trecere solilor nostri, ca sa,poata veni ling5; Maria Ta, si Maria Ta trimite pe ai Mariei Tale linga,stapinul nostru"22. In adevar, curind, alibi soli moldoveni Inc 5, ne-cunoscuti ca nume an sosit la regele Poloniei, care, in fata tor, a jurat

n P. P. Panaitescu, Contribulii la istoria lui .tefan eel Mare, AR,111SI, s. III, t. XV.(1934), p. 17.

DIR, A, XVI, 2, nr. 127, p. 134.13 Ada Tomiciana, XVII (cf. Studii", XXI (1968), nr. 3, p. 574, n. 2.).14 Gorovei, op. eit., p. 14; idem, Note istorice genealogice, p. 187.

Atragem din nou atentia asupra unor apropieri de proprietati Grumazesti, Ganesti,alaturi de Crasna Corni sugestive pentru eventualele lnrudiri dintre cele douA partidedintre ele si Cornea.

16 Ureche, op. cit., p. 162, dA douA luni $i trei saptamlni, care trebuie reduse 1nsa cu olung, cf. Gorovei, Ganestii Arburestii, p. 15 (extras).

17 Iorga, Scrisori, p. 27.12 Idem, Studii istorice, p. 326.12 Ilurmuzaki, supl. II, 1, p. 152.20 Relafiunea lui Giovio, p. 41.21 lbidem.22 lorga, Scrisori, p. 27.

12 c. 410

lz

si

si

5i -a

:

si

gi

www.dacoromanica.ro


respectarea pacii, dindu-le §i un act scris ; cu o misiune identica a primijuramintul domnului Moldovei §i documentul sigilat de domn §i deboieri au fost trimi§i in Moldova Andrei Tenczynski §i Jan Bieliziski 23.

Alt sol moldovean, un anume Alexandru dad, nu e la mijloc oconfuzie cu insu§i numele domnului a fost trimis la Ferdinand deHabsburg pentru a-i depune §i lui juramintul de credint5, ; in ianuarie1541, arhiducele a primit, la Viena, juramintul acesta efemer 24, lacare se adauga, insa, §i o cerere de ajutor : 10 000 de osta§i pede§tri,care s-ar fi ad5iugat celor 40 000 de calareti ai moldovenilor ; dar arhi-ducele nu avea fonduri suficiente nici pentru mercenarii de care aveael nevoie, iar Carol Quintul era preocupat de dezbaterile din Dietaimperiului 25.

Dealtminteri, toate aceste demersuri erau doar zbateri sterile :la 9 ianuarie, Petru Rare pornise din Adrianopol 26 j la 23 ianuarie, aajuns la vadul Dunarii, a§ezind taba'ra in Silistra ; dup5, 28 ale aceleia§iluni 27 au trecut Dun'area §i au sosit la BrAila", in timp ce AlexandruCornea se afla la Roman, cu toti boierii care-1 chemasera la domnie 28i cu 15 000 de osta§i 28, cu care ar fi putut rezista cu succes lui Rare§ ;

dar marii boieri 1-au plrasit la Roman §i an plecat la Rare§, la Braila ;vornicul Tarii de Jos probabil Efrem Hum, care se intitula a§a §i maiinainte 30 - a trecut cu trupele pe care le comanda, in sprijinullui Rare§ 31. Cu osta§ii care i-au mai rams, Cornea s-a indreptat spreGalati, unde cele dou5, o§ti trebuiau s5, se infrunte, dar, p'a'rasit de aiefemerul domn a dzut poate a fost predat in minule vrajma§uluisau, lui Patru vod5,"32. Cu toate rugamintile lui Cornea care a karatca nu a voit domnia §i ca a primit-o doar la insistentele lui Mihu de afi iertat §i trimis la o manastire, cu nasul taiat, Rare 1-a dat pe mina

replicindu-i : S5, fie pe sufletul aceluia care te-a indenmat !"33.Astfel s-a incheiat, miercuri 9 februarie 154134, domnia lui AlexandruCornea. Dou5, zile mai tirziu, din Viena abia porneau spre Vatican nou-Utile" despre asasinarea lui ... Stefan Lacusta §i despre revolta anti-otomana din Moldova 35.

23 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 143-145.26 Veress, Documente, I, p. 21-22.

Relafiunea lui Giooio, .p. 41.aa Am 9. tag Jenuari" (Hurmuzaki, XV, 1, p. 397 ; Ureche, op. cit., p. 161, di 6 ianuaz

rie probabil o lectura coruptil, intervenita pe filiera manuscriselor cronicii) ; Petrus ... estex Adrinopoli expeditus" (Hurmuzaki, II, 1, p. 214). Cititorul binevoitor va corecta, deci, Inlucrarile noastre Ganestii si Arburestii, p. 15 (extras) si Musatinit, Bucuresti, 1976, p. 96, afir-malia ca Rarer a plecat la 23 ianuarie preluata din Iorga, Scrisori, p. 202.

29 Iorga, op. cit., p. 202." Ureche, op. cit., p. 161.29 Veress, op. cit., I, p. 23.39 Gr. Tocilescu, 534 documente, p. 539.al Veress, op. cit., I, p. 23.32 Ureche, op. cit., p. 162.33 N. Iorga, Studit istorice, p. 348.34 Gorovei, Gemestii si Arburestil, p. 15 (extras).35 Hurmuzakt, II, 4, p. 274.

si el,

sAi,

as

www.dacoromanica.ro

4. Pribegialui Petru Rares

de Constantin Rezachevici

In conditiile in care puternica coalitie otomano-tataro-polong, la care a.fost nevoit sa participe simbolic §i domnul Tarii RomAnesti, Baal Paisie,.ameninta Moldova in vara anului 1538, Petru Rams, dupa o marturie-a vremii : strinse indat'a' la un loc ostile pe care be pregkise la cele dintiistiri, si se decide serios a opri pe Suleiman de a intra in Moldova si lacaz de necesitate, a se lupta barbateste cu dinsul"1. Dar cu toatA am-ploarea pregkirilor, tradarea unei pkti a boierimii, forta considerabilla inamicilor lipsa aliatilor s-au dovedit a fi hotkitoare. Si intr-uncnvint scria Macarie toata lumea de fiare `paginesti care se aflaimprejur a fost ridicata. de Suliiman Iar la mijloc se zbatea voievodulMoldovei. Si de peste tot nu se putea gindi la vreun ajutor"2.

Intr-adeva'r, Petrii trimise in repetate rinduri soli la loan Zapolya 3regele Ferdinand era depasit de evenimentele pe care le urmairea de ladistant 4, iar polonezii, in ciuda pa' cii si intelegerii incheiate cu domnulMoldovei, in ultimele zile ale lui august 15385, al earei text, necunoscutpin5, acum, a fost de curind aflat in Polonia de autorul acestor rinduri 6,n-au acordat ajutorul solicitat de Petru hatmanului Jan Tarnowski,.

Verancius, Despre espedifiunea lui Soliman, p. 156.2 Cronicile slavo-romfine, p. 99.8 Hurmuzaki, II, 1, p. 189, nr. CXLIV ; Vernacius, op. cit., p. 157.

Acordind doar ajutor diplomatic lui Rams (Hurmuzaki, II, 4, p. 147-150, nr. LXXV I II,p. 156-158, nr. LXXXIII). La 20 septembrie 1538, chid domnul era deja in Transilvania,de la Lintz, Ferdinand Isi exprima increderea In pacea IncheiatA de voievod cu regele Sigismund(Ibidem, II, 1, p. 190, nr. CXLV). Mai apoi a trimis un numar mic de osteni In sprijinul lutloan Zapolya (Verancius, op. cit., p. 171).

5 Incheierea pacii era anuniata de rege la 10 septembrie 1538 (Hurmuzaki, II, 1, p.186-187, nr. CXLI ; cf. si XI, p. 36, nr. XLVII ; Veress, Acta et epistolae, I, p. 286-287) $tcum ea s-a perfectat la sfirsitul perioadei de douA saptAmlni cit a durat asediul Hotinului decare hatmanul J. Tarnowski (Cronicile slavo- romdne, p. 184), asediu Inceput la 18 august 153&(Iorga, Studit istorice, p. 319), rezulta cA evenimentul a avut loc In ultimele zile ale lui august(28-31 a lunii). Cf $i Th. Holban, Documente romdnesti din arhivele polone franceze,Anuar" Iasi, XIII (1976), p. 285. Petru Rare§ a sosit cu oastea sa la Hotin la 28 august1538 (Simionescu, Not date, p. 231).

6 C. Rezachevici, Tratatul Mire Petru Flares $i Sigisrnund I (28-31 august 1538) dinvremea campaniei lui Suleiman Magnificul in Moldova (ms.).

1

ft

1i

;

°

www.dacoromanica.ro

180 Constantin Rezachevici

sub zidurile Hotinului 7. Alianta otomano-polonil care va juca un rolfunest *i in inlAturarea lui Mihai Viteazul *ase decenii mai tirziu, *i-avadit roadele indi din 1538.

Din cercetarea numeroaselor izvoare referitoare la evenimentelecare au determinat plecarea in pribegie a lui Petru Rare*, se desprindelimpede sbuciumul sufletesc *i incercArile disperate ale voievodului de ag5isi o rezolvare a situatiei extrem de dificile in care se afla. Plecarea inpribegie era socotit5, ultima solutie, de*i data am crede spuselor lui Veran-csics, Joan Zapolya ii oferise adapost in Transilvania, pentru sine *i oasteasa, propunindu-i chiar cetatea Bistritei ca be de refugiu familiei sale 8.

De*i boierii credincio*i it pitritseau treptat 8, mai ales ca, sultanul pro-misese iertarea tuturor celor care i se vor inchina 10, iar camitira*ul NicoaraHira ii dezvaluise planurile celor care se pregAtesc s5, se lepede de tine" 11,Rare* infruntind pericolul de a fi asasinat de boieri12, adun5, dintre ace*tiape cei mai de frunte", propunindu-le sa hartuiasca inamicul in locurineprielnice pins la venirea iernii, pentru a obtine fie retragerea acestuia,fie conditii mai bune din partea sa. Boierii refuz5, nu numai solutia pro-pusN, de domn, ci chiar a-1 urma in pribegie, ridicind argumente " asemI-nItoare celor invocate in 1600 de Udrea banul Baleanul *i alti boieri ailui Mihai Viteazul, intr-o situatie similara, la plecarea in pribegie a mareluifor voievod 14. Episodul impartirii de titre Petru Rare* a tezaurului s5ala boieri, in versiunea lui Verancsics 15, este probabil un ecou deformat alprAdarii bunurilor de pret ale voievodului, inaintea plec5xii in pribegie.Se *tie el Rare*, intarind cetAtile in vederea rezistentei 16, ca *i pArintelesail in 1476, a ingropat vechiul tezaur al Moldovei in cetatea Sucevei 17,bazindu-se pe rezistenta garnizoanei acesteia in cazul unui eventual ase-diu. In plus, la inceputul celei de-a doua domnii, Petru Rare* aminte*tede vremea dinaintea pribegiei, cind un mic dregator Matiia* vistier <*i >fratii lui au sfArimat vistieria domniei mele la Hirlitu *i au luat domniei

7 Hurmuzaki, II, 1, p. 224, nr. CXCI.9 Verancius, op. cit., p. 157; Hurmuzaki, II, 1, p. 196-197, nr. CLI ; II, 4, p. 141,

LXXIII.9 Cronica lui Mustafa Ali spune ca !titre beii sai a intrat vrajba" (Cronici turcesti,

I, p. 353).10 Verancius, op. cit., p. 162.u Cronicile slavo-romdne, p. 99.12 Verancius, op. cit., p. 162. Asasinarea lui Stefan Lacusta $i Stefanita Rare la interval

scurt de limp, dovedeste ell pericolul era real si pentru Rares.23 Ibidem, p. 162-164. Desigur, aloculiunile lui Rams $i ale boierilor au fost redactate

de A. Verancsics, dar sfatul cu boierii, care i-au cerut domnului on set se inchine sultanului, onsa fug, e confirmat si de marturiile turcesti (Cronici turcesti, I, p. 228).

14 Cf. C. Rezachevici, Pozilia marii boierimi din Tara Romdneascd raid de Mihai Viteazulsi Simion Movild (nolembrie 1600 august 1601), Studii", XXVI (1973),nr. 1, p. 53-56.

15 Verancius, op. cit., p. 164-165.16 Ilurmuzaki, II, 1, p. 188, nr. CLIII.17 Tezaurul a fost aflat de imbrohorul Hasan $i ridicat de sultan (Cronici turcesti, I,

p. 229, 270, 354, 480), mirat Ca intr-o (art alit de mica un domn a putut stringe atitea bogatii"(Ilurmuzaki, XI, p. 37, nr. XLVIII).

-

www.dacoromanica.ro

Cetatea Suceava.

181

www.dacoromanica.ro


aspri..." 18. Tot atunci, sau mai degraba in vremea retragerilde la Hotin spre Transilvania 13, Sienco Popovici, un slujitor al domnului,

insusit 12 caftan de pret, a cite 20 000 de aspri fiecare, cloud, ranchde parada, una de aur carat si alta de argint aurit, pahare de aur, giuvaere,saci cu aspri si galbeni si altele, cu care a fugit la Camenita ; in 1541 jus-tificindu-se la Liov ca insusi voievodul i-ar fi dat un sac cu aspri, alcaror numar nu-1 cunoaste" 20. Mentionam cu aceasta ocazie a, desi Rarea fost pradat, a pierdut sau a cheltuit multi bani si bijuterii in anii urma-tori, totusi averea sa mobila luata in pribegie la 1538 a fost atit de mare,Welt ultimele rezerve le-a epuizat abia in decembrie 1540 la Constanti-nopol, pentru obtinerea domniei.

Asada; nu numai ca despartirea de unii boieri n-a fost pasnica, cunto zugraveste Verancsics, dar dregatori de frunte, ca Mihul hatmanul,Trotusan logolatul, Crasnas si Cozma au adus domnuluimulta pedeaps1si nevoie... cum s-au si aratatu mai apoi adeva'rat ca au fost vicleni" 21.Iar cronica lui Macarie arata ca a poruncit sä fie supraveghiati de aproapecei ce prada" 22. Dealtfel, chiar Verancsics insereaza mai apoi stirea caboierii care trecusera de partea lui Soliman au incercat sa-1 ucida pedomn : cum am aflat cu incredintare (deci stirea era verificata C.R.),trimisera indata intr-aseuns oameni inarmati in urma lui, ca sa tina toatecaile ce due la Hotin si sa-1 omoare" 23. Iar Nicolae Costin consemna ulte-rior, pe baza traditiei, ca domnul, deli amenintat de turd si de tatari,mai tare sa temea sa nu-1 prindza boerii, si sä-1 dea pe mina lui sultanSuleiman" 24.

De la locul sfatului cu boierii carp era nu departe" de Hotin 25,poate chiar in tabara de ling& Botosani, Petru s-a indreptat spre aceastacetate cu 150 de calareti, slujitori si copii de casa (din garda domneasca),increzindu-se in pacea ce acum facuse cu regele", pace incheiata, cumaminteam mai sus, la sfirsitul lui august 1538. inaintarea ar fi avut loenoaptea, pe cai neumblate si ascunse, pentru a se evita urmaritorii tri-misi de boierii tradatori. Desi sotia si o parte din fii se aflau din timp

12 DIR, A, XVI, 1, p. 404-405.' Verancius, op. eit., p. 166.20 N. Iorga, Relajitle comerciale ale larilor noastre eu Lembergul, I, Bucuresti, 1900,

p. 35 -37; idem, Studii ,si documente, XXIII, p. 336-338. Tot In septembrie 1538 trebuieplasatA desigur si actiunea fratilor Sabain Usurelul si Toader pitar, care au ridicat ei, Impreuna,cu alti necredinciosi o tilharie asupra calului pArintelui domniei mele, Petru voevod", pentrucare Ilias Razes le confisca in 1550 un sat (DIR, A, XVI, 1, p. 591).

21 Gr. Ureche, Letopiseful Torii Moldovet, ed. P.P. Panaitescu, Bucuresti, 1955, p. 152.22 Cronicile slavo-romane, p. 99. Macarie afirmA cA boierii au sarit. ca nista clini IndrA-

citi", asupra domnului.23 Verancius, op. ell., p. 167." N. Costin, Letopiselul Tani Moldovei de la zidirea lumii pink la 1601, In Opere, I, ed.

C. A. Stoide si I. Lazarescu, Iasi, 1976, p. 162." Verancius, op. cit., p. 165; $t. S. Gorovei, pe baza informatiei lui Gr. Ureche despre

boierii Inchisi de Rares la Roman, crede cA sfatul a avut loc In aceasta localitate (Gdnestiifi Arburestit, p. 144). Am mai putea insA presupune a a avut loc la HIrlAu, pe baza actuluiamintit mai sus, despre visteria pradatA de Mateias vistier aici.

mole...

www.dacoromanica.ro

Pribegia 183

adapostiti in cetatea Ciceului, in aceasta etapa prima jumatate a luniiseptembrie 1538 tinta lui Petru Rares nu era refugiul in Transilvania,ci la Hotin, al carui pircalab fusese fratele sau dupa mama, Toader(Teodor), si numai in caz de nevoie retragerea in Polonia, eventualitatepe care o prevazuse in tratativele pentru incheierea pacii cu polonezii 26.Doran-al, care avea sustinatori in tinuturile de sud ale Poloniei, propusesechiar trimita un fiu ostatec la curtea regelui polonez 27.

Cetatea Hotinului nu si-a deschis Ins portile inaintea lui PetruRarer, iar comandantul ei i-a refuzat intrarea, amenintind ca-1 va prindeon Sl va alunga 28. Cine era acest comandant al carui nume nu-1 cunoas-tern? Desigur nu mai era Toader (Teodor), fratele dupa mama a lui Rares,care se refugiase impreuna cu familia sa la Camenita, jar apoi la cneazulConstantin, in Volinia 28, deli Stanislaw G6rski marturiseste ca in cetateramasese garnizoana domnului. Soarta lui Teodor e lamurita de seri-soarea inedita a lui Nicolae Sieniawski adresata reginei Poloniei, la 26ianuarie 1542, in care sint relatate raspunsurile sale la problemeleridicate de solul raoldovean Avram Banilovschi. intr-adevar, dupa, aceasta,fratele lui Bares nu fusese predat lui Stefan Lacusta, ci solului sultanului,care i-a garantat viata. Regele credea chipurile ca Rarer s-ar fi aflat lacurtea sultanului si i-ar fi fost usor sa-si elibereze fratele, jar dad, Teodora fost rapit trimisului sultanului, vinovatii de capetenie ai acestei silniciierau boierii Mihu §i Trotusanu, care in 1542 (cind scrie Sieniawski) dsiprimisera deja plata de la Bares 38. Aceleasi relatari le trimite Sieniawskisi regelui 31. Comandantul Hotinului trebuie sa fi fost deci un partizanal boierilor adversari ai domnului. Un veac mai tirziu, la 1653, aceeasicetate a Hotinului, trecind de partea lui Gheorghe Stefan, se arata ostilalui Vasile Lupu, nevoit sa is drumul pribegiei de sub zidurile sale, In felca sd inaintasul sau din 1538 22.

Ca atare, Petru Rare§ a fost nevoit sa-si schimbe planul de actiune,renuntind si In retragerea in Polonia, unde Sigismund August poruncisecapitanilor cetatilor de margine, in septembrie 1538, sa nu-1 primeasca

" Verancius, oc. cit. ; relatarea lui e confirmata de cele ale lui Stanislaw G6rski dinaugust-octombrie 1538 (Simionescu, op. cit., p. 232-233).

27 Simionescu, op. cit., p. 234.28 Verancius, op. cit., p. 165 166.29 Relatarea lui S. Gorski (Simionescu, op. cit., p. 236) ; Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 111-112,

nr. LX; Veress, Documente, I, p. 39 (act din 1538 septembrie 21). I. Minea, Despre Teodor,fratele ut Petru Vodd Raref, Cercetari istorice", VIII IX (1932-1933), nr. 3, p. 349 -350;Gorovei, Note Istorice f t genealogice, p. 198 199.

38 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Tekt Gorskiego, t. 23, 2834, k. 181 v. Evenimentul,dupa o relatare din Constantinopol, neutilizati Inca de istoriografia noastra, ar fi avut locInainte de 21 februarie 1539 (Cioranescu, Documente, p. 33). La 22 ianuarie 1542, Petru Rare;marturise§te ca Teodor a fost predat turcilor (Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 157-158, nr. LXXX).

31 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Tekt Gdrskiego, t . 22, 2689, k. 91v.22 Miron Costin, Letoptseful Tdrti Moldouet, In Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti,

1958, p. 143-144.

sa -6i

www.dacoromanica.ro


nici macar pe fratele sau 33. Pins pe la sfirsitul lunii urmatoare despresoarta sa circulau cele mai felurite presupuneri : s-a retras in Maramures 34,spre Polonia, cum banuiau vizirii lui Soliman Magnificul, la 18 septembrie1538 35, sau spre Bistrita 38, ba chiar ca ar fi murit $7.

Un moment, se pare, Rares s-a gindit sa, se indrepte spre Moscova.Solia trimisa de el marelui cneaz in 1542 relata ca : voievodul voia samearga catre tine, catre marele imparat, la Moscova, dar i-a fost cu nepu-tint& sa treaca" 38. Astfel ca, la 14 septembrie 1538, plecind de la Hotinapnea drumul spre dreapta, de-a lungul Nistrului, inconjurind pe inamicde la spate, fard ca acesta sa-1 observe, si dupa un mic inconjur, seintoarse la Prut, pentru ca sa treats in Transilvania, deoarece nu aveace altceva sa fad," 39. Cronica lui Macarie confirm& aceasta relatare,aratind ca domnul : trecind pe la spatele turcilor, se indrepta, fara sa-siabata privirile de la muntii cei cu virfuri ascutite"4°.

Desigur, sultanul, care numise domn pe Stefan Lacusta inainte de18 septembrie 1538 ", cit §i acesta din urma, au trimis osteni in urmarirealui Petru. La 15 septembrie 1538, Iahia pasaoglu Mehmed bei, cu citevamii de oameni ai sai i o ceata de tatari, an pornit din tabara otomana,urmarindu-1 pe Petru Rare§ timp de trei-patru zile 42, deci ping, cinddomnul si-a pierdut urma in munti. Sultanul a fagaduit o mare rasplatacelui care-1 va aduce viu sau mort 43. Dealtfel, cu o lung in urma, inaintede a intra in Cara, el poruncea lui Ioan Zapolya sa pazeasca drumurilecare yin din Moldova si sa-1 prinda pe Rares, data va fugi prin Transil-vania ", porunci aspre in acest sens fiind trimise si mai tirziu 45. Osteniisultanului n-au reusit sa-1 captureze, pierzindu-i si urma, caci, la inceputulanului 1539, Soliman cerea extradarea lui Rare§... din Polonia 46.

In schimb, partizanii lui Stefan Lacusta au reusit sa-1 intimpinepe Rare (parasit de o parte din ai sai in noaptea care a urmat retrageriide la Hotin) a doua zi dupa aceasta ; iar in lupta care a urmat in paduredomnul a pierdut o seams de oameni, mare parte din banii ce-i avea

33 Veress, op. cit., I, p. 39.34 Cioranescu, op. cit., p. 27, 29; Hurmuzaki, II, 1, p, 197, nr. CLI, p. 198, nr. CLIII ;

II, 4, p. 160, nr. LXXX VII.35 Panaitescu, Petru Hares Moscova, p. 8 (extras).36 Hurmuzaki, II, 1, p. 188, nr. CXLIII; II, 4, p. 162, nr. LXXXIX.37 Cioranescu, op. cit., p. 28.38 Letopiselul lui Nikon , la P. P. Panaitescu, op. cit., p. 7 (solia a avut loc In 1542, nu In

1543)." Verancius, op. cit., p. 165-166.44 Cronicile slavo-romdne, p. 99.41 Hurmuzaki, II, 1, p. 188, nr. CXLIII.42 Cronici turcesti, I, p. 229, 254, 269 (Petru ar ii taiat arborii, Ingustind drumul

urmaritorilor), p. 353, 480.43 Ursu, Die auswarlige Polilik, p. 162.44 Mehmed, Documente turcesti, I, p. 29-30.48 Cronici turcesti, I, p. 271, 412; II, p. 151, 253.46 Cioranescu, op. cit., p. 33; relatarea lui S. Giforski (Simionescu, op. cit., p. 235).

4i

www.dacoromanica.ro

Pribegia 185

asupra sa, chiar calul fiindu-i ucis 47. Bata lia e povestita §i de cronicileturcesti, care arata ca Rare§ a luptat cu indraznealA impreund cu doifii ai Al, din care unul, pe care voise sa,-1 lase ostatec in Polonia, a fostucis, capul fiindu-i trimis lui Stefan Lilcusta 44, sau a fost prins §i executatmai tirziu din ordinal noului domn, care i-a trimis capul la Constanti-nopol Un zvon deformat despre aceasta luptA a ajuns pins la Ragusa,unde la 30 octombrie 1538 se credea ca insu§i Petru Rare§ §i-a pierdutviata intr-o Mahe cu sultanul ". Lupta cu oamenii lui Stefan LacustAs-a desfalurat intre 14-17 septembrie 1538, adicA dup'd plecarea lui Rare§de la Hotin si inainte de sosirea sa la manAstirea Bistrita 51. Rare§ a sea-pat doar cu 25 de copii de casa din garda sa 52 §i unul din fiit pe carein 1540, se pare, it va lua cu sine la Constantinopol.

Cu ace§ti putini insotitori, domnul, scapind de urmaritori53, s-aindreptat spre Piatra lui Craciun (Piatra Neamt), unde, dupa traditiainregistrata de Ion Neculce, a fost gonit de pietreni, probabil de parti-zanii lui k5tefan Lacusta, fiind nevoit sa traga cu arcul intr-un popa care-Iajunsese 54 Traditia locals confirmA relatarea lui Neculce, adaugind,intr-o variants datind probabil din veacul al XVIII-lea sau al XIX-lea,el Rare§ a trecut prin mahalaua Valea Viei, din partea de apus a ora-§ului, imbracat in haine tarAne§ti, in zi de duminica, la vremea litur-ghiei55, iar popa Ghitl, care a tras asupra sa din biserica de lemn amahalalei, fara 814 nimereasca, hulit §i alungat de popor pentru fapta sa,0-a pus cal:oat vietii, trei zile mai tirziu, pe culmea Borsoghianu 56.

De la Piatra, Rare§ s-a indreptat spre apus, poposind catre sears"(17 septembrie 1538) la manastirea Bistrita, in apropiere, unde a fostprimit fara impotrivire" 57. *i am intrat in biserica §i am cazut jos in

47 Verancius, op. cit., p. 166.48 Care, dupa S. Gorski, InstiinteazA despre aceasta pe polonezi (Simionescu, op. cit.,

p. 233), deci informatia este subiectivil.48 Cronicile lui Nasuh Matrakci si Rustein pasa (Cronici turcesti, I, p. 231, 255) ; cf. si

scrisoarea lui N. Sieniawski, palatinul de Belz, din 30 octoinbrie 1540 (lorga, Studii istorice,p. 323-324).

5° Cioranescu, op. cit., p. 28 ; un alt ecou at acestei lupte si Infiurmuzaki, II, 1, p. 197,nr. CL I.

" Dupa Verancius. op. cit., p. 166, lupta a avut loc a doua zi dupii plecarea de la Hotin,deci la 15 septembrie 1538.

52 Ibidem.53 Antonio Maria Graziani (1537-1611) consemneaza traditia dupa care : Petri', chid

a lost alungat din domnie de urzeala boierilor si a fugit, a aruncat bani de our ca urmaritoriisai adunindu-i sa fie tinuti In loc si astfel a scApat din miinile lor" (Cdlatori straini, I, p. 383).

54 Neculce, 0 sama de cusinte, p. 13. Trecerea lui Petru Rare* prin Piatra e cunoscuta silui Ureche, op. cit., p. 144.

Neculce, op. cit., p. 14, afirmA ca Rams ar fi spus : intoarce-te popo, lnapoi,nu-ti lasa liturghia nesfirsita". Ziva de duminica cade In 15 septembrie 1538, este deci expli-cabila apropierea pe care o face traditia oralA cu ziva trecerii lui Rares prin Piatra, care dupacronici a avut loc la 17 septembrie.

" C. Rezachevici, Un all cuvint" al ui Neculce confirms( de documenle dirt veacul alst cileva relatart in tegaturei cu istoriile" sale, Revista de istorie", XXVII (1974),

nr. 4, p. 581-582, si anexa II, p. 583.47 Cronicile slavo- romdne, p. 99.

56

XVII-lea

8i

www.dacoromanica.ro


fata ehipurilor sfintelor icoane, si am plins mult. cu mine cu lacrimifierbinti au plins egumenul manastirii $i tot soborul ; si am fagaduit...ca, daca din nou ma voi intoarce in scaunul domniei mele, din temelievoi reinnoi si zidi aceasta sfinta biserica..." 58. Marturisirea pretioasaleg5,mintului facut de domn pe care si 1-a indeplinit in 1542, asa cumsi-a indeplinit cu tenacitate toate legamintele facute in vremea pribegieidovedeste ca. Rarer avea limpede in minte, bled din acele momente grele,planul de a reveni ea domn in _Moldova.

Dar, pentru ca oamenii lui *tefan Lacusta n-au intirziat sa soseasca,inconjurind manastirea, caci domnul fusese recunoscut la trecerea prinPiatra, Rams se desparti in cursul noptii de ultimii copii de casa. Luindu-sidoi cai buni, unul incareat cu lucrurile de pret care-i mai ramasera, si in-calecind pe calul care fusese al lui Aloisio Gritti, porni spre munti 59.

i astazi se vede portita, din zidul de nord al manastirii, pe undedupa traditia locals, mereu vie Petru Bares urea dealul care-i poartasi acum numele, la 18 septembrie 1538 80, indreptindu-se spre apus, laSchitul lui Iosif, nu departe de manastirea Bistrita. i mergind el calare,scrie Nicolae Costin : Au nemerit la un sahastru duhovnic, unde esteacmu manastirea Besaricanii, si i-au aratat calea..." 61. Aceasta traditie,care nu apare in alte cronici ale vremii, e inregistrata insa in pomelniculromanesc al manastirii Bisericani, constituind fax'a Yndoiala un fapt real,ce a,minteste pares intilnirea legendard, a parintelui lui Bares, *tefan celMare, cu Daniil sihastru, in imprejurari eel putin In fel de dramatice :si viind pe la manastirea Bistritii, au apucat pe un picior de deal, carese zice Piciorul lui Petru-Voda ping in zioa de astaz, si au esit la manas-tirea Bisericanii, si au gasit pe staretul Iosif si cu alti calugari... Aceea§iidee interesanta a planului de revenire in domnie, care apare in hrisovulacordat Bistrifei, e inregistrata ?i de tradifia de la Bisericani, Rare§ faga-duind ca dad, va fi ca sa mai vie el D <o)mn in Moldova, va mai zidisi va mai intari biserica" 62.

Drumul urmat de Petru Rare§ peste Carpati n-a fost piny acumreconstituit. Domnul pribeag n-a urmat una din trecatorile sau rutele

56 Act din 1546 <martieseptembrie 3> (Moldova in epoca feudalizmului, I, Chisinau,1961, p. 53, original slay ; DIR, A, XVI, 1 , p. 609-610, traducere din sec. XIX). Actul esteautentic : cf. L. Simanschi, Autenticitatea datarea unor acte publicate In Documente privindistoria Romdniei", In Anwar" Iasi, I, (1964), p. 92-93.

59 Cronicile slavo-romdne, p. 99; Ureche, op. cit., p. 144; Verancius, op. cit., p. 166-167.69 Cronicile slavo-romdne, p. 100; Urecbe, op. cit., p. 144.61 N. Costin, op. cit., p. 162. Observam cd stirea nu apare In celelalte cronici ale vremii,

fiind luata dupa tradi%ia care a inspirat si pomelnicul romdnesc al manastirii Bisericani. Pentruistoria acestei manastiri $i existenta In prima jumatate a secolului al XVI-lea a staretului Iosif,cf. Dinu C . Giurescu, Bisericani-ctitorie a epocii ui Stefan cel Mare?, SCIA, VIII (1961), nr. 1,p. 222-228.

62 N. Iorga, Pomelnicul romdnesc at mcindstirii Bisericani, In Sludii §i documente, XVI,p. 235.

Si

pi

www.dacoromanica.ro

Pribegia 187

folosite de obicei in veacul al XVI-lea 63. " . Si m-am despArtit de ei- mkturiseste insusi Rare in hrisovul acordat cIlugkilor de la Bistritain 1546 - $i am trecut pe drumurile pustii i ascunse (sau ale Iasilor)" 64,adic5, ale arcasilor-strAjeri de la hotare 65. Cronica lui Macarie afirm5, c5,f, a ajuns in niste locuri prapIstioase abrupte p5,duroase nepu-tind strIbate, a 15,sat acolo pe calul sau iubit ". Dup5, vase zilede rataciri a fost g5,sit de niste pescari localnici, pe un oarecare piriucare cobora spre Transilvania 66. A. Verancsics mentioneaz5, c5, Rarea inaintat prin locuri neumblate, pe poteci ascunse ... in codrii intu-necati in singura,15,tile muntilor, incit nu mai stia de locul unde seafla", pierzindu-si calul de c515,rie cel ce purta ultimele sale lucruri.R5,t5,cind drumul a intilnit abia dup5, patru zile un secui, dintre cei trimiside voievodul Stefan Mailat, care, din tab5,ra de la Turia TirguSecuiesc), supraveghea trec5,toarea Oituzului 67, cu porunc5, aduc5,la el 68. Pomelnicul m5,n5stirii Bisericani precizeaza c5, Petru voievod :au apucat pe apa Bistritei in sus si au gasit niste pescari, s-au schimbatin haine proaste, s-au amestecat cu pescarii aciia", trecind astfel inTransilvania 69.

In realitate, Rare:}, n-a apucat calea fireasc5, spre nord-vest de-a-lun-gul Bistritei, pentru a iesi in Drumul de Sus" (al Bistritei sau Sucevei),de unde, prin pasul Rodnei, putea mai usor ajunge la Ciceu, ci, desigur,temindu-se de urnakitori, s-a grAbit EA tread, in Transilvania. Trecatoareact peregi inalti, strimtorile, de care aminteso Macarie Grigore Ureche,sint Cheile Bicazului. Domnul fugar a urmat spre vest cursul piriuluiBicaz, pe un drum dificil pins aproape in vremea noastrI, ocolit de ostirji negustori in veacul al XVI-lea, a Atka, trecind hotarul prin muntiiH5;smasului Harghitei, pin5, a intilnit pescarii transilv5,neni on osteanulsecui trimis de voievodul Stefan Mailat. Grigore Ureche pomelniculmanastirii Bisericani istorisesc pe larg intilnirea lui Rares cu pescariii felul cum acestia, imbrkindu-1 in haine de ale lor, 1-au c5,16uzit mai

departs, ducindu-1 la casa unui nobil carile au fostu avindu priitesugmare en Patru Vod5,". Aici, intilnind un aprod al sau un

63 Pentru trecAtorile din Carpatii rasariteni, cf. P. Binder, Din geografia 'storied a pasu-rilor din Carpalli Orientall, File de istorie", III, Muzeul de istorie Bistrita, 1974, p. 324-332,care Insd nu aminteste nimic despre drumul urmat de Petru Rare peste Carpati In 1538.

" Moldova in epoca feudalizmului, I, p. 51, 53.65' Pentru Intelesul ascuns" at cuvintului slavon din original, cf. L. Simanschi, op. cit.,

p. 93 ; pentru sensul (esi) = arcasi,cf. C. Cihodaru, Inceputurile viefit ordpne#1 in laV,In Analele stiintifice ale Universitatii Al. I. Cuza", istorie, XVII (1971), fasc. 1, p. 42 sin. 62; I. Caprosu, D. BadarAu, vechilor zidiri pind la 1821, Iasi, 1974, p. 29-30.

as Cronicile slavo-romdne, p. 100. Aceeasi relatare si la Ureche, op. ctt., p. 144 ; N. Costin,op. cit., p. 162-163 ; Dionisie Fotino, Istoria generald a Daciei, III, Bucuresti, 1859, p. 47, n. 1.

67 Hurmuzaki, II, 4, p. 169, nr. XCVI ; XV, 1, p. 380, nr. DCCVXVI ; Cioranescu, op.cit., p. 27. loan Zapolya se temea ca °stile lui Soliman sA nu intre pe la Oituz In Transilvania(Verancius, op. cit., p. 170).

68 Verancius, op. cit., p. 167 -168; cf. si N. Isthvanfi, Historia de rebus ungartels libriXXXIV, Viena - Praga, 1758, p. 137.

69 N. Iorga, op. cit., p. 235.

§i §i vai vi,vi

§ivi

§i§i

§i§i

§i gAtindu-i-se

sa-1

gi

Ms:

lash

www.dacoromanica.ro


leagAn" cu cai si o escortA de 12 °stein, porni spre resedinta altui nobil,care, incredintindu-i trAsura sa cu §ase cai, 11 scAp5, de straja care-i luaseurma 7°. Este greu de crezut insA, cg, pescarii localnici" (Macarie) sausecuii 71, cA'rora o§teanul de acela§i neam al lui Mailat le-a incredintatpe Rare§ (A. Verancsics), 1-au condus pe domn pinci la cetatea Ciceuluidin comitatul Solnocu Interior, cum afirma in continuare cei doi autoriamintiti. Probabil ei 1-au calAuzit la localitatea Ciceu din Scaunu Ciucului 72(la nord de Miercurea Ciuc) pe drumul spre Odorheiu Secuiesc, unde vafi fost poateresedintaunuia din fruntasii secui, amintiti de Ureche, care 1-auajutat pe Bare 0, scape mai departe. Potrivirea de nume intre cele douIlocalit4i ar explica afirmatia lui Macarie si Verancsics, altfel greude admis.

Dealtminteri, la 26 septembrie 1538, intr-o joi de dimineata, PetruRare§ sosi la Odorheiu Secuiesc nestiut clecit de un nobil din Ciuc"(probabil un primpil sad fruntas secui), care-1 insotea si care instiintIdespre aceasta pe judele orasului. A fost primit si ospAtat de BernardTamasy 73, judele Thomas Kapecy dindu-i vin din pivnita sa. In zoriizilei urm5toare, judele it indrumil, spre cetatea Ciceu, avertizind insa, inaceeasi zi pe judele bistritean asupra destinatiei lui Petru Rare§ 74. Ber-nard Tamasy este desigur ace] boiarin ungurescu amintit de GrigoreUreche , ce si acela era priieten lui Patru vodit, carile dac5; 1-au vIzut,cu dragoste 1-au priimitu si 1-au ospAtatu. Si indata i-au gatitu leagAnucu 6 cai..." 75. Dealtfel, citeva luni dupA reluarea domniei, la 25 iulie1541, din talAra de la nearas, Petru Rare§ va lua in tutellam nostrainorasul Odorhei, hotArind ca nimeni din oamenii sad sau altcineva sa nu-1supere cu foc, cu sabie sau Fier 76, desigur in amintirea felului cum a fostprimit in vremea cind era un biet fugar.

In leaga'nul" cu case cai al judelui, Rare§ cal'atori din zorii zileide 27 septembrie pint a doua zi. Si astfel, simbiltg, in rAsA'xita soarelui,septemvrie 28 de zile, au intratu P5,tru vodA in cetatea Ciceului §i au inchisportile" 77. Aici it 1ntimpinl doamna sa Elena-Ecaterina Brancovici, cucopiii Iliac, Stefan si Roxanda, carora regele Ferdinand le ing5.,duise 0,se adAposteascil in Transilvania 78.

70 Ureche, op. cit., p. 144-145 ; N. Iorga, loc. cit. ; cf. si N. Costin, op. cit., p. 163.71 Daca nu ctunva pescarii vor fi fost tocmai secuii.72 LInga comuna, pe un vlrf de snuck era un mic caste], ale cartii ruine se vad si astazi

(Orban B., A s:ekelyfold leircisa) (Descrierea finutului secuiesc), II, Budapesta, 1869, p. 60-61 ;V. Vatasianu, Istoria arlei, I, p. 277-278).

73 Veress, Acta et epistolae, I, p. 292.74 Ilurmuzaki, XV, 1, p. 380, nr. DCCXVII ; cf. si Ursu, op. cit., p. 163, n. 84 (act inedit) ;

Iorga, Doe. Bistrilei, I, p. XXXII ; idem, Acte romanesti din _ordeal priviloare in cea mai mareparte a legaturile secullor cu Moldova, BCI, II (1916), p. 188.

73 Ureche, op. cit., p. 145.73 SZeke/y oklcveltdr (Documente secuiesti), ed. Szaba Karoly, II, Cluj, 1876, p. 69." Ureche, loc. cit. ; 28 septembrie 1538 cade Intr-adevar lntr-o slinbata ; aceeasi data si

la Macarie (Cronicile slavo-romeme, p. 100).78 Ureche, !oc. cit. ; NV. Bethlen, Ilistoria de rebus Trans y Daniels, I, Sibiu, 1782, p. 266 ;

Veress, Documente, I, p. 15.

www.dacoromanica.ro

Pribegia 189

/litre timp insA, judele bistritean Thomas Zweh (Zeweh), anuntat,cum s-a vAzut, de cel din Odorhei despre destinatia lui Rare§, s-a graftla rindul sAu sa-1 in§tiinteze pe Ioan Zapolya, care se afla cu oaste nume-roasA 79 in apropiere, la Cluj, intrebindu-1 dacit trebuie sa se prezinteinaintea domnului, in cazul cind acesta 1-ar chema. Tot el probabil, dacAnu cumva Anastasie episcopul de Vad, cum vom vedea mai jos, a trimis§tirea sosirii lui Rare§ §i la Suceava, unde Mihul hatmanul auzise la 29septembrie ca fostul domn a venit la Ciceu (deci a doua zi dup5, eveni-ment), intrebind pe jude despre soarta jupinesei sale, pe care o trimisepeste munti tot dupa% povata lui Petru voievod" 80.

La 1 octombrie 1538, loan Zapolya promite rAspuns judelui bis-tritean prin vistierul sau, G. Martinuzzi 81. PinA la aceea data, regele i§iperfectase planul de a pune mina pe cetcitile din Transilvania ale luiRare§, de a-1 captura pe acesta, executind in acela§i timp porunca luiSoliman, §i stabilind totodata relatii bune cu noul domn al Moldovei,*tefan LAcustA 82. Zapolya mergea pe linia stability de dieta de la Clujdin 17 septembrie 1538, care hothrise sa impun'a la dare posesiunile luiPetru : Ciceul §i Cetatea de BaltA,, impreuna, cu toti oamenii for 83.

Cu 12 000 de curteni §i mercenari 84, din oastea adunatA de Zapolyapentru a face fat unei eventuale pAtrunderi otomane in Transilvania,episcopul Martinuzzi, vistierul §i consilierul regelui, impreunA cu EmericBalassa, voievodul Transilvaniei, poposind la 5 octombrie 1538 in tabAril,la Reteg, la sud de Ciceu 85, au inaintat, doua, zile mai tirziu, pinA, subzidurile puternice, apArate §i de mla§tini, ale cetatii lui Rare§ 88. Se zvoneastAruitor ca regele Ioan Zapolya vroia sä-1 prind5, pe domn pentru a-1preda sultanului 87.

Dupl' relatarea contemporana' a lui Paul Giovio, asediul Ciceuluiar fi durat peste patru luni, asediatii fiind bine aprovizionati, iar curajulnu sea.zuse citu§i de putin in pieptul lui Petru-vodii, decis a se apcira cuvitejie pinA la ultima picUurI de singe" 88. In realitate, Petru Rare§ arImas pAzit (nu asediat) in cetate, pinA spre sfir§itul anului 1538 89, dar

Cronica lui Hieronymus Ostermayer, In Qucllen, 1V (1903), p. 502." Tocilescu, 534 documente, p. 539.ei Hurmu:aki, XV, 1, p. 381, nr. DCCXVIII.92 Verancius, op. cit., p. 173; Relafiunea lui Giovio, p. 38.ea Hurmuzaki, II, 4, p. 173-174, nr. XCIX." Cioranescu, op. cit., p. 29 ; Veress Ada et epislolae, I, p. 291." Hurnmzaki, XV, 1, p. 381, nr. DCCXIX." Quod Castrum ... est in maximis palludibus, fortissinium in bene muralum" (ibidcm,

11, 1, p. 200, nr. CLV).CiorAnescu, loc. cit. ; Hurmuzaki, II, 1, p. 200, nr. CLV, II, 4, p. 164, nr. XCI ; Veress,

op. cit., I, p. 291." Relafiunea lui Giovio, p. 38." Informatii din octombrie decembrie 1538 (Hurmulaki, II, 1, p. 202, nr. CLVII ;

II, 4, p. 167; nr. XCIV ; XI, p. 37, nr. XLVIII; Veress, op. cit., I, p. 294). La 21 februarie 1539,F. Mignanelli, nuntiul apostolic la Viena, scrie exagerind ca Petru era In mlinile luiZapolya, care Ii cere 200 000 de ducati, dupa care se pregAteste sä-4 omoare (1Thrmuzaki, II,4, p. 189, nr. CII).

"

ez

-- -

www.dacoromanica.ro


predarea cetgtii a avut loc chiar in octombrie, &gel domnul dupg mar-turia lui Verancsics, care a stat de vorb'l cu el mai tirziu se invoifara vreo dificultate, inchinind Ciceul §i incredintindu-se pe sine bung-vointei regelui". raptul a fost determinat nu atit de lipsa de perspectivga unei rezistenDe §i de bungvointa manifestatg de Zapolya in cadrul trata-tivelor purtate de consilierul §i comandantul sgu, Martinuzzi, impreungcu I. liallay §i Baltazar Balassa 90, cit mai ales din pricina trAdgrii plInuitgde pircglabul cetgtii, Simion Drac§in.

Trgdarea pircglabului, care dupes cronicile interne, confirmate in-tocmai de relatgri extern din aceea vreme 91, urmgrea sg-lucidg pe Rare§,iar capul sa i-1 trimitg lui Stefan Lgcustg, a fost preggtitg ca urmareuneltirilor episcopului Anastasie de Vad. Acesta a luat leggtura la Suceavacu Mihu hatmanul, pircglabul Sucevei, principalul trgdg,tor al lui Rareq,care 1-a in§tiintat despre aceasta pe Stefan LIcustg. Noul domn s-a grabit

scrie la 11 octombrie <1538> episcopului Anastasie, propunindu-i seactioneze impreung cu Simion pircglabul impotriva lui Rare 92. Iar dongsgptgmini mai tirziu pirgarului Bistritei, vestindu-1 ca urmgrirea lui PetruRare se face in slujba cinstitului domn a impgratului (Soliman Magni-ficul C.R.) §i in slujba crgiascg (a lui I. Zapolya C.R.) §i a noastrg" 9a .intre timp se adresase, gel succes insa §i lui Hira fost chelar, omul deincredere al lui Rare§, chemindu-1 in Moldova ".

Despre uneltirile care urmgreau predarea cetgtii Ciceului lui StefanL'Acustg, Martinuzzi §i voievodul Emeric Balassa erau informati inaintealui Petru Rare§, desigur din relatgrile unor trimi§i moldoveni ai nouluivoievod, capturati de bistriteni 95, care se indreptau spre tr5,dgtorii dinCiceu. Graba cu care Martinuzzi §i Balassa au inceput asediul cetAtii,la 7 octombrie 1538, mgsurile aspre de pazg, cu care au inconjurat-o,pentru ca nici un moldovean trimis de Stefan Lacusta sg nu se strecoarein ea 66, poruncile aspre adresate bistritenilor in leggturg cu necesitateaintaririi pazei hotarului spre Moldova 97, dovedesc, fapt confirmat deVerancsics 98 §i de relatgri extern 99, cg Ioan Zapolya urmgrea sa pungmina pe Ciceu, inaintea lui Stefan Lgcustg, sustinut de sultan.

99 Verancius, op. cit., p. 173; Veress, op. cit., I, p. 292-293.91 Cronicile slavo-romdne, p. 100; Ureche, op. cit., p. 146 -147; N. Costin, op. cit., p. 165;

Veress, op. cit., I, p. 292, 293. Un ecou deformat al complotului, in Relaliunea ui Giovio, p. 38.92 Tocilescu, op. cit., p. 521 -522; Nicolaescu, Documente slavo-romdne, p. 169-170

(din eroare atribuie actele lui Stefan cel Tintir).93 Scrisoare din 25 octombrie <1538> (Tocilescu, op. cit., p. 522 ; Nicolaescu , op.

cit., p. 172-173).98 Tocilescu, loc. cit.; Nicolaescu, op. ctt., p. 182." Un astfel de trimis ar putea fi Luca Moldoveanul, a carui eliberare de catre bistriteni

o cere loan Zapolya la 20 noiembrie 1538, clnd lucrurile se lini*tiserA (Hurmuzaki, XV, 1, p. 382,nr. DCCXXI).

" Veress, op. cit., I, p. 292.97 Hurmuzaki, XV, 1, p. 381, nr. DCCXIX98 Verancius, op. cit., p. 173.99 Veress, op. cit., I, p. 293.

a

se -i

www.dacoromanica.ro

Pribegia 191

Cronicile interne plaseaza corect complotul pircradabului Simion sial vladicai Anastasie inaintea asediului, cu care prilej a fost descoperitsi de Rares. Domnul insusi va relata mai tirziu ca planul complotistilorera ca in ziva inconjurarii cetatii, pircalabul, Mira cea mai mica

sau era sa-1 omoare <pentru a dobind> bunavointa noului voievod,on sa-1 trimita <la acesta> legat impreuna cu sotia si copii"100. Desco-periti ei n-au fost insa executati, ci voievodul ia scos afara cu mestesugsi a predat cetatea in pastrarea ungurilor"10. intr-adevar, episcopulAnastasie de Vad s-a refugiat in Moldova la manastirea Putna, unde seafla Inca la 13 iunie 1539 122.

La citeva zile dupa predarea Ciceului, s-a inchinat lui Zapolya §iCetatea de Balta 123.

Petru Bares a ramas mai departe la Ciceu, sub protectia" uneigarnizoane regale 104, in frunte cu castelanul Cristofor Nagy 105, sperindpoate sa revina in Moldova, unde se prevedea ca locuitorii nu-1 vor maitolera pe Stefan Lacusta, care era ca un turc" 106.

In decembrie 1538 ianuari 1539 Rare§ se ocupa de lamurirea ca-zului bistriteanului Wolfgang rorster (Vorster), pe care-1 executase dupao pira in 1536107 ; la 15 decembrie 1538 anuntind pe judele BistriDei ca ainchis la Ciceu pe tradatorul nostru" Ioan diacul, care jucase un rol siin cazul amintit 108. Nu numai ca Rare§ dispune de dreptul de justitie laCiceu, dar la 29 ianuarie 1539, se deplaseaza la Turda109 Mira nici o piedica.Jar ora§ul Bistrita ii plateste cens din dispozitia regelui llo. Desigur a§a-dar, ca Grigore Ureche exagereaza" vexatiunile la care era supus domnulde care oamenii lui Zapolya, indeosebi de catre domnul Ardealului",Stefan Mailat 111, cu atit mai mult, cu cit acesta din urma nu se mai bucurade Increderea regelui.

La inceputul lui noiembrie 1538 Rare intretine legaturi cu regelepolon Sigismund 1 112, iar in februarie 1539, la Viena se §tia ca a cerut

100 Verancius, op. cit., p. 173.101 Cronicile slavo- romdne, p. 100 ; Ureche, op. cit., p. 146-147.102 DIR, A, XVI, 1, p. 392. DA 200 de galbeni pe an pentru pomeniri.zos Verancius, op. cit., p. 173 ; Inainte de 11 noiembrie 1538, cind stirea prearii era cunos-

cutA la Viena (Veress, op. cit., I, p. 294). Cetatea de BaltA a fost preluatA de Baltazar Bornemissa(H. Ostermayer, Chronik, 1520-1561, In Deutsche Fundgruben des Geschichte Siebenburgens,Cluj, 1839, P. 27).

104 Relafiunea lui Giovio, p. 39.106 Hurmuzaki, XV, 1, p. 397-398, nr. DCCL II.100 Ibidem, XI, p. 37, nr. XLVIII.207 Hurmuzaki, XV, 1, p. 373, nr. DCCIII, p. 387, nr. DCCXXXI ; Veress, op, cit., I,

P. 288-289.los Hurmuzaki, XV, 1, p. 382-384, nr. DCCXXIIDCCXXVI ; cf. si lorga, Doc. Bis-

trifei, I, p. XXXIV. Un alt loan diacul, solul lui Stefan LacustA, era prima de Ferdinand I la22 decembrie 1540 (Hurmuzaki, II, 1, p. 214, nr. CLXXI).

102 Hurmuzaki, XV, 1, p. 384, nr. DCCXXV I.110 Veress, op. cit., I, p. 300.111 Ureche, op. cit., p. 147.1 12 Relatarea contemporana a lui S. Gorski (Sithionescu, op. cit., p. 236).

indo-iala

I,

www.dacoromanica.ro


regelui Ioan Zapolya 3 000 de callreti pentru a redobindi Moldova, a eitireilocuitori erau nemultumiti de domnul impus de turd 113.

De*i soarta sa, inclusiv asediul Ciceului, era bineeunoseuta in Spania,la Toledo, re*edinta lui Carol Quintul, inainte de 23 octombrie 1538 114,

impAratul n-a ezitat sä trimita la 7 noiembrie acela*i an pe arhiepiscopulde Lund, la Petru Rare* 115. Trecind insa pe la curtea lui Joan Zapolya,

apoi probabil pe la Viena, trimisul lui Carol Quintul n-a mai luat, separe, leg/tura cu Petru Rare* 116.

Departe de a se resemna cu situatia de pribeag, fostul domn at Mol-dovei desf4oara' in anii 1539 1540 o intensa activitate diplomatie6 pen-tru redobindirea domniei. Avea dealtfel, credem, partizani in Moldova,ehiar dintre boierii apropiati de Stefan Litcustil. Astfel, Petru Vartic,marsalco (mare*al = postelnic 117 C.R.) curiae vaivodae Moldaviae",tri-mis de Stefan in iulie 1539 la curtea lui Sigismund I *it de aici prin mijlo-eirea lui Ieronim Laski la Ferdinand I 1181 a vorbit inaintea celui din urmiti,se pare, mai mult despre interesele lui Petru Rare*. Fapt este ea in salvcon-ductul de inapoiere acordat de Ferdinand la 5 august 1539, el apare dintr-oeroare semnificativg, a cancelariei regale, drept trimis al lui Petru Rare* !(Internuntium Spectabilis et Magnifici Petri Wayvodae Moldaviae77)119.Numai credinta fata de Rare*, in vremea pribegiei, ar explica dealtfelnumirea de eUre acesta a lui Petru Vartic, un apropiat, in fapt, at lui*tefan racustA, ca portar de Suceava, in loeul lui Anhui hatmanul, la 11.martie 1541 1", dupa redobindirea domniei.

Dar eforturile lui Rare* de a se intelege cu Ioan Zapolya, cu. Ferdi-nand I sau cu Sigismund 1 121 i-au intarit convingerea ca nu putea fi vorba derevenirea in Moldova en ajutorul acestora. Singura modalitate deredobindi scaunul rAminea sprijinul sultanului, care in acel moment con -trola direct, ca urmare a campaniei din 1538, situatia interns. In februarie1539, la curtea de la Viena se afirma ea Stefan TAcustil nu reprezintl

113 Regele Insa a refuzat sa-i dea acest ajutor (Veress, op. cit., I, p. 296).114 Ibidem, p. 290-291.116 Hurmu:aki, II, 1, p. 204, nr. CLX ; Al. Cioranescu, Petru Rare $i politica orientalei a

MI Carol Quintul, AR, MSI, III, t, XVII (1936). p. 255, crede ca episcopul de Lund aduceao scrisoare lui Petru Rams, dar lass sa se lnteleaga ca Imparatul Carol Quintul nu cunosteasoarta domnului $i misiunea episcopului Intirziase, nemaigasindu-1 pe Rams In Moldova. inrealitate solid lui Carol Quintul trebuia sä is legatura cu pribeagul domn.

116 La 1 februarie 1539, se vorbea despre el la Viena (Veress, op. dl., I, p. 296); cf. siHurmuzaki, II, 4, p. 210, nr. CXVII.

117 Postelnic mare adica maresal", explica Miron Costin echivalenta acestor termeni(Poems polona, In Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p. 238). N. Iorga reds pe maresalprin vornic, crezind ca In 1540 Petru Vartic era vornicul Tarii Nloldover (Scrisori, p. 27);cf. $i Ciurea, Rela(iile externe, p. 15, care afirma ca Petru Vartic era vornic, portar de Suceava".

118 Veress, op. cit., I, p. 299 ; Hurmuzaki, II, 1, p. 206-207, nr. CLXIII. La 22 octombrie1539, Laski 1-a Intilnit din non pe Vartic la curtea de la Hlrlau strdini, I, p. 236).

116 Hurmu:aki, II, 1, p. 208, nr. CLXV.120 Iorga, Sludil istoriee, p. 348.rn. Relalii ale lui Rares cu Brasovul ar rezulta din socotelile orasului, sub 24 iunie 1539

( Hurounaki, II, 4, p. 205, nr. CXVI).

a-F,ii

(Ceilidori

gi

si

www.dacoromanica.ro

Pribegia 193

nimic. Sultanul stgpineste in Moldova" ( Sandrinus nihil est ; Turcahabet et tenet Moldavia"), unde se aflg 7 000 8 000 de cglgreti turci 122.Totodatl, turcii incep refacerea intkirea cetgtii Tighina 123, iar o rela-tare polonezg de la 1 ianuarie 1539 amintea cg Soliman a numit sangiaciin cetgtile Soroca si Bar ( !) cg Stefan LAcustg a ridicat clopotele de latoate" ! bisericile i mgngstirile pentru a le transforma in tunuri, astfelca poporul sg-si pkgseascl credinta ceea ce constituie o exagerare evi-dentg iar Suceava e piing de turci 124.

Intentia lui Rares de a se adresa puternicului Soliman nu constituiao simplg, aventurg. Inca din 1539, Ioan Zapolya 'Amnia ca sultanul, care-1chema pe Rares la Poarta, urmkeste redea domnia 128. La inceputulanului 1540, presiunile exercitate de Soliman asupra lui Zapolya sporesc,dar regele nu ce grgbeste sa -1 trimitg pe Rare la Constantinopol 126.Din scrisorile adresate din Buda si Alba Iulia de A. Verancsics fratelui sau,in februarie martie 1540, rgzbate teama cercurilor din jurul lui Zpolya, si poate chiar a regelui, fatg de perspectiva revenirii lui Petru Baresla domnie, mergind ping acolo incit Pgrerea unora era sg-i dea venin pentrua-i grgbi moartea"127.

Asupra plecgrii lui Petru Rare la Constantinopol, ca si asupra facto-rilor care au determinat-o informatiile izvoarelor sint insa divergente, eve-nimentul thud relatat chiar de domnitor sau de cei din anturajul sau inmod diferit. In genere, se disting doug, pgreri. Dupg, una din ele, Rarea fost predat de Ioan Zapolya sultanului. Inca de la 22 octombrie 1539,Ieronim Laski, in trecere prin Moldova, era anuntat din Transilvania caPetru Rarer trebuie sg fie curind predat de Zapolya lui Soliman, o data cumari daruri, pentru a dobindi bungvointa acestuia 128. tirea, predgrii luiBares de cgtre Zapolya; in miinile turcilor era inregistratl si de ambasa-dorii englezi din Venetia. si Vlandra in ianuarie i, respectiv aprilie 1540 128.La Venetia se vorbea in acelasi an ca Petru voievod a fost condus in Turciaca un prizonier" (chome prisonier) ; apoi s-a inteles ca oamenii lui Zapolya1-au escortat ping la Danko ; Rarer avea ping, la 40 de cglgreti ai sgi, iardincolo de Dunke it asteptau multi calareti turci pentru a-1 insoti13°.Miele cronici au reluat mai tirziu, simplist, ideea capturg'rii lui Petru decgtre Zapolya si a trimiterii lui la Constantinopol131. Domnul insusi va

122 Veress, op. cit., I, p. 297.122 Ibidem; Hurmuzaki, II, 4, p. 199-200, nr. CXIII. Sultanul promitind sA-i restituie

Tighina, In 1540, Bares s-a angajat sA plAteasca pentru zidirea cetatii Tighina 10 000 de zloti"(Iorga, op. cit., p. 349).

124 Veress, Documenie, I, p. 18 ; cf. si N. Iorga, Istoria romantior, IV, p. 391.125 Hurmuzaki, II, 4, p. 200, nr. CXIV.126 Ibidem, p. 210-212, nr. CXVIICXVIII, p. 216, nr. CXXII.127 Ibidem, p. 211, nr. CXVIII. Se afirma ca ar fi bine ca sotia si fii domnului sA fie tinuti

la Ciceu sub paza, cf. si p. 213, nr. CXIX.128 Cdidlort sireiini, I, p. 236.129 E. D. Tappe, Documents concerning Rumanian History (1427-1601), Londra

Paris, 1964, p. 31.930 CiorAnescu, Documente, p. 34.131 Cf. W. Betblen, op. cit., I, p. 269.

Is c. 410

si

$i

sa-i

www.dacoromanica.ro


afirma in 1542, prin glasul trimi§ilor sai la dieta de la Tirgu Mure. cadupa sfatul sau (a lui G. Martinuzzi C.R.) regele Ioan m-a trimisprins sultanului, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, maiestatea sa m-a iertat

"132. Nu este exclus ca Martinuzzi sa fi sfatuit in acest sens pe rege,dar afirmatia din 1542 a domnului incearca desigur sa justifice lumii cre§-tine, spre care se orients, natura legkurilor sale cu sultanul, care ii acor-dase din nou domnia §i totodata sa incrimineze pe atotputernicul Marti-nuzzi, care refuza sa-i redea posesiunile din Transilvania. Iar Zapolya,cum rezulta §i din scrisorile amintite ale lui Anton Verancsics, n-avea niciun interes sa-1 trimita pe Rare§ sultanului in perspectiva relukii domniei,fapt care nu-i convenea, ci dorea sa-1 retina in Transilvania sub supra-vegherea sa 133.

Mult mai plauzibila este cea de-a doua parere, dupa care domnulinsu§i s-a adresat sultanului, intelegind ca lumea cresting nu-1 va ajuta, iarsituatia din Moldova ii este favorabila". In acest sens pot fi citate, cu maimult temei, chiar cuvintele sale adresate la 25 mai 1541 regelui polon,intr-o scrisoare inedira : Dupci ce inset' am luat seama ca ni se intimplciatit de multe ssi mari nenorociri, ne-am plecat capul la preaputernicul cezaral turcilor . )134. Un an mai tirziu solii sai ii purtau cuvintele §i carteeneazul Moscovei, pe care it informa ca din Transilvania ... s-a dus sa seinehine sultanului turcesc ca inapoieze domnia in Moldova"135.

Desigur, cum rezulta din intreaga sa politica procre§tina dusa in ceade-a doua domnie, din staruintele depuse in aceasta vreme pentru a deter-mina la actiune coalitia antiotomana. Petru Rares n-a urincirit, plecindla Constantinopol, o apropiere realci de Poartd, ci ass cum apare §i in rela-tarea integrals a soliei catre Moscova, doar un mijloc de a redobindi dom-nia intr-un moment cind regele polonez, singurul care-lputea ajuta eficient,ii era ostil. Moldova constituia pentru Rare§ singura baza sigura pentrucontinuarea luptei antiotomane §i pentru redobindirea ei nu s-a dat inlaturi de la calatoria plina de riscuri la Constantinopol.

Izvoarele §i tradilia interns confiima rela,tarile documentare alelui Verancsics despre opozitia, lui loan Zapolya fats de pleearea, luiRare In Poarta, domnul trebuind sa se adi eseze pe ascuns sultanului.Dupa, contemporanul sau, episcopul Macarie, Rare§ : a trimis singurstapinitorului turcesc o scrisoare pe ascuns cerind ajutor de In dinsul

/7 136. Grigore Ureche arata chiar mijlocul prin care domnul a izbutitsa, trimita din Ciceu o carte sirbeasea" scrisa §i pecetluita de sotia sa,Elena Despotovna, prin care cerea sultanului sa porunceasca lui Zapolya,ca sa-1 sloboada din tars, sa mearga la, imparatie Iar Petru voda o

132 Hurmuzakt, II, 4, p. 285, nr. CLV.133 Ursu, Petru Raref, p. 60, presupune ca Zapolya se temea ca Rares sa nu dea pe fat.5

la Constantinopol uneltirile sale lmpotriva sultanului.134 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki Gorskiego, t. 22, 2642, k.20.135 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 7.Ise Cronicile slavo-romane, p. 101.

sag

www.dacoromanica.ro

Pribegia 193

au slobozit-o pre o zebrea din cetate, de sus, vi au cazut jos, dinafara,linga zidul cetatii. *i decii au chiematu pre o slugs a sa credincioasa, ceera sirbu vi i-au aratat cartea vi i-au zis in taina sa o is vi sa o duca lamina impa'ratului". In acelavi sens cu relatarile lui Verancsics, cronicarulmoldovean afirma ca, de asemenea, numai la a vaptea porunca a sulta-nului a acceptat Zapolya sa ingaduie plecarea lui Rarev la Poarta, caci :ungurii nici intr-un chip n-au vrut sa-1 lase, dindu-i vines ca liind scaunulla Moldova, multa asupreala au avut de titres insul " 137. Faptele sint pre-zentate la fel vi de catre cronicarii Ion Neculce (care folosevte vi traditia 138)vi Radu Popescu 138. Initiativa curajoasa a lui Rarev de a-vi redobindidomnia, tocmai cu sprijinul marelui sau inamic e inserata vi in pomelniculromanesc al manastirii Bisericani 148, ca vi in cronicile ungurevti 141 isirbevti 142. Cit despre zvonurile inregistrate de Paul Giovio, dupes careZapolya ar fi fost favorabil lui Barev, refuzind mai intii sa-1 extradezepe baza dreptului gintilor", pentru ca apoi, constrins de sultan, sa-1trimita la Poarta in calitate de ambasador ad sau vi insotit de o suitsonorifica" 143, ele nu au o ba,za reala, fiind chiar infirmate de izvoareleamintite mai sus, referitoare la ostilitatea regelui fao, de domnul roman.

Trimiterea scrisorii lui Rarer la Poarta vi poruncile adresate de sul-tan lui Zapolya, pentru a-1 elibera, dateaza desigur din a doua jurnatatea anului 1539, caci la 1 ianuarie 1540 Ioan Zapolya poruncea judeluibistritean sa incredinteze 200 de florini (in aspri) lui Ioan Nagy de Timi-oara, curteanul sau, care-1 va insoti in Turcia pe voievodul Petru 144

Inn legatura cu aceasta se pune problema, cind a pornit Rare§ spreConstantinopol ? Grigore Ureche afirma ca Rare a stat la Ciceu unan vi vase luni (septembrie 1538 februarie 1540), pentru a precizaapoi ca au ievit din Ciceu, in luna lui ghenarie (1540 C.R.),intr-o duminee5,148". Contradictia e in realitate numai aparenta, cacidomnul s-a aflat in Transilvania, unde e atestat de documente pinsla inceputul lui februarie 1540, tocmai un an vi vase luni. Plecarea sa dinCiceu a avut be insa in ianuarie 1540, intr-o duminica, cum marturi-sevte cronicarul, probabil ultima din acea luna (25 ianuarie 1540). Lain-tind prin Turda, unde se afla la 28 ianuarie 1540 146, in aceeavi zi a sositla Alba Iulia, deplasindu-se cu iuteall. A trecut pe aici la 28 ianuarie

stria Verancsics, chiar din Alba Iulia <fiind>, cum spun cei carel-au velzut, netulburat, nescltimbat, vesel ?i cu mare speranfei di va reven i

137 Ureche, op. cit., p. 147-148.138 Adauga precizarea cä scrisoarea lui Rare* a fost adresata vizirului (Neculce, b samd

de cuvinte, p. 13 14).In Radu Popescu, Istorlile domnilor Torii Romdnesti, ed. C.C. Grecescu, Bucurqti, Edi-

tura Academiei, 1963, p. 49.14o N. Iorga, Studii si documenle, XVI, p. 236.141 N. Isthvanfi, op. cit., p. 138.142 Letopisetul de la Cetinje : S-a lntors Petru voievodul catre sultan i atunci sultanul

i-a redat tare (greOt plasat sub anul 1543) : dupA Anca lancu, Stint despre romdni in izooareleistoriografice sirbesti, In Studit istorice sud-est europene, I, Bucure*ti, 1974, p. 28.

143 Relatiunea lui Giovio, p. 39-40.

www.dacoromanica.ro

Fig. 12. Anton Verancsics, gra-vurA de epoca.

Fig. 13. Paolo Giovio, tablou.

1

2fi

ttr

0.s

rA

5

i

n

www.dacoromanica.ro

Pribegia 197

la domnie, nearatind nimie din omul doborit sau lovit de soarta potrivnieii,"(subl. C.R.). Duman al lui Bares, prepozitul de Alba Iulia, expriminddorinta partizanilor lui Zapolya, exclama, apoi, deconspirinduli ura :SI fi facut cerul ca nelegiuitul si necredinciosul valah sa fi fost nimicitde museaturile fiarelor pe cind ratacea fugar prin padure" 147, referindu-sela, retragerea, lui Rare§ din septembrie 1538.

Dar acum, drumul domnului se desfasura netulburat. La 2 februarie1540 era la, Caransebes, scriind bistriteanului Thomas Boldorffer (Wal-dorfer), bunului nostru prieten" (unsseren gotten Frayndt), sa ail)/grip, de nevoile familiei sale, dindu-i niste bani din cens (Cons), de ase-menea sa-i supravegheze caii. Cit despre sine, ce va voi Dumnezeu",incheie voievodu1145, care se pregatea sl intre in tinuturile turcesti...

Cu toate ca Soliman ii trimise un hochim" (porunea), ca sa mearglcu-neredintale, a nu se tearca" 149, actiunea lui Petru Bares era extremde riscantl. Supkarea sultanului fusese alit de mare, incit inaintea campa-niei din 1538 jurase pang, nu va trece cu calul peste dinsul, sa', nu-1 lase".Dui)/ traditia culeasa de Neculce desigur exagerata, esentia15, fiindadversitatea sultanului Soliman §i -ar fi indeplinit juramintu115°.

Cunoscind riscurile ealatoriei si ca o dovadI a atasamentului saufatl de tara, Rares a luat cu sine la Constantinopol celebrul tetraevanghelde la Humor, pe care tat/1 sa'u it daruise manastirii la 1473, inaintea mari-lor sale batalii cu fortele otomane, iar in 1538, de teama acelorasi forte,egumenul Paisie 11 trimise la Ciceu, unde 1-a aflat Rares si luindu-1 lasine si in miinile sale, it tinu la sine city vreme a petrecut in cetatea Ciceu-lui. Iar cind s-a dus in tara turceasca, 11 lua iarasi, it lua cu sine si la Tari-grad, si pasts acolo in miinile sale sfinta evanghelie" 151, din paginileeareia it privea chipul luminos al marelui Stefan.

Insotitorii lui Rare§ nu erau numerosi. In afara servitorilor, intrecare un grec Toader (Teodor), trimis in iunie 1540 cu scrisori la Ciceu, s-adovedit necinstit152, pe linga damn sint documentati secretarul GrigoreRosemberg de la Cotnari, care in iunie septEmbrie 1540 scrie de la

144 Hurmuzaki, XV, 1, p. 388, nr. DCCXXX II.145 Ureche, op. cit., p. 147-148.146 Veress, Ada et epistolae, I, p. 300; Ursu, op. cit., p. 61, menlioneaza deci eronat ca la

29 ianuarie 1541 Rare era Ia Turda.147 Scrlsoarea lui A. Verancsics dare regina Bona Sforza, din 24 martie 1540 (Hurmuzaki,

II, 4, p. 220, nr. CXXV). Data dud Rare era la Alba Julia : V Kal. Februarii" = 28 ianuarie.142 Hurmuzaki, XV, 1, p. 388, nr. DCCXXXIII.142 Ureche, op. cit., p. 148.150 Treclnd cu calul de trei on peste Rare§, culcat In cimp, sau aflat sub un pod (Neculce,

0 samd de euvinte, p. 14).151 La Intoarcerea In tail, Rare§ d'aclu Inapoi tetraevanghelul mAnAstirii Humorului,

cum marturise§te o lnsemnare cuprinset In paginile acestuia ( I. Bogdan, Evarigheltile de la HomorVorond din 1473 fi 1550, AAR, MSI, s. II, t. XXIX (1907), p. 649). Cf. 0 actul din 25 sep-

tembrie 1656 (Arh. St. Bucure§ti, A. N., CL/10).152 Hurmuzaki, XV, 1, p. 393, nr. DCCXLIV ; nici Bares nu avea Incredere In el (ibidem,

p. 390-391, nr. DCCXXXVIII).

si

www.dacoromanica.ro


Constantinopol bistriteanului Th. Waldorfer 153, si nobilul Ioan Nagyde Timisoara, trimis de Zapolya 154.

In tuna martie, sau cel mutt la inceputul lui aprilie 1540, Petru Bares,care parasise Transilvania Inca din februarie ajungind in aceeasi luny laConstantinopol 155, a fost primit pentru intiia oars in audienki de sultan.0 interesanta relatare consemnata la 28 aprilie 1540 activitatea dom-nului la Poarta nu a inceput cum se credea pins acum abia din iunie 156aduce precizki pretioase asupra intrevederii si relatiilor lui Rare cuSoliman Magnificul. La 28 aprilie, la Viena a fost audiat Marcus Holackh,informator al lui Al. Thurzo (loctiitorul lui Ferdinand I), intors de laConstantinopol 157, unde urmarise actiunile lui Petru Bares. Prin inter-mediul relatarii sale aflam ca, domnul s-a plies sultanului de atitudinea,lui Zapolya, ceea ce acesta prevazuse, incercind, cum aminteam mai sus,sa-1 opreascl pe Bares de a merge la Poarta. Regele, afirma voievodul,nu a raspuns la cererile sale, ar fi urzit intrigi in Polonia, iar tezaurul sautrimis la Ciceu 159 1-a interceptat, fara a-1 preda sultanului. Invinuirileerau socotite grave, Welt Zapolya a fost chemat la Constantinopol pentrua da explicatii, Petru urmind a fi retinut aici pin& la sosirea sa.

Soarta ulterioara a, domnului nu era Inca hotkita. Totusi in urma,audientei la Soliman, la Constantinopol circula zvonul ca, dupa ce-i ier-tase viata, sultanul ii va reda, domnia, cind diferendul sau cu Zapolya,va fi lamurit. Este aproape sigur declara Holackh, la 28 aprilie !ca el va fi repus in domnie intr-un timp mai lung sau mai scurt" (sublu.C.R.). In virtutea, acestui fapt sultanul i-a si cerut bani si alte daruri 159.

Asigurat astfel, Rare§ si-a indreptat din nou gindul spre familiarama,sa in Transilvania amenintata de razbunarea lui Ioan Zapolya. Unsol ad sau avertizeaza asadar pe rege ca a fost primit honestissim,e de catr eSoliman si se va, intoarce in scurt timp in Moldova, de unde Stefan Lacust ava fi chemat la Poart5,. Ii cere totodata sa inapoieze sotiei sale cetate aCiceu, sau, daca ii ingaduie sa plece de acolo, orasul Bistrita sa-i asigur elocuinta 180. La 23 iunie 1540, frarnintat de aceeasi grill pentru soart afamiliei, domnul scrie din Constantinopol judelui si sfatului bistritean ,

155 Ibidem, p. 391-393, nr. DCCXXXIXDCCXL, DCCLIII.154 Iorga, Doc. Bistrilei, I , p. XXX IV.156 Hurmuzaki, II, 4, p. 212, nr. CXIX, p. 216, nr. CXXII. Macarie afirma cl Petru a stat

la Constantinopol timp de unsprezece luni (Cronicile slaoo-romdne, p. 102), deci din februarieinclusiv, pini In decembrie.

156 Iorga, op. cit., I, p. XXXV : La 23 iunie in fine, Petru era la Constantinopol" ; Ursu,op. cit., p. 62 etc.

157 TinInd seama a a fost audiat la Viena la 28 aprilie 1540, rezulta cA M. Holackh trebuiasA fi plecat din Constantinopol cel putin la Inceputul lui aprilie, deci audienla lui Rams la sultana avut loc foarte probabil In martie 1540.

158 i Ureche, op. cit., p. 149, afirma a Petru avusese mai di mult avullia sa scoasa laCiceu".

159 Hurmuzaki, II, 1, p. 212, nr. CLXIX.160 Ibidem, II, 4, p. 225, nr. CXXVII. Solul a fost trimis de Rares In perioada martie

24 iunie 1510, chid continutul misiunii hit e relatat de A. Verancsics.

www.dacoromanica.ro

Pribegia 199

si indeosebi bunului nostru prieten" Thomas Waldorfer sh va sirguitisi sa ghsiti cale, cu dumnealui judele si sfatul, ca sa aflati deplin cum iimerge doamnei noastre si copiilor ... Si ce yeti putea, face bine ... totva fi platit...". Relathrile lui Holackh nu era,ir doar simple zvonuri, caciscrisoarea, lui Rare§ le confilmh. Noi sintem la Constantinopol, bine s'ana-tosi, slava domnului, si tinuti bine si in cinste de mhria, sa imphratul side viziri ; nu ne lipseste nimic, domnului. Dach lucrul (redareadomniei C.R.) zhboveste, trebuie sa fim cu rabdare Neideijduim inDumnezeu ca tom fi ce am fost, ,Si mai mutt decit Oita . . . 161 (subln. C.R.).

Moartea neasteptath a lui loan Zapolya, in virsth de numai 53 deani, la 22 iulie 1540, a inlh'turat din calea domnului un inamic periculosin relatiile cu Poarta. La 12 septembrie, Bares scria din Constantinopolaceluiasi Waldorfer in leghtmh cu familia sa, exprimindu-si din nou nadej-dea ca va obtine domnia 162. Energica sa doamn'a, Elena-Ecaterina, nu-1uitase, la, rindul ei trimitindu-i un inel de our prin servitorul deja mentio-nat, Toader grecul, care insh insusindusi-1 impreunh cu o sum& de baniramase la Bistrita.

Scrisorile optimists ale lui Rares nu lash sa se vada greuthtile sizbuciumul shu din zilele pribegiei la Constantinopol. Banii si darurilepretinse de sultan, despre care amintea M. Holackh inch din aprilie 1540,darurile fhcute marelui vizir, albanezul Lufti pasa, intre care douhperle de mhrimea perelor (sic) . . . care apoi servirh la cununia fiiceisultanului cu Rustan pasa ", pentru a-i mijloci audienta la Soliman 163etc., au prilejuit domnului mari cheltuieli si datorii. Numai o evreichdin anturajul sultanei dovadh a intinselor relatii ale lui Bares i-aimprumutat 50 000 de florini 164. Yn ianuarie 1542, deci un an dupa reve-nii ea in Moldova, Petru Bares relata, regelui polonez ca vistier is thriie inch sleith de plata datoriilor prilejuite de reluarea domniei 162, moti-vindu-si astfel actiunea Dacei nu a,s fi plait din averile mele pentru aredeveni dome, local meu ar fi fost ocupat de un turc, ca la Buda; dar putinmei intereseazei (cheltuielile facute C.R.), deoarece mi-am ocupat local" 166

(subln. C.R.), salvind Cara de pericolul transfoi mhrii in pasalic.Dar in afara cheltuielilor stim putine lucruri despre incerchrile prin

care a trecut domnul la Constantinopol. Paul Giovio, duph ce descriein cuvinte inflhchrate euvintarea lui Rares inaintea sultanului, si entu-ziasmul" pe care 1-a stirnit, ca un mare ostas ce era" in inimile ostasesti"ale turcilor, recunoaste totusi ca sultanul nici nu 1-a condamnat, nicinu 1-a iertat (veggie damnavit ream, neque penitus absolvit), trimitindu-1

161 Ibidem, XV, 1, p. 390-391, nr. DCCXXXVIII ; Iorga, Scrisori, p. 195-196. Rare**i Gr. Rosemberg cer, totodata, bistritenilor sa 1ngrijeasca de caii domnului, Indeosebi deNlurgul" (Peyloo) pe care 11 dorea *it Stefan Mailat (Hurmu:aki, XV, 1, p. 393, nr. DCCXL III,p. 394, nr. DCCXLV).

162 Hurmuzaki, XV, 1, p. 392-393, nr. DCCXLII.163 Relallunea lui Giovio, p. 40.lea Hurmuzaki, II, 1, p. 215, nr. CLXXIV.265 supl. II, 1, p. 157-158, nr. LXXX.166 fbidem, p. 157-159, nr. LXXX.

:

Ibidem,

slaves

www.dacoromanica.ro


s5, locuia,s0, intre crostini, in cartierul genovez Pera (Galata) 167, ultimainformatie fiind confirmatI §i de alte izvoare narative168. Aici ar fi tinutun fel de mute suverang," (principalis aulae), cu numerosi servitori,la care s -ar fi adunat multi nobili unguri, greci, negustori italieni si chiarturci, atrasi de generozitatea domnului 169. Acest tablou, care ar putea fivalabil pentru ultima perioadA a §ederii lui Rare§ la Constantinopol,trebuie privit cu tot atita prudentl, ca §i relatarea lui G. Reicherstorffer,de la polul opus, dupg care domnul ar fi pus la a,spr5, inchisoare" stindlegat mad multe luni" 176. Este cert ins5, c5, in ianuarie 1542, scriindregelui polonez, Petru Rare§ mentioneaa, rastimpul sours de clad am iesitdin inchisoare" 171, referindu-se fie la inchisoarea din turnul Galata, fienumind astfel metaforic §ederea sa in Poa,rt6,. Aici se spunea c5, §i -a datfiul drept ostatec 172, a a promis sa ri supunti, pe secui si pe sasi 173, toatemIrturisind in esent5, eforturile sale pentru redobindirea domniei.

Ern ajutor nea§teptat i-a, venit din Moldova, uncle Stefan LIcustIa fost ucis de o samI de boieri din curtea lui, anume GIne§tii si Arbu-restii", in frunte on albanezul Mihu hatmanul §i Trotusan logofltu1174.Boierii sau slugile for 1-au ucis in decembrie 1540, in timpul noptii, in cetateaSucevei, faptg, a cgrei amintire se pastra, pin& in vremea, lui 1Ticolae Costinl".

Asasinare,a sa §i ridicarea la domnie a lui Cornea a nemultumit maltpe Soliman Magnificul. L3, Constantinopol s-a aflat foarte repede despreaceste evenimente, cum rezultI din relatarea de la 1540 a, lui Iacob Wila-mowski, solul polonez, abia tutors de la Poarta, adresatI hatmmului J.Tarnowski 176. Sultanul tocmai pregItea campania in Ungaria, §i atiteaamesteaturi ce se Mouse in Tara Moldovei" 177 constituiau o amenintarepentru planurile sale strategice. In plus, Alexandru Cornea fusese alesMira instiintare,a sa. Ca atare, solii noului domn Eli ad boierilor din jurulsau au fost rIu primiti" la Constantinopol, spre sfirsitul lui decembrie1540, obtinind doar rlspun.suri reci si rusinoase aminki". La aceasta aucontribuit §i actiunile diplomatice ale lui Petru Rare§, care atrasese departea sa pe marele vizir, Lufti pasa,, §i pe alDi demnitari ai Portii, prezen-tind pe Alexandru vod'a, drept un impostor.

167 Re tall:Inca lut Giouio, p. 38-39.us N. Isthvanfi, op. cit., p. 138 ; W. Beth len, op. cit., I, p. 269.169 Relafiunea lut Giouio, p. 39-40.170 Evident Reicherstorffer nu e bine informal, afirmind cA sultanul I-a adus pe Flares

la Constantinopol cu prilejul expeditiei din 1538 (Corographia Moidooei, In Tesaur, III, p. 140).in Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 157, 159.ns Iorga, Studit istortce, p. 325.us Hurmuzaki, II, 1, p. 214, nr. CLXXIII.175 Ureche, op. cll., p. 149; Radu Popescu, op. cit., p. 50; cf. si Gorovei, Geenqtit $1 Arbu-

refill, p. 147 156.178 N. Costin, op. cit., p. 186; cf. si relatari poloneze din 15 $i 21 lanuarie 1541 (lorga,

op. oil., p. 326).Biblioteka175 Narodowa, Varsovia, Tekt Gorskiego, t. 22, 2 639, k. 18 v.

in Ureche, op. cit., p. 150 ; vezi si Relallunea lut Giouio, p. 41.

www.dacoromanica.ro

Pribegia 201

Dorinta voievodului de a reobtine domnia s-a implinit, dupA ce s-aaiflat despre solia trimisA de Alexandru Cornea la Viena 178. Dar, oricitde secret& era acea ambasadA, remarca Giovio, un contemporan alevenimentelor totusi spionii in emind o denuntarA la Constantinopol,ceea ce maxi acolo pin& la un asa grad favoarea lui Petru vodA, Inch Soli-man, vAzindu-1 cA, se poartA cu modestie, cA, e sustinut de pasale eg,promite sub juramint de a fi un viitor vasal credincios al Portii otomanese hotki, in fine, a-i Intoarce gratia imperials" 178. 0 scrisoare, ineditA,a sultanului Care Sigismund I, din < ianuarie) 1541, prin care ii anuntAmoartea lui *tefan voda §i numirea in Moldova a lui Petru Rares, confirmA,in parte relatArile lui Giovio, invocind intre motivele pentru care i s-aredat domnia lui Rares, supunerea" acestuia (iego pokore)18°. ChiarRares afirma in scrisoarea adresatA, regelui polonez, la 25 mai 1541, cAdupa ce sultanul a vAzut si a luat in seams dreptatea noastrA", i-aintarit din nou domniaarii Moldovei 181.

Dealtfel, sultanul, cum al Ata Paul Giovio, confirmat de raportullui Ieronim Lasky (trimis de la Constantinopol regelui Ferdinand la 12ianuarie 1541), nici nu it recunoscuse pe Alexandru Cornea, In locul luiStefan Lacusa intkind direct pe Petru Pares 182. Faptul este atestat side scrisoarea ineditA a sultanului catre regele polon, din (ianuarie)1541, amintitl mai sus, in care moartea, lui Stefan e anuntatA, o data cunumirea lui Rares.

In contextvl acestor imprejurciri, Soliman Illagnificul, care se deplasasela Adrianopol pentru pregatirea campaniei in Ungaria, acorda domnia luiPetru Rarer, la stirpitul lui decembrie 1540. La 9 ianuarie 1541, domnulporneste de la Adrianopol183, unde 11 chemase sultanul pentru a-i dasteagul de investiture, cu cinste mare de la maiestatea sa ImpAratul",ajungind la 23 ale lunii la Silistra, la vadul Dunkii. Aici a 'Amu cel putinpia, la 28 ianuarie, cind scrie prietenului sAu bistritean, Thomas Waldor-fer, instiintindu-1 ca va sosi curind la Suceava. In voile conditii pretinsedin nou bistritenilor s& 1ncredinteze doamnei sale 1E4 censul pe care i-1datorau, iar pentru a plati oastea de elute a imykatului", care -1 insotea"Ana la, Suceava, cere 4 000 de florini. Aceas16 caste, in fruntea careia se

170 Textul jurAmIntului de credinta cAtre Ferdinand I din 1541, al unui domn moldovean,al cArui nume e lAsat In alb (Veress, Documerde, I, p. 21-22), nu apartinea lui Stefan LAcusta,cad solul acestuia, loan diaconul, se Intorcea de la Viena la 22 decembrie 1540 (Hurmuzakt,II, 1, p. 214, nr. CLXXI). Trimisul noului voievod se numea Alexandru , dar este imposibil sitfi fost Insusi noul voclit (Cornea), cum presupune Veress, op. eit., I, p. 22, n. 3.

179 Relatiunea ui Giovio, p. 42.190 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki G6rskiego, t. 22, 2 656, k. 46.181 Ibidem, 2 642, k. 19 v.182 Hurmuzaki, II, 1, p. 214, nr. CLXXII ; supl. I, 1, p. 3, nr. V.103 Ibidem, II, 1, p. 214, nr. CLXXIII. Dupe Ureche, op. cit., p. 150, Petru Fares a plecat

spre Moldova la 6 ianuarie. Este posibil ca la aceea datA sA fi plecat din Constantinopol spreAdrianopol, unde se afla sultanul.

Yu La 12 februarie 1541, castelanul Ciceului cerea bistritenilor vesti despre Petru voda,cAci Magnifica doamnA, sotia domniei sale rnagnifice, mA roagA s-o informez despre el, caciea mutt se Intristeaza" (Hurmuzaki, XV, 1, p, 398, nr. DCCLII).

si

www.dacoromanica.ro


afla Husein aga, imbrohorul sau marele comis al sultanului 185, cel carein 1538 descoperise tezaurul ingropat la Suceava, se ridica, dupes mkturiasa, la 3 000 de spahii ai ieniceri, in afara celor care 1-au urmat doar pink),la Dunke, gata oricind sa intervinl 188. Increderea, care nu 1-a pkIsit inzilele grele ale pribegiei, apare ai in ultimele rinduri ale scrisorii sale cAtreWaldorfer. Am inteles ca s-a zis ca noi am murit, dar Dumnezeu ne va,mai da zile Inca" 187.

Citeva zile mai tirziu, la, inceputul lui februarie 1541, Itairea poposestela Braila : tocmindu-ai oastea, ca sa maargi, asupra lui Alexandru vodACornea 188. Acesta insa, pk'asit de boierii, care au trecut in tabh'sra luiBares 188, avea de ales intre a fugi in Transilvania 190, $i a rezista cu putini,credincioai. Dealtfel, in aceastA vreme Cornea se afla in. Cetatea Neamtului,de unde scrie in limba polonez1 c'apitanului Camenitei, G. Iaslowieczki,informindu-1 despre inaintarea lui Petru Rarea. In aceasta scrisoareaflard, de curind in Polonia, el se intituleazI Alexandru voievod, fiul luiBogdan voievod, nepot bkrinului Stefan voievod", invinuindu-1 pe Rare§de intelegere cu turcii, cere ajutorul cApitanului Camenitei 181. In acela,aitimp, acestuia ii scriu, prin DrIghici portarul, Ieremia vameaul deHotin, impreun'a cu DeAghici Turcul oamenii pirc5,1abului Septilici,aducindu-i la cunoatint'a noutIti foa,rte rele" : sosirea lui Rare cu ajutoareturceati la Dunke soarta trist5, a lui Alexandru Cornea 182.

In aceste condi ii, mkturiseate Macarie, m wtor al evenimentelor,Indatl toata, multime,a b3ierilor maldoveni, daces au prins de veste,s-au revksat, atit cei de la curte, cit cei ce se deosebeau prin strAlucireaneamului, cit cei numiti <in dregAtorii>, 15,sind in plrasire pe nenoroci-tul Cornea $i ca inaripati au ajuns la Braila ai an primit cu bra4ele deachisepe domnul lor ai c5,31nd la, dinsul, primirA iertare p antra indrIzneala, lor" 193.

133 Iorga, op. cit., p. 349 ; Relallunea 1u1 Giouio, p. 42 ; N. Isthvanfi, op. cit., p. 138.Ureche, op. cit., p. 150, transforms dregAtoria de imbrohor In Imbrea aga", dupes el RaduPopescu, op. cit., p. 50, in Ibraim aga ".

196 Scrisoarea lui Petru Flares de la Silistra, din 28 ianuarie 1541 (Hurmuzaki, XV, 1,p. 396-397, nr. DCCL). La 19 mirtie 1541, N. Sieniawski stia crt domnul are pe linga sine1 000 de calareti si 300 de pedestrasi turci, pe care li va licentia dupes ce-i va plati, iar de laDunare a trimis Inapoi, alti 9 000 (N. Iorga, /0c. cit.) Stirea unui alt polonez, Ca pe linga Petruar fi §i tAtari (Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 279, nr. CXLVIII) nu este realA.

131 Hurmuzaki, XV, 1, p. 397 ; cf. versiunea Iorga, Dec. Bistrifei, I, p. XXXI ; o traducerefragmentarA, cu greseli (se afirma CA Petru a plecat la 23 ianuarie 1541 de la sultan), idem,Scrisori, p. 196 (eroare cronologica preluata de alte lucrari mai noi).

198 Ureche, op. cit., p. 150.139 Dupes trecerea Danarii, Rares a fost din nou recunoscut domn de 20 000 de calareti

ai lui Cornea, veniti Infrunte, afirml o relatare franceza din martie 1541 (Hurmuzaki, supl.,I, 1, p. 3, nr. VI).

Polonezul care relateaza aceste amlnunte, crede a a $i fugit in Transilvania (Hur-muzaki, supl. II, 1, p. 279, nr. CXLVIII; aceeasi relatare $i la Veress, op. cit., I, p. 23), atit deneverosimila parea o incercare de rezistenta inaintea lui Rams.

191 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki Gorskiego, t. 22, 2 654, k. 44.192 Copia scrisorii poloneze, cu multe indreptari dupes original, la Biblioteka Narodowa,

Varsovia, Teki Gorskiego, t. 22, 2 655, k. 45.193 Cronicile slavo-romane, p. 102.

yi

-

1)0

si

§i

yfsi

si

www.dacoromanica.ro

Pribegia 203

Iar Petru voda, confirma *Creche : i-au ieitatu pre toti (e vorba de ceicare venisera la Braila ! C.R.) si cu dragoste i-au priimitu si le-augait for : Fiti in pace si iertati de gresalile voastre, cite mii-ati facut,oareeind". Iara ei cu totii strigara : In multi ani se domnesti, cu pace"si iarasi zisera : Bine ai vent la scaunul tau, domnul nostru eel dintai" 194.

Soarta sarmanului Cornea era in acest fel pecetluita. La Galati,inainte de a infrunta pe Bares, a fost parasit de toti insotitorii sai, maimult, unii dintre acestia prinzindu-1, 1-au trimis lui Petu Rares. Atit dejosnica a aparut pozitia boierilor din jurul sau, incit unele izvoare narative,afirma ca acestia 1-au ucis chiar, trimitindu-i doar capul lui Rares, pentrua-si dobindi iertarea 195.

realitate, Petru Rare§ 1-a judecat la, Galati intr-o miercmi,in luna lui februarie" 198 (pe 2,9 sau 16 ale lunii 197). Indata dupa aceea,Alexandiu Cornea a fost exeeutat, dimpreuna cu Patrasco, carile saLinea de dinsul 198. Erau primele capete care cadea in aceasta, a doua dom-nie, sub sabia aprigului fiu al lui Stefan eel Mare. Cit despre Mihu, Trotu-sanu, Crasnas si Cozma, vinovati in conceptia lui Petru de moartea luiAlexandiu Cornea, de carii mull a pedeapsa s,i nevoie avusease Petru vodain demniia dintai" (cu prilejul tradarii din 1538)199, acestia au fost arestatiin cetatea Rcmanului §i lasati sub paza 199 in asteptarea osindei, care nuva intirzia.

De la Galati, Rare§ s-a indi eptat spre Billad, uncle Efrem Huru i-afacut mare ospat si cinste", in calitatea lui de vornic al Tarii de Jos,de care depindea starostia Birladului, dupa care, trecind win Roman 201,a arestat pe capii tradatorilor sai din 1538, indreptindu-se spre Suceava.La 22 februarie 1541 "2, dupa', aproape doi ani §i jumatate de pribegiesi greutati care ar fi frint o inirng §i o vointa mai slabe, Petru Rare§ intradin nou in cetatea sa de seaun, reluind firul domniei.

194 Ureche, op. cit., p. 150-151.195 Relafiunea tut Giouio, p. 42 ; N. Isthvanfi, op. cit., p. 138 ; W. Bethlen, op. cit., I, p. 270.

Dionisie Fotino, Istorta generald a Daciei, III, trad. G. Sion, Bucuresti, 1859, p. 50, credechiar CA Mihu spAtar", Impreuna cu alti boieri, 1-ar fi ucis pe Alexandru Cornea iesind In Intim-pinarea lui Petru Rares I

199 Ureche, op. cit., p. 150-151.197 La 22 februarie, Rams era deja la Suceava, dupA cum se va vedea.199 Ureche, op. cit., p. 151, Cronica moldo-polond afirma ca sultanul poruncise sa -1 trimita

pe Cornea la Poarta (Cronicile slavo-romdne, p. 185).199 Ureche, op. cit., p. 152.299 Cronicile slavo-romtine, p. 102.242 Ureche, op. cit., p. 151.292 Hurmuzaki, II, 4, 279, nr. CXLVIII ; Veress, op. cit., I, p. 24. Dupa Ureche, /oc.

Bares a intrat in Suceava la 19 februarie (deci Intr-o slmbata), luni dupA sfeti Theodor"(deci 21 februarie, sf. Teodor Tiron fiind sArbatorit In 1541, joi 17 februarie). Tintnd seama deaceasta contradiclie (este posibil totusi ca flares sa fi poposit linga Suceava slmbAta, s3 -sifi facut intrarea solemna In cetatea domneasca luni), acceptAm versiunea izvorului polonezcitat si publicat In colectiile Hurmuzaki Veress, care plaseaza intrarea lui Rares In Suceavala 22 februarie.

In

cll.,

Ii

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL AL IV.LEA A DOUA DOMNIE1541-1546

1. Politica interns


DacS Grigore Ureche sau cronicarul Eftimie considerau a 8-au asezatat doilea rind (subl. C.R.) PAtru vod/ la domnie", pentru Rare:} alticontemporani ai sat, cea de-a doua domnie reprezenta de fapt o conti-nuare organic/ a celei dintii, intrerupt/ stria Macarie in aniidomniilor lui *tefan si a lui Alexandra" 1.

Felul cum a reinceput in februarie 1541 sta,pinirea lui Petru Rare§in Moldova confirma din plin sperantele tesute de acesta in anii lungiai pribegiei. Pe plan intern si extern n-a intimpinat nici o rezistenta.gi nu era nimeni m/rturiseste Macarie 8tea impotrivd" 2.

Poporul, increzator in visul medieval at unui domnitor ostil boierimiifi ca atare favorabil lui 39 a primit reintoarcerea lui Petru mArturisescizvoare diferite on multi bucurie. Inc/ din decembrie 1540, dui)/ asa-sinarea lui Stefan Lams* multimea iii manifesta deschis preferintapentru el. Ca atare, nota Paul Giovio : Urni/ apoi o mare tuiburare:poporul de jos dorea intoarcerea; lui Petru vod/, iar boierii care it uraupeste masura, preferau pe oricare alt principe, cu atit mai ales, c/ nucar/ cuvint ei se temeau de meritata razbunare a lui Petru vod4" 4.Nu e de mirare c4, moldovenii oamenii de rind 1-au primit Mir/dificultate, cu toate el era trimis de sultan b, trecind fara sovlire departea sa.

Yn vremea intrarii sale in Suceava, observatorii polonezi scriau c/ :Poporul din Moldova mutt 8-a bucurat de reintoarcerea lui Petru, pentruca it apdra de nedrepteitile boierilor ale steipinilor scii astfel ei, path- sinctpe stapinii lor,. au alergat de bund voie la Petru, voievodul for de mai

1 Ureche, Letopiseful, p. 152 ; Cronicile slavo-romane, p. 102, 117.2 Cronicile slavo-romaine, p. 102.3 Dealtfel, Inca din 1531, Stefan LAcusta, pe atunci pretendent, aflat la Constantinopol,

11 numea pe Rares Oran" (der Pawer) (Iorga, Studii si documente, XXIII, p. 29), referindu-se,probabil, la firea gi Inclinatiile acestuia spre oamenii de jos.

6 Relafiunea lui Giovio, p. 41.Informatii din Adrihnopol, la 13 si 16 februarie 1541 (Cioranescu, Documente, p. 34).

811-i

0

6

si

pi

www.dacoromanica.ro

/Cnnenza

6.0 (so Sa°17cetaff

1.) 8 OrmoluNu eptsCOpn

Mindshri

.iCaldrodograTii:neirviCiPik

*leA,

CARONA

DHr

ALBA

"1Qr 0464

dfr

ORADEA

A . A.

vo. A i %7471,gm, . V, ,

nime87\zga H i H.LtArU :lee

NtAMT'/ 'CiCa4

od a I

/Valuta; --... Oa cam888irinli.

car46::conk,G4

I.UJ

PIA A REAM!

°'

(OMAN

ROMORES

Tali 8,DVASUI

dale000RHEI

CEO\,...,"?°11f,"it'dV '1'1°111TirguT TROTIIS

SIGNISOARA

IIR611181181Efk'i 1.\

\\LIIA !MIA HEM;

MgSIMI 021 e SE ELIE ::: $:1.91

FOCOAN

Obl

MINA r ISACCEA

71116011,711 TMIAIMS

RUCUR1371

aSIUSTRA

Fig. 14. Moldova In vremea lut Pctru Rare§.

cusiu 1%

GEFi Zr Soma

fOHO 0 RAP% S 0110t k1..

to\ [\ ---"Na, 6

\ Pk/fth kb".

SIREI

Humor

na Arm ,TruArefpSAW

s.-.

' CI T

Alm

---- ilcuAn

/kV

.0

\CAU "014(1..

fASARA.7

IS

(ea

IL161.

I 1T

www.dacoromanica.ro

Politica interns 207

inainte". Poporul a plircisit pe acest Alexandru, care era lipsit de energie,pi nu apcira pe cei de jos de cei puternici, ?i a trecut de partea lui Petruvoievodul dintii, care mai inainte i-a apcirat de nedreptiiiile celor puternici".Mai mult chiar, la intrarea lui Rare§ in Suceava, Mullimea oamenilorde tot felul a trecut de partea sa, ?i i-a dat pe mina pe primii sfetnici ?ipe dregcitori, care au fost pup: in lanturi" 6.

Daca, in interior Petru Rare§ se bucura de sprijinul poporului, el a§tiut totodatg asigure cu multg, diplomatie increderea lui SolimanMagnificul, ceea ce in etapa de inceput a celei de-a doua domnii cintA-rea greu in relatiile cu vecinii, tar pentru tiara constituia o promisiuneprivind redobindirea teritoriilor luate de Poartg in 1538. Astfel, ceea ceboierii uciga§i ai lui Stefan LIcustg, nu obtinuserl pe calea armelor,dobindise teoretic Rare§ prin tratativele purtate la Constantinopol cusultanul, a§a cum it informa insu§i domnul pe regele polonez citva timpmai tirziu 7.

Inca, de la 28 ianuarie 1541, cind se afla la vadul de la Silistra,Petru. Rare§ anunta cg, Soliman Magnificul : mi-au dat inapoi Moldova,Cara noastrk intocmai cum am avut-o §i inainte, §i pe deasupra, inTransilvania ceea ce am tinut mai inainte" 8. Aceasta insemna recunoa§-terea de cg,tre Poartg, a stApinirii lui Rare§ asupra hotarelor Moldoveidin 1538 §i intIrirea stgpinirilor sale din Transilvania, incepind cu Ciceul,unde se afla Inca familia sa. Faptul era real, caci la inceputul lui martie1541, curind dupg, instalarea la Suceava, Petru anunta pe regele polonez,printr-o solie care trecea §i pe la N. Sieniawski, castelanul de Belz, casultanul l-a iertat ?i i-a intors tars ce i-o luase ?i Tighina, numai cit are

sd plciteascif pentru zidirea cetclgi Tighina 10 000 de zloti"9, cerind chiarregelui Imprumute 20 000 de zloti, din care sa, poata plati §i rAscum-pArarea cetaii amintite1°. Iar In toamna aceluia§i an, dupg campaniain Transilvania, Petru Rare§ §i-a trimis solii la curtea de la Lipova areginei Isabela, vaduva lui Joan Zapolya, cerindu-i restituirea cetItilorCiceu §i Cetatea de Bala, pe care i le-a fcigiicluit sultanul, in cazul unuirefuz amenintind c5, le va lua cu oaste

In schimbul domniei asupra unei Moldove in hotarele dinainte de1538, salvatk dup6, cum afirma Rare in ianuarie 1542, de la pericolultransformgrii in pa§alic 12, voievodul s-a obligat dupg o informatiefrancez5, din februarie 1541 doar la plata unui tribut de 12 000 de

6 Hurmuzaki, II, 4, p. 279, nr. CXLVIII; Veress, Documenle, I, p. 23-24.7 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 157, 159, nr. LXXX. In varianta latina a documentului :

.,non pro servo sed pro filio" (Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki G6rskiego, t. 22, 2 687 a,k. 87-88r).

Hurmuzaki, XV, 1, p. 396-397, nr. DCCL.9 Informatia lui N. Sieniawski din 19 martie 1541 (Iorga, Sludii islorice, p. 351 (text

polon), p. 349 (traducere19 Alta relatare a lui N . Sieniawski, dupa 19 martie 1541 ( ibidem, p. 351, text polon).n Scrisorile reginei Isabela din 18 octombrie si 19 noiembrie 1541 (Veress, op. cit., I, p. 25).12 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 157-159, nr. LXXX.

s6-si

8

llberA)).

si-i

www.dacoromanica.ro


scuzi pe an, sultanul dindu-i o gardA de 500 de cAlAreti, §i cerindu-ifiul ca ostatec 15. Dealtfel, dacl tributul §i fiul au fost mai apoi trimi§i laPoartA, despre cei 500 de cAlAreti nu avem nici o §tire, hind vorba inrealitate, se pare, de o§tenii lui Husein aga, care-1 insotisera pe Rare§ laSuceava.

In aceste conditii favorabile, era fireso ca o buns pane a boierimiicare i se inchinase la Braila sa fi facut aceasta de bunavoie, domnul repre-zentind intru totul nazuiniele sale de restabilire a hotarelor dinainte de1538. Dealtfel, Rare§, cum observa ci Ureche, i-a iertat pentru momentpe toti cei care-1 intimpinasera la Braila, primindu-i cu dragoste". Mitro-politul Moldovei probabil Teofan 14 a venit la el pentru a-i luajuranfintul cA va ierta pe toti cei care-1 ofensaserl §i atunci ei it vor primi< ca domn >" 15. Nu §tim dacA Rarer, stApin pe situatie, a fAcut un astfelde juramint necunoscut altor izvoare. Este insA evident cA o serie de afir-matii ale contemporanilor, referitoare la atitudinea domnului fatA deboierii care-1 intimpinaserl, fn momentul revenirii in tarA, sint exagerate.Se crede scria episcopul de Montpellier la 31 martie 1541 din Venetiaca el nu va refuza sit jure §i sA fad, un astfel de leg mint, care i se cerea,pentru a fi primit, ca apoi sS, se absolve pe el insu§i" 16. Iar Paul Giovio,intr-o expunere eronat5,, de data aceasta, a faptelor, mentioneazA elPetru dintru inceput le zimbi, se Om a uita trecutul..., In. fine, ctiua -ci masca planurile de rAzbunare pins la momentul rind, dupA o primirestrAlucitA, incArcat de daruri, imbrohorul (Hasan aga C.R.) se intoarsela Constantinopol, Wind Moldova pacificatS" 17.

In realitate, indatA dupA sosirea la Suceava, Petru Rare§ s-a grAbitsA pedepseasea doar pe boierii arestati la Roman, incepind cu Mihu hat-manul, frunta?ii boierilor tradatori din 1538 care, Area compromipi, nu-1intimpinasera la Braila. Iar aceasta s-a fAcut in prezenta §i chiar cuparticiparea lui Hasan aga, reprezentantul sultanului.

Soliman Magnificul, care aproba intru totul aceasta mSsurS, scriala 10 aprilie 1541 regelui polon, Hasan aga : acelora dintre moldo-veni care an fost <h)atmani §i cSpetenii, precum ci acelora, care se bade-letniceau cu tilharitul, el le-a taiat capetele c1 s-a inapoiat. Iar arumpe cei rAma§i prinzindu-i, voievodul fi pedepse§te" 15. Scrisoarea sulta-nului aratS deci limpede cS din punct de vedere al Portii au fost pedep-siti conducStorii revoltei impotriva lui Stefan LAcusta, cei care 1-au

13 Ibidem, supl. I, 1, p. 3, nr. V. Se pare cA mai tlrziu, dupA marturia solilor lui PetruRare§, din 8 noiembrie 1542, facutA lnaintea marelui cneaz al Moscovei (daca letopisetul rusesca inregistrat corect spusele lor), sultanul i-a cerut domnului trei sute de mii de zloti ro§ii, pelingb darea pe care i-o dA anual" (Panaitescu, Petru Rare; ;i Moscova, extras, p. 7).

14 Grigore Roca (1541-1564), val. cu Rarm care urmeazA dupA Teofan (1538-1539)(N. Iorga, Istoria bisericii romarie;ti, II, ed. a II-a, Bucare§ti, 1932, p. 325), a lost numit desigurde domn In cursul anului 1541.

15 Hurmuzaki, supl. I, 1, p. 3, nr. VI; Hbjdeu, Arch. ist. .136m., I, 1, nr. 20, p. 158.16 Harmuzaki, loc. cit.

Relaliunea but Giovio, p. 42; cf. §i N. Isthvanfi, .Historia de rebus Ungaricis, VienaPraga, 1758, p. 138.

18 Hurmuzakt, supl. II, 1, p. 151-152, nr. LXXV.

cA

.

www.dacoromanica.ro

Politica interne 209

asasinat pe acest domn numit de sultan si apoi au atacat Cetatea AMA $iTighina 19. Acesta a fost dealtfel motivul oficial at execuliei, fdcutd inprezenfa imbrohorului Hasan aga. Dealtminteri, boierii din gruparea luiMihu hatmanul prevedeau posibilitatea unui astfel de sfirsit Inch dindecembrie 1540, cind cereau ajutorul regelui polon, caci moartea lui Stefanvoievod n-o vor plAti altfel decit cu capetele si cu singele nostra"29.

Din punctul de vedere al lui Petru Rarer, motivul executieinedatprobabil atunci pe fats, inaintea reprezentantului sultanului era cutotal altul : hiclenia" de care dAduserS dovadA fag. de el in 1538 ceipedepsiti : 136,tru voda, daca au sosit la Suceava i s-au asezat la scaunul

acolo au aflat in viclenie pe Mihul hatmanul $i pre TrotusanullogofAtul si pre Crasnas [vistier C. R.] si pre Cozma [logofat al doilea

C.R.] de carii multi pedeapa §i nevoie avusease Patru vodS in domniiadintai" 21. Iar cronicarul Macarie arati) cA au fost executati cei ce selep5,daser5 de dinsul" in 1538 22. In acest caz, Bares a dat dovadi, demultS abilitate, executind cu sprijinul sultanului tocmai pe fruntasiiboierilor trAdatori, care in 1538 trecuserS de partea Portii ! 0 impAcarenu era posibilS cu acesti boieri, care in decembrie 1540 it acuzau (la felcum 11 vor acuza in 1599 si boierii din preajma sa pe Mihai Viteazul,intr-o scrisoare destinati, prin continut tot regelui polon23), c5 In primadomnie ar fi purtat ra,zboi intr-una", punindu-i in seams, responsabi-litatea rentru provocarea expeditiei sultanului din 1538 24.

Ca atare, dupg, ce cu grele munci i-au muncitu" 25, tlind rcapetelelor, le-a trimis marelui imrirat, dind daruri foarte bogate stlpinitoruluiturc" 26 (Inca, o dovadg c5 oficial justtfica uciderea boierilor din unghiulde vedere al Portii). Executia celor patru 27, lei s'albateci §i lupi Incrun-tati", cum li numeste Grigore 'Creche, a avut loc vireri, 11 martie 15418.

lbidem. Cronica atribuita lui Radu Popescu aratA ca : s-au luat !plata, pentru ca auomorlt si ei pa stapInul lor, Stefan voda In Suceava" ( Istortile domnilor Taal Romone§ll, ed.C. C. Grecescu, Bucuresti, Editura Academie', 1963, p. 50).

20 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 141 (text polon), p. 142 (traducere franceza defectuoasA,urmatb de Iorga, Scrisori, p. 27).

21 Ureche, op. cil., p. 152.22 Cronicile slavo-romane, p. 102.23 §t. Stefanescu, Pri not cu privire la domnia lul Mihai ilearul, SMIM, V (1962),

p. 186, scrisoarea boierilor din Tara Romaneasca, la 5 septembrie <1599>. AtIt In scrisoareaboierilor adversari ai lui Petru Rares, din 1540, cit si in cea a boierilor din preajma lui MihaiViteazul, In 1599, apare limpede ostilitatea boierilor fata de luptele purtate de voievozii amintiti,lupte care constituiau o piedicA In calea exploatarii In tihna a domeniilor lor feudale.

24 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 139-141, nr. LXX ; Iorga, op. cit., p. 25.25 Ureche, loc. cit.26 Cronicile slavo-romdne, p. 102,-103.27 Ureche, loc. cit., indica numele celor patru boieri, in timp ce N. Sieniawski afirma la

19 martie 1541, dupa informatii din Suceava, ca alaturi de acestia a pierit si Patrascu comisul,despre care Ureche aratase ca a fost executat o data cu Alexandru Cornea, la Galati. In aceeasirelatare, N. Sieniawski aminteste si uciderea lui Alexandru Cornea, amestecind cele doua rinduride executii. Cronicarul Macarie nu aratA numele boierilor executati la 11 martie 1541.

26 Scrisoarea lui N. Sieniawski, din 19 martie 1541 (Iorga, Sludit tstorice, p. 348) ; Ureche,loc. cit., scoate din acest fapt si o Invatatura si certare".

14-c. 410

sAu, §i

§i

16

www.dacoromanica.ro


Rarer un era insa un om singeros", renumit prin cruzime", Cumit caracterizeaza superficial si interesat, contemporanul sau, Paul Giovio.Nu numai ca la 11 martie n-a executat vreo douazeci de boieri", cumafirma acesta 22, ci razbunarea" sa s-a limitat doar la cei patru capi ai7 complo tulu i " din 1538 impotriva sa, care acuin nu l-au intimpinatla Dundre. Alts colaboratori ai lui Stefan Lacusta si Alexandru Corneaau fost iertati, iar unii investiti chiar cu dregatorii inalte, Inca in acestinceput de domnie. Astfel, Andreica Septilici, pire6labul de Hotin (1540martie 7 1541 martie 11) a scapat cu viata, fiind doar inlocuit inpircalabia cetatii cheie in relatiile Moldovei cu Polonia, prin credinciosulNicoara Hira camarasu130, deli, dupa cum acesta scrisoarea inedita a luiIeremia vamesul de Hotin si Draghici Turcul, adresata, la inceputulanului 1541 capitanului de Camenita, cu cereri de ajutor impotriva luiPetru Rams, cereri asemanatoare fusesera adresate aceluiasi G. Iaslo-wieczki, si de Septilici pircalabul 31, care deci a ramas la Hotin ca Ma-mie al lui Bares, in be sa-1 intimpine la Braila.

Executia lui Septilici in ianuarie 1543, dupg, intoarcerea domnuluidin campania in Transilvania 32, a fost insa prilejuita de greseli flptuitein aceasta campanie, iar nu de alte motive mai vechi, fratele sau, CozmaGheanghea pastrindu-si dregatoria de pircalab de Orhei 33. Cit despreIon Sturza, marele postelnic al lui Stefan Lacusta in 1540, Rare§ 1-ainaltat pircalab de Hotin in 1545, dupg, moartea lui Nicoara Hira.

Alt dreeator al lui Stefan Lacusta si Alexandru Cornea, EfremHum, mare vornic al Tara de Jos, care in 1538 a ramas la Suceava 34,mai apoi conduca'tor al ostii lui Cornea, oaste cu care insa a trecut inianuarie 1541 alaturi de Petru Rarer, a fost nu numai iertat de domn,dar a ajuns, chiar farg, dregatorie, in fruntea sfatului domnesc 35.

Cit despre postelnicul Petru Vartic, pe care, fara a fi membru alsfatului domnesc Stefan Lacusta it socotea alit de credincios incit iiincredintase in 1539 soliile la curtile lui Sigismund I si Ferdinand I(uncle se pare insa, ca a vorbit in interesul pribeagului, pe atunci, PetruRarer) 36 si care in decembrie 1540 a fost solul lui Alexandru Cornea

ae Relajiunea lui Giovio, p. 26, 30, 42 si D. Fotino, Istoria generald a Dacia, III, ed. 1859,p. 50, afirmA ca Rare a Mat capetele tuturor boierilor care II IntImpinaseril la BrAila

39 N. Iorga, loc. cit. CelAlalt pircalab de Hotin, Popescu (Trifon Popieluk", cf. Hur-muzakt, supl. II, 1, p. 133, nr. LXIX), care apare alaturi de Septilici la 1540, In sfatul lui StefanLacusta, este posibil sa fi murit In noiembrie 1541, deoarece piatra de mormint din bisericaSf. Dumitru din Suceava a pircalabului de Hotin ... care s-a mutat la vesnicele lAcasuri laanul 7049 (1541) n[oiembriej" (Bals, Biserici veac. XVI, p. 334) acopera foarte probabil rama-sitele sale.

31 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki GOrskiego, t. 22, 2 655, k. 45.32 Cronicile slavo-romdne, p. 118.33 DIR, A, XVI, 1, p. 409; cf. si p. 550; XVI, 2, p. 27-28." Cu toate ca Isi tritnisese familia la Bistrita (Tocilescu, 534 documenle, p. 538-539).35 DIR, A, XVI, 1, p. 410 etc.36 Veress, Ada et epistolae, I, p. 299 ; Hurmu:aki, II, 1, p. 207, nr. CLXIII, p. 208,

cr. CLXV.

I

www.dacoromanica.ro

Politica interna 211

§i al boierilor sgi la polonezi ", Rare§ 1-a numit chiar in ziva executiei luiMihu hatmanul (11 martie 1541) hatman §i pircglab de Suceava", inlocul celui condamnat 38.

In aceea§i zi dupg executarea lui Trotu§an, domnul a numit marelogorgt pe Mateia§ vistierul 39, cu toate ca in 1538 acesta a ramas laSuceava, algturi de Stefan Lgeustg, care in 1540 it nume§te un timp pir-ealab de Roman 49. Ca §i alti boieri ai lui Rare§, la sfatul acestuia el

trimis familia in Transilvania, inaintea o§tilor lui Soliman, dar nuI-a urmat pe domnul pribeag. Mai mult, la 29 septembrie <1538>, Mate-ia§ vistierul scria judelui Bistritei, sa nu incredinteze pe mama, sotia,copiii §i averea sa nici lui Ioan Zapolya, nici lui Petru Rare§, de care setemea in aceste conditii : poti acum domnia to sa -mi fad §i bine §i raav) 41.Temerile lui Mateia§ n-au fost insg confirmate de Rare§ in 1541, carei-a incredintat tea mai insemnatg dregatorie din sfat, in tot timpul celeide-a doua domnii.

Tot la 11 martie 1541, domnul a numit ca mare vistier, in locul luiCrasng§ cel executat, pe Toma logofgtul 42, care fAcuse parte, ca logofgt,din sfatul lui Stefan LAcustg. In aceastg calitate scria el la 2 octombrie<1538> judelui bistritean, plingindu-se ca o §tile otomane i-au prAdatcasele, satele, morile §i altele 43. Rare§ insl n-a tinut seama de pozitiasa fatg de racustg, mentinindu-1 in sfatul sau ping la moarte (21 august1543 44).

Faptul ca, in locul celor trei dreggtori de sfat executati ca hicleni",la 11 martie 1541, Petru Rare§ a ingltat tot fo§ti dreggtori ai lui StefanL'acusfa (Petru Vartic ca hatman §i pireglab (portar) de Suceava, Mateia§ea mare logofgt §i Toma ca mare vistier), cg s-a multumit ca pe unii dre-ggtori ai lui LIcustg inlgture doar din dreggtorii (Andreica Septilici,Grozav etc.), admitind insa, pe altii in fruntea sfatului, chiar fart, dregg-torii (Efrem Huru), sau ingltati in dreggtorii mai inalte ca cele din vremealui *tefan vodg (Ion Sturza), dovede§te ea domnul nu revenea la domniecu gindul pornit spre rdzbunare. Imaginea unui Petru Bares singeros,preocupat pe plan intern in cea de-a doua domnie doar de rdzbunare,este apdar

MentionAm ca in serisoarea ineditg a lui Rare§ ea'tre regele polonez,din 25 mai 1541, datind deci de la inceputul celei de-a doua domnii,

Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 141, 142, nr. LXX.ae Iorga, op. cit., p. 348 ; Ureche, op. cit., p. 152.ae Iorga, loc.48 Apare In sfat ca pIrcalab de Roman Intre 7 martie 13 iunie 1540 (DIR, A, XVI,

1, p. 393, 400), iar la 30 noiembrie 1540 al cincilea In sfat, 'Ara dregatorie (ibidem, p. 402,.41 Tocilescu, op. cit., p. 536 -537; Nicolaescu, Documente slavo-romdne, p. 176-177 (act

gresit datat din 1535-1537).42 Iorga, loc. cit., Crasnas vistierul nu e totuna cu Giurgea CrasnAs (Stoicescu, Dic(ionar,

p. 300), fiind de fapt fratele acestuia din urmA (Gorovei, Goneftii Arburqlit, p. 151).41 Tocilescu, op. cit., p. 540-541 ; Nicolaescu, op. cit., p. 185-188. La 1 iunie 1540,

Toma logofat e amintit alaturi de pIrcalabii de Hotin si Neamt, In cadrul unei comisii de hotarromano-polone (Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 133, nr. LXIX).

44 Alormintul sau se afla la biserica Sf. Dumitru din Suceava (Ball, op. cit., p. 334, fig. 395).

si-a

fated.

37

cit.

st

www.dacoromanica.ro


voievodul afirma limped° principiul colaborarii cu boierii la conducerea,Orli : Pe care si astazi din vrerea dumnezeiasca o cirmuim si o socotimca ci inainte, dimpreuna cu boierii" (qui et hodiae ex voluntate divina,aimul cum Boiaris regimes et ordinamque quemadmodum antea)".

Rares a inteles ca gestul majoritatii boierilor de a ramine in Moldovala, 1538 nu insemna numaidecit o tradare fatl de el". In mod asemanatorgindise, se pare, $i Mihai Viteazul in 1600, la plecarea in pribegie, caci unan mai tirziu, revenind in Transilvania, va incerca sa is leg/tura tocmaion boierii din Tara Romaneasca conduci de Buzecti, care nu-1 urmaserain Wile imparatului, dar care faceau consecvent parte din gruparea boie-reasca antiotomana 47. Cu adevarat vinovati de zadarnicirea incercariide rezistenta antiotomana a lui Bares, deci hicleni" fata de acesta, aufost considerati de domnul moldovean doar cei patru boieri executati,la care s-a adaugat Petracco mare comis, ginerele lui Mihu hatmanul,acelstia alccituind, in acelaoi timp, o grupare boiereascii care urmcirea in faptconducerea !aril., stirnind desigur nem,ullumirea celorlayi boieri.

Dar chiar si in cazul boierilor executati, carora dupg, obiceiul vremiili s-au luat averile, impreuna cu ale familiilor for 48, Rares a revenit, se pare,restituind acestora din urma, cel putin in cazul rudelor lui Crasnas vistier,satele confiscate 48.

ITn numar relativ mic de acte amintesc confiscari de mocii ale altorhicleni" de mai mica importanta. Hiclenia" for fata de Rares constapentru unii din faptul ca in 1538 1-au sprijinit pe Stefan Lacusta, iarpentru altii, amestecati in uciderea acestuia, din aceea ca in timpul celeide-a doua domnii a lui Petru Rares n-au revenit din pribegie 50. Din primacategoric face parte Patie (Ipatie) postelnic, al carui sat, Sendresti pePutna, Petru Rares 11 daruiecte lui Giurgea Bole (Bolea), staroste dePutna, la 30 aprilie 1546, cad : acest sat 1-a pierdut Patie fost postelnicsi femeia lui, Stana si copiii lor, Dragon ci Ioana, in hiclenie, chid au ridi-cat si cu alti necredinciosi pe un lotru, anume Stefan numit Lacusta,

45 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki GOrskiego, t. 22, 2 642, k. 20.45 Boierii care In toamna lui 1538 au trecut In Translilvania, cum au fost : PAtrasco comis

(desigur nu ginerele omonim al lui Mihu hatmanul), Toma logofAt, Miron medelnicer, BAltatuluser si Sturza postelnic, care la 29 septembrie <1538> se aflau la Maieru, lInga Rodna (Tocilescu,op. cit., p. 542; Nicolaescu, op. cit., p. 188-189), nu 1-au ajutat In vreun fel pe Rares. E greutie precizat daca Toma logofAt si Sturza postelnic shit marii dregatori cu acelasi nume si functie,din sfatul lui LAcustA din 1540.

47 C. Rezachevici, Bdtdlia de la Gura Niscovului (august 1601), Studii", XXIV (1971),tir. 6, p. 1 147.

45 La 30 aprilie 1542, Petru Rares dAruieste lui NicoarA Hlra, pircAlab de Hotin, satulHirestii : Care acest sat 1-a pierdut Crasnis fost vistier, In hiclenie, clnd a si pieirit" (DIR,A, XVI, 1, p. 406).

45 Cf. C. Rezachevici, Politica interna a tut Petru Rare; (a doua domnie, 1541-1546),Studii", XXX (1977), nr. 1, 1, p. 77.

5° Cazul lui Matias vistier, amestecat In prAdarea vistieriei domnesti la HirlAu, In 1538(DIR, A, XVI, 1, p. 404-405) si cel al lui Ieremia fost camaras de ocne, care a rAmas datervistieriei cu 3 000 de aspri (ibidem, p. 406, 548), fac parte, desigur, dintr-o alts categorie de faptejuri di ce.

www.dacoromanica.ro


asupra capului domniei mele" 51. Din act nu rezulta insa ca Patie postelnica fost executat.

Din a doua categorie, a boierilor fugari dupa asasinarea lui StefanLacusta, in care au fost amestecati, si carora, Petru Rare le confiscasatele, au flout parte poste Ieremia fost humelnic (jitnicer), cumnatulpircalabului Ion Ganescu 52, si sigur unul din fiii acestuia din urma, Vas-can 53. Intr-o scrisoare, aflata de curind in Polonia, prin care Petru Raresse adresea,z5, din Suceava regelui Sigismund I, la 25 mai 1541, domnulcere extradarea lui Waleson", mentionind cererea in acest Bens a sul-tanului trimisa in Po Ionia, prin spahiul Iusup " ; despre solia acestuiascriind si Soliman regelui, in martie aprilie acelasi an 66. Inainte de4 aprilie 1545, Bares daruise lui Nicoara paharnicul doamnei sale, satulPausesti din tinutul Cirligaturii, care a fost al lui Ieremia fost humelnicsi al nepotilor lui, Ieremia si -Pasoan, copiii lui Ganescul si 1-au pierdutacest sat In hiclenie" 59. La data amintita mai sus, domnul ii iertase insa,'col putin pe Ieremia (care dealtfel era doar ruda prin alianta cu Ganestii),caci intareste satul Plusesti slugii noastre Ieremia, homelnic si nepoateilui Marica". Tot atunci intareste lui Ieremia si o alts cumparatura in satulCostesti57. In acelasi an, dealtfel, Vascan Ganescu era cerut de Rarerdin Lituania, de unde e posibil sa fi revenit in tars 58.

Tot pribeag in Polonia din pricina participarii la uciderea lui *tefanLacusta era si Patrascu, fiul lui Bran, fost vornic de Vaslui, ginerele luiIon Ganescu, cumnat deci cu Ieremia, si Vascan Ganescu 59. El n-a revenitin Moldova, cel putin pins la 7 aprilie 1546, cind Petru Rare§ intare§telui Sava postelnic partea sa din satul Girlesti, tinutul Tecuci, pe care :ffnumit<ul> Patrascu, ficior lui Bran, au perdut-o in viclisug, cind aufugit cu Ganestii" 69.

Unei alte rude prin alianta a Ganestilor, Stefan Minjea paharnicul,cumnatul lui Ion Ganescu 61, ca si Ieremia humelnicul, Petru Rare§ iiconfisca doua sate din tinutul Cirligaturii, desigur in vremea pribegiei.La 13 martie 1550, Minjea, murind intre timp, Ilia§ Rare§ reds cele douasate fiicelor acestuia 62, deci hiclenia" tatalui for fat& de Rare§ trebuiesa se fi limitat doar la fuga alaturi de Ganesti in Polonia sau Lituania.

In chip firesc se pune intrebarea, sa fi confiscat Petru Rare§ mo§iileunor Ganesti §i ale rudelor for prin alianta numai pentru ca au participat

51 Ibidem, p. 483.52 Cf. Gorovei, op. cit., p. 147-148.52 Despre celalalt fiu, Ieremia, nu avem stiri ; probabil a rSmas In Moldova.54 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki Gerskiego, t. 22, 2 642, k. 19v-20.55 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 151-152, nr. LXXV.

Mentiune In actul lui Bias Rarer din 15 aprilie 1547 (DIR, A, XVI, 1, p. 551).57 Ibidem, p. 608. Actul este autentic (cf. L. §imanschi, Autenticitatea si datarea uner ode

publicate in Documente privind istorla Romdniei", In Anuar" Iasi, 1(1964), p. 91-92).58 Hajdeu, op. cit., I, 1, p. 35; Gorovei, op. cit., p. 147.59 Gorovei, op. cit., p. 149.69 DIR, A, XVI, 1, p. 452.61 Gorovei, op. cit., p. 148-149.62 DIR, A, XVI, 1, p. 590.

"

si

www.dacoromanica.ro


la uciderea lui Stefan L'Acu sta. t Desigur ca nu, cu atit mai mult cu citprin aceasta ei i-au desch is involuntar calea spre revenirea in scaun.Dealtfel, Rares 1-a numit mare comis pe Plaza, sotul unei surori a luiGliga Arbore 63, care a participat activ la uciderea lui L'acustA, iar Dan,pe care 1-a inaltat mare vistier in 1545 1546, era cas5,torit cu o jupi-neassa, inrudita, cu Ganestii 64. Nemultumirea domnului provenea dinfaptul ca boierii care-1 inlitturasera pe Lacusta, fugiti in Lituania, n-aurevenit in Cara in vremea domniei sale, uneltind chiar impotriva sa. Ceicare in 1545 se mai aflau in Lituania, pe care Rare§ ii cere regelui Sigis-mund August fAceau parte din aceastA, categorie : Gliga, fiul lui LucaArbore, Ion Crasnk, VAscan Ga'nescu, insotit de un tovark, Toader,nutu, fiul lui P5,trascu comisul, impreuna% cu credinciosul sau Vascan,si un anume Vlad om de jos" 65. Nu stim daces Sava husarul, aruia Raresii confiscA satul SAveni, pentu hiclenia <aceluia>, cind a pribegit inTara Leseasca", se incadreaza in aceasta categorie de pribegi ; obserVamdoar ca nu apare la 1545, intre cei a cAror extrAdare o cerea Bares. El eraprobabil inrudit cu fratii Cozma Gheanghea i Andreica Septilici, iarpribegia lui a avut loc poste in legatura cu executarea lui Septilici inianuarie 1543, ca,ci dupes aceasta data domnul a donat satul sau confiscatlui Cozma Gheanghea pircIlab si celor trei fiice ale fratelui sau executat66,dovedind Inca o data ca nu intelege sa pedepseasca decit pe cei vinovati.

Dealtfel, executia lui Andreica Septilici Avram Rotimpan inianuarie 1543 este singura condamnare de boieri cunoscutg, din a douadomnie a lui Petru Rares, dupes decapitarea celor patru tradatori, din11 martie 1541. Ea a avut loc la curtea din Hirlau, dupes intoarcerea dom-nului din campania in Transilvania, si este desigur legates de greseli savir-site de cei doi in timpul acesteia 67. Dealtfel, Avram Rotimpan (Rotumpan)n-a Mut parte din sfatul domnesc, i rolul sau pe linga domn trebuie sa fifost de natures

De asemenea, in legatura cu confisarile de sate, mentionam insl eain a doua domnie Bares a confirmat constant pe cele mai vechi, care pri-veau pe hiclenii" 68 ce se ridicaserA, impotriva lui Stefan cel Tinar, pentrucare nutrea probabil recunostintk ca unul care dupes Ureche 11

propusese ca urmas in ultimile clipe.Sfatul domnesc al lui Petru Rarer cuprinde doisprezece dregitori

permanenti, In care se adaugI de obicei doi sau trei boieri IAA dregItorii,intotdeauna aceiasi. E greu de crezut ca pin& in 1545 Rare§ ar fi ignoratsfatul domnesc, deoarece nu apar boieri martori in documente 69. Din

63 Gorovei, op. cit., p. 152 ; Stoicescu, Dicfionar, p. 323.64 Teodosia, nepoata lui Cozma Sarpe (Stoicescu, op. cit., p. 301), fratele lui Ion GAnescu

(DIR, A, XVI, 1, p. 110).66 Hajdeu, op. cit., I, 1, p. 35.66 DIR, A, XVI, 1, p. 582.67 Cronicile slavo- romdne, p. 118.66 in actele din 1546, sint amintiti ca hicleni" fats de Stefan eel Ioanas setrar,

Sficuianu ceasnic si Petru Umbel. (DIR, A, XVI, 1, p. 471, 490, 501).66 Istoria medic a Romtiniet, I, Bucuresti, 1966, p. 291.

§i

si

militara.

Tinar

www.dacoromanica.ro

Politica interna 215

anii 1541-1544 s-au pastrat doar 14 documente (din care patru cunoscutedupa rezumate sau mentiuni 70), toate fiind porunci domnesti, care nunecesitau marturia membrilor sfatului 71, numarul for pastrat prin hazard,fiind prea mic pentru a trage o concluzie in legatura cu folosirea de darevoievod a sfatului domnesc in perioada amintita. Insu§i Rare§ stria, defapt, regelui polon, la, 25 mai 1541, ca, Moldova : o cirmuim o socotiinca inainte dimpreunii cu

Pe linga aceasta apare §i imprejurarea ca intre iulie 1541 §i martie1545, Mateia.§ marele logofat, personajul eel mai insemnat din sfat, prindregatoria sa, eel caruia, domnul ii porunce§te sa scrie §i pecetea noastrasa o atirne" pe actele domne§ti, s-a aflat ostatec la Fagara,§. Rare§ it lasaseaici in iulie 1541 ca, zalog de pret - eel mai insemnat dregator al sauin locul lui Stefan Mailat 72. De abia la 4 aprilie 1545, Mateia§ mare logofiltapare din nou in sfatul lui Petru Rare§, domnul amintind in incheiereaactului din acea, data, dupa o formula care se va repeta in toate docu-mentele ulteriome : am poruncit credinciosului nostru pan Mat eiia§logofat sa, scrie §i sa atirne pecetea noastra pe aceasta carte a noasta" 7s

Cind §i cum a scapat Mateia§ din cetatea Fagara§ului S-a crezutea aceasta a avut be intre martie §i septembrie 1545" 74. Un act din 1560precizeaza ca Mateia§ a cumparat ni§te tigani de la Mircea Ciobanul,carui domnie in Ta,ra, Romaneasca incepe in jurul datei de 17 martie1545, pentru 20 000 de aspri §i 40 de soboli, cind a fugit din Fagara§" 75.Deci ina,poierea, sa, in Moldova - trecind prin Tara Romaneascaavut be dupa 17 martie §i inainte de 4 aprilie 1545 76.

In fruntea sfatului domnese a lui Petru Rare§, in a doua domnieapare Efrem Huru, fara dregatorie (dupa actele pastrate : 1545 septembrie17 - 1546 martie 1 §i 1546 aprilie 7 - septembrie 77), sau ca, mare vornic(1545 aprilie 4, 1546 martie 17 - aprilie 20 78). El alterneaza in aceastadregatorie cu Borcea, dregator nou, ridicat de Rare§ in a doua domnie

" Cf. 1542 februarie 19, 1543 martie 20, 1544 octombrie 21, decembrie 4 (DIR, A, XVI.1, p. 405; E. M. Teodorescu, Obiectele Muzeului din Odesa referitoare la trecutul romdnilor.Ftevista pentru istorie, arheologie §i filologie", VII (1893), fasc. 1, p. 237; N. Cretulescu, Istoriasfintet manastiri Rica din judelul Suceaua, Falticeni, 1901, p. 49).

71 Cf. nota precedenta DIR, A, XVI, 1, p. 404 -409. Divanul din 1542 reconstituit deGh. Ghibanescu, Divanurile donmesti din Moldova si Muntenia in sect. XVI-a (sic), JoanNeculce", VII (1928), p. 17, dupA un act pe care 11 publica sub data de 17 mai 1542 (Ispisoace$t zapise, I, 1, Ia$i, 1906, p. 64-70), este In realitate din 1546, originalul actului amintit datinddin 7 mai 1546 (DIR, A, XVI, 1, p. 491-493).

72 Cronicile slavo- romdne, p. 117.73 DIR, A, XVI, 1, p. 609. Actul considerat Intrucltva suspect ca autenticitate prin

unele grqeli de limbA" este In realitate original (L. $imanschi, op. cit., p. 91-92).74 Gorovei, op. cit., p. 155.

DIR, A, XVI, 2, p. 132.76 H. Ostermayer, Chronik, 1520-1561, In Deutsche Fundgruben des Geschichle Sie-

benburgens, I, Cluj, 1839, p. 31 sau In Quellen, IV, p. 506., nu se refera la Mateia, ci la alti boierilasati ostateci de Petru Rare In 1541.

77 DIR, A, XVI, 1, p. 410-413, 451 -543; Gh. Ghibanescu, Surele si i :uoade, XXI,1929, p. 92 (Uria= Huru).

DIR, A, XVI, 1, p. 417-469.

?i?i boierii".

Iasi,

a

51

ra

www.dacoromanica.ro


care in anii 1545 1546 indeplinea, in uncle perioade, §i functia depircalab de Hotin 79.

Pirealabii care apar in sfatul domnesc erau cei de Hotin, Neamt§i Roman (Cetatea Nona). Intre 11 martie 1541 §i 1545 inainte de 4 aprilie,pirealab de Hotin, cetate cheie in sistemul de apArare al Moldovei, aparecredinciosul Nicoarg Hira. Postul caingra§, de origine obscura, igisplAtitprin aceasta inalt& dregatorie pentru credinta aiAtata lui Rare§ in 1538§i in vremea pribegiei, s-a stins in 1545, Inainte de 4 aprilie, cind e Inlocuitde Borcea §i I. Sturza 80. Ca un ultim gest de gratitudine, Petru Rare§it inmorminteaz1 la m6ngstirea Pobrata, unde i§i preeatise el Insu§i loculde veci ; piatra de mormint a lui Hira pireglabul purtind data 7053 (1545)81.

Ceilalti pire6labi de Hotin au fost in 1545 1546, Borcea, amintitdeja ea mare vornic, alternind cu Ion Sturza ci Gavril MoghilI (Movila).Sturza, fostul mare postelnic al lui Stefan racustA in 1540, proveninddintr-o familie modesta, InIltata, se pare In vremea lui Stefan cel Mare 921a fost ridicat de Rare§ la pircIlAbia Hotinului, alaturi de Gavril Moghila(Movila) 83, adus §i el in sfatul domnesc pentru intiia data.

tin alt dregator nou, de origine necunoscuta, ridicat in sfat dePetru Rare§ a fost §i Fratian pircalabul de Neamt. Probabil domnul i-aincredintat aceasta dregatorie in 1541, fiind unul din slujitorii sal credin-cio§i, ceea ce ar explica Inmoimintarea sa la 1544 In ctitoria lui Rare§de la Pobrata 94.

Ceilalti pirc&labi de Neamt an fost, &Ira 4 aprilie 1545, Danciu Huru§i Miron. Cel dintii, frate cu EfrEm Emu mare vornic 99, indeplinise aceea§idregatorie (intre 1530-1537) §i in vremea primei domnii a lui Petru Rare§,in vreme ce Miron, dintr-o familie necunoscuta, a fost Inaltat de domnin sfat la 1545.

Dregatori noi, de origine necunoscuta, sint §i piralabii de Roman(Cetatea Noul), andru §i Timpa, documentati In 1545 1546.

Hatman §i piralab de Suceava", cum it nume§te Sieniawski la19 martie 1541 96, portar de Suceava", cum e mentionat In actele interne,Petru Vartic apare in sfatul domnesc al lui Petru Rare§ incepind chiarde la 11 martie 1541. De§i in virtutea traditiei, dreggtoria sa e mentionat

29 Pentru datele cind apar In documente dregAtorii lui Petru Rares, cf. tabelul cu Sfatuldomnesc al TArii Moldovei (1538-1546), alcatuit dupli documentele publicate in DIR, A, XVI,1 $i alte colectii ; cf. $i N. Stoicescu, Lista marilor dregatori ai Moldova (sec. XIV XVII),In Anuar" Iasi, VIII (1971), p. 401-423.

" DIR, A, XVI, 1, p. 608, actul, cum aminteam si mai sus (n. 73), e autentic.n Bals, op. cit., p. 328-330, fig. 384, p. 329.82 Stoicescu, Diclionar, p. 328.88 Ibidem, p. 317-318, se Indoieste cA era frate cu Ion MovilA ; N. Grigoras, Boierii tut

Alexandru Vodd Lapusneanu, Gercetari istorice", XIIIXVI, nr. 1-2, Iasi, 1940, p. 356,se IntreabA dacA era din alts ramura a familiei lui Ion Movila, sau poate nici nu se lnrudea cuacesta.

" Bals, op. cit., p. 328, fig. 383, p. 329. Nu s-au pAstrat documente despre acest dregator,86 Stoicescu, op. cit., p. 312.

Iorga, Studii istorice, p. 348.N

www.dacoromanica.ro

Politica interne 217

in sfatul actelor domnesti dupi pirc5,1Abiile de Hotin, Neamj §i Roman,in realitate el ocupa o pozitie superioara, fiind §i comandant alarma,tei : Capitaneus Moldaviae" (hatman al Moldovei), cum era cunos-cut in 1542 37. }lost postelnic nu ins& in sfat considerat pe fat6,om de incredere al lui Stefan lAcust5, Alexandru Cornea, Petru Vartica fost totusi inalat in sfatul domnesc la inceputul celei de-a doua domniia lui Petru Rares, putind fi socotit $i el in rindul dregatorilor noi, de ori-gine modestl.

Iurie spItar face parte tot din aceeasi categoric de dregAtori, decidup5, moartea lui Rams indepktarea lui Ilia, a trecut de partea luiIon vodg, (cel Viteaz), sprijinind incercarea acestuia din 1551 de a obtinedomnia Moldovei. Cu acest prilej Stefan Rares i-a luat nu numai averile,ci, desigur, viata 88.

Intre 11 mottle 1541 $i 21 august 1543, mare vistier e numit Toma,a carui familie, de asemenea, nu o cunoastem. Fost logoflt al lui StefanL5,custa. (probabil mare logofat) el face totusi parte din primul slat allui Petru Rares, care-1 mentine in aceeasi dregMorie pins la moarte 89.

In 1545 1546 alterneaz5, ca mari vistieri, Dan, de origine obscur5, 88,a arui jupineas& descindea bag din familia GInestilor, ridicat pentruintiia oars in afat de Rares, $i Ion Moghila, descendent din Cozma Moghila

Iatco Hudici, deci scoboritor din vechi familii 81, inaltat Insa si el insfatul domnesc de Petru Rares. CUltorindu-se (a doua ma) cu Maria,fiica lui Rares, fii Ieremia Simion Movila 92 au putut urea in scaunulMoldovei.

In vremea celei de-a doua, domnii a lui Rares I,si Incepe carierain sfatul domnesc tai marele postelnic Maxim Hirbor, fiul comisuluiGiurgea Hirbor 33, de la inceputul veacului al XVI-lea.

Ridicati pentru prima oar/ in sfat, din familii necunoscute, sintmarele ceasnic (paharnic) Petrasco, marele stolnic Neagu (Neagoe)

marele comis Plaxa, ultimul fund chiar cumnat cu fugarul Gliga Arbore.In Masai acestor dregatori permanenti, sfatul domnesc al celei de-a

doua domnii a lui Petru Rares cuprindea, pe 11141 Efrem Huru, care,cum am vlzut mai sus, apare un timp ca mare vornic, Inc& doi boieriflr§, dregItorii : Petre Cird, (Circovici), Trifu Hamza. Cel dintii,pe care actul lui Rares din 7 mai 1546 Ii numeste credinciosul

87 Hurmuzaki, II, 1, p. 240, nr. CCIX." C. Rezachevici, Prima incercare a tut Ion ',odd cel Vileaz de a ocupa domnia Moldovei,

ca urmare a turetril" tat Ilia; Rare$ (tante 1551), dupd un tzvor polon inedil, Revista arhi-velor", LII (1975), nr. 4, p. 389.

89 Piatra sa de mormint, purtind data 21 august 1543, se aflA la Sf. Dumitru-Suceava(Bals, op. cit., p. 334, fig. 395).

99 Intr-un act din 1561, e numit Danilo Mossowicz", deci fiul unui Mosso sau Mossu(Th. Holban, Documente externe (1552-1561), Studii", XVIII (1965), nr. 3, p. 674).

91 Cf. C. Rezachevici, Politica internd a tut Petra Rarq, p. 83, n. 139." DIR A, XVI, 3, p. 193, 222.93 Stoicescu. op. cll., p. 310.

§i§i

§i

§i

§i

BM, §i

ci §i

§i§i

www.dacoromanica.ro

Nea

ga(N

cago

e)

218

Sfalui Domnese al Tariff Moldova (1538 1546)

219

LOGOFETI VORNICI

(1530 apr.)

PIRCALABI

HOTIN NEAMT ROMAN

HATMANI*1

P IRCALAB I(PORTAR I)

DES UCEA VA

SPATAR I VISTIERI POS-TELNICI CEASNICI STOLNICI CONIISI

FARADRE GATOR I I

(1530 mart.11) (1527 mart. 3)

1538 (oct, 2)Toma

1539

1540

(mai 24)

GavrilTrotusan

(nov. 30)

Efrem Huru

(nov. 30)

Teodor(sept.)

(mart. 7)Popescu $iA. Septilici

(nov. 30)

(mart. 7)Manea $iGrozav

(nov. 30)

(mart. 7)Un gurul(nov. 30)

$i Mateias(iun. 13)lane

(nov. 30)

MihuDragsan

(nov. 30) (nov. 30)

1541

1542

1543

1544

1545

1546

(mart. 11)Wile

apr. 4

(mart. 11)

(apr. 4) (11545)Efrem Huru (apr. 4)(sept. 17) Borcea $i

SturzaBorcea (sept. 17)

I. Sturza(mart. 1 ; (1548) si

apr. 7-8) G. AloghilAEfrem Huru (1549)(mart. 17 (mart. 17)

apr. 29) BorceaBorcea (apr. 2, 6),

(apr. 7) 14 16)

(?)

0a

...-xis

z.

(11544)

(apr. 4) (apr. 4)

Danciu San dru

Huru 0

0 TlinpaMiron

(iun. 10 ;iiii.)

(mart. 11)

a

...

(mart. 7)

Crasnas

(nov. 30)

(mart. 11)

a0c

E-.

(1 aug. 21)

a.

(1548 mai 5) (1548 mai 5) 1548 (1551 ;1548)

1.4

(apr. 4)Moghila

(sept. 17)

Dan

(mart. 4)(mart. 17)I. Moghila

(apr. 23)

Dan

(1548 (1550apr. 5) mart. 12)

(1550mart. 12)

(mart. 7)

I. Sturza

(nov. 30)

(mart. 7)

5teful

(nov. 30)

(mart. 7)

Lohan

(nov. 30)

(mart. 7) (mart. 7)Pan Vlad

Pan ScripcaPatrasco Pan Craciun

(nov. 30)Pan Mateias

(nov. 30)(nov.30)

(sept.17)

aM

a4.

134

(apr. 4)

I..o

...ai..

E

xa

(sept. 17)

C

aen-

CS

Fe

..,

aC.

(sept. 17)

,..,0.)

0en

ena

CSa aZ Z

(apr. 4)Pan Petru Circa

(1560)Pan

Trifu Hamza(1550)

(sept. 17)Pan

Efrem Huru

(mart. 1,apr. 7 sept.)

(1548mai 5)

(1550mart. 12) (1548 mai 5) (1551)

mart. 21

a

a

a

a

(apr. 4)

aas

a

-

-

-

-

--

-

-

- -

-V.

-0

I

,

-

N

-

..

-

-

- ---

--

--

- -

-

7- -a

:..

...

o

--

-

-

-

_

--

- -

- -- - -

www.dacoromanica.ro


nostru pan Petru Circa pirealab" 94, e mentionat intr-un documentulterior drept fost pirealab de Neamt" 9s. In sfatul lui Petru Rares din1545 1546 ocupa un loc important, de obicei al doilea sau al treilea 98,facind $i el parte dintre boierii inaltati de down 97 ca dealtfel si TrifuHamza, de obirsie necunoscuta, care e mentionat spre sfirsitul sfatului,dupa marele postelnic 98.

Dintre dregatorii de seamy care nu participau la sfatul domnese,in aceasta a doua domnie a lui Petru Rares, documentele interne an pastratdoar numele pircalabului de Orhei, Cozma Gheanghea, fratele lui Andreica,eptilici, §i ad starostelui de Putna, Giurgea Bole ", flub lui Dan Bole,

pirellabul de Hotin, de la inceputul veacului al XVI-lea.Cercetarea sfatului domnesc al lui Petru Rare§ in vremea celei de-a.

doua domnii releva citeva constatari interesante. fn primul rind, cu excep-tia lui Mateias logofat, Efrem Danciu Huru, care au ocupat dregatoriisi in sfatul primei domnii a lui Rares, Si a lui Ion Sturza i Toma vistier,membri ai sfatului lui Stefan Lacusta, in vremea celei de-a doua domnii,Petru .Rareis inallci in sfat ,Si la cele mai inalte dregatorii ale fdrii nu maiputin de 17 boieri : Borcea vornic §i pirealab de Hotin, Nicoara HiraGavril Moghila (Movill) pircalabi de Hotin, Pratian Miron pirealabide Neamt, Sandru si Timpa pirealabi de Roman, Petru Vartic hatman

pircalab (portar) de Suceava, Iurie spatar, Ion iloghila (Movila) si Danvistieri, Maxim Hirbor postelnic, Petrasco ceasnic, Neagu stolnic, Plaxa,comis, la care se adauga cei doi boieri fara dregatorii Petru Circa siTrifu Hamza.

In al doilea rind, din cei 22 de boieri care particip5, la sfatul domnescal lui Petru Rares in cea de-a doua domnie, doar cifira provin din familiicare se afirmaserd in dregatorii in perioada anterioarii : Ion Moghil5, (siGavril Moghila, in masura in care face parte din aceeasi familie), fratiiHuru 1°°, Ion Sturza $i Maxim Hirbor. In rest, 16 sfetnici ai lui Rare$provin din familii necunoscute, simpli boiernasi de lard fcirci dregatorii(Borcea vornic 1°1, Petru Circa 1" etc.) sau slugi domnoti (Petru Vartic) 103.Petru Rares i-a ales dintre slugile credincioase, ca, pe Nicoara Hira, cama-ras in 1538, inaltat la, 1541 in slat, ca pirealab de Hotin.

94 DIR, A, XVI, 1, p. 492.95 Act din 28 februarie 1548 (ibidem, p. 553). Totusi Stoicescu, op. cit., p. 229, idem, Ltsta

marilor dregatori at Moldovei, p. 408, 11 considera pircalab de Hotin.98 DIR, XVI, 1, p. 410, 414, 416 etc.97 in noiembrie 1542, e trimis ca sol la Moscova (Th. Uspenschi, Vasele moldovene0i afla-

toare in sala armelor din Moscova, BCMI, XX (1927), fasc. 51, p. 93).98 DIR, A, XVI, 1, p. 413, 425, 428, 430, 433, 435, etc.

Actele din 25 mai 1543 si 30 aprilie 1546 (ibidem, p. 409, 483).100 Pentru ascendenta lor, cf. actul din 20 aprilie 1546 (ibidem, p. 470).781 Era fiul unui Fador nepotul lui Ivanco Anusca, traitori In vremea lui Stefan al

Mare (ibidem, p. 547).782 Era fiul unui anume Circa si at Neacsei (Arhiva genealogic' ", II (1913), p. 262 ;

GhibAnescu, Schila istorica despre $endricani, In Surete ft izvoade, XIV, Husi, 1925,p. XXXIVXXXV).

103 Actul din 5 martie 1529 (DIR, A, XVI, 1, p. 298).

$i

si$i

99

Ii ai

Gh.

www.dacoromanica.ro


0 alta, constatare priveste stabilitatea dregiitorilor din sfatul domnesc.Trei dintre ei isi pastreaza functia pin& la, moarte (Toma mare vistier1543, Vratian pircalab de IN-ea,rnt 1544, $i Nicoara Hirai pircalabde Hotin-1545). Mateias mare logorat nu e inlocuit in dregatorie niciinacar in vremea cit se afla prizonier la Fagaras (1541 1545). Dinactele pastrate, care mentioneaza sfatul domnesc, rezulta ca, in afara luiBorcea, care in 1545 1546 alterneaza ca mare vistier cu Efrem Huru,iar ca pircalab de Hotin cu Ion Sturza si Gavril Moghila, si a lui Dan, carealterneala ca mare vistier cu Ion Moghila, ambii raminind insa in cadrulsfatului, ceilalti boieri 4i pa streazd constant dregatoriile.

Desi, cum am vazut, Petru Rare s-a sprijinit in aceasta a douadomnie in bung, masura pe dregatori ridicati de el in sfatul domnesc,totusi numarul daniilor catre acestia este foarte mic. Din 145 de documenteemise de domn intre 1541 1546, cunoscute pinti astdzi 1°4, doar trei pri-vesc danii catre marii dregatori. Astfel, la 30 aprilie 1542 Rares daruiestelui Nicoara Hirai pircalab de Hotin, satele Potropopenii cu pricut §i moripe Siret, din ocina noastra drea,pta", si Hirestii in tinutul Sucevii, careacest sat 1-a pierdut Crasnis fost vistier, in hiclenie, cind a si pierit" 105.Patru ani mai tirziu, la 20 aprilie 1546, domnul daruieste lui Sandrupircalab de Roman jumatate din satul Otelesti pe Berheci, cu moara,pierdut de Ioanas setrar in hiclenie, cind s-a ridicat si cu alti necredin-ciosi asupra nepotului de frate al domniei mele, Stefan voievod cel Tinar'106,iar peste zece zile, lui Giurgea Bole staroste de Putna satul Sendresti pePutna, pierdut de Patie (Ipatie) fost postelnic in hiclenie, cind au ridicatsi cu alti necredinciosi pe un lotru, anume Stefan numit Lacusta, asupra,capului domniei mele" 107.

104 Dintre acestea : 125 shit cuprinse In DIR, A, XVI, 1, iar 20 In alte publicatii : 1543martie 20 (E. M. Teodorescu, op.cit., p. 237); 1544 octombrie 21 si decembrie 4 (N. Cretulescu,op. cit., p. 49 ; T. Balan, Documente bucovinene., II, 1934, p. 99); 1545 (L. T. Boga, Documentebasarabene, V, 1929, p. 11); 1546 (martie septembrie 3> (Moldova in epoca feudalizmului,I, ChisinAu, 1961, p. 53-54); 1546 martie 5 (Alex. BAleanu, Documente f i regeste moldovenesti,Cercetari istorice", VIII IX (1932-1933), nr. 2, p. 90-91); 1546 martie 29 (I. Caprosu,Un document de la Petru Rares, Studii", XXIII (1970), nr. 5, p. 965-967); 1546 martie 30(Gh. Ghibbnescu, op. cit., I, Iasi, 1906, p. 366-367); 1546 aprilie 7 (I. A. Grigoriu, Doud docu-mente, In Neamul romanesc literar", III (1911), nr. 45-46, p. 734-735); 1546 aprilie 8 (Gh.Ghibbnescu, op. cit., XVIII, p. 206-208); 1546 aprilie 24 (Moldova In epoca jeudalizmulut, I,p. 55-58); 1546 aprilie 25 (Gh. Ghibbnescu, op. cit., XVIII, p. 214-215); 1546 mai 17 si21 (A. Baleanu, Documente si regeste moldovenesti, Cercetari istorice", XXII (1934-1936),nr. 1, p. 263-264, 264-266); 1546 mai 23 (N. Iorga, Neamul Agarici, rdzesi rallicent f i vas -luieniciteva documente, AAR, MSI, s. II, t. XXXVII (1914), p. 196 ; 1546 mai 27 (M. Costa-chescu, Neamul lui Oand, vornic de Suceava st satele lui, CercetAri istorice", V VII (19291931). p. 61); 1546 mai 27 (Gr. Nandris, Documente slavo-romdne din mdnastirile Muntelui,Athos, Bucuresti, 1936, p. 237-240, cu data gresita : 1542, corectata la D. P. Bogdan, Despredaniile romanesti la Athos, in Arhiva romaneasca", VI (1941), p. 273) ; 1546 iulie 7 (I. CaprosuDocumente moldovenesti din secolele al XV-lea al XV1I-lea, Anuar" Iasi, IV (1967),p. 206-207); 1546 septembrie (Gh. Ghibbnescu, op. cit., XXI, p. 91-92).

1" DIR, A, XVI,1, p. 406.1" Ibtdem, p. 471-472.167 Ibidem, p. 482-483.

www.dacoromanica.ro


Asadar, beneficiarii daniilor domne?ti sint marl, dregiitori (conduca-torii de cetigi linuturi ) ?i de provin din, confiscarea averilor unor hicleni".

Rudele domnului beneficiazit doar de o singura danie. La 27 aprilie1541, Rare§ dil,ruie§te unei vere a sa, cneaghina lui Ion Popovici vatag unsfert din satul Biserica Alba, pierdut de Matia§ vistier pentru c5, in 1538au sfaximat vistieria domniei mele la Hirlau" 1O8.

La fel de putine sint si daniile titre slugile domnesti (d.regatori micisi mijlocii, fiii for si cei ai marilor dregItori). In 1546 aprilie 7, domnulmiluieste pe sluga, noastra" Savu postelinic, cu un sfert din satul Girlesti,tinutul Tecuci, pe care PAtrasco, ficior lui Bran, au perdut-o in vicli§ug,cind au fugit cu G5,ne§tii" 09. Alt document din 1546 < aprilie 4 iunie 4>,pastrat in stare fragmentaril, constituie probabil o a doua danie domneasc5),prin care mai multe slugi domnesti primesc satul Horodistea pe Ciuhur 110.

In sfir§it, un act ulterior domniei lui Rare§ aminteste c5, acesta a d5,ruita, treia parte din Boianu Mare, tinutul Cernluti, lui Daghici vistier,fiul lui Mihu fost pircIlab al Cet5,4ii de Balt5,111.

In schimb, cu mult mai numeroase sint daniile titre mancistiri ; ?isub acest aspect Rare? 112 fund un demn continuator al politicii mareluiqtefan. Din totalul de 145 de documente emise de el in domnia a doua,22 constituie danii de acest fel. Cele mai multe sint acordate manastiriiMoldovita, ctitoria sa, (sase acte), urmatl de o alt1 ctitorie a sa, Pobratasi de Voronet (cite patru si respectiv trei acte), apoi de Putna, mitropoliade la Roman si Bistrita (cite dou5, documente) §i, in sfir§it, de episcopiade Rld5,uti, ma,ngstirile Homor si Sf. Ilie, fiecare primind cite o danie.

Spre deosebire de daniile mentionate, provenind din confiscari,cele acordate bisericii sint flcute din domeniul domnului, din cumpIraturisau din schimburi efectuate de acesta. Astfel, mInIstirea Moldovita pri-me§te printre altele, satul Berchisesti, pe Moldova, cu o m5,n5,stirioaril§i o topolit5, cu moarA, cumpArat de la sluga noastr5, Corlat", precum siun sala,§ de tigani, pe care initial, afirm5, Rare§ mi i-am cump5,rat domnieimele de la biritul Reghin de la Bistrita" 113.

Pobratei celei nou zidit5," i se d/ruiesc satele Valeni, Priseaca siPotropopenii, cu mori, pe Siret, §i Hirestii, pe Moldova, cu vie, cumpa,rate de domn de In Radu fost ureadnic in Hirlau, sili§tea *erbInesti,cu moarl, pe Siret, luat5, de In Mateias Ioa,n5,§ in schimbul a 3 000 de zloti,satul Negoiesti silistea PArtInosi pe Siret, din ocinele strImose§ti" 114.

102 Ibidem, p. 404.Numele verei lui Flares nu e cunoscut, actul Hind rupt In dreptul numeluiacesteia.

1°9 Ibidem, p. 452.110 Ibidem, p. 449.In Ibidem, p. 548.112 Cf. si caracterizarea lui Ureche, op. cit., p. 155,care 11 socoteste om cuvios".113 DIR, A, XVI, 1, p. 407, 409, 410, 518, 519, 525-526 .114 Ibidem, p. 408, 480, 498-499, 505-506. Protopopenii si Hirestii fusesera daruiti

In 1542 lui N. Hlra, pircalabul de Hotin, dar, cum acesta murise In 1545 fall urmasi, au fostdate Pobratei.

gi

si

www.dacoromanica.ro

Politica internA 223

Manastirea Voronet prime*te satele Balita, tinutul Dorohoi *i Bucu-re*tii (capul Codrului) 115, iar Putnei, Rare* ii da satul Petricani, pe Ba*eu,cumpkat de la fratii Sima Olena, in schimbul altui sat Hane*ti carea fost al nostru domnesc" 118.

Dania catre Mitropolia de Jos, din tirgul Romanului" i episco-pal Macarie, cronicarul domniei, consta din satul Tape*ti, care este inOlteni, pe Birlad", cu girle, un sfert de iezer, loc de prisaca un sala* detiga,ni ; jumatate de sat schimbata cu nepotii lui Duma Brudur, pentrujumatate din Glodeni, cumparat de Rare* cu 240 de zloti, restul aflindu-sein stapinirea domniei inc5, din vremea lui Bogdan al III-lea 117. Episcopieide Radauti episcopului Teodosie i se daruiesc satele Havoroanele *i NouaSelita, din tinutul Dorohoi, cu un iaz *i o moara pe Ba*eu, din satelestramo*e*ti" ale domnului, pentru care n-a avut nimeni nici un privi-legiu asupra tor" 118. In sfirpt, Petru Rare* daruie*te manastirii Sf. Thejumatate din satul Costina, care a fost a noastra din veci" 119, iar Homo -rului, jumatate din iezerul Oreahovul, cu girlele sale 129. Nu e uitata nicimanastirea Bistrita, unde Rare* gasise refugiu *i alinare pe drumul pri-begiei din 1538,1i care, dupa fagaduiala de atunci, prime*te satul Moje*ti,cu mori, din tinutul Cirligaturii121.

Repartiiia artelor interne emise de Petro Rare,1546)

RUDE ALEDONINULUI

MARIDRE GA-

TORISLUGI

DOMNESTI EP ISCOPIIALTE

CATEGORII TOTAL

DANII 1 3 2 22 28

INTARIRI 6 80 8 23 117

TOTAL 1 9 82 30 23 145

in ceea, ce prive*te Ina intkirile de stapiniri, sau confirmarea unorvinzari ale acestora, pe primul be se situeazt singile dommesti. Din cele145 de acte domne*ti, 80 intarese astfel de stapiniri sau vinzarea tor.in rindul slugilor domne*ti erau socotiti nu numai dregatorii mid mij-locii, ci uneori chiar marii dregatori din afara sfatulni domnesc 122, sau fii

116 N. Cretulescu, op. cit., p. 49 ; T. Balan, op. cit., II, p. 99 ; DIR, A, XVI, 1, p. 489-490.116 DIR, A, XVI, 1, p. 405, 456-458.117 Ibidem, p. 463-465, 501-503.no Ibidem, p. 532-533.119 Ibidem, p. 477.120 Ibidem, p. 491.121 Moldova in epoca feudalizmulul, I, p. 53-54, 55-58.122 De pilda, Cozma Gheanghea, pIrcfilab de Orhei (DIR, A, XVI, 1, p. 409 ; I. Caprosu,

Un document de la domnul Moldouei Petra Rare?, Revista arhivelor", IX (1966), nr. 2, p. 321322).

§i

§i

§i

(1541

JIANASTIRII

§i

www.dacoromanica.ro


acestora 123. Intre slugile credincioase" ale lui Rare§ se nunfarau ToaderBIlo§ pisarul nostru", credinciosul nostru Ion logofat", Ion Iatco stolnic,Ion GolAi stolnicel, viitorul mare logof5,t din 1572-1578 etc 124. UneoriRare§ motivea,a, intkirea, unor proprietIti : vazind slujba for dreptcredincioas5," 125, sau intare§te dreptul a cinci slugi, acordat de Bogdanal III-lea ca all 'intemeieze un sat", pentru cg, ne-au slujit noug, dreptTi credincios" 126.

Dintre marii dreggtori din sfat, beneficiazg, de intlrirea proprie-tatilor : jupan Mateia§ logof6,t, Petru Vartic portar de Suceava, fratii Huru,Efrem mare vornic §i Danciu piralab de Neamt, §i pan Petru Circa pire5,-lab 127.

Opt acte de intarire a proprieatilor sint acordate m5,nAstirilorPutna, Pobrata, Moldovita, Voronet, episcopiei de RadIuti, manIstiriiHomor, deci cele care beneficiaa, §i de cele mai multe danii, la care seadaugl nanIstirea, Capreni din tinutul LIpu§ana 128, ctitorita de Rare§.In sfir§it, alte 23 de documente domne§ti IntIresc stapinirile altor cate-gorii (tkani liberi, boierna§i, care nu fAceau parte din rindul slugilor",vaiduve etc.). De obicei, proprietatile intaxite nu depg,§ea,u trei sate. Chiardomeniul boieresc de mo§tenire al familiei Huru, din care faceau partedoi maxi dregItori, nu depI§ea, la, 1546, douI sate §i trei p'arti de sat 129.

Numlirul mare de inteiriri de stapiniri acordate de Petru Rarer slu-gilor domnerti, in aceastd a doua domnie, reflecta interesul voievoduluipentru aceastei categorie dinamica, din care iri recruta marii dreglitori.Este interesant de remarcat atitudinea domnului fat5, de o astfel de slugildomnea,scI, Mateia§ Ioana§, pe care 1-a apucat cu mare strinsoare unagI turc a impIratului turcescu, anume Ionuz Beghiul", pentru o via,ce s-a dovedit realg, inaintea judecg,tii domne§ti. Cu. toate acestea, Rare§ii dkuie§te lui Mateia§, pentru a se rg,scumpAra, 3 000 de zloti (galbeni) !o suma, foarte mare, in schimbul c5,reia prime§te de la acesta doar o sili§te,SerbInesti, cu moa,r5, pe Siret 130, intr-o vreme cind satele pretuiau numai200-300 de galbeni, iar cele mai scumpe nu depI§eau 800 de galbeni.

In legltura cu actele de inta'rire a stIpinirilor, observIm ca 'Rare§introduce constant in formularul acestora negarea eventualelor acte emisede Stefan LIcustA, pentru acelea§i proprieati : ,,,,yi iareiri, dacit se vorafla cindva nirte privilegii de la acel $tefan voievod, numit Leicustei, iar aceleprivilegii sei nu aibei nicicind nisi o lege, inaintea privilegiilor noastre" 131.

123 Mentionim pe Ion, fiul lui Grozav fost mare vornic, Toma, fiul vornicului *t. Hrana(DIR, A, XVI, 1, p. 444, 446).

124 Ibidem, p. 417, 425, 447, 459, 460.125 Ibidem, p. 433, cf. $i p. 428, 429, 465.129 Ibidem, p. 427.127 Ibidem, p. 411, 429, 467, 470, 492.tzs Ibidem, p. 405, 407-408, 410, 481, 527-528, 530 ; L. T. Boga, op. eil., V, p. 11.129 DIR, A, XVI, 1, p. 470.130 Ibidem, p. 505.131 Ibidem, p. 416, 421, 424, 428, 429, 431, 433, 434, 435 etc.

www.dacoromanica.ro

Politica intern 225

Fig. 15. Petru Flares, Reset de la manastirea Sf. Dionisiude la Muntele Athos.

Prin aceasta Rare nega insIsi domnia lui LIcustit, pe care o socotea ouzurpare, si lua masuri de prevedere impotriva abuzurilor flptuite deacesta In confirma,rea proprietatilor 132.

Importanta pe care fiul lui Stefan cel Mare o acorda slugilor domnesti,din care face= parte $i curtenii din tinuturi, remit& si din faptul c§, ince-

13$ Un act din 27 mai 1546, referitor la danii din prima domnie a lui Rare dire ctitoriasa, Moldovita, mentiona a le-a scos acel Stefan voievod, numit Lacusta, In zilele lui, din uriculdomniei mele" (ibidem, p. 525).

15 c. 410

11' 4.3-1.10n.

t14,

o et

4

ti

-

-

www.dacoromanica.ro


pind din vremea celei de-a doua domnii incep sit fie mentionati in docu-mente vatagii" (vatafii de tinuturi) Iursa vatag de Dorohoi, la 11aprilie 1546 133 numiti mai apoi si maxi vatafi 131. Ei conduceau curte-nii din tinuturi, si este foarte probabil ca aceasta organizare administra-

teritoriala (sistemul vatafilor de tinuturi) siL dateze dintimpul celei de-a, doua domnii a lui Petru Bares 135, cind, dealtfel sintamintiti si husarii moldoveni, a carol' apartenenia sociala era similar,cu cea a curtenilor 136.

Bares se ocupa indeaproape de conducerea tinuturilor, rezidindmai tot timpul la curtile domnesti din cadrul acestora. La Suceava, itintilnim rareori, de pilda, in ianuarie si la 6 august 1543, sau la 12 februariesi 14 decembrie 1545 137. Prefeia curtile de la Hirlau, nu depute de ctito-ria Pobrata, si Husi, dar nu ocoleste nici pe cele de la Vaslui, Iasi siBirlad.Numai in 1546, ultimul an al vietii, de cind s-au pastrat cele maimulte docurnente din a, doua domnie a sa 138, Rares rezideaza, in ordine,la Husi, Vaslui, Birlad, Husi, Iasi, Hirlau, Botosani si probabil Suceava.

Tot in a doua domnie, Petru Bares reface cetatea Soroca, in formain care se pastreaza astazi. Cetatea exista insa de la sfirsitul domnieilui Stefan eel Mare 139, la 1 iunie 1512, Bogdan eel Orb numind-o cetateanoastra care(ne) apara, impotriva paginilor" (castro nostro quod contrapaganos tutelam habet) 140, in acest caz fiind vorba de tatari. in 1538sultanul numise aici un sangeac 141, dar in martie 1541, cind starostele deSoroca, era boierul Tabuci 142, cetatea se afla din nou in stapinirea lui Rares.

Dupa relatarea lui Miron Costin : Soroca a fost cladita de Petruvoda, dupa descalecatul al doilea" 143, exprimare confuza prin care putemintelege fie ca este vorba., de Petru al Musatei, fie de Petru Bares, in cea,de-a doua domnie. Mai probabil cei doi voievozi s-au contopit in cugetulcronicarului, care urmarea sa atribuie o vechime cit mai mare cetatilor

153 Ihidem, p. 457.134 Cf. si N. Stoicescu, Curleni qi slujitori, Bucuresti, Editura military, 1968, p. 237;

N. Grigoras, Institufiile feudale din Moldova, 1, Bucuresti, Editura Academiei, 1971, p. 310.135 Cf. B. T. Campina, Ideile cdIduziloare ale polilicii lui .*fan ccl Mare, Studii", X

(1957), nr. 4, p. 65.136 C. Rezachevici, Despre evolufia husarilor (hinsarilor) la roman( in evul mediu, in

legdturd cu tnstitulia similard la popoarele vecine, Studii $i materials de muzeografic istoriemilitary ", Bucuresti, 4-5 (1971-1972), p. 82, 89.

157 Cronicile slavo-romdne, p. 118 ; DIR, A, XVI,1, p. 409, 411 ; Hanna:cud, XV, 1,p. 440, nr. DCCCXXIV.

138 Cf. $i Gh. Ghibanescu, Divanurile domnesti din Moldova, p. 18.139 Cf. C. C. Giurescu, Tirguri sau orate ,si celdfi moldovene din sccolul al X-lea pinit

la mijlocul secolului, al XV I-lea, Bucuresti, 1967, p. 276.140 Hurmuzaki, II, 3, p. 700, nr. CCCCLV.141 Veress, Documente, I, p. 18.110 Iorga, Sludii istorice, p. 349.143 Miron Costin, Opere, ed. P. P. Panaitescu, Bucuresti, 1958, p. 205.

tivo-militaia

sa,

,

61

www.dacoromanica.ro

Politica internii 227

moldovene, Bare refacind sigur cetatea. Evenimentul a avut be dup5 23aprilie 1543, cind domnul chianal un meter din Bistrita sb, lucreze la ceta-tea Soroca 144, probabil in vara aceluiasi an.

Se pare c5, si curtea domneasea din Iasi a fost reflcut6, de Rare dupadistrugerile suferite in 1538 145.

i in domeniul ctitoriilor bisericesti, Petru Rare nu si-a dezmintitfaima din prima domnie. Cu adevIrat era ficior lui *tefan vod5, celuiBun, cgintru tot sinfana tItine-sN'u", scrie Grigore Ureche. Dup5, p5,rerea, sa,in toanma, lui 1542 au sfirsit mitnilstirea Pobrata, care era ziditA, dedinsul (intre 1527 1532 C.R.) gi o au sfintit" 146. Aici isi va alege silocul de veci, la sfatul varului sitiu, mitropolitul Grigorie Rosca, care fuseseegumen al mangstirii147.

Rare n-a uitat nici fagaduiala fAcufa mIngstirii Bistrita de a oinnoi din temelie, dacI va reveni in scaun. Lucrile incepute in 1541 s-auterminat cu putin inainte de moartea, sa 148.

Tot astfel, si-a amintit si de fa,gAduiala fiteut5, manastirii Bisericani,undo de asemenea aflase adApost ina,intea refugiului in Transilvania.Pomelnicul romlnesc al nanastirii inseamnl' ca,' in a doua domnie : aumai zidit si au mai infrumusetat sf <>nta biseridi Tara ce fealiu dezidire au fAcut Petru Voievod aici la Bisericani, nu aratil," (vechiul .pomel-nic C.R.) 149.

La 10 mai 1542, a inceput constructia manastirii Risca, la sudde Baia, prin grija episcopului Macarie de Roman F,d a logofetilor Joansi Teodor Balse, iar lucrarile s-au terminat in acelasi an 150.

Pe la inceputul celei de-a doua domnii a ridicat Rare si bisericadomneascI (Sf. Paraschiva) din Tirgu Frumos, supraveghetor al lucrilrilorfiind hatmanul Petru Vartic 151.

In 1542 incep lucrIrile de reconstructie a episcopiei de Roman,luerki terminate abia, in 1550 in vremea, lui Ilias Rare 192, sub suprave-gherea episcopului cronicar Macarie 153. in februarie 1545, Rare cere bis-

144 Ilurnzzaki, XV, 1, p. 432, nr. DCCCVII; Iorga, Doc. Bistritet, I, p. XXXIX.111 Cf. N. Stoicescu, Repertoriul bibliografic al localitatilor ;i monumentelor medievale din

Moldova, Bucuresti, 1974, p. 407.146 Ureche, op. cit., p. 155; N. Stoicescu, op. cit., p. 666 $i urm.117 Gh. Buzatu, Mandstirea Probota, Bucuresti, 1968, p. 10.148 Moldova in epoca /eudalizmulul, I, p. 53; Ureche, loc. cll.149 N. Iorga, Pomelnicul romdnesc at mandslirii Bisericani, Studii SI documente, XVI,

p. 236. Pentru istoricul mandstirii, cf. Dinu C. Giurescu, Bisertcanitclitorte a epoch lui Stefaneel Mare?, In SCIA, VIII (1961), nr. 1, p. 222 -228; Stoicescu, op. cit., p. 72.

180 Ureche, loc. cit. ; N. Iorga, Inscriplii din bisericile Romdniel, I, Bucure$ti, 1905,p. 51 -52; N. Cretulescu, op. cit. ; Stoicescu, op. cit., p. 711-713.

211 Bats, op. cit., p. 80-83 ; N. Iorga, Studii $i documente, XV, Bucuresti, 1908, p. 291 ;idem, Istoria btsericti romdne;ti, I, ed. a II-a, Bucure$ti, 1928, p. 161.

152 Ureche, loc. cit ; episcopul Melchisedek, Chronica Romanului Si a episcopiei de Roman,I, Bucure$ti, 1874, p. 183-184.

153 Croniclle slavo- romdne, p. 141. CI. $i Sc. Porcescu, Episcopul Macarie at Romanului( 1531_ 1558 ), Mitropolia Moldovei", XXXVI (1960), nr . 5-6, p. 347-361.

www.dacoromanica.ro


tritenilor un meter ina1te o bisericg, dupa modelul celei din Suceava(mitropolia sau Sf. Dumitru). Un an mai tirziu, adreseazI me§teruluiJoan zidarul, cu toate cä acesta gre§ise o bisericg, la Suceava, cererea de aindruma doar constructia bisericii episcopale din Roman ; dar nie§terultemindu-se de o pedeapsI n-a vent 164. In sfir§it, la 1545, Petru Rare§reface mg,ngstirea, CApriana, din tinutul L6pu§ana 155.

Politica internA a lui Petru Rare§ in a doua domnie s-a caracterizatmadar prin indepktarea conducgtorilor boierilor care-1 tradaserl in 1538,prin colaborare cu restul boierimii, indiferent de pozitia avuta in1538 1540. Sfatul domnesc cuprindea in majoritate dregatori ridicatide Rare§, dintre oamenii s'ai de credint5,, raminind constant intreaga sa,domnie. Slugile domne§ti §i mInAstirile s-au bucurat de atentia deosebitaa domnului, Rare§ continuind pia, la moarte activitatea sa ctitorice,asc6,demna de fiul marelui Stefan.

164 Hurmuzaki, XV, 1, p. 440, nr. DCCCXXXV, p. 447, nr. DCCCXXXIII, p. 448, nr.DCCCXXXV, p. 449, nr. DCCCXXXVII, p. 453, nr. DCCCXLI, p. 454-455, nr. DCCCXLV(data gresita), p. 515-519, nr. DCCCLDCCCLII. Biserica a fost lucratii de bistrijeanul Lucazidarul (ibidem, p. 465-466, nr. DCCCLXV).

156 Urechc, loc. cit. ; Stoicescu, op. cit., p. 165. Nu stim In vremea cArei domnii a refacutRare paraclisul din cetatea Hotin si daca el este ctitorul Agapiei vechi $i al schitului Rarau(ibidem, p. 22, 371, 695). In acelasi an daruieste un aer manastirii Dionisiu de la MunteleAthos (Em. Turdeanu, Dinu vechile schimburi cullurale dintre romant iugoslavi, Cercetariliterare", III, Bucuresti, 1939, p. 163).

sA-i

fi

www.dacoromanica.ro

2. Politica externs


A doua domnie a lui Petru Bares incepe in preajma, unui eveniment careavea sa marcheze pentru mult timp destinele politice ale Europei centralesi estice : cucerirea Budei de catre Soliman Magnificul si transformareaunei bune VIrti din regatul maghiar in pasalic. Steagul profetului fluturIdin 1541 in inima Europei si sultanul cauta sArsi extinda, mai departesapinirile. Nu numai Austria, dar si alte ducate germane mai departatesi chiar regatul polon se simt amenintate. Interesul Europei fata de inain-tarea otomanA e atit de mare incit, intre 1541-1546, se tip5xesc in Apuspeste 190 de brosuri dedicate luptelor cu turcii, pustiirilor si obiceiuriloracestora 1. Dar interesul Europei nu e doar livresc.

Un non izvor polonez, scrisoarea arhiepiscopului de Gnezno, adresatlregelui Sigismund I, la 17 ianuarie 1542, mArturiseste sugestiv teama duca-telor germane fata, de ofensiva lui Soliman. Arhiepiscopul se refera la,relatarea puternicului duce elector, Joan al Saxoniei, ,,din care maiestateavoastrl regala va putea cunoaste cit de mult oamenii aceia (din Saxonia,

C.R.), infloritori in privinta armelor si a ostenilor si s'alashind in locurifoarte intIrite prin asezare si prin mestesug se tem si cit tremufa de dus-manul ture Inca indepartat, ingrijorati fiind cu privire la mintuirea,tgmarea lor" 2.

In vreme ce imp5,ratul Carol Quintul se ocupI de relatiile cu prin-cipii protestanti, de fazboiul cu Francisc I si de progresele flotei otomaneIn Mediterana, Soliman Magnificul amenintI direct Austria. Regele roma-nilor", Ferdinand, va face eforturi sustinute pentru a atrage principiicrestini 3 intre care un loc important ii revenea, lui Petru Ram intr-ocoal it e ant lot °man A.

C. Gollner, Turcica, I, BucurestiBerlin, Editura Academiei, 1961, p. 322-407.,Dintrecele 191 de brosuri, noua sint redactate de Martin Luther in anii 1541 1542 si 1546 ftbidem,p. 328, 343, 345-347, 406).

2 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki Garskiego, t. 22, 2 702, k. 106.8 E. Miner, Geschichte Osterreichs, \'iena, 1970, p. 190, 193.

ndv5..-9i

www.dacoromanica.ro


In conditiile uneia din cele mai puternice ofensive otomane spre cen-trul Europei si ale preghlirilor crestine de contra,ofensivil, Petru Rare,'adoptcl fati4 o pozilie mai pruclentii decit in prima domnie, orientate insa' lafel de hoteirit spre lumea ereftind. In lumina izvoaelor publicate, dar maiales a documentelor noi, aflate de curind in arhivele din Polonia 4, politicaexternI a lui Petru Rare§ in vremea celei de-a doua domnii infittiseaadoua tras5,turi principale. in primul rind, ascultarea pe fats a poruncilorsultanului Moldova fiind prima intre stapinirile acestuia cele alealiatului sdu polonez , in vreme ce pe ascuns erau ululate striruitorlegaturi cu tdrile eregine interesate in lupta antiotomand. dacA asvedea declara Rares unui trimis polon in iunie 1542 ca vreun regecrestin s-ar r idica cu putere §i credintA, impotriva turcilor, atunci m-asalatura cu credint5, de el si 1-a§ ajuta din toate puterile. Acum ina nupot face altfel, c'aci nu am la, tine sa alerg, trebuie sa fac ce porunce§teturcul" 5.

in at doilea rind, folosind iscusit in interesul tdrii sale imprejurarileamestecvlui lui Soliman in Ungaria Transilvania, Petru Rare? va acjionacu olive prilej pentru redobindirea posesiunilor de pole munli ale domnilorMoldovei, rcipite de loan Zdpolya.

In chip firesc, dup5, reveniea in scaunul de la Suceava, Rares s-agrilbit sa eia legAturile cu regele Sigismund I, cu care in 1538 incheiasetratatul de la Hotin 6. Regatul polonez era socotit in vremea acestuia,una din marile puteri ale Europei 7, iar in cadrul politicii sale externe,relatiile cu tarile roman si cu Imperiul otoman ocupau un be de frunte.In 1533, Polonia incheiase o pace perpetu5," cu Poarta, si alianta turco-polonit, facilitat5, de existenta *nor romaine ca state-tampon intre celedo.u5, maxi puteri, s-a mentinut pins la inceputul veacului al XVII-lea,spre nemultumirea domnilor roman, care in fel ca Petru Rares, cautauin Polonia un aliat in lupta antiotoman'a.

Indatit dup, intrarea in Moldova, Petru Rare§ trimite o scrisoarestarostelui de Camenita, G. Iaslowieczki, instiintindu-1 c5, s-a rotors ladomnie in Moldova si toat5, Cara 1-a primit cu bucuie. Se intereseaade trU15,torii nostrii" (naszi zdraieze): pan Trotu§an logofilt si Anhuihatman f}i Petraseo comis", pomenind cu durere si despre predarea, deatre polonezi a fratelui au, Teodor, in mina, turcilor 8.

4 C. Rezachevici, Cercetiire in arhiue $i bibliolect .polone, Revista de istorie", XXVII(1974), nr. 6, p. 953.

5 Iformuzaki, II, 1, p. 224, nr. CXCI.6 C. Rezachevici, Tratatul mire Petro Rare$ $1 Sigismund I (28-31 august 1538) din

uremea campantet lot Soliman Magnificul in Moldova (In pregatire pentru tipar).7 R. Matton, La Pologne, Paris, 1936, p. 86. Cf. si A. Dembinska, Zygmunt I. Zarys

dziej6w weiunetrzno-politycznych w latach 1540 1548 (Sigismund I. Istoria relaftilor interne§i politice in anti 1540-1548), Poznan, 1948; W. Pociecha, Czasy Zygmunta Starcgo, 1506-1548 (Epoca lut Sigismund cc( Bdtrin, 1506 - 1548), Roczniki Histryczny", XVI (1947),p. 181 -229; Z. Wojciechowski, Zygmunt Stary ( 1506 1548), Varsovia, 1916.

8 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki Gorskiego, t. 23, 2 829, k. 173.

gi

gi

www.dacoromanica.ro

Politica externs 231

In primele luni ale celei de-a doua, domnii, Rare* trecea, drept protejatul sultanului, ri domnul spera, intr-o intelegere sincera,cu Sigismund I .17Trimisl spune Grigore Ureche solii sai la craiul le*escu, de-*iceriia, robii, ceia ce-i luase Tarnovschi hatrnanul cu oaste cindu venise laHotin. Ci nimica, nu au folositu, ca nisi cu o isprava s-au intorsu soliisai inapoi" 9.

Primul sol, mai precis agent diplomatic,' diacul Burly, folosit *i inalte rinduri de Rare* in relatiile cu regatul vecin, a sosit in Polonia,19 martie 1541 cu o suit5, de 14 c5,15,reti, ajungind inainte de 5 apriliela, re*edinta, rega,15,1°. El insotea pe solul turc spahiul Iusup, unul dinoamenii de incredere ai sultanului, trimis de marele imbrohor Hasan,care -1 insotise pe Rare* la Sucea,va, 11. Burly a trecut inainte de 28 martie1541 pe la, re*edinta palatinului de Belz, N. Sieniawski, informindu-1 c5,sultanul nu numai ea, 1-a iertat pe Rare*, dar i-a ina,poiat ri Tighina cuteritoriul din jur, r'apit in 1538, numai sa plateasd, 10 000 de zloti pentrucetatea ridicatl acolo de turci. Domnul ii cere lui Sieniawskicererile pe lingii, rege ri sfetnicii sai, iar pe rege it roag5, imprumute20 000 de zloti pentru riliscumrararea Tighinei ri alte cheltuieli 12. Infor-matia are o valoare deosebitI dovedind ca sultanul promisese intr-adevkdomnului inapoierea teritoriului Moldovei in 1538, *i Rare*credea, la inceputul domniei, in indeplinirea acestei promisiuni.

Nicolae Sieniawski se declarit de word cu cererile domnului 13,dar atitudinea sa, nu era in general impilrt4itit de cercurile conduciltoarepoloneze, in frunte cu regele. Inca din februarie 1541, un raport anonimpolon Nitdea neincrederea fah de actiunile viitoare ale lui Rare* care afort intotdeauna inamic" 14. Iar la, 25 aprilie 1541, in urma primei solii alui Burls, Sigismund I i*i exprima in euvinte asemAnatoare teams bath derevenirea, la domnie a lui Petru, cu ajutorul sultanului. Regele polon'Astral aceastii, atitudine piny la sfirsitul anului 1541 cerind chiarmobilizarea armatei impotriva unor inchipuite pericole din partea, lui

9 I'reche, Lelopise(ul, p. 153.23 Iorga, Studii islorice, p. 327 .5i 349. Despre acest sol se stia si la Poarta ( Hurmuzaki,

I I, 1, p. 218, nr. CLXXX).11 lusup era Insotit de 11 caldreti (Iorga, op. cit., p. 327, 349); Hurmuzaki, supl. II, 1,

p. 151-152, nr. 1.XXV. Solul turc avea misiunea din partea sultanului de a cere restabilireapacii In hotarul moldo-polonez, anuntind pc regele polonez de revenirea lui Rares, cdruia Iiceruse sa traiascd In bund-pace cu Sigismund I.

12 Iorga, op. cit., p. 349-350. InformaIiile lui Burls dovedesc starea financiard precardIn care se afla Hares la Inceputul domniei, In urma cheltuielilor facute pentru obtinerea acesteia.La sfIrsitul anului 1541, Rares se oferea sil achite sumele solicitate regelui In boi, In cearil, Innisetri sau In alte produse ale tarn mele" ( Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 158, nr. LXXX). La unadin cele cloud solii ale lui Burls din 1541, sau la cea a lui Avram Banilovschi de la sfIrsitul ace-luiasi an sau inceputul celui urmAtor se refers $i relatarea regelui Sigismund I din 1542, amintitdde Gb. Duzinchevici, Din legaturile lui Petru Rare; cu Polonia, Revista istorica", XXIII(1937), nr. 7-9, p. 256 (unde InsA nu slut identificate ca fiind soliile lui Burld $i Avram Ba-nilovschi).

13 N. Iorga, op. cit., p. 351-354.Hurmuzaki, II, 4, p. 279, nr. CXLVIII.

dupa,

sestina,

spit Taxii

sa -ish-i

www.dacoromanica.ro


Rares, a tatarilor si a marelui cneaz al Moscovei 15. In realitate Sigismund,din ordinul caruia, fusesera predati sultanului : Teodor, fratele lui Rares,precum si alibi moldoveni, care in 1538 se refugiasera in Polonia cu sotiile,copii si averile lor, fapta conda,mnata chiar de unii polonezi 16, era eel caredaduse motive de nemultumire domnului roman.

Cu toate acestea, vazind cat solia lui Burla n-a avut nici un rezultat,Petru Rares se adreseaza din non din Suceava regelui. Scrisoarea, sa, ine-dita, din 25 mai 1541, aduce date noi si interesante asupra soliei luia pozitiei domnului in raport cu sultanul si regele polon, dar mai ales asupraatitudinii lui Rare fat& de boierii refugiati in Polonia, in frunte cu VascanGanescu. Domnul nu cere regelui decit sa respecte cererile sultanului pri-vitoare In buns intelegere cu el, transmise prin spahiul Iusup. Boieriipribegi pe care ii cere Rare parivnicii nostrii, dar si ai preaputerniculuiimparat, cit si ai sacrei sale maiestati", sint ucigasii lui Stefan Dacus*care au adus multe rele si suparari supusilor preaputernicului imparat,precum si tarii noastre", oameni de nimic, anume Ganescul cu sotii sa'i".Deci scrie Petru Rares cind au vazut si au auzit ca ne apropiemde Moldova, acest vrajmas al nostru anume Ganescul, deopotrivia cu sotiisai au prins fuga, catre stapinirile sacrei voastre maiestati. Jar arum aduco multime de pagube si de suparari supusilor preaputernicului imparatal turcilor si de asemenea a for nostri, deli noi sintem de mai inaintesupusul jurat al aceluias imparat al turcilor". Nu e greu de observat inaceste formulari atitudinea prudenta a lui Rares, care film, mereu apella autoritatea sultanului, stiind pe Sigismund aliat al acestuia. Tocmaiamintind aceasta alianta a celor doi puternici vecini, solicita PetruRares prietenia, lui Sigismund. Asadar, cit timp vom mai fi in viata,voim sa inchiem cu aceeasi sacra maiestate a voastra o prietenie si ointelegere vesnic5, si de-o parte si de alta, numai sa se faca pe voia prea-puternicului nostru stapin si sacra voastra maiestate sa binevoiascaindeplini vointa aceluiasi imp5,rat si sa ne dea pe miinile noastre pe acestifugari si raufacatori, ca nu cumva apoi sa se iste intre noi o rea vrajbapentru acest soi de tradatori ...". Domnul era nemultumit de fuga luiVasca,n Ganescu si a insotitorilor sai, facind apel la intelepciunea"rege-lui, care fiind la batrinete inaintata", stie foarte bine de ce este nevoiesi trebuinta in asemenea lucruri." Pentru a cistiga bunavointa regelui,Rares it anunta ca vrea, sa porneasca in ajutorul nepotului sau, IoanSigismund, abila motivare a campaniei sale in Transilvania din varaaceluiasi an. Totodata ii cere sa staruiasca aici pentru a i se inapoia familia,captiva inc5', la Ciceu.

Daca toate acDiunile amintite mai sus slat aratate ca bucurindu-sede aprobarea, sultanului, Petru Rares nu uita s5, strecoare printre rinduriafirmatia adevaratelor sale sentimente, legate de lumea cresting : Pentruca ni se cade sa slujim pe acest preaputernic impeirat sa -i slujim, noi nu

15 Ibidem, supl. II, 1, p. 154, nr. LXXVI ; p. 154-155, nr. LX XV II ; p. 156, nr. LXXIX.16 Refugiatii an Post predati In lanturi" (Veress, Documente, I, p. 19).

Burla,

si

www.dacoromanica.ro


voim ell* de pu/in sa ne desprindem sa ne instraina,n de crotintitate" 17,(subin. - C.R.). Asadar, dupl aceasta noul $i semnificativa, informatie,la numai citeva luni de la inceputul celei de-a doua domnii, Rare* afirmahotaxit apartenenta sa la lumea cre§tin5,. De aici si pina, la planurile de parti-cipare alaturi de aceasta la lupta antiotomang, nu mai era decit un pas, pecare domnul Tani Moldovei it va face intr-adev5ir un an mai tirziu.

Scrisoarea lui Rare din 25 mai 1541 rImase ins5, far5, faspuns.Yn aceste conditii, pentru rezolvarea cerintelor sale, domnul se adresIunor deggtori polonezi. Astfel, in noiembrie 1541, diacul Burls a fosttrimis din nou in Polonia, de data aceasta la conducerea orasului Liov,pentru a obtine lucrurile de pret ale voievodului, jefuite in 1538, cu pri-lejul campaniei lui Soliman Magnificul, de slujitorul rutean Sienco Po-povici, care fugise apoi la Liov. Era vorba de o avere considerabil5, : 12 caf-tane cu nasturi de argint aunt, fiecare valorind 20 000 de aspri, dou5, lanciide parada, una de aur si alte de argint aunt, un pahar de aur valorind500 de florini, patru ginzale" (gindzalif ) de argint aunt, dou5, paharesi un lighean de argint, un sac cu 20 000 de aspri, patru bijuterii de aurcu pietre pretioase o traista, (thaistra) cu galbeni. Procesul pentru aces-tea .s-a judecat de cAtre conducerea ormului la 23 noiembrie 1541, Siencoafirmind a nu a luat multe din lucrurile amintite, iar dintre cele care auintrat in sapinirea sa unele i-au fost d5,ruite chiar de Rare*, iar altelele-a luat cApitanul de atunci al Camenit.ei 18.

In anul urmItor, diacul Burl' a indeplinit si o alt5, misiune penobilii polonezi pe care Petru Rare* ii considers favorabili intereselor sale.0 scrisoare ineditl a domnului din Suceava, anunta pe curtenii regelui,pan Starzechowski, starostele de Drohobicz, pe pan Podliodowski,maresal al episcopului de Plock, a a trimis la ei pe slugs noastrA, Bur15,pisarul", cu treburile noastre", iar ce va spune el s5,-i dati crezare"

Spre sfirsitul anului 1541 dup'a cronica lui Bielski 28 - PetruRare* a trimis in Polonia o nou5, solie. Cunoscut5, pin5., acum dintr-osingur5, mentiune, care nu indic5', numele trimisului, si care a fost luata,drept o solie care rege 21, ea isi dezvaluie adeva,rata insemnItate prinizvoarele noi, descoperite de curind in Polonia, : relat'a'rile despre aceastaadresate la 26 ianuarie 1542 din Liov de Nicolae Sieniawski, castelanul deBelz, atre regina Bona Sforza.

La 21 ianuarie 1542, scrie Sieniawski, a sosit la el (MI la rege, caream vazut ca nu raspundea domnului) trimisul lui Petru Rare*, AvramBanilovschi, starostele de CernIuti. De la sol, afirm5, castelanul de Belz,

17 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki G6rskiego, t. 22, 2 642, k:19 v.-20 v.19 in act se invoca marturia lui I-lira pIrcalabul de Hotin, care apoi ar fi fast camart4

sau postelnic at lui Stefan L5custa (?) (N. lorga, Relajiile comerciale ale ferilornoastre cu Leni-bergul, I, Bucuresti, 1900, p. 35-37 ; idem, Studii si documenle, XXIII, p. 336-338).

19 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki Gerskiego, t. 23, 2 798, k. 92v.20 G. I. NAstase, Istoria moldooeneasca in Kronika Polska a lui Bielski, Cercetari isto-

rice", I (1925), nr. 1, p. 138 ; P. P. Panaitescu, Influenla polona in opera si personalitalea cront-carilor Grigore Ureche §i Miron Costin, In AAR, MSI, s. III, t. IV, 1925, p. 316.

21 Hurmuzaki, supl., II, 1, p. 156-159, nr. LXXX. in tulle 1541 A, Banilovschi fastprimit de rege (Th. Holban, Documente Anuar" - Iasi, XIII (1976), p.288 - 289).

si

§i

18.

Rugg

ma

www.dacoromanica.ro


precum *i din foarte multe presupuneri iese la iveala ca acela, (PetruRare* C.R.) pregate*te anumite porneli vrajma*e*ti impotriva, maiesta-tilor voastre sacre *i a stapinilor (dregatorilor C.R.) *i regatului straluci-tei maiestati". Rastalmacind legaturile lui Rare* cu tatarii din cursulanului 1541 22, el afirma ca domnul i*i agonise*te sprijin la tatari, carorale-a trimis de curind cincisprezece care incarcate cu miere, fiecare cartras de *ase boi un numar mare de cai" ; iscoadele it in*tiinteaza chiarca domnul a incheiat o intelegere tainica cu tatarii impotriva regelui.Aceste zvonuri insa evident nu s-au confirmat.

La intrebarea lui Sieniawski data solul trimis de Rare* la sultan nuare instructiuni impotriva regelui, Avram Banilovschi da un raspunsinteresant, care relevei steiruintele lui Rarep, din cursul anului 1541, de aobline din partea lui Bolivian Magnificul respectarea promisiunii de a obligape regina Isabela pi consilierii ei sa -i redea posesiunile sale din Transilva-nia, sultanul redindu-i totodatii Tighina, ocupatei de turci in 1.538. Solulmoldovean afirma ca : stdpinul <stdruie> redobindeascii ssi saaibei iardpi acele ceteiti ale sale (din Transilvania C.R.) cu orice chip,necrurindu-pi nici un fel de osteneli pi cheltuieli. A mai zis cd stdpinul sduurea sit* cad pi Tighina pi are pi feigaduinta de la impdratul turcilor, numaisa pliiteascii pi sa aducei cezarului cheltuiala zidirii (subin. C.R.).

Solul lui Rare* cerceta cu mare staruinta despre dicta generala ",la care Petru Rare* voia trimita solii 23,

La aceasta relatare din 26 ianuarie 1542, Sieniawski adauga *i fas-punsurile pe care le-a dat lui Avram Banilovschi, care a voit sa albeit de /amine un raspuns in parte la fiecare articol" (subin. C.R.). Deka initialcastelanul din Belz afirma ca acestea privesc doar pe rege, solul moldoveani-a raspuns hotarit : eu nu am fost trimis de stapinul meu la maiestatea,sa regele, ci la tine, astfel ca eu vreau sa se raspunda stapinului men cuprivire la aceste lucruri prin tine ; do la tine *i nu de la altul pretindacest raspuns". Dupa care, la o noun incercare de tergiversare a lui Sieniaw-ski i-a aratat ca domnul au nu va raspunde in viitor nici unei solii poloneze,

cu aceasta a vrut sa plece".Castelanul de Belz a fost astfel, nevoit sa raspunda chestiunilor ridi-

cate de solul lui Rare*. El considera ca Sigismund I n-a trimis soli la PetruRare* deoarece umblau felurite *tiri despre acesta cum ca planuie*tepregate*te multe lucruri neplacute stralucitei maiestati regale ... ". To-tu*i regele trebuia sa trimita pe curteanul sau, Matias Wlodek, la curtealui Rare*, dar Sieniawski nu *tie ce a impiedicat aceasta solie. El declarain continuare ca in stapinirile regelui nu se aflau boieri fugari (ceea ce nuera adevkat) ; cit despre Sienco, amintit mai sus, acesta era supusul rege-lui *i nu putea fi judecat pedepsit decit in regat. Pe Teodor, fratele lui

22 inainte de 19 martie 1541, Rareg a trimis soli la Mari ca SA nu prade Moldova, dupAchiar informatia lui Sienlawski (Iorga, Sludii istorice, p. 349). Mai apoi, prin tinuturile tatare*tia lest nevoit sal trimitA solia la marele cneaz al Moscovei, cAreia nu I s-a Ingaduit sa treacaprin tinuturile regelui polonez (Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 156, 158, nr. LXXX).

as Biblioteka Narodowa, Varpvia, Tekt Gdrskiego, t. 22, 2 688, k. 90-91 r.

f}i

sau'

sa-si

si

si

si

si

si

sa-pi

www.dacoromanica.ro

Politica externi 235

Fig. 16. Isabela, solia lui Ioan Zapolya, tabloude Lucas Cranach si semnatura reginei.

Petra Rare§, care in 1538 se refugiase in Polonia, regele nu 1-a extrAdatlui Stefan voievod (LIcustl C.R.), ci implratului turcilor, ... §i soluluigu, domnul Kierdei 24, care fIgIduise maiest&tii sale scutirea vietii luicit va fi el de fatl, pin/ it va inf&ti§a cezarului turcilor".

Despre imprumutul in bani refuzat lui Rare de care rege, care,in schimb, dIdea sume mari tItarilor, Sieniawski i§i declinI rIspunderea,arItind doar c& atarii primeau leaf& pentru a respinge pe dusmanii

24 Pentru rolul lui Kierdei In ceea ce priveste soarta lui Teodor, fratele lui Rares, nu s-arelevat pin& acum mArturia lui M. Lobotzki din Cracovia, la 3 huge 1542 (Hurmuzaki, II, 1.p. 225, nr. CXCIII).

a

?t. ..

rddees.. "rris7

www.dacoromanica.ro


navalitori" (t) Iar sultanul care dupa cum povestesti to i1 tine pe stapinulau nu de rob, ci de fiu, chiar §i imparatul turcilor it nume§te pe stapinulmen parinte" 28, pastrind neclintite conditiile pacii §i aliantei facute odata cu stapinul meu".

In sfirsit, starostele Camenitei trimitind regelui §tiri exagerate despreintentiile lui Rare§ a contribuit In mentinerea, neintelegerilor intre cei doi ;nu a Mout insa decit sa transmits cele auzite de la prieteni si slujitori, sinu trebuie invinuit. Toate acestea, afirma Sieniawski : le voi face cunoscuteft mai curind maiestatii regale, preanailostivul meu sapin". 0 inseranareulterioaa sub aceste rinduri mentiona ca s-a infati§at dinantea pomenitu.-lui" 26. Intr-adevar, o versiune poloneza a raspunsurilor lui Sieniawski lasolia lui Avram Banilovschi a fost inaintaa regelui si altor sfetnici ai sai " 27.

Textul instructiunilor redactate de Petru Rare pentru solul sau,Avram Banilovschi, pastrat in Polonia, intr-o traducers purtind data zileiurmatoare intrevederii dintre cei doi (22 ianuarie 1542), dovedeste caBanilovschi a respectat cu multa exactitate indicatiile domnului. Dupaacest act, Rare se plingea ca regele i-a oprit solul, trimis In marele cneazal Moscovei, cerind apoi fie predat Sienco aprodul, care-i jefuise averile,tot a§a, cum a fost predat trimisului sultanului si fratele sau Teodor 28. Citdespre boierii fugari, acestia se ascund Inca in Lituania. Cererea de impru-mut pentru citeva mil de zloti i-a fost respina, in schimb regele a datsume marl atarilor. Banii erau trebuitori domnului pentru a plati laPoarta datoriile legate de redobindirea domniei, din care a fost alungatin 1538 la staruintele regelui : Data n-ass fi platit din averile mele pentrua redeveni domn, local meu ar fi fost ocupat acum de un.turc ca la Buda"(subl.-- C.R.). Bares, care in privinta limbajului colorat se aseanilinl cuMatei Basarab, se plinge ca pins atunci regele nu 1-a cinstit cu nici un tri-mis, nobil, curtean sau taran, nici macar cu o scrisoare legata de gitul unuicline. Ca atare, va cauta prietenie si ajutor in alts parte. Sultanul 11 soco-te§te ca pe un fin, ca atare putind fi de fobs prietenilor $i foarte periculospentru inamici. Nici gird sa urmareasea ocuparea Camenitei si predarea eiturcilor, cum 11 acuza starostele acesteia, caci la ce ar servi aceasta Moldo-veii Deli slujote pe sultan, prefers ca lara sa sa nu aibci drept vecini decitpe cresstini 29.

Solia lui Avram Banilovschi din ianuarie 1542, la Nicolae Sieniaw-ski, procedeu neobi§nuit in relatiile diplomatice ale domnilor moldoveni,a avut o mare important in restabilirea relatiilor lui Rare§ cu SigismundI. Chiar In 1 februarie 1542, informat asupro, acesteia de castelanul de Belz,regeletrimite, in sfirsit, in solie la domnul Tarii Moldovei pe Matias Wlodek,

25 In 1542, Sigismund I avea 76 de ani, fiind mull mai in virsta decit Soliman MagnificulPetru Rares.

26 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki Gore/deg°, t. 23, 2 834, k. 181-182.27 Ibidem, t. 22, 2 689, k. 91 ; in partea de sus a copiei, altA mina men%ioneazA data

mai 1542"." Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 157, nr. LXXX.22 Ibidem, p. 156 159, nr. LXXX.

s5,-i

si

www.dacoromanica.ro

Politica externA 237

starostele Camenitei. Ritspunzind dorintelor lui Rares, acesta trebuia s5e-itranSmitS felicitarile regelui pentru reluarea domniei, motivind cu diplo-matie intirzierea acestora. Instructiunile sale mai cuprindeau un singarpunct, privitor la judecarea de cAtre dregItorii de la ambele frontiere aplingerilor supusilor din cele don/ ta'ri 30.

Urmarea acestei solii o aflgm dintr-o noul scrisoare ineditI a luiPetru Rams adresata regelui, la 2 aprilie 1542, prin care 11 informeaz1 peSigismund I c6, prin mijlocul aceluiasi de neam bun Matias Wlodekstegarul, am dat o relatare stralucitei voastre maiestati. C,rei relatki, oricefel ar fi, infatisate maiesatii voastre stalucite in numele nostru, binevo-iascA, a-i da credint5, incredere" 31. In acel moment relatiile lui PetruBares cu Sigismund I se normalizaserg, cu toate ca increderea deplin5,n-a fost complet restabilith de ambele par i, ele au continuat pasnic inanii urnagtori 32.

Asigurarea bunei vecinItIti a regatului polon ii era necesarl luiPetru Bares pentru a se putea concentra asupra celor dou5, objective majoreale politicii sale externe : redobindirea de la sultan a Tighinei, pe tale di-plomaticA, si a posesiunilor transilvInene ale domnilor moldoveni, inprimul rind a Ciceului CetAtii de Balt5,. In istoriografia romaneascl s-aafirmat pe bung, dreptate ca Nici unul din domnii romani pinI la MihaiViteazul, n-au avut o putere o influent5, hofa'ritoare in Ardeal ca PetruRare" 33 Amestecul Om in conflictele din Transilvania, intro imperiali,turci partizanii celor dou5, puteri, nu urn:Area de fapt decit consolidareapozitiei sale in aceast5, taxa ronAneasc/, nicidecum ajutorarea uneiasau alteia dintre grupIrile rivale.

Inc, din 1540, odat5, cu miscarea condusI de voievodul de origineromans, Stefan Mailat 34, impotriva lui loan Zapolya, Transilvania, tre-cea printr-o perioad/ de pUternice frAmint§,ri lupte politice. Moartearegelui, la numai doul slpfamini dup5, nasterea fiului sgiu Ioan Sigismund(7 iulie 1540) 35, a agravat criza internl. In vreme ce spre stApinirea Tran-silvaniei Ferdinand I, in baza tratatului din 1538, si Isabela, innumele fiului ei, Ioan Sigismund, regina cerind ajutorul lui Soliman Mag-

30 Ibidem, p. 159-161, nr. LXXXI, publicat sub data eronattl : 10 februarie 1542.31 Biblioteka Narodowa, Teki Gdrskiego, t. 22, 2 691, k. 93. Actul e datat In dutninica

ramis palmarum, anul 1542, sarbatoare care In anul respectiv cade la 2 aprilie.32 0 nourt solie a lui Petru Rare la Cracovia, anuntata la 6 martie 1542 (Ciurea, Rela(tile

exlerne, p. 16), n-a avut Insfi loc. Informatia care o documenteaza este din 6 martie 1547 (lorga,Studii si documente, XXIII, p. 51).

33 $t. Metes, Mosiile domnilor $i boierilor din (drile romdne in Ardeal $i Ungaria, Arad,1925, p. 39. Iorga, 1st. tom. Ardeal, I, p. 143, considera al, Inca din 1530, Petru Rare are aid(In Transilvania C. R.) o situatie pe care n-o va capata nici Mihai Viteazul".

at Cf. P. Binder, Stefan Mailat (circa 1502 - 1551), boter romdn fi nobil transilvOnean.Date despre romdnitalea lui, Studii", XXV (1972), nr. 2, p. 301-309. Asupra carierei sale, of.qi B. Majlath, Maglad Istvdn, Budapesta, 1889.

96 Breve chronicon Daciae, in Quellen, IV, .p. 7.

e3i

tinteau

sisi,

si

gs

si

gigi

www.dacoromanica.ro

2,38 Constantin Rczachevici

nificul 36, Stefan Mai lat, numit dup/ 29 august 1540 c5,pitan general"al titrii allituri de Emeric Balassa 37, se indreapa intii spre sultan, oferindun tribut de 24 000 de ducati pe an 39, apoi spre Ferdinand I, urmArind defapt s5, ajungii, in fruntea unui principat al Transilvaniei 39. De§i in septem-brie 1540, Soliman Magnificul pgrea s6-i aprobe planul 40 , la 17 octombrie1540 solii transilvAneni raportau de la Constantinopol cil, sultanul a datdomnia Ungariei §i Transilvaniei lui Joan Sigismund 41, faspunzind astfel§i cererii regelui Sigismund I, bunicul nevristniculti rege 42. Inc , din ia-nbarie 1541, in Transilvania se a§tepta intrarea, o§tilor otomane §i ale priiRomIlire§ti pentru indeplinirea poruncii sultanului 43 §i Stefan Mai lat luamIsuri de apIrare 44.

Porunca sultanului nu 1-a ocolit pe Rare§, dar domnul moldovean nuInd' aznea, sa a,ctioneze city vreme familia sa era incil retinut5, la Ciceu 45,in puterea, reginei Isabela §i a consilierilor s'ai. Grigore Ureche aminte§teca, doamna §i fiii lui Rare§ (Ilia§, Stefan §i Roxanda) au sosit la Suceavala 25 mai 1541, §i le-au ie§it 135,tru vod5, inainte trei mile" 46. In realitate,ace§tia trebuie sit fi ajuns ceva mai tirziu, deoarece, ehiar la 25 mai 1541,in scrisoarea adresat& de Petru Rare§ lui Sigismund I, izvor necunoscutpinA, acum, domnul cerea regelui a intervin5, in Transilvania, pe ling5, filmsa, Isabela, printr-un sol lAtrin" (de seams,), ca s5.,-i elibereze familia,7/aci nu §tim de fel ce are de gind c5, nu ingaduie a se da drumul sotieinoastre deopotrivI §i cu copiii nostril. 1VIdiestatea voastr5, sacra, §tie ce felde slujbe credincioase am aratat rudei sale. Nu §tim de al cAror sfat ascultr1".

Una din aceste slujbe o amintea Rai e§ la inceputul scrisorii, informindpe rege c5, acum ne sculAm cu toate puterile §i putinta noastfa, potrivit cuascultarea §i porunca preaputernicului ImpArat al turcilor §i voim a mergemintr-ajutorul nepotului sacrei voastre majestfiti (Ioan Sigismund C. R.),

36 G. Szeremi, Emlekirata Magyarorszdg roml6s6r61 1484- 1543 (Memorti despre distru-gerea Ungariei 1484- 1543), ed. G. Wenzel, Pesta, 1857, p. 354 si urm. N. Isthvanfi, Historiade rebus Ungaricis, Viena-Praga, 1758, p. 140 si urm. ; W. Bethlen, Historia de rebus Tran-syluanicis, I, Sibiu, 1782, p. 315 si urm. ; Hurmuzaki, II, 4, p. 232-242, nr. CXXXI, p. 245-247, nr. CXXXIV, p. 253-257, nr. CXXXVIII, p. 258, nr. CXL, p. 260-263, nr. CXLII etc.

37 Functie care echivala pe plan administrativ cu acea de voievod (Monumenta Comt-Italia Regni Transyluaniae, I, Budapesta, 1876, p. 40).

36 Relatarea solului polonez, I. Wilamowski, catre hatmanul J. Tarnowski, dupa Intoar-cerea de la PoartA (Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki G6rskiego, t. 22, 2 639, k . 18).

39 A. Verancsics afirmA ca voia sit domneasca In Transilvania, dupa felul voievozilor dincelelalte OH romane, platind tribut sultanului (Hurmuzaki, II, 4, p. 217-218, nr. CXXIII,p. 249, nr. CXXXVI).

4° Ibidem, p. 251-253, nr. CXXXVII.43 Ibidem, p. 257-258, nr. CXXXIX ; cf. si II, 1, p. 219, nr. CLXXXI.42 Mehmed, Documenle turcestt, I, p. 31-32.43 Monumenta Comilialia Regni Transyluaniae, I, p. 61-62; Hurmuzaki, XV, 1,

p. 396, nr. DCCXLIII.44 Hurmuzakt, XV, 1, p. 396, nr. DCCXLIX.46 Ibidem, p. 397-398, nr. DCCLII; cf. si II, 1, p. 220, nr. CLXXXII.46 Ureche, op. cit., p. 152; N. Costin, Letopiseful Tarit Moldouei de la zidirea lumtt

ptncl la 1601, ed. C. A. Stoide sl I. LAzarescu, Iasi, 1976, p. 188.

www.dacoromanica.ro

Politica externa 239

adicg, a fiului rgposatului, luminatului rege Ioan" 47. in aceeasi zi 25 mai1541 , in dieta de la inca, Mare un ceaus &Idea glas hotaririi sultanului :Din toata puterea am dat tara fiului lui Joan k4i nu voi suferi sA, se facgceva impotriva vointei mele". Daciti nu se va supune acesteia, StefanMailat urma sa fie pedepsit si alungat 48.

Cum Mailat se inchise la Fagaras, decis s5, reziste, in nadejdea, secu-ilor, care-i trimisera intr-adevar mercenari la 15 mai 48, si a ajutorului luiFerdinand I, la 8 iunie 1541 Petru Rares a pornit in campanie asupra sa 50.Darurile maxi si multe", pe care, ne incredinteaza cronicarul Eftimie,i le-a trimis Mailat 51, pentru a-1 indupleca spre pace, nu i-au schimbat hota-rirea. Petru vodg nu a primit nimic din acesteascrie acelasi cronicar ,ci a rgmas neinduplecat si neindurat, cad voia sa se razbune pentrurelele urzeli si viclenia §i cursele si necredinta pe care le aratase mai ina-inte Mailat impotriva lui ..." 52. Chiar la 20 martie 1541, in ajunul cam-paniei lui Rares, Stefan Mailat isi manifesta supgrarea, ca domnul moldo-vean trateazii, direct cu bistritenii si unii dintre acestia tree de partea sa53,iar la 18 iunie, din Faggra§, informa Universitatea saseasca ca domnulare 15 cintare de pulbere cu care voia sa is Bistrita §i alte cetati ale regineiIsabela ".

Petru Rares actiona oficial din porunca sultanului 55, cum 11 informa,la 25 mai, pe regele polonez ; si iznpreung cu el, asupra lui Mailat, au fosttrimisi Radu Paisie, domnul Tgrii Romanesti, si Ahmed Cuciuc Bali begde Nicopole cu o mica oaste turceascg. Izvoarele documentare 56 si na-rative ale vremii socotesc insg pe Rare,5 elementul principal al campaniei.Dealtfel, dupa A. Veranesics, el dispunea de 12 000 de osteni 57, in vremece domnul Tgrii R omanesti avea 6 000, iar Bali beg doar 200 de ellgreti 58.

47 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki G6rskiego, t. 22, 2 642, k. 20.le Motogna, Relaliunile, p. 49.42 Cronica secuilor, trad. la Motogna, op. cit., p. 144. Solul sultanului a poruncit Insa

secuilor sa paraseasca pe Mailat si sa se supuna lui loan Sigismund.6° Ureche, op. cit., p. 153.

intr-adevar, la 27 iunie 1541 Mailat informa pe sibieni cA a promis lui Rares o sums debani daca va renunta in campanie (flurmu :aki, XV, 1, p. 405, nr. DCCLXII).

62 Cronicile slavo-romdne, p. 177.53 Ilurniuzaki, XV, 1, p. 398, nr. DCCLIII, Rares ceruse bistritenilor 4 000 de florini ;

cf. si ibidem, p. 400, nr. DCCLV ; XI, p. 857 ( Socotellle Sibiului, sub 10 martie 1541).64 Ibidem, XV, 1, p. 402-403, nr. DCCLIX. Mailat mentioneazA poruncile pe care le-a

dat pentru ridicarea oastei transilvanene, care lnsa nu va vent In ajutorul sau.Ureche, op. cit., p. 153 ; Ilurmu :akl, II, 1, p. 220, nr. CLXXXIII.

be Hurmuzaki, XV, 1, p. 405, nr. DCCLXIII.67 Motogna, op. cit., p. 50. Si o relatare spaniolA din 20 Julie 1541 socotea ca Rares dispune

de 12 000 de calareti (Cioranescu, Documenle, p. 35).56 Ureche, op. cit., p. 153 ; Cucluo Bali beg e amintit si de socotelile brasovene din 1541.

Paul Giovio 11 pomeneste sub numele de Ahmed, sangeac de Nicopole ( lielafiunea lui Giovio,p. 26 ; efectivele de 50 000 de cAlareti, pentru cele trei slnt exagerate). La W. Bethlen, op.cit., I, p. 405, apare sub numele de Ahmed Bali beg.

61

"

osti

www.dacoromanica.ro


Petru Rams, care in martieaprilie 1541 se afla in relatii strinse ctibrasovenii sibienii 59, stia ca Mailat nu se bucura de sprijinul Orli, iarla, 21 mai si 1 iunie 1541, dou5, solii, care au riianas in tabka sa ping, clup-A12 iunie 1541, it instiintau oficial ca stkile Transilvaniei in totalitate autrecut de partea lui Ioan Sigismund 8°.

Oastea condua, de Petru Bares a pornit asadar, pe drumul Braso-vului", trecind muntii pe la Oituz, iar apoi s-a indreptat spre F5,g6,ras,unde se afla Sefan Mailat 61. La 6 iunie 1541, brasovenii se pregAteau saintimpine trecerea ostilor sale 62, iar trei zile mai tirziu, domnul se aflain tabka, noastra linga riul Moldova". De aici cere Brasovului un ajutorde 2 000 de florini, totodata, orasul, cad nu e insetat de singe cres-tinesc. Fereascg, Dumnezeu !" sa fad, vreun rau crestinilor, trebuie doarsa asculte porunca sultanului, ckuia, i-a jurat credinta 63. La 12 iunie 1541,un brasovean venit din Moldova anunta apropierea, lui Bares, ,Mire pe careconducerea orasului o transmitea lui Mailat ". Doug, aptImini mai tirziu,la 25 iunie, straja moldoveneasd," intra in tinuturile secuesti 88,urmaMdou5, zile mai tirziu de restul condua de dome 66, care la 28 iunietrecea prin Brete 67. In ziva urnakoare, brasovenii trimit doi magistraticu daruri in tabka, lui Rares, acesta trimitind la, rindul au, doi boieri sipe secretarul au la Brasov. Intre cetatea de sub Tinapa sitabka domnuluise stabileste astfel q legatura permanentS 68.

La 1 iulie 1541, Radu Paisie si Bali beg inainteaa in intimpinarea,domnului moldovean pin5, in scaunul Orbay, intilnindu-se cuRarer la Bod, 89 unde r5,min pins la 5 iulie 1541 78.

Citeva zile mai tirziu, la 9 iulie, domnii roman se aflau sub zidurilengkasului 71, cetate bine intkitI, unde Stefan Mailat depozitase arse-nalul au, numeroase provizii si averi (intre care si cele luate de la AloisioGritti)72. In aceste conditii, asediul cetatii f6g5,duind a se prelungeasea,,

59 Schimburi de solii la $, 13 martie, 3, 9-13 aprilie (Hurmuzaki, XI, p. 857; XV, 1,p. 375, nr. DCCVII (se refers la anul 1541 nu la 1539, cab e amintit loan Sigismund niscut la7 iulie 1540); Quellen, III, p. 94-95).

60 Ilurmu:aki, XV, 1, p. 375, nr. DCCVII, p. 901, nr. DCCLVII ; Quellen, III, p. 99.62 Cronicile slavo- romdne, p. 117 ; Ureche, op. cit., p. 153 ; N. Iorga, Carpalit in luptele

dintre romdni si unguri, AAR, MSI, s. II, t. XXXVIII, 1915, p. 96.62 Socotelile Brasovului, In Quellen, III, p. 100.63 Ilurmuzaki, XV, 1, p. 400-401, nr. DCCLVI. $i Radu Paisie justifica In acelasi, fel

participarea sa la campanie si cererile de bani catre sibieni (ibidem, p. 404, nr. DCCLXI).64 Quellen, III, p. 101. La 18 iunie 1541, un informator brasovean e trimis Inaintea ostii

domnului ( ibidem, p. 102).65 Ibidem, p. 103.

Cronica secuilor la Motogna, op. cit., p. 144 ; Hurmuzaki, XV, 1, p. 401,5,

nr. DCCLXII.67 Quellen, III, p. 104.

Ibidem, p . 104, 105 si urm.Ibidem, p. 104, 106. Brasovenii anunIa sosirea for lui Mailat ( ibidem, p. 105)..

7° Hurmuzaki, XV, 1, p. 406, nr. DCCLXIV.71 Quellen, III, p. 106.78 Relaliunea lui Giovio, p. 26.

§i

lini§tind

o§tii,

"

ee.

www.dacoromanica.ro

Politica externs 24D

Bali beg pe care majoritatea izvoarelor narative 11 arata drept autorulacestui plan a propus atragerea lui Mailat in tablra asediatorilor, pentrutratative, cu aceast5, ocazie urmind s5, fie capturat. Stefan Mailat a accep-tat sg, vinA, dupg, ce i s-a promis ca', sultanul ii va acorda conducerea Tran-silvaniei, cerind ins5, ostateci.

Dup5, ce ostatecii i-au fost trimisi intre acestia aflindu-se si Mateias.marele vistier al lui Rares, care va sc'apa din Fagaras abia in 1545 Mai lata venit, cu mare alai, in tablra asediatorilor. A doua zi, aratindu-i unelti-rile si neajunsurile pe care i le-a pricinuit de-a lungul vremii, Rares 1-a ares-tat si 1-a predat lui Bali beg, garantindu-i ins5, viata 73. Se pare a, eveni-mentul a avut loc in jurul datei de 20 iulie 1541 74. Mailat a fost dus la.Constantinopol, rIminind pin' la moarte (1551) in cartierul Galata 75,unde in 1540 petrecuse Petru Bares.

Cetatea FIgairasului capituleaA, nu mult dup5, aceea 76. La, 18 iulie,bra'ovenii trimit daruri comandantilor strajii lui Petru Rares, AndreicaSeptilici Giurgea Bole, starostele de Putna, iar a doua zi uncle unitItise intorc spre Brasov pe drumul mai ocolit pe la Zgrnesti Tohani 77.

La inapoierea din campanie, trupele moldovene strIbat intre,aga,.parte faariteanI a Transilvaniei, trecind pe la Satu Nou, Crizbav, Rotbav,Maerus, Apata 79, Odorhei, Gheorghieni, Cimpulung Moldovenesc 79. PetruRares 'Amine in tabara de la nglras, cel putin pin5, la 25 iulie 1541, cindi-a sub protectia sa Odorheiul 99, poate in amintirea ospitalitatii de care s-abucurat aici in timpul pribegiei din 1538, cind fugea spre Ciceu, urmaritde strIjile lui Mailat. Poposeste apoi ling& Brasov (29 iulie-4 august).pentru ca apoi trecind pe la Mrman s'a, se opreascI la PrejmIr (6 august1541) Ill. Pe lingA, alimente, brasovenii i-au daruit intre altele : o tr5,surl,.

73 Ibidem, p. 27-28 ; N. Isthvanfi, op. cit., p. 151 ; W. Bethlen, op. cit., p. 405-406A, Simigianus, Historic rerum Hungaricarum et Transilvanicarum ab anno 1490 usque 1606,In Scriptores rerum Transsilvanorum, I, 1, ed. I. C. Eder, Sibiu, 1840, p. 266 ; Motogna, op. cit.,p. 51-52 ; Sebastien Tinodi, Chronica . .., Cluj, 1554, p. 270-274 (cf. si A. Veress, Bibliografiaromdna-ungard, I, Bucuresti, 1931, p. 15); Cronicile slavo-romdne, p. 117.

u La 23 iulie 1541, socotelile Brasovului mentioneaza ca un fapt anterior arestarea luiMailat de catre Rare* (Quellen, III, p. 108). Ureche, op, cit., p. 154, crede cA la 20 iulie 1541 aavut loc o lupta Intre cele doua parti, cu care prilej a fost prins Mailat.

75 Breve chronicon Daciae, In Quellen, IV, p. 7 ; Chronicon Fuchsio-Lupino-011ardinum, I,Brasov, 1847, p. 53. In 1545, stria fratelui sau, Dumitru, cit nu se va Impaca cu regina Isabela,nici cu alti transilvaneni, voind sä slujeasca pe Ferdinand (CiorAnescu, op. cit., p. 37).

76 Relaitunea lui Giovio, p. 28. Familia lui $t. Mailat se retrage nestingherita In Ungaria(W. Bethlen, op. cit., p. 406).

77 Quellen, III, p. 107.78 Ibidem, p.108. La Maerus si Codlea, oamenii lui Rares protejeaza localitatile interzie

intrarea In Brasov a ostenilor (ibidem, p. 108, 110).79 Cronicile slavo-romane, p. 103.80 Nimeni din oamenii sAi sa nu faci vreun rau orasului prin foc, prin sabie sau fier"

[Szekely okleueltdr (Documente secuiesti), II, ed. Szabo Karoly, Cluj, 1876, p. 69]. In aceeasi zi,sibienii trimit scrisori lui Rares (Hurmuzaki, XI, p. 857).

81 La 29 iulie 1541, hatmanul Petru Vartic a venit pina la poarta Brasovului (Quellen,III, p. 108-110). Cetat ea trimite provizii domnului (cf. si p. 112 etc.).

16-c. 410

§i

§i.

§i

0

www.dacoromanica.ro


trei cai, un scut aunt, o lancie *i 2 000 de florini, in vreme ce Radu Paisiea primit doar 200 de florini, iar Bali beg 1 000 82. _-

Campania se incheiase 83, Iar domnul Petru voievod intors laale sale ca un mare invingator" 84. Stefan Mailat, un vechi inamic, a fostinlaurat, iar regina Isabela *i fatal ei, Sigismund I al Poloniei, nu aveaudecit A-i fie recunoscAtori pentru sprijinul acordat nevirstnicului loanSigismund.

Dar Soliman Magnificul era decis A reglemen-teze definitiv st4inireaUngariei, prilej al atitor lupte dupa moartea lui Zapolya. Inc it, din iunieiulie se a*tepta plecarea sa in campanie 85. in august 1541, trupele imperialscare asedia. at Buda au fost alungate, iar cetatea cu voia lui Martinuzzi 86a fost predatit lui Soliman (29 august 1541)87. Sultanul creeazit pa,*aliculBudei, iar regina Isabela cu fin! ei loan Sigismund se stabilesc la Lipova 88.Se pun atunci bazele viitorului principat autonom al Transilvaniei, subsuzeranitatea Portii 82, dupa modelul T.rii Romilneti si Moldovei, prilejmai apoi de teamI chiar pentru Soliman Magnificul, care intuia posibili-tatea unirii celor trei taxi romcine intr-un singur stat

Tinind seamy de serviciile aduse pentru recunomterea, autoriAtii luiJoan Sigismund in Transilvania, Petru Rare* a trimis in octombrie 1541un sol cerind Ciceul *i Cetatea de Baltit, a aror reluare in stitipinire i-o

sultanul. Lai 19 noiembrie 1541, regina Isabela, scria, palatinuluide Cracovia, Petru Kmita, despre situatia, grea in care se aflit dupit retro,-gerea de la Buda. Consilierii sai ii supravegheaA toate mi5e rile, oricinear fi venit abia ii era ingrlduit A vadit fata noastA ; nu putem nici serie,nici vorbi MA a citdea in prepus". Acum iat5, ca *i voievodul Moldovei a-menint5, ca, va intra Cu oaste mare *i va lua in putere cetatile sale CiceuCetatea de Bala" 91. Dealtfel, regina se plinge ca cele doug, cetati, pe careIoan Zapolya i le Alogise in schimbul zestrei sale, sub conditia ca orieindva trebui s. le redea domnului Moldovei 82, nu-i aduc nici un folos. Consilieri-lor Ai, in frunte cu Gheorghe Martinuzzi, hotitrit inc. de Zapolya ca tutore

82 Ibidem, rp. 114, 118.83 Radu Paisie era la Tlrgoviste la 18 august (Hurmuzak,, XV, 1, p. 407, nr. DCCLXV I)." Cronicile slavo-romdne, p. 117.86 Hurmuzaki, supl. I, 1, p. 4, nr. VII ; Cioranescu, op. cit., p. 35.86 Cf. Breve chronicon Daciae, In Quellen, IV, p. 7.87 N. Isthvanfl, op. cit., p. 148 -150; G. Szeremi, op. cit., p. 369 si urm. ; W. Bethlen,

.op. cit., I, 384 -385; N. Costin, op. cit., p. 179-180.88 A. Veress, Izabella kircilyne, 1519-1559 (Regina Isabela, 1519-1559), Budapesta,

1901, p. 197 si urm.89 Cf. V. Biro, Az erdelg fejedelmi hatalom fejlOclese, 1542-1690 (Dezvoltarca puteril

principatului transilvanean, 1542-1690), Cluj, 1925; G. Milller, Die Tiirkenherrschaft in Sie-benbdrgen . . . 1526 1690, Viena, 1911.

90 I. Lupa., Realitali istorice In voievodatul Transilvaniei, extras din Anuarul lush-tutului de istorie nationals ", Cluj, VII (1936-1938), p. 82.

91 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki GOrskiego, t. 22, 2 650, k. 38. Un fragment din.aceasta scrisoare la Veress, Document e, I, p. 25.

92 Hurmuzaki, II, 4, p. 244, nr. CXXXIII (21 februarie 1541). Sub acecasi conditiesi Ferdinand I Ciceul tut Stefan Mailat, la 2 februarie 1541 (Veress, op. cit., I, p. 22),

dovada a recunoasteril temelurilor stiipinirii domnilor Moldovei asupra acestor cetati.

a:a

20.

fitgitduise

si

(IA

www.dacoromanica.ro

Politico externA 243

ad lui Ioan Sigismund 93, le pass mai mult de ale for decit de ale noastre".Nu e de mirare ca regina a imbratisat cu dragl propunerea de aincheia pace cu Ferdinand I, la care a trimis pe Anton Verancsics, pre-pozitul de Alba Iulia. Considerind ca pentru timpul nostru am induratdestule rautati si nenorociri", se arata gata cedeze lui Ferdinand I ra-masitele regatului fara cheltuieli si greutati mai maxi" 94. La 24 decembrie1541, Verancsics e trimis in solie la Petru Gamratus, arhiepiscopul de Gnez-no si la Petru Kmita, palatinul Cracoviei, pentru a justifica noua sa orien-tare, fates de consilierii tatalui sau 95.

Regele Ferdinand e, fireste de acord cu hotar irea Isabelei 98, si astfella 29 decembrie 1541 se incheie la Gilau intelegerea (concordia") intreFerdinand I si vaduva lui Zapolya, care renunta la Transilvania, in schim-bul cetatii domeniului Zips, acordul tumind sa fie perfectat in termen dedoi ani 97. Un nou tratat sau intelegere" intre Ferdinand si Isabela seincheie la Alba Julia, la 26 iulie 1542, in termeni asemanatori 98, consilieriireginei, in. frunte cu Gheorghe Martinuzzi, locotenent regal al Transilva-niei", orientindu-se astfel, desigur stirea sultanului, spre Ferdinand 199.

Petru 'tares a inteles ca dupes caderea Budei statele crestine din Euro-pa centrala incearca sa inchege un front antiotoman, dar Martinuzzi nu-itrezea increderea. La, aceasta se adauga faptul ca cetatile sale din Tran-silvania nu i-au fost inapoiate. Ca atare, in vremea ce se zvonea desprepregatirile sale militare 100, la, 26 ianuarie 1542, solii sai se prezinta la dietatransilvana, cerind delegatilor participanti sa intervinii pe linga Martinuzzisa-i inapoieze cetatile sale. Acesta nu e demn de incredere, caci a dat Budasultanului, iar pe Rarer, calcindu-si cuvintul 1-a trimis la Poarta. Datainsa va veti increde in el, si pe voi o sa va dea in miinile sultanului"

in februarie 1542, domnul Moldovei cerea secuilor, ca unor aliati,sa se ridice cu totii sa pregateasca drumul de la, Oituz 102 in vederea, cam-paniei pe care o pregatea in Transilvania.

Cu Coate acestea, ferindu-se sd se declare pe fats impotriva sultanului,fdrei alianfe de nadejde in lumea cre?tinci, Petru Rare? era oricind gata sdtreacd de partea lui Ferdinand I sau a oricdrui monarh cretin, care ar fi

93 Bethlen, op. cit., p. 321, 326:" Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki G6rskiego, t. 22, 2 650, k. 38.96 Ibidem, t. 22, 2 651, k. 39-40." Scrisoarea sa din 22 noiembrie 1541, Ibidem, t. 22, 2 640, k. 18a.97 Ibidem, t. 22, 2 652, k. 41-42.99 Ibidem, t. 23, 2 758, k. 15 ; cf. si R. Goos, Oslerreichische Staatsvertrage. Filrstentum

SiebenbOrgcn (1526 - 1690), Viena, 1911, p. 95-99, 104-106.99 Din august 1542, Martinuzzi transmite lui Ferdinand I stirile primite despre sultan

(Hurmuzaki, II, 1, p. 227-230, nr. CXCVI - CXCVIII etc.).ion Ibidem, II, 1, p. 223, nr. CLXXXIX ; II, 4, p. 285, nr. CLV; Cioranescu, op. cit.,

P. 35.101 Monumenta Comtlialia Regni Transylvantae, I, p. 78 ; Hurmuzakt, II, 4, p. 285-

286, nr. CLV. Si Breve ehronicon Dactae, In Quellen, IV, p. 7, consemneaza ca In 1541 Budaduffels per fratrem Georgium Turcis tradttur".

109 Hurmuzaki, II, 4, p. 286, nr. CLV I.

i i

fart

un.

si

W.

mimes"

sari

www.dacoromanica.ro

244 Constantin Rezacheiriei

Fig. 17. Ferdinand I de Habsburg, In timpul celeide-a doua domnii a lui Petru Rares, tablou de Titian.

pornit ou adevciratlupta antiotomanii. Inca din februarie 1541, Ieronim Laskyagentul lui Ferdinand I la Poartg, unde it cunoscuse pe Rare§ in 1540, cereast5,pinului slu sa trimita pe cineva la domnul moldovean, Cary dup5, pA-rerea sa, acesta, se va razvfati", neimpacindu-se cu pierderea unei partia Moldovei de Jos 103. El stkuia Inca, in martie, s5, se trimit5, domnuluitunuri §i pedestra§i pentru a elibera Tighina "4. In numele lumii crestine",Ferdinand primes stirea cu mare interes 105, iar Toma Naela,sdy, comitelede FIggras, 11 invitS pe Rare s5, trimit5, delegati la diets de la Regensburg,care urma s5, i-a m5,suri pentru lupta antiotoma,n1 nee.

108 Ibidem, II, 1, p. 214-215, nr. CLXXIIICLXXV.104 Ibidem, p. 215, nr. CLXXV, p. 217, nr. CLXXVIII. Trimite rapoarte In acest sens

si In lunile urmatoare (ibidem, p. 218, nr. CLXXIX $i nr. urm.).105 Ibidem, p. 216, nr. CLXXVI si nr. urm.106 Ibidem, II, 4, p. 280-281, nr. CXLIX.

IOW

www.dacoromanica.ro


Bares era insa prey prudent pentru a accepta, pe fats astfel de legit-turi. Soliman Magnificul avea ochii atintiti asupra sa. In primavara anu-lui 1542 aflam dintr-o scrisoare a reginei Isabela catre tatal sau, Sigis-mund I, descoperita in Polonia , Petru Rare a fost chemat la Constan-tinopol, dar a pricinuit ca nu poate veni fiindca se teme sa nu-si piardaCara sa, in care a incredintat (pe sultan C.R.) ca maiestatea voastraluminata va intra cu oaste si o va ocupa". Temindu-se ca Soliman 0, nu fiaflat ceva despre legaturile sale cu crestinii din primavara lui 1542, desprecare vom sta'rui mai jos, pentru a le masca si a nu se prezenta la Poarta,Rams a trimis informatii false despre intentiile agresive ale lui Sigismund Isi Ferdinand 1107, cistigind increderea sultanului 108. Apoi continuaIsabela (care nu banuia, jocul subtil al lui Rares) scrisoarea catre Sigismund I

a mai pirit ca maiestatea voastra 109 a uneltit cu stralucitul domn rege alromanilor impotriva cezarului si si-a trimis oastea sa spre Buda. Ne-ainvinuit si pe noi ca ne-am impacat cu stralucitul domn rege al romanilor.§i a incredintat ca omul sau a fost de fats la aceasta impa' ciuire. Se zice, deasemenea, ca ar fi cerut de la cezar multi sangeaci de la hotare si tatari cucare a hotarit sa lac/ o navalire in regatul Poloniei si sa-1 pustiiasca. Deaceea, ne-a sfatuit (Radu Paisie, care trimite aceste informatii IsabeleiC. R.) sa trimitem solul nostru fara nici o zabava la Poarta cezarului, casa ne curatim de invinuiri prin intimpinari de cinste". Isabela, speriata,sfatuieste si pe Sigismund I sa trimita un sol In Poarta, ca sa poata sa necurete de invinuiri, pe de o parte pe maiestatea voastra, pe de alta pe noisi pe prealuminatul nostru fiu" 110.

Aceste manevre diplomatice ale lui Petru Bares, care ascundeauadevaratele sale legaturi cu Ferdinand I si Ioa,chim al II-lea de Branden-burg, n-au fost intelese nici de Radu Paisie si nici de Martinuzzi, care luaudrept reale cele scrise de domnul moldovean sultanului 111. Iar Sigismund I,ascultind sfatul Isabelei, a trimis chiar atunci, in primavara anului 1542,la Constantinopol pe Nicolae Armeanul 112, care, discutind cu Petru Rarerla intoarcere, va raporta regelui adeva'ratele sentimente ale domnului fatsde sultan.

Dacii Petru Rare,s nu s-a prezentat la Poartii, in schimb a fost nevoitsa -si trimitli fiul ostatec la Constantinopol. Acest fiu, care In 19 mai 1542a trecut Dunarea, pornind spre Poarta us, nu era insa Iliac, cum s-a ore-

107 Cf. ibidem, II, 1, p. 222, nr. CLXXXVI, p. 226, nr. CXCIV.188 Ibidem, p. 226-227, nr. CXCV. Si In 1543, sultanul is apararea lui Petru Rare§ In

conflictul cu Sigismund I (ibidem, supl. II, 1, p. 172, nr. LXXXV).109 Pentru solii trimi§i de Rare§ In mai 1541 la Poarta, cu pllngeri Impotriva Isabelei si

a lui Sigismund I, cf. Ibidem, II, 1, p. 220, nr. CLXXXIICLXXXIII.uo Biblioteka Narodowa, Var§ovia, Tekt Gbrskiego, t. 23, 2 752, k. 7. Regina crede

ca §i consilierii sal vor trimite un sol In PoartA.ul Hurmuzakt, II, 1, p. 228, nr. CXCVI.uz Acesta era chiar trimisul regelui (Ibidem, p. 225, nr. CXCIII), jar nu talmaciul solid,

cum s-a crezut (Cblatort, I, p. 386).1" Hurmuzaki, II, 1, p. 225, nr. CXCII (mArturia trInaisului polonez la PoartA. N.

Armeanul).

- --

-

-

www.dacoromanica.ro


zut pina acum pe baza cronicii lui Grigore Ureche. Cronicarul moldoveanafirma doar ca Ilia§ Rare§ a pornit spre Constantinopol la 15 mai", faraa indica, anul, consemnind §tirea, inaintea celei privitoare la moartealui Rare§ (1546) 114. Anul acestui eveniment, insemnat la vremea sa, eamintit de cronicarul contemporan, Eftimie : 7052 (1544) luna mai 15,Petru voievod a trimis pe fiul sau cel mai mare Ilia§, la Tarigrad §i1-a insotit 1118l1fi Petru voievod §i cu doamna, Elena §i cu toti boierii mari§i tot sfatul §i arhiereii §i cu toti egumenii moldoveni, pina la riul Duna-rea" lls. A§adar, fiul domnului trimis la Poarta in 1542, unde a murit ina-inte de 1544, a fost desigur cel de-al doilea baiat al lui Harm pe care itaminteau cronicile turce§ti la 1538, pe linga Bogdan. Dup5, o relatare

aflata de curind in Polonia, acest fiu, pind acum necunoscut al luiPetru Rare?, se numea Alexandru 116.

La 9 iulie 1542, se §tia deja la Venetia" de unde ambasadorul imperialtransmitea §tirea lui Carol Quintul, ca fiul lui Petru Rare§ a sosit la Con-stantinopol, cu multe daruri catre sultan, pentru a ramine ostatec 117. Cuo luna in urma inainte de 2 iunie 1542 Petru Rare§, 1ncredintindtrimisului polon Nicolae Armeanul, care se intorcea de la Poarta, tainaadevaratelor sale sentimente fat5, de regele polon §i statele cre§tine, declara :Stiu(bine> ca a trebuit trimit pe fiul meu<§i ca el> va trebui jertfitpentru cre§tinatate, dar de aceasta nu ma ingrijesc deloc, de cind fiul meua fost dus peste Dunare, din acea zi eu it socotesc ca mort" 114, in acela§ian, domnul incredinta pe Joachim al II-lea de Brandenburg c5, de se va,ajunge la lupta cu Poarta, el nu se va da in laturi sa participe, alaturi decre§tini, de§i are la turci ca ostatec un fiu pe care a trebuit sä li-ltrimeata"m.

In pri?navara anului 1542, nemullumit de faptul ca Soliman Magni-ficul nu ?i-a respectat promisiunile de inapoiere a Tighinei12° a cetatilortransilvanene care aparlineau domnului, ba mai mull, a pretins chiar cedareaOrheiului cum se va vedea, Petru Rare? a intrat in taint in legaturiicu coalitia antiotomand a statelor germane. in a§teptarea, prilejului de luptael transmitea lui Sigismund I, prin Nicolae Armeanul, Ora informa Wetdin prudenta, despre legaturile sale secrete cu Joachim al II-lea de Bran-denburg : Daca a§ vedea ca vreun rege cretin s-ar ridica cu putere §i

114 Urechc, op. cit., p. 155.114 Cronicile slavo-romdne, p. 118.116 C. Rezachevici, Din neamul tui Stefan cel Marc: I. Originea lui Alexandru vodd

Cornea. II. Alexandru un fiu necunoscut al lui Petru Rare? (In ms.).uv CiorAnescu, op. cit., p. 35.118 Hurmuzaki, II, 1, p. 224, nr. CXCI.ne lorga, Acte fragmente, p. 109 ; idem, Scrisori, p. 198.124 La 8 noembrie 1542, solii lui Petru Rare Instiinlau pe marele cneaz al Moscovei

ca sultanul i-a inapoiat doua parli din Tara Moldovei, iar a treia parte a luat-o sultanul pen-tru sine,precum si trei sute de mii de zloli rosii, pe linga darea pe care i-o dA anual" (Panaitescu,Petro Rare? ,si Moscova, extras, p. 7). Darea anuala era de 12 000 de florini pe an (Hurmuzaki,supl. I, 1, p. 3, nr. V ; cf. $i M. Berza, Haraciul Moldovei ,st Tdrit Romanefli in sec. XVXVI, SMIM, II (1957), p. 10). Tot atIt platea si Radu Paisie in Tara Romaneasca (Ciorii-nescu, op. cit., p. 35). Dui:ill D. Cantemir, Istoria Imperiului oloman, Bucure ?ti, 1876, p. 275,Stefan LAcusta este eel care a sporit haraciul la 12 000 de galbeni.

sa -i

si

a-1

;i

ine-ditt,

www.dacoromanica.ro

Politica externa 27

credintit impotriva turcilor, atunci m-a* alatura eu credinta de el *i 1-a*ajuta din toate puterile. Acum ins nu pot face altfel, caci nu am la tinesit alerg, trebuie s5, fac ce porunce*te turcul Totu*i eu pastrez aceemihotarire *i parere nestramutatit ca sit tin cu cre*tinii pins la pieirea capuluimeu Spune-i regelui Poloniei sa nu se increadit nicidecum in turciin prietenia lor, caci eu sint la ei *i am de a face cu ei *i am patruns tainitelegindului for *i urzelile for contra cre*tinilor" 121.

Nicolae Armeanul a transmis aceste informatii la Cracovia luiMatias Loboczky, partizan al lui Ferdinand I, care s-a grabit sit le trimitaacestuia, impreuna cu relatarea pe care i-o solicitase direct hatmanuluiPetru Vartic 122.

intr-adevitir hatmanul lui Rare* i-a transmis *tirea insemnata dinpunct de vedere militar, ca sultanul nu va porni in campanie, ei va trimitedoar sit fortifice Buda. Ca attire, dad, principii cre*tini vreau sa isprit-veaseit ceva asupra turcilor, acum au vremea cea mai potrivita, alta maibuna nu vor mai avea -o pe urma. Acum chiar trebuie sa se ridice principiicre*tini ca sa mearga la Buda s-o ca, de o vor intari turcii, atunciniciodatit nu-i vor mai izgoni cre*tinii" 123.

Ca om de incredere al lui Rare* unul care mai indeplinise astfelde insarcinari, in primitivara aceluimi an, 1542, domnul 1-a trimis pe hat-manul Petru Vartic, partizan al luptei antiotomane, intr-o solie la polonezi.Relatarea acestei solii, descoperitii in P.olonia, constituie un izvor nou de mareinsemnalate pentru evolulia atitudinii lui Petru Rare., fala de Soliman Mag-nificul problenza redobindirii Moldovei in 1542. VoievodulMoldovei transmite Petru Vartic a spus ea impreuna cu toti oameniidin Cara de sub stapinirea sa *i-a pus in gind sa nu se mai supuna impa-ratului turcilor, ba chiar s5,-*i rascumpere libertatea sa cu puterea armele,din pricina ca acela (sultanul C.R.) *i-a ine5,1cat credinta fata de el".Justificind aceasta inciticare a credintei de catre Soliman Magnificul,Petru Rare*, prin solul situ, transmite *tires foarte interesanta, ca sultanulnu a tinut seama de tratatul pi infelegerile incheiate de inaintapii sai cumoldovenii". Aceasta este prima tire romdneascii autenticii care se ref er laexistenta unui tratat i a unor infelegeri intre un sultan pi un doinn at Mol-dovei (Stefan eel Mare amintit in mei* document). In plus, SolimanMagnificul nu *i-a respectat nici legamintul, pe care i-1 Meuse lui Rare*la Constantinopol, cu prilejul redarii domnici, de a-i inapoia teritoriuldin jurul Tighinei spit in 1538. Mai mult, a cerut de curind pentru sine

Orheiul". In lumina acestei stiri se explicit* fortificarea de ccitre Rare, aSoroccii, in anul urmcitor, fapt care s-a amintit deja. Totodata, sultanul atrimis turci, chiar titrani do neam turcesc", sit locuiaseit in Moldova, care

121 Ilurmuzaki, II, 1, p. 224; Calatori, I, p. 387-388 (2 iunie 1542, data corecta ascrisorii lui N. Armeanul).

122 Ilurmuzaki, II, 1, p. 225, nr. CXCIII.123 I bidem, p. 240, nr. CCIX ; N. Iorga, op. cU., p. 28. Write lui P. Vartic erau confir-

mate de Radu Paisie (Hurmuzaki, II, 4, p. 299, nr. CLVX).

*i

is

pi neatirnarii

...

si

si

si

www.dacoromanica.ro


au fost insa alungati de moldoveni. Din aceste pricini voievodul si topoamenii din stapinirea lui au hotarit A depgrteze de pe grumajii forputerea turcului".

Chiar fiul voievodului, Alexandru, trimis ostatec la Constantinopor,i-a scris lui Bares, indemnindu-1 sa apere Cara de turci si chiar A-i incre-dinteze pe moldoveni A se ridice cu armele impotriva sultanului.

Voievodul a declarat apoi ca nu va lupta impotriva lui Ferdinand I,cum ii poruncise sultanul. Asii chiar pi dacii ar vrea din reisputeri sa inde-plineascei aceste porunci, totupi moldovenii nu ar incuviinla" (subl. C.R.).Mai mult, data ar face pe placul sultanului, ei declarau ca nu vor mai vreasa fie supusii lui".

In sfirsit, chiar in timpul soliei lui Petru Vartic, Rares 1-a instiintatpe trimisul Au, in nadejdea, c5 stirea va ajunge grin polonezi la urechile luiFerdinand I, ca o parte din ostile turcesti au fost trimise in Persia, alte trupeconduse de citiva sangeaci vor fi indreptate asupra regelui romanilor",in vreme ce Soliman insusi va famine la Adrianopol 124.

Aceste ultime stiri de natura militara erau legate de actiunile proiec-tate de coalitia antiotomana a statelor germane inchegata la inceputulanului 1542. Coalitia,, care nu a durat mai mult de un an 125, se n'ascuse dingroaza care cuprinsese tarile Eiiropei centrale in fata inaintarii otomane,dupg neasteptata &Mere a Budei in vara anului 1541. Dar nu numaiFerdinand I, regina Isabela a Ungariei si o seams de principi germani.eraucuprinsi de teams, ci sii unii consilieri polonezi, care urmareau sa-1 deter-mine pe Sigismund I A sprijine coalitia cresting.

Interesanta scrisoare ineditg, adresata regelui Poloniei de unul dinacesti consilieri, aflati in relatii diplomatice cu regina, Isabela, arhiepisco-pul de Gnezno, Petru Gamratus, la 17 ianuarie 1542, releva eforturile luiFerdinand I pentru crearea coalitiei antiotomane ski felul cum propuneauunele cercuri conducgtoare poloneze A profite de aceasta. In vreme ce elec-torul de Saxonia, scrie Gamratus, desi puternic din inflict de vedere militar,si Inca departat de turci tremura, ingrijorat de pericolul otoman, poloneziiamenintati direct : dorm adinc, cu desavirsire nepregatiti in toate pri-vintele". In dieta de la Praga, Silezia, Moravia, Alsacia, Austria, Stiria,Carintia, Carniolia Triestul s-au inteles sa indeplineasca in comun planulrazboiului impotriva dusmanului obstesc", plan care a fost tiparit ras-pindit. i ungurii cauta protectia ostilor sigure gatite ale regelui Fer-dinand". In fata acestei puternice coalitii, sultanul s-ar putea intoarceasupra, Poloniei'nepregatite, tii trebuie imbunat printr-un sol intelept, tri-mis pe ascuns. Cad n -ar vrea scrie Gamratus, dezvaluind astfel dupli-citatea diplomatiei poloneze , ceea ce s-ar putea intimpla, ca germanii pitoata, aceea coalige sei simta cat not lucreim apa ceea ",

124 C. Rezachevici, Planurile ut Petru Rare$ de upto pentru nealirnarea Moldovet, dupanot izvoare polone. Solia hatmanulut Petru Vartic (1542) (in pregatire pentru tipar).

125 Cf. E. Zollner, Geschichte Osterreichs, Viena, 1970, p. 190. Mai multe amanunte laH. Trant, Kflrfarst Joachim II von Brandenburg and der Turkenfeldzug vom Jahre 1542,.Grimmensbach, 1892.

sisi

si

www.dacoromanica.ro


Pe de alt./ parte, cum tocmai urma sl se convoace o diets la Spira{Speyer)'" e, la care Ferdinand I a plecat direct de la Praga si uncle se vorintruni o multiple de principi, si toate stIrile din intreaga Germanic",orhiepiscopul de Gnezno propune regelui polonez sa foloseascI prilejulbogat de a-si agonisi cu usurinta ajutoare". Trimitind o solie care sa con-vinga pe ducii Saxoniei si Pomeraniei si pe marca6raful de Brandenburg,

pot fi atacati de ostile sultanului indeosebi prin tinuturile regelui, aces-tia ar putea fi convinsi s, trimit6., in Polonia ostile for de aparare. Astfel,ei vor avea grija, mai mult de nevoile noastre decit de cele ale lor. Si acea-sta sa, fie miezul soliei".. Cu acest prilej, Gamratus mentioneaza si efecti-vele ostilor lui Petru Bares si Radu Paisie, care fiecare se ridica pia, la40 000 de 1uptgtori 127.

Ca o contrapondere pares la proiectul lui Petru Gamratus, MartinCromer, cunoscutul cronicar, canonic de Cracovia si secretar regal, convinsde pericolul otoman, care ameninta Polonia dup5, caderea Ung,ariei, cereao reform' a sistemului de participare la oaste. Sleahtici casa *noastrilarde, ba chiar a si ars in mare parte ... Turcul a si cuprins Ungaria, vecinanoastra, ne-a fapit nu asa demult pe moldoveni . . . ". Sint primejduite . . .

visa si mintuirea tuturor dimpreua, cu legile toate si cu religia crestia.Asadax voi, sleahtici, nu stati la indoiall dac5, acest rAzboi trebuie <sau nu>sa,' fie dus, ci cautati chipul cum trebuie purtat". Martin Cromer propuneun nou chip de a purta razboiul impotriva unui dusman caruia nu i-aputut tine piept Germania intreaga". Ridicindu-se impotriva celor bogati,care yin la lupt5, doar cu citeva slugi, el cere nobilimii ca participarea, la,oaste si oblig,atiile legate de aceasta s'a fie proportionale cu averile fled,-ruia care pentru aceasta ar trebui catagrafiate. Nu vor fi scutite de acea-sta nici, averile regale si ale bisericii 128. Ca un Malt prelat, secretar regal,sa propua aceasta intr-un seim convocat de Sigismund I pentru a gitisimijloace de luptg, impotriva inaintarii otomane, insemna ca, situatia erasocotit5, intr-adevIr grava.

Pentru a-si asigura in dicta de la Speyer sprijinul statelor germane, invederea, constituirii coalitiei antiotomane, mentioneaza acelasi Gamratus,Ferdinand I nu s-a dat in raturi mearg5, insotit doar de 20-30 dereti la ducele Saxoniei si apoi la landgraful de Hessa, dusmanii sM, inchip de jeluitor" 129,

In schimb, domnul Moldovei a aderat de indatI la aceastara'spunzind inarita cu jur5,mint a marcgrafului de Brandenburg.Era dealtf el singurul participant din afara sthpinirilor Imperiului romano-german. La 1 martie 1542, cu aproape o bun. si jum'Otate inainte de sfirsi-tul dietei de la Speyer, Petru Rare incheie la Suceava un tratat secret dealianta cu maregraful Joachim al II-lea de Brandenburg (1532-1571),

126 C. Brandi, Charles Quint, 1500-1558, Paris, 1939, p. 466; N. Isthvanfi, op. cit.,p. 152-153.

127 Biblioteka Narodowa, Varsovia, Teki Garskiego, t. 22, 2 702, k. 106-107.128 Ibidem, t. 23, 2827, k. 166 170.128 Ibidem t. 22, 2702, k. 106 107.

cg,

sa dila-

coalitie,solicitarii

www.dacoromanica.ro


numit comandant militar suprem al Sfintului Imperiu 130, care a §i plecatdeja §i se afla indrum cu mare oaste de cre§tini" pentru a alunga pe turcidin Ungaria. Pentru a se elibera de sub ascultarea Portii, a capata inapoieetatile §i posesiunile noastre §i a intra in legaturi federative 131 cu imperiuldin ale carui state era compusa coalitia condusa de Joachim al II-lea, PetruRare§i§i is obligatia ca in tot cursul ritzboiului sit urmareasca §i sit informe-ze pe marcgraful de Brandenburg despre mi§carile §i mitrimea, fortelorturce§ti, in general despre orice §tire referitoare la acestea ; in timpulcampaniei, cind imprejurarile vor fi prielnice intoareil armele impotrivaturcilor, §i de va fi cu putinta sit-1 captureze viu sau snort pc sultan, iarpentru intretinerea, oastei cre§tine sa, vinda 30 000 de vite, aduse prinPolonia. In sehimb, marcgraful luase obligatia prin scrisoarea trimisaanterior domnului, plateasca acestuia la sfir§itul campaniei o sumil,insemnata, de galbeni ungure§ti", sa mijloceascit legatura, cu impara,tul(Carol Quintul) §i cu Imperiul romano-Berman §i sa arbitreze, aplanindu-le,neintelegerile existente Inca intre Moldova §i Polonia 132.

Din partea sa, Rare§ a trimis la 29 august 1542 la Joachim al II-leape Iacob Fischer din Viena, cu informatia pretioasit din punct de vederemilitar, ca sultanul nu va porni in 1542 spre Buda 133, unde va trimiteBoar 10 000 de oameni ca s-o apere. Sfatul voievodului era sa fie impra§-tiatil, aceasta oaste inainte de Pa§ti (25 martie 1543). Cind sultanul va porniin campanie, domnul moldovean va face tabard separatit, informind me-reu pe cre§tini despre planurile turcilor. Si de va ajunge la lupt:1, ma seva purta ca vor avea cre§tinii de dinsul bucurie, §i va fi spre toata indatori-rea cuvenita". Mereu prudent, ca sultanul sa nu aflenimic timpuluipotrivit, Rare§ care lui Joachim sa-i trimite solii modeste, fare a bate laochi", sa nu-1 laude fate de unguri, caci nu prea voie§te ca pentru aceastasit fie pint turcului", iar vitele le va trimite prin Polonia ca sit nu se bagede seams ". In sfir§it, sfiltuie§te ea oastea cre§tina sit nu se impra§tie, 1:bnevoie putind ierna in Transilvania 134.

Oricit de secrete au fost tratativele, legatul apostolic din Viena, aflasetotu§i cite ceva, scriind, 'Inca de la 1 iulie 1542 la Roma, ca Ferdinand I vaavea un ajutor insemnat din partea, moldovenilor, oameni curajo§i, §i citse poate de razboinci, care pot ridica 40 000 de calareti 135.

Dar sarcina de a aduna §i a tine sub arme un timp mai indelungato oaste de mercenari s-a dovedit Inca din vary prea grew, pentru marcgra-ful de Brandenburg, ea fiind preluata practic, sub raport banese, In bunsparte de domnul roman. Astfel, la 24 iunie 1542, din Viena, Joachim al

130 in 1539 acesta trecuse la protestantism (De Main de Maitre, Memoires pour servirl'hisloire de Brandenbourg, I, <Paris), 1701, p. 22), alegerea sa reprezentlnd o concesiepentru atragerea In coalitie a protestantilor.

131 CI. Xenopol, Isloria romdnilor, IV, p. 257.132 Ilarian, Tesaur, III, p. 13-15.133 *tire transinisa $i de Radu Paisie (Ilurmu:aki, II, 4, p. 299, nr. CLXV).134 Iacob Fischer si-a expus solia la 20 septembrie 1542 (Iorga, Acle ¢t fragments, I,

108-110; idem,Jlurmu:aki,

Scrisori, p. 197 -199: sub data eronata : 1544).135 II, 4, p. 296, nr. CLXII ; cf. $i p. 305, nr. CLXXIX.

sa,

i §i

i§i

inaintea

P .

st -i

www.dacoromanica.ro

Politica externli 251

II-lea atesta primirea din partea lui Rarer a 200 000 de florini unguresti !,suma extrem de mare, jumatate in bani si jurnatate in vite, vindute in Polo-nia, pe care trebuia s-o restituie in doua rate, la 1548 si la 1554, sub cheza-sia intregii sale averi. Patru zile mai tirziu Joachim da o noua adeverintapentru 300 000 de galbeni, reprezentind suma care se obligase s-o dea luiRare§ In urma unei invoieli si pact incheiat (la 1 martie 1542 C. R.),atingator de oarecare trebi secrete intre not si numitul principe al Mol-dovei". In sfirsit, la 6 iulie 1542, din tabara de linga Viena, cornandantulsuprem al armatei imperiale confirms tratatul semnat de Petru Rare§ la1 martie, recunoscind ca a incheiat cu domnul Moldovei o confederatiesi oarecare pacte atingatoare de trebi secrete ce are sa pue in lucrare numi-tul principe". In cazul cind Rarer isi va indeplini obligatiile asumate la, 1martie 1542, urma sa primeasca la Liov, dupa incheierea campaniei, sumade 500 000 de florini 136.

Dar domnul nu avea sa vada nici macar cei 200 000 de florini impru-mutati 137, cu care a fost, de fapt, platita armata, marcgrafului de Bran-denburg. In ciuda interesului manifestat de opinia publics pentru campaniacondusa de Joachim al II-lea de Brandenburg 138 spre Buda si Pesta, acea-sta n-a dus la nici un rezultat si la inceputul lui octombire oastea cres-ting, s-a retras dupa mici ciocniri. Insusi beglerbegul de Buda 1-a anuntatpe Rarer ca nu mai e nevoie sa treats dincolo de Tisa (fireste in ajutorulturcilor), intrucit germanii au fugit 146 .

Legaturile domnului moldovean cu Ferdinand I, care in Transil-vania se bucura de sprijinul sasilor 141, intretinute prin acelasi Jacob Fi-scher 142, an continuat insa si dupa esecul campaniei lui Joachim al II-lea.Un trimis al lui Ferdinand se afla la, inceputul lui octombrie in tabara, luiRarer, iar la 6 decembrie 1542 Fischer pleca din nou spre curtea lui Fer-dinand 143.

In toamna anului 1542, ambele tabere otomana si cresting carese infruntau la hotarele Transilvaniei isi dadeau seama ca interventia directdsau indirectd a lui Petru Rarer putea juca un rol important in desfeisurarea

las Ilarian, op. cit., p. 16-23.137 Bina in 1605 sc mai negocia Inca cu mostenitorii lui Joachim al II-lea restituirea ciltre

un urmas al domnului sau catre cei care rilscumparasera chitanta, a Imprumutului acordatde Rare (ibidem, p. 23, 39, 40 -45; lorga, op. cit., I, p. 125, 171 etc.) Accasta datorie n-alost niciodata restituitfi (cf. si Ilarian, op. cit., p. 49-54).

138 Brosuri din 1542 despre aceastil campanie, la C. Glillner, Turcica., I, p. 360 -361,366 etc.

138 Cf. N. Isthvanfi, op. cit., p. 153 -157; Sebastian Borsos, Cronica a uildgnoc ell dol-gairbl ( Cronica despre intimplcirile lumii), in Erdelyi Tortinelmi Adatok, I, Budapesta, 1855,p. 14 -15; H. Ostermayer, Historien, In Quellen, IV, p. 504.

248 Hurmuzaki, II, 4, p. 312, nr. CLXXVIII ; Monumenta Comilialia Regni Transyl-vaniae, I, p. 158.

141 Fl. Cazan, Rolul orasulut Sibiu in politica exicrnd a lui Ferdinand de Austria, Ana-lele Universitdtii Bucuresti", XXXI (1972), nr. 2, p. 30.

142 Veress, op. cit., I, p. 26.143 Hurmuzaki, II, 1, p. 235, nr. CCIV, p. 239, nr. CCVII I ; II, 4, p. 310, nr. CLXXIV,

p. 324, nr. CLXXXV II. Este desigur un simplu zvon ca trimisul lui Ferdinand, Toma Kamarai,ar fi fost predat de Bares turcilor.

139,

www.dacoromanica.ro


eveni 'inentelor. Iar in Transilvania, Martinuzzi, care tergiversa aplicareatratatului de la Gil'au, pastrind tot mai grew cumpana intre Soliman siFerdinand, urmArea cu mare atentie miscgrile domnului. Srabiciunea oasteilui Joachim de Brandenburg a facut ca sultanul 0, nu socoteascg nece-sara participarea sa la campanie, astf el el Petru Rams nu si-aputut inde-plini obligatiile asumate prin tratatul de la 1 martie 1542. in schimb, pre-01-tit din vreme, a ascultat cu interes porunca sultanului de a pAtrunde inTransilvania 144, pentru a potoli multe neingAduinte si amestecAturi ce saatita" 145. Solului trimis in octombrie de Gheorghe Martinuzzi cu rugAmin-tea de a nu intra in Transilvania, Petru Rare§ i-a rAspuns ca va face aceastala porunca sultanului, dar nu va cauza nimanui nici un rAu 148.

Telul lui Rares -cum observA si cronicarul Hieronimus Ostermayer 147- era in realitate de a redobindi stApinirea Ceratii de Balta" si a Ciceului.Voievodul - m'arturisea hatmanul Petru Vartic - are voie (din parteasultanului - C.R.) de a purta r'azboi in Ardeal pentru cetatile acelea ce s-auluat de la dinsul i pentru slobozirea prinsilor ce stau in FagAras" 148(ostatecii l'asati in locul lui Stefan Mailat).

Inca din iunie 1542, Gheorghe Martinuzzi, care urmArea atent mis-axile domnului, avertiza pe sibieni sa," se pregateascA, Petru Haresva intra in Transilvania 149. La 12 septembrie preg6tirile domnului erauterminate 150. Cinci zile mai tirziu, de la Suceava, cerea secuilor, care autrecut de partea lui151, sg, deschida drumul pin' la jumAtatea Oituzului,asigurindu-i de prietenia sa 152. Oastea, format5, din cAlareti i pedestrasi,s-a adunat la Roman 153, locul traditional de concentrare a oastei in Moldova.Brasovenii, in permanent 'contact prin soli si informatori, cu tabIra luiPetru Rare 154, stiau ca acesta a trecut prin BacAn la 9 octombrie, iar la,16 a lunii se afla la Trotus, unde sosise artileria,, carele de oaste provi-ziile 155.

144 Sultanul ar fi trimis la Rare noua soli, unul dupa altul, cu aceasta porunca (ibidem,II, 4, 309, nr. CLXXIV).

115 Ureche, op. cit., p. 154; N. Costin, op. cit., p. 189. La nevoie putem fi triads si laBuda (Hurmuzaki, II, 1, p. 231, nr. CC).

146 Hurmuzaki, II, 1, p. 234, nr. CCIII; II, 4, p. 316-317, nr. CLXXX. Radu Paisiea renuntat de a intra In Transilvania (ibidem, p. 306, nr. CLXXI).

147 Quellen, IV, p. 504.148 Hurmuzaki, II, 1, p. 240, nr. CCIX. Afirmatia era reala, cf. ibidem, II, 4, p. 301,

nr. CLXVII.149 Ibidem, XV, 1, p. 416-417, nr. DCCLXXIV. La 5 august se credea cd a $i intrat

(ibidem, II, 4, p. 296, nr. CLXIII; cr. si XV, 1, p. 419, nr. DCCLXXVII).154 Ureche, op. cit., p. 145.151 Hurmuzaki, II, 4, p. 306-307, nr. CLXXI, p. 308, nr. CLXII, p. 311, nr.

CLXXVII p. 319, nr. CLXXXII ; cf. si p. 318, nr. CLXXXI.152 Ibidem, p. 231, nr. CXCIX ; supl. II, 1, p. 162, nr. LXXXII (aceeasi scrisoare).

Cf. $i ibtdem, II, 1, p. 233, nr. CCI; II, 4, p. 308, nr. CLXXIII.155 Ibidem, II, 1, p. 234-236, nr. CCIII-CCV; XV, 1, p. 420, nr. DCCLXXX.154 Socotelile Braqovulut, In Quellen, III, p. 171 -172; Hurmuzaki, II, 1, p. 233, nr.

CCII etc.155 Hurmuzaki, XV, 1, p. 420-421, nr. DCCLXXX; II, 1, p. 235-236, nr. CCIV - CCV.

caci

5i

www.dacoromanica.ro

Politica external 253

La 21 octombrie 1542, domnul a intrat in scaunele secuiesti 1'6,unde ramine pins dupa 24 ale lunii, primind daruri si provizii de la braso-veni 157. Soseste apoi in Tara Birsei, unde Brasovul, pe care-1 protejeazaSi daruieste 1 500 de florini 158, dupa care se indreapta spre Medias. Nu nu-mai ca secuii au trecut de partea sa, dar an scris chiar sultanului, anuntind

recunosc pe .Rares domn al Transilvaniei 153. Relatiile lui Petru Rarescu secuii seaman/ in multe privinte cu cele pe care le va avea cu acestiaMihai Viteazul.

Inaintarea lui Petru Rares piovoaca teams lui Martinuzzi, consilieri-lor reginei Isabela si nobilimii maghiare. Chiar inaintea intrarii domnnluiin Transilvania, la inceputul lui octombrie 1542, Petru Porembski, secre-tarul polonez al reginei Isabela, anunta in Polonia si Ungaria ca secuii auo intelegere cu Bares, iar romanii din Transilvania, din pricing cis an ace-ecoi limbd" cu Rares, vor trece de partea acestuia, intelegindu-se cu secuii 160.Asadar, intelegerea domnului cu secuii era de natura politica, in vreme cetrecerea romdnilor din Transilvania de partea lui Petru Rare?, se baza peunitatea de limbit fi implicit pe consstiinta de neam presupusd de aceasta.

fn aceeasi perioada, Martinuzzi cerea ajutorul lui Ferdinand cacidupa parerea sa, voievodul moldovean nu urmareste doar sä treaca inajutorul beglerbegului de Buda, ci, sub acest pretext, tinteste mai departe,se intelege, la domnia Transilvaniei 161. Faptul era posibil, caci, dupa ace-lasi Martinuzzi, Judi din vechime intentia traysilvcinenilor a Jost sit fiedespdriiii de acest regat al Ungariei . . . 162, far nobilimea adunata, tot atunci,la Turda, considera ca voievozii Moldovei si Tarii Romanesti au intentiaBA unease/ Transilvania cu %rile for 153.

Dupa relatarile unui informator brasovean, aflat in preajma lui Rares,transmise la 13 octombrie 1542 lui Martinuzii, intentia voievodului ar fisa ajunga la Medias, apoi la Cetatea de Balta si Fagaras si ss impure/ in-treaga Transilvanie la dare 164. Mai mult, Martinuzzi era informat ca PetruRare§ ar fi cerut nobilimii sä nu se ridice impotriva sa, ci impreuna cu elsi cu domnul Born anesti sa se adune intr-o diets, care sa discute tre-burile tatrii 165.

In fata acestei perspective de unitate politics romaneasca, sub auto-ritatea lui Petru Rares, care precede in germene anunici marele act infdp-

156 Cronica secuilor, la Motogna, Relaliunile, p. 145.157 Quellen, III, p. 174-175 ; H. Ostermayer, op. cit., p. 504.156 Quellen, III, p. 176-177, 182. La 12 decembrie 1542, 42 de trabanti brasoveni se

Intorc acasa din razboi" (ibidem, II, p. 651).152 Marturie de la Constantinopol despre scrisoarea secuilor, amintita Intr-o relatare din

27 decembrie 1542 (anexa la Motogna, op. tit., p. 146).160 Hurmu:aki, sup}. II, 1, p. 163, nr. LXXXIII; II 4, p. 306-307, nr. CLXXI.1" Ibidem, II, 4, p. 308, nr. CLXXII.162 Ibidem, p. 328, nr. CLXXXIX, relatare din 6 octombrie 154k.163 Ibidem, p. 295, nr. CLXI, publicat si de Veress, op. cit., I, p. 27-29. Unto (Hum

nationum cere regelui Ferdinand sa-i apere privilegiile Impotriva dusmanilor interni extern;(Burmuzaki, II, 4, p. 297, nr. CLXIV). Aluzia la Petru Rares era evident /.

166 Hurmuzaki, II, 4, p. 309-310, nr. CLXXIV.366 Ibidem, p. 321, nr. CLXXXIV.

cci-1

'Aril

?i

§i

www.dacoromanica.ro


tuit de Mihai Viteazul in 1599 -1600, se ridica insusi Ferdinand I. Aliatul"domnului moldovean cere lui Martinuzzi pe care-1 recunoaste, cu acea-sta ocazie, locotenent al sau In Transilvania sa impiedice realizareacelor propose de Rams 166.

La sfirsitul lui octombrie si inceputul lui noiembrie 1542, viceloco-tenentul Transilvaniei, Ladislau Mykola, se gra'beste asadar sa is masuride aparare a Mediasului, cerind sibienilor sa trimita pedestrasi in cetate 167.Iar la 29 a lunii, Martinuzzi, aflat la Oradea, cere ajutorul lui Ferdinand,caci nu se poate rnasura cu un inamic puternic" ca domnul Moldovei 168.

In vreme ce in noiembrie 1542, Martinuzzi si Ferdinand I se invitareciproc sil, trimita trupe impotriva lui Rare§ 166, acesta inainteaza ne-stinjenit, la 7 noiembrie asezindu-si tabara intre Hoghilag si Ighisu Noula sud-est de Medias. Nu incearca sa intre in oral 170, ci se indreapta spreCetatea de Balt5 posesiunea sa rapita de Ioan Zapolya, unde famine timpde case zile, intre 15 (inclusiv) 20 noiembrie 1542, asediind fortificatiacu opt tunuri 171. La 20 a lunii porneste din tabara asezata lingii, Vesausmai precis intre aceasta localitate si Cetatea de Balta, si trecind pe lingaPintic, asezarea aflata intre Tirgu Mures si Bistrita, trei zile mai tirziuinalta tabara linga satul Beseneu (azi cuprins in orasul Bistrita) 172.

In tabara de la Beseneu sau de la Bistrita, cum o mai numeste Bares,domnul a ramas pins, dupa 25 noiembrie 1542. La 23 24 a lunii trimitesoli in cetate, boieri de frunte, ca Patrasco mare paharnic, Hirbor marepostelnic, ambii insotiti de Gheorghe Rosemberg, pircillabul de Cotnari,sau altii mai putin insemnati ca Gheorghe comisul, Gheorghe Sebessy,diecii Thu an si Gheorghe etc.173. Tratativele cu orasul, pe care domnulit considera posesiunea sa, n-au dus la rezultatul dorit, cad simbata 25noiembrie 1542, Petru Rares, cu uriasa sa armata" cum noteaza izvoa-rele bistritene, ataca cetatea. Ajutati de un vint puternic care sufla dinspremunti, si care a raspindit focul in suburbii, ostenii domnului declanseazaasaltul 174, obligind conducerea cetatii sa inceapa in grabs tratativele pen-tru alianta, pace si buns intelegere", dupa dorinta lui Rams. Domnulcere 8 800 de florini, reprezentind censul pe care i-1 datorau bistritenii peultimii patru ani, dar orasul nedispunind de atitia bani, accepts in final

Ibidem, p. 314, nr. CLXXIX, p. 323, nr. CLXXXVI.161 Ibidem, XV, 1, p. 422-421, nr. DCCLXXXIIIDCCLXXXVI, la 27, 30 31 octom-

brie ; cf. si scrisoarea din 4 noiembrie 1542.168 Ibidem, II, 4, p. 325, nr. CLXXXVIII.162 Ibidem, p. 330-333, nr. CXCCXCI.170 Ibidem, XV, 1, p. 425, nr. DCCLXXXVII, relatarea mediesenilor din 8 noiembrie

1542, care declara cã nu stiu unde s-a dus ulterior domnul.171 Ureche, op. cit., p. 154; Hurmuzaki, II, 1, p. 238, nr. CCVII.172 Iltamuzaki, XV, 1, p. 427, nr. DCGXCDCCXCII. La 20 noiembrie 1542, Petru

Bares nu putea fi In acelasi timp la Mihaesti" (?), la Pintic la Bistrita, cum credea Motogna,Rela title, p. 57.

173 Hurmuzaki, XV, 1, p. 427-430, nr. DCCXCIIDCCXCIX. Este cronatA datarcade care editor a actului din 24 noiembrie 1542: 11no1 Unguras" ; documentul fiind dat extastris nostris circa Bistricie ".

174 Ibidem, p. 410-441, nr. DCCCXXV.

www.dacoromanica.ro


4 000 de florini 175. Un slujitor doninesc e trim is in eetate, lasind o chitantil,pentru banii primiti 176.

Intretimp, vicelocotenentulregal, Ladislau Mykola, asistA, la 16 no-iembrie 1542 de la Sintion-Lunea la inaintarea lui Bares 177, in timp ceMartinuzzi se inclreapt5, cu putine trupe de la Oradea spre Fluedin. Ajuns aidla 20 noiembrie 1542, isi anuntit intentia de a se indrepta spre Uioara, cerindajutorul sibienilor 175, in vreme ce regina Isabela inchisil, in castelulla, apus de Cluj, de unde urm'areste marsul lui Rare pin5, in rnijlocul Orli"(in visceribus regni), cere lui Ferdinand I s5,-i (lea cetatea Zips 176, loc deretragere stabilit prin tratatul de la Gi15,1t.

Gheorghe Martinuzzi nu indrilzneste sa infrunte pe domnul Moldo-vei. Se multumeste doar sa, consemneze la 30 noiembrie 1542, din talAra,de ling5, Bistrita, ca Rams plecase deja spre Moldova 154, probabil chiar la,26 ale lunii 181, a doua zi dup'a ce bistritenii ii satisacuserii, cererile. La 30noiembrie 1542 182 pitir5,seste Transilvania FAA de nici ope la, Rodna, unde au fost ingropate tunurile lui cele mat i", Cimpulung siBaia 153, iar la 6 decembrie tab5,ra sa se afla linga satul Salvia, la r5,s5,ritde Suceava. De aici ii trimite pe Jacob Fischer la regele Ferdinand 1 1847

pentru a-1 vesti asupra rezultatului campaniei.Cercetarea acesteia dovedeste limpede ca Petru Rares nu si-a, indrep-

tat atentia decit asupra posesiunilor sale : Cetatea de Bala si Bistrita ;la Ciceu fiind trimis Toma marele vistier, cu putini boieri si insotitori,in.ainte de intrarea lui Rares in Transilvania, cu misiunea de a intra pasnicin castrum domini sui" 186. Martinuzzi se graben insii, sa -1 informeze pe

175 Socotelile Bistritei, la Motogna, op. cit., p. 147. Din acesti 4 000 de florini, s-auplatit 3 000 in bani, obiecte furnituri, raminind 1 000 de florini (ibidem, p. 58), care in sep-tembrie 15.13 nu fttsesera Inca platiti (llurmuzaki, XV, 1, p. 431, nr. DCCCV, p. 433,nr. DCCCX).

176 llurmuzaki, XV, 1, p. 429, nr. DCCXCVIII. in aceeasi zi, 25 noiembrie 1512, Rare}cere .i alte servicii bistritenilor (ibidem, p. 429, nr. DCCXCVII).

177 Continua sa ceara ajutorul sibienilor (ibidem, p. 426, nr. DCCLXXXIX), care nuse grabesc s3 -1 trimite.

178 Ibidem, p. 426, nr. DCCLXXXIX.171 Ibidem, p. II, 1, p. 237-238, nr. CCVI.150 Ibidem, p. 238, nr. CCVII.181 Creditiva data- de Petru Hares boierilor trimisi la Bistrita, In tabara de la Besenen,

sabbato post festtzm Calerine Virginis" (= 2 decembrie), trebuie Inteleasa desigur ca o eroare,In loc de hoc est lesto" (ibidem, XV, 1, p. 340, nr. DCCXCIX, n. 1), tar nu acceptata ca atare(Veress, op. cit., I, p. 31 ; se publica acelasi document, din acelasi fond).

152 Cronica secuilor, la Motogna, op. cit., p. 145.183 Creche, op. cit., p. 154; Cionicile slavo-romane, p. 118. Drinnul de inapoiere pc In

Pintic, unde Rares ar fi fost la 4 decembrie( I) iar de aici pe la Rodna", propus de Motogna,op. cit., p. 58, este fantezist.

154 Hurmuzaki, II, 1, p. 239, nr. CCVIII.185 La 15 octombrie 1542 a trecut pe la Rodna ( ibidem, XV, 1, p. 422, nr. DCe.1, XXX II)

Mare vistier la acca data, nu era Mateias, ci Toma.

zinintealii",

si

Gnu,

www.dacoromanica.ro


Ferdinand despre svonul care circula in Transilvania, ca da,c1 domnul arputea intra in citeva ceta i, intreaga Vara ar trece in stlpinirea sa 166.

Bilantul campaniei a fost favorabil 167 j nici un rIzboi cu nimineanu an &cut, c5, nu au fost niminea ca sa ri stea cineva impotriva" 188. Cutoate acestea, reintoarcerea in Moldova facindu-se dufa cronicarulcontemporan Eftimie in vreme de iarnA,", carele de oaste an fostpkAsite, iar tunurile ingropate la, Rodna, intre care si cele opt bombardede asediu, au fost descoperite si capturate de oamenii lui Martinuzzi, ina-inte de 27 decembrie 1542 186. Cum amenintarea inamicului n-a justificatmAsura ingropitrii tunurilor, care de obicei inaintau odata cu avangarda(straja), deplasindu-se mai incet, si cum unul din comandantii avangkziia fost probabil Andreica *eptilici, care indeplinise aceasa functie si incampania din 1541, este foarte posibil ea pierderea tunurilor s5, fie vinapentru care Rares 1-a condamnat la moarte in ianuarie 1543, la Hirlilau,impreunl cu Avram Rotimpan, desigur cel de-al doilea comandantal strIjii.

Ingroparea tunurilor linga Rodna se explicA prin faptul ca st5,pini-rea, asupra acestei posesiuni a domnului moldovean a fost reluatit in cursulacestei ca,mpanii, fiind p'astrata pinI la moartea lui Petru Bares 19°.

Inca de la sfirsitul lui octombrie 1542 si in luna urmkoare, ceausiiturd. circulg, intre tabka lui Petru Bares si cea a lui Martinuzzi, insotitide oamenii domnului, si c5,15,uziti de bistriteni, la porunca locotenentuluiregal de la Gil'au 191. In ianuarie 1543, regina Isabela stabilea detaliat mo-dalitatea schimbului de prizonieri cu Petru Rares, la, hotar, sub supra.ve-gherea castelanului de Gurghiu 162. 1 cu toate ca dieta transilva,n5,, intrunitg,la Turda la 20 decembrie 1542, propunea m'asuri de apkare impotriva7/inamicilor" 193 (tar5, a-1 aminti direct pe Petru Rares), doua zile mai tir-ziu ia, hotkirea de a tribut turcilor, fiind 'impede cb, Ferdinand nupoate apka Cara 194. Aceastg, hotkire e intkita de dieta de la, Cluj, din26 februarie 1543, care stabileste totodatl sl fie trimisi soli din partea regi-

ne Ibidem, II, 1, p. 238, nr. CCVII. Rare s-a ferit sA asedieze FAArasul, unde se aflauostateci boierii sai, In frunte cu Mateias mare logofat, desigur pentru a nu periclita viata. aces-tora (cf. Veress, op. cit., I, p. 29-31), In schimb s-a aratat dispus sä mijloceasca eliberarea lulStefan Mailat, In schimbul eliberarii boierilor sal si a 8 000 de florini ceruti de Poarta (Ibidem,p. 31).

187 Cronicile slavo-romdne, p. 118; W. Bethlen, op. cit., p. 416.188 Ureche, op. cit., p. 154.189 Motogna, op. cit., p. 146. La 30 noiembrie 1542 Martinuzzi nu descoperise Inca tunu-

rile Ingropate ( Hurmuzaki, II, 1, p. 238, nr. CCVII).199 La 23 septembrie 1543, noul jude al cetatii, era Stefan, iar Petru Rares era numit

domnul nostru" (Hurmuzaki, XV, 1, p. 434, nr. DCCCXI).191 Ibidem, supl. II, 1, p. 166, nr. LXXXIV ; XV, 1, p. 430, nr. DCCCI ; Veress, op.

cit., I, p. 32.192 Hurmuzaki, XV, 1, p. 431, nr. DCCCIII. Pentru prizonieri luati de Rares, cf. o

relatare din 28 octombrie 1542, anexa la Motogna, op. cit., p. 446.193 Monumenta Comitialia Regni Transylvaniae, I, p. 164; Hurmuzaki, II, 4, p. 333

334, nr. CXCII ; cf. $i p. 335, nr. CXCIV.194 Monumenta Comilialia Regni Transylvaniae, I, p. 170, 173.

-

p15,ti

www.dacoromanica.ro


nei Isabela la Petru Bares, pentru reluarea legaturilor strdvechi de aliantdfi bunk veeintitate" intre Transilvania pi Moldova 195.

La buna desfasurare a campaniei din Transilvania au contribuitsi relatiile paF,4nice cu Sigismund I, tatal reginei Isabela, in ciuda deselorconflicte si incalcari de o parte si de alta a hotarului. La 4 martie 1542,Petru Rams trimite o scrisoare starostelui Camenitei, Iaslowieczki, invederea reglementarii acestor conflicte 196, iar in lung mai, In starostecum allam dintr-o scrisoare inedita a acestuia din 22 mai 1542 , sosestechiar un trimis al voievodului Moldovei197.

De asemenea, doua solii sint trimise in cursul anului 1542 regelui laCracovia, intre care cea a hatmanului Petru Vartic, amintita mai sus, iaraltele se indreapta spre consilierii regelui. Ele se refer& In situatia Moldoveiintre Polonia, Transilvania si Imperiul otoman, la planurile de lupta anti-otomana ale lui Petru Rams, la nemultumirea acestuia fats de SolimanMagnificul, care nu i-a inapoiat, asa cum promisese, Tighina, la vecheaproblems a lui Sienco Popovici, la extradarea boierilor moldoveni fugiti inPolonia sau Lituania etc. 198.

La 10 septembrie 1542, regele polonez se adreseaza lui Rams, referin-du-se ins/ doar In conflictele de la hotar, care trebuie rezolvate de starostiide margine ai celor doua taxi, potrivit tratatelor si conditiiloraliantelor" 166. In spiritul acestor intelegeri, la 31 dece,mbrie <1542>, dela Suceava, Petru Rams raspunde unui nobil polonez, acceptind intruni-re,a unei comisii polono-moldovene la 4 martie 1543, si in aceasta zi vomtrimite pe cei mai potriviti oameni ai nostril si pe cei mai de seams. Fie catoate sa fie tratate acolo in asa chip, ca sa, fie spre buna intarire a noastraprivind toate lucrurile" 2°8.

In Transilvania insa in ciuda intelegerii cu regina Isabela, PetruBares nu redobindise Ciceul si Cetatea de Balta. Iar bistritenii deli intre-tineau relatii strinse cu domnul Moldovei, prin schimburi reciproce detrimisi, deli Rares le solicita la 23 aprilie 1543 chiar un mester pentru forthficarea Sorocai, aminau mereu plata restanta a celor 1 000 de florini, care-idatorau domnului, dupa ridicarea asediului din 25 noiembrie 1542 201.Ca atare, G. Fabri, notarul domnului Moldovei", stria din Suceava ju-delui bistritean, la 2 septembrie 1543, cerind cetatii sa-si plateasca datoria,pentru a nu cadea asupra ei indignama" voievodului, did dvpd Dum-

199 Ibidem, p. 176 177.196 Biblioteka Narodowa, Teki G6rskiego, t. 23, 2 833, k. 180.197 Ibidem, t. 22, 2 693, k. 95.199 Instructiunile solilor moldoveni $i raspunsurile polonezilor, din 1542, descoperite In

arhivele din Polonia, urmeaza a fi publicate de autorul acestui capitol.199 Veress, op. cit., I, p. 26 -27; alta copie la Biblioteka Narodowa, Teki G6rskiego, t.

23, 2 778, k. 36.200 Biblioteka Narodowa, Teki G6rskiego, t. 23, 2 798, k. 92v.201 Ilurmuzaki, XV, 1, p. 431-433, nr. DCCCIV, DCCCV, DCCCVIIDCCCIX.

17 c. 410-

www.dacoromanica.ro


nezeu in el puteti avea total increderea ?i, proteclia" 202, cuvinte care, pornitedin curtea de la Suceava, exprima limpede influents lui Rare§ inTransilvania.

In acest timp, profitind de porunca sultanului, care Inca din februa-rie 1543 anuntase dieta Transilvaniei ca voievozii Moldovei §i Ro-mane§ti vor trece in aprilie prin Transilvania, pentru a sustine expeditiasa impotriva lui Ferdinand 1 203, Petru Rare§ pregatea o a treia, campaniepentru redobindirea Ciceului §i Cetatii de Balta. Soliman Magnificul ii erafavorabil 204, iar secuii, ca §i in anii trecuti, §i char unii nobili, erau gala, satreaca de partea sa 205. La 5 august, Martinuzzi informa pe Ferdinand Ica Petru Rare§ §i Radu Paisie nu a§teapta decit ordinul sultanului pentrua porni in campanie 206.

Dar, ca §i in anii trecuti, Rare§ a urmarit sfir§itul campaniei sulta-nului (care a izbutit sa cucereasca not teritorii §i cetati din Un.garia 207),pentru a interveni in Transilvania, in vederea propriilor interese : redo-bindirea Ciceului §i a Cetatii de Balta. Teams lui Martinuzzi §i a Isabeleide actiunile sale era evidenta, Incit Inca de la sfir§itul verii eel dintii anuntaea', o parte din oastea voievodului a trecut muntii 208, iar la, 5 octombrie1543, regina chema pe bistriteni, pregatiti de lupta, in tabara de la Cristi§,linga Turda, caci voievodul moldovean vrea sa supuna cetate,a noastraCiceu 2°9.

Intrarea trupelor lui Rare§ domnul n-a participat la aceastacampanie in Transilvania a avut loc intr-adevar la inceputul lui octom-brie 1543. caci la 7 ale lunii Ladislau Mykola, vicelocotenentul tariff, certindpe bistriteni, din Some§eni (Cluj), ca nu trimit §tiri despre inaintareatenilor domnului, ii acuza de legaturi cu acesta 210. Pe de alts parte, la21 octombrie 1543, din Suceava, Petru Rare§ trimite la Bistrita pe CristeaOra§, cerind locuitorilor cetatii sa nu dea, nici o ascultare lui Paul Bank,

202 Ibidem, p. 433, nr. DCCCX. Nu se retell la censul de 2 000 de florini al cetatii,cum crede Ursu, Petru Rareq, p. 85, n. 3, pornind de la o eroare din rezumatul romanesc atactului, ci la datoria de 1 000 de florini, cum rezulta din textiil scrisorii.

203 Hurmuzaki, II, 4, p. 340, nr. CXCVIII. In mai 1543, se stia la Venetia ca PetruRares va participa cu 20 000-25 000 de osteni, iar Radu Paisie cu 15 000 (ibidem, XI,p. 39, nr. L II, cf. si nr. urm. ; CiorAnescu, op. cit., p. 36).

2" In primavara, sultanul ii is apararea Inaintea lui Sigismund I, declarind ca voievodulMoldovei nu vrea declt pace cu Polonia (Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 172, nr. LXXXV),r5spunzind astfel plingerilor poloneze trimise la la Poart5, In legatura cu conflictele de la hotarulcu Moldova (Cioranescu, foe. cit.).

2" Hurmuzaki, II, 4, p. 346, nr. CCII.206 Ibidem, p. 348, nr. CC III.207 Ibidem, p. 350-353, nr. CCV. Motogna, op. cit., p. 59, presupune, gresit ca sul-

tanul convins de fidelitatea ardelenilor, n-a mai lasat pe Petru Rares sã treaca muntii".La campania sultanului ar fi participat $i 5 000 de romani, foarte bine echipati (N. Iorga,Iiela (tile Moldovei cu Polonia dupd documenle noud, Convorbiri literare", XXXV (1901),p. 415), ceea ce este un simplu zvon, care circula In Polonia.

208 Hurmuzaki, II, 4, p. 349, nr. CCIV.2" Ibidem, XV, 1, p. 434, nr. DCCCXII.210 Ibidem, XV, 1, p. 434-435, nr. DCCCXIII.

Tarii

os.

www.dacoromanica.ro


trimis de Martinuzzi in partile lor, vi 0, aprovizioneze taberele noastrepe care le avem acolo" 211. Dupa o relatare a hatmanului Jan Tarnowski,din 3 noiembrie 1543, Ciceul ar fi fost asediat de moldoveni 212.

Gheorghe Martinuzzi cere bistritenilor sa nu se teams, cad. sosevteen tunuri vi lefegii sirbi, pe care-i avteapta din Ungaria, astfel ca ovtenii luiRarev nu vor pleca atit de linivtiti ca anul trecut. In realitate, intre 30octombrie 10 noiembriel 1543, locotenentul regatului a inaintat doar dela Gilau la Gherla 213, iar la 11 noiembrie, cind a aflat despre sosirea a notovteni, trimivi de Petru Rarev pe la Rodna, s-a grabit, vadindu-vi adeva-rata slabiciune, sa ceara ajutor militar tocmai bistritenilor, pe care trebuias.a_i apere 214. Pentru ca apoi, in aceeavi luna retragindu-se tocmai la Fa-garav, sa solicite ajutorul bravovenilor, aflind ca insuvi Petru Rarev ur-meaza A soseasca in Transilvania 215.

tirea insa nu s-a confirmat, iar ovtenii moldoveni s-au retras ca viin anii trecuti pe la Bistrita 218. In ciuda acestor mivcari de ovti, Rareurmarea desigur sa crute Cara, iar asediile cetatilor ce-i apartinusera odi-nioara nu au fost de amploare. Domnul pref era ca aceste cetati sa-i fieredate de regina Isabela, ca o recunoavtere a unui drept, tot ava, cum inianuarie 1544 cerea bistritenilor, pe tale pavnica, trimitind la ei pe GrigoreRosemberg, pircalabul de Cotnari, sa-i plateasca mia de florini restantadin 1542, ca sa raminem buni prieteni" 217.

Cum Isabela vi Martinuzzi n-au vrut sa indeplineasca dorinta dom-nului, la inceputul lui iunie 1544, o mica oaste a lui Petru Rare§ s-a indrep-tat spre Ciceu. tiind ca zidurile slut prea slabe pentru a rezista, la14 iunie 1544, Martinuzzi poruncevte bistritenilor sa trimita la Dej, vasezile mai tirziu, o suta de oameni, jumatate inarmati cu puvti, iar restulavind drugi de fier, cazmale vi alte instruments, precum vi zidari, de unde.sub supra,vegherea, lui Petru Bank, castelanul de Ungurav 218, au fosttrimivi la Ciceu. Tot atunci, oravul Media§ a primit ordin sa trimita oamenipentru distrugerea Cetatii de Balta 219. Acesta din urma insa n-a fost

211 Ibidem, p. 435, nr. DCCCXIVDCCCXV. Proviziile trebuiau date contra cost.212 N. Iorga, op. cit., p. 416.213 Hurmuzaki, XV, 1, p. 436, nr. DCCCXVIDCCCXVI I. Cetatea Gherla a fost constru-

RA de Martinuzzi, cu materiale din Ungurasu Vechi (ibidem, II, 4, p. 738, nr. CCCCXLVI),pentru a supraveghea posesiunile lui Petru Rare din preajma Bistritei (Iorga, Isl. rom. Ardeal),p. 150).

214 Hurmuzaki, XV, 1, p. 437, nr. DCCCXVIII.219 N. Iorga, Thdreplari $i intregiri la istoria romdnilor dupd acte descoperite in arhivele

sdsesti, 1. Brasovul, In AAR, MSI, s. II, t. XXVII, 1905, p. 135.

216 W. Bethlen, op. cit., I, p. 416.217 Hurmuzaki, XV, 1, p. 437, nr. DCCCXIX.218 Ibidem, p. 438, nr. DCCCXXI.219 Ibidem, XI, p. 859.

www.dacoromanica.ro

VO Constantin Rezachevici

complet darimata, sau mai degrabil, porunca a fost superficial indeplinita,izvoarele vremii pomenind doar despre demolarea Ciceului 220.

Se pare c5, la luarea hotaririi privind distrugerea eelor doug, cetati,un anumit rol a jucat §i o porunca a sultanului din 1544, mentionata decronicarul polon Bielski, prin care se cerea transilvanenilor sa inapoiezelui Petru Rare§ Fagara§ul, Ciceul §i Cetatea de Balta. 221, porunc5, care,intr-o forma sau alts, trebuia

In locul cetatilor amintite, domnului i-au fost inapoiate, in acela§ian, domeniile Ciceului §i Cetatii de Balta. Pe linga aceasta, la 10 august1545 regina, Isabela poruncea conventului din Cluj Manktur sa despa-gubeasca din averea craiasca, doi nobili, care, in 1544 cedasera castelulAlma,§ lui Petru Rare§ 222. In 1546, Isabela ceda §i o parte din Sinmarghita,alipit'a la domeniul Ciceului, care dupa datele conscriptiei din 1553, nu-mara peste 50 de sate 223. La acest rezultat Petru Rare§ a ajuns dupa patrucampanii cite una in fiecare an al celei de-a doua domnii care andeterminat in cele din urma pe Isabela §i Martinuzzi recunoasca drep-turile.

In acela§i timp, domnul n-a neglijat relatiile cu Ferdinand I, de§i,evident, dupa 1542 nu se mai punea problema, unei aliante antiotomaneeficiente, regele nefiind capabil de actiuni ofensive impotriva lui SolimanMagnificul. Cu toate acestea, in 1543 trimisul lui Petru Rare§ sosea libViena cu daruri la nunta fiicei lui Ferdinand cu Sigismund August alPoloniei 224.

Dupa o prima solie, oprita de polonezi in 1541, care a ajuns la Mos-cova prin tinuturile tatare§ti 225, domnul a trimis la, marele cneaz al Mos-covei o alts ambasada, formats din Cirstea pircalab, Petru Circa logofat§i loan diac. La 8 noiembrie 1542, ace§tia transmiteau lui Ivan cel Groaznicplingerea domnului ca sultanul a luat o treime din Cara Moldovei §i a pre-tins 300 000 de zloti (galbeni) in Mara hara,ciului. Iar marele imparat sa-1miluiasca §i dea ajutor ca,:sa se rascumpere, cad §i mai inainte Inca

222 La 13 decembrie 1550, e amintit doar dregatorul" de Cetatea de Balta (ibidem, XV,1, p. 481, nr. DCCCXCII), care deci nu e un pIrcalab, In vreme ce la 1552 se mentioneazaaici cetatea" (Hdjdeu. Arch. 1st. Rom., I, 2, p. 152). Dupa Vatasianu, Istoria arid, I, p. 265,cetatea a lost darimata, castelul ce se vede azi fiind din veacul al XV II -lea ; Cronica secuilor,Tortenelmi tar", Budapesta, 1880, p. 634 ; Bethlen, op. cit., p. 418, mentioneaza ca demo-larea Ciceului s-a facut cu aprobarea starilor ; cf. si V. Alotogna Cetalea Ciceului sub stdpini-rea Moldovei, Dej, 1927, p. 49.

221 P. P. Panaitescu, lnfluenfa polona in opera si personalitatea cronicarilor_GrigoreUreche ft Miron Costin, AAR, MSI, s. III, t. IV, 1925, p. 316.

222 A. Veress, op. cit., I, p.1,35-36.223 *t. Metes, Mosiile domnilor boierilor din Wile romcine in Ardea! $t Ungaria, Arad,

1925, p. 24-25 ; D. Prodan, Domentul Magi Ciceu la 1553, Anuarul Institutului de istorie siarheologie din Cluj", VIII (1965), p. 73-113.

224 Xenopol, Istoria romanitor, IV, p. 260.225 Hurmuzaki, sup!. II, 1, p. 156, 158, nr. LXXX.

si

sa-i

NV.

www.dacoromanica.ro

Politica extern& 261

1-a miluit §i 1-a ajutat" 226. Drept urmare, Ivan eel Groaznic a trimis inMoldova o solie de raspuns, in iarna anului 1543, §i o alts solie in februarie1544 227, ultima urmata de o noua solie a lui Petru Rare§ 228.

Legaturile directe cu marele cneaz al Moscovei erau insa stinjenitede atitudinea Poloniei §i Lituaniei, unde solii moldoveni erau uneori opritd,iar intr-un rind au fost chiar jefuiti. insu§i marele hatman Jan Tarnowskirecunoa§tea, la 18 aprilie 1544 situatia grea in care se afla Rare:?, lipsit deorice ajutor polonez, inaintea sultanului care-i cerea sa ving la Poarta odata la trei ani, dupa conditia pe care i-o pusese la redarea domniei. Elnu urea scrie TarnowskiDar ce sa faced Dacei n-are in noi nici o neidejde,nici un adeipost la noi. . . .S-au geisit lsi tine sa stliruie la rege pentru aju-torarea voievodului, dar ca intotdeauna $i intr-acesta ne place tihna §4, a nune rni?ca atunci cind ne amenintei primejdia" (subln. C.R.). Fostul adversaral lui Rare§ de la Obertyn §i Hotin, ajunsese acum sa considere inlocuireadomnului ca , un mare rau" pentru Polonia 226. alti nobili polonezigindeau ace§tia Stanislaw Orzechowski adreseaza la 1 martie1544 o cuvintare" (Oratio) lui Sigismund I, tradusa din latina §i tiparitain germana, in care pleda pentru o actiune impotriva, Portii, actiune de lacare nu putea lipsi Petru Rare 23°.

0 data cu ridicarea in scaunul marelui cnezat al Lituaniei a luiSigismund August, in 1545, Petru Rare§ a trimis la acesta pe ComaSeptilici Gheanghea, jitnicer de Suceava §i pe Nicolae Burla, starostele de*ipinti. Pe linga felicitari, ace§tia au cerut un salvconduct pentru o nougsolie moldoveang ce urma sa tread, spre Moscova, pentru a cumparanuri §i dinti de peste" 231, destinate a imblinzi prin daruri pe sultanulturcesc" ; au mai pretins achitarea datoriei de 3 000 de galbeni a doi negus-tori lituanieni, care cumparaserg 1 000 de boi din Moldova, o solutie inprocesele cu Sienco Popovici §i cu Jordan, precum §i extradarea sau alun-garea din Lituania a boierilor moldoveni fuga,ri 232.

226 Panaitescu, Petru Ram $i Mcscova, extras, p. 7. Solia a avut loc In anul 7051 (1542)noiembrie 8, In cnezatul Moscovei anul IncepInd la 1 septembrie. 0 Incercare de identificare adarurilor adu se de solii moldoveni, la Th. Uspenschi, Vasele moldovenefli aflatoare in sala armelordin Moscova, BCM I, XX (1927), fasc. 51, p. 94 ; cf. $i I. Ceban, Despre legaturile dintre Moldova

statul moscovit din sec. XV XV III, Analele romano-sovietice", 1946, nr. 1, p. 77 (shit con-topite eronat solii distincte).

222 Panaitescu, op. cit., p. 7.228 Pentru trecerea acestei solii prin Lituania multumeste Petru Rares, In anul urmator

(H5jdeu, Arch. 1st. Rom., I, 1, p. 33).229 N. Iorga, Relaiiile Poloniei cu Moldova duple documente noud, p. 416.239 Stanislaus Orzechowski, ()ratio an den durchleuchtigisten Herrn, Herrn Sigismundum

KOnig in Poln etc. Die Kriegs riistung wider den Ertzfeind Christliches Bluls, den Tiircken, fiir-zunemen blaugend . .., 1544 (un exemplar la Biblioteca Institutului de istorie N. Iorga" dinBucuresti).

291 E vorba de dintele pestelui spad5, socotit in evul mediu a avea propriet5ti curative.232 H5jdeu, op. cit., 1, 1, p. 33-34. Solia e datat5 In 1545 slmbata a 8-a", ceea ce cores-

punde cu 22 februarie, desi IncepInd cu Haldeu ea a fost datatA din august" (cf. N. Iorga,op. cit., p. 417 etc.).

qi

Sj

515-

www.dacoromanica.ro


In legatur5, cu extrklarea boierilor fugari, Rares a trimis, in acelasian, 1545, pe Avram Banilovschi la Sigismund August, care i-a ingaduit saprindI oriunde va afla, pe Gliga Arbore, Ion Crasn5,s, Vlscan Ganescunutu, fiul comisului Pltrascu nutu, cu oamenii lor. Iar la 15 august1545, Sigismund August dIdea salvconductul solicitat de solia precedents,pentru trecerea prin Vilna a solului moldovean, care urma s5,' se indreptespre Moscova 233.

Se pkea ea relatiile cu Polonia, Lituania vor continua pe un flgassbun, cu atit mai mult cu cit, dup5, un nou izvor, instructiunile comisarilorpolonezi trimisi la intilnirea cu cei moldoveni, care urma sa aibl loc la24 iunie 1545, neintelegerile de la hotare urmau s5, fie rezolvate pe salepasnicg 234. Probabil insa ca aceasta intilnire n-a mai avut loc, cum re-zult1 dintr-o scrisoare adresat5, de Petru Rare lui Sigismund I, in anulurnator, cauza ffind atitudinea lui Sigismund August si a nobililor litu-anieni fat5, de solii moldoveni care se intorceau in. 1545 de la Moscova.Petru Rarer aminteste c5, la inapoiere trimisii sai au fost opriti timp dedou5, Apt5imini la Vilno, sub acuzaDia fals/ c5; an uneltit la Moscova im-potriva Poloniei, deli naisiunea, fora fost doar de a cumpka blAinuri pre-tioase imi pe care trebuie sa be (15,m turcului pentru ca s5, m5, potfascumpka de la sultan". In plus, ling5, Klodno, cei trei soli au fost atacalide oamenii principelui Dimitrie Wigniowiecki, unul fiind ucis, ceila,ltirani i $i multe din eels cumpkate de ei au fost jefuite 235.

In aceste conditii, fiul lui Stefan eel Mare a adoptat o pozitie ferma.La scrisoarea lui Sigismund I, din 16 ianuarie 1546, plinl de reprosuri laadresa atitudinii luiRares laps' de negustorii polonezi in drum spre Turcia236,trimis5, prin Jacob Wilamowski, ale ckui instructiuni nu erau nisi pedeparts de natur5, s5, stings conflictul, domnul a rIspuns prin arestareasolului polonez, mentionind totodatI c5, negustorii amintiti au spuslucruri nepotrivite despre el. Petru Bares conditions eliberarea luiWilamowski, altminteri bine g'5,zduit, de rIscumpkarea pagubelor suf e-rite de solii sai in 1545 237. Cum polonezii nu s-au grIbit cu aceasta, Wila-mowski va fi retinut in Moldova pin5, dup5, moartea lui Petru Rams, iaro intilnire la hotare intro comisarii celor dou5, itari, propusl de Sigismund Ipentru luna septembrie 1546, n-a mai avut loc 238.

BItrinul rege al Poloniei se temea intr-adevar de reactia lui Rare§fatl de jefuirea solilor sgi in Lituania, incit in februarie 1546 cerea sfatullui Ferdinand I, cum s5, se poarte eu Moldoveanul, in iulie pretindea lui

233 Hajdeu, op. cit., I, 1, p. 34-35.234 Comisarii poloni s-au adunat la Camenila, iar cei moldoveni la Hotin (Biblioteka

Narodowa, Teki G6rskiego, t. 23, 2 801, k. 106-107).236 Gh. Duzinchevici, Din legaturite lui Petra Rzres cu Polonia, Revista istorica", XXIII

(1937), nr. 7-9, p. 259, 264, 259-260 ; anexa a II-a, p. 264-266.236 Hurmuzaki, II, 5, p. 385-386, nr. CCXXX.237 Gh. Duzinchevici, op. cit., p. 257-260 ; anexa I, p. 261-263 ; anexa II, p. 265, 266.238 G. $incai, Hronica romlnilor, ed. Gr. Tozilescu, II Bucuroti, 1886, p. 291-292,

scrisoarea lui Sigismund I catre Flares la 12 septembrie 1546.

si

i

Ilia

51

www.dacoromanica.ro


Fig. 18. Piatra funerary a lui Petru Rare§ de la manastirea Pobrata.

Sigismund August o amanuntita relatare despre cele intimplate, adre-sindu-se consilierilor s'ai 239 iar in august acelasi an, in ajunul mortiilui Rares, se opunea inrol'arii de soldati pentru imperiali, din regatul s'au,de teama, unei actiuni a domnului 249.

Asadar, ultimii ani ai voievodului n-au fost ani de liniste si pace.Cu toate acestea, dupa inapoierea domeniilor posesiunilor sale transilvl-nene, Petru Rare§ a intretinut relatii bune cu Martinuzzi, in iulie 1545acesta trimitindu-i un sol, care indeplineste o nou'a solie in Moldova Ininceputul lui octombrie 241.

Cu bistritenii, care din porunca reginei Isabela trimit mereu in Mol-dova exploratori", si care in a doua jumatate a anului 1545 conduc InRodna o parte din ostatecii din 1541, eliberati acum de la Fagan's, Rare§a intretinut relatii bune. In 1545 1546 domnul solicits la Bistrita mesterizidari pentru biserici, indeosebi pe acel Ioan zidarul, care, in ciuda unorgreseli si datorii mai vechi, mum iertate, urma sa indrume pe mesterimoldoveni sa cradeasca dupg, obiceiul de la voi" 242.

Intensa activitate ctitoriceaseg, interns a domnului, care in varaanului 1546 necesita un nurnar atit de mare de lucratori, incit atrageaatentia bistritenilor 243, teiminarea ctitoriei Sf. Dionisie de la MunteleAthos, in acelasi an, unde s-au pastrat, opera a unui pictor cretan, portre-

239 Gh. Duzinchevici, op. cit., p. 257-258.240 N. Iorga, Relaliile Poloniei cu Moldova dupd documente noud, p. 918.241 loan Dravay, care la 1 octombrie 1545 nu revenise Inca din Moldova (Hurmuzaki,

XV, 1, p. 441-992, nr. DCCCXXVI, p. 445, nr. DCCCXXX).292 ibidan, p. 940, nr. DCCCXXIV, p. 442, nr. DCCCXXVI, p. 447, nr. DCCCXXXIII,

p. 447-448, nr. DCCCXXXIIIDCCCXXXV, p. 452, nr. DCCCXL, p. 953, nr. DCCCXLI ;cf. si N. lorga, Doc. Bistrilei, I, p. XLII.

243 Rutmuzaki, XV, 1, p. 452, nr. DCCXL.

yi

www.dacoromanica.ro

264 Constantin Rejachevici

tele domnitorului §i ale familiei sale 244, nu lasau sa se intrevada finalulce se apropia. Tar la sfir§itul lui iunie 1546, domnul a mai avut bucuriass vada intarita, alianta cu domnul Tarii Romanesti, Mircea-Ciobanul,prin casatoria acestuia cu fiica sa, Chiajna 245.

Pentru ultima oars, la 19 iulie 1546, Petru Rare§ intervine pelinga bistriteni, anuntindu-i a a ales pe episcopul nostru Tarasie 7,numindu-1 episcop de Vad, rugindu-i sa-1 primeasca cu cinste §i sa veghezeca preotii roman din tinutul for dea ascultare 246. riul lui Stefan eelmare sporise inzestrarea episcopiei cu satele Bogata de Sus §i Bogata deJos, din domeniul Ciceului 247, devenind astfel §i el ctitor al episcopieirornane§ti din inima Transilvaniei.

Politica externs a lui Petru Rare,s in vremea celei de-a doua domniia fost o politica, de echilibru, urmcirind stabilirea de bune relatii cu top: vecinii.Invatind multe din lectia amara a anului 1538, Rare§ a famas pe fats in relat iibune cu Soliman Magnificul, decis, pentru a nu-pi periclita Cara pi domnia,ss nu dea pe fella legaturile sale cu statele creptine interesate in lupta anti-otomand, pinci cind din rindul acestora nu se va ivi un aliat de nlidejde.E§ecul lui Joachim al II-lea de Brandenburg §1 al o§tii statelor germane,in 1542, a dovedit cit de inteleapta era aceasta politics. De§i nu s-a prezen-tat la, Constantinopol, o data la trei ani, iar sultanul nu §i-a respectatpromisiunea de a reda Moldovei tinutul Tighinei, Soliman a luat mereupartea domnului in conflictele diplomatice ale acestuia cu Polonia.

Cu toate ca a urmarit staruitor incheierea de bune relatii cu Sigis-mund I §i cu asociatul §i urma§ul acestuia, Sigismund August, Rare§ s-alovit mereu de neincrederea §i chiar ostilitatea polonezilor, cu toate cain rindurile acestora avea §i unii sustinatori. Neincetatele ciocniri de inhotare §i relatiile domnului cu Ivan eel Groaznic au sporit animozitateaacestora, care va dura pins in moartea lui Rare§.

Dupa 1542, relatiile cu Ferdinand I, incapabil sa faca fats perico-lului otoman, s-au racit treptat, spre deosebire de relatiile cu Transilvaniacare an atins un maxim de intensitate. Urmarind redobindirea, cetatilor§i domeniilor stapinite aici de domnii moldoveni, confiscate de JoanZapolya, Petru Barg a devenit in vremea celei de-a doua domnii singuraforts politics care a ac,tionat cu eficieng in Transilvania. Patru campanii,in patru ani consecutivi (1541 1544) 248, in care nu a intilnit impotri-virea, nici unei o§ti, beneficiind, in schimb, ca mai tirziu Mihai Viteazul,

244 N. Iorga, Muntele Athos in legaturti cu (exile noastre, AAR, MSI, s. II, t. XXXVI,1914, p. 479 -480; idem, Portretele domnilor nostrt de la Muntele Athos, AAR, MSI, s. III,t. IX, 1928, p. 23-24 fig. 1, 2, 4.

242 Hurmuzaki, XI, p. 860, la 23 0 25 iunie 1546 trimi3i ardeleni la aceasta nuntA treeprin Sibiu.

248 'Minn, XV, 1, p. 453, nr. DCCCXLII.247 D. Prodan, Domeniul celdfii Ciceu la 1553, p. 103.242 Poruncile sultanului au fost doar un pretext in organizarea campaniilor In Transil-

vania, unde Rare urmArea interesele sale. in 1545-1546, dupl redobindirea cetatilor luatede I. Zapolya, sultanul a solicitat zadarnic domnului not interventii In Transilvania (Hurmu-zaki , XV, 1, p. 443, nr. DCCCXXVII, p. 451, nr. DCCCXXX IX).

si

al-i

www.dacoromanica.ro


de sprijinul romanilor si secuilor, i-au adus in cele din urma pe lingaredobindirea, Rodnei si cea a domeniilor Ciceului si Cetatii de Balta.Iar cind trei zile dupa, moartea, sa, s-a aflat despre o eventuala ineursiunea bistritenilor asupra Rodnei, Iliac voda, nu uita sa aminteasca, acestoraca : ostenii tarii noastre traiesc Inca ; tinutul parintilor nostri vrem g1-1tinem" 249.

0Petru Rarer s-a stins din viata la Suceava, in urma unei boale foarte

grea", la 3 septembrie 1546250, intr-o vineri, la miezul nopt ii25i Izvoareletirzii, din veacul al XVII-lea (Grigore Ureche, Nicolae Costin, Radu Po-pescu), adaug'a la boala si batrinetea" sa, desi cronicarii contemporani(Macarie si Eftimie) nu pomenesc despre aceasta, iar fresca de la Sf. Dio-nisiu-Muntele Athos, din ultimul an al vietii, it arata, in piing maturitate 292.

1-au ingropat cu cinste in locasul domnesc si de rugaciune de la Po-brata" 253, ctitoria sa, terminata si sfintit'a' in a doua domnie. Pe careletoata, tara, 1-au plins cu jale mare pentru ca, era rarinte milostiv tuturorsi pastor bun turmii sale" 294.

Sub piatra de maanaura a mormintului, cioplita Inca din timpulvietii, care aminteste doar trecerea sa, la vesnicele lacasuri" 299, PetruRarer doarme somnul de veci in biserica Pobratei, alaturi de credinciosii

Fratian pircalab de Neamt si Nicoar'a Hira, pircalab de Hotin 298.

Lass, asa cum rivnise, un nume bun urmasilor. Caci pentru Macarie,episcopul cronicar, era un nou erou" 297. Iar pentru Ureche, care zugra-vise si faptele marelui *tefan, Petru Rare§ : Cu adevarat era ficior luiStefan vodd cel Bun, ca intru tot simana tatine-sau, ca la reizboaie ii mergeacu noroc, di tot izbindiia, litcruri bone faced, tars ,ii mogiia sa ca un pastorbun o socotiia, judecata pre direptate facea. Altmintrilea de stat era om cuvios,si la Coate lucrurile indraznel ,si la cuvintu gala, de-1 cuno?tea tog, ea iasteharnic Sa domneasct Cara" 298.

249 lbidem, p. 454, nr. DCCCXL1V.250 Cronicile slavo-romane, p. 103 si 118. Pe o strand din biserica Popauti (Botosani)

s-a pastrat inscriptia In limba slava : La anul 7054 (1545) septembrie In 3, marti (?), a raposatIo Petru Voevod $i a stat Ilie Voevod, la anul ..." (N. Iorga, Studii fi documente, XVI, p. 278).

261 Ureche, op. cit., p. 155.262 N. Iorga, Portretele &minor nostri la Muntele Athos, fig. 1.263 Cronicile slavo-rorridne, p. 103.254 Radu Popescu, Istortile donmilor Tdril Romiznesti, ed. 1963, p. 52 ; cf. si Ureche,

op. cit., p. 155 ; N. Costin, op. cit., p. 1C0.266 <Aceasta este groapa e a> iubitorului de Hristos, robul lui Dumnezeu, Io Petru

Voevod, fiul batrInului Stefan voievod, care <s-a strAmutat la aceste> lacasuri si la vesnicelelacasuri ; vesnica lui pomenire" (N. Iorga, Inscriplii din bisericile Romantei, I, Bucuresti, 1905,p. 56-57 ; Bals, Biserici veac. XVI, p. 327, fig. 380). Dupa dimensiunile lespezii de mormint(1, 78/0,72 m), pare sa fi Post un om Malt.

255 Bats, op. cit., p. 328-330.257 Cronicile slavo-romone, loc. Cit.255 Gr. Ureche, Mc. cit. Caracterizari asemAnAtoare la N. Costin, loc. cit. : SAmAna bine

a fi ficior Jul Stefan voda celui Bun ..." ; D. Fotino, Istoria generald a Daciei, Ill, ed. G. Sion,Bucuresti, 1859, p. 50-51.

§i

sai,

www.dacoromanica.ro

3. Familia lui Petru Rare

de Stefan S. Gorovei

Identificindu-se, de la inceputul domniei, celor mai generoase traditiidinastice ale inaintasilor ski pe tronul pull 11Ioldovei, Petru Rare§ a incer-cat, totodatk, in imprejurkrile favorabile care se creasers prin disparitianeasteptatk a lui Stefan cel Tinkr, sk intemeieze o familie 1 indreptatiask aspire an numai la reprezentarea exclusivk a dreptului de succesiune Inconducerea statului, ci si la un rol politic precumpAnitor in lumen, rom'a-neasck a vremii. Desemnarea bisericii mankstirii Probrota ca necropolkdomneascl, in local celei de la Patna, cultivarea unor elemente de naturkabsolutistk in modal de exteriorizare a guvernkrii, dar mai ales contrac-tarea unor Inrudiri de certk semnificatie politick atestk neindoielnic acesteobjective.

0Se atribuie, indeobste, lui Petru Rare§ doul casktorii : cu o Maria,

dintr-o familie necunoscutk Inca, si cu Elena-Ecaterina Brancovici. Existk,insk, temeiuri pentru a crede in existenta si a unei a treia cksktorii, ante-rioark acestora, si din care au rezultat doul fiice, Maria i Ana. Ele seaflk rnentionate in pomelnicul din altarul manastirii Pobrata (1530 )2,Mrk nici o altk precizare, ceea ce a putut permite concluzia ca ar fi vorbade dunk surori ale domnitorului 3. in realitate, in. alte pomelnice acestenume reapar intre copiii lui Rares ; astfel, in cel zugrkvit, pe la 1542 1546,in biserica Sf. Paraschiva din Tirgu Frumos Stefan, ConstantinConstantin, Roxan-da si Maria 4 - si in pomelnicul Bistritei, unde Maria pi Anaca surori ale lui Stefan Rares 5.

1 Vezi $i Ursu, Petra Races, p. 132-131 ; Gorovei, Note istorice $i genealogice , p.194 199.

2 N. Iorga, Inscripiii din bisericile Rominiei, I, 1905, p. 57.3 Aurelian Sacerdoteanu, Descedeccitori de (ark, dcilatori de legi qi dalini, Magazin istoric ",

1/1960, p. 47.4 Bals, Biserici, veac. XV 1, p. 80 ; corectat de Damian P. Bogdan, Pomelnical Winds UHL

Bistri fa, Bucuresti, 1941, p. 21 si n. 2.5 D. P. Bogdan, op. cit., p. 87, In subsol ; cf. $i p. 30.

figureaza

www.dacoromanica.ro

Familia 267

Dintre aceste doug prime fiice, Ana a fost casatorita, in 1531, cuVlad Inecatul, domnul Tarii Romanesti 6, si a murit, probabil, intre1542 1546 7. Despre Maria, s-a spus s-a sells de multe ori, ca, a fostcasatorit'a cu logofatul Ioan Movila Si ea, datorita ei, Ieremia SimionMovila au putut avea pretentii la, tronul Moldovei, in momentul cindvechea dinastie a Musatinilor va da evidente seamne de decadere ; nu s-auputut aduce, pins acum, dovezi peremptorii pentru aceasta inrudire, darexists multe argumente logice care o sprijina 8.

Doamna Maria, cu care Petru Rares a urcat in scaunul domnescin 1527, a murit doi ani mai tirziu, la 28 iunie 1529, in vremea uneia dinprimele campanii transilvanene. Cu ea, Rares a avut mai multi copii,dintre care doar eltiva ne sint cunoscuti. Cel dintii e Bogdan, trecut intremembrii sfatului domnesc din 1528 ping in martie 1534 8, data dupa carea murit : lespedea care ii acopera mormintul in biserica Sf. Dumitu dinSuceava e datata 3 septembrie 15341°. Din aceasta prima, casatorie, s-anascut Si Ion, mort in 1532 si reprezentat la Probrota sub infatisarea unuicopil de 3-4 ani 11, fiind nascut, deci in 1528 sau 152912.

De.i nici un document contemporan nu pomeneste pe mama Chiaj-nei, viitoarea sotie a lui Mircea Ciobanul, e sigur ca aceasta celebra, fiicaa lui Rares nu a putut fi fiica Elenei Brancovici, cum va pretinde, tirziu,in 1607, Stefan Bogdan, fiul lui Iancu Sasul13. Din contra, daca tinemseama de faptul ca domnita Chiajna s-a maritat in iunie 1546 cindsibienii au trimis un sol ad wupcias WaVwode Transalpinensis" 14ca in anul urmator i s-a nascut primul fiu, semnificativ botezat, in amin-tirea celui abia trecut dintre vii, Petru (viitorul Petru eel Tinar16), tre-buie sa admitem ca se nascuse inainte de 1530 16; in plus, frescele si pisa-niile nu o infatiseaza printre copiii Elenei Brancovici. Rarer insusi a tre-cut-o, in rindul copiilor sai, destul de rar, ca pe aerul da'ruit manastirii

Hurmuzaki, XI, p. 32 ; Iorga, Sludii si dccumente, XXIII, p. 25 ; Nicolaescu, Docu-menle slavo-romene, p. 159.

7 Presupunem aceasta, Intrucit lipseste din pcmelnicul de la Tirgu Flumos, datat Inacesti ani. Identitatea ei cu Chiajna este greu de prctat.

Cf. I. Miclescu-Prajescu, New Data Retarding the Installaticn of Movild Princes, TheSlavonic and East European Review", MAX, nr. 115, 1971, p. 214-234. Dupa redactareaacestui capitol, am gasit elemente not in acelasi ser s, expuse In ccmunicarea prezentata Comisieide heraldica, genealogie si sigilografie la 23 februarie 1977.

9 DIR, A, XVI, 1, nr. 218, p. 247; nr. 332, p. 367.10 Bals, op. cit., p. 334, a anul 1590 ; pentru data corectA , vezi mai sus, p. 76.11 Sorin Ulea, Portrelul funerar al lui Icn, un fiu nccuroscut at lui Petru Rarer, datarea

ansamblului de picturd de la Probota, SCIA, VI (1959), nr. 1, p. 61-70.12 N-ar fi exclus ca doamna Maria sA fi murit la nasterea acestui fiu.13 Ilarian, Tesaur, III, p. 46.14 Burmuzaki, XI, p. 860 ; vezi si N. Tonga, Elena Cherepovici, doamna lui Petru vodS

Mircea al Torii Remonesti, Revista istorica", XVI (19.20), nr. 7-9, p. 154-157.25 Dupa cronicarul sas Ostermayer (cf. Nicolaescu, op. cit., p. 272), Petru cel Tlnar avea,

in 1559, virsta de 12 ani.16 FAra arAtarea sursei, C. Gane o secotca rAscutA csm pe la anul 1525" (Trecute

vieli de doamne i dcmnife, I, Iasi, 1971, p. 71).

i

6

a

si

si

www.dacoromanica.ro


Dionisiu de In Athos si datat 16 ianuarie 1545 17. Din botez, se numeaAna 18 si, pentru a fi deosebitl de sora omonim5, $i mai mare, i s-a spusChiajna.

Aceleiasi asItorii e posibil s5, i se atribuie doi copii, morti in virstii,fraged5,, ingropati In Probota, unde pietrele for s-au deteriorat pin5, lailizibilitate 16.

In aprilie 1530 20, Rares si-a adus doamn5, noun : Elena-Ecaterina,fiica, despotului sirb Iovan Brancovici (1465 1502) si a Elenei StefanIacsici 21. Una din surorile sale, Milita-Despina, fusese sotia lui NeagoeBasa,ra,b ; alta, Maria, fusese cls5,toritA cu nobilul ungur Ferdinand Fran-gipani ; o alta, Magdalena, sora numai dup5, mama, era sotia cneazuluipolon Jan Wiesznowiecki 22. ImpIratii Comneni, Cantacuzinii, AsInestii,despotii sirbi erau stramosii ei. 0 var5, prima,r5, a ei era sotia lui Vasile alIII-lea, mare cneaz al Moscovei 23.

Cu Elena Brancovici Despotovna, cum e numit5, in unele pisaniiBares a avut patru copii, ale caror destine sint cunoscute 24 : Ilia,s, nIscutpe la inceputul anului 1531, ,Stefan, nIscut in acelasi an sau in cel urmItor25,Ruwandra, n5,scut5, in 1537 sau 1538 si Constantin, nascut in 1542 si mortla 26 martie 1554, la Istanbul.

Yn afara acestora, s-au declarat fii ai aceluia,si plrinte Iancu Sasul(domn 'al Moldovei intre 1579 1582) si un Bogdan-Constantin (mortin 1573), pretendent la tronul Moldovei. Amindoi au 15,sat urmasi 26.

Mai putin cunoscute slut rudele dinspre mama ale lui Rare asu-pra celor dinspre tats, fii si fiice ale lui ytefan cel Mare, nu e locul s5, neoprim aici 27 dup5, cum obscur5, a famas originea inski a mamei sale.

17 N. Iorga, Muntele Athos In legaturd cu (drile noastre, AR MSI, s. II, I.. XXXVI, 1914,p. 34.

15 DIR, B, XVI, 3, nr. 234, p. 198.15 Cf. Gorovei, op. cit., p. 197.20 N. Iorga, Istorta armatel romonefli, ed. a II-a, Bucure§ti, Editura military, 1970.

p. 139, n. 56.21 Pentru stramo§ii §i Inrudirile Elenei Brancovici, vezi Alexa Ivici, Rodosloune tablice,

Novisad, 1928.22 I. C. Filiti, Despina, princesse de Valachie, fine presummie de Jean Brankooitch,

Revista istorica romana", I (1931), p. 246 ; o altA Inrudire cu aceea0 familie se stabilise princAsAtoria fiicei lui Stefan cel Mare, Maria, cu cneazul Teodor. Zestrea ei va fi cerutA, zadarnic,de Rarea, Ina din primul an de domnie, cf. Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 18 ; Veress, Acta et epistolae,p. 156 (rAspunsul regelui, ibidem, p. 158).

23 Sever Zotta, inrudirea Lapufnenitor cu Loan IV cel Groazntc, I-ul Tar at rufilor,CercetAri istorice", I (1925), nr. 1, p. 392-397.

24 Cf. Gorovei, op. ,cit., p. 194 ; §i idem, Mtqatinti, Bucure§ti, Editura Albatros, 1976,p. 99-101.

25 Un document din 1551 Ii da doua zeci de ani In circa", Veress, Documente, I, p. 54.26 Stefan S. Gorovei, op. cit., p.124-127, 145-150.27 Idem, Note istorice fi genealogice, p. 191 193.

-

www.dacoromanica.ro

Familia 269

0 cercetare recenta, a arItat posibilitatea confirm'arii unei vechi traditiidin zona lacului Brates, dup'a care Maria, mama lui Petru Rams, ar filost o jupinit5, din neamul boierilor Cernat 28. Aceasta ar explica ocupa-tiile pescIresti" ale lui Rams dinaintea alegerii sale ca domn. Nu s-a pututincg, atesta documentar sau deduce, m5,car, pe baza informatiilor exis-tente acel tirgovet Rares, al carui nume i1 poarta, domnitorul. Un fiual sau deci frate uterin al lui Petru vodI a fost cunoscutul piralabde Hotin Toader (a ocupat aceasta functie din 1530 ping, in 1538). In martie1528, Rare ii dkuia satele Drujesti si Chis'alesti pe Sitna, cumplrate deel de la mostenitorii lui Druje eel batrin din vremea lui Alexandru eelBun 29. Intr-o vreme cind preemptiunea era o lege de neclintit, aceast5,cumpArIturI indices o inrudire a cIrei deslusire Amine

Pircsalabul Toader a fost cas5,torit si a avut copii. Numele sotieisale nu e cunoscut ; avem doar, dintr-un document contemporan, stireaea era iuvenis femina, pulchritudine ac forma spectabili" 30. In 1538, cindBares a plecat in pribegie, Toader pircalabul a incercat sa, se stabileascI inPolonia, dar intrucit un ordin regal din 21 septembrie 1538 31 interziseseprimirea, sa in cetlti, adApost pe mosiile unui nobil din Volhinia,ducele Constantinowiez". In urma lui, au sosit doi soli cu cereri de extra-dare : un ceaus otoman, care pretindea ca Toader s'a', fie pus in lanturi sitrimis la Poarta, impreuna cu fiul, fiica Si averile sale 32, precum si AvramBanilovschi 33, trimis de Stefan LIcustl. Fratele domnului pribeagfost predat solului turc, dar, in trecere grin Moldova, a fost omorit deoamenii lui Stefan Lacusta 31, probabil impreuna cu fiul sau, despre care

ca si despre anonima lui sotie nu mai avem nici o stire. S-a pAstratnumai numele fiicei, Grozava, care a -Wait ping, tirziu in Moldova 35.

O

Asadar, o familie indestul de numeroasg si in raporturi de rudeniesuficient de extinse pentru a-si sustine, atit in interior, cit s,i in Transil-vania sau. in Tara RomaneaseI si chiar mai departe, interesele politice pro-

28 Cf. comunicarea prezentata de ing . dr. $arban Orescu la 7 mai 1975 in cadrul Com isieide heraldic,, genealogie si sigilografie din Bucuresti; o forma rezumata, In Magazin istoric",air. 3, 1977.

29 DIR, A, XVI, 1, nr. 227, p. 256-257.3° Simionescu, Noi date, p. 235.31 Veress, Documente, I, p. 30.32 Rurmuzaki, sup]. II, 1, p. 112.33 Cf. Gorovei, op. cit., p. 198 $i p. 199, n. 140.34 Simionescu, op. cit., p. 235. In aceleasi condiIii, se pare ca a fost ucis un fin al lui

Rarer, necunoscut ca nume, ibidem, p. 233.35 DIR, A, XVI, 2, nr. 61, p. 63.

viitorului.

si-a gasit

a

5i

www.dacoromanica.ro


urii sau pentru a le promova cu mai multe sanse de izbinda pe cele obstesti,ma, cum s-a relevat de fiecare data pins aici. In plus, reusind, tocmaidatorita ascendentei sale anterioare, sa reziste dificilei incercari din anii1538 1540, ea a ajuns, Intr-adevar, la un prestigiu de maxima extensiein cadrul politic romanese al epocii, probat sugestiv de recunoasterea, faresobiectii deosebite, a succesiunii lui Dias sau de casatoriile Ruxandrei siChiajnei. Cum, insa, criza raporturilor traditionale pe care se intemeiain mod firesc politica dinastica a domnului Moldovei nu a incetat odatacu revenirea sa pe tron, familia lui Petru Rare* va suporta, dupes dispari-tia acestuia, consecintele derutei contradictiilor politice generale, tre-buind in cele din urma (1553) s5, accepte pactul impus de reprezentantulceleilalte ramuri a descendentei stefaniene, Alexandru Lapusneanu.

si

www.dacoromanica.ro

CAPITOLUL AL V.LEA I MPLICATIISPIRITUALS

1. Confruntari ideologice

de Leon $1manschi

Fara a oferi posibilitatea unei tratari pe masura complexitatii subiectuluiinformatia vremii raresiene se dovedeste, totusi, divalganta eel putinin privinta problematicii majore cu care a fost confruntata atunci intreagasocietate a Tarii Moldovei. Dealtfel, exprimind in esenta trasaturi valabilepentru toata perioada feudalismului, iar pe de alts parte, caracteristicigenerale si permanente ale comunitatii etnice romanesti, constiinta socialsdin ce-1 de-al doilea sfert al secolului al XVI-lea nici n-ar putea reprezentaaltminteri o necesitate stringenta a reconstituirii de fats. Tocma,i de aceea,vor fi abordate in continuare numai acele aspecte specifice ale ideologieisau ale mentalitatii care, reflectind principalele mutatii ale procesuluisocial-economic, an imprimat la rindul lor, o anume finalitate desfasurariievenimentelor.

Astfel, investigarea diverselor surse capabile s5, transmits informatiide aceasta nature sau analiza faptelor de multiply semnificatie ale peri-oadei in cauza, relev5,, de la bun inceput, acuitatea dezbaterii ideologicereferitoare la perspectivele dezvoltarii istorice a statului si societatiimoldovene. insasi aparitia unui nou gen de literature istorica, ilustrat depovestirea apologetics a infaptuirilor domnesti, constituie o marturieelocventg, asupra imperativelor care 1-au generat, supralicitarea calitatiii abuzul argumentatiei din operele cronicarilor Macarie, Eftimie si Azarie 1,

tradind polemica inversunata cu adeptii opiniilor contrare. Iar spectacolelesustinute la Suceava, ridiculizind compromisurile la care era nevoit sarecurga regele polonez pentru a putea ridica o armata impotriva Moldovei 2,au lua'rile de atitudine prilejuite de revenirea lui Petru Rare pe tron,in 1541, indica o participare aproape generals la aceasta confruntare.

1 Al. Piru, Lileratura romcina veche, Bucuresti, E.P.L., 1961, p. 32-37 ; Isloria literaturiiromdne, vol. I, ed. a II -a, revazuta, Bucuresti, Editura Academiei, 1970, p. 261 -264 ; Cronicileslavo-roma'ne, p. 74 -151. Vom cuprinde In aria referirilor noastre si cronica lui Azarie, alcfitu

la Inceputul domniei lui Petru *chiopul,Intrucit, din punctul de vedere urmarit aici, ea apartine,totusi, aceluiasi fenomen ideologic, marcindu-i, probabil,chiar sfirsitul.

3 C. C. Giurescu, si Dinu C. Giurescu, Isloria rorminilor, 2, p. 276.

www.dacoromanica.ro

272 Leon Simanschi

Cu privire la unul din momentele culminante pe care disputa de idei dindomnia lui Petru Rams 1-a atins in zilele premergatoare sosirii ostilor luiSoliman Magnificul la Suceava s-au p'a'strat chiar relatari directe in scrierileistorice contemporane ale lui Nasuh Matrakci si Anton Verancsics, rela-taxi alterate, fireste, de particularitatile stilistice proprii celor doi autori,dar autentice in semnificatia lor, asa cum demonstreaza scurta referirela aceleasi imprejurari a episcopului Macarie.

Prezentind, astfel, dialogul care ar fi avut loc, in fata trimisuluiPortii, intre Mihu, portarul Sucevei, si Petru Rares, cronicarul turc :NasuhMatrakci atribuie celor doi exponenti ai orientarilor politice ajunse inconflict, idei diametral opuse si practic, ireconciliabile ; cad, in timpce pentru purtatorul de cuvint al boierimii tradatoare salvarea avutieisi familiilor" reprezenta grija principals, a carei rezolvare, in condi-tiile unei totale neincrederi in fortele populare, nu putea aparg, decitsub forma inchinarii cu umilinta" in fata padisahului, pentru domnulMoldovei singura posibilitate de depasire a impasului consta in irapotri-virea armata. Constient de perspectivele sumbre care s-ar fi deschis Orliprin instaurarea dominatiei otomane, el se putea, de aceea, adresa, cuadevarat, celor care dezertau de la datorie : Ceea ce graiti voi este o pareregresita si o iluzie desarta. Marirea avutiei si cresterea ostii nu se fac prinnepasare" 3. Nu mai putin sugestiv reda aceeasi fundamentala deosebirede conceptie istoricul dalmatin Anton Verancsics. Adversar declarat aldomnului Moldovei si aprobind, in fond, defectiunea boiereasc'a, el con-fers, totusi, celui dintii un cuvint de exemplara tinuta morals si de oviziune absolut realists asupra situatiei, contrastind evident cu motivareaegoista si speculativa a celor din urma. Dealtfel, elementele de similitudineale rezistentei armate propuse de Petru Rare§ cu atitudinea adoptata de*tefan eel Mare in. fata agresiunii otomane din 1476, condusa de Mohamedal II-lea, sugereaza chiar autenticitatea spiritului in care si-a pledat cauzadomnul Moldovei : sa nu incepem, adica, lupta, cu imparatul Soliman,caci nu sintem la fel de puternici ca el, ci intr-atit sa-1 purtam, sa-1 oste-nim prin intirzieri si prin speranta luptei opunem asprimea locurilor,incit sa-1 vedem intorcindu-se fie inselat in asteptari, fie impacat cu con-ditiuni favorabile nou'A ... "4. Data fiind aceasta coincidenta informative,virulenta limbajului folosit de Macarie, atunci cind descrie tragicul momental parkirii domnului de catre boieri, nu poate fi considerata doar ca unexercitiu stilistic. Dimpotriva, imaginea tradatorilor sarind ca nisteciini indraciti" asupra voievodului sugereaza insasi dezlantuirea patimasaa orgoliului boieresc, neputincios in a se ridica la inaltimea cauzei comune

caei erau minti de paminteni pacatoase ci oarbe pentru cele ce vorurma", precizeaza Macarie si recurgind, tocmai de aceea, la brutalitate5.

Pe de alta parte, in ciuda modalitatii general teologice de exprimarea ideilor ea urmare a pozitiei spirituale dominante a bjsericii in cadrul

3 Cronici turcesti, I, p. 244.4 Verancius, Despre espedijiunea lui Soliman, p. 163.6 Cronicile slavo-romeme, p. 99.

si sg-i

saei

www.dacoromanica.ro

ConfruntAri ideologice 273

societatii feudale , caracterul absolut laic al obiectivelor urmaritetradeaz5 dimpotriva, tendinta de emancipare, fie §i partials, a spirituluipublic de sub tutela dogmei §i a canonului. Deosebit de evidenta apareaceasta tendinta mai ales in tematica literaturii religioase a epocii, abundindin legende apocrife §i naratiuni populare 6 interzise oficial de biserica 7,de§i ea nu lipse§te nici din programul inconografic al picturilor muralebiserice§ti 8 §i nici chiar, dupe cum se va vedea, din contextul scrieriloristorice mentionate mai sus. Dealtfel, primele incercari de inlocuireuzului slavonei en eel al limbii romane in scrisul religios sau diplomatical vremii incereari in intimpinarea carora se pregateau s5, intervina,pe la 1532, tiparind Biblia in romane§te, promotorii lutheranismului inrasaritul Europei 9 - confirms tocmai paternitatea noului curent cul-tural-ideologic. Iar reactia oficialitatilor moldovene fats de avansul ideilorReformei in sinul populatiei ronane§ti ortodoxe reactie care a culminatcu masurile represive din vremea lui Stefan Rare§10 dovede§te eferves-centa pe care o imprima climatului ideologic afluxul unei mentalitati derespiratie cvasipopular5,.

Disociata cronologic, ideologia vremii lui Petru Rare§ poate ficonsiderate, a§adar, eareprezentind un moment de criza, formele dominantede pins atunci nemaifiind apte sa suporte cerintele innoitoare ale societatii,iar cele de data recenta neavind Inc a potentialul necesar pentru a se im-pure recunoa§terii majoritare. Sugestiva, din acest punct de vedere,este, mai ales, confruntarea dintre ideologia domneasca traditional §icea boiereasel, imbogatita cu imprumuturi din statul feudalitatilor incon-juratoare, intrucit, a§a cum se reflects ea in paginile literaturii istoricementionate, disputa a provocat numeroase precizari §i justificari de ati-tudini, apelindu-se, mai mult decit se cuvenea, la aparenta §i nesemnificativ.

S-a observat deja, in acest sens, ca primul letopiset moldovean nu aputut fi alcatuit decit in vremea §i la eurtea lui Stefan eel Mare. El a avutun caracter oficial §i un scop politic bine definit : reprezentarea monar-hului feudal ca elementul central §i determinant al istoriei ifarii, ca stapinitornecontestat, din gratia diving, al destinelor oamenilor11. Cronicile lui Macarie,Eftimie §i .Azarie, la care se adauga, probabil, povestirea pierdut5, desprePribegia lui Feint Rare? in Ardea112, serise in acela§i spirit de glorificare apersonalitatii monarhului, an totu§i un aspect specific, care le individuali-

6 Istoria literaturii ronine, I, p. 235 245 ; N. Cartojan, Carlile populare in literaturaromdneascd, vol. I, ed. Alex. Chiriacescu, Bucure;t1, Editura enciclopedicA, 1974, p. 9-25.

7 Istoria literaturii rcmdne, I, p. 244 ; N. Cartojan, op. cit., p. 34 si 331-336.8 Sorin Ulea, Originea si semnificafia ideologica a picturii exterioare moldovenefti (III),

SCIA, 1963, nr. 1, p. 57 -91 si 1972, nr. 1, p. 37-55.9 Serban Papacostea, Moldova in epoca reforrnei, Studii", XI (1958), nr. 4, p. 62 63.1° Ibidem, p. 64-76.11 P. P. Panaitescu, Les chroniques slaves de Moldavie au XV-e siècle, Romanoslavica",

I, Bucuresti, 1958, p. 163-168.12 Ureche, Lelopiselul, p. 40. Ea a avut InsA o oarecare circulatie, cAci s-a pAstrat st In

traditia popularA : vezi antologia De la Dragon la Cuza-Vodd, de V. AdAscAlitei, Bucuresti,E.P.L., 1966, p. 66-67.

18-c.410

a

www.dacoromanica.ro

274 Leon Simadschi

zeaza; si le caracterizeaza totodata drept expresii ale unor imprejufaripolitice noi. Sobrietatea stilului folosit de autorul Letopisetului anonimface loc unui retorism usor si prolix, cu mult mai nimerit apologeticeiexagerate, practicata de cei trei reprezentanti ai noii literaturi. Pentruproslavirea domnilor nu se mai consider& suficienta simpla invocare afaptelor for obstesti, ci se apeleazg, la calitatile personale ale acestora, laintimplari care sa-i puns intr-o lumina favorabila. Pentru Azarie, de exem-plu, Alexandru Lapusneanu era om voinic si frumos la chip, linistit siblind", dreptcinstitor si mingiia pe toti", iar din pricing ca, intr-untimp de foamete, voia sa impart/ poporului ajutoare $i neavind de unde,era suparat si intristat si tinjia" 13. Mai putin retinut decit .Azarie, Efimiefoloseste, pentru acelasi domn, intreaga suit& a superlativelor pe care leeunoaste, atribuindu-i supranumele gratuit, de cel Viteaz si cel Nou" 14.In acest fel, insa, domnii, coboriti, in ciuda intentiilor autorilor, de pepiedestalul absolutismului, pe care it faurise alcatuitorul Letopiselutuianonim pentru Stefan cel Mare, sint transformati din reprezentanti aivointei supreme in reprezentanti ai oamenilor.

Ceea ce ii preocupa, deci, pe apologetii lui Petru Rares, AlexandruLapusneanu sau Petru chiopul nu sint atit principiile pe care le repre-zinta acesti domni, ci eforturile for de a corespunde normelor existente,interesele for personale, chiar atunci cind acestea contraveneau atributelorputerii monarhice sau cerintelor superioare ale Orli. Eftimie justified*,astfel, confirmarea in scaun a lui Alexandru Lapusneanu nu prin faptul,relatat tot de el, ca fiind ales de boieri, incuviintat de tara" si uns demitropolit era domn legitim, ci pentru ca Soliman a auzit despre bunatateamoravurilor lui, despre mintea lui desteapta si ca are obiceiuri domnestisi intelepciune si virtute ..." 15. Mergind mai departe decit predecesorulsau, Azarie nu se sfieste chiar sa condamne razboiul antiotoman al lui Thanvoda, sa se intristeze pentru victoriile castigate de acesta si sa se bucurepentru deznodamintul de la Cahul 16.

Evident, o literature cu asemenea accente particulare marcheazao alt etapa a dezvoltarii ideologiei domnesti, corespunzatoare lupteiinversunate intre tendintele politice divergente ale boierimii si ale dom-niei. Exagerat apologetics, ea nu se dovedeste mai putin concesiva fatsde conceptii straine spiritului monarhic, cu scopul de a-i apara pe domnide orice invinuire posibila. Este o adevarata literature de comanda, oliterature politica, folosita ca atare de o domnie ce-si pierdea treptat rolulhotaritor in societatea feudala a vremii. Apelul lui Stefanita, Rare§ la ace-lasi episcop care-i proslavise tatal 17, al lui Alexandru Lapusneanu si allui Petru Schiopul la ucenicii lui Macarie, dovedeste cit de necesare sipretuite au fost de domni scrierile de aceasta nature. Semnificativ pentru

13 Cronicile slavo-romine, p. 140.14 Ibidem, p. 122.14 Ibidem, p. 124.16 Ibidem, p. 150.17 Desi nu o marturiseste, este evident, totusi, ca. Macarie si-a reluat cronica tocmai

pentru a-1 pream5ri pe cel care 1-a repus in scaunul Episcopiei de Roman : tefanita Rares.

www.dacoromanica.ro

Confruntari ideologice 275

utilitarismul politic al cronicilor in discutie este tocmai redactarea for lainceputul domniilor cArora le-au fost dedicate, cind de fapt nu existauinc5, dovezi suficiente privind calitAtile noilor conduatori ai tOrii. Macariei§i terming, astfel, ultima parte a cronicii sale in primul an de domnie alui StefOnitO" Rare:? (1551), Eftimie in al doilea an al domniei lui AlexandruL'apu§neanu (1554), iar Azarie in primul din domnia lui Petru Schiopul(1474). Se elabora deci un manifest, o chemare la credinta, la unire injurul domnului, deoarece acesta era bun, intelept, viteaz, frumos, drept-credincios etc. Macarie i§i incheie, dealtfel, opera exact in acest spirit :Ei impArate care domne§ti peste toate, dupO, ce ne-ai dat un astfel destOpin, invatO,4 0, fie un invingator neasemuit" 18 j §i la fel procedeaaAzarie, cind sfir§e§te cu cuvintele : DO doamne acestuia, care iube§telegea ta, cum &AI David, Mal pleat, viata indelungata §i pace multA" 18.

0TrasAturile generale ale fenomenului ideologic din vremea lui Petru

Rare§ se regasesc in alternativele propuse pentru rezolvarea celor maimulte din imperativele generate de practica istoricI. Dintre acestea,problema fata de care nu numai cronicarii apologeti de la mijloculsecolului al XVI-lea, ci §i mai toti cOrturarii straini, implicati in politiel§i preocupati de eunomterea starilor de lucruri moldovene, manifesta, oatentie specialA, a fost, incontestabil, cea a puterii, atit in ceea ce prive§tedetinerea, cit §1, indeosebi, exercitarea ei.

Evident, nu se contesta §i nici nu se putea contesta Inca, in mediulpolitic al vremii, necesitatea monarhiei pe tronul Moldovei sau a reprezen--aril acesteia de care membrii ai dinastiei BogdOne§tilor 28. Dar, mareaboierime moldovean5, ale cArei interese fuseserg, partial lezate de m6surileautoritare ale lui *tefan eel Mare, *tefan eel Tina'r §i Petru Rare§, inspi-rind-se din exemplul nobilimii poloneze beneficiary a unor succesivestatute care-ireglementau pozitia fatg, deregalitate §i rolul ei in stat dorea,fire§te, o participare mai mare la rezolvarea treburilor ob§te§ti §i, implicit,modificarea regimului politic intern. Or, o asemenea doleant5, insemna,de fapt, atenuarea independentei de actiune a domnului, conditionareapoliticii sale de acordul marii boierimi, renuntarea la absolutismul pe caredomnia incepuse sa -1 imbrIti§eze inc6 de la sfir§itul secolului al XV-lea,odatil, cu incercarea de impunere a principiului primogeniturii in succesi-unea la tron 21. Atit timp cit sistemul aliantelor domne§ti a functionat

18 Cronicile slavo- romdne, p. 105.19 Ibidem, p. 151.20 Nici chiar regele polon sau sultanul otoman, decisi sä conlucreze la indepartarea 1W

Petru Rares, nu intentionau, totusi, decit inlocuirea acestuia cu un alt membru al aceleiasidinastii (Corfus, Activitatea diplomatic& p. 337 -338; lancu Bidian, Moldova in lratalivelepolono-otomane, intr-un document din anul 1538, SMIM, VII (1974), p. 316.

21 Ea s-a reflectat In relativa stabilitate a domnilor moldoveni din aceastA perioadi,comparativ cu situatia celor din Tara Romfineasca, stabilitate sesizata chiar de catre contem-porani : cf. Cdldlori, I, p. 199 (Georg Reicherstorffer), 407-408 (Anton Verancsics), 488 (Ni-colaus Olahus).

www.dacoromanica.ro

276 Leon Simanschi

normal, cit resursele materials i spirituale ale domniei s-au dovedit a fisuficiente, urmasii lui *tefan eel Mare au reusit sa apere insa cu succesveleitatile autocratismului. Anali tii anonimi ai vremii, inclusiv Macariein prima parte a cronicii sale (1504 1531), se puteau deci exprima simplu,dar semnificativ, ca Cara era mosia" domnilor, dup6, cum oamenii erau,ostenii, dregatorii sau boierii lor. Victoriile militare erau oblinute de aceiasicu ajutorul lui Dumnezeu" erau tot ale domnilor, chiar daca acestianu participasera efectiv la lupte, deoarece nimic nu se putea intreprindedecit din dorinta, minia sau din capriciul lor. Mai mult insa, boierii insiiconsiderau normala uneori aceasta situatie, ca vistierul Mateias, la 22iulie 1530, cind iii iricheia scrisoarea care bistriteni, amintindu-le : stitibine ca domnul nostru cere atit de la noi, cit si de la voi cea mai cre-dincioasa slujba. De aceea trebuie slujim tog cu eredinici" (subl.L..) 229 sau ca acei sfetnici care recunosteau, in septembrie 1533, fatsde solul polon Nicolae Iskrzycki, ca domnul nostru, jiind stapinul nostru(subl. L. nu se is intotdeauna dupa sfaturile noastre "23.

Treptat insa solidul suport .politico-militar al curtenilor si sluji-torilor, pe care il crease *tefan eel Mare domniei moldovene, s-a dovedit,totusi, a fi insuficient pentru a-i permite acesteia depasirea vechiului stadiu,transformarea ei, chiar si partials, intr-o instilutie de reprezentare socialscomplexa. Incompleta dezvoltare oraseneasca j absenta unor activitatieconomice precapitaliste au impus, dimpotriva, ca peste tot in raisaritulEuropei, o evolutie specifics a domeniului feudal, concretizata in crestereaponderii acestuia in productia materials a societatii j, implicit, a nobilimiiin viata politics. Aparind mica proprietate, in ciuda perimarii irevocabilela care era condamnat rolul ei social, domnia Moldovei se afla, asadar,in situalia de a utiliza arme vechi in lupta de conservare a atributelorsale interne si externe, in timp ce marea boierime, deli profesa o conceptiede class limitata, cistiga, in aceeasi masura, pozitii. Ea nu va intirziade aceea, chiar daca u lipseau deocamdata mijloacele unei rasturuariviolente din scaun a domnului, sa solicite sultanului inlocuirea acestuia,trimitindu-i in tain'a, o scrisoare" 24. Acceptind insa hiclenia", ca ometoda indreptatita de lupta politics, ea abjura, fireste, de la obligatiaelementary a supunerii feudale, jar de aici pins la refuzul auxi/ium-uluidatorat suzeranului nu era $i nici n-a fost decit un singur pas, asa cumdemonstreaza evenimentele din anal 1538.

Restructurarile politice care s-au produs in societatea moldoveneascala sfirsitul celui de-al treilea deceniu al secolului al XVI-lea (1538 1540),ca urmare a acestor acunaulari lente, dar objective, instaurarea domi-natiei otomane, nu au mai ingaduit insa domniei desi ea a fost reprezen-tata ulterior de aceeasi persoana : Petru Rarer sa-si mentina nici chiar

22 Hurmuzaki, XV, 1, p. 358.as Calatori, I, p. 354.24 Cronicile slam-romane, p. 98 (Macarie).

sa -1

5i

5i

www.dacoromanica.ro

CiDnfinntairi ideologice 277

vechile sale pozitii. Perioada de intense lupte politice care a urmat i-adiminuat §i mai mult importanta, incit autocratismul §i-a pierdut treptatorice baza reala, de sustinere. Este adev'a'rat ea, revenind in scaun, PetruRare§ a reu§it 0, impuna, anularea valabilitatii tuturor deciziilor in materiede proprietate pe care le luase Stefan La,custa, in cuprinsul actelor decancelarie introducindu-se o clauza specialA referitoare la aceasta ches-tiune 28. De asernenea, introducerea unui nou tip de document In activitateacancelariei domne§ti formularul scurt 26 - acesta hotarirea domnuluide a se dispensa de colaborarea sfatului, cel putin in unele domenii ale vietiide stat. incercarile sale de a deveni mai mult decit ceea ce fusese erau insain noile conditii istorice sortite e§ecului. Diminuarea grava pe care o suf e-rise, in urma evenimentelor din 1538, suveranitatea domniei, deli, aparent,stabilitatea acesteia era garantata acum de Poarta, nu putea sa conducadecit la atenuarea treptata §i a principiilor adiacente. Petru Rare insu§iera con§tient de acest adevar Inca din vremea pribegiei sale in Transilvania,rind declara ca toti cei care primesc §i detin puterea din mina strains,Claca devin prea mindri §i se sumetesc, vor cadea in aceemi ocara §i neno-rocire" in care se afla e127.

Data fiind tocmai aceasta situatie, din scrierile lui Macarie (cele douacontinuari ale cronicii sale din 1541 §i 1551), Eftimie §i Azarie transpare oideologie ambigua,, exprimata, pe de o parte, in apologia impresionantaa personalitatii diferitilor domni, iar pe de alts parte, in neglijarea unorprincipii elementare ale autocratismului, ca inviolabilitatea monarhuluisau succesiunea la tron in temeiul dreptului ereditar. Daca, Macarie pre-zinta, de pilda, pe *tefanita Rare§, ca intruchipind virtutile tatalui sau§i calitatile necesare unui adevarat domn, discipolul sau, Eftimie, nu sesfie§te sa condamne necinstea domnilor de mai inainte, fo§ti din neamullui Petru voievod" 28, indreptatind uciderea ultimului de care boieri.Azarie, in schimb, care fusese martorul indepartarii treptate a lui Alexan-dru L'apu§neanu de sprijinitorii sai initiali §i a reluarii de Care acesta avechii politici domne§ti de coloratura absolutists, infiereaza pe asasiniilui tefasnita Rare§ in aceeasi masura in care it lauds pe urma§ul sau latron, omitind legatura genetics dintre cele doua fapte. Atunci cind estenevoit sa-1 justifice pe patronul sail procedeaza insa cu inainta§ul in scaun alacestuia, in acela§i mod ca Eftimie. Acceptata partial de purtatorii de cuviutai ideologiei domne§ti, nesocotirea integritatii personale a domnilor ajunge,in politica marii boierimi, o metoda, practicata ra'ra retinere. Daca inlatu-rarea lui Stefan Lacusta fusese Inca, insotita de teama oprobiului public 29,

25 DIR, A, XVI, 1, nr. 382, p. 416, nr. 385, p. 421, nr. 386, p. 422 etc.29 Dident, nr. 366, 367, 369, 371, 373 etc.27 Verancius, op. cit., p. 173-174.25 Cronicile slavo-romdne, p. 123.29 Iorga, Scrisori, p. 27 : Ce au facut unii oameni, inlaturind pe *tam Voll, vo:n pia t i-o

not cu capetele noastre i cu singele nostru".

www.dacoromanica.ro

278 Leon Simanschi

asasinarea lui tefanita Rare§ nu i-a provocat nici un -fel de ingrijo-rare, simpla invocare a tiraniei" practicate de fostul domn punind-ola adapost de once suspiciune 30. Aceasta schimbare de mentalitate se reflec-ts sugestiv in adaosul pe care it opereaza. Reicherstorffer in cea de-a douaeditie, din 1550, a Chorographiei 3foldovei, asimilind soarta domnilormoldoveni, pe care anterior ii prezentase mai putin expu§i primejdiilorinterne, cu cea a voievozilor din Tara Romaneasca 31. Totodata, mutatiase afla intr-o perfecta concordanta cu metoda politics aleasa de mareaboierime pentru atingerea propriului scop : complotul de curte incheiatprin asasinat. Ea demonstreaz,, pe de o parte, ci§tigarea unor pozitiipolitico-ideologice suficiente pentru a se actiona nu numai din afara',ci. §i din interior impotriva tendintelor autocratismului domnesc, iar pede alt5, parte, incompleta maturizare a conditiilor care propulsau intlie-tatea marii boierimi in viata de stat, ceea ce conducea obligatoriu la pre-.ferinta acordata elementului surpriza §i politicii faptului implinit.

Semnificativa pentru procesul de disolutie a ideologiei domne§ti, inraport cu avansul celei boiere§ti, este §i interpretarea modului de succe-siune la tron oferita de cele doug, forte politice aflate in disputa. Autoriidiferitelor continuari ale letopisetului scris la curtea lui Stefan cel Mare §ichiar Macarie, in prima parte a operei sale, nu socotesc necesar, astfel,sa justifice inscaunarea lui Bogdan cel Orb sau a lui tefa'nita. Formulesimple, ca : a luat schiptrul Moldovei", a venit la domnie" sau a lasatdomnia", dupa care episcopul de Roman nu uita sa mentioneze §i solemni-tatea ungerii", consemnau evenimentele. incepind roes cu Iliac} Rare§,actul alegerii domnului de catre sfatul largit al tarii, amintindu-se uneori§i aprobarea poporului, refine in mod deosebit atentia celor trei cronicari 32.Descendenta din fo§tii voievozi nu mai are, evident, importanta de odi-nioara, iar hotarirea domnului raposat cu privire la succesor este preaputin luata, in seams. Azarie uita chiar sa pomeneasca de. indrituirea latron a lui Alexandru Lapu§neanu, iar inscaunarea lui Tom§a, un om oare-care intre boieri" pin, atunci, nu-i provoac nici un fel de nedumerire 33.La rindul ei, motivatia teologica a faptelor domne§ti, inclusiv luareaschiptrului", nu mai ramine monopolul unei singure persoane. Alegind pecel indrept5,4it sa domneasca, boierii se bucura §i ei de revelatia luiDumnezeu" 34, chiar atunci cind actiunea lor, judecata chiar de pe pozi-tiile aparate de cronicari, putea fi identificata cu hiclenia".

32 Hurmuzaki, II, 1, p. 288. Dealtfel, situalia eia ccrstataiil Inca de Anton Verancsics :Moldovenii shit mai bllnzi de felul for $i ru sint aF,a de aprigi Pala de dcmniilor, cind au apucatsa-1 ridice pe unul In scaun $i sA-I primeasca drept domn, 11 slujesc cu credinIA si 11 InsoIesc cuiubire, decit doar dacA noul domn nu alunecA cumva spre tiranie si ei vAd ca sint dispreluilide el" (Calatori, 1, p. 407-408).

31 Calatori, I, p. 199 §i 201.32 Cronicile slavo- romdne, p. 103 105 (Macarie), 122 (Eftimie), 140 §i 143 (Azarie).33 Ibidem, p. 143.91 Ibidem, p. 95, 122-123, 140 143.

$i

$i

www.dacoromanica.ro

Con ffIllltilri ideologice 279

Dar, regresul principiului este explicabil. Insasi alegerea ca domna lui Petru Rare§ a prilejuit boierimii, dupa cum se stie, crearea unuiprecedent in incalcarea tendintei de statornicire a primogeniturii in succe-siunea la tron si, totodata, afirmarea rolului ei in validarea oficiala aacesteia. Ulterior, schimbarea de domnie survenita in 1538 a constituit,chiar in conditiile dictatului otoman, o reeditare a exemplului, asigurindboierimea de suficienta probei osului domnesc" in fata celui ce urma,de acum inainte, s5, sanctioneze orice inscaunare 35. In sfirsit, ajungind saexprime, pentru o aristocratic nu mai putin orgolioasa de obirsia si impor-tanta ei, ipostaza tiranica a guvernarii, nici pentru Petru Rare§ in cea de-adoua domnie si nici fiii s5,i nu au mai reusit sa reabiliteze prestigiul ramuriidinastice stefaniene pe care o reprezentau. Dimpotriva, aceasta a inceputsa fie tot mai insistent opusa urmasilor lui Bogdan, asa cum sugereazaInca justificarea alegerii lui Alexandru Cornea : si am luat alt domn,nou, pe care-1 stim cu totii ca e coboritor al domnilor, fiu al lui Bogdanvod'a si nepot al batrinului Stefan vod'a, mostenitor drept al Tarii Moldo-vei. Ne-am suspus lui cu totii si am hotarit sa ne fie domn si 0, domneasea,precum an domnit intii bunicul, apoi tatal sail ... "36. Chiar Eftimiepare sa se fi gindit la acelasi aspect, atunci cind, imprumutind metaforainacariana, scria despre Alexandru Lapusneanu : Caci este si acesta unuldintre fiii vesnic pomenitului Bogdan voievod si a fost ascuns ca odinioaralumina sub obroc sau luceafarul sub pamint" 37.

Un aspect nu mai putin important al ideologiei politice de la mijlo-cul secolului al )(VI-lea, pe care it incumba problema puterii, se refereala natura raporturilor ce trebuiau sa existe in conducerea treburilor tariiintre domnie si biserica. Apologeti ai domnilor, dar, in acelasi timp, sireprezentanti ai clerului, Macarie si elevii sai nu uita, fireste, sa sublinieze,de fiecare data cind se ivea prilejul, rolul politic al bisericii in stat. PentruMacarie, de exemplu, fostul mitropolit Teoctist, iar pentru Eftimie siAzarie, episcopul de Roman insusi, au fost invatatori ai Moldovei",moartea for insemnind o pierdere grea pentru intreaga Cara 38. Cu prilejulalegerii viitorilor domni este remarcata, de asemenea, in chip deosebit,participarea clerului Malt la dezbaterile sfatului, dupa cum in apreciereaacestora revine ca un laitmotiv atitudinea for fat de manastiri si calugari.Evident, trecerea lui Iliac la mahomedanism le provoaca o legitima indig-nare, ca si impunerea clerului, de catre acelasi damn, la plata haraciului,folosirea tezaurelor manastiresti de catre Despot sau masurile aspre luateimpotriva clerului de loan voda.

Alianta traditionala dintre domnie si biserica sufera, deci, in aceastavreme, o serioasa modificare de continut. Sanctificind, prin actul ungerii,noile domnii, proclamind apoi faptele acestora ca manifestari ale vointei

35 Cronici turcesti, I, p. 230, 255, 270, 354, 480, 536.36 Iorga, Scrisori, p. 26.37 Cronicile slavo-romcine, p. 122.38 Ibidem, p. 95, 120 i 141.

www.dacoromanica.ro

280 Leon Simanscbi

divine, biserica nu se multumeste numai cu binefacerile periodice ale celorsustinuti de ea, ci reclam5, dreptul, pe care i-1 conferea bogatia material&Si imensa influent5, mora15, asupra socieatii, de a participa efectiv la con-ducerea statului. Nu intimplAtor Eftimie se aratA, indignat de modul incare Ilia§ Rarer} s-a dispensat de colaborarea lui Macarie, recurgind laserviciile unui Mitrof an, iar Azarie, de gestul intrucitva asem6nator allui loan vodA, 39. Ajungind s, reprezinte insA, un factor de decizie fat5, decare, in conditiile luptei antiotomane, domnia nu numai ca nu putea s&se manifeste tran§ant, ci, dimpotriva, trebuia sl se arate concesiv5,4°,biserica a contribuit totodatA, indirect, la limitarea bazei sociale a puteriicentrale. C5,ci, dac& respingerea oricArei imixtiuni a islamismului a slujitcauzei comune, extinderea acestei atitudini asupra tuturor celorlaltereligii nu a insemnat pentru domnie decit pierderea increderii unor ele-mente politice fidele pin& atunci tuturor intreprinderilor sale 41 .§i chiardim inn area resurselor sale materiale 42.

In sfir§it, o ultima confruntare de opinii, cu implicatii majore inviata politic& a aceleiasi perioade, s-a desfa'§urat in jurul problemei limi-telor puterii domne§ti, in masura in care aceasta periclita interesele claseidominante. Fire§te, marea boierime nu contests Inca, in principiu, dreptuldomnului de a se considera stlpinul suprem al tarii, de a dispune asupratuturor bunurilor sau oamenilor care o alcAtuiau, deoarece tocmai acestdrept asigura ordinea feudal& in interior §i reprezenta chezasia apArariicu succes a integrit&tii de stat in fata primejdiilor externe. IIii cal:I-torstrain ca Georg Reicherstorffer, remarca, de aceea, marea supunere pecare o arAtau moldovenii poruncilor domne§ti, precum §i asprimea pedep-selor aplicate43. Dar, in conditiile in care interesele ei fundamentale odeterminau s& opteze pentru o alt& rezolvare a problemelor ob§testi, mareaboierime nu mai putea, desigur, accepta discretionarismul domnesc inadministrarea pedepsei capitale, in confiscarea averilor sau in impartirea,slujbelor. Cu atit mai putin se putea ea declara, fire§te, de acord cu ten-dinta de absolutizare a acestor prerogative, a§a cum a incercat, mai ales inprima domnie, Petru Rare§, cind, potrivit celor relatate de Ivan Peres-vetov, voievodul Moldovei a pus mai mare pret pe vitejia ost5,§ease&decit pe strAlucirea boaiei, con§tient flind de urmArile dezastruaseale parazitismului aristocratic sau ale pArAsirii indeletnicirilor razboinicein favoarea celor economico-administrative 44. Nu intimplator, deci,pledind pentru inchinarea tarii, in 1538, portarul Mihu invoca, inainte

39 Ibidem, p. 120 $i 149.4° Cum a trebuit sA procedeze Petru Bares, cu prilejul revenirii pe tron, fatA de cererile

mitropolitului (HAjdeu, Arch. tst. Rom., II, 1, p. 158).41 er ban Papacostea, op. cit., p. 75-76.42 Fireste, situatia precara In care ajunsese vistieria tariff, dovedita de referirile insistente

ale cronicarilor la acest aspect (Cronicile slam-roma:le, p. 103-104, 120-121, 140, 143, 149),nu a avut o singura cauza. MAsurile extreme la care au recurs unii domni atestA Insa ca Incasarilemonetare daca nu scAzusera, In valoare absolutA, nu cresteau totusi In mAsura suficientA.

43 Calatori, I, p. 193 $i 201.44 Ibidem, p. 452-463.

www.dacoromanica.ro


de toate, necesitatea apararii avutiei si familiilor noastre" 45, dupes cumulterior, referindu-se la acelea§i evenimente, boierii lui Alexandru Cornease disculpau, afirmind c5, dad, atunci sultanul ar fi pus domn pe un tiganon pe un arap, tot 1-am fi prima, numai nu se intoarca si sa pradetara pins la capat "46. Chiar autorii cronicilor oficiale, aparatori ai intere-selor laice ale bisericii, se faceau ecoul aceleia§i mentalitati atunci cindcondamnau clomnia lui Ilia Rare mai ales pentru hotarirea acestuia dea se incasa, fares deosebire de conditie socials, darea haraciului, sau cindjustificau acea saminta a necredintei" boieresti prin masurile drasticeluate de domn impotriva opozantilor 47. Atitudinea este evidenta in specialla Eftimie, care, dupes ce-§i consumes tot arsenalul de invective la adresacomportarilor lui Iliac, prezinta, in final, cea mai grozava dintre fara'de-legile acestuia : Iliac, care se numea si Mahmet, nu a putut sa rabdemai molt, ci §i-a varsat tot veninul ascuns inauntrul inimii sale fatarnicesi a scris pe toti boierii mari §i mici la birul eel mare, si pe tot sfatul, sivatafilor toti, din toata tara, de la cei dintii pines la cei din urma, le-aporuncit sa dea, si mitropolitului si episcopilor ; a scris Inca §i toate m5,nas-tirile cite sint in Moldovlahia la haraciul eel mare F}i cili popi §i diaconisint in granitele moldovene§ti" 48.

Divizata ea insa§i de lupta pentru demnitati §i venituri in gruparirivale, pozitia marii boerimi fates de latitudinea domneasca in materie derevocare a persoanelor din dregatorii apare insa mai putin explicita.Fireste, egumenul Eftimie nu putea decit sa condamne inlocuirea din func-tie a episcopului Macarie, socotit un adevarat invatator al Moldovei",deoarece aceasta se facuse fares sobor si fares pravila"49. Cum insa oschimbare de domnie antrena, chiar si in conditii normale, modificari inrepartitia functiilor, se pare caa solutia preconizata de marea boierime nutrecea de gravitatea caderii in dizgratie. Oricum, necesitatea amnistieipolitice in anumite imprejurari rezulta clar din ins5,§i lauda adresata luiAlexandru Lapu§neanu pentru clementa sa de la inceputul domniei :ca un om destept §i intelept si milostiv, s-a Invrednicit de i-a iertat petoti" 50.

Elementele ideologice prezentate pins aici confirms, asadar, sea-derea insemnata a prestigiului tronului in fats boierimii moldovene, sea-dere pe care o anuntase deja ridicarea acesteia, cu armele, in 1523, impo-triva lui Stefan eel Tinar. In acela§i timp, lipsa de consistenta a principiilorautoeratismului, chiar pentru cei care Incercau sa le apere prin mijlocireascrisului, sugereaza ideea ca acestea erau deja depa§ite in contextul ideo-logic al epocii §i limitate la casa domneasca a rare§izilor si a partizaniloei directi. Din pacate, informatia pastrata nu se dovedeste intotdeauna

46 Cronici turce#1, p. 224.46 Iorga, Scrisori, p. 25.47 Cronicile slavo-romcine, p. 104.46 Ibidem, p. 120.49 Ibidem.

Ibidem, p. 123.

s5,

f °

...

www.dacoromanica.ro

282 Leon Simanschi

suficienta, pentru definirea solutiilor de bazil, preconizate de advei sariiabsolutismului. Disocierea atenta a mesajului ideologic pe care it transmiteinsa cronica lui Grigore Ureche 51 mesaj inglobind si conceptiile poli-tice ale marii boierimi din perioada Movilestilor permite totusi surprin-derea citorva dintre obiectivele urmarite anterior de reprezentantii mariiproprietati. Fireste, ar fi greu de admis, pentru vremea lui Petru Rares,insusirea integrals a conceptului de monarhie elective constitutionala,forma de guvernamint considerate ca cea mai potrivita pentru statulmoldovean de Grigore Ureche ; dar, amplificarea, cu orice prilej, de catreautor, a momentelor succesiunii domniilor, proportiile unora dintre acesteaputind fi socotite chiar neverosimile, implies, totusi, in mod obiectiv, oatare semnificatie a faptelor. De asemenea, afirmarea categories, de catreacelasi cronicar, a necesitatii legii, de fapt a unui statut care sa reglemen-,teze prerogativele si, mai ales, autoritatea domnilor, pornindu-se tot dela exemplul polonez, poate fi apreciata, ca depasind intrucitva doleanteleboierimii din vremea lui Petru Rares ; dar motivarea unui astfel de regimprin rolul politic hotaritor jucat de-a lungul vremii de Care boierimecare ar fi asigurat acea permanents salvatoare", in momente de cum-pana, pentru destinele tariff, constituie, desigur, un rationament de fac-tura traditionala, in deplin acord cu aceea ce Eftimie sau Azarie prezentaudeja fare retineri, in operele lor.

Un adversar al domniei lui Petru Rare§ putea, desigur, reflecta curegret, ca si marele vornic al Tarii de Jos, privind organizarea si regimulpolitic al statului polonez sau al voievodatului ardelean : Pre Moldovaieste acest obiceiu de pier (boierii L4.) far' de numar, far' de judecata,far' de leac de vino; (domnul L..) insasi paraste, insasi umple legea,.$e de acesta noroc Moldova nu seal* ca multi sintu de le ieste drag a varsa.singe nevinovat" 52. De asemenea, el ar fi fost indreptatit sa doreasca undomn ales de boieri si incorsetat de legalitatea rigida a dreptului nobiliar,cu alte cuvinte, asa cum gindea cronicarul de mai tirziu, nu un domn dinmila lui Dumnezeu", ci un conducator obisnuit, purtind responsabilitateafaptelor sale, si respectat doar atita vreme cit nu si-a incalcat angajamen-tele fag de cei ce 1-au ales, cit nu s-a indepartat de exemplul matceifare ac".

O

Un al doilea aspect tematic al ideologiei din vremea lui Petru Rare§se concentra in jurul nu mai putin importantei probleme a neatirnarii.Fireste, in esenta ei, disputa nu era noua, dar primejdia otomana, atin-gind maxima gravitatii sale, a reactualizat opinii ce pareau de mull

51 P. P. Panaitescu, Influenfa polond in opera $i personalitatea cronicarilor Grigore Urecheilliron Costin, AAR, MST, s. III, torn. IV (1925), p. 74-76 ; idem, Introducere, la Ureche,

op. cit., p. 11-15 ; Gr. Scorpan, Reflectarea pozi fief de clasd a boierimii in stilul cronicii luiGr. Ureche, Studiisi cercetgri stiintifice", Filiala Iasi a Academiei ; I (1950), fasc. 2, p. 390 428 ;Al. Piru, op. cit., p. 121 -122; Istoria literaturii romdne, I, p. 361-362.

52 Ureche, op. cit., p. 191.

si

www.dacoromanica.ro

ConIruntari ideologice 283

depasite. Dupa cum se stie, la mijlocul veacului precedent, reprezentantiifeudalitatii moldovene constituiti Intr -o adunare extraordinara, la Vaslui,in 1456, acceptasera plata tributului cerut de sultanul Mohamed, confe-rindu-i insa acestuia semnificatia unei rascumparari a pacii pina' trodsji milostivul Dumnezeu se va indura sa putem iarasi avea negasim aliati ..." pentru ruperea acestei legaturi 53. Prilejul nu a intir-ziat si el a fost exploatat in chip desavirsit de geniul lui Stefan eelMare, asa incit, in imprejurarile nefavorabile care au urmat, reluareawail obligatii nu numai ca n-a insemnat depasirea caracterului initialal inchinarii", ci, in masura in care folosirea razboiului a fost abando-nata de ambele parti, ea a echivalat cu o evidenta diminuare a acestuia.Adaugind acestei reunite atenuarea considerabila a disproportiei de fortecare existase, la mijlocul veacului al XV-lea, intre Moldova si Imperiulotoman, rezulta starea de aproape totala independenta in care si-ala'sat Cara marele domn, precum incontestabila sa capacitate de a seopune, in continuare, primejdiilor din afara.

Treptat insa, pe masura descresterii sau chiar disparitiei unoradintre resursele interne sau extern ale domniei concomitent, a trans-form6xii statului otoman intr-un imperiu coths, mentinerea vechiuluiraport a devenit tot mai dificila. Poarta insasi, constienta de schimbareasurvenita, n-a intirziat sa se manifeste ca atare, incercind sa impunadomnului Moldovei obligatii noi, asa cum s-a intimplat cu prilejul expe-ditiei turcesti din 1521 pentru cucerirea Belgradului. E tradator cinese abate de la vointa imparateasca ; prin urmare nu cumva sa cutezia nu asculta, ci, din contra, Vara zabava, sub ochii privegherea aces-tui al mew credincios cinstit, Sinan Celebi, sa ocupi, sa prazi i sasupui Tara Secuiasca" glasuia porunca sultanului adresata lui Stefaneel Tinar 54. Politica de eschivare, asupra careia convenisera factorii dedecizie ai statului moldovean, profitind de minoratul domnului, incum-bind ea insasi conceptul embrionar al compromisului, s-a dovedit insa,in conditiile izbucnirii violente a luptei pentru putere, in 1523, si a pra-busirii statului feudal ungar, in 1526, inconsistenta i falimentara, obli-gind la o delimitare transanta a pozitiilor.

Principial, considerind ea exprima, in acel context, prin chiar naturaei, atributele de baza ale suveranitatii de stat, domnia a continuat, fi-reste, sa apere prin toate mijloacele situatia de fapt i sa confere, de aceea,tributului rolul esential in definirea dependentei Moldovei fats de Poarta.Nu intimplator, deci, Stefan eel Tinar raspundea cererii sultanului, men-tionata mai sus, ca nu ma pot bate cu secuii, de'ntliu pentru ca avemlegaturi de pace cu regele unguresc ; al doilea, pentru ca regele unguresc,fiind nepot regelui polon, apoi Polonia tine cu Ungaria, iar Litva tine

53 Documenta Romaniae Hislorica, s. A., vol. II, Bucuresti, Editura Academiei, 1976, p. 86.54 HAjdeu, Arch. ist. Rom., I, 1, p. 10 ; v. ¢i Tahsin Gemil, Din relaiiile moldo-otomane

In primul sfert at sec. at XVI-lea (Pe marginea a cloud documente din arhivele de la Istanbul),Anwar" Iasi, IX(1972), p. 141-142.

si

si sa

1i1i

si,

si

www.dacoromanica.ro

1184 Leon 5imagschi

cu Polonia si ne vor cotropi tara vazindu-ne in secuime ; al treilea, pentruea ne ameninta si tatarii. Fi-va placut sultanului sa ni sa pustiasca sisa ni va piarda tara Dar atunci, cine ii va plati tributul r 55. Era oafirmare categorica a independentei de actiune pe plan extern Si totodata,o stricta delimitare a obligatiei pe care domnul intelegea sa si-o respectefata de Poarta. Fireste, Petru Rare§ a continuat, la rindul sau, 0, sub-linieze de cite on a avut prilejul, semnificatia tributului 56 la platacAruia ar fi dorit sa obtina pina, contributia Polonici 57 desi, cuaceeasi hotarire, isi proclama libertatea sa de actiune fat de Poarta....pretinzindurse

Petru voda nu mai trimetea la Constantinopole tributul eel anual,cu aroganta mai sus de o asemenea injosire, nepotrivitit

cu calitatea unui adevarat principe si laudindu-se a-si fi rascumparatlibertatea prin arme" 58 nota astfel, Paul Giovio.

Realizind insa, la adevaratele sale dimensiuni, gi avitatea primej-diei otomane, decurgind din pretentiile teoretice ale acestora 56, asa cumprobeaza scrisoarea sultanului din 15 mai 1531, adresafa regelui polonez 6°,Petru Rare§ a incercat sa fructifice toate posibilita ile pe care situatiareala i le oferea, experimentind principii politice de maxima eficient.Unul dintre acestea a fost, indiscutabil, eel al compensIrii disproportieide forte materiale si umane prin intermediul manevrelor diplomatice,§a cum insusi Ferdinand de Habsburg a fost deseori nevoit sa procedeze

in confruntarea sa permanenta cu Poarta. Ca urmare, prezenta Moldoveipe e§ichierul relatiilor internationale inregistreaz'a o substantiala dezvol-tare, trimisii lui Petru Rams facindu-si aparitia la curtile tuturor suvera-nilor implicati direct sau indirect in problemele de interes fundamentalpentru tara sa, dupa cum la Suceava au inceput sa soseasca de pretu-tindeni solii 61. Sugestiv in acest seas este mai ales faptul ca domnul Mol-dovei intelegea sa trateze chiar si cu cei care-i devenisera inamici 62,asa cum s-a intimplat, de exemplu, in 1529, inaintea celei de-a douacampanii in Transilvania, sau la inceputul anului 1531, dupa ce ()stilesale intrasera in Pocutia 63.

Fireste, principiul nu insemna neglijarea puterii combative a tarii,pe care Petru Rare§ s-a strAduit, concomitent, s-o amplifice. Tocmai de

ss Hajdeu, Arch. ist. Rom., I, 1, p. 10.56 Hurmuzaki, XI, p. 31 (solul polonez Jacob Wilamowski trebuia sá comunice sultanului

ea domnul Moldovei rectino$tea, ca singurii obligalie rap de acesta, plata tributului).57 Ibidem, supl. II, 1, p. 20.58 Relafiunea lui Giovio, p. 36.59 Xenopol, Isloria romdnilor, IV, p. 243.60 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 24-26 ; XI, p. 21. Soliman Magnificul 1$i afirma

cu acest prilej, suzeranitatea asupra Moldovei, interzicind, totodata, lui Sigismund sa tratezedirect cu Petru Rare$.

61 in septembrie 1533, s-au aflat, de exemplu, la curtea lui Petru Rare soli de la tatari,de la Moscova $i din Polonia (Caleitori, I, p. 355).

62 Chid pircalabul de Ciceu, Toma, a Incercat sa poarte convorbiri cu ferdinandi$tii (Ve-ress, Acta et epislolae, I, p. 192-193).

63 Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 21-24 (se menlioneazA scrisoarea pin care Petru Rare1$i anun(a reluarea mo$iei").

si

hotarlt,

www.dacoromanica.ro


aeeea °stile Tarii Moldovei s-au bucurat de o unanima apreciere in epoca,confirmata, mai mult decit prin succesele obtinute, de amploarea agita-tiei poloneze in urma victoriei lui Tarnowski de la Obertyn. De asemenea,in conditiile in care veniturile vistieriei domnesti fusesera serios afectatede trecerea Chiliei si a Cetatii Albe sub stapinire turceasca, Petru Raress-a preocupat si de gasirea unor not resurse materiale, pe care detinereaexploatarilor aurifere de la Rodna, incasarea censului Bistritei sau acontributiilor altor orase din Transilvania i le-a si oferit 64. Nu intim-plator, deci, referindu-se In cei 70 000 de soldati cu care fusese amenintatde care regele polon, domnul Moldovei aprecia ca pentru o astfel de armataar trebui si 70 000 de oale cu galbeni unguresti" 65. Dealtfel, valoareatezaurului ca si a celui personal de care dispunea Petru Rares, adevenit Inca de atunci cunoscuta, cu prilejul evenimentelor din 1538dusmanii domnului reusind sa-si insuseasca o mare parte din bogatiaacestora 66.

Principiul initiatives politice in conducerea raporturilor externe aletarii a fost insotit, totodata, de eel al elasticitatii angajamentelor, asumate,astfel incit schimbarea conditiilor initiate permits domnului Moldoveiadoptarea unei alte atitudini. Astfel, justificind redeschiderea problemeiPocutiei, acesta invoca recenta incoronare pe tronul polonez a lui Sigis-mund August, cu care nu Incheiase, intr-adevAr, nici un fel de act 67.

Totodata, Petru Rams intelegea sa supraliciteze valoarea unor angaja-mente, atunci cind imprejurarile le faceau de fapt inoperante. Asa se

desigur, recunoasterea de complezenta a suzeranitatii lui IoanZapolya, in 1529 69, de vreme de Transilvania asculta mai degraba de eldecit de regele Ungariei, sau a lui Ferdinand de Habsburg, in 1535 69,

cind era evident ca tocmai oastea Moldovei era cea de care depindea rea-lizarea proiectelor imperiale in zona.

In sfirsit, ca o implicatie necesara a caracterului deosebit de activsi de mobil al diplomatiei raresiene se impune si pluralitatea aparenta aacceptiunilor fiecarui demers politic, astfel incit, de la cauze piny la efecte,latitudinea propriei interpretari sa poata ramine permanent ascunsa.Eschivei cu orice pret, dar in ultima instants compromitatoare, mai ales

66 Una dintre ratiunile reluArii problemei Poculiei pare sa fi fost tocmai obtinerea unelcontriibutii materliale a regelui polonez la cauza luptei antiotomane (C6 Mori, 1, p. 356).

65 Hurmuzaki, II, 1, p. 136-137.66 in afara de tezaurul pe care turcii 1-au insusit de la Suceava (Cronici turcoli, 1,

p. 230, 248, 270, 354), visteria tarii a fost prAdata si la HirlAu, cliiar de c5tre cei carora le revencasarcina s-o pazeasea (DIR, A, XVI, 1, p. 404-405), iar din ceea ce luase drumul Ciceului(Ureche, op. cit., p. 149), o parte se pare a a Incaput pe miinile lui Ioan Zapolya (Hurmuzaki,II, 1, p. 212).

67 Ibidem, supl. II, 1, p. 23. Cu alt prilej, domnul Moldovei considera ca tratatul din 1527nu a fost Inealeat din moment ce el nu stipula nimic despre Poculia, de.i polonezii rationau,tot din acelasi motiv, exact invers (Ca latori, I, p. 353).

68 Hurmuzaki, XV , I, p. 325, 326.69 Ibidem, II, 1, p. 91--95;

tariff,

sari

expliea,

Si

www.dacoromanica.ro

256 Leon Simanschi

fatg, de Poartg, i s-a preferat, a§adar, angajarea multiplg, cu eventualulavantaj de a putea urmg,ri dezideratul esential chiar cu mijloacele oferitede adversar. Iar din acest punt de vedere opera lui Petru Rare§ se infg-ti§eazg, f5r5, indoialit, ca un model de abilitate politica, rivalizind cu celemai des'Avirsite ale epocii si permitindu-i Invinsului din 1538 sg, triumfepeste doi ani chiar in capitala celui ce-si jurase sa -1 calce sub copitelecalului sg,u 70. Fireste, nu exists, si nici n-ar putea exista o confirmaredirects a unei conduite pe care Renasterea o postulase deja, deli, in/7catehismul" boierilor lui Alexandru Cornea adevgrul sg,tea, totusi, sg,transparg, : si cit a fost domn, Dumnezeu stie ce domn a fost si care i-aufost voia $i gindurile 71, afirmau acestia despre Petru Rares. De asemenea,nu s-ar putea susjine aparitia, in forme plenare, a noului procedeu inc5,de la inceputul domniei lui Petru Rares. Este ins' incontestabil cg expe-rienta transilvg,neang, i-a verificat domnului Moldovei tocmai modalitateapoliticg, pe care va incerca s-o practice consecvent de aici inainte.

Astfel, in timp ce prima sa trecere peste munti, acuzind un evidentechivoc al scopului, a putut fi justificata chiar in fats celor care urmau

suporte consecintele 72, cea de-a doua, afisind cauza impunerii luiJoan Zapolya, nu preggtea totusi alteeva decit roadele pe care domnulle va culege la sfir§itul anului, cind o mare parte a Transilvaniei ii va recu-noa§te autoritatea. Numeroasele declaratii atestind propriul interes urma-rit de Petru Rare§ cu prilejul celor trei interventii converg, dealtfel,flea putintA de tgigada,, spre aceastg, incheiere. De asemenea, in ciuda apa-rentelor, redeschiderea problemei Pocutiei a fost de la bun Inceput grevatg,de necesitatea iesirii din izolarea politicg, ce se contura tocmai ca urmarea sprijinului acordat lui loan Zapolya. ModalitAtile de realizare au fostscontate insg, pe diverse planuri : al deteriorarii raporturilor polono-oto-mane, al cointeresarii imperialilor si a cneazului moscovit, sau al anga-jarii Joan Zapolya pe o pozitie antiturceasc5,. Tocmai de aceea, dom-nul Moldovei nu poate fi invinuit, in acest caz, de eroare politicA, pro-blema Pocutiei, urmatg, de afacerea Gritti hotArindu-1 in cele din urmApe Ferdinand de Habsburg ofere alianta, iar pe Joan Zapolya sg,se indeparteze treptat de Poartl, desi solutia spre care tindea Petru Rare§era, de bung, seams, cea a unei efective colaborgri antiotomane a Polo-niei cu Moldova 73.

Fireste, aplicarea unor astfel de principii diplomatice prezenta siserioase inconveniente, personalitatea domnului riscind deseori sa, secompromita, iar obiectivul esential, sa., se diluieze in prea multe paliative.

70 Este sugestiv ca traditia populara 1i attlibuie domnului Moldovei o iesire din impastocmai datorita marii sale abilitati pentru a-$i respecta cuvintul (In epoca Soliman era con-siderat servitorul cuvIntului sau" I), sultanul a trecut de trei on Mare peste un pod subcare se afla Petru Rams (Neculce, 0 mad de cuvinte, p. 13).

71 Iorga, Scrisori, p. 25.72 Idem, Istoria romanilor, IV, p. 337-338. La nevoie Petru Rares putea s3 -$i motiveze

acIliunea si prin invitatia sultanului, desi era evident a el i-a dat curs nutnai In momentulcInd succesul cauzei zapoliene era asigurat.

73 Caldtori, I, p. 352, 355 ; Corfus, op. cit., p. 324, 329, 337-338.

sa-i

lui

sa-si

www.dacoromanica.ro

Confruntari ideologise 287

Raporturile pe care le-a promovat Petru Rare§ cu Poarta ilustreaza,dealtfel, convingaitor situatia. Incercind sa previna orice nemultumirea puternicului sultan §i cunoasca, totodata, direct intentiile, domnulMoldovei a intretinut de la inceput un strins contact diplomatic cu Con-stantinopolu174, Mr/ a ajunge insa pins la presupusa inchinare 78. Maimult Inca, prin cele doua cereri-sondaj ale sale, din 1528 §i 1530 78, dea interveni in Pocutia chiar data atunci cind s-a hotarit sa actio-neze permisiunea n-a mai fost solicitata el a lasat totu§i sa se inte-leaga o anumita recunoa§tere a drepturilor Portii, incurajind astfel insa§ipretentiile de suzeranitate ale acesteia 77. Nu mai putin periculoasa s-adovedit de asemenea, invocarea numelui sultanului 78 cu prilejul discu-tiilor generate de acela§i conflict, intrucit Soliman Magnificul, interesatsa intrerupa contactele diplomatice directe moldo-poloneze 78 §i dorindsa asimileze situatia Moldovei cu cea a unei provincii a Imperiului oto-man 80, nu facea decit sa dezvolte elementul, desigur speculativ, introdusde insu§i Petru Rare§ in aceasta disputa'. In sfir§it, cultivind pretentiilede suzeranitate impotriva carora lupta de fapt, domnul Moldovei agravaimplicit semnificatia oricarui refuz, a§a cum s-a intimplat in 1536, cindPoarta i-a solicitat participarea la o campanie impotriva Habsburgilor 81.

Adept al prelevarii scopului asupra mijloacelor din rindul caroranu le-a exclus uneori nici pe cele de maxima duritate 82 Petru Rare§n-a promovat totu§i o politica agresiva, strains de interesele vitale alepoporului caruia ii apar1inea. Folosind mijloacele pe care insa§i epocale oficializase 83, domnia Moldovei ajunge in vremea sa la un program depolitica externs de maxima valoare istorica, incumbind, deopotriva men-tinerea deplinei ei suveranitati, ca §i tendintele fire§ti de colaborare alecelor trei tari romane. De la primul angajament international al lui PetruRare§, tratatul moldo-polon din 1527, §i pins la eel din lama, tratatul

74 Mai ales ca initial turcii s-au orientat, se pare, spre alt candidat (vezi cap. II, 1, Poli-tica interns" (p. 71-72), Inscilunarea lui Petru flare facIndu-se faro acordul for (Caleitori,I, p. 302).

76 Attie] nu s-ar putea explica de ce Soliman era gata sa-i acorde iertarea In 1538, lnaintede a trece Dunarea, dada ar fi acceptat sa faca personal act de supunere (Cronici turcesti, I,p. 223, 264). Vezi $i nota de la p. 140

lorga, op. cit., IV, p. 351, 354 ; Mehmed, Documente turce#1, I, p. 16-17.77 Incurajarea reiese limpede raportindu-se situalta din 1531 la cea relevatA de discutiile

pe care Ieronim Laski le-a purtat In decembrie 1527 ianuarie 1528 la Constantinopol, turciiconsiderIndu-1 vasal" doar pe Radu de la Afumati, in timp ce fala de domnul Moldovei, reclamatIn aceeasi calitate de catre loan Zapolya, nu si-au manifestat nici o pretentie (Hurmuzaki,II, 1, p. 41).

78 lbidem, supl. II, 1, p. 23, 44-46 ; Corfus, op. cit., p. 321, 324.78 Hurmuzaki, XI, p. 20-21 ; Eorfus, op. cit., p. 338." Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 44-45, 67 -68; XI, p. 20-21.81 Calcitori, I, p. 376 -377; Hurmuzaki, II, 1, p. 104 si 107-108 (ttiri despre iminen(a

unei viitoare campanii turcesti in Moldova).sa Cazurile Forster, Gritti sau Mailat li reclamA Intr-o mare mAsura contributia.82 Numeroase exemple, la Rodica Ciocan, Politica habsburgilor fold de Transilvania in

vremea lui Carol Quintal, Bucuresti, 1945. Noile trAsaturi ale politicii europene facilitau, larindul for astfel de principii (vezi Andrei Otetea, Rena0erea si Reforma, Bucuresti, Editurastiintifica, 1965, p. 158-161).

sari

76

www.dacoromanica.ro

288 Leon Sirnanschi

sau cu Ioachim de Brandenburg, din 1542, eliberarea de sub suzeranitateaotomana revine astfel cu aceeasi acuitate ardoare. Pentru ca, la felnadajduia in 1533, cind acorda un obroc manastirii Hilandar, de la MunteleAthos, fagaduind mai multe", dac5, va binevoi Domnul Dumnezeusa ne mintuiasca din miinile neamurilor straine" 84, sau in 1535, cind aliantalui cu Ferdinand de Habsburg it indreptatea sa se gindeasca la momentulin care bunul Dumnezeu ne va scapa de dominatia i tirania turcilor" 85,

constient fiind de fiecare data, ca o tara care este sub robie, in acea tarase intimpla toate relele" 66.

intotdeauna pregatit sa participe cu toate fortele la o campanieantiotomana, pe care in idealismul vitejiei" ce se anunta o vedea ajun-gind ping, la Constantinopol" 87, Petru Rares nu proba insa mai putinrealism atunci cind iii conditiona adeziunea, Inca din 1527, printr-unadin stipulatiile tratatului moldo-polon 68, cu protejarea tarii sale de cala-mitatea unei invazii pustiitoare. Eu sint gata sa slujesc toata cresti-natatea, punindu-mi capul si domnia mea, nu-mi voi cruta nici viata,nici averea, ci sint pregatit sa infrunt toate primejdiile... numai doarca Maiestatile for (Carol si Ferdinand L. sa-si dea concursul spri-jinul ca 0, pot sa-mi urmez gindul meu mai usor fara vatamare,a measi a acestei tari, a Moldovei" 89 - declara el, de asemenea, in.1536. Apre-ciind valoarea internationall, evidenta mai ales in situatia Poloniei, acontributiei Moldovei la cauza comuna a apararii antiotomane, PetruRare§ intelegea totodata sa pretinda celor ce se bucurau de foloaseleacestei stari de lucruri o participare cel putin materials 90, care sa compen-seze eforturile suportate de tara sa, dar disproportionate fats de putereaei reala.

Modalitatea esentia15, prin care domnul Moldovei concepea elibe-rarea de ingerintele Portii consta insa, fara indoiala, in unirea Intreguluipotential romanesc sub conducerea sa. Acea finalitate a intreprinderilorsale, intotdeauna mama, cu grija de privirile iscoditoare ale Portii oto-mane, dar aparind in intreaga ei semnificatie dupa consumarea acestora,ofera, dealtfel, cea mai bung, confirmare : Petru Rams a urmarit reali-zarea unei comuniuni moldo-transilvane, facilitate de caderea regatuluiungar, pentru ca ulterior, obtinind colaborarea Tarii Romanesti, sa poataopune turcilor o forta de neinvins. Fiind in unele momente extrem deaproape de realizarea acestui deziderat, el putea sa afirme, de aceea, cutoata convingerea ca in cazul unei ridicari generale antiotomane voiadauga din tara mea 45 000 de oameni alesi, 20 000 ai Transilvaniei

84 DIR, A, XVI, 1, nr. 323, p. 357.88 Hurmuzaki, II, 1, p. 93.86 Caldlort, I, p. 461.87 Ibidem, p. 378.88 Hurmuzaki, II, 3, p. 604 730-731.89 Caldlori, I, p. 378.99 Ibidem, p . 355 ; Hurmuzaki, supl. II, 1, p. 64. Este interesant, ca, de fiecare data,

Petru:Ftare$ confers tocmai un astfel de seas contribuliilor transilvanene.

i

i

>ii

$)1i

si

si

www.dacoromanica.ro

ConfruntAri ideologice 289

25 000 ai Tarii Romanesti" ; nici n-ar fi putut gindi altminteri, de vremece chiar dusmanul sau declarat, Anton Verancsics, aprecia ca, in 153871s-a temut Soliman ca nu cumva, cind ar incerca el sa ocupe Transilvaniasau Tara Romaneasca sau Moldova, toate aceste tki sa se uneasca im-preuna sa se apare ..." 91. Mai mult Inca, nutrind speranta inchegariiunei diete" a reprezentantilor celor trei tari pentru rezolvarea problemeitransilvanene diets aflata fireste sub patronajul sau asa cum declaradeschis in 1542 92, domnul Moldovei asocia numele de ideea confederkiifortelor politice romanesti intr-un singur organism politic, depasind astfel,cu originalitatea gindirii sale, barierele mentalitatii feudale a tuturorpremergatorilor

Comparativ cu programul ideologic al domniei, conceptia boierimiitradatoare apare, desigur, de o ridicula skacie. Nici chiar ideea pe carereprezentantii acesteia au dezvolta-o cu preclilectie in 1538: apkarea tariide pierderi materiale inutile 93, nu-si dovedeste o alts obirsie decit totin grija permanents de pins atunci a domniei, dupa cum cauza reintre-girii teritoriale a Moldovei va figura atit in demersul lui Petru Rare§de la Constantinopol 94, in 1540, cit si printre clauzele principale ale tra-tatului secret din 1542 incheiat de el cu electorul de Brandenburg. Tocmaide aceea, actul celor ce erau doar minti de paminteni pacatoase si oarbepentru cele ce vor urma" 95 nu comports decit justificarea dlficultaiipe care ei insisi au provocat-o, inlocuind o apkare pregatita o con-fruntare asteptata cu dezorganizarea celei dintli i refuzul celei din urma.Fireste, in ciuda orientarii spre o colaborare cu turcii a unei parti a bole-rimii moldovene Inca din vremea lui Stefan cel Tinar, asa cum dovedesteinsinuarea pribeagului Cozma Sarpe 96, iar ulterior, amenintarea sulta-nului 97 §i scrisoarea sfetnicilor lui Petru Bares 98, nu se poate totusi sustineun abandon direct al cauzei neatirnarii din partea acesteia. Retragerea eispre Badeuti releva de altfel surpriza pe care a avut-o in fats maniereisultanului de a-i acorda sprijinul solicitat, dupa cum revolta ulterioaraii atesta nemultumirea.

91 Cala tort, I, p. 378, 418.92 Hurmuzakt, II, 4, p. 321. Dealtfel, tot in 1542, fratele George" era instiintat despre

intentia domnilor Moldovei Tarn RomAnesti de a aduce Transilvania sub ascultarea for (ibi-dem, p. 295), ceea ce 11 determina sl observe cA inert din vechime dorinta transilvanenilor aPost ca sA fie separati de aceasta tarn a Ungariei" $i sl alba un statut asemanator MoldoveiTarn Romanesti pe plan international (ibidem, p. 328).

98 Ureche, op. cit., p. 15394 In Mara de acceptarea rascumpararii Tighinei (vezi cap. IV, 1, p. 225) ,este posibil ca

Petru Rams sa fi obtinut tot atunci renuntarea turcilor la portiunea dintre Prut $i Ialpug,Antruclt, conform hotaririi din 1538, coltul vestic al teritoriului anexat trebuia sA fie marcat deo cetate ce urma sa se construiasca la FAlciu (Cronici turce$1i, I, p. 230-231, 270-271, 354,480 481).

96 Cronicile slavo-rometne, p. 99.96 Hurmuzaki, II, 3, p. 441-443.97 Ibidem, II, 4, p. 12-13.99 Cronicile slavo-romdne, p. 98.

19 c. 410

si

si

isi

sat

si

-

gi

II

ci

www.dacoromanica.ro

290 Leon Simanschi

Profesind insa o ideologic egoista, care o conducea la eludarea princi-palei sale indatoriri in cadrul ordinii feudale totodata, la contestareasuveranitatii interne a domniei, marea boierime nici nu putea ajunge,atunci cind insaFA libertatea tarii era amenintata, decit la compromis

tradare. Nu intimplator, pentru cronicarul Eftimie, unul din marilemerite ale lui Bogdan Lapupeanu era acela de a fi coborit asupra tuturorpaces ", facind din fiecare zi stralucita sarbatoare", impreuna ea toliboierii sac §i cu o§tenii lui care se aflau in palat" 99. Dealtfel, daea Macariecontinua §i in cea de-a doua parte a cronicii sale sali dovedeasca antitur-cismul, regretind libertatea anterioara a Moldovei, imitatorii sai, expo-nenti ai unei ideologii impregnate deja cu numeroase elemente boiere§ti,relateaza fare nici un accent de indignare amestecul tot mai vadit alPori ii in politica Intern a Moldovei, considerind dominatia otomana caun fapt Implinit. Azarie aproba astfel intrutotul cuvintele logofatuluiloan Golac, eel cu ginduri bune", care, infruntindu-1 pe Ioan voda,ci propunea : ori pleaca-ti capul in fata imparatului sau pleats §c du-tein taxi stra'ine, dar cu turcii nu to apuca de lupta" 100. Resemnarea uneipk'rti a boierimii §i clerului moldovean fats de pierderea neatirnarii tariiapare deci ca un principiu de conduits bine definit, forma de rezistentafats de abuzurile Portii constind in parasirea tronului de catre domn,a§a cum boierii i-au cerut lui Petru Rare§ Inca in 1538.

De asemenea, cultivarea pe plan extern a veleitatilor Poloniei, cuale carei oficialitati opozitia interns a avut permanent contacte, i seinfati§a acesteia ca una din caile de contrabalansare a pretentiilor otomane.Acceptind insa o subordonare a intereselor Orli celor poloneze, alternativacontravenea vadit modalitatii de cooperare sustinuta de Petru Bares§i chiar preocuparii boierilortde protejare a tarii, intrucit aceasta urma0, devil* cum s-a §c intimplat ulterior, un adev'grat cimp de batalie.A.$adar, un sumum de idei inconsistente §i contradictorii, Inlocuind inte-resele generale cu cele restrinse, de class, astfel poate fi considerate con-ceptia boiereasca despre apaxarea neatirna'xii 1°1.

Cele doua probleme fundamentale care au prilejuit confruntareaprincipalelor orientari ideologice alelvremii, domneasca §i boiereasca, nuepuizeaza, fireste, preocupkile de aceasta natura ale societatii moldovene.Accente nu mai puffin sugestive pentru conturarea atmosferei ideologicegenerale ofera, de asemenea, interpretarile statutului proprietatii sau alfunctiilor din cadrul administratiei oficiale. De fiecare data Ins diver-

99 Ibidem, p. 124.1" Ibidem, p. 151.101 Pentru a elimina suprapunerea, semnificaiiile ideologice ale picturilor exterioare cu

care au Post lmpodobite bisericile vremii confirmind, deaitfel, conceplia domniei cu privirela una dintre modalitedile de apbrare a neatIrnArii larii : mobilizarea maselor populare , fiindtratate In subcapitolul urmator, nu au mai lost utilizate In interveniia noastra.

si,

si

www.dacoromanica.ro

Fig. 23. Doran, boieri $i osteni moldoveni la mijlocul se colului al XVI-lea(detaliu din f resca mana stirii Voronet).

www.dacoromanica.ro

Fig. 24.Grigore Roca mitropolit Daniil Sihastru, fresea de la manAstireaVoronet (stinga intrarii).

l.

. /,` Iii

1. A

9

ti

ttr8

§i

www.dacoromanica.ro

Confruntilri ideologice 291

genta mai molt sau mai putin accentuate a opiniilor indreptgte§te consta-tarea unei profunde perioade de restructurari spirituale, ideologia dom.-neascg, atingind apogeul, dar, in acela§i timp, datoritg epuizarii propriilorresurse, ingIduind dezvoltarea unei conceptii care in cele din uring vatriumfa. Procesul nu a fost desigur nici pur ideologic §i nici lipsit de reve-niri §i imprumuturi reciproce. In general insa, dug perioada care a pre-mers confruntArii deschise politico-militare, din 1523, a celor doug, ideo-logii poate fi considerate ca apartinind primelor cristalizAri ale conceptieiboiere§ti, etapa urmatoare, incheiata la 1538, ii consemneaza, afirmareade sine stAta,toare Si adeziunea relativ general:a a marii nobilimi, cu impli-catii grave asupra atributelor fundamentale ale domniei §i statului feudal.Tocmai de aceea, in ciuda revenirii pe tron a lui Petru Rare §i a condam-na'rii aproape unanime pe care au suportat-o autorii evenimentelor tragicedin anii 1538 1540, domnia Moldovei nu va mai putea reveni la programulideologic anterior. Ascendenta treptat5, pe care o va dobindi asupra eimarea boierime ii va reduce dealtfel caracterul reprezentativ ping lalimita de class acceptabita. Infringerea politica', a domnei nu a insemnatinsa decit infringerea aliatilor fire§ti ai acesteia : mica boierime, ord§e-nimea §i tgranimea libera, pe care particularitatile dezvoltgrii social-eco-nomice a tgrii §i specificul situatiei ei internationale i-a condamnat unuiproces lent de pauperizare.

Chiar §i in aceste conditii, opera ideologica, a domniei Tgrii Moldovei,a§a cum a fost dimensionata de geniul creator al lui Stefan cel Mare $iimboga its cu principii ale Rena.terii de cea mai puternica expresie prinspiritul novator al lui Petru Rare§, iii revendica insa, o valoare istoricgtie maxima importanta.

www.dacoromanica.ro

2. Realizari artistice

de Ion Solcanu

Arta Moldovei din vremea domniei lui Petru Rare§, ca §i aceea din timpulvoievozilor de dinaintea sa Stefan eel Tina'. si Bogdan al III-leacontinua procesul de aceemi nature §i atit de puternic conturat in ultimaparte a domniei lui Stefan cel Mare. Dominantele creatiei artistice dinvremea ilustrului domn sint reluate, pe planuri superioare, de arta urma-Olor sad directi, atingind plenitudinea in vremea domniei lui Petru Bare§.Tocmai de aceea cuprinderea creatiei artistice din a doua parte a domnieilui Stefan cel Mare §i din prima jumatate a secolului al XVI-lea sub denu-mirea generics de epoca §tefaniang, nu face decit sa sublinieze unitateafenomenului artistic de pe cuprinsul Tarii Moldovei din aceasta perioada.Factorii care au contribuit la realizarea ei pot fi intrezariti atit in patro-najul cultural §i opera constructive a domniei ca parti componente alepoliticii tronului , cit §i in continuitatea de dinastie din Moldova. Astfel,intro 1504 §i 1552, la tronul Moldovei au urmat numai descendenti directiai marelui Stefan, fii §i nepoti de fii, fapt care a stimulat interesul fiecaruivoievod in parte pentru continuarea operei de ctitorie inceputa de prede-cesorul sau. Monumente construite sau doar incepute de un voievod vorfi desavir§ite de urma§ii acestuia. Astfel, bisericii Voronet, ctitorie a luiStefan eel Mare, i se va adanga pridvorul §i va fi pictata in exteriorin timpul domniei lui Ilia§ Rare§, in 1547 ; biserica de la Reuseni va fiterminate de Bogdan al III-lea, la doua luni dupg, disparitia tatalui sau ;biserica Sf. Neculai din Dorohoi, ctitorita tot de Stefan cel Mare, va fipictata in interior in timpul domniei lui Stefan eel Tinar, intro 15251527 ; biserica manastirii Dobrovat, ultima ctitorie a lui Stefan eel Mare,va fi pictata din initiativa lui Petru Rare§ ; biserica Sf. Gheorghe dinSuceava, ridicata ping. la ferestre in timpul lui Bogdan al III-lea, va fidesavir§ita de fiul sau Stefan cel Tink. De asemenea, inzestrarea ctito-riilor predecesorilor cu obiecte de arta : carti §1 vase de cult, broderii,icdane, mobilier, pomelnice, clopote etc., a constituit o practica frecventade-a lungul intregului ev media romanesc. In sfir§it, influenta ctitoriilorvoievodale asupra ctitoriilor boiere§ti intrege§te tabloul cauzelor care

www.dacoromanica.ro

Realizari artistice 293

an determinat unitatea unui proces artistic cristalizat in ultimele dougdecenii ale domniei lui Stefan cel Mare si continuat ping dupg mijloculsecolului al XVI-lea.

Se poate vorbi, desigur, la sfirsitul domniei lui *tefan eel Mare,despre existenta unui stil in arta Moldovei numit, indeobste, moldove-nese" atunci cind este vorba de arhitecturg, deli notiunea poate fi extinsgsi asupra realizgrilor din domeniul picturii, sculpturii in lemn, broderiei,miniaturii etc. Pentru arhitectura de cult, caracteristica dominantg astilului constg in sistemul de boltire. Ping la 1487 an din care se pgs-treaz'a primele constructii boltite prin intermediul arcelor piezise bise-ricile din Moldova erau acoperite dupg, traditionalul sistem bizantin.Astfel, incaperea care urma a fi boltita era redus mai intii la un patratde bazg, prin mijlocirea a patru arce maestre, patrat care era transformatapoi in cerc cu ajutorul a patru pandativi triunghiuri sferice dis-puse cu virful in jos pe colturile pgtratului, peste care se ridica, in celedin urma, o calota. Arhitectii lui Stefan cel Mare au suprapus peste acestcerc, nu o calotg, ci patru arce dispuse oblic in raport cu axele principaleale bisericii, arce prin intermediul carora golul superior era redus dinnou la un pgtrat, transformat insg in cerc de un alt rind de pandativi.Abia peste acest cerc constructorii ridicau, fie o calon, simplg, fie untambur cu calotg, adicg o tura. Dupg unii specialist ai istoriei artei roma-nest acest sistem de boltire, prin intermediul arcelor asa-zice piezise"10 are originea in structura unui tavan de lemn, cu patrate formate dingrinzi asezate unele peste altele, deci in vechea arhitecturg romaneascg.Identitatea acestui principiu constructiv este mai evidenta, mai ales con-fruntind proiectia plang a unui acoperis de grinzi cu ce a sistemuluimoldovean de boltire it

Pentru arhitectura de piatrg avantajul acestui sistem de boltireconstg in repartizarea uniformg a impingerilor laterale, exercitate demasa de zidgrie a turlei sau a calotei, pe intregul perimetru al arcelormaestre care se descarcg pe peretii adiacenti. Spre a evita ingrosareaacestora in dreptul boltii, creatorii sistemului au imprumutat, totodafg,de la arhitectura goticg, contraforturile, care aveau menirea sa preia astfelparte din impingerile laterale exercitate de greutatea boltii. Datoritgacestei cornbinatii de bolti, arhitectii an reusit s'a dezvolte dinamismulvertical al constructiei, dinamism subliniat atit de plastica fatadelor,in care se practicau firide lungi, mai ales in dreptul horelor, cit si de aco-perirea separatg a fiecgrei pgrti a clAdirii, pronaosul Mad invelit cu unacoperis in patru ape, in trap ce absidele si turla purtau caciuli conice dinsindrilg. Acest complex sistem de boltire a aparut pentru prima data in1487, la bisericile Sf. Procopie din Milisguti si Sf. Cruce din Parguti,dar este de presupus ea ele an fost precedate de experimentgri, cu atitmai mult cu cit contraforturile de la biserica din Milisauti par sg fie ulte-rioare rjdjcanii bisericii.

1 Virgil Vatasianu, Bolfile moldovenoti, originea i evolufia for istorica, Anuarul Insti-tutului de istorie nationala" Cluj, V (1929); idem, Piclura murald din nordul Moldova,Bucuresti, Editura Meridiane, 1974, p. 10.

www.dacoromanica.ro

29i Ion Solcanu

Bisericile de la Milisauti si Patrauti apartin tipului triconc, care intimpul domniilor lui Stefan eel Mare si ale urmasilor sal directi cunoasteo deosebita extensiune in ambele sale variante : simplu §i dezvoltat. Dar,in arhitectura Moldovei de la sfirsitul domniei lui Stefan eel Mare secunosteau, deopotriva, atit tipul bisericii gala sau longitudinal intru-chipat plenar de constructia de la Volovat cit si tipul mixt sau inter-medlar. Elaborarea acestui din urma tip de biserica de catre arhitectiimarelui dornn poste fi urmarita prin monumentele de la Borzesti (14931494), Razboieni (1496) si Sf. Joan din Piatra Neamt (1497-1498),experienta amplificata apoi la bisericile din Arbure (1503), Reuseni siDobrovat (1503-1504).

Dintre aceste trei tipuri de edificii religioase, in atentia domnieiva sta, in perioada imediat urma'toare, tipul triconc dezvoltat, reprezentatde biserica inaltarea Domnului a manastirii Neamt si inglobind, atitsub raportul solutiilor constructive, cit si sub eel al plasticii fatadelor,intreaga experienta arhitecturala de ping la sfirsitul secolului al XV-lea.Dealtfel, singura constructie destinata cultului, ridicata de domnie intre1504-1527, biserica Sf. Gheorghe din Suceava, este o replica a bisericiide la manastirea Neamt, de care se deosebeste doar prin citeva elemente,si acelea insa de ordin secundar. De remarcat ca prima etitorie a lui PetruRare§ totodata, cea mai de seamy creatie arhitecturala din timpuldomniei sale si ale urmasilor lui, biserica manastirii Probota, s-a inspiratdin acelasi model nemtean, deli nu-i lipsesc unele note specifice.

Ctitoria lui Rares de la Probota a fost coneeputa de la bun inceputca necropola voievodala. 0 spune raspicat o setisoare tirzie, din 1563,a mitropolitului Grigore Ewa, var primar al lui Petru Rares, adresata

Fig. 19. Planul bisericii manastirii Probota.

obstei monahale de la Probota : ,,... tot asa m-am nevoit cu multa trudade am intors pe Petru voievod si pe doamna lui Elena cu copiii des-au ingropat acolo ; caci nicaieri altundeva nu se ingropau domnii far5;

si,

www.dacoromanica.ro

Rcalizari artistice 295

numai la Putna" 2. Monumental trebuia sa fie dotat, deci, cu o camerarezervath, inhumarii ctitorilor, asa cum intilnim la biserica manastiriiNeamt, spatiul sau interior dezvoltindu-se pe axa vest-est intr-o succe-

Fig. 20. Planul $i seciluneabisericii manastirii Humor.

Fig. 21.Sf.

Planul $i sectiunea bisericiiDumitru din Zaharesti.

siune de patru compartimente distincte : pridvor, pronaos, gropnita sinaos. Explicatia acestei amplific'Ari a interiorului constructiei prin adau-garea de not incaperi, fiecare dintre ele separate prin cite un perete plinstrabatut doar de o usa, trebuie cautata in uzantele arhitecturii de lemn,deoarece in sistemul de constructie cu birne orizontale alungirea cladiriiprin adaugarea birnelor parietale cap la cap necesita neap'arat o ancorarepe peretii transversali 3.

Daca la biserica manastirii Neamt toate compartimentele, eu excep-tia naosului, erau acoperite cu calote (doua in pronaos si cite una in prid-vor si gropnita), asezate pe obisnuitele arce piezise, fiecare calota cores-punzind unei travee, la Probota aceleiasi incaperi poarta un alt sistemde boltire. De remarcat ca inlocuirile aduse de constructorii proboteniau raspuns pe deplin elevatiei monumentului. Astfel, peretii de nord,de vest si de sud ai pridvorului sint perforati de ferestre inalte, patru pelatura apuseana si cite doua pe latura de nord si de sud, a caror verti-calitate este subliniata de cite doul menouri. Or, nu intimplator prid-vorul de aici poarta un semicilindru transversal, cu cite patru penetratii

2 D1R, A, XVI, 2, p. 163.s Virgil Vat6ianu, op. cit., p. 10 ; idem, lstoria artei europene, 1, Bucuresti, Editura

didactics pedagogied, 1967, p. 550.si

www.dacoromanica.ro

296 Ion So Leona

pe fiecare laturg, stabilind astfel un echilibru intre boltirea comparti-mentului i alternarea plinurilor si a golurilor peretilor data de cele optferestre si de cele doua usi de acces de pe laturile de nord si de sud4.

Fig. 22. Structura boltii moldoveneW : a) proiectia planta boltii; b) proiectia Walla a unui gratar de grinzi (dupa VirgilVata§ianu, Pictura murala din nordul Moldovei, p. 15, fig. IV)

Pentru a suplini fragilitatea peretilor create astfel, constructoriiau pla -at apoi in colturile de nord-vest si de sud-vest ale pridvoruluicont' aforturi inalte, intilnite dealtfel la multe dintre bisericile anterioare.

La rindul sh'u, pronaosul bisericii Probota, impArtit in dou6 traveeprintr-o pereche de pilastri fasciculati, asemenea pronaosului bisericiide la mAnastirea Neamt celui de la biserica din Suceava, a fost boltitprin sistemul arcelor in stea, intilnite la pronaosul bisericii Sf. Gheorghedin Hirrau (1492) si realizate prin dublarea si incrucisarea arcelor piezise.Valoarea acestora este mai mult decorative decit structiva, ele fiind redusela proportiile unor nervuri glacile.

Camera mormintelor are, in loc de calotg, un simplu cilindru trans-versal, care va fi reluat de-acum inainte aproape la toate bisericile cugropnitA.

Privity din afarg, necropola familiei lui Petru Rare§ sugereazIambitia voievodului de a egala, dad, nu chiar de a depasi, constructiilede la Putna si de la Neamt ale lui Stefan eel Mare. Ochii calAtorului des-copefa o gradare dutafa a dinamismului constructiei. Astfel, dup5; cebanca de piatrl, incastraa in soclul proeminent, care inconjur5, monumen-tul micsoreaza" latimea prin retrageri succesive, in dreptul pridvoruluitisnesc", de jur-imprejur, opt ferestre inalte al cAror verticalism esteaccentuat de cite doul menouri si de arcele gotice cu care se terming.Apoi, ca o replica a acestora, in dreptul absidelor, deci tocmai acolo undeconstructia se latea, inalte firide oarbe, care se terming in partea de sus

D. Nastase, Arta in Moldova de la mijlocul secolului at XV-lea pind la sfir$itul secolululat XVI -lea. Arhitectura, In Istoria artelor, I, p. 339.

si

isi

4

www.dacoromanica.ro

Realiziiri artistice 297

cu cite dou'a rinduri de ocnite, atenueaz'a' platitudinea §i creeaza impresiade zveltete. i, ca un ultra efort de acuzare a dinamismului, arhitectiiimprumuta traditionala invelire a constructiei cu acoperi§uri tuguiate :cite unul pe fiecare absida §i pe turla §i altul, in patru ape, cu pante repezi§i dep'artate de fatada, pe restul constructiei.

Tamburul turlei reia, in replica, decorul cu firide §i ocnite oarbestabilind astfel o alternare a plasticii ornamentale §i pe verticals.

Strapungerea peretilor pridvorului cu ferestre inane, care anuntade fapt deschiderile la fel de inalte ale pridvoarelor de la bisericile Humor§i Moldovita, privity in ansamblul plasticii ornamentale a fatadelor bise-ricii Probota, rupe echilibrele stabilite de constructorii lui Stefan celMare in tratarea paramentului. Realizatorii monumentului de la Probotaintroduc astfel in arhitectura Moldovei a epocii un plus de elegantA.

Yn afara bisericii de la Probota, voievodul, doamna sau fiii for vorctitori sau sprijini ctitorirea bisericilor de la Humor (1530), Moldovita(1532), Suceava (Sf. Dumitru 1551 §i Adormirea 1552), Hirlau(Sf. Dumitru, biserica atribuit5, de Grigore Ureche lui Petru Rare§),Baia (Precista 1552), Roman (Sf. Paraschiva, 1542-1550), Ra§ca(1542), Tirgu Frumos (Sf. Paraschiva).

Dintre ctitoriile boiere§ti ridicate in aceasta perioada trebuie amin-tite cele de la Copia (1535) §i Horodniceni (1539), ambele datorate vistier-nicului Mateia§ §i, mai ales, cea de la Za'hare§ti, databila, ante 1542 pe bazapietrei de mormint a Marenei, mama pircalabului Nicoarg Hira, ctitorulbisericii.

Din acest intreg inventar, ca monumente reprezentative pentruarhitectura din timpul domniei lui Petru Rare§ se remarca Ins in afaraProbotei bisericile de la Humor §i Za'hare§ti celelalte reluind, cu putinedeosebiri, modelele anterioare. Astfel, biserica Sf. Dumitru de la Hiraueste o copie fidell a ctitoriei lui Stefan cel Mare din aceea§i localitate, corn-pusa numai din pronaos §i naos. Dupa acela§i plan vor fi ridicate §i biseri-cile m'an'a'stirilor Copia, ctitorie a marelui vistiernic Mateia§, §i Ra§ca,la care a contribuit materialice§te §i episcopul Macarie, caruia Petru Rare§ii datoreaza §1 cronica domniei sale. Biserica de la Horodniceni, ctitoritade acela§i Mateia§ vistiernic, are in plus pridvorul.

Ctitoria lui Petru Rare§ de la Suceava, purtind acela§i hram ca ceade la Hirlau, este un fel de sinteza a formelor vechi §i a celor recent create.Fiind biserica de tirg §i familia ctitorilor avind deja o necropola, construc-torii i-au eliminat insa camera mormintelor, pa'strind restul compartimen-telor intilnite la biserica manastirii Probota. Yn privinta boltirii, bisericaSf. Dumitru din Suceava pa'streaza pentru fiecare compartment acela§isistem de boltire intilnit la Probota, exceptind pridvorul care este boltitcu un simplu semicilindru transversal, cum de fapt era boltita §i gropnitaProbotei. Acesta are, in schimb, ferestre de aceea§i factur5, ca la Probota,dar mai inguste §i numai in numar de trei pe latura vestica §i cite una pelatura de miaz5,-noapte §i de miaza-zi. Nu lipsesc nici contraforturile, exactin aceea§i dispozitie §i in acela§inumar ca la biserica manastirii Probota.

www.dacoromanica.ro

298 Ion Soleanu

Nici plastica fatadelor nu difera mult de cea a bisericii Probota, cu deose-birea ca sirul dublu de ocnite (cele inferioare mai mari, cele superioare maimici), care la necropola raresiana merg pins la pronaos, aici inconjuratoata biserica. Oenitele mari sint grupate numai in dreptul inaltelor firideoarbe, dou5, cite doua. In sfirsit, acoperisul subliniaza gruparea formelor siverticalitatea constructiei, echilibrul ei de ansamblu.

Din rindul monumentelor perioadei raresiene, biserica manastiriiHumor, alaturi de bisericile Probota si Zaharesti, comports elemente acaror combinatie de ansamblu s-a impus atentiei constructorilor epocii.Ridicata in 1530 de catre marele logofat Toader 5, dar prin voinfa si cuajutorul blagocestivului dome Petru voievod", cum spune pisania Incas-trata in fatada de miaza-zi a pronaosului, biserica manastirii Humor eradestinata sa inlocuiasca, ca in atitea alte cazuri, constructia unei mai vechimanastiri tot de zid, din imediata sa apropiere.

Constructia este tot un triconc, avind aceleasi compartimente cabiserica manastirii Probota, dar in structura sa apar elemente noi. Cea maide seams inovatie este pridvorul deschis, al carui spatiu este delimitatpe latura vestica de trei stilpi, cite unul pe fiecare colt $i altul median inaxa principals, legati intre ei si de pronaos prin arce frinte. Spatiul treatastfel este acoperit cu dou5, bolti in truce. Aceste mari deschideri, arcadeale pridvorului, doua pe latura de apus, oprindu-se la soclu, si cite unape laturile de miaza-noapte si de miaza-zi, coborind insa pins jos si ser-vind, totodata, de intrari, sint anuntate de inaltele ferestre gotice dela Probota.

Pronaosul este acelasi ca la Probota, dar gropnita este etajata, princoborirea semicilindrului transversal cu care este boltit acest comparti-ment, creindu-se astfel spatiul necesar unei incaperi mai mici. La aceastase urea printr-o Kara ingusta, in spirals, plasata in coltul nord-vestic algropnitei. Incaperea, boltita tot in semicilindru si conceputa ca o tainita,o vesmintarie-tezaur, pentru obiectele de pre ale manastirii, va fi adop-tata apoi la Moldovita, Galata, Sucevita, iar in secolul al XVII-lea aparela biserica manastirii Solca, ctitorie a lui Stefan Tomsa al 11-lea.

Naosul bisericii Humor este boltit cu o calota fara tambur prinintermediul acelorasi arce piezise. Lipsa tamburului imprumuta o notaarhaica bisericii, Humorul fiind singurul triconc lipsit de turla in peisajularhitectural al perioadei raresiene. Lipsa turlei a determinat, desigur, $isuprimarea contraforturilor a caror rol de sprijin, atit la abside, cit si lapridvor, 11.11-§i mai avea rostul.

Plastica ornamentals a fatadelor nu se deosebeste de cea a bisericiiProbota decit prin aceea ca exists un singur rind de ocnite oarbe chiarsi in dreptul inaltelor Elide ale horelor. Ferestre mari, in arc frint, dar cuun singur menou, are doar pronaosul, cite una pe fiecare latura, celelalteinsa, ale g,ropnitei §i ale absidelor, fiind midi si dreptunghiulare, dupa

5 Numit, intr-un document din 1599 martie 30 : Boboiug"; vezi i D. Ciurea, Diplo-matica (aline( in (drile romkne. Noi contribuiii, Anuar" Ia§i, VIII (1971), p. 5-6.

www.dacoromanica.ro


traditia ineeta'tenita inea de me0erii lui Stefan eel Mare. Sobrietatea plas-ticii ornamentale a fatadelor de la Humor, ca dealtfel de la Probota, erainsa dictate de deeorul in fresea cu care au fost impodobite, la scurta vremedupa ridicarea lor, mai toate etitoriile lui Petru Bares.

Ideea pridvorului desehis de la Humor i§i gase§te o rezolvare maifericita la biserica manastirii Moldovita, etitoria cea mai de seams, a luiPetru Rarer dupa neeropola de la Probota. Menita sa inlocuiasea o construe-tie mai veche a lui Alexandru eel Bun, biserica manastirii Moldovita intru-ne§te elementele principale intilnite la Probota Humor, dar cu unelemodificari in liniile secundare. Naosul §i gropnita, cu compartimentul dedeasupra acesteia, au aceea§i dispozitie planimetrica intilnita la Humor, cudeosebirea ca dimensiunile sint tior marite. Pronaosul are, de asemenea, otravee, dar boltirea in stea, realizata aici prin incruciprea a douapatrate din arce piezi§e, este, in schimb, aceeaO ca a pronaosului bisericiiProbota. Tot aici se intilnesc, de asemenea, cite doua ferestre mari de fac-tura gotica, dar cu cite un singur menou.

Elementul preluat de la biserica Humor *i dezvoltat de realizatoriibisericii Moldovita it constituie insa pridvorul care, spre deosebire demodelul sau, are trei arcade pe latura vestica : cele laterale mai inalte, ceamedians, ca §i cele de pe laturile de miaza-noapte*i de miaza-zi, fiind maiscurta.Toate arcadele au lasate sub ele intrari deschise. In acest chip, prid-vorul bisericii Moldovita comu.nicg, in toate directiile cu mediul ambiant,constituind orealizare superioara a ideei enuntate anterior la biserica manas-tirii Humor. Astfel, pridvorul deschis din arhitectura Moldovei nu apare cao anew a constructiei, precum pridvorul athonit sau eel din Tara Roma-fleas* ci constituie o parte integranta a unui tot arhitectural, o prelun-gire a spatiului interior al cladir ii 6.

Pridvorul bisericii Moldovita, avind peretii strapun§i de inalte arcade§i de cele trei intrari, nu mai necesita contraforturi, care apar, in schimb, indreptul absidelor, cad, spre deosebire de ctitoria logofatului Toader, con-structia de la Moldovita are turla pe naos §i, deci, impingerile trebuiauanihilate. Este cit se poate de evidenta deci logica constructive, evitarea re-petarii intimplatoare a elementelor structive, totul presupunind armoniesobrietate. Traspunerea acestor cerinte de catre realizatorii Moldovitei estevizibila §i in plastica fatadelor unde, dat fiind inaltimea sensibil egall cucea a bisericii Humor, apare un singur rind de ocnite oarbe pe tot incon-jurul edificiului.

Cel de-al treilea monument din timpul domniei lui Petru Rare§, careintroduce elemente structive noi, este biserica de la Zahare§ti, apartinindtipului ma-zis mixt. 0 caracteristica a monumentelor mai vechi aparti-nind acestui tip era lipsa turlei de pe naos. Constructorii bisericii de la Zaha-re§ti, o ctitorie care comports doar pronaos §i naos, inlocuiesc insa calotasimple de pe naos cu una inaltata pe un tambur, deci cu o turla, apanaj,

6 D. Nfistase, op. cit., p. 342.

si

si

si

si

www.dacoromanica.ro

300 Ion Solemn'

exclusiv pins atunci, al triconcului. Totodata, pentru a reduce din masade zidarie a turlei, deci pentru a-i mic§ora greutatea §i pentru a-i distri-bui mai uniform impingerile laterale, me§terii i-au restrins diametrul, intro-ducind un al treilea rind de arce piezi§e §i de pandantivi. Rezolvarea propusade constructorii bisericii de la Zahare§ti nu va famine fara ecou caci, lamai putin de doua decenii, ctitoria lui Alexandra Lapu§neanu de la Sla-tina, de acela§i tip mixt, va purta pe naos tot o tune.

Constructii apartinind aceluia§i tip mixt, dar fara tuna, datind dintimpul domniei lui Petra Rare sau din vremea fillor sai, sint bisericilePrecista din Baia §i invierea din Suceava, aceasta din urma ctitorit'a dedoamna Elena. Ultima reproduce intocmai planul bisericii Sf. Ioan dinPiatra Neamt (1497). Biserica din Baia se individualizeaza, in schimb prinpridvorul etajat, la parter inchis, iar la etaj cu patru mari arcade deschise :doua pe latura vestica §i cite una pe laturile de nord §i de sud. 0 asemeneasolutie reia ideea intilnita en un deceniu in urma la biserica din Parhauti,ridicata de logofatul Gavril Trotu§anul, la care insa cele doua arcade des-chise de la etaj pe latura vestica, erau repetate §i la parter. Atit la bisericadin Parhauti, cit §i la biserica din Baia, pridvorul etajat, deschis in parteasuperioara eonstituia o rezolvare a problemei clopotnitei legate decorpul edificiului. Dar aceasta sugestie va fi adoptata in arhitectura dinMoldova abia in veacul urmator, dpatind extensiune numai in secolul alXVIII-lea. 0 not arhaica la biserica din Baia o constituie acoperireapronaosului cu cite o calota simple pe pandantivi §i nu pe arce piezi§e.

Celelalte doul ctitorii ale doamnei Elena, bisericile Sf. Gheorghe(1551) §i Adormirea (1552), ambele ridicate in Boto§ani, reproduc variantstriconcului cu pronaos largit, dupe modelul bisericii Sf. Nicolae din Dorohoi.

Tipul bisericii sale e atestat, in timpul domniei lui Petra Rare§, doarde biserica Sf. Paraschiva din Tirgu Prumos, la care pronaosul §i naosulsint acoperite cu cite o calota sprijinita insa nu pe arce piezi§e, ci pe pan-dantivi. Acest fapt a trezit indoieli asupra vechimii boltilor de aici, dar s-avazut ca sistemul a fost practicat §i la biserica Precista din Baia.

Din tot ceea; ce s-a ridicat in timpul domniei lui Petru Rare in do-menial arhitecturii civile se pastreaza integral doar casele domne§ti de laProbota §i de la Bistrita, suficiente insa pentru a. ne crea o imagine, fie§i partials, privind conceptia constructive §i ambianta acestor edificii.Casele domne§ti de la Probota §i de la Bistrita, de plan dreptunghiular,sint compuse din &al elemente distincte : dintr-un turn-clopotnita §idintr-o locuint5, propriu-zisa. Turnurile sint de sectiune patrata, cu con-traforturi, avind parter §i doua etaje. Ultimul cat serve§te de clopotnita,din care cauza aceasta incapere are largi deschideri pe toate cele patrulaturi. La casa dcmneasca de la Probota trecerea din incaperea mare aturnului in celelalte doua ale locuintei propriu-zise se face direct. Boltireaoriginals, in semicilindri, se pastreaza; numai la primele doua incaperi de laetaj. Cea de-a treia ineapere a etajului; de plan patrat, care servea de para-clis, era acoperita cu o calota sferid, sprijinita pe patru arce adosate pere-ior, terminate in console. Acela§i sistem de boltire are §i camera clopo-

www.dacoromanica.ro

RealizAri artistice 301

telor de deasupra paraclisului. Ferestre mici, dreptunghiulare, luminauincgperile. Pe fatada sudicg a casei domnesti de la Probota existau, pingnu demult, urme de zgrAveala ale unui decor geometric, iar la Bistrita sepgstra decorul in frescg in paraclis 7.

Exceptind aceste constructii, voievodul a fost preocupat tie intre-tinerea celor vechi, a cetgtilor $i a resedintelor domnesti cu care inzestraseMoldova inaintasii OA. Din corespondenta lui Petru Rares cu orasul Bis-trita stim cg voievodul era preocupat in 1529 de repararea cetgtii Neamt,iar atm 1543-1545 stgruia asupra construirii fortului de la cetatea So-roca 8. Este in afar/ de orice indoialg, cg, lucrgri de reparatii i amenajgria fgcut Petru Rams si la cetatea Hotinului. Probabil cu acest prilej i s-a ado-sat paraclisului stefanian un pridvor deschis, cu cite doug, arcade in arcfrint pe fiecare din cele trei laturi.

Tot ca o preocupare a lui Petru Rams de intgrire a sistemului defen-siv de fortificatii trebuie consideratg, imprejmuirea mgngstirilor sale(Probota, Moldovita etc.) cu ziduri de apgrare, prevazute cu meterezedrumuri de strap', cu turnuri la colturi.

Privitg, in ansamblul ei, se poate aprecia cg arhitectura Moldovei dinal doilea patrar din secolul al XVI-lea, preluind formele locale traditionale,sistematizate in ultima parte a domniei lui Stefan cel Mare, le-a dezvoltatcreator, intr-o strinsg, logics constructive intr-o depling armonie a forme-lor echilibrare a volumelor. Totodatg, trebuie subliniatg receptivitateala experienta arhitecturalg, a regiunilor invecinate , in primul rind a celeidin Tara Romgneascg, si din Transilvania. Astfel, in vreme ce elaborareaplanurilor edificiilor religioase, cu diverse solujii constructive, inchegateintr-un tot logic, apartine mesterilor locali, adoptarea unor particularitgtispecifice gotice sau renascentiste se datoreazg insg colaborgrii santierelorlocale cu pietrari chemati din Transilvania sau din Polonia.

Colaborarea este evidentg, atit in construirea portalurilor, a feres-trelor sau a ancadramentelor acestora, cit si in multe alte elemente careprivesc cioplirea pietrei. Astfel, mai toate usile de intrare in pronaos sintin arc frint, formate dintr-o suits de asemenea arce retrase succesiv, Inca-drate intr-o ramg dreptunghiularg. Concomitent cu formele gotice intil-nim unele influente renascentiste in profilatura ancadramentelor de lausi tli ferestre. Spre exemplu, chenarele usilor, de profilaturg goticl, de labisericile Probota si Humor (la, acest din urmg, monument este vorba deusa dintre gropnitg, i naos) se intorc in partea inferioarg, in unghi dreptinspre golul usii. Deasupra usii este o corms,-lintel intilnitg apoi i la usade intrarea in pronaosul bisericii Horodniceni. Tot de tip renascentisteste, in liniile ei generale, use exterioarg de 1a Zghgresti, desi profilul egotic. Decoratia chenarelor de la) usile ferestrele casei domnesti de la

7 Corina Nicolescu, Locuinte domne4li in cuprinsut me ndstiritor in oeacurite XV XVII,SCIA, 1954, nr. 3-4, p. 71. Sint unele elemente care plaseaza totusi locuinta pomneasca dela Bistrita in vremea lui Stefan cel Mare.

a D. NAstase, op. cit., p. 338.

i

1isi

9i

gi

gi

gi

www.dacoromanica.ro

302 Ion So leant'

Probota adopt5, forme ale Itena0erii preluate din arhitectui a caselor con-temporane de la Bistrita-Nasamd sau din alte 01 ale transilvanene 9..Aceea0inriurire este prezenta la ferestrele pridvoarelor bisericilor Probota §i Sf.Dumitru din Suceava, construite in arc frint, cu muluri gotice §i impIrtiteprin menouri, cu ornamentatie de tip rayonante in partea superioarg. Fere-stre de aceeasi factura, au pronaosurile bisericilor de la Probota, Humork4i Moldovita 10.

Prezenta pietrarilor apuseni pe §antierele Moldovei este doveditade semnele lapidare Incrustate de acetia pe ancadramente de la u§ile bise-ricilor lui Petru Rare. La casa domneasea, de la Probota §i la biserica dinHorodniceni, astfel de monograme ale me0erilor pietrari sint Incrustatechiar pe pisanie. Existenta aceloraO semne la bisericile Humor, Moldovita§i Sf. Dumitru din Suceava demonstreazA, prezenta acelorafi me§teri pie-trari la toate aceste trei constructii 11.

Subordonind particularul ansamblului, inglobindu-1 organic edifi-ciului sau punindu-1 sa sublinieze insu§irile lui (sere exemplu, acuzareaverticalismului prin mijlocirea Inaltelor ferestre gotice), constructorii luiPetru Rarer au dezvoltat in sensul bunei traditii locale arhitectura Mol-dovei, deschizindu -i, totodatI, not perspective.

tirile despre practica pictarii al fresco" a interioarelor bisericilordin Moldova apar Inca de la Inceputul secolului al XV-lea, in vremea dom-niei lui Alexandru cel Bun, dar primele edificii care pastreaza astfel depicturi sint bisericile din Lujeni isi din Dolhe0ii Mari. Seria acestora seinmulte§te continuu in ultimele doua', decenii ale domniei lui Stefan eel Mare.Picturile interioare de la Voronet, P'atfauti, Sf. Ilie Suceava,Sf. Nicolae Boto§ani, Sf. Neculae Radauti, picturile din altaruldin naosul bisericii manastirii Neamt, cele de la bisericile BAline§ti, Arbureetc. dovedesc, atit prin sobrietatea si simplitatea desenului, cit prin Inaltelecalitati artistice, c6, in Moldova se crease o ,,coalg, autohtona, de picturesale carei origini trebuie cautate, desigur, §i in scriptoriul de la, manastireaNeamt, atit de ilustru reprezentat de monahul Gavril Inca din primeledecenii ale secolului al XV-lea 12.

Aceste admirabile creatii vor fi continuate sub ..tefan eel Tinar,din timpul caruia s-au identificat ca datind, cu oarecare certitudine, doarfrescele din interiorul bisericii Sf. Nicolae Dorohoi 13 si, mai ales, in

9 Corina Nicolescu, op. cit., p. 71.1° G. Bals, Biserici. veac. XV I, p. 230-238.11 Madeleine Andrianne Van de Winckel, Introduction sommaire a l'ilude des signes lapi-

daires de Roumanie, in Pagini de veche arid romOneasca, I, Bucuresti, Editura Academiei, 1970,p. 238, 242, 255 ; vezi si C. Bals, op. cit., p. 262-267 si fig. 320 si 322.

12 Sorin Ulea, Gavril leromonahul, autorul frescelor de la Balineftt, in Cultura moldove-neasc6 in timpul tut Stefan cel Mare, Bucuresti, Editura Academiei, 1974, .p. 434-447.

23 Idem, Datarea ansamblului de picturo de la Sf. Neculai Dorohoi, SCIA, 1964, nr. 1,p. 69-79.

O

si

si

Mili,auti,

www.dacoromanica.ro

Realizilri artistice 303

timpul domniilor lui Petru Rarer §i ale fiilor lui. Aprecierea valorica aacestui compartiment al artei Moldovei din al doilea patrar al secolului alXVI-lea trebuie facuta, fire 0e, pe baza acelor ansambluri picturale a carordatare este certa. In acest sens notam frescele interioare de la bisericileDobrovat (1527-1531)14, Probota (1532)16, Humor (1535), Moldovita(1537), Sf. Dumitru Suceava, Precista din Baia, Cw1a, Voronet(1550, numai pronaosul) i Ra§ca (1552)16.

Frescele interioare de la biserioa Arbure, considerate pina, nu demultca fiind executate la 1541 de zugravul Dragosin, fiul popii Coman dinIasi", nu pot fi luate in discutie deoarece s-au formulat deja uncle opiniicare plaseaza momentul realizarii for la scurta vreme dupa terminareaconstructiei. La 1541, s-au executat doar uncle reparalii impuse de distru-gerile suferite de pictura interioara, probabil in anal 1538, in timpul cam-paniei otomane eonduse de Soliman Magnificul17.

Decorarea interioara a bisericilor din perioada la care referim s-afci,cut, cu putine inovatii, dupa aceea§i schema iconografice a frescelor dinbisericile pictate in timpul domniei lui Stefan eel Mare, schema care cores-pund e, in principiu, tiparului elaborat in Bizant. Realitatile economico-poli-tice §i spirituale ale Moldovei au dus, calm sfir§itul domniei lui Stefan eelMare, la constituirea unei variante iconografice locale, dezvoltata §i rea-daptata in vremea lui Petru Rare§.

Cunoseut fiind ca ideologia dominants a evului ruediu a fast religia,care §i-a subordonat toate celelalte forme ale spiritului filozofia, istoria,arta et. , era deci firesc ca tematica picturilor interioare ale bisericilorsa reprezinte o apologie a dogmei cre§tine. Astfel, cupola dominants anaosului este rezervata, intotdeauna, bisericii cere§ti", in timp ce spatiulabsidei centrale, altarul, este dedicat ilustrarii dogmei mintuirii" 18.In semicalotele absidelor laterale sint ilustrate Rastignirea, in conca denord, §i Coborirea Sf. Duh, in conca de sud, probabil dupa exemplul dis-pozitiei iconografice de la biserica Arbure, pictata, la 1503 1504. In afaraacestor teme, registrele superioare ale naosului sint ilustrate cu Minunilesi Patimile lui Iisus, in timp ce registrul inferior figureaza o teorie de mar-tini §i de martire. In acela§i registru, latura sudica a peretelui apusean esterezervata, reprezentarii scenei votive in care ctitorul §i familia sa inchinglui Iisus, prin intercesiunea Fecioarei sau a patronului bisericii, modelulctitoriei sale. Evident 6, aceste scene au, mai totdeauna, prin elementelecomponente : membrii familiei ctitorilor, costumul aeestora, modelul edi-

14 Pentru o posibila restringere a acestei perioade, vezi Soria Ulea, Datarea ansamblulutde picturd de la Dobroutif, SCIA, 1961, nr. 2, p. 483-485.

16 'dem, Portretul funerar at lui Ion un fiu necunoscut at lid Pant Rare. si datareaansamblului de picturd de la Probota, SCIA, 1959, nr. 1, p. 61-70.

18 Idem, Datarea ansamblului de picturd de la Rdsca, SCIA, 1963, nr. 2, p. 433-437.17 Ion I. Solcanu, Datarea ansamblului de picturd de (a biserica Arbure. I. Pictura inte-

rioara, Anuar" Iasi, XII (1975), p. 35-55.18 Virgil Vatasiana, Piclura murald din nordul Moldooei p. 16-17 ; vezi si I. D. Ste-

filnescu, Iconografia artei bizantine si a picturii feudate rorneinesti, Bucuresti, Editura Nleridiane,1973.

www.dacoromanica.ro

304 Ion Solcanu

ficiului care reproduce, de regull, modelul initial al acestuia etc., o deose-bitg valoare documentar-istorica. Plecind tocmai de la aceste elemente s-areconstituit costumul de ceremonial al familiilor voievodale §i al celorboiere§ti "'forma initiala a acoperi§urilor bisericilor 2° sau s-a stabilit, uneorimomentul executarii picturilor prin corelarea datelor iconografice, privitoa-re la grupul ctitorilor, cu cele documentare.

Camera mormintelor de la Dobrovat introduce in iconografia inte-rioara a bisericilor manastire§ti tem a menologului, a sinaxarului (calen-darul bisericesc cu incepere de la 1 septembrie, ilustrind minunea saumartirul sfintului din ziva respective) 21. In gropnita mAnastirii Humorfigureaza insa scene din viata Fecioarei.

Timpanele pronaosului vor fi rezervate, cu precadere, ilustrarii celor§apte sinoade ecumenice, iar peretii vor eunoa§te extensiunea menologului.Alaturi de aceste scene, in pronaos vor mai figura scene din viata lui Iisua(la Dobrovat), sau scene din viata sfintilor Nicolae (la Probota) §iGheorghe 22.

Dintre numeroasele edificii ridicate in vremea domniilor lui PetruRare§ §i ale fiilor lui, mai pastreaza picturi exterioare bisericile :Probota,(1532), Humor (1535), Moldovita (1537), Baia, Sf. Dumitru Suceava,Copia, Voronet (1547) §i Italca (1552). In legaturg, cu originile acesteicategorii estetice s-au formulat multe teorii. Este evident insa ea in abor-darea unei atit de complexe probleme trebuie sa se tin5, seama, mai into,de elucidarea unui alt aspect, §i anume, de momentul aparitiei picturiiexterioare din Moldova, deoarece asimilarea inceputurilor ei cu debutuldomniei lui Petru Rare§ creeaza, pe drept cuvint, iluzia unui momentexploziv in arta Moldovei feudale. De aici §i diversele opinii privind im portulacestui fenomen pictural in peisajul artei Moldovei secolului al XVI-lea 23.

Aparitia unui atit de complex fenomen artistic, cum este picturaexterioara din Moldova, cu un mare numar de teme iconografice desfa§uratepe suprafete de Bute de metri parati, incluzind un vast program de idei,presupune o lunga perioada de cautare §i de elaborare, de experimentarea distributiei tematice, de adaptare a unor teme §i de amplificare sau derenuntare la altele, fapt care nu poate fi realizat in numai citiva ani. Or,pictura exterioara din Moldova apare, sub toate aspectele enumerate, ca

19 Corina Nicolescu, Istoria cosiumului de curie in tarile romeme, Bucuresti, Editura stiin-Wick 1970.

20 D. NAstase, La totiure des anciens monuments d'architecture Moldave. Origines, formeet signification stylistigue, Revue roumaine d'histoire de l'art", II( (1965), p. 81-94.

21 Sorin Ulea, Arta in Moldova de la mijlocul secolului al XV-lea pind la sf ir§itul secolultaal XV I-lea. Pictura, in Isioria artelor, I, p. 361.

22 lbidem, p. 367 ; A. Grabar, Un cycle des capitales chretiennes dans Part Moldave duXV 18 siecale, Jahrbuch der OsterreiclLischen Byzantinistik", 21 (1972), p. 125-130 si p1.

28 Astfel, J. Strzygowski considers ca pictura exterioara din Moldova std sub influentaartei orientale, iraniene ; I. D. Stefanescu si P. Henry, plecind de la observatia cA bisericile dela Berende, Dragalevci, Bobosevo, din Bulgaria, pAstreazA In exterior urme de picturi, au sus-tinut, ortiginea sud-dunAreanA a acestui fenomen ; A. Grabar era pentru aceeasi origine sud-duna-reana, dar de nuanta sirbeascA a picturii noastre exterioare, in timp ce bizantinistul englezTalbot Rice aprec.ia cA ideea a fost preluata de zugravii romAni din Trapezunt.

www.dacoromanica.ro

Rea liar; artistica 305

fenomen artistic pe deplin cristadizat chiar de la bisericile Sf. GheorgheProbota Sf. Gheorghe Suceava considerate a fi primele edi-

ficii de cult ale Moldovei impodobite cu picturi in exterior 24.Dar aceste ansambluri de picturi exterioare, $i mai cu seam5, cele

de la Humor si Moldovita, a ca'ror datare la 1535 respectiv, 1537 estecerta, apar pe deplin realizate si sub raportul tehnicii de lucru din momentce au rezistat conditiilor climei nordului Moldovei (frescele de la Sf. Gheor-ghe Hirlau au fost inlAturate cu prilejul restaurgrii monumentului, darse pAstreaza,fotografiile lor). Or, este greu de admix, ca, o asemenea per-formant5, putea fi atinsa de la chiar primele edificii pictate in exterior..Credem CA, experimentarea tehnicii de lucru a fost cu mult mai indelungatIdecit cea privind iconografia, cgci verificarea compozitiei mortarului, a lian-tilor lui mai ales, a culorilor la conditiile de intemperii si de marl dife-rente de temperature, vara cu pinA, la plus 25°C, iar iarna cu pinA la minus30-35°C, s-a %cut cu mult mai anevoios, desigur , de-a lungul a mai mul-tor decenii. laid de ce considercim cd pictura exterioard din Moldova a apii -rut cu mult inaintea domniei lui Petru Rare? 25 §i cd ansamblurile pdstratedin timpul domniei sale reprezintei in schimb momentul culminant al evolu-gei acestui exceptional fenomen al artei romanoti.

aprecierea acestui fenomen artistic din timpul domniilor lui PetruRams si ale fiilor sal se cuvine a fi luate in discutie, in scopul evitarii ero-rilor, doar acele ansambluri de picturi exterioare care impodobesc edificiileridicate numai in timpul domniilor acestora, lasindu.-le la o parte pe celede la Sf. Gheorghe Hirlau, Arbure, B5linesti §i Sf. Gheorghe Suceava,.deci tocmai de la bisericile ridicate anterior perioadei in discutie si ale carorfatade puteau fi pictate, in principiu, inainte de urcarea lui Petru Bares.

24 Vezi Sorin Ulea, in vol. Istoria artelor, I, p. 362 si 367. Pentru datarea frescelor de laSf. Gheorghe HIrlau in 1530 de consultat aceeasi sursk iar pentru datarea frescelor exterioarede la Sf. Gheorghe Suceava in 1534, idem, Datarea ansamblului de picturd de la Sr. Gheorghe-Suceava, SCIA, 1964, nr. 1, p. 207-231.

25 Intr-o lucrare publicata la Athena (Ideea imperiala in Wile rom6ne. Geneza $i evoluitaet in raport cu vechea artd romdneascd, 1972, n. 13, p. 24-26), cercetAtorul Dumitru Nastase,.plecInd de la studiul evolutiei plasticii ornamentale a fatadelor bisericilor lui Stefan cel Mare,constata ca spre sfIrsitul secolului al XV-lea Inceputul celui urmator constructorii eliminksau reorganizeaza traditionalul sistem de ocnite si arcade oarbe, pentru a crea tot mai multe-suprafete netede, pe Intinsul carora sa poata fi asternut noul decor de zugraveala iconografica",proces initiat la VolovAt exemplu I ei devine lege pentru aproape Intreg veacul al XVI-lea".In baza acestei judicioase constatari autorul considers ca in jurul anului 1530 trecusera ca lavreo trei decenii" de dud apArusera primele ansambluri de pictura exterioare din Moldova.1potezei de lucru a cercetAtorului Dumitru Nastase adaugam atit observatiile noastre expuse-mai sus, cit $i pe aceea referitoare la datarea picturii exterioare de la biserica Arbure. Cea maimare parte a istoricilor artei medievale romAnesti considerd frescele exterioare de aid ca datinddin 1541. In acest caz nu se explica insa de ce atit programul iconografic, cit ordonarea temelorse abat dela normele stabilite deja de realizatorii ansamblurilor picturilor exterioare dela Probota,Humor, Moldovita, Sf. Dumitru Suceava. Alaturi de aceste observatii, identitatea stilistickdintre picturile interioare si cele exterioare sugereaza datarea pictArii fatadelor bisericii Arburecu mult Inainte de 1541. Dezvoltarea acestor argumente $i a altora, privind datarea frescelorexterioare de la biserica Arbure, In studiul nostru, Datarea ansamblulut de picturd de la bisericarArbure. II Pictura exterioard (ms.)

20 c. 40

§i

-

Hirlau,

si,

si,

in

Si

gi

si

www.dacoromanica.ro

306 Ion So leant,

pe tronul Moldovei. In cazul frescelor exterioare de la biserica Arbure,rezerva fats de datarea for la 1541 apare, deci, §i mai indreptatita.

Ansamblurile de picturi exterioare de la Probota, Humor §i Moldo-vita prezinta deja un program iconografic bine inchegat, dovada al unuiindelung proces evolutiv. In esenta, acest program iconografic cuprindeteme fundamentale ca : Judecata de apoi, Acatistul Maicii Domnului,Arborele lui Ieseu, Cinul sau Ierarhia cereasca , §i teme secundare, pre-cum : Vamile vazduhului, Parabola fiului risipitor, Geneza etc., a carordistribuire pe suprafata fatadelor bisericilor pictate in perioada domnieilui Rare§ ramine aproape neschimbata. Astfel, Judecata de apoi apare cao continuare a picturilor interioare, fiind plasata, mai intii, pe pereteleestic al pridvoarelor de la Probota (luminat de cele opt ferestre inalte),Humor §i Moldovita (cu pridvoare deja deschise), de unde va trece apoi peperetele vestic al fatadelor altor biserici, pentru a cunoa§te o tratare monu-mentala la Voronet.

Imnul Acatist, cuprinzind §i o seem, de maxi dimensiuni a AsediuluiConstantinopolului, §i Arborele lui Ieseu decoreazil, de obicei, fatada sudicade deasupra §i din dreapta intrarii in biserici, precum la Probota, Moldo-vita §i Sf. Dumitru Suceava, in timp ce la Humor tema Arborelui estereprezentata pe fatada nordica, iar la Voronet, Imnul Acatist, lipsit descena Asediului, este plasat pe fatada nordica locul lui fiind luat, pe fatadasudica, de legenda Sf. loan cel Nou de la Suceava. Suprafata absideloreste rezervat5 la toate bisericile, fara exceptie, ilustrarii Cinului sauIerarhiei cere§ti care poate fi urmarita in dispunere verticals pe axa rasa-riteana a altarului. De o parte §i de cealalta a fiecarei ipostaze a divinitatiise desfa§oara, pe intreaga suprafata a absidelor, lungi registre cu serafimi,ingeri, prorooci (profeti), apostoli, sfinti parinti ai bisericii, martiri §i ere-miti care converg spre axa rasariteana a bisericii.

Intre Arborele lui Ieseu §1 Ierarhia cereasel apare Parabola fiuluirisipitor figurata pe fatada sudica (la Probota §i la Humor), sau pe fata-da nordica (la Voronet). Celelalte teme secundare, precum Geneza ilus-treaza, intotdeauna, partea de sus a fatadelor (cea vestica, la Moldovita,§i cea nordica, la Voronet), iar Vamile vazduhului, distribuite pe verticals,sint figurate pe coltul nord-vest (la Probota tema este plasata spre mijlo-cul laturii de nord, intre fereastra de est a pridvorului §i fereastra de vesta pronaosului 26).

Simpla trecere in revista a temelor care decoreaza fatadele biseri-cilor lui Petru Rare§ dovede§te di nu este vorba de o decorare intimpla-toare, ci de una in care alegerea subiectelor plasarea for au presupus ex-perimentare, elaborare §i in cele din urma, finalizare intr-un program icono-grafic bine inchegat, al carui continut de idei nu a scapat cercetatorilor.Inca, de acum aproape o jumatate de veac, savantii Paul Henry i AndreGrabar au inteles Ca atit uncle scene ale picturii interioare din bisericile

26 Sorin Ulea, Originea qi semnificafia ideologicit a picturii exterioare moldovenesti(II), SCIA, 1972, nr. 1, p. 40. n. 10.

gi

www.dacoromanica.ro

Realiziiri artistice 307

lui Stefan eel Mare (precum Cavalcada imparatului Constantin din bise-rica Patrauti sau de la Arbure si Balinesti, semnalate insa mai tirziu), citsi scene din pictura exterioara din timpul domniei lui Petru Rares (ca Ase-diul Constantinopolului sau prezenta musulmanilor in grupul damnatilordin Judecata de apoi si figurarea legendei sf. Ioan eel Nou) sint aluzii di-recte la realitatile politice atit de stringente ale Moldovei secolelor al XV-leasi al XVI-lea 27. Aplecindu-se asupra realitatilor politice si sociale aleMoldovei din timpul domniei lui Petru Rare§ si ale urmasilor sai directi,cercetatorii au evidential not aspecte care acuza sensul alegoric al acestorteme sau al altora. Astfel, in reprezentarea scenei Asediului, de pe fatadabisericii Humor, s-a observat ca luptatorul crestin care da lovitura de grajiecomandantului cavaleriei dusmane, figurat ca un turc, cu turban pe cap,este un roman cad boneta pe care o poarta este cea tipica demnitarilorMoldovei din secolele al XV-lea si al XVI-lea, aceeasi intilnita la ctitorii dintablourile votive ale bisericilor Balinesti, Arbure, Humor, Parhauti etc. Maimult chiar,datorita inscriptiei Toms ", de deasupra luptatorului crestin,s-a stabilit ca imagines reprezinta pe chiar zugravul bisericii caci documen-tele din vremea domniei lui Petru Rares amintesc despre existenta unui77 Toma, zugrav din Suceava, curtean al slavitului si maritului dome moldo-vean" 2°. Implicarea neechivoca a unui demnitar de la curtea lui PetruBares in lupta dusa de cetatea Constantinopolului, care prin extensie deve-nea cetatea Sucevei, impotriva navalitorilor turci, confers scenei Asediuluio semnificatie care depaseste granitele teologale. Astfel, prin ilustrareaImnului acatist, cu scena Asediului, zugravii invocau ajutorul Fecioareiin lupta antiotomana a Moldovei.

Desi nu tot atit de direct, aceeasi invitatie la meditatie o adreseazaprivitorilor si marea desfasurare a Judecatii de apoi, unde intre damnatiintilnim pretutindeni grupuri ale musulmanilor 29. Aluzia este evidenta, cuatit mai mult cu cit in reprezentarile balcanice ale aceleiasi teme (din exo-nartexul bisericii din Prifren 1307, de la De6ani, 1335 ; sau din paraclisulmanastirii Khora-Djami din Constantinopole, 1320, si de la bisericilemikovei, 1493 si Dragalevei, 1496), intre damnati nu apar decit grupuriale evreilor 30. Dar aceasta nu este singura aluzie pe care o sugereaza Ju-decatile de pe fatadele bisericilor Moldovei cad, intre pacatosii" care as-teapta sentinta divinitaitii apar, in afara grupurilor de turci si de tatari, sigrupurile evreilor, ale armenilor 0 ale arabilor (la Probota si la Humor),

27 Paul Henry, Les eglises de la Moldavie du nord. Des origines a la fin du X vie sacle:Architecture et peinture, Paris, 1930. p. 238-245 etc. ; Andre Grabar, L'art de la fin de l' An-liguite et du Mogen age, (studiul Les croisades de l'Europe Orientate dans Part), I, Paris, 1968,p. 169-175.

28 0. Tafrali, In Indrumdri cullurale, Bucureti, 1927, p. 9-11 ; P. S. Nasturel, Urmarile-cadent rarigradului pentru biserica romdneascd, Mitropolia Olteniei", XI (1959), nr. 1-2,p. 45 -68; Sorin Ulea, Originea $1 semnificafia ideologicd .... (I), SCIA, 1963, nr. 1, p. 73.

29 Sorin Ulea, op. cit., p. 72-79.30 Miltos Garidis, La representation de nations", dans la peinture post-byzantine, Byzan-

lion", XXXIX (1969), p. 91.

Kre-

www.dacoromanica.ro

308 Ion Solcanu

impreuna cu cele ale latinilor (la Moldovita si la Voronet), ceea ce consti-tuie reflexul altor realitati social-politice ale Moldovei acelor timpuri.Astfel, prezenta latinilor a catolicilor a armenilor intre pacalosii"pe care ii asteapta focul nestins al Gheenei, deasupra caruia ei sint figurativizeaza, desigur, lupta domniei impotriva credintelor a caror raspindire leza,atit biserica ortodoxa a Moldovei, cit unitatea politica, a statului. Incri-minarea latinilor, a catolicilor, si a arm enilor in pictura exterioara a Mol-dovei precede doar cu putin timp masurile luate impotriva acestora de*tefan Rare 31.

Ca interpretarea data figurarii turcilor, latinilor etc., intre damnatiiJudecatii de apoi este cea corecta o dovedeste, intre altele, faptul ca insuvoiul de foe al Gheenei din pictura bisericilor Humor si respectiv Voronet,apar, alaturi de ereticii Arie Nestorie, de persecutorii crestinismului :Iulian, Maximilian etc. $i doua figuri care au deasupra inscriptiile nand"§i miX mem" . Multe alte elemente ale Judecatorilor de apoi de pe fatadelebisericilor amintite constituie tot atitea avertismente adresate tuturor celorcare nu respects preceptele credintei ortodoxe.

Ilustrarea legendei sff Ioan cal Nou, patronul Moldovei, pe fatadasudica a bisericii Voronet, in care zugravul pune accentul pe caznele la carea fost lupus sfintul de care musulmani in Cetatea Alba, era de natura saatraga atentia credinciosilor tarii asupra dudmanilor crestinismului care,pentru Moldova acelor timpuri, erau si inamicii ei de moarte. Nu intirapla-tor zugravii de la Voronet au plasat, sub imaginile reprezentind viata;sf. Ioan eel Nou in imediata apropiere a imaginii sf. Gheorghe omorindbalaurul, portretele mitropolitului Grigore Roca si al sihastrului Daniil.Faptul a fost remarcat mai de mult, dar data privitor la portretul mitro-politului s-ar putea obiecta caracterul sau votiv, dat fiind postura sa dectitor al pridvorului si al picturii exterioare, atunci chipul sihastruluiDaniil (ci acest lucru nu s-a subliniat indeajuns), deci tocmai chipul ace-luia; care in traditia populara a Moldovei din secolele urmatoare reprezenta;simbolul credintei in izbinda luptei antiotomane, dar nu intr-o izbindaobtinuta prin rugaciune, ci pe cimpul de bataie, constituie, desigur, dinvitatie adresata locuitorilor Orli la rezistenta, la lupta impotriva celorcare, ea si in viata de zi cu zi, semanau lacrimi dureri.

Mama tema a Ierarhiei ceresti, in care, intr-o imensa procesiunea absidelor, reprezentantii bisericii ceresti pamintene se indreapta catrediversele ipostaze ale divinitatii, placate in axa rasariteana a bisericii,apare ea; un reflex al politicii lui Petru Bares de consolidare a sistemuluiautocratic. Totodata, compozitia invita pe toti membrii ierarhiei sa seindrepte cu evlavie spre ipostazele divinitatii, condamnind astfel, implicit,tradarea boierilor care pactizau cu Poarta pentru inlocuirea domnului 32.

31 Serban Papacostea, Moldova in epoca Reformei. Contribafte la istoria societalii. moldo-venestt in veacul a/ XVI-lea, Studii", XI (1958), nr. 4, p. 65 si urm.

32 Virgil Vatasianu, Pictura murala din nordul Moldovei, p. 21.

si

si

si

si

$i

si

si

www.dacoromanica.ro

RealizAri artistice 309

Fig. 25. Judecata de apot (detaliu : grupul turcilor), fresca de la biserica Voronet.

Semnificatia acestei teme din pictura exterioarl a bisericii Voronetcaplt6 insa evidente valente antiotomane prin inserarea in procesiuneade sfinti militari i martini a reprezentarii celor 40 de mucenici din Sevastiacare au murit persecutati de musulmani 33. In plus zugravul de la Voronet

as Sorin Ulea, Originea ft semnificalta . . . (II), p. 51.

iY

ijj .

trA _

-.17M=1:111E

V

J.

3 4.1 Yk

rf

\t`..

www.dacoromanica.ro

310 Ion Solcanu

a subliniat invocarea divinitatii pentru izbavirea Moldovei de du, manipunind in fruntea procesiunii de sfinti militari §i de martini pe insu§isfintul patron al Moldovei Ioan cel Nou , rupind in acest chip canoa-nele iconografiei ortodoxe medievale. Astfel, prin frescele exterioare de-la Voronet, unde mitropolitul Grigore Roca trebuie sa fi fost principalulginditor al programului iconografic, pictura exterioare atinge cel maiinalt grad de implicare in realitatile social-politice ale Moldovei. Intreaceste realitati, aspectul major it constituia, neindoielnic, mobilizarea.tarii la lupta antiotomana, iar ansamblul picturilor exterioare de la Voro-net era primul realizat dupa, devastatoarea campanie otomane din toamna.anului 1538, cind bisericile fusesera distruse sau profanate, intre altele,fi prin distrugerea picturilor 34. Deci nu intimpl'ator, dintre toate ansam-blurile cu picturi exterioare datind din al doilea patrar al secolului alXVI-lea, cel de la biserica Voronet a concentrat elementele cele mai evi-dente de mobilizare a credincio§ilor impotriva turcilor §i tatarilor, deinvocare a ajutorului divin impotriva acelora§i pagini". Dimpotriva.ca urmare a instaurarii dominatiei otomane programul iconografic alpicturilor exterioare de dupa prima domnie a lui Petru Rare§, departe dea menaja suspiciunile Portii 35, devine abia acum manifest antiotoman.Iar daca scena Asediului Constantinopolului, in care imaginea ora§uluivictorios simboliza insa§i Cetatea Sucevei (in mod expres la Humor),nu a mai fost reprezentata pe fatadele bisericii Voronet, faptul nu tre-buie considerat ca o expresie a prudentei alcatuitorului programului ico-nografic 36, ci mai curind ca o renuntare determinate de pingarirea"cetatii Suceava prin ocuparea ei de catre turci in toamna anului 1538.

0 nou'a directie in programul iconografic al picturilor exterioaredin Moldova va marca decorul fatadelor bisericii ma'nastirii Ra§ca, undeapare pentru prima data scara lui Ioan Climax. Tema decoreaza intreaga.suprafata a absidei sudice, retinind cu uprinta atentia privitorului.Realizate la 1552, dupa, domnia lui Ilia§ Rare §i datorate episcopuluiMacarie, se intelege de ce picturile exterioare de aici aveau menirea sa,orienteze gindurile maselor nu spre rezistenta armata impotriva cotropi-torilor, ci spre purificarea sufletelor in vederea salvarii in viata viitoare" 37.

34 Date referitoare la darlmarea unor biserici din Moldova (Iasi, Probota, Suceavaetc.) de catre turd, In timpul campaniei otomane din 1538, In Cronici turcesti, I, p. 230, 252-253, 269, 412, 480 $i In C4latort, I, p. 385 si n. 50. Referitor la profanarea bisericilor de catreturci sau Mari prin martelarea picturilor, G. Ball a fost primul care semnala acest fapt pu-nIndu-1 pe seama fanatismului sau a urei navAlitorilor (G. Bals, Bisericile lui Stefan cel Marc,Bucuresti, 1926, p. 253 $i 256). Ipoteza lui G. Bals a fost confirmata prin Intregirea recenta ainscrip %iei zugravului Dragosin, din biserica Arbure, fapt ce a facut posibila lectura completea inscriptiei. Zugravul nota, In stilul lapidar al epoch, ca ,,Turcii cei raj au distrus" (vezi,Ion I. Solcanu, op. cit., p. 44-45). Cu acelasi prilej al campaniei otomane din 1538 au fostmartelate si picturile interioare de la biserica Sf. The de lIngA Suceava (idem, Precizart privindcompori fia votiva din pictura bisericii Sf. Die Suceava, Mitropolia Moldovei $i Sucevei",anul LI (1975), nr. 9-12, p. 763-765).

35 Sorin Ulea, Originea si semnifica fia . . . (I), p. 76.36 Ibidem.37 Istoria artelor, I, p. 378.

www.dacoromanica.ro

Realiziri artistice 311

Fig. 26. Jilt domnesc din secolul al XV I-lea de lamanastirea Moldovita.

Dacl in ansamblul for picturile exterioare din vremea lui Petru Raregconstituiau reflexe ale realitatilor social-politice ale societAtii din Moldova,numeroase teme sau detalii reprezinta o transpunere direct a obiceiuri-lor si a folclorului local. La inceputul secolului P. Henry 38 arAta ca temaVamile vazduhului reprezinta o creatie moldoveanA, un produs al folcloru-lui romanesc, transpus aidoma in pictura bisericilor amintite. Tot subinfluenta folclorului local a fost ilustratit in pictura religioasa a epocii

" P. Henry, Folklore et iconographie religteuse, extras din Bulletin de l' Institut francaisdes hautes etudes en Roumanie. Melanges", Bucuresti, 1927, (1928), p. 1-11.

+t,-71,,..ss--PAIIIIMMOIT'f'27.701ACTMEMPffttcoranraEn*vo

www.dacoromanica.ro

312 Ion So leant,

(la Moldovita §i la Humor) tema Zapisul lui Adam, temg, de origine bogo-mina, dar destul de larg rAspindit'a in folclorul poporului nostru 39.

Sub influenta folclorului coregrafic local au ilustrat zugravii biseri-cilor din Moldova §i scenele de dans din Parabola fiului risipitor. Dansul

Fig. 27. Dans romAnesc figurat In parabola Fiul risipitor, frescA de la manastirea Humor..

§ir, figurat aceasta terra, pe fatada sudicg, a bisericii Humor §i pe fatadanordicg, de la biserica Voronet, dar intilnit insg, in acelea§i scene la bise-ricile Arbure, Sf. Gheorghe Suceava §i Probota, a fost semnalat infolclorul coregrafic romanesc inc g, din secolele al XVII-lea §i al XVIII-lea,de calgitorii Niccolo Barsi, J. Kemeny, Erasmus H. Weismantel $i, maiales, de principele carturar Dimitrie Cantemir 49.

Dansatorii figurati la Humor prezintg, in costumatia for elementespecifice costumului local (clma§5, cu ornamente, tunicg, lungg, ping dea-supra genunchilor, strinsg, la mijloc cu briu, iar in picioare ciubote de culoridiferite). Dansatorii de la Voronet au acela§i costum, cu deosebirea cg, inpicioare poarta, opinci ale cgror nojite urcg, ping, la jum'atatea pulpelor.

Elemente ale costumului feminin, precum portul acoperit al capuluila femeile mgritate portul descoperit la fecioare, ca reflex al unui str6vechiobicei romgmesc, au fost deja semnalate in pictura bisericilor din Moldova 41..

39 A. Balota, Bogomilismul §i cultura maselor populare din Bulgaria f romdne,Romanoslavica", X (1964), p. 244 $i urm.

40 Paul Simionescu $i Paul Cernovodeanu, Pagini de etnografie romaneascii in opera memorialisticd a unor calatori straini (secolele XVII XVIII), Revista de etnografie $i folclor",XVII (1972) ; vezi $i Ion I . Solcanu, Representations choregraphiques de la peinture muralede Moldavie et leur place dans riconographie sud-est europeenne (XVe XV Ile ), Revue des-etudes sud-est europeennes, XIV (1976), nr. 1, p. 54 $i urm.

41 Ion I. Solcanu, Un elementlaic,local,in pictura religioasd din Moldova (sec. XV XV llSCIA, 1969, nr. 2, p. 309 -316.

$i

fn

si

),

-in

gi

www.dacoromanica.ro

Realizfiri artistice 313

Instrumentele muzicale, precum fluierul, buciumul, cobza, cimpoiuletc. reprezentate in Parabola fiului sau in alte scene ca : Invierea luiLazar, Batjocorirea lui Iisus etc., sint instrumente cunoscute poporuluiroman in acele timpuri si semnalate in scrierile calatorilor straini sauatestate, in parte, de sapaturile arheologice.

Fig. 28. Scene de vinatoare sculptate pe jiltul domnesc de la biserica Voronet.

Imaginile diferitelor unelte utilizate la muncile agricole (plugul,secera, coasa, hirletul etc.) 42, In activitatile casnice, constituie tot atiteadocumente ale activitatilor de zi cu zi ale locuitorilor Moldovei acelortimpuri si, totodata, fac dovada autenticului surprins cu constiinciozitatede realizatorii amintitelor ansambluri picturale.

Stilul picturilor epocii lui Rare§ evidentiaza §i mai mult personali-tatea acelora care au treat aceste valori. Narativul caracterizeaz/ maiintotdeauna registrul Patimilor, dezvoltate in friz'a continua, dupa modelulpicturilor din timpul domniei lui Stefan eel Mare. In exterior, la bisericileHumor si Voronet, ideea de friza si de narativ este reluata in Parabolafiului risipitor, a carei desfasurare continua, far' compartimentare inscene, evidentiaza poate eel mai bine capacitatea zugravilor de a trecebrusc de la linia calm' a desenului la cea energica, cu duct nervos, pentrusublinierea dinamismului miscarilor din scena dansului.

Viziunea de monumentalitate, dominants a picturilor interioaremai vechi, Incepe sa se estompeze, dar gams cromatica se imbogateste,preferinta zugravilor pentru o anume culoare difera de la un monumentla altul. Simtul culorii, al imbinarii nuantelor, creind armonii tonale calde,stapinit in eel mai malt grad de zugravii bisericilor lui Rare§ a facut catoate aceste ansambluri sa se integreze pe deplin mediului natural, plinde prospe1ime, al nordului Moldovei. Culorile picturilor exterioare de labisericile Probota, Humor, Moldovita, Sf. Dumitru Suceava, Voronet,Rasca etc., nu fac decit reia intr-un ritm $i intr-o desavirsire identic5,coloristica plaiurilor inconjuratoare ale acestor biserici. Este, neindo-ielnic, acelasi simt al culorii care, preluat din generatie in generatie, in-tilnit pin/ si azi pe fotele, pe iile §i pe covoarele din Moldova, constituieexpresia unui robust echilibru psihic si a increderid in viata. Deci, nuintimplator, frumusetea bisericilor din Moldova era remarcata de calatoriistraini inca la mijlocul secolului al XVI-lea 43, iar mai recent, istorici de

42 Vasile Neamtu, La technique de la production cerialiere en Valachie et en Moidaolejusqu'au XV IIP siecle, Bucuresti, Editura Academiei, 1975.

43 Calcitori, I, p. 404 §i n. 58 (Anton Verancsics).

sa

www.dacoromanica.ro

314 Ion So leant,

renume ai artei universale notau, extaziati, desavirsirea artistic/ a ace-lorasi ansambluri de picturi. Astfel, Josef Strzygowski aprecia ca ceva,asemAngtor nu ne of erg o a doua tars din lume" 44, iar pentru H. Foci llonVoronetul, Moldovita, Humorul sint capodopere de poezie arhai-eg. .. "43. Putin mai tirziu Paul Henry, care a cercetat cu sta'ruinta §i inte-]egere arta medieval/ romAneascg, sublinia ca pictura exterioarg consti-tuie ceea ce Moldova a produs mai personal §i mai original ; nu numaiordonarea acestei picturi, dar §i interpretarea motivelor obisnuiteintroducerea de teme inspirate din folclor tradeazd o gindire proprie, oteritabild ?coala locald ..."46( subl. I.S.).

0 trasgturg caracteristicg a picturilor interioare si exterioare dintimpul dornniei lui Petru Rares o constituie unitatea dintre masa arhitec-turalg si picturg, zugravii reusind ss sublinieze volumele edificiilor sau,dimpotrivg, sa subordoneze plastica fatadelor ideei decorative. Astfel,in timp ce absidele, cu firide inalte si ocnite, care fragmenteaza suprafata,introclucind ritmicitatea, au fost decorate cu siruri de siluete dispuseuna dupg alta, pe fatadele pronaosului si ale pridvorului au fost figurateteme ca Imnul acatist, Arborele lui Ieseu si Judecata de apoi care tero tratare amply, pe suprafete continue. Acestea sint, dealtfel, si scenelecare evidentiaza pe deplin capacitatea zugravilor de a convinge. Aceasta,insusire este deosebit de pregnant/ in scena Asediul Constantinopolului,in redarea ngvglitorilor care atacg pedestru, cglare, in pilcuri dese, iesindde dupg dealuri incit, eel care priveste azi aceastg scena are impresia,ca atit de sugestivele versuri, privind atacul romanilor lui Mircea eelBAtrin, din Scrisoarea a 111-a :

...Codrul clocoti de zgomot i de acme i de bucium,Iar la poala lui cea verde mil de capete pletoaseIii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasa

Calaretii implu cimpul ai roiesc dupa un semn,$i in calf for salbateci bat cu scArile de lemn...Land scinteie lungi In soare, arcuri se intind in vint..."

i-au fost sugerate lui Eminescu tocmai de aceste seculare imagini pictu-rale de la bisericile Humor si Moldovita.

0 remarcabilg' insusire a zugravilor epocii lui Petru Rare§ este aceeade a construi, insusire care apare in toata plenitudinea ei in conceperea.temei Judecata de apoi. Oriunde este figuratg aceasta tema, dar maiales la Voronet, se impune atentiei prin logica sa constructiva impecabilg,aproape maternaticg. Zugravii de la Voronet si-au imaginat un trapezstrgbatut in diagonalg de suvoiul de foc al Gheenei, creind astfel doug,triunghiuri, unul destinat lumii celor drepti, altul destinat lumii celorpgeatosi. Aceste lumi sint diametral opuse : prima ofera imaginea unui

4 J. Strzygowski, Kunstchatze in der Bukowina, Die Zeit", august 1913 (Viena), cuptrad. in BCMI, 1913, p. 129.

46 H. Focillon, L'art roumain, In L'illustration, Paris, 1929.44 Paul Henry, op. cit.

si

www.dacoromanica.ro


peisaj de verde odihnitor, populat de figuri care respire liniste ; cealaltareds desfasurarea halucinanta a invierii mortilor scheletici, imagini gro-testi ale diavolilor sau figuri ale damnatilor care isi asteapta sentinta.

Realizatorii acestor monumentale desfasurari iconografice, si cu.deosebire cei voroneteni, au dus pins in pragul veridicului ideea judecatii;supreme, asociind peisajului de cosmar al iadului (scene in care zugraviide la Voronet sint adeva'ratii precursori ai Capriciilor lui Goya), cu fiintehidoase si monstri, imaginea odihnitoare si linistita a unei gradini plinade verdeata, care simbolizeaz'a raiul.

Creatia artistica a Moldovei din timpul lui Petru Rare§ poate fiurmarita si in broderie, in miniature, in sculpture, in piatra sau in sculp-tura in lemn, in argintarie si in orfevrarie, dar nici unul din aceste domeniinu au atins realizarile din arhitectuira si din picttul. Sculptura in piatracontinua sa ramina pe mai departe o anexa a edificiilor laice si religioase.Portalurile si ancadramentele usilor, mulurile ferestrelor sint realizate, siin aceasta perioada, de pietrarii transilvaneni sau polonezi. Forma acestorelemente, semnele lapidare incrustate pe ele sint dovezi indiscutabile alecolabora'rii santierelor apusene la realizarea bisericilor, a curtilor domnesti.sau a celor boieresti, dar elaborarea planurilor acestor edificii, conceptiafor sint, dupe cum s-a vazut, opera arhitectilor lui Petru Rares.

Cioplirea in piatra a stemelor, a pisaniilor si a lespezilor funerareconstituie insa apanajul pietrarilor locali. Motivul principal al stemeiMoldovei capul de bour , care trebuia sa impodobeasca mice con-structie a domniei, primeste interpretari variate. Intre acestea dominginsa sculptui a in relief putel nic cum este pisania cu sterna de la Probota.S temele de la Probota, Moldovita etc., deli prezinta interpretari variate,especta totusi cadrul traditional de reprezentare. De la aceasta schema

lace exceptie sterna de pe fatada de sud a bisericii Sf. Dumitru din Suceava.Sterna propriu-zisiti cuprinde aceleasi elemente traditionale, dar toateaceste elemente sint incadrate intr-o ghirlanda sustinuta, de o parte side alta, de doi putti amorasi. In sculptut a Moldovei medievale, exemplulacestei steme este unic si repeta modelul renaseentist al lui Mino da Fiesolecare impodobeste o balustrade a capelei Sixtine si reprezinta armelePapei Sixt al IV-lea47. Acest motiv cu genii port-steme este intilnit siin Transilvania, la portalul castelului din Gherla (1542) 48.

Sculptura pietrelor funerare din timpul domniei lui Rares, cele dinnecropola domneasc5, de la Probota, reiau vechea schema a vrejului mean-dric impletit in forma de inima, dar stilizarea motivelor vegetalo-floralepierde din caracterul ei geometrizant caracteristic ultimilor decenii alesecolului al XV-lea. Se anunta, astfel, o nourt, viziune decorativa a lespezi-

47 Istoria artelor, 1, p. 394.48 Virgil Vatfisianu, Istoria arlei curopene, II, Bucure.5ti, Editura NIeridiane, 1974, p. 195

*i fig. 406.

www.dacoromanica.ro

316 Ion So Icana

for funerare, manifestata prin trecerea de la abstract la concret, de 1a geo-metric la floral, cu toate ca tehnica de lucru a mep/at-ului ramine ceatraditional'.

Aceeasi tending spre concret este evident' si in tematica sculp-trail in lemn care impodobea mobilierul edificiilor religioase : iconostase,analoage, tetrapoade, strane, jilturi. Motivele ornamentale erau formatedin elemente vegetale (manunchiul de funze cu nervuri de pe strana dinnaosul bisericii Moldovita, cornurile de brad pe vreji in miscare meandrica,care decoreaza, jiltul de la aceeasi biserica, sau fructele de pe stranele dela biserica manastirii Rasca), sau geometrico-vegetale, precum impletitu-rile combinate cu frunze de trifoi si rozete.

Elemente zoo- si antropomorfe intilnim in sculptura in lemn dinperioada in discutie doar pe un jilt de la biserica manastirii Voronet.Conceputa in friza, scena prezinta, o scena de vinatoare in care sint figu-rati oameni i animale. Tendinta de tratare realista, este evident', sculpto-rul surprinzind momentele importante ale unei vinatori cu arcul 49. Exem-plarul de la Voronet este unicul pastrat, dar el atesta, o noua, treapta a evo-lutiei sculpturii in lemn din secolul al XVI-lea demonstrind, si in acestdomeniu, spiritul innoitor al creatiei artistice din timpul domniei luiPetru Rares. Obiectele de arts aplicata care s-au pastrat din aceasta peri-oada sint putine, dar ele dovedesc artele 'aplicate se incadreazaprocesului artistic bogat si complex, mai evident in arhitectura si in pic-tura., care continua, creatia artistica atit de viguros conturata in ultimeledecenii ale domniei lui Stefan eel Mare.

O

Rivalizind asadar, ca proportii cu infaptuirile domniei lui Stefaneel Mare creatia artistic''' a perioadei raresiene reuseste, totodata, adau-ge realizarilor de pins atunci atribute noi, asumindu-si astfel individuali-tatea, pe care i-o reclama insusi spiritul dominant al dezvoltarii istoricegenerale. Fireste, creatia artistic' a ramas, si fn aceasta vreme, sub patro-najul domniei ceea ce i-a determinat atit caracterul militant, cit si func-tionalitatea necesara. Construirea Probotei a insemnat, de aceea,nu numai o noua necropola, voievodala, ci si afirmarea intentiei domnuluide a asigura membrilor familiei sale dreptul exclusiv de succesiune la tron,iar depasirea unor limite ale edificiilor anterioare prin solutii structive siornamentale noi materializa preocuparea aceluiasi de a i se recunoastecalitatile de eel mai vrednic urma§ al marelui Stefan. Sublinierea autoritatiimonarhice asupra tuturor categoriilor societatii feudale era realizata,in pictura, prin marile teme ale Arborelui lui Ieseu si a Ierarhiei ceresti.

49 Istoria artelor, I, p. 395 cu fig.

ea

sa

politica

si

www.dacoromanica.ro

Realizfiri artistice 317

Mai mult decit veleitatile absolutiste ale domniei este subliniata, inpictura exterioaia de la bisericile Probota, Humor, Moldovita, Voronetetc., ideea mentinerii neatirnkii tarii. Apelul la rezistenta in fata perico-lului otoman, a paginatkii", invocarea ajutorului divin in lupta antio-tomana si sugerarea sfirsitului indubitabil al dusmanilor tarn in focul mis-tuitor al Judecatii de apoi implicau arta in problematica politica imediata,la fel cum cronica episcopului Macarie constituia, in afara reprezentariiistoriografice propriu-zise, replica nemijlocita a ideologiei domne§ti adresataeelor care u opuneau o conceptie de class

Reflectind deci imperativele majore ale epocii, in forme specificeartei, creatia plastics a vremii lui Petru Rare§ continua si dezvolta, toto-data, in sensul propriei sale receptivitati, intreg-ul tezaur al originaleiexperiente romane§ti.

www.dacoromanica.ro

3. Personalitateadomnului

de Leon $imanschi

Ipostaza autentica a celui ce nu-si dezv5luise decit rareori contemporanilorsai voia gindurile", imprimind pins certitudinii incontestabile a fap-telor echivocul aparentei, a devenit, Inca din epoca pe care, dominind-oin coordonatele ei romanesti n-a reusit s-o supuna, totusi, deznodamin-tului asteptat, obiectul unei tot atit de veritabile probleme istoriografice.Asa cum s-a relevat Ins din chiar capitolul initial al reconstituirii de fats,documentindu-se ulterior prin descifrarea acceptiunilor reale ale operei,pe cit de eomplexe pe atit de dinamice, semnate de Petru Rares, adeva-ratele valori ale personalitatii acestuia au fost totusi de la Inceput sesizate,pentru ea mai apoi analiza atenta a surselor sa permits, treptat, eliminareamultora din acuzatiile formulate In adresa earaeterului sau actiunilor dom-nului Tarii Moldovei.

Desigur, in lipsa unor informatii certe referitoare la totalitatea pro-blemelor care se constituie obisnuit intr-o astfel de discutie, raspunsuricomplete nu pot fi nici acum obtinute. Dar, trecind peste impedimentele,altminteri firesti, ale oricarui studio istorie, noile elemente surprinse peparcursul luerarii contureaza, credem, o imagine cu mult mai explicitaasupra per sonalitatii lui Petru Rarer, atit in metamorfoza continua a unoradintre atributele acesteia, cit §i in revenirea constants, in forme aproapeneschimbate, a altora. Este evident mai ales caracterul conditionat al unoradin actele politice ale domnului Moldovei, asa cum au fost nevoiti sa pro-cedeze, de altfel, si Aloisio Gritti, Ieronim Laski, sau chiar eel mai vehe-ment dintre adversarii politici ai lui Petru Rarer, istoricul Anton Verancsics.Mai mult Inca, unui astfel de imperativ nu i s-a putut sustrage nici vizirulIbrahim, sustinator al ambitiilor lui Gritti, desi el se infatisa ca exponental puterii in masura sa transpuna in fapt principiul contrar.

Adoptarea unor astfel de principii in raporturile internationale nuconstituia insa un regres fats de situatia anterioara, cind relativa stabili-tate politics generals eonferea acelasi caracter i actiunilor diplomaticeale suveranilor. Dimpotriva, ea constituia modalitatea optima de folosire aimprejurarilor i tendintelor care aparusera in procesul restructurariisocietatii europene a Renasterii Si Eeformei toemai de eatre fortele politice

si §i

www.dacoromanica.ro

Persona Males domnului 319

reprezentind noile fenomene. Ea corespundea totodata mentaliatii claseice aspira, la intlietate in viata social-politica : burghezia, *i pentru careprofitul imediat, indiferent de natura intreprinderii care i-ladueea, reprezen-ta certitudinea preferabila. In sfirsit, eonservatorismul feudalo-catolic aunui ev mediu Inca insuficient de uzat nu putea da nastere unei alte ripos-te decit celei dominate de ratiunea lucida a raporturilor existente si deievolta spiritului liber impotriva acestora. Este explicabil, a sadar, in acesteconditii generale, de ce regele Frantei, Francisc I, sau eel al Poloniei, Sigis-mund I, nu au ezitat sa apeleze, pentru a contraeara tendintele de suprema-tie ale Habsburgilor si a preintimpina ruperea echilibrului european laalianta cu Soliman Magnificul, sau de ce Ferdinand, devenit in 1531, laColonia, rex Romartorunt, nu s-a dat in laturi nici chiar de la stipendiereatureilor pentru a-si sustine interesele.

Fireste, ar fi greu de admis pentru domnul Moldovei, chiar in ipotezaiefugierii sale anterioare in Polonia, o explorare metodica, a intreguluibagaj de procedee politice ale epoeii, de care el s-a folosit apoi pentruapararea eauzei tronului si a tarii. 0 astfel de pregatire ar fi trebuit, in pri-mul rind, sa-si arate efectele cu mult mai de timpuriu si sa determine oschimbare de domnie de o cu totul alts factura decit cea care a avut bela, Hirlau in ianuarie 1527. Ea ar fi trebuit apoi sa se concretizeze intr-oatitudine mai putin conservatoare fats de initiativele predecesorului si,totodata, mult mai concesiva fata de Polonia. Cum insa opera politics alui Petru Bares demonstreaza totusi veritabile elemente de aeeasta natura,o rediscutare a imprejurarilor posibile cu care el a fost confruntat pin/ lainscaunare se impune.

Ca flu, deli nelegitim, al lui Stefan eel Mare, este de presupus, mai intii,atentia specials de cue el s-a bucurat din partea, celor din preajma-i, eelputin pins la moartea parintelui sau, atentie care, relevindu-i calitati *idrepturi, ii va fi lamas totusi, o vreme, inexplicabila, ceea ce se va fi repercu-sionat intrucitva asupra, echilibrului Rau interior. Nu este exclusa apoi,pentru aeeeasi perioada, chiar instruii ea sa, metodica, deoareee semana-tura latineasea cu care autentifica tratatul din 1542 cu Ioachim de Bran-denburg, in ciuda formei nefiresti de woiwida, 11 prezinta totusi in posesiaunor cunoginte, eel putin elementare, din aceasta limbs. Ulterior, cinddatorita situatiei sale deosebite in cadrul familiei boieresti eareia ii apar-tinea si care it va fi impiedicat poate sa beneficieze de toate drepturilesuccesora,le stapinirea satului Mojesti, documentata abia pentru anul1546, nefiind concludenta in sensul opus Petru Rare* va fi nevoit sapractice negustoria, experienta, de ping, atunci se va amplifica tocmai indirectiile solicitarii sale ulterioare. Om al pamintului, asa cum it surprindeinsusi epitetul de taran" cu care va incerea, sa,-1 denigreze Stefan Lacusta,el a devenit astfel, intr-un anumit grad, om al Renasterii, cunoscindu-i*i acceptindu-i spiritul intreprinzator si activ, dispretul fata de orizontulingest al vietii feudale traditionale sau cultivarea puterii crescinde abanului. Tot acum sfera cunostintelor sale s-a largit, desigur, extrem de mult

www.dacoromanica.ro

320 Leon Simansehi

viitorul domn insu§indu-§i, dupg cum ar rezulta din relatarea lui NicolaeIzkrzycki, limba polong, iar din cea a lui Paul Giovio, limba turcg. lgto-rile de afaceri, presupuse de indeletnicirea sa, it vor fi pus, de asemeneain contact nemijlocit cu atmosfera culturala a principalelor orme din apro-pierea tgrii sale §i cu realitgtile politice ale vremii, in estimarea egrorava excela Inca de la inceputul domniei. Oricum, calitatea de filozof" §i dedoctor intelept", inconjurat de oameni culti §i insu§i cititor de c'g,rti,pe care i-o atribuie Ivan Peresvetov domnului Moldovei, in ciuda exagerariiimpuse de caracterul scrierii sale, dovede§te totu§i instructia relativ temei-nieg a acestuia. Iar afirmatia cglatorului rus pare cu atit mai indrepatitacu cit insu§iri similare, presupuse de soliile indeplinite de el la Constan-tinopol sau la Viena, probeazg intr-adevgr logoratul Teodor, episcopulMacarie, egumenul Probotei, Grigore Ro§ca, sau vistiernicul Mateia§,despre care episcopul de Lund relata in 1536: Ain incheiat cu omul acestamare prietenie §i am dispus ca sa ne putem scrie unul altuia. In adevar,este un om foarte modest, foarte bun §i, pe ling acestea, prudent §i destulde cumpgnit in afacerile sale, a§a cum n-a§ putea gasi un altul ca el in acestregat".

Ca urmare, °data devenit domn, Petru Rare§ va adopta o conduitgconforms atributelor personalitgtii sale ci§tigate ping atunci. Con§tientde ascendenta obir§iei sale asupra celor boiere§ti, dar care 11 pusese ping lainscaunare in raporturi speciale cu cei din preajmg, ranindu-i poate orgoliul§i trezindu-i dorin.ta de revan§g, el va imprima manifestarilor de coloraturaabsolutists ale domniei Moldovei o nota de voluntarism pe care boieriii-o vor repro§a indeosebi, iar Anton Verancsics §i Paul Giovio i-o vor asimilaarogantei §i vanitatii unui spirit lipsit de perspicacitate. Izolindu-se tot-odata mai mult decit era necesar de cei ce meniti totu§i sg-i duel la indepli-nire deciziile, el nu va reu§i cunoascl suficient de bine colaboratorii,contribuind, deci, prin propria sa atitudine, la maturizarea tradgrii ce seva produce in 1538. Iar situatia apare cu atit mai normala, cu cit fatg demasele de oameni simpli a adoptat exact o pozitie contrarg, acordindu-letoatg increderea §i ci§tigindu-le, tocmai de aceea, ata§amentul, a§a cumdemonstreaza elocvent manifestgrile acestora cu prilejul revenirii sale petron sau gestul simbolic al dgruirii carelor cu pe§te fo§tilor sad tovarg§i,atunci cind i s-a vestit alegerea ca domn, pe care it atribuie traditia istoric6p opularg.

Dar, daeg unele elemente din comportamentul lui Petru Rare§ seexplicg prin specificul formgrii caracterului sau, altele, §i incontestabil celeprincipale, se datoreazg zestrei insu§irilor individuale mo§tenite de inpgrintii sai. Din pgcate, informaDiile necesare unei astfel de judecgti sint cutotul incomplete, mama lui Petru Rare§, ca §i familia ei, continuind sg raminsInc; un subject deschis presupunerilor. Dominanta rational/ a disponibili-tatilor ereditare probate de domnul Moldovei reprezintg ins /, fgrgo reeditare a calitItilor marelui Stefan, a§a cum domnia pe care el a reali-zat-o 10 revendicg de model opera tatalui. Nici una dintre actiunile intre-prinse de Petru Rare§ nici chiar, dupg cum s-a vgzut, declan§area

sa-§i

indoiala,

www.dacoromanica.ro

Personalitatea domnului 321

conflictului pentru Pocutia nu se situeaza astfel in afara intereselorfundamentals ale tarii, carora, in luciditatea rationalg a caleulelor salepolitice, le-a acordat de fiecare data latitudinea verdictului suprem. Maimult Inca, supuse analizei riguroase a imprejm.arilor, marile sale greseli depolitica externs apar nu numai justificate, ci E}i de maxima perspectiva is-torica, asa cum, in politica interna, dezvoltarea puterii militare a fdrii, ma-rirea resurselor financiare ale tronului i perfectionarea conducerii adminis-trative a tinuturilor Ii probeaza conceptia inaintata despre rolul statului invista societatii. Nu este intimplatoare, de aceea, similitudinea pe care insusiGrigore Ureche a socotit necesar s-o imprime caracterizarii lui Petru Rare§cu portretul lui Stefan eel Mare, atribuindu-le aceleasi merite esentiale :capacitatea de conducere a treburilor tarii priceperea aparkii intereseloracesteia.

Spre deosebire, totusi, de caracterul monumental al infaptuirilorpgrintelui, acuzind valori maxime de profunzime chintesentiere, aptitu-dinile intelectuale ale fiului tradeaz5, mai curind pentru a ne mentine inacelasi domeniu al comparatiei picturalitatea frescelor cu care an fostimpodobite fatadele bisericilor din vremea sa. Se surprinde, cu alte cuvinte,in opera politica a fiului lui Stefan cel Mare , acelasi caracter activ al gindirii,aceeasi intensitate si putere de discernamint, dar, concomitent inclina-tia acesteia sere formal si aparenta. Asa se si explicg, dealtminteri, impor-tanta exagerata pe care Petru Bares a acordat-o uneori declaratiilor decredinta ale fortelor transilvanene ce i se opuneau, desi ele nu erau facutedecit pentru iesirea din impasul temporar, sau tergiversarea conflictuluicu Polonia, pentru chestiuni neesentiale in noua, conjuncture. In ceea ce pri-veste insa capacitatea de intuire i subtilizare a structurilor momentane separe ca fiul intrecut chiar tatal, episodul refugierii din 1538 in Transil-vania sau cel al disculparii de la Constantinopol constituind adevkatemiracole pentru contemporanii

Desigur, date fiind aceste particularitati ale componentei rationaledovedite de personalitatea lui Petru Bares, rezulta implicit o ponderesporitg a laturei afectiv-volitionale in luarea deciziilor sau in conducereaulterioarg a actiunilor sale. Iar faptele demonstreaza intr-adevk ca

Moldovei s-a rant antrenat deseori de imprejurari pe care nu le cunos-tea Indestul , suferind de tot atitea on dureroase eseem.i. Infringerile de la,Gwozdziec si Obertyn mai ales pun in evidenta aceasta scadere de com-portament a domnului, desi responsabilitatea for nu-i apartine, fireste, inIntregime. Aceleiasi cauze i se datoreaza, de asemenea, toleranta exagerataaratata, contrar asertiunilor contemporane, bap', de boierimea potrivnica,pe care, ca un monarh de drept ereditar, a considerat-o alaturi de tronin orice Imprejurare.

Nu este mai putin adevarat insa c5, tocmai datorita acestei structuriintime domnul Moldovei a lasat amintirii istorice un model de idealism,de demnitate si de elocinta, pe care, direct sau indirect, i le atesta cu priso-sinta sursele vremii. Idealismul sau ridicat de Ioan Ursu pina la rangulde trasatura fundamental./ a personalitatii lui Petru Rare§ ii era,

21 -a419

§i

si

si

si-a

insisi sai.

si

dom-nul

www.dacoromanica.ro

322 Leon Simanschi

dealtfel, recunoscut, in ciuda viciilor de caracter imputate, de contempo-ranul Paul Giovio, caruia propria sa, retrospectivg ii releva in final unmare ostas ilustru prin atitea fapte luptindu-se cu insasi goana fata-litAtii". i intr-adevar, capabil sa intrevadA cai, sa fAureasc5 mijloace cusa recurga la cele mai mari subtilitati diplomatice pentru a evita ani de-arindul instaurarea dominatiei otomane efective, el a refuzat totusi sayconceapl iminenta acesteia, identificindu-se astfel nu cerintelor epoch in caretraa, ci imperativelor superioare §i permanente ale neamului, pe care levedea infAptuite prin efortulunit al tuturor romanilor. lar pe aripile in-tinse ale acestei unitAti se §i inchipuia zburind victorios, asa cum mArturi-seau in 1536 trimisii imperiali Balthazar Banffy si Marc Penafflinger, pinlla Constantinopol. Dealtfel, numai un astfel de caracter, esuind in exal-tarea sa, la 1538, in fata boierimii tradgtoare, dar reusind sa entuziasmezerIn 1540, pe Ins* inamicii sal de la Constantinopol putea s5 faca" zgudui-toarea declaratie, din 1542, a renuntaiii la, fiul trimis ca ostatec la Poarta,in schimbul sansei de recucerire a independentei Orli. i tot numai un ast-fel de crez it putea determina pe cel care nu intelegea sa uite injuria polo-neztt, chiar de-ar fi sä se praivaleascg lumea toata asupra mea", BA, acceptetotusi orice concesie, in 1538, pentru a-i respinge pe turci, sau pe cel care,.refuzind tributul dupg cum pretinde acelasi Paul Giovio pretin-zindu-se cu mindrie mai presus de o asemenea injosire, nepotrivitg cu call-tatea unui adevIrat principe", sa se supunI totusi ulterior sultanului, insperanta revansei de miine.

Asadar, o personalitate complex5, inzestratI cu rara, capacitate de adiscerne folosi procesualitatea istorica, dar cu credinto, nezdruncinat5in triuniful cauzei drepte a poporului sau, insusiri din simbioza caroraa izbucnit cu darnicie, araturi de abilitatea diplomaticl, de dinamismui

cutezanta actiunii politice, de mindria obirsiei si a calitItii dobindite,cel mai autentic spirit de sacrificiu ; o personalitate pe care opera sa deguvernAmint, diminuata de actiunea potrivnica a boierimii ostile din inte-rior si a funestei intelegeri polonezo-otomane din exterior, nu o reprezintdecif partial, in scurta dlinuire, din 1530, a unificgrii potentialului poli-tic romanesc, dar, mai ales, in permanenta mesajului transpus pe frescele-exterioare ale ctitoriilor sale, mesaj de lupt5, de cugetare si de credinta injudeeata dreapt5 a viitorului.

§i

§i §i

§i

Si

www.dacoromanica.ro

Resume

La fin prematuree d'Etienne le Jeune, le 14 janvier 107, ouvrait a la Mol-davia la perspective d'un affaiblissement du pouvoir central an momentmeme oh l'opposition des boyards s'etait intensifiee, comme le demontraientles actions des émigrés de Pologne ou de Valachie, tandis que la suze-rainete ottomane menagait d'acquerir, apres les victoires de Belgrade(1521) et de Mohacs (1526), de nouvelles formes allant jusqu'a la tentativede Mehmed beg, le sandjak de Nikopol, d'instaurer en 1522 1523 sonpouvoir an nord du Danube.

Sans avoir la certitude de faire une evaluation exacte du caracterede la nouvelle situation survenue dans l'histoire du pays-, Pelection de PetruBares fils illegitime d'Etienne la Grand comme successeur au trone,prouve quand meme 1' effort des auteurs de la decision de HirLiu, le 20janvier 1527, d'assurer de suite leur primaute politique Cans l'Etat etd'eviter toute ingerence de l'exterieur. En effet, le nouveau prince, auquella, tradition populaire attribuait l'occupation de marchand de poisson, sepresentait sans aucun autre engagement majeur que celui offert par l'actememe de Pelection circonstance d'autant plus acceptable que son mari-age avec Maria, qui, selon touter apparences, appartenait a l'une des plusanciennes families de boyards les Cernat offrait des garanties supple-mentaires an groupement detenant le pouvoir.

Conscient du caractere special de ]a conjoncture qui avait favoriseson ascension, Petru Bares adopta pendant les deux premieres amides deson regime. une attitude politique prudente, menageant les animositesinternes et preparant les futures demarehes a l'exterieur. Il a d'abordrecompense la faveur politique que lui avait faite les boyards du Conseil,en leur faisant don ou leur confirmant des proprietes tout en les maintenant,a quelques exceptions pres, dans les mtmes dignites. Il adopta une attitudesimilaire envers l'Eglise, dont le pasteur, le metropolite Teoctist, avait pro-bablement determine directement son election comme prince. Enfin,a essaye et a partiellement reussi de provoquer le retour de quelques émi-grés comme, par exemple, celui de Pexpeditionnaire Glavan ; et a d'autres,comme le logothete Trotusan, it a pardonne meme leur hielenie (trahison)pendant la revolte des boyards en 1523. C'est pourquoi a Pete 1528, quandle vornic (boyard charge de l'administration supreme) Gonta tenta de tra-duire, avec l'appui des autorites ottomanes au Danube, sea pretentiousen fait accompli, Petru Bares parvint a Pevincer sans difficult&

iI

www.dacoromanica.ro

324 Petru Rare,'

En meme temps le nouveau prince a poursuivi la normalisation desrelations exterieures du pays, taut pour soutenir sur le plan internationalle changement survenu sur le trene de la Moldavie, que pour assurer sa liber-te d'action dans le conflit qui s'annoncait apres les elections des deux rois,Jean Zapolya et Ferdinand de Habsbourg pour Pheritage du royaume hon-grois. En effet, dans les conditions oh des pretentions au regne s'elevaitpar dela, les frontieres, soutenues par les boyards émigrés et tolerees parles autorites locales, l'engagement des discussions avec les membres du Con-seil devenait absolument necessaire. C'est pourquoi, Petru Rare a envoy*inunediatement apres son avenement au tame, des missions diplomatiquesa Esztergom, a Cracovie, a Tirgovi§te et a la Porte ottomane, parvenantainsi a empecher la deterioration des relations avec la Valachie et la Polo-gne ; it conclua meme avec cette derniere le traits du 21 octobre. Cet acte,qui temoignait de la comprehension de Petru Rare§ a Pegard de Pimp&ratif majeur auquel son pays etait confronts stipulait la cooperation moldo-polonaise a l'occasion d'une future expedition antiottomane. Dans le memeBens s'inscrit aussi le contact diplomatique permanent qu'il a entretenuavec Ferdinand de Habsbourg, puisque les bons rapports polonais-otto-mans et l'appui des deux pouvoirs accords a Jean Zapolya menagaientUP, la, Moldavie du peril de son isolement politique.

Victorieuses a Buda (23 aoAt 1527), a Tokay (27 septembre 1527)ou a Ca§ovia (mars 1528) et gagnant des positions en Transylvanie, lestroupes fernandistes creaient, en effet, pour les pays roumains Pillusiond'une chance inattendue d'eviter l'instauration effective de la dominationottomane. Mais, tandis que Radu de la Afumati s'est laisse entrainer parles propositions des emissaires des Habsbourg, Petru Rare§ a tergiversel'engagement ferme du pays dans un conflit oh it n'allait jouer que le roled'instrument de sacrifice. Au contraire, en tenant compte de Pasile poli-tique bienveillant accords par la Pologne a l'elu d'Alba Reale et du succesde la mission de Jan Laski aupres de la Porte, qui lui a obtenu, en fevrier1528, la promessc du sultan de remettre Jean Zapolya dans ses droits,Petru Rare§ s'est decide de n'agir qu'au moment oh le rapport des forcesserait favorable a son pays. On s'explique ainsi le prolongement de sonexpectative, a Pan 1528, biers que Jan Laski ait obtenu du sultan l'ordreexpres d'imposer par les armes Pautorite de Jean Zapolya a la Transyl-vanie, et que l'aide octroyee par les Tures a, la tentative du vornie Gont,a,de le detroner relevat déjà le risque de l'attitude adoptee.

Mais, dans les conditions du retour de Jean Zapolya en Hongrie,la determination exacte de la position du prince de la Moldavie ne pouvaitplus etre retard& sans mettre en peril ses possessions (cite et domains)en Transylvanie : Ciceu et Cetatea de Bahl. Cette fois encore, Petru Rare§a procede avec prudence et habilete : son expedition au-dela des moats,en janvier fevrier 1529, eut coname but principal la soumission des Sz,ek-lers, element militaire important en Transylvanie et, en meme temps, leplus indique de lui garantir la possession des deux cites. Le succes de fac-tion lui a permis, d'ailleurs, d'aborder les tratatives avec Jean Zapolya

www.dacoromanica.ro

Résumé 825

partir d'une autre position, et d'obtenir aux termer de l'entente etabliea Lipova, en avril 1529, outre la reconnaissance des anciennes possessions,la concession d'autres : Unguras, Bistritza (promise depuis 1527) avec sondistrict et la van& de Rodna. Le prince de Moldavie en vint ainsi a repre-senter en Transylvanie le facteur politique-militaire capable non seulementde decider du resultat de la confrontation entre la partie fernandiste etcelle zapolyenne, mais aussi d'influer sur le futur statut de la province:

Par voie de consequence, pendant que Soliman le Magnifique recevait]e 13 aofit, a Mohacs, l'homage de fidelite de Jean Zapolya (qu'il allait couron-ner ensuite comme roi a Buda) et se dirigeait ensuite vers Vienneapres avoir assiege la ville pendant un mois it revint sur les rives du Bos-phore Petru Rarer est intervenu deux fois en Transylvanie, juste aumoment oti les forces ottomanes etaient le plus proches de ses confins ; en juin,puis en octobrenovembre. La premiere campagne, qui s'etait derouleesur deux fronts, se termina pour Parra& moldave avec la victoire militairedecisive remportee par le vornic Grozav le 22 juin, pres de Feldioara, con-tre les troupes fernandistes et par l'occupation successive de Ciceu, puis deUngaras. La seconde campagne, dirigee personnellement par Petru Bares,obligea les habitants de Bistritza de demander le 9 octobre un premierarmistice, puis d'accepter la soumission qui tat sanctionnee solennellementen juillet 1530 ; elle obligea aussi les habitants de Brasov et de Sighisoarade reconnaitre l'autorite de Jean Zapolya et de respecter les interets duprince de Moldavie en Transylvanie. Ainsi, conclue, rannee 1529 pla gait donePetru Rarer de l'expectative anterieure au centre des confrontations dansla zone. &aturellement, le resultat n'en etait pas accidentel et n'etait pas duseulement a Phabilete du prince. La Moldavie representait a Pepoque uneforce politico-militaire dont le prestige etait reste intact pendant les dernieresdecennies ; la-dessus tous les rapports des contemporains sont d'accord.Capable de concentrer avec rapidite son armee dont l'effectif se montrait40 000 elle etait devenue graduellement le dernier bastion roumain dela resistance antiottomane ; elle se considerait en. fait un ]tat qui n'accep-tait de payer le tribut que dans sa signification originaire et, de plus, pro-clamait publiquement ce droit. A son tour la Valachie, apres le grave dan-ger qu'elle avait encouru, se montrait prete a participer a une reglemen-tation de la situation politique transcarpatique a meme de lui donner lapossibilite de contrecarrer les actions de la Porte. Enfin, la Transylvanieelle-meme, absente de la tragedie hongroise qui s'etait consommee a Mohacset manifestant son &sir d'eviter le conflit autour de la couronne de Saint-Etienne, subirait un processus d'eclaircissement de sa propre position, qui,sans tenir compte de la resolution de la succession monarchique, se revelaitidentique a celle des pays roumains extracarpatiques tel que les &lig-saires de Brasov le declaraient a Petru Bares : « Notre pays et le pays devotre Majesto ont toujours forme un seul pays ».

Le prince de Moldavie a &value a sa juste signification le processushistorique qui se poursuivait dans l'espace roumain, ainsi que les possibili-tea de sa valorisation. L'extension de ses possessions en Transylvanie, l'obten-

0.,

Ton,

www.dacoromanica.ro

326 Petru Rare,

tion de la cooperation des Szeklers, ainsi que l'exercice d'un protectoratsur les vines de l'est de la Transylvanie devaient ainsi assurer son contr6lesur la province entiere, d'abord sous l'apparence d'un service rendu a JeanZapolya, ensuite sans une forme directe. Rappelant aux habitants de Bra-sov le droit du sabre qu'il avait sur eux, de memo que sur la Transylvanietoute entiere, Petru Bares montrait ses propres intentions. Les plans duprince de la Moldavie ne se sont pas arretes a in realisation d'une commu-naute politique moldo-transylvaine. 11 a aussi compris in necessite d'unecollaboration etroite avec la Valachie, en reussissant meme de faire de VladInecatul (1530-1532) son gendre. Plus encore, nourrissant l'espoir de for-mer une « diete » des representants des trois pays roumains comme itne cessait pas de l'af firmer meme en 1542 le prince de Moldavie asso-ciait son nom a, Video d'une confederation des trois pays roumains dans unseul organisme politique, renouvelant ainsi, avec sa pensee originate, lamentalite feodale qui avait ete cello de thus les princes et volvodes roumainsde jusqu'alors. D'ailleurs, ainsi que le faisait remarquer le contemporainAnton Verancsics, « sed veritus Solimanus ne quum aut Transsylvaniam,aut Transalpinam, aut Moldaviam occupare niteretur, omnia /wee regna inunum coirent, segue . . . per vim opprimerent ». La justification de cette formede cooperation par la necessite de la defense antiottomane a ete exprimeeen 1536 par Petru Rarer lui-meme devant les envoy& habsbourgeois aux-quels it declarait : « Si leurs Majestes feront une expedition generale contreles Tures, gulls envoyent 15 000 hommes auxquels j'ajouterai 45 000hommes de mon pays, 20 000 de Transylvanie et 25 000 de la Valachie ».

Malgre la position gagnee dans le monde roumain de l'epoque, lesprojets du prince de la Moldavie menagaient pourtant de rester au stade dedebut, parce qu'il manquait a ce pays in garantie d'une alliance externe, etparce que son isolement politico-militaire, apres la consolidation de JeanZapolya, s'etait accentue. Ayant l'intuition des consequences de cette evolu-tion, Petru Bares avait tente de la prevenir, se prevalent de l'engagementantiottomane de in Pologne stipule dans le traits d'alliance. Par conse-quent, it demands au roi Sigismond, 1528, une aide an paiement du tribut,offrant en echange ses services « non solum gentibus, sed etiam persona etcapite suo contra quosaumque hostes Mais, bien qu'il fiat dispose d'accepterle « service » du roi jagellon au profit de in cause commune, celui-ci le refusa.

Comae suite, dans les conditions de l'inconsistance des mesuresantiottomanes prises par in dike d'Augsbourg (juin-septembre 1530),de Pinsucces des armees habsbourgeoises devant Buda et de la conclusionde l'armistice du 13 decembre entre les deux rots de in Hongrie, PetruRarer s'est decide de recourir l'unique moyen pour depasser l'impasse :la deterioration des rapports polono-turcs. En effet, au cas d'une reussite,les perspectives qui s'ouvraient a la, lutte antiottomane en egardin Pologne memo et a Pattraction de Jean Zapolya dans le meme campauraient ete salutaires. Memo dans le cas d'un succes partiel, l'interesse-ment des Habsbourg aurait pourtant of fert la Moldavie des chances

n.

a

h

N

www.dacoromanica.ro

Resumé 327

accrues pour eviter le danger. C'est pourquoi, intervenant en Pocutiela fin. de 1530, le prince de Moldavie a invoque l'accord, d'ailleursinexistant, du sultan.

Son action en force n'a pourtant reussi a declencher ni Panimositeescomptee, ni le debut des tratatives moldo-polonaises dans l'esprit antiot-toman. Au contraire, elle a fourth a la partie philoturque de Polognel'occasion d'imposer l'envoi d'un nouvel emissaire, Jan Ocieski, a Istanbul,en avril 1531, et a la, Porte elle-meme le desaveu de l'initiative moldaveet l'affirmation categorique de son droit de suzerainete. Comme c'etaitnormal dans la situation d'Etats dont la politique etaient expansioniste,les speculations diplomatiques out depasse les limites prevues et l'ouver-ture du probleme de la, Pocutie s'est terrain& avec l'abandon officiel dela, Moldavie par la Pologne, entre les mains de la Porte. Naturellement,dans la nouvelle conjoncture, Pechec militaire essuye par Petru Rare§le 22 aoilt 1531, pres d'Obertyn, devant Jan Tarnowski, ne pouvait qu'ag-graver la situation internationals du pays, creant meme la possibilitede remplacement du prince.

D'ailleurs, le rapport de forces a Pinterieur du pays avait enregistre,a son tour, une modification sensible, la conduits autoritaire du princeayant contents une partie des boyards et favorise ainsi l'avance des ele-ments oppositionnistes. La reorganisation du conseil du prince au prin-temps de 1530 demontre clairement la nouvelle situation. Ainsi, l'un deprincipaux participants a la revolts de 1523, le logothete Trottl§an, futrep de nouveau au Conseil, le futur traitre du prince ; le «pircalab» Mihul,a etc nomme portar (prevot) de Suceava ; l'ancien emigre en Pologne,le secretaire Glavan, fut promu tresorier, et le boyard Popescu, designsoeaptio. En meme temps, la pretention an trene de la Moldavie que lefutur prince kttefan Lacustl elevait a ce moment-la, ainsi que l'appeldu Sultan ou celui du roi Sigismond au service des boyards qui entouraientPetru Rare prouvaient la notoriete de leur attitude. La necessite pour laPorte de trancher en sa faveur premierement le probleme hongrois, ainsique le mecontentement du sultan envers les incursions des Polonais enMoldavie la plus importante d'entre elle§ ayant fini par une defaitecategorique, le 4 fevrier 1532, a Targsauti. out cependant permis auprince de la Moldavie de depasser le moment d'acuite de la crise. A partcela, en cultivant l'orgueil du pouvoir suzerain de la, Porte et l'interessant

l'apaisement du conflit avec la Pologne, it a meme reussi d'obtenir, aucommencement de 1532, l'approbation pour la, mediation de Jean Zapolya,ce qui equivalait a une reconnaissance officielle du probleme de Pocutieet surtout du droit de traiter independamment les affaires exterieuresdu pays. L'implication antiottomane de la Pologne s'averait pourtantimpossible, son attitude concessive envers la Porte et la reconnaissancede ses droits sur la Moldavie se revelant taut dans le pretentious de Perais-saire Laurent Myszkowski, envoys a Buda en juin 1532 pour des pourparlers,qu'a l'occasion de la mission de Felar Opalinski a Istanbul, oh it reussitd'obtenir, le 15 janvier 1533, la conclusion du traits polonais- ottoman de4 pain perpetuelle ».

a

a

www.dacoromanica.ro

328 Petru Rare

Les nouvelles circonstances survenues a la suite de la campagneottomane de 1532 contre les Habsbourg devenaient pourtant de plusen plus defavorables, les envoy& de Charles Quint, aussi biers que ceuxde Ferdinand sollicitant a leur tour a Soliman le Magnifique une painsemblable. Encouragee par la neutralite polonaise, la Porte pouvait envi-sager de faire disparaltre l'oasis de liberte qui continuait de se mainteniren Moldavie. Ce n'est done pas un accident le fait qu'Aloisio Gritti por-tait a, la connaissance de Pemissaire polonais a Istanbul, a Pete 1533, ladecision du sultan regardant la future deposition de Petru Itare§. Le &den-chement des guerres turco-persanes, respectivement polono- russes, en 1534,determina cependant l'ajournement de Pexpedition projetee, tout enoffrant au prince de la, Moldavie le alai necessaire pour reorganiser sonsysteme dalliances. En effet, depuis le debut de Pannee 1534, Petru 1/area repris les tratatives avec Ferdinand de Habsbourg, reussissant aussi dedeterminer l'intensification de la cooperation politique rou.maine. Surcette base, l'aventurier venitien an service de la, Porte, Aloisio Gritti,qui soutenait a Constantinople les pretentious de kitefan Lacusta, an trOnede la Moldavie, s'est vu puni, apres avoir, par son comportement, provoqueune revolte generale des Transylvains.

Le siege de Gritti a Mediag, avec la participation d'un corps d'armeemoldave, et la decapitation de celui-ci le 28 septembre 1534 signifiaientcependant une activite de gape ouverte des iuterets de la Porte. C'estpourquoi, le prince de la Moldavie ha,ta la conclusion du traits dallianceavec Ferdinand de Habsbourg, qu'il ratifia le 4 avril a Jassy. Confor-moment a, ses stipulations, la, Moldavie devenait membre du Saint Empire,le prince promettant meme de preter son' hommage apres raffranchisse-ment de la suzerainete ottomane. Il obtenait en echange la promessed'octroi de l'aide necessaire « de toutes les forces o contre tout ennemi,la reconnaissance de ses vieilles possessions en Transylvanie, ainsi qu'unebourse de 6 000 ducats. 1Taturellement, en acceptant le remplacementdune suzerainete par une autre, Petru Rare eut en vue, premierement,l'efficience celle des Habsbourg lui semblant, dans les conditions spe-cifiques de l'epoque, plutot nominale. En meme temps, la nouvelle rela-tion lui aurait permis de valoriser son projet confederatif, la Transyl-vanie, ou le nouveau volvode ne pouvait etre nomme sans son accord,etant a meme de lui offrir la premiere l'aide necessaire.

Mais l'action diplomatique de Petru Barg ne s'arreta pas la. Ilessaya de fructifier le plus tot possible les stipulations du contrat, en invi-tant Ferdinand d'ouvrir les hostilites « car le moment est arrive, vu quele sultan a amens ses troupes paiennes » pour les diriger contre la Perse.A cela s'ajoutait encore, en mai 1535, l'intervention du prince de la Mol-davie an sud-est de la Pocutie, impliquant ainsi plus profondement sonallie dans la resolution des problemes de son pays. Mais, dans les conditionsde Pepuisement des moyens materiels de l'Empire, a l'occasion de l'expe-dition tunisienne et de 'Imminence de la guerre avec la, France pour lasuccession milanaise, Ferdinand de Habsbourg n'a pu beneficier de l'aidede l'empereur, etant contraint de recourir de nouveau a des tratatives,

www.dacoromanica.ro

Resumé 329

±ant avec Jean Zapolya, qu'avec Soliman le Magnifique. Ainsi, le momentfavorable pour une action antiottomane etait cependant perdu parce que,ayant terming victorieusement la, guerre avec la Perse, le sultan pouvaitreprendre, partir de 1536, sa politique contre les Habsbourg, surtoutqu'il etait aide dans son entreprise par le traite d'alliance avec Francois P.

Pour le prince de la Moldavie les des avaient ete jetes. Echouantdans ses tentatives diplomatiques et conscient de l'approche de la con-frontation decisive avec la Porte, Petru Rare* renonga de menager lespretentious ottomanes. 1Taturellement, it continua d'entretenir des liai-sons directes avec Charles Quint. Mais, en memo temps, it proceda a despreparatifs dont les consequences se faisaient sentir dans l'insistance arecuperer les contributions en argent des vines transylvaines, aussibien que dans la surenchere de la puissance armee du pays jusqu'a 80 000miliaires L'atmosphere ideologique antiottomane qu'entretenait le princede la Moldavie par ses declarations ouvertes concernant l'independaneereelle du pays, refletees d'ailleurs dans le programme iconographiquedes peintures exterieures sur les murs de ses fondations (Probota 1532,Humor 1535, Moldovita 1537) soutenait elle aussi son effort. D'ail-leurs, selon les rapports en 1536 des emissaires habsbourgeois en Molda-vie Petru Rare* etait déjà arrive a des conflits militaires avec les Tures,et leur demande de participer avec 6 000 hommes aux combats de Sloveniecontre Ferdinand, pour obtenir en echange la Pocutie des Polonais, aete categoriquement repoussee. C'etaient les premiers signes de la, t revoltedont parlent les chroniqueurs ottomans de repoque.

La constitution, le 8 fevrier 1538, de la Ligue Sainte, a Rome, parl'Empire, Venise et la papalite, a laquelle la Hongrie adhera par le traitedu 24 fevrier d'Oradea, determina pourtant la Porte de reprendreavec une plus grande fermete l'offensive contre les Habsbourgpreparant une nouvelle operation Ramie dans la Mediterranee, une expe-dition vers l'Inde et une vaste campagne en Europe. Et parce que la

desobeissance » de Petru Rare* etait evidente, et que le secret de Pen-tente entre lui et Ferdinand de Habsbourg avait ete &voile au sultan parJean Zapolya, la Moldavie est devenue le but d'une campagne europeenne.A la prise de cette decision contribua aussi, bien stir, l'attitude de la Polo-gne, qui, concluant la guerre avec Moscou et reprenant les hostilites enPocutie s'est vue obligee, surtout a la suite de la defaite du ler Wrier1538, sur le Siret, de reprendre rid& d'une intervention combines avecles Tures, envoyant a cette fin a Istanbul le chatelain Erasmus Kretkowski.Enfin, &ant parvenue a imposer ses propres doleances dans lecadre du projet de traite propose par Sigismond Ier le 15 juillet 1537,les boyards en opposition n'ont pas hesite de solliciter a leur tour le soutiendu sultan, promettant de renoncer a la resistance armee dans le cas d'uneintervention visant le remplacement du prince.

A Pete 1538 le gouvernement de Petru Rare* se trouvait done dansl'impasse, son trone etant menace par la conjuration des boyards traitres,et la Moldavie confrontee avec l'imminence d'une agression ottomane-

a

4

www.dacoromanica.ro

Z30 Petru Rare

tatare-polonaise. D'autre part, le danger etait d'autant plus grand qu'ala cooperation de principe etablie entre les deux facteurs mecontents parla souverainete des entreprises de Petru Rares s'ajoutait Pinefficaciteantiottomane de l'alliance avec Ferdinand de Habsbourg. Resultat d'uneevolution apparemment ad absurdum, la situation comportait cependantune determination complexe. 11 est d'abord evident que la nouvelle etapesocio-economique dans laquelle etait entre tout l'est europeen creait desconditions favorables a un regime politique doming par l'aristocratie.A cette tendance, concretises dans l'offensive des magnats contre toutesles libertes anterieures y compris celles monarchiques, correspondait, surle plan exterieur, l'attentat a l'independance des Etats voisins. Ce n'estpas un fait aleatoire que le XVIe siècle ait consacre a l'est de l'Europe desEtats-colosses, promoteurs d'une politique organiquement imperiaiiste,a la difference de l'imperialisme des Etats nationaux qui se profilaitce moment-la en Occident. Naturellement, dans un tel contexte, legouvernement de la Moldavie, bien qu'ayant reussi de preserver ses vieuxattributs et d'exprimer la puissance qui, d'ailleurs, allait la sauverdu sort du royaume hongrois, devait necessairement devenir un sujetde dispute, &ant dorm& l'importance de sa position geopolitique.

Comme it avait reussi de triompher des conjonctures defavorablesanterieures, Petru Rare essays de &passer aussi le moment present,en faisant appel a la vigueur combative des masses populaires et envalorisant toutes les possibilites diplomatiques dont it disposait. IL estainsi parvenu a retarder considerablement l'avance des Tures, son messagerse presentant devant le padichah, le 7 ou 8 aout, quand celui-ce se trou-vait encore aux alentours de Varna, et determinant une halte de quatrejours a Babadag, pour y attendre la reponse. Conscient de Pimpossibilitede la lutte sur deux fronts, le prince de la Moldavie accepta en memetemps, aux premiers jours de septembre, le traits de pair propose par lesPolonais, aux insistances de Ferdinand de Habsbourg et de Zapolya,traits par lequel it renongait definitivement a la Pocutie. La demande qu'ilfit a Jan Tarnowski de mettre a sa disposition un certain nombre sur les20 000 hommes a l'aide desquels it assiegeait, depuis le 18 aoilt, le Hotin,fut cependant, rejetee. Revenant ensuite dans la zone oil etait concentreePam& du pays, qui s'elevait a environ 70-80 000 hommes, chiffre re-cord pour sa capacite militaire d'alors, Petru Bares reussi semble-t-il,de repousser une tentative des Tatars de passer le Prut a kiteranesti etcommenga les preparatifs pour la confrontation decisive. A cette fin,it congut le plan de decimer les forces de l'ennemi (environ 15 000 Tureset 50 000 Tatars) k l'occasion du passage de celui-ci de la vallee deBahluiul Mic dans cello du Siret, visant a livrer la bataille proprementBite a la sortie du a defile ».

Mais au moment oa les travaux d'embuscadeont ete engages, ladefection des boyards paralysa toutes les initiatives du prince. Ayant aleur tOte le hetman Mihu et l'ancien logothete Trotusan, les traltres boyardsout reussi a provoquer la desorganisation de Parmee, convaincant

www.dacoromanica.ro

Resume 331

une partie des troupes de Pinutilite de toute resistance et les amenantabandonner leurs positions. En memo temps, ils ont porte a la connaissancedu sultan leur decision de quitter le prince, puisqu'un puissant Macke-ment turc-tatar avait etc envoys des le 10 ou 11 septembre vers la place()A devait avoir lieu sa capture. Mais la decouverte de la configurationpar le chelar (econome) Hira, sauva le prince de Ia captivite turque, bienque, surpris par la situation et isole des forces militaires auxquelles itaurait pu faire appel, it s'est vu contraint de renoncer non seulementcontinuer les hostilites, mais encore an trone. Le 14 septembre PetruRare prit done le chemin de l'exile, se dirigeant vers Hotin, d'oil itretournera ensuite vers le monastere de Bistritza, poursuivi par les troupesde Mehmed-bey. Et, pendant que les troupes de Soliman le Magnifique,reunies a Jassy le 9 septembre, et celles de Sahib-Ghiray ne rencontraient,sur leur route vers Suceava, que des fortifications abandonnees par lescombattants, les boyards inhales, surpris a leur tour par la manieredont le sultan entendait operer le remplacement sollicite du volvode, seretiraient vers les cours de B5,deuti pour y attendre le denouement. Iletait pourtant trop tard pour refaire un rapport des forces a meme depermettre an moires l'acceptation par l'ennemi des tratatives en vue dela soumission, bien que les dirigeants de la conjuration aient essays defaire valoir leur attitude.

De la cite de Suceava, oil it etait arrive le 15 septembre, le sultandicta toutes les conditions de la pair, que les boyards ont etc obligesd'acepter : 1. le remplacement de Petru Rare§ par un autre representantde la dynastic, mais eleve des la premiere enfance a Istanbul, Stefan Mus-a ; 2. l'execution obligatoire de taus les firmans de la Porte et l'absten-tion de toute action hostile envers elle ; 3. la presentation du. haraci (tribut)toutes les deux annees, personnellement par le prince sans doute poursa reconfirmation sur le trone ; 4. la surveillance personnelle du princepar un corps de janissaires ; 5. la transformation d'une partie de sud-estde la Moldavie en raya turque et la construction des forteresses a Tighinaet Mau.

Inscrites dans un « berat », le premier des firmans a investir un princede la Moldavie ces stipulations sanctionnaient done le condole effectifde la Porte sur Ia politique exterieure de Ia Moldavie, instituant en memetemps les moyens d'imposer la volonte suzeraine.

Apres un arret de cinq jours dans la capitale du pays, deal pendantlequel l'imbrohor Hussein-aga a decouvert aussi le tresor princier cachedans les caves de la citadelle, les armees de Soliman le Magnifique se sontretirees de la Moldavie. Ainsi prenait fin l'un de ces episodes historiquesqui par ses consequences allait rester fondamental non seulement pourle developpement ulterieur de la, Moldavie, mais aussi pour tout l'Esteuropeen. En effet, du point de vue de revolution politique interieure,rannee 1538 marquait la premiere victoire d'une partie des boyards surle gouvernement, victoire obtenue, il est vrai, dans des conditions excep-tionnelles, mais justement a cause de cela, suggestive pour la, structure

www.dacoromanica.ro

332 Petru Rare,

sociale sur laquelle s'appuyait la preeminence monarchique. Pour la,premiere fois dans l'histoire de la Moldavie se concretisait aussi le principede la, meme aristocratic de boyards d'abandon de la lutte armee contreles Ottomans, principe justifie pour le moment par la disproportiondes forces et par Padversite de la conjoncture internationale, mais quirepresentait, dans la perspective du developpement general, une trahisonde la, cause de la, souverainete du peuple.

La subordination politique de la Moldavie a Pegard de la Portesig,nifiait, en meme temps, la perte de la derniere chance de realiser uneconfederation roumaine autonome, patronnee par le prince de Suceava,puisque, une fois disparu Pelement catalyseur, Pidee meme dune lutteantiottomane modifiait sensiblement son acception.

D'ailleurs, privee de toute possibilite de manoeuvre, la Valachieallait supporter une nouvelle diminution de son autonomie politico-terri-toriale, tandis que is, Transylvanie, restee sans le soutien des deux autrespays, serait obligee de partager la destinee d'un Etat qui n'existait plus.

Du reste, les principaux responsables de ce denouement ne tar-(*rent pas de comprendre le seas des evenements, les grands boyardsde Moldavie imposant A, Stefan Egcustl une politique exterieure de coopera-tion avec les forces chretiennes en meme temps qu'en Pologne s'ampli-fiait un courant d'opinions contraire a celui qui avait conduit A, la «pairperpetuelle Mais si le nouveau prince de Moldavie essayait en vainde depasser Pequivoque du compromis qu'il exprimait, la faction trai-tresse des boyards ne disposait elle non plus des moyens necessaires arecuperer les anciens attributs politiques du pays et les territoires arra-cies. Representee notamment par les families des GInesti et de Arbu-resti, elle allait recourir a la solution de l'assassinat de Stefan Ucustg,en decembre 1540, et a la revolte antiottomane, en attaquant, sous lacommande du prince qu'elle avait fait acceder au trone, Alexandru Cor-nea, les forces turques de Tighina, Cetatea Albg et Chilia. On comptait,naturellement, sur l'aide de Sigismond August, qui avait offert sa (( pro-tection » a ]'occasion de la reconfirmation du traite en septembre 1538,et celui de Ferdinand, dispose a recevoir de nouveau la Moldavie sous sonobeissance, et lui promettant le completement de son territoire, surtoutapres la mort de Jean Zapolya, le 22 juillet 1540, lorsque le probleme de]'heritage hongrois se rouvrit. Cette fois, avant a subir eux-memes lesconsequences de Pindifference des allies presomptifs et de la mefiance desmasses populaires, les boyards comploteurs ont fini leur revolte par unfiasco total, sollicitant le firman d'investissement pour le prince de ceuxcontre qui ils s'etaient souleves et abandonnant le sort du pays entre lesmains du roi hongrois, apres qu'il avait aggrave an maximum les dangers quile mena gait. En effet, si en 1538 le sultan avait renonce a Pidee de trans-former la Moldavie en pachalik, it etait maintenant prat a la mettre enpratique. « Si je n'avait pas paye de ma fortune pour redevenir prince,ma place aurait ate maintenant occupee par un Turc comme a Buda *declarait Petru Rare en 1542.

s.

www.dacoromanica.ro

Résumé 333

Mais, dans les nouvelles circonstances, l'ancien prince, arrive desle mois de fevrier 1540 a Istanbul, apres un refuge d'un an et six moisa Ciceu, reussit an prix de lourdes depenses a garder le trone pour lui-meme et l'autonomie pour son pays. Ce qui plus est, les Tures renonce-rent, probablement alors meme, an territoire situe entre le Prut et le lacIa 1pug et, implicitement, a la construction de la forteresse Fa lciu, en con-venant, en meme temps, avec Petru Rare§, de lui restituer la citadelleTighina si celui -ci pourrait leur acquiter la somme de 10 000 zlotys.Le pretement officiel du serment de fidelite envers le sultan par le plusimportant representant de la dynastic moldave, avec l'obligation de larepeter tous les trois ans et d'envoyer a la Porte en otage le plus age deses fill, constituait cependant, en meme temps, le dernier acte de la sou-mission de 1538. Ainsi acceptee, la domination ottoman ne tarda pasde s'amplifier, par la croissance de la valeur du tribut, augmente parPetru Rare§ meme pendant son second regne 6, 120 000 pieces d'or etsurtout des pechkechs (cadeaux), par l'imposition de contributions acaractere militaire ou par l'instauration graduelle du monopole commer-cial turc.

Dans ces conditions oil it pouvait esperer : u Nous serous ce que nousavons etc et plus que ca », Petru Rare§ partait, le 9 janvier, d'Andrinople,pour reprendre son trone. La resistance d'Alexandre Cornea a etc minime,bien qu'il ait reussi de concentrer une armee de 15 000 hommes. En anti-cipant le deroulement des evenements, la majorite des boyards le trahi-rent, allant a Braila pour s'incliner devant l'ancien prince, tandis qued'autres l'ont capture et Eyre a Petru Rares avant le combat de Galatzi.Par suite, le 21 fovrier 1541, apres qu'a Roman les responsables de l'assas-sinat de Stefan Lust et les chefs de la revolte des boyards le het-man Mihu, le logothete Trotusan, le tresorier Ceasnas et le second logo-thete Cozma aient 60 captures, le prince exile arrivait a Suceava, ac-cueilli partout en triomphe par les masses populaires.

Mais malgre la decapitation d'Alexandre Cornea, ensuite celle desquatre dignitaires mesures accomplies sous la surveillance directe deHussein aga, Pemissaire de sultan , le second regne de Petru Rare§n'est pas essentiellement different du premier regne, comme genre degouvernement. L'in.dulgence envers les collaborateurs naturels dans l'ad-ministration de l'Etat s'est repetee, le prince observant sa promesse depardonner la, conduite anterieure des boyards, completant son Conseilmemo avec des membres du Conseil de Stefan L'acu.stsg. La plupart desdignitaires etait cependant formee d'elements qui ne s'etaient compromisni en 1538, ni sous le regne de Stefan EgoustN, ni sous celui d'AlexandreCornea, assurant, par leur position sociale anterieure, le soutien et la,fidelite dont Petru Rare§ avait taut besoin. Les boyards émigrés seraientpoursuivis jusqu'a la fin du regne. Enfin tout comme avant 1538, le princeproposerait des formes d'absolutisme monarchique destinees a retablirdans les droits anterieurs taut l'institution qu'il representait que sa faradic.

www.dacoromanica.ro

334 Petru Rare

C'est pourquoi, dans les premieres annees, en profitant de l'absence dulogothete Mateias laisse en otage a Fagaras, Petru Rare§ se dispensa dela collaboration du Conseil, limitant aussi l'activite de la chancelleried'Etat. En meme temps, it contestera toutes les decisions a caracterepublic du gouvernement anterieur, annulant meme les decisions enmatiere de propriete feodale.

La politique exterieure accuse les memes preoccupations, bien quele traits moldo-polonais de 1538 ait fini la dispute an sujet de la Pocutie,et que la nature des rapports de la Moldavie avec la Porte imposat lerespect des interets. Ainsi, le prince de Moldavie se proposa comme pre-mier objectif du nouveau gouvernement la refection de sa position ante-rieure non seulement dans le pays, mais encore dans l'entier espace rou-main. Par la suite, au tours des mois juinjuillet 1541, Petru Rare passaen Transylvanie, od Stefan Mailat en contestant le droit de successionan trone an mineur Jean Sigismond et l'ordre du sultan dans le memesens essayait de parvenu' a la tete dune principaute autonome de laTransylvanie. C'est pourquoi apres la jonction de ses troupes avec cellesde Radii Paisie et avec le detachement de Bali-beg, de Nikopol, PetruRare s'est dirige vers le lieu de refuge de celui-ci, la forteresse de Fag--ras. Le siege n'a pourtant pas eu lieu, parce que, sun l'initiative du comman-dant turc, Mailat consentit a avoir une entrevue qui se termina par sonarret et son envoi a Istanbul. Mais outre ce denouement qu'il n'avaitprobablement pas prevu (une preuve en est l'abandon en otage du logo-thete Mateias), la campagne transylvaine a fourni l'occasion a PetruRarer de reprendre ses anciennes relations avec Brasov et les Szeklers,une pantie de ses troupes revenant, d'ailleurs, par Cimpulung Moldove-nesc, apres qu'ils ont parcouru lest de la province.

Le but poursuivi depuis 1529 par le prince de la Moldavie etaitgravement compromis dans l'espace d'un seul mois, le 29 aoilt 1541, lors-que en lieu la Waite des imperiaux a Buda, la transformation de la Hon-grie en pachalik et implicitement, le transfert de Pheritage hongroisla Transylvanie. En effet, dans le processus de dissolution de l'Etat Modalmultinational hongrois etait survenue pour la Transylvanie la circons-tance favorable a une decision souveraine sur ses destins. Saisie par tousles facteurs politiques en cause, elle a engendre des tendances diver-gentesla royaute defendant, indifferemment de ses promoteurs, ses anci-ennes prerogatives, tandis que le voivodat transylvain revendiquaitson droit de libre decision. Dans cette confrontation, le prince de la Mol-davie qui, d'apres une attestation contemporaine, «alid nequaquam potestfacere, sed cogitur ad hoc regnum exire o, soutenu, habituellement, aussipar les princes de la Valachie, a exprime, des le commencement, la posi-tion de Pelement roumain majoritaire de la Transylvanie. D'autre part,se rendant compte des interets particuliers des communautes ethniquesdes Szeklers et des Saxons de Transylvanie, et se servant de leur necessite,vitale de cooperation avec les pays roumains extracarpatiques, PetruRare§ a obtenu, peu apres son debut transylvain, le role de leur protec-

A

www.dacoromanica.ro

Résumé 335.

teur. C'est pourquoi ses vues sur le futur statut de la Transylvanie &Tag-saient celles des autres, meme si la profondeur du changement impliquaitaussi une croissance proportionnelle des difficultes.

Naturellement, apres que la refine Isabelle et son fils, Jean Sigis-mond, eussent fixe leur residence a Lipova, la reprise du projet confederatifequivalait a un soulevement ouvert contre la, Porte. Mails, puisque lesprinces allemands convenaient justement avec Ferdinand de Habsbourgsur tine campagne antiottomane, mise sous la direction du margrave deBrandebourg, Joachim II, le prince de la Moldavie tenta, in extremis la,sauvergarde de la cause roumaine, concluant en secret avec celui-ci untrait() dalliance par lequel it consentait de financer l'expedition et d'entrer,.au cas d'un succes final, dens la confederation des Etats allemands. Enmeme temps, it reussissait d'obtenir la permission du sultan pour unenouvelle campagne en Transylvanie et de passer memo la Tisza ausecours de beglerbeg de Buda, mais evidemment pour pactiser en temp&opportun avec Parmee chretienne. Ainsi done, la nouvelle relation Inter-nationale contract& par Petru Bares demontrait une sensible modifica-tion de sa position envers les Habsbourg, sur l'aide desquels it avaitcompte en vain et, en motile temps, l'obtention d'une nouvelle possibi-lite de realisation de l'unite politique roumaine, puisque Pengagonentanterieur du prince d'amener la Transylvanie sous l'obeissance de l'Empireavait ete remplace par un engagement d'ordre financier.)

D'autre part, les preparatifs de la campagne transylvaine indi-quaient la male decision du prince de Moldavie d'exploiter la, situationa son avantage. Sur sa demande, les Szeklers ont promis leter obeissance,en annongant memo le sultan qu'ils le reconnaissaient comme prince dela Transylvanie. En memo temps, Petru Rarer s'adressa ouvertementaux Transylvains, leur demandant de ne pas s'opposer a Pentree deses troupes ni des troupes du prince de la Valachie, mais, ainsi que Wolf-gang Bethlen informait George Martinuzzi, 4 tune nos cum specialioribusnobilibus dominis huius regni coram ipsos accedamus et de unanimi volun-tate diaetam cum ipsis faciamus et singulariter de negocio hius regni unani-miter concludamus L'occupation de Medias, oil cette « diete » devaitprobablement se rassembler, etait prerae, par consequant, dans le plandes operations militaires, de meme que la jonction avec les troupes clue-tiennes, qui etaient appelees a hiberner en Transylvanie, aurait of ferta la confederation roumaine la possibilite de resister avec succes aux Tures.

La retraite de Parmee de Joachim de Brandebourg de Buda, ancommencement d'octobre, a cependant annule les projets de Petru Bares,transformant son intervention en Transylvanie, en octobrenovembre,dans une simple demonstration de force devant Brasov, Media et Bis-tritza. Aucune de ses vieilles possessions n'a, pu etre, pourtant, recuperee,bien que Cetatea de Balt5, fut assiegee pendant six'jours, et Bistritza cuta subir une attaque generale de la part des forces moldaves. Naturelle-ment, dans ces conditions, la diete de Turda ne pouvait decider, le 22decembre 1542, que le paiement du tribut envers la Porte et la reconnais-

a.

www.dacoromanica.ro

336 Petru Rareg

sance de la suzerainete du sultan. C'est pourquoi, en envoyant une partiede ses troupes en Transylvanie, en novembre 1543 ou en juin 1544, PetruRare§ n'a plus poursuivi que la recuperation de ses vieilles possessions,Ciceu et Cetatea de Bahl, qu'il allait prochainement recouvrir, maissans les deux citadelles, entre-temps demolies.

Degu, d'autre part, dans ses espoirs de recuperer Tighina, en 1543,desireux de dormer une replique a la fortification turque sur le Dniestr,le prince de la Moldavie passa au renforcement de la cite de Soroca. Ilevita, en meme temps, au terme de trois ans, de preter l'hommage de fide-lite a Istanbul, se prevalant, bien sur, des nombreux services qu'il avaitrendus jusqu'alors a la Porte ottomane. D'ailleurs, apres la consolidationdu pachalik de Buda, a la suite de la campagne turque de 1543, PetruRare§ se trouvait, pratiquement, en dehors de toute chance d'annuler lasuzerainete ottomane. Les deux dernieres annees de son gouvernement ontrepresents done une periode de relative tranquillite, ses rapports diplo-matiques avec Moscou, la Pologne et meme avec les Habsbourg et lerepresentant de leurs interets en Transylvanie, George Martinuzzi, netrahissant plus la tendance antiottomane, presente dans la majority deses initiatives anterieures.

Taut en Moldavie, que dans l'entier espace politique roumain dePepoque, sa position a ete pourtant cells d'un vrai dirigeant de destins.Ainsi Mircea Ciobanul, le prince de la, Valachie, se maria a sa fille Chiajna,les Transylvains, cultiverent son amitie, et Sigismond August le res-pects, par crainte de le contrarier. En elf et, apres deux decennies envi-ron d'activite politique ininterrompue, Petru Rare§ etait devenu l'une despersonnalites representatives de l'histoire du peuple roumain, d'autantplus authentique et troublante qu'elle s'etait accomplie dans les condi-tions d'une des plus sollicitees periodes de son developpement. Doue d'unerare capacite de discerner et d'employer les processus objectifs, maisaussi de la ferme confiance dens le triomphe de la cause juste de sonpeuple, it avait ose entreprendre des realisations d'une ample perspec-tive historique. Faisant preuve de confiance et solicitude envers les massespopulaires, d'initiative et d'habilete dans la politique exterieure, maissurtout d'un noble esprit de sacrifice, Petru Rare§ n'avait pourtant reussiqu'a, retarder et attenuer les effets des circonstances hostiles. Mine al'interieur par l'action des trattres boyards et a l'exterieur par la funesteentente polono-ottomane, Pactivite de son gouvernement se presentaitcomme privee du corollaire des qualites exceptionnelles qui l'ont engendree.Elle ne se refletait que dans la breve conservation, pendant l'an 1530, dela quasi-unite politique roumaine et, surtout, dans la permanence dumessage inscrit sur les fresques exterieures des eglises peintes messagede lutte, de reflexion et de croyance dans le jugement equitable de l'avenir.

www.dacoromanica.ro

Prin puterea de saerifielu, pe care a sena,. luptindpentru mintuirea tArli sale de tributul turcese,prin suferintele patimile indurate pentru aeestideal, pentru lubirea sa nemdrginitd pentru Mol-dova..., prin sprijinul dat culturil si artel, prinrenumele la care a ridicat Moldova si rolul deosebitpe care 1-a pleat in istoria universala, Raresalaturi de Stefan si Mud, una din cele mai mangefilled ale istorlei noastre.

(Ion Ursu, Petro Rares, p. 134).

Rare!, eu neinfrintul lui avint dire fapte,en eonstiinta lui ea mosteneste pe Stefan eel Mare,eu staruinta lui in a apara toate drepturile mareluisitu prime, eu dorinta-1 de a juca un rol in istoriauniversal!, pe care personalitatea lui it indreptatea...

...a avid marele dar de a :lutist can numele Moldoveivial neamului situ «valah» in toate muffle problemeale timpului...

(Nicolae Iorga, Istoria romdnilorprin cdlatori, I, ed. a II-a, p. 144,

Istoria romelnilor, IV, p. 414)

Lei 24,50

$i

r"

Petra

§I

www.dacoromanica.ro