VULNERABILITATEA AŞEZĂRILOR ŞI MEDIULUI LA INUNDAȚII ÎN ROMÂNIA ÎN CONTEXTUL MODIFICĂRILOR GLOBALE ALE MEDIULUI – VULMIN 

 Cod proiect: PN‐II‐PT‐PCCA‐2011‐3.1‐1587 

Contract de finanțare nr. 52/2012    

ETAPA 3. Evaluarea vulnerabilității unităților expuse la inundații în România  ‐ Studii de caz ‐ 

   Director Proiect, Prof. DAN BĂLTEANU, Institutul de Geografie al Academiei Române     Consorțiu proiect  Coordonator Proiect: Institutul de Geografie al Academiei Române (IGAR) Partener 1: Institutul Național de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA) Partener 2: Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Geografie (UBFG) Partener 3: Institutul de Cercetări pentru Instrumentație Analitică – Cluj‐Napoca (ICIA) 

   

Bucureşti 2014 

REZUMAT   Etapa 3 a proiectului VULMIN intitulată Evaluarea vulnerabilității unităților expuse la inundații în România. Studii de caz a inclus nouă activități (şapte ştiințifice şi două de diseminare), ale căror obiective prevăzute în planul de realizare a proiectului au fost  îndeplinite cu contribuția tuturor partenerilor (P1 – Institutul Național de Hidrologie şi Gospodărirea Apelor, Bucureşti, P2 – Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti; P3 – Institutul de Cercetări pentru  Instrumentație  Analitică,  Cluj‐Napoca)  şi  a  coordonatorului  de  proiect  (CO  –  Institutul  de  Geografie  al Academiei Române, Bucureşti). 

În  această  etapă  a  proiectului  au  fost  dezvoltat  cadrul metodologic  de  delimitare  a  albiilor majore  şi  a culoarelor  inundabile pe râurile principale din România, prin prelucrarea  în GIS a Modelului Digital al Terenului, prin utilizarea: unor indicatori corelați cu gradul de extindere al luncii (ex. Indicele Topografic Modificat, înălțime deasupra cursului de apă, distanța față de cursurile de apă, curbura minimă a terenului), a nivelului de creştere al apei, funcție de talvegul albiei și grosimea stratului de apă (adâncimea apei) şi a rezultatelor modelării hidraulice din albia minoră și majoră, cu două probabilități de depășire (1% și 0,1%). Analiza a 50 de evenimente de viituri rapide la nivelul țării, cu o durată  a  inundații mai mică  de  24  de  ore,  a  permis  elaborarea  unei metodologii  pentru  identificarea  bazinelor hidrografice cu potențial de producere a viiturilor rapide. În această etapă a proiectului, metodologia dezvoltată a fost aplicată în arealul de studiu Carpații şi Subcarpații de Curbură (sectorul Teleajen‐Buzău). 

În scopul obținerii hărții de  inundabilitate  la nivelul arealului de studiu Câmpia  joasă Timiş‐Bega, pentru un eveniment  hidrologic  de  referință  (aprilie  2005),  s‐au  utilizat  modelele  hidrologic  CONSUL  şi  hidraulic  HEC‐RAS. Validarea  datelor meteorologice  de  intrare  în modelul  hidrologic,  existente  pentru  viiturile  analizate,  s‐a  realizat utilizând  programul  HEC‐DSSVue,  iar  calibrarea  s‐a  realizat  pe  baza  imaginilor  satelitare MODIS,  ASAR  și  SPOT  5. Rezultatele  modelării  acestui  eveniment  hidrologic  au  permis  identificarea  cauzelor,  etapelor  manifestării  și consecințelor acestuia (ex. suprafață inundată, volum de apă, grosimea stratului de apă în arealul inundat). 

Pentru  evaluarea  vulnerabilității  la  inundații  și  viituri  a  comunităților  locale din  județele  Prahova  şi Buzău (spațiul hidrografic Teleajen‐Buzău) a  fost  realizată analiza  rețelei de  localități prin  interogarea datelor geospațiale, integrate  în GIS. Acesta  analiză  a permis  identificarea  factorilor  fizico‐geografici  importanți  în  contextul producerii inundațiilor  și viiturilor,  la nivel de  subbazin hidrografic  (suprafața, altitudinea medie, panta medie,  coeficientul de circularitate,  coeficientul  de  împădurire  și  grupele  hidrologice  de  soluri),  precum  şi  determinarea  numărului  și suprafaței arealelor locuite în raport cu treptele majore de relief și subbazinele hidrografice componente Teleajenului și Buzăului. 

Campaniile de teren realizate în vara anului 2014 au permis evaluarea calității apei potabile din fântâni și din rețeaua de distribuție a unor  localități puternic afectate de  inundații  viituri  rapide din arealul de  studiu Carpații  şi Subcarpații de Curbură, evidențiind parametrii fizico‐chimici, biologici şi  încărcarea cu metale şi metaloizi, care  local înregistrează depășiri ale CMA  în probele prelevate. Analiza probelor de apă prevelate din Câmpia  joasă Timiș‐Bega (campania  de  teren  din  anul  2013)  a  permis  în  această  etapă  determinarea  biodisponibilității  arsenului  din  apele subterane  şi  implicațiile  concentrațiilor  de  arsen  din  apa  potabilă  provenită  din  fântâni  (ingestie  și  expunere epidermică) asupra sănătății populației, cuantificate prin intermediul Indicelui de Risc (HI). 

Analiza literaturii de specialitate şi interogarea bazelor europene şi globale pentru inundații (incluzând peste 100 de evenimente majore) au permis inventarierea evenimentelor pluviometrice şi hidrologice semnificative care au afectat  România  în  ultimul  secol.  Caracterul  pluviometric  excedentar  (record  istoric)  şi  hidrologic  al  anului  2005 (număr  de  persoane  afectate,  număr  de  victime,  număr  de  persoane  strămutate,  volumul  pagubelor  materiale, suprafața afectată de inundații etc.). este bine suprins în toate sursele de informare accesate.  

Anchetele  sociale derulate  în arealele de  studiu Carpații  şi Subcarpații de Curbură  şi Câmpia Tecuciului au reliefat unele aspecte relevante pentru evaluarea contextului local al vulnerabilității comunităților umane la inundații şi viituri rapide şi a atributelor socio‐economice ale acestora.   În scopul realizării unei analize comparative,  la nivel  local  şi regional, privind vulnerabilitatea  la  inundații  şi capacitatea de adaptare a aşezărilor umane  la efectele acestora,  s‐a utilizat  sistemul de  indicatori  socio‐economici dezvoltat  în  cadrul  Etapei  2,  completat  cu  un  set  de  indicatori  biofizici  şi  fizico‐geografici  caracteristici  bazinelor hidrografice. În această etapă s‐a urmărit integrarea indicatorilor socio‐economici în GIS (jud. Prahova, Buzău), fapt ce a permis realizarea de analize spațiale comparate cu ajutorul metodelor specifice de agregare (spațială) a indicatorilor.  

Site‐ul proiectului a  fost dezvoltat, prin actualizarea secțiunilor “Evenimente”,   “Download”  şi “Rezultate”  . Activitățile de diseminare aferente etapei 3 de realizare a proiectului VULMIN  includ publicarea unui articol  ISI,  trei articole  în  volume  de  proceeding  ISI,  un  articol  publicat  într‐o  revistă  din  țară,  10  participări  la  conferințe internaționale şi una la conferințe naționale.  

 

ETAPA 3. EVALUAREA VULNERABILITĂȚII UNITĂȚILOR EXPUSE LA INUNDAȚII ÎN ROMÂNIA  ‐ STUDII DE CAZ ‐ 

I. EVALUAREA VULNERABILITĂȚII COMUNITĂȚILOR  LOCALE  LA POLUARE  ŞI  INUNDAȚII  ÎN CÂMPIA  JOASĂ TIMIŞ‐BEGA I.1. Evaluarea vulnerabilității comunităților locale din Câmpia joasă Timiş‐Bega la poluarea apei potabile   În  scopul evaluării vulnerabilității  comunităților  locale  la poluarea apei potabile au  fost prelevate 20 de probe  de  apă  potabilă  din  20  de  fântâni  și  foraje  de mare  adâncime  din  arealul  Câmpia  joasă  Timiș‐Bega. Din probele  recoltate au  fost determinați principalii  indicatori  fizico‐chimici  specifici pentru  stabilirea  calității apelor potabile,  prin  aplicarea  unor  metode  standardizate.  Pe  baza  rezultatelor  analitice  au  fost  calculați  indicii  de contaminare  (Cd),  separat  pentru  fiecare  probă  de  apă  analizată,  ca  o  sumă  a  factorilor  de  contaminare  a componenților individuali care depășesc valorile maxime admise (Backman et al., 1998). Ca urmare, Cd reprezintă efectele combinate a câtorva parametri de calitate considerați periculoși pentru apele utilizate pentru uzul casnic. Indicele de contaminare a fost calculat conform ecuației 1: 

unde, Cfi = factorul de contaminare pentru componentul i; CAi = valoarea analitică a  componentului  i;  CNi  =  concentrația  maximă  admisă  a  componentului  i    (N denotă ‘valoarea normativă’). 

  (1) 

      (2) Elementele  și  speciile  ionice  având  valori  analitice  mai  mici  decât  valorile  CMA  nu  au  fost  luate  în 

considerare, deoarece nu presupun un risc pentru calitatea apei. Valorile calculate ale Cd grupează ariile geografice în  trei  categorii,  după  cum  urmează:  Cd  <  1  (contaminare  scăzută),  Cd  =  1–3  (contaminare  medie),  Cd  >  3 (contaminare ridicată).  

Pentru  calcularea  indicilor de  contaminare  au  fost  luate  în  considerare  concentrațiile de  fosfați,  azotiți, azotați, mangan și arsen, pentru care au fost înregistrate depășiri ale concentrațiilor maxim admise în cel puțin una dintre  probe.  În  toate  probele  analizate  au  fost  determinate  valori  ale  Cd mai mari  decât  3,  ceea  ce  indică  o contaminare ridicată a apelor de fântână. Ponderea cea mai mare în valorile ridicate ale indicilor de contaminare o au arsenul și fosfații, ale căror concentrații depășesc, în aproape toate probele analizate, valorile CMA. 

Cele mai mari  valori  ale  indicelui  Cd  (peste  70),  au  fost  determinate  pentru  punctele  de  prelevare  din Otelec și Crai Nou, în timp ce valori relativ mai mici ale Cd (sub 10), au fost calculate în punctele de prelevare din Peciu  Nou  și  Iohanisfeld.  Trebuie  precizat  totuși,  că  în  legislația  referitoare  la  apa  potabilă  reglementată  prin Directiva  98/83/CE,  preluată  în  legislația  din  România  prin  Legea  nr.  458/2002  privind  calitatea  apei  potabile, modificată și completată ulterior, nu sunt  indicate valori maxime admise pentru  fosfați, valoarea maximă pentru acest indicator fiind precizată doar de către STAS‐ul 1342‐91 referitor la calitatea apei potabile.  

În  cazul  în  care  se  iau  în  considerare  doar  indicatorii  precizați  în  Legea  nr.  458/2002  cu modificările ulterioare (fiind excluse astfel concentrațiile de fosfați), valorile Cd scad semnificativ. Astfel, indicii de contaminare pentru probele F12, F13, F14 și F15, colectate de pe teritoriul  localităților  Iohanisfeld și Foieni, au valori egale cu zero, fapt care indică lipsa contaminării acestor ape. În plus, valorile Cd scad semnificativ în toate celelalte probe. Totuși,  chiar  și  în  acest  caz,  în  16  din  cele  20  de  probe  analizate  valorile  Cd  depășesc  pragul  de  3,  indicând  o contaminare ridicată, cauzată în primul rând de concentrațiile de As.  I.2. Percepția comunităților locale din Câmpia joasă Timiş‐Bega la inundații   În contextul unui demers complex inițiat în cadrul proiectului VULMIN, respectiv evaluarea vulnerabilității aşezărilor umane din Câmpia Banatului la modificări ale mediului şi la inundații, au fost derulate în regiune o serie de interviuri structurate cu autoritățile locale. Concomitent, a fost aplicată o anchetă pe bază de chestionar, în 92 de  gospodării  din  15  sate. Aşezările  în  care  a  fost  aplicat  chestionarul  au  fost  cele mai  afectate  de  inundațiile produse  în anul 2005, respectiv Foeni, Giulvăz, Peciu Nou, Uivar şi Otelec (comune care cuprind 15 sate, cu peste 12700 locuitori).  

1

  În ceea ce priveşte expunerea  la hazarde naturale,  rezultatele au evidențiat  faptul că populația percepe seceta  drept  principalul  fenomen  natural  periculos  care  afectează  regiunea  studiată  (Tabel  1),  deşi  Câmpia Banatului poate  fi  caracterizată  ca  având un  regim pluviometric uniform. Acest  rezultat,  aparent  contradictoriu realității, se poate explica prin  impactul secetei  la nivel național,  în România,  în ultimii ani. De altfel, majoritatea respondenților  au  precizat  că  regiunea  nu  este  în mod  special  afectată  de  hazarde  naturale,  existând  ”unele fenomene”,  dar  care  sunt  specifice  întregii  țări,  nu  doar  Câmpiei  Banatului.  Percepția  acestui  nivel  redus  al expunerii  la  hazarde  naturale  (în  2005,  inundațiile  au  produs  pagube  semnificative  în  regiune)  are mai multe explicații  posibile,  precum:  a)  construirea,  în  timp,  a  unor  reprezentări  mentale  care  au  inclus  fenomenele periculoase  în  normalitate,  în  nivelul  de  bază  specific  regiunii  studiate;  b)  percepția  populației  locale  asupra cauzelor inundațiilor şi a probabilității de producere a acestora în regiune (în multe situații, respondenții au precizat că nu se tem de producerea  inundațiilor sau se tem puțin, evenimentele din 2005 fiind percepute ca accidentale, rezultate ale unei erori umane, cu probabilitate nulă sau mică de ocurență în viitor).    

Tabel 1. Gradul mediu de teamă al populației din Câmpia Banatului față de diferite fenomene periculoase  Fenomene periculoase  Gradul mediu de teamă Seceta şi uscăciunea  4,10 Valurile de căldură  3,70 Furtunile  3,14 Grindina  2,95 Inundațiile  2,91 Poluarea apei potabile  2,34 

1= deloc; 2= puțin; 3= nivel mediu de teamă ; 4= mult; 5 = foarte mult  

În cadrul studiului realizat, o atenție deosebită a fost acordată corelației dintre conştientizarea expunerii la inundații  şi  temerile  legate  de  producerea  inundațiilor,  pe  de  o  parte,  şi  modul  în  care  respondenții  au experimentat  efectele  inundațiilor  din  2005,  pe  de  altă  parte.  La  nivelul  eşantionului  pe  care  a  fost  aplicat chestionarul,  69%  dintre  respondenți  au  menționat  că  au  fost  martorii  inundațiilor  din  2005,  iar  53%  se confruntaseră  cu  efecte  directe  ale  acestora  (ex.:  inundarea  gospodăriei  –  93,9%;  distrugerea  locuinței  sau degradarea acesteia – 91%; inundarea terenurilor agricole – 89,8%; evacuarea familiei – 77,6%; efecte psihologice – 69,4%). Efectele  inundațiilor au fost experimentate şi  indirect, 43% dintre persoanele care nu au fost afectate de inundații menționând  că  au  rude  sau  prieteni  ale  căror  gospodării  au  fost  degradate  sau  distruse  de  aceste evenimente.    La itemul referitor la frecvența inundațiilor mari în regiune, cea mai mare parte a respondenților au optat pentru variantele care indicau perioade mari de timp, respectiv o dată la 50 de ani (28,3%) şi  niciodată; în ultimul caz, răspunsurile vizau de fapt  intervalul de timp observat  în mod direct de respondenți, fiind  în general  invocate perioade mari de timp (peste 30‐50 de ani). Pentru a evidenția influența experienței anterioare asupra rezultatelor obținute, a fost aplicat testul χ2 de independență. Valoarea obținută pentru χ2 a fost de 6,914, inferioară valorii lui χ2  critic  pentru  gdl=4  şi  pragul  de  eroare  de  5%  (9,49),  deci  percepția  asupra  frecvenței  inundațiilor  nu  a  fost influențată de experiența anterioară a respondenților. Testul χ2 de independență a evidențiat, de asemenea, lipsa corelației dintre experiența anterioară şi percepția asupra probabilității de producere a  inundațiilor  în viitor (χ2 = 0,659,  inferioară  lui  χ2  critic  pentru  gdl=2  şi  pragul  de  eroare  de  5%).    Aceste  rezultate  pot  fi  explicate  prin sentimentul de securitate oferit de măsurile structurale  luate post‐eveniment  (consolidarea  şi  înălțarea digurilor, menționate  de  59,8%  dintre  respondenți).  O  altă  explicație  o  constituie  atribuirea  unor  cauze  antropice evenimentelor produse în primăvara anului 2005, respectiv: producerea unor breşe în diguri sau ruperea digurilor (39,8% dintre răspunsuri), acțiuni intenționate ale autorităților (inundarea unor areale pentru protejarea anumitor obiective sau proprietăți – 16,5% dintre răspunsuri) şi erori umane (disfuncționalități produse la nivel instituțional, deficiențe de organizare – 13,6%).    Abordarea  participativă  utilizată  pentru  evaluarea  expunerii  la  modificări  ale  mediului  şi  evenimente extreme în Câmpia Banatului a atras atenția asupra unor aspecte deosebit de semnificative pentru capacitatea de răspuns a populației locale la diferiți factori de presiune. Astfel, adoptarea unor măsuri individuale de adaptare la inundații, evenimentele cu cele mai puternic impact în ultimul deceniu, poate fi influențată negativ de nivelul redus de  îngrijorare  față de probabilitatea producerii acestor evenimente. Răspunsurile  înregistrate  în  cadrul anchetei aplicate au  indicat faptul că e posibil ca populația  locală să nu conştientizeze nivelul real al expunerii  la  inundații, fiind necesare inițiative ale autorităților orientate către îmbunătățirea modului de transmitere a acestor informații şi,  totodată,  către  încurajarea  pregătirii  unor măsuri  individuale  de  răspuns  (ex.:  asigurarea  culturilor  agricole, implicarea în întreținerea canalelor de drenaj). 

2

II.  EVALUAREA  VULNERABILITĂȚII  AŞEZĂRILOR,  INFRASTRUCTURII  ŞI  MEDIULUI  LA  INUNDAȚII,  VIITURI RAPIDE ŞI POLUARE ÎN CARPAȚII ŞI SUBCARPAȚII DE CURBURĂ (SECTORUL TELEAJEN‐BUZĂU) ŞI PODIŞULUI MOLDOVEI (BAZINUL HIDROGRAFIC BÂRLAD)  

II.1.  Analiza  localităților  din  județele  Buzău  şi  Prahova  în  raport  cu  treptele  majore  de  relief  şi bazinele/subbazinele  hidrografice  importante  în  contextul  evaluării  gradului  de  vulnerabilitate  la  inundații  şi viituri rapide  

 Relieful  reprezintă un  factor determinant  în  amplasarea  și  tipul  așezărilor umane,  condiționează modul diferit de utilizare a terenurilor, iar prin particularitățile sale constituie un factor important în producerea viiturilor și inundațiilor, modul de manifestare, durata și amploarea acestora. În acest sens, s‐a realizat o analiză a rețelei de localități în raport cu principalele unități/trepte de relief și bazine/subbazine hidrografice importante din arealul de studiu, suprapus județelor Prahova și Buzău. Analiza constituie un stadiu  important  în evaluarea vulnerabilității  la inundații și viituri a comunităților locale și a fost realizată prin interogarea datelor geospațiale, integrate în cadrul Sistemelor Informaționale Geografice. Pe baza acestora au fost calculați o serie de indicatori referitori la: numărul și suprafața localităților în raport cu treptele majore de relief și subbazinele hidrografice componente Teleajenului și Buzăului; factorii fizico‐geografici  importanți  în contextul producerii  inundațiilor și viiturilor, calculați  la nivel de subbazin  hidrografic  (suprafața,  altitudinea  medie,  panta  medie,  coeficientul  de  circularitate,  coeficientul  de împădurire și grupele hidrologice de soluri).  

În ansamblu, arealul de studiu include un total de 191 localități (87 în Buzău şi 104 în Prahova) organizate în  19  oraşe  şi  172  comune. Acestea  au  o  distribuție  neuniformă,  atât  ca  număr  cât  şi  suprafață  construită,  cu predominare în regiunea deluroasă (91) și de câmpie (70), la altitudini cuprinse între 60 și 180 m, pe văile râurilor Prahova,  Teleajen,  Cricovu  Sărat,  Buzău,  Râmnicu  Sărat  și  afluenții  principali  (Doftana,  Vărbilău,  Drajna,  Bâsca Chiojdului,  Bălăneasa,  Sărățel,  Slănic).  Bazinele  hidrografice  Teleajen  şi  Buzău  cuprind  92  localități  și  suprafețe construite care însumează cca. 52500 ha (21181 ha în BH Teleajen și 31319 ha în BH Buzău), dezvoltate îndeosebi în subbazinele hidrografice Slănic, Bălăneasa, Sărățel, Câlnău, Dâmbul, Iazul Morilor, Leaotul și Telega (Fig. 1). 

 

      Fig.  1.  Subbazinele  hidrografice  componente Teleajenului  şi  Buzăului  incluse  în  județele  Buzău  şi Prahova. Distribuția suprafețelor construite (conform CLC, 2006). 

Conform  studiilor  privind  inundațiile  și  viiturile  importante,  efectuate  după  anul  1950,  principalele subbazine hidrografice afectate  sunt Slănic, Câlnău, Bâsca, Bâsca Chiojdului, Sărățel, Pâclele, Nehoiu, Comisoaia, Pănătău,  Bălăneasa  (BH  Buzău),  Vărbilău,  Drajna,  Telega,  Bughea,  Cosmina  (BH  Teleajen),  cu  impact  asupra localităților Chiojdu, Cătina, Colți, Bozioru, Scorțoasa, Beceni, Nehoiu, Bisoca, Cuculeasa, Ceraşu, Drajna, Ştefeşti, Scorțeni,  Aluniş,  Starchiojd,  Telega,  Teişani  ș.a.  Subbazinele  hidrografice  afectate  sunt  dezvoltate  în  regiunile montane şi deluroase, cu predominare în Subcarpații Buzăului. Suprafața acestora este în medie sub 200 km² şi au o formă relativ circulară sau uşor alungită. Gradul de  împădurire este  în medie sub 50 % şi predomină solurile cu textură care  favorizează scurgerea superficială. Aşezările componente au o densitate ridicată,  în special  în  lungul cursurilor principale de apă.  II.2.  Identificarea arealelor susceptibile  la viituri rapide  în Carpații  şi Subcarpații de Curbură (sectorul Teleajen‐Buzău) 

Fenomenele hidrologice extreme produse  în ultimele decenii,  scot  în evidență  faptul  că  societatea este afectată nu numai de viituri lente, produse pe râurile cu bazine hidrografice medii și mari, ci, în aceeași măsură, și de viituri  rapide, caracteristice bazinelor mici,  în general sub 200 km2. Principalul  factor declanșator  îl constituie cantitatea  și durata ploii  torențiale  generatoare de  viituri  rapide, un exemplu  fiind pragul de 100 mm  căzuți  în maxim 3 ore (Drobot și Chendeș, 2008). Alți factori fizico‐geografici care declanșează sau favorizează viiturile rapide sunt:  suprafața bazinului  și  forma acestuia, panta versanților  și a  cursului de apă, utilizarea  terenului,  textura  și 

3

permeabilitatea solului, litologia etc. Viitura poate fi considerată rapidă atunci când îndeplinește anumite condiții: bazinul hidrografic este mai mic de 200‐300 km2; timpul de concentrare este mai mic de 6 ore; durata de ploaie este  de  3  ore,  și,  de  obicei, mai mic  decât  timpul  de  concentrare  al  bazinului;  inundația  este  cauzată  de  ploi abundente ce depășesc 100 mm. 

În acestă etapă au  fost elaborate metodologii pentru  identificarea bazinelor hidrografice cu potențial de producere a viiturilor rapide, și cu aplicație asupra sectorului Teleajen‐Buzău. Au fost analizate 50 evenimente de viituri  rapide  la  nivelul  țării,  cu  o  durată  a  inundației  sub  24  ore.  Din  punct  de  vedere  hidrologic,  se  poate concluziona că, un eveniment este semnificativ dacă acesta  îndeplinește următoarele condiții: Q maxim  (m3/s) > Q10%;  q maxim  (l/s/km2)  >1000  l/s/km2.  Din  analiza  efectuată,  s‐a  constatat  că  principalele  caracteristici  ale reliefului  care  favorizează producerea acestor  fenomene  sunt  suprafața bazinului hidrografic  (S), panta medie a bazinului hidrografic  (P),  raportul S/P  și  timpul de  concentrare al bazinului hidrografic. Pe baza acestora au  fost definite 4 clase de potențial de de producere a viiturilor rapide, de la redusă la foarte mare.  

Un  prim  indicator  asupra  potențialului  de  formare  a  viiturilor  rapide  este  timpul  de  concentrare  (TC), determinat pe baza relațiilor din modelul SCS, având ca variabile lungimea cursului de apă, panta medie a bazinului și  parametrul  CN  (Curve Number).  Pentru  ultimul  indice  a  fost  realizată  o  clasificare  adaptată  la  condițiile  din România, utilizând clasele de textură practicate de  ICPA. Metodologia a fost  implementată pe date de tip vector, respectiv, rețeaua hidrografică cadastrată, însă,  un curs de apă și bazinul aferent este încadrat într‐o singură clasă, neputând  fi  împărțit  în mai multe sectoare cărora să  li se atribuie clase diferite. De asemenea, aceste cursuri au bazine în general sub 10 km2, astfel că lipsește clasa 1a, care include bazine sub 2 km2. Încadrarea în una din cele 4 clase s‐a făcut pe baza minimului valorilor claselor în care se încadrează parametrii analizați, Min (S, P, S/P, Tc).  

În arealul de studiu Teleajen‐Buzău, din cele 151 râuri cadastrate, 27 nu prezintă potențial de producere a viiturilor rapide (43% din lungime), iar 52 cursuri de apă (31% din lungime) au un potențial redus și mediu (clasa 1 și 2).  Râurile  cu  potențial  foarte mare  sunt  situate  în  zona montană  și  reprezintă  numai  8%  din  lungimea  rețelei hidrografice cadastrat. 

Analiza pe   date de tip grid, s‐a realizat  în etape, mai  întâi s‐a  identificat rețeaua de drenaj,  identificarea celulelor  în care sunt drenate suprafețe S>2 km2, definirea claselor 1‐4: Min (S, P, S/P, Tc). Rețeaua de drenaj cu potențial de producere a viiturilor rapide determinată pe model de date GRID cumulează o lungime de aproape de 2 ori mai mare față de evaluarea pe model de date vector. Clasa 4a (bazine cu torențialitate extrem de mare, dar cu fenomene incerte datorită suprafeței mici de bazin) însumează o lungime de circa 2600 km, în timp ce clasa 4, cu potențial  foarte mare,  este  caracteristică  unor  cursuri  de  apă  ce  cumulează  aproape  14000  km.  Și  în  arealul Teleajen‐Buzău,  cursurile  de  apă  pentru  care  s‐a  identificat  un  potențial  de  producere  a  viiturilor  rapide  și‐au dublat  lungimea, cumulând circa 2800 km. Dintre acestea, 60% pot  fi  încadrate  în clasele 3, 4  și 4a, respectiv cu potențial mare și foarte mare (Fig. 2).  

a) b)

Fig. 2. Comparație între clase de potențial de producere a viiturilor rapide pe date de tip vector (a) şi date de tip grid (b).

A  fost  elaborată  și  o  metodă  semi‐cantitativă,  bazată  pe  scurgerea  maximă  înregistrată  la  stațiile hidrometrice.  Acest  parametru  are  avantajul  că  include  comportamentul  precipitațiilor  la  nivelul  bazinelor  iar punctele  în  care este  cunoscut din măsurători directe este mult mai mare, având o acoperire  spațială mult mai bună. În plus, poate fi corelat cu factorii fizico‐geografici. Pentru ca acest parametru să poată fi regionalizat, a fost realizată o evaluare multi‐variată  cu principalii  factori generatori de viituri  rapide: altitudinea  (E),  indicele Curve Number  (CN),  suprafața  bazinului  (A)  și  panta  acestuia  (S).  S‐a  stabilit  o  relație  între  scurgerea  specifică  de probabilitate 1%  (perioada de  întoarcere 100 ani)  și un parametru  care  include principalii  factori  cauzali, numit parametru ECNAS (Fig. 3).  

4

a) b)

Fig.  3.  Indicele  susceptibilității  la  viituri  rapide  (FFSI) obținut  pe  baza  parametrului  ECNAS:  a)  pentru  o perioadă  de  revenire  de  50  ani;  b)  a)  pentru  o perioadă de revenire de 100 ani. 

Utilizând  funcțiile  GIS,  parametru  ECNAS  a  fost  calculat  pentru  un  bazin  ipotetic  de  100  km2,  dar  și punctual,  la nivelul  fiecărei  celule din  rețeaua de drenaj.  rezultând un  indice de  susceptibilitate  la  viituri  rapide clasificat  în  4  clase  (redusă,  medie,  mare,  foarte  mare)  care  crește  odată  cu  mărirea  probabilității  debitelor produse, respectiv a scurgerii specifice. Se constată o creștere cu aproape 15% a spațiului caracterizat de clasele 3 și 4, respectiv susceptibilitate mare și foarte mare, între cele două perioade de revenire.  II.3.  Percepția  autorităților  şi  comunităților  locale  din  Carpații  şi  Subcarpații  de  Curbură  la  viituri  rapide  şi inundații   În  contextul  evaluării  vulnerabilității  la  viituri  rapide  şi  inundații  a  aşezărilor  umane  din  Carpații  şi Subcarpații  de  Curbură,  s‐au  realizat  o  serie  de  interviuri  cu  reprezentanți  ai  autorităților  locale  din  arealul  de studiu şi o anchetă socială în comunităților locale direct afectate de evenimentele hidrologice majore din anii 1975, 2005  şi  2010,  din  cadrul  comunelor  Ceraşu  (satele  Ceraşu,  Valea  Borului,  Slon),  Chiojdu  (Chiojdu,  Lera,  Bâsca Chiojdului)  şi  Starchiojd  (33  de  gospodării).  Chestionarul  a  totalizat  57  de  întrebări  structurate  pe  trei  domenii principale, urmărindu‐se evidențierea unor aspecte relevante pentru evaluarea contextului  local al vulnerabilității comunităților umane față de aceste fenomene şi a atributelor socio‐economice ale acestora.    Rezultatele  anchetei  sociale  indică  un  grad  general  ridicat  de  expunere  la  evenimente  hidrologice  şi pluviometrice extreme, viiturile rapide şi  inundațiile fiind principalele fenomene periculoase (prin prisma gradului ridicat de temere al populației şi a proceselor geomorfologice asociate de tipul alunecărilor de teren şi eroziunilor de mal)  care au afectat  regiunea  în ultimii 10 ani, generate de precipitațiile abundente  înregistrate  în  contextul tendințelor actuale de evoluție a climei. Percepția populației  şi gradul  ridicat de  temere  față de efectele acestor fenomene sunt puternic influențate de producerea evenimentelor hidrologice extreme recente, cu perioadă mare de revenire (1‐5 ani).   Alături de viiturile excepționale  înregistrate  în anul 1975, evenimentele hidrologice din anii 2005  şi  2010  generate  de  cantitățile  de  precipitații  excedentare,  uneori  cu  caracter  de  record  istoric  (2005), constituie un reper  în percepția populației, prin  intermediul volumului mare al pagubelor generate şi al efectelor psihologice resimțite post‐eveniment. Cele mai recente evenimente de amploare s‐au înregistrat în luna iulie 2014, afectând sever localități din județele Prahova, Buzău şi Vrancea (ex. Sapoca, Cernăteşti, Berca, Răduceşti, Deduleşti, Drăgăneasa, Starghiojd). S‐a remarcat o tendință de supraapreciere a expunerii şi a unui grad ridicat de îngrijorare față de repetarea în viitor a unor evenimente pluviometrice şi hidrologice de amploare similară.    Capacitatea  de  răspuns  a  populației  locale  la  efectele  imediate  şi  de  perspectivă  a  viiturilor  rapide  şi inundațiilor  este  influențată  şi  indusă de nivelul  ridicat de  îngrijorare  față perioada mare de  revenire  a  acestor evenimente, mai ales în arealele direct afectate de viituri  rapide recente: din 2005 (Slon); 2005 şi 2008 (Chiojdu); 2010 (Ceraşu). În stadiul actual, această capacitate este limitată la măsuri individuale de adaptare (ex. consolidarea locuințelor, mutarea domiciliului  în areale neexpuse). Cu toate acestea, gradul de  încredere  în rețelele sociale de suport de  tip  familie, vecini, prieteni  (întrajutorarea) este  ridicat  (Fig. 4),  constituind un  indiciu  relevant al unor mecanisme de adaptare a comunităților umane locale la astfel de evenimente.    Populația percepe capacitatea de  răspuns a autorităților  locale,  îndeosebi a Primăriei  (autoritatea cu cel mai  înalt  grad  de  încredere  la  nivelul  comunității  intervievate),  ca  fiind  predominant  de  nivel mediu  (Fig.  4). Amploarea manifestării evenimentelor hidrologice extreme din ultimii ani (2005, 2010) şi efectele acestora, asociat gradului  ridicat  de  teamă  față  de  acestea,  justifică    tendința  de  apreciere  exigentă  a  capacității  de  reacție  a autorităților  locale  în  timpul  viiturilor/inundațiilor  şi  post‐eveniment  şi  a  măsurilor  întreprinse  de  acestea, considerate uneori inadecvate (ex. consolidări de maluri cu traverse de cale ferată şi buşteni, pietriş în albia râului).    Întrucât unul dintre obiectivele principale ale proiectului VULMIN  îl constituie oferirea de suport ştiințific utilizatorilor  rezultatelor  proiectului,  care  să  le  permită  conştientizarea  expunerii  la  inundații  şi  viituri  rapide,  a aspectelor legate de calitatea apelor în vederea unui management adecvat al acestor situații, în cadrul proiectului au fost avute discuții informative cu autoritățile locale din comunele Ceraşu şi Chiojdu. 

5

%

0

5

10

15

20

25

30

35P

rimăr

ia c

omun

ei

Pre

fect

ura

ISU

Pol

iţia/

jand

arm

eria

Arm

ata

Fam

ilia

Bis

eric

a

Vec

ini,

prie

teni

Vol

unta

ri

   

9%

24%

31%

15%

18%

3%

Foarte bunăBunăMedieRedusăFoarte redusăNu ştiu

Fig. 4. Încrederea populației în rețele sociale  de  suport  (stânga)  şi capacitatea  instituțională  a autorităților locale de a implementa măsuri  de  protecție  a  populației (dreapta).

  S‐a constatat un  interes foarte mare al autorităților pentru această problematică şi necesitatea elaborării unor hărți de hazard la scară mare care să surpindă cu precizie arealele din cadrul comunei expuse la inundații. În general, pe baza evenimentelor trecute de mare amploare (din 2005 şi 2010), se cunosc arealele potențial expuse, în  cadrul  cărora  s‐au  şi  realizat  unele  lucrări  de  apărare  (protecții  de  mal  şi  albie  etc.),  dar  este  necesară cunoaşterea  tuturor  arealelor  potențiale,  care  s‐ar  putea  suprapune  şi  cu  alte  fenomene  naturale  (alunecări). Autoritățile resimt ca o piedică principală  în managementul adecvat al acestor situații fondurile  insuficiente, care nu  le permit realizarea unor  lucrări de amploare şi cu durabilitate mare  în timp, existând mai mult o preocupare imediat  post‐eveniment  şi  nu  sub  forma  unei  strategii  unitare  pe  termen  lung.  Este  de  apreciat  şi  interesul autorităților pentru  cunoaşterea  calității  surselor de  apă potabilă pe  teritoriul  acestor  comune,  existând  în  anii trecuți o serie de prelevări de probe ce au condus la închiderea unor fântâni considerate nesigure din acest punct de vedere şi informarea locuitorilor privind nepotabilitatea unora dintre surse.  

II.4. Evaluarea calității apei potabile din  surse  locale  (fântâni) pe baza probelor prelevate  în arealul de  studiu Carpații şi Subcarpații de Curbură 

În  vara  anului  2014,  o  echipă  interdisciplinară  formată  din  geografi,  chimiști,  specialiști  de mediu  au efectuat o  campanie de prelevare de apă din  fântâni  și din  rețeaua de distribuție din  comunele Cerașu,  județul Prahova și Chiojdu, județul Buzău, în care au fost prelevate 24 de probe de apă din fântâni și apă de rețea. Au fost determinați următorii  indicatori  fizico‐chimici: pH,  conductivitate,  cloruri,  fluoruri, azotiți, azotați,  fosfați,  sulfați, metale și metaloizi (Ca, Fe, Mg, Mn, Na, K, Al, Cd, Cr, Cu, Ni, Zn, Pb, Sr, As) și indicatori biologici (Eschierichia coli) din 10 probe selectate. 

Au  fost  înregistrate depășiri ale CMA pentru azotați  (50 mg/L)  în cinci dintre apele de  fântână prelevate (într‐o probă din Cerașu și patru probe din Chiojdu). Concentrațiile de sulfați au depășit valoarea CMA pentru apa potabilă, de 250 mg/L,  în două din probele colectate din  localitatea Cerașu.  În schimb, concentrațiile de  fluoruri, azotiți,  fosfați  și  cloruri au  fost,  în  toate probele analizate  sub valorile CMA pentru ape potabile. De asemenea, concentrațiile de fosfați și azotiți au fost chiar sub limitele de detecție ale metodelor analitice aplicate. În ceea ce privește concentrațiile de metale analizate, pentru care există valori CMA  în apa potabilă (As, Fe, Cd, Cr, Cu, Ni și Pb), majoritatea au avut valori sub concentrațiile maxime admise  (în multe cazuri chiar sub  limitele de detecție). Doar pentru elementul Mn au fost înregistrate depășiri ale CMA (50 µg/L) în două din probele analizate, prelevate din  localitatea Cerașu. A  fost determinată prezența Eschierichia coli  (E. coli) dintr‐un număr de 10 probe de apă, prin analiză microbiologică.  În  șase dintre probele analizate a  fost  identificată prezența E. coli,  fiind determinate valori de peste 2000 UFC / 100 mL.  

II.5. Percepția comunităților locale din arealul de studiu Câmpia Tecuci la inundații În  această  fază  a  proiectului,  s‐a  urmărit  analiza  percepției  populației  asupra  capacității  autorităților 

locale/județene de  a  gestiona efectelor  inundațiilor asupra  comunităților  locale din  comuna Cudalbi,  jud. Galați (cea mai afectată din  județ). Analiza are  la bază un chestionar, care a  fost aplicat unui eșantion reprezentativ ca număr  și  structură  în  perioada  20‐28  septembrie  2013  și  10‐15  noiembrie  2013.  Acesta  este  structurat  în  trei capitole  (date privind  subiecții, date privind așezarea  și  locuințele, date privind experiența, nivelul de  informare privind  inudațiile)  și cuprinde 26 de  întrebări  (majoritatea de  tip grilă). Dintre  întrebări, 13 se  referă  la modul  în care  au  fost manageriate  inundațiile  (pre,  în  timpul  și  post  eveniment)  și mai  ales  cum  a  perceput  populația implicarea  autorităților  în  acest  sens.  Sintetizând  rezultele  obținute  in  urma  aplicării  chestionarului  se  pot concluziona următoarele aspecte: 

6

Mass‐media reprezintă principala sursă de informare a populației in ceea ce privește prognozele meteorologice și hidrologice;  Populația  intervievată  nu  dispune  decât  in mică măsură  de  polițe  de  asigurare  a  bunurilor  și  nu  dispune  de asigurări de viață;  Populația intervievată nu a fost avertizată de existența riscului producerii inundațiilor;  Oamenii nu cunosc despre existența in comună a unui sistem de avertizare  In cazul producerii de inundații locuitorii care au fost supuși acestei experinșe sunt dispuși de a părăsi locuința;  Cei mai mulți consideră oportună reacția autorităților după desfășurarea inundațiilor  În cadrul comunității locale încă nu este este dezvoltată conștiința și necesitatea voluntariatului, ajutorul venind mai ales din exteriorul comunității;  Populația consideră că autoritățile nu fac tot ce ar trebui pentru a preveni inundațiile. Dintre propunerile făcute in acest sens menționăm: realizarea de îndiguiri, întreținerea (curățirea) albiilor de râu și a șanțurilor de scurgere; extinderea și întreținerea rețelei de canalizare; strămutarea construcțiilor in locuri ferite de inundații; construirea de locuințe mai rezistente cu fundație mai înaltă; instruirea adecvată și avertizarea populației; avertizări corecte și in timp util;  De asemenea nu sunt cunoscute planuri proiectate pentru situații de urgență. 

Percepția  comunităților  locale  din  comuna  Cudalbi  este  diferită  de  cea  a  autorităților  locale  și/sau județene.  Cu  toate  acestea,  populația  apreciază  reacția  autorităților  ca  fiind  promptă  și  că  resursele materiale primite  au  fost  suficiente  și onest distribuite  în  teritoriu. Unele din punctele  slabe  identificate de  cetățeni  sunt recunoscute și de autorități, concluzia generală fiind legată de lipsa prevenției și a instruirii cetățenilor cu privire la inundații.   

III. Delimitarea albiilor majore şi a culoarelor inundabile la nivel național pe râurile principale    În  acestă  etapă,  s‐a  utilizat  o metodologie  bazată  pe  sisteme  fuzzy,  ce folosește  ca  variabile  fuzzy  o  serie  de indicatori  (Indicele  Topografic  Modificat, înălțime  deasupra  cursului  de  apă,  distanța față  de  cursurile  de  apă,  curbura  minimă  a terenului) obținuți prin prelucrarea GIS a MDT‐ului,  indicatori  ce  sunt  strâns  corelați  cu extinderea  luncii.  Cele  mai  multe  dintre procesările  GIS  au  fost  realizate  folosind aplicația  GRASS  GIS,  un  sistem  de  informații geografice open source.  

Fig. 5. Utilizarea nivelului apei in doua profile succesive

O alta metodă, se bazează pe creșterea nivelului apei, dezvoltată  în sistemul GIS, care generează un plan cvasi‐paralel  cu  traseul  albiei  minore,  utilizând,  pe  lângă Modelul  Digital  al  Terenului,  doar  talvegul  albiei  și grosimea stratului de apă (adâncimea apei). Pe baza acestor elemente, printr‐o metodă de  interpolare  liniară s‐a obținut nivelul apei. De‐a lungul timpului, s‐au realizat hărți cu areale inundabile, la nivelul țării, pe baza  a diferite informații,  cum  ar  fi:  formațiunile  litologice,  hărțille  geomorfologice,  respectiv  a  proceselor  și  formelor geomorfologice,  la  care  se  adaugă  și hărțile de hazard  realizate  în  cadrul Programului PPPDEI,  având  ca  suport topografic Modele Digitale  ale  Terenului  de mare  acuratețe  (±50  cm)  și  rezoluție    (1‐5 m).  Etapa  de modelare hidraulică  în elaborarea hărților de hazard, a constat  în simularea unidimensională  (1D), prin  rularea de aplicații precum MIKE 11 HD (Hydrodinamics), HEC‐RAS, SOBEK etc. 

Pentru  validarea  metodei bazata  pe  creșterea  nivelului  apei,  s‐a luat ca studiu de caz bazinul hidrografic Târnava  Mare.  Pragul  pentru delimitarea zonelor inundabile de luncă a fost considerat +4 m. Acestea ocupă o suprafață de 601 km2. 

Comparativ  cu  arealul  albiilor majore  obținut  pe  baza  hărților geologice,  respectiv  suprafața  ocupată de  formațiunile  specifice  Holocenului superior,  arealul  inundabil  s‐a  redus  cu  circa  2%,  iar  față  de  aceste  zone,  la  care  s‐au  adăugat  și  alte  zone 

Fig. 6. Arealul inundabil al albiilor majore în bazinul hidrografic Târnava Mare.

7

cartografiate  din  surse  documentare  (de  exemplu,  Atlasul  Cadastrul  Apelor  din  1972),  suprafața  inundabilă obținută este mai mică cu aproape 3%. În schimb a crescut gardul de detaliere atât pe rârile principale cât și pe cele secundare. Acest  fapt este pus  în evidență de perimetrul total al zonei  inundabile. Acesta s‐a dublat  în raport cu zonele de luncă obținute din hărțile geologice (3699 km față de 1818 km). 

  Pentru metodologia simplificată GRASS GIS cu sistem „Fuzzy”, s‐au utilizat  rezultatele modelării hidraulice din albia minoră  și majoră a râului  Târnava Mare,  cu  două  probabilități  de  depășire:  1%  și  0,1%, aplicate  pe  Modelul  Digital  al  Terenului  cu  rezoluția  de  5  m,  și  pe modelul SRTM cu rezoluția de 30 m. În zonele de confluență și alte zone largi,  precizia  modelului  cu  rezoluția  de  5  m  conduce  la  variații altidudinale mai  reduse,  ceea  ce  determină,  local,  o  reducere  a  zonei inundabile datorită unei sensitivități mai mari la modificările altitudinale. În această situație, modelul SRTM descrie mai bine zonele  inundabile și extinderea  luncilor.  Este  dificil  de  a  alege  un  prag  pentru  că  există limite fine  între ele și un prag nu definește  întregul râu. Același prag se descrie corect limita zonei inundabile în sectorul inferior, dar nu și în sectorul superior. 

Fig. 7. Comparație între rezultatele metodei GRASS GIS cu sistem „Fuzzy”, aplicat pe MDT‐ul 5 m și pe SRTM. 

La  nivelul  întregii  țări,  aplicarea metodologiei  s‐a  făcut  atât  pe Modelul  Digital  al  Terenului  SRTM  cu rezoluția de 30 m (reinterpolat din cel la 90 m), cât și pe un MDT obținut din hărți topografice ‐ TOPO. Cele două surse  de  date  au  generat  rezultate  apropiate,  dar  cu  o  îmbunătățire  a  identificării  zonelor  inundabile  în  cazul modelului  terenului  TOPO.  În  ambele  cazuri  se  constată  suprafața  identificată  ca  inundabilă  apropiată  de  cea rezultată din hărțile generale amintite anterior, utilizate ca date pentru validare, respectiv în jur de 50000 km2. 

Fig. 8. Aplicarea metodei GRASS GIS cu sistem „Fuzzy” pe modelul SRTM (a) și pe modelul TOPO (b). 

 Însă în cazul metodei GRASS GIS cu sistem „Fuzzy” această suprafață este distribuită tuturor cursurilor de 

apă,  indiferent  de mărime,  nu  numai  râurilor  principale.  Acest  lucru  înseamnă  că  zonele  inundabile  aferente fiecărui  râu  sunt mult mai  reduse, mai detaliate  și mai bine definite.  Pentru modelul  TOPO  se observă  chiar  o reducere a zonelor inundabile sub pragul de 50.000 km2, respectiv 48.500 km2. 

  

IV.  Identificarea  arealelor  expuse  la  inundații  la  nivel  local:  calibrarea modelului  pentru  arealul Câmpiei joase Timiş‐Bega şi realizarea hărților de inundabilitate 

În această etapă a fost realizată calibrarea modelului pentru Câmpia joasă a Timiș‐Bega și a fost elaborată harta de  inundabilitate a  zonei  respective, pentru  inundația din aprilie 2005. Pentru modelarea hidrologică este necesară o analiză a zonei de interes, respectiv Câmpia joasă Timiș‐Bega, situată pe treapta altitudinală de 70 și 80 m,  la  închiderea celor două bazine hidrografice principale, Bega și Timiș.  În sectorul analizat, Timișul primește un singur afluent mai important, Lanca Birda, iar râul Timișat, cu afluentul Bega Mică, confluează cu Timișul dincolo de graniță.  Cunoașterea  amenajării  spațiului  hidrografic  analizat,  constituie  o  etapă  importantă  în  procesul  de modelare.  Astfel,  au  fost  identificate,  analizate  amenajările  hidrotehnice  și  elaborate  potențialele  cauze  ale inundațiilor în timpul viiturilor majore în zona analizată (Fig. 9).  

Viitura din aprilie 2005 a fost generată de ploile căzute  în zona montană a Banatului şi a cedării apei din stratul de  zăpadă existent  în  zona  înaltă,  stratul mediu precipitat a  fost de  circa 155 mm.  La  s.h Brod, debitele maxime înregistrate au fost de 1290 m3/s, ca urmare a surplusului de apă provenit din Bega prin canalul Bega‐Timiş în râul Timiş, iar la Șag s‐a înregistrat o atenuare, datorată reținerii apei în polderul Pădureni, valoarea maximă fiind de 1083 m3/s. Unda de viitură compusă  în care se  remarcă un vârf principal generat de ploile din  intervalul 17‐19.04 a dus la ruperi ale digurilor pe malul drept, determinând astfel inundații intre Timiș și Bega. 

8

Fig. 9.   Amenajarea hidrotehnică complexă a sectorului  inferior  a  bazinelor  hidrografice Bega și Timiș. 

     

Au  fost  stabilite  două  metode  de calcul  a  simulării  hidrologice  pentru  a evidenția  viitura  din  anul  2005,  cu  pagube materiale  considerabile.  Astfel,  modelul hidrologic CONSUL, ce simulează scurgerea la nivelul  bazinului  hidrografic,  și  modelul hidraulic  HEC‐RAS  ce  simulează  curgerea unidimensională prin albie, au fost aplicate în calculul modelării. Modelul CONSUL simulează procesele hidrologice din bazin care conduc  la simularea scurgerii  în bazinele hidrografice  şi au  la bază cunoaşterea procesului ploaie‐scurgere.  

Pentru  realizarea modelului  complex  de  simulare  a  proceselor  hidrologice,  au  fost  realizate  o  serie  de operații de procesare a datelor climatice, procesare care să permită obținerea unor date meteorologice de intrare la o rezoluție spațio‐temporală corespunzătoare. O importanță deosebită o constituie datele de intrare, respectiv, seriile  de  date meteorologice  utilizate  pentru  obținerea  seriilor  de  precipitații  şi  temperaturi medii  pe  cele  19 subbazine hidrografice considerate  în bazinul hidrografic Timiş‐Bega,  la pas de timp de 3 ore,  în conformitate cu schema de calcul a modelului hidrologic pentru acest bazin hidrografic. Validarea datelor meteorologice de intrare în modelul hidrologic, existente pentru  viiturile analizate,  s‐a  realizat utilizând programul HEC‐DSSVue, program specializat în procesarea, analiza şi vizualizarea seriilor de timp. 

După  validarea  datelor,  au  fost  calculate  seriile  de  precipitații  şi  temperaturi  medii  pe  subbazinele considerate  din  configurarea  modelului  CONSUL  pentru  bazinul  hidrografic  Timiş‐Bega.  Aceste  valori  au  fost interpolate la pas de timp de 1 oră, pasul de calcul intern utilizat de modelul hidrologic CONSUL.  

Modelul  hidraulic  HEC‐RAS  (HEC  ‐  Hydrologic  Engineering  Center),  este  un  program  care  simulează curgerea unidimensională, modelarea  transportului  sedimentelor/modificării albiei  şi  temperaturii apei.  În prima fază, pentru construcția modelului au fost introduse:  • Date de fundal necesare pentru o mai buna vizualizare, cum ar fi: localități, stații hidrometrice, harta topografică (1:25.000),  • Date necesare procesului de modelare: geometria rețelei hidrografice a râului Timiș, determinând astfel limitele modelării,  geometria  secțiunilor  transversale,  realizate  în  campaniile de  teren  și  introduse  în programul ArcGIS, modelul terenului realizat după curbele de nivel  • Condițiile la limită în amonte care definesc debitul de intrare în sistemul hidrografic. 

Calibrarea în Câmpia joasă Timiș‐Bega, a fost dificilă, ultima stație hidrometrică (Șag) fiind situată amonte de arealul inundat și de breșele produse în diguri. Stația hidrometrică din aval (Grăniceri) măsoară doar niveluri și are rol doar de avertizare. În aceste condiții, calibrarea s‐a făcut luând în considerare zona inundabilă, nu debitele, ceea  ce  aduce  și  avantaje  din  punct  de  vedere  practic.  Pentru  calibrare  s‐a  utilizat  imagini  satelitare  realizate imediat după  inundația din anul 2005, prelucrate, transformate  în proiecție Stereo 1970 și vectorizate s‐a utilizat atât o  imagine MODIS, cu rezoluție mai slabă, cât și un produs derivat din  imagini ASAR și SPOT 5, cu rezoluții de 10‐30 m (Fig. 10).  

Fig.  10.  Comparație  între  arealul  inundat  în timpul  evenimentului  din  aprilie  2005 cartografiat  pe  imagini  satelitare  și  arealul inundat  rezultat  în  urma  modelării.

În ultima fază a fost analizat detaliat rezultatul modelării viituri din anul 2005, analizând cauzele, etapele, precum și consecințele viiturii. Interpretarea rezultatelor au scos în evidență următoarele: • S‐au produs 3 breșe, prin eroziune, cu deschideri de aproximativ 7 m adâncime și 160, respectiv 120 m lățime; • Suprafața inundată pe teritoriul României a fost de circa 21.000 ha la care se adaugă circa 3.250 ha pe teritoriul Serbiei; 

9

• Debitele maxime s‐au redus de la 1083 m3/s la Șag, la 920 m3/s la Grăniceri; • Volumul de apă acumulat  în acest areal, pe teritoriul României, poate fi apreciat  la circa 191 milioane m3  iar pe teritoriul Serbiei la circa 55 milioane m3; • Nivelul apei s‐a situat în zona inundată între 78 și 79 m, mult mai jos decât între diguri; • Analiza distribuției apei în arealul analizat arată o adâncime medie de 0,92 m, cu următoarea distribuție spațială pe clase de adâncimi: <0,5 m:  6046 ha (29,0%); 0,5‐1 m: 6701 ha (32,2%); 1‐1,5 m: 4758 ha (22,9%); 1,5‐2 m: 2026 ha (9,7%); > 2 m: 1283 ha (6,2%).  V. Poluarea apei în arealele inundabile din Câmpia joasă Timiş‐Bega 

În urma campaniei de prelevare și a determinărilor realizate în etapa anterioară de realizare a proiectului, s‐a constatat că principala problemă de contaminare a apelor din Câmpia  joasă Timiș‐Bega este cauzată de As,  în peste 80% din probele analizate au fost determinate depășiri ale CMA (10 µg/L) pentru acest element. În această etapă de realizare a proiectului, s‐a urmărit determinarea biodisponibilității arsenului din apele subterane. Astfel, pe lângă determinarea concentrațiilor de As “dizolvat total” obținute prin filtrarea probelor de apă prin filtru clasic de  0,45 microni,  din  probele  colectate  au  fost  determinate  concentrațiile  de  As  biodisponibil  determinat  prin colectarea acestuia pe dispozitivele DGT, care au fost introduse pentru 24 h în probe de apă neacidulate.  

Pentru  realizarea experimentelor au  fost utilizate dispozitive DGT  comerciale  (DGT Research  Lancaster), conținând  gel  special  pentru  colectarea  speciilor mobile  de  arsen  (pe  bază  de  oxid  de  fier).  După  acumulare, arsenul a fost eluat prin introducerea gelului în 1 ml HNO3 1M pentru 24 h, apoi proba a fost diluată de 5 ori cu apă ultrapură și apoi măsurată prin ICP‐MS. După calcularea maselor (M) de As reținut pe rășină și luând în considerare grosimea gelului de difuzie (Δg), coeficientul de difuzie a As prin gel (D), timpul de expunere (t), și aria de expunere a dispozitivului DGT (A), au fost calculate concentrațiile CDGT care reprezintă concentrațiile de As dizolvate în mod real în probele de apă și sunt considerate ca fiind biodisponibile. 

           (3) 

În Tabelul 2 sunt prezentate concentrațiile de As “total dizolvat” în cele 20 de probe de apă de fântână, în timp ce Fig. 11  ilustrează concentrațiile de As biodisponibil,  în raport cu concentrațiile total dizolvate din probele analizate.  

 

Tabelul 2.Concentrațiile de As “total dizolvat” în probele de apă (μg L‐1, medie ± SD, n= 3 probe paralele) Cod probă  Localitate  Conc. As  Cod probă  Localitate  Conc. As 

F1  Peciu Nou  32.4±0.48  F11  Iohanisfeld  15.2±0.58 F2  Dinias  44.8±0.66  F12  Iohanisfeld  0.90±0.09 F3  Sanmartinu Sarbesc  88.1±1.78  F13  Iohanisfeld  0.21±0.03 F4  Sanmartinu Sarbesc  106±2.74  F14  Foeni  1.40±0.11 F5  Rudna  123±2.12  F15  Cruceni (Foeni)  0.10±0.02 F6  Rudna  102±2.64  F16  Foeni  5.30±0.27 F7  Rudna  108±2.89  F17  Uiuvar  99.7±2.48 F8  Crai Nou  168±3.96  F18  Pustinis  33.1±1.84 F9  Ivanda  51.6±1.08  F19  Sanmartinu Maghiar  64.8±2.28 F10  Otelec  161±4.45  F20  Rauti  51.9±1.89  

 

Fig.  11.  Concentrații  total dizolvate (█) și biodisponibile (▓)   de As  în probele de apă și  CMA  pentru  As  în  apa potabilă (linia verticală). 

În  scopul  evaluării  implicațiilor  asupra  sănătății  populației  a  concentrațiilor  de  As  din  apa  potabilă provenită din  fântânile din arealul Câmpiei  joase Timiş‐Bega, a    fost calculat  Indicele de Risc  (Hazard  Index, HI), reprezentând  Coeficienților  de  Risc  (Hazard  quotients,  HQ),  pentru  ingestie  și,  respectiv,  pentru  expunere epidermică (US EPA, 2007).  

10

Valorile prezentate  în Tabelul 3 pentru HI, HQ pentru  fiecare  localitate din care au  fost prelevate probe indică  faptul că,  în majoritatea cazurilor, concentrațiile de As  reprezintă un  factor de  risc pentru populația zonei studiate. Principala cale de pătrundere a As  în organism poate să fie  ingestia,  în cazul  în care populația utilizează apa din fântână pentru consum. Valorile indicilor de hazard sunt, în aproape toate localitățile peste 1, doar în două dintre localitățile luate în studiu, Iohanisfeld și Foeni, valorile HI sunt mai mici decât 1.  

 

Tabelul 3. Coeficienți de risc și indici de risc asupra sănătății umane reprezentați de prezența As în apa de fântână în Câmpia Joasă Timiş‐Bega 

Localitate  HQingestion  HQdermal  

Peciu Nou  2.9589  0.0212  2.9801 Dinias  4.0913  0.0293  4.1207 Sanmartinu Sarbesc  8.8584  0.0635  8.9219 Rudna  10.1369  0.0727  10.1837 Crai Nou  4.7123  0.0338  4.7461 Ivanda  15.3424  0.1100  15.4524 Otelec  14.7032  0.1054  14.8086 Iohanisfeld  0.4931  0.0035  0.4967 Foeni  0.2100  0.0015  0.2116 Uiuvar  9.1050  0.0653  9.1703 Pustinis  3.0228  0.0217  3.0445 Sanmartinu Maghiar  5.9178  0.0424  5.9603 Rauti  4.7397  0.0340  4.7737 

 

VI. Crearea de baze de date privind inventarierea inundațiilor Literatura  ştiințifică  națională  cuprinde  numeroase  studii  asupra  cantităților  excedentare  de  precipitații 

generatoare de  inundații  în România  (Elefteriu, 1899; de Martonne, 1900; Topor, 1963; Topor, 1970;  Zăvoianu, 1977; Ioan‐Bordei, 1983; Podani şi Zavoianu, 1992; Stăncescu şi Goți, 1992; Dragotă şi Vasenciuc, 1998; Mustățea, 2005; Dragotă, 2006; Administrația Națională de Meteorologie, Raport Anual 2009, 2010, 2011, 2012;  Sandu  şi Mateescu,  2014a,  2014b).    Rezultatele  acestor  studii  au  evidențiat  o  tendință  de  accentuare  a  intensității  şi frecvenței  evenimentelor  pluviometrice  excedentare  soldate  cu  inundații  semnificative,  precum  şi  o  serie  de caracteristici  ale  acestora,  legate de  geneza,  frecvența, durata  şi  intervalul  lor  anual de manifestare, după  cum urmează: −  Cele mai multe evenimente pluviometrice excedentare care au determinat inundații pe arii extinse din mai multe regiuni ale țării s‐au concentrat cu precădere în ultimii 75 de ani ai unei perioade de peste 100 de ani acoperite de cercetări (sfârşitul secolului al XIX‐lea până în prezent); −  Principalele cauze generatoare de inundații au fost ploile abundente, cumulate în mai multe zile consecutive, de multe ori suprapuse topirilor bruşte ale stratului de zăpadă; − Inundațiile care au afectat bazinele hidrografice mici au fost generate de ploile  locale de mare  intensitate şi de scurtă durată; −  Frecvența cea mai mare a  inundațiilor a  fost  la  începutul verii,  iar cea mai mică  la  sfârşitul  iernii  şi primăvara (favorizate  de  creşterile  bruşte  ale  temperaturii  aerului,  care  determină  topiri masive  ale  stratului  de  zăpadă suprapuse producerii unor precipitații însemnate cantitativ), urmată de intervalul toamnă‐iarnă; −  Cele mai ploioase decenii  înregistrate până  în prezent  au  fost 1876‐1885, 1910‐1919, 1932‐1941, 1966‐1975, 1986‐1995, 2005‐2014, cu repercursiuni asupra întregului teritoriu al țării; −  La nivel regional, anii cu caracter pluviometric excedentar, în timpul cărora s‐au produs inundații au fost:   Maramureş:  1913, 1933, 1940, 1959, 1970, 1991, 1997, 1998, 2005, 2010, 2013.  Transilvania: 1864, 1913, 1932‐1933, 1940, 1948, 1956, 1958, 1962, 1970, 1975, 1991, 1993, 1995, 1997, 1998, 2005, 2006, 2010, 2013.  Moldova: 1897, 1912, 1932, 1969, 1970, 1975, 1988, 1991‐1998, 2005, 2007, 2008, 2010, 2014   Muntenia: 1913, 1932, 1935, 1940, 1941, 1948, 1960, 1972, 1975, 1991, 1995, 1997, 2005, 2006, 2009, 2010, 2013, 2014.  Banat: 1940, 1955, 1966, 1978, 1980,  1997, 2005, 2013.  Dobrogea: 1940, 1985, 2005, 2006, 2010. 

Portalurile  internaționale  existente  pentru  inundații  la  nivel  global  şi  european  (ex.  EM‐DAT/CRED, Darmouth Flood Observatory,   Centre  for Refugee and Disaster Response, Global Disaster Alert and Cordination System,  GLIDE,    Disaster  Charter,  Global  Risk  Data  Platform,  European  Early Warning  Systems  for  Floods  and 

11

Droughts), cuprind un număr de peste 100 de evenimente hidrologice majore din România. Toate bazele de date internaționale  interogate  surprind  caracterul  pluviometric  excedentar  (istoric)  şi  hidrologic  al  anului  2005,  fapt evidențiat prin majoritatea  indicatorilor de  vulnerabilibitate disponibili  (număr de persoane  afectate, număr de victime,  număr  de  persoane  strămutate,  volumul  pagubelor  materiale,  suprafața  afectată  de  inundații  etc.). Criteriile care stau  la baza  includerii evenimentelor hidrologice majore  în bazele de date de  inundații  interogate sunt diferite, majoritatea  considerând numărul de  victime, numărul de persoane  afectate  şi  volumul pagubelor generate  la nivel național, drept  criterii prioritare de  selecție a acestor evenimente. Acest mod de  selecție este similar celui adoptat în cadrul Evaluării Preliminare a Riscului la Inundații în România, derulate în cadrul Directivei Cadru Inundații (număr de victime, număr de case afectate, km de drum afectați).  

VII.  Integrarea  datelor  biofizice  şi  socio‐economice  privind  indicatorii  de  vulnerabilitate  într‐un  sistem informațional geografic 

VII.1. Abordarea integrată a indicatorilor de vulnerabilitate la inundații la nivel regional    Operaționalizarea conceptului de vulnerabilitate se  realizează  în  funcție de  indicatorii de vulnerabilitate. Birkmann  (2006)  consideră  că un  indicator al  vulnerabilității  la hazarde naturale este o  variabilă  care  reflectă o reprezentare  operaționalizată  a  unei  caracteristici  sau  calități  a  unui  sistem;  această  variabilă  oferă  informații referitoare la susceptibilitatea, capacitatea de adaptare şi reziliența unui sistem în raport cu un anumit eveniment asociat unui hazard natural. Pornind de  la această definiție precum  şi de  la  informațiile  teoretice  şi conceptuale privind criteriile de selectare a indicatorilor şi caracteristicile acestora pentru realizarea studiilor de vulnerabilitate, aspecte  care  au  fost  explicit  analizate  şi  prezentate  anterior  în  cadrul  Etapei  2  a  proiectului,  prezentul  raport reprezintă  continuarea  activității  anterioare,  având  ca  scop descrierea  relevanței  indicatorilor de  vulnerabilitate pentru analiza  capacității de adaptare a unui  sistem  (e.g. așezare  sau  sistem de așezări)  in  fața unui eveniment extrem exterior sistemului, cum sunt  inundațiile. Capacitatea de adaptare, alături de  reziliență, vulnerabilitate  şi capacitatea  de  a  face  față  (rezistența)  unui  sistem  la  inundații  (în  cazul  de  față),  reprezintă  concepte  strâns interconectate, a căror abordare  şi analiză permit  furnizarea de  informații auxiliare  factorilor de decizie pentru a lua  măsuri  de  diminuare  şi/sau  prevenire  a  efectelor  acestora,  la  diferite  niveluri  administrative.  Asupra conceptului referitor  la capacitatea de adaptare,  literatura de specialitate oferă diferite abordări, cele mai multe fiind elaborate la nivel național sau global şi în strânsă legătură cu evaluările de vulnerabilitate (O'Brian et al., 2004;  Adger, 2004; Torresan et al., 2012; O'Sullivan et al., 2012). Atât studiile empirice, cât şi cele de sinteză subliniază ideea conform căreia capacitatea de adaptare se referă  la modificările pe care  indivizii, comunitățile şi societățile trebuie să şi le asume pentru a creşte reziliența regiunilor / arealelor afectate de sau susceptibile la hazarde, dar şi pentru a maximiza beneficiile oferite de noile oportunități de dezvoltare (O'Brian et al., 2004; Nelson et al., 2007, citat de Keogh et al., 2011).   Utilizând o scară de abordare regională, astfel de analize sunt strâns corelate cu capacitatea de absorbție a economiei  regiunii  respective  a  şocurilor macro‐economice  resimțite  în  urma  unui  impact  extern  (i.e.  efectele evenimentelor extreme)  şi aduc  în discuție elemente  specifice  teoriilor de  creştere economică  (endogenă  şi/sau locală) şi dezvoltării regionale. O astfel de direcție analitică a fost adoptată şi în cadrul proiectului VULMIN privind evaluarea indicatorilor de vulnerabilitate, la scară regională. De menționat că rezultatele activității vizând percepția comunităților  locale  la  inundații  a permis  identificarea  indicatorilor utili  in  analiza  vulnerabilității  la  scara  locală (gospodării).  Cele  două  abordări  ale  indicatorilor,  la  diferite  scări,  urmăresc  cadrul  conceptual  de  evaluare  a vulnerabilității la inundații propus în cadrul proiectului VULMIN: la scară locală ‐ regională ‐ națională.     Pentru  realizarea  unei  analize  comparative,  la  nivelul  unităților  teritorial  administrative  locale,  privind capacitatea de adaptare a aşezărilor din Carpații şi Subcarpații de Curbură, respectiv jud. Prahova şi Buzău (studiu de caz în proiectul VULMIN), sistemul de indicatori socioeconomici dezvoltat în cadrul Etapei 2 a fost completat cu un set de indicatori biofizici, care similar grupului indicatorilor sociali, reflectă gradul de vulnerabilitate în funcție de caracteristicile  zonelor  vulnerabile  analizate.  Totodată,  s‐a  urmărit  integrarea  indicatorilor  într‐un  sistem informațional  geografic  (GIS)  pentru  a  permite  realizarea  de  analize  spațiale  comparate  cu  ajutorul metodelor specifice de agregare (spațială) a indicatorilor.   Raționamentele  de  la  care  s‐a  pornit  pentru  întregirea  setului  de  indicatori  necesar  pentru  analiza capacității de adaptare la hazarde (în cazul de față la inundații) a aşezărilor din județele Buzău şi Prahova au avut în vedere  faptul  că,  determinații  specifici  capitalului  social  şi  economici,  factorii  demografici  şi  structurile  de guvernanță, precum şi indicatorii biofizici legați de funcționalitatea ecosistemelor prin intermediul cărora populația beneficiază de bunurile şi serviciile oferite de acestea, şi de gradul de protejare a aşezărilor împotriva inundațiilor, pot  influența,  atât  în  sens  pozitiv  cât  şi  în  sens  negativ,  într‐o măsură mai mare  sau mai mică,  capacitatea  de adaptare a regiunii. Astfel, au fost considerate următoare aspecte:  

12

• Populația / densitatea populației. În cazul acestui indicator, importante sunt tendințele demografice (în cazul de față depopularea arealelor și procesul de îmbătrânire a populației, fiind unanim recunoscut faptul că persoanele în vârstă și copii reprezintă categoriile cele mai vulnerabile) precum și gradul de concentrare a populației în anumite areale, cu precădere în arealele expuse diferitelor forme de hazarde, ex. inundații • Nivelul educației, care este asociat cu nivelul de conștientizare a populației asupra diferitelor pericole, precum si cu disponibilitatea / dorința populației de a se implica în adoptarea măsurilor de prevenire și diminuare a efectelor negative  ale  hazardelor.  Totodată,  nivelul  educațional  este  un  indicator  corelat  cu  venitul  populației,  dar  și  cu bagajul cultural și flexibilitatea oamenilor în fața unor noi direcții de dezvoltare menite să asigure siguranța proprie și a bunurilor gospodăriilor.  • Structura economică a arealelor expuse la hazard, care indică potențialul de răspuns la diferite forme de impact, plecând  de  la  premisa  că  o  economie  diversificată,  bazată  în  special  pe  servicii  poate  fi  mai  eficientă  în implementarea măsurilor de adaptare  la  schimbare  și din punctul de vedere al diminuării efectelor negative ale schimbărilor externe;  în consecință,  formele de răspuns  la hazard pot  fi mai adecvate  și mai sustenabile decât  în cazul economiilor cu resurse limitate.  • Prezervarea  și  utilizarea  adecvată  /  durabilă  de  către  populație  a  serviciilor  ecosistemelor  arealelor  expuse  la diferite forme de impact (ex. inundații), reprezintă un element important al măsurilor de adaptare la schimbări; în acest sens, suprafața și producția agricolă, calitatea apei sunt indicatori semnificativi din acest punct de vedere.  • Lucrările hidrotehnice  realizate pentru protecția  împotriva  inundațiilor au o  relevanță deosebită din punctul de vedere al siguranței locuitorilor.  • Dinamica  suprafeței  împădurite  și  corelarea  acesteia  cu  numărul  inundațiilor  produse  şi/sau  cu  pagubele  la inundații poate oferi  informații asupra  rolului ecosistemului de pădure  în producerea unor astfel de evenimente extreme.     Figura  12  sintetizează  categoriile  indicatorilor  biofizici  şi  socioeconomici  utilizați  în  analiza  privind capacitatea de adaptare a  localităților din  județele Buzău  şi Prahova,  respectiv  categoriile: utilizarea  terenurilor, protecția  împotriva  inundațiilor, calitatea mediului, pe de o parte,  şi capital uman, accesibilitate,  locuire, capital cultural, bunăstare economică  (venitul populației), dezvoltare economică, pe de altă parte. Conform acesteia au fost identificați un număr de 28 de indici şi indicatori, grupați după categoriile de selectare a indicatorilor biofizici şi socio‐economici, anume: suprafața cultivată cu principalele culturi agricole, dinamica suprafeței agricole, dinamica suprafeței  împădurite  (setul  de  date  Vegetation  Continuos  Fields),  modificări  în  utilizarea  terenului  în  zona inundabilă,  numărului  lucrărilor  hidrotehnice,  poluarea  apei,  numărul  de  arii  protejate,  respectiv: populația/dinamica populației, persoanele cu disabilități, nr. medici, nr. paturi de spital, absolvenți de învățământ superior, număr de elevi, populația de peste 75 ani, număr de copii, dependența demografică, populația de etnie rromă, densitatea drumurilor, nr  locuițe conectate  la rețeaua publică de alimentare cu apă, număr de  locuințelor construite din chirpici şi lemn, dinamica suprafeței construite, nr. siteuri aparținând patrimoniului cultural, venitul populației,  rata  şomajului,  nr.  beneficiari  de  ajutoare  sociale,  veniturile  din  agricultură,  indicele  Herfindahl‐Hirschmann.  De  menționat  că  lista  indicatorilor  este  deschisă,  aceasta  putând  fi  completată  în  funcție  de disponibilitatea indicatorilor.  

Fig.  12.  Categoriile  de  selectare  a  indicatorilor biofizici şi socioeconomici. 

 VII.2.  Elaborarea  unui  sistem  de  indicatori  fizico‐geografici  caracteristici  bazinelor  hidrografice  pentru caracterizarea vulnerabilității la inundații şi viituri rapide   Această  activitate  este  strâns  legată de  crearea unei baze de date privind  inventarierea  inundațiilor,  în sensul că o parte dintre  indicatori sunt comuni.  În prezent există câteva baze de date privind  inundațiile  istorice, două fiind mai complete din punct de vedere a documentării la nivel național, a conținutului științific și a utilității: cea  utilizată  pentru  raportarea  Directivei  Inundații  și  cea  din  proiectul  HYDRATE  (Hydrometeorological  data resources and technologies for effective flash floods forecasting) care include viituri rapide. 

13

În cadrul Directivei U.E. 2007/60/CE privind evaluarea  și gestionarea riscurilor de  inundații  (cunoscută ca “Directiva  Inundații”),  prima  etapă  constă  într‐o  evaluare  preliminară  realizării  harților  de  hazard.  Aceasta presupune identificarea arealelor afectate de inundații istorice semnificative, respectiv inundații care au survenit în trecut  si  care  au  avut  impact  negativ  asupra  sănătătii  umane,  mediului,  patrimoniului  cultural  și  activității economice. Cerințele specifice se referă  la  informații privind arealele sau sectoarele afectate   precum  și efectele negative pe care acestea le‐au produs. 

Viiturile  care  care au produs  inundații  istorice  semnificative au  fost  selectate pe baza unor  criterii, atât hidrologice  (probabilitatea  de  depăşire  a  debitului  maxim  al  viiturii,  niveluri  înregistrate,  numărul  de  stații hidrometrice  la  care  s‐a  înregistrat,  extinderea  inundației),  cât  și  din  punct  de  vedere  a  consecințelor  socio‐economice și de mediu (victime, case afectate, obiective economice, sociale și culturale,  infrastructură ‐ drumuri, poduri etc.). Între datele atribut (baza de date) și cele GIS (geospațiale), care vor face și obiectul portalului, trebuie să  existe o  legătură  foarte bine definită  atât  la nivel de  structură  a bazelor de date,  cât  și  la nivelul  relevanței codificărilor (Fig. 13). 

Locatie 3Locatie 2Locatie 1

EvenimentA

Obiect 3Obiect 2Obiect 1MDB

EvenimentB EvenimentCDATE SPATIALE

Fig.  13.  Legătura  dintre  baza  de  date  și datele GIS.  

DATE TEMATICE

 Analiza  celor două baze de date menționate,  ca  și  a  altora  existente  la nivel  internațional,  a  condus  la 

propunerea unei structuri optime de bază de date pentru evenimentele  istorice, dar mai ales pentru cele viitoare care vor deveni istorice la un moment‐dat (spre exemplu pentru următorul ciclu de raportare în cadrul Directivei). Acestă structură este una maximală, care să fie utilizabilă în primul rând la nivel național, însă din care să poată fi generate și informațiile cerute la nivel european. De asemenea, trebuie menționat că doar o parte din aceste date vor  putea  fi  diseminate  public,  fără  restricții. O  parte  din  acești  indicatori  vor  fi  utilizați  și  pentru  sistemul  de indicatori  fizico‐geografici  caracteristici bazinelor hidrografice pentru  caracterizarea vulnerabilității  la  inundații  şi viituri rapide (arealele de studiu Câmpia joasă Timiş‐Bega şi Carpații şi Subcarpații de la Curbură).  

Caracteristicile și mecanismele de producere a viiturilor rapide și  lente sunt diferite, prin urmare și acești indicatori vor fi diferiți. Pentru viituri rapide, indicatorii fizico‐geografici caracteristici bazinelor hidrografice pentru caracterizarea vulnerabilității sunt: suprafața bazinului, altitudinea medie, altitudine maximă, panta medie, media CN,  gradul  împădurire,  clasa  sol  predominantă,  raportul  S/P,  lungimea  maximă  de  drenaj,  coeficientul  de circularitate, timpul de concentrare.   

VII.3. Integrarea indicatorilor referitori la poluarea apei potabile (arealele de studiu Câmpia joasă Timiş‐Bega şi Carpații şi Subcarpații de la Curbură) 

În  arealul  Câmpia  Joasă  Timiş‐Bega  au  fost  colectate  31  de  probe  de  apă  potabilă  din  11  stații  de alimentare  și 20 de  fântâni  și  foraje de mare adâncime. Au  fost  înregistrate depășiri ale CMA pentru azotați  (50 mg/L) în apele de fântână prelevate din Peciu Nou și Foieni, iar pentru azotiți (0.5 mg/L) în fântâna din sat Foieni. Concentrațiile de  sulfați  și  cloruri  au  fost,  în  toate probele  analizate  sub  valorile CMA de 250 mg/L.  În  schimb, concentrațiile de fosfați au depășit valoarea CMA pentru apa potabilă, de 0.1 mg/L,  în 90% din probele analizate. Cele mai mari valori ale concentrațiilor de fosfați au fost determinate în apele de fântână din Sânmartinu Maghiar, Dinias, Rudna în care au fost înregistrate depășire de aproximativ 50 de ori ale CMA. Dintre metalele analizate, care au CMA în apa potabilă, Fe, Cd, Cr, Cu, Ni și Pb au fost sub valorile maxime admise (majoritatea cu valori sub limita de  cuantificare).  Totuși,  pentru Mn  au  fost  înregistrate  depășiri  ale  CMA  (50  µg/L)  în  peste  75%  din  probele analizate. De asemenea, pentru metaloidul As au  fost determinate depășiri ale CMA  (10 µg/L)  în peste 80% din probele analizate. 

În arealul Carpații şi Subcarpații de Curbură au fost selectate comunele Cerașu, județul Prahova și Chiojdu, județul Buzău, în care au fost prelevate 24 de probe de apă din fântâni și apă de rețea. Au fost înregistrate depășiri ale CMA pentru azotați (50 mg/L)  în cinci dintre apele de fântână prelevate, sulfați  în două din probele colectate din  localitatea  Cerașu  şi  pentru Mn  în  două  probe.  În  șase  dintre  probele  de  apă  analizate  a  fost  identificată prezența E.coli, fiind determinate valori de peste 2000 UFC / 100 mL.  

14

VII.4. Indicatori socio‐economici de vulnerabilitate pentru arealul de studiu Câmpia Tecuciului   În  luna  septembrie  2007,  oraşul  Tecuci  a  fost  afectat  de  inundații  cu  consecințe  sociale  şi  economice deosebit de grave. La originea sa au fost precipitațiile torențiale căzute în Podişul Bârladului care au generat viituri rapide şi cu debite foarte mari pe râurile din arealul oraşului Tecuci (Tecucel, Bârlad şi canalul Rateş). Inundația a fost generată,  în principal de viitura produsă pe  râul Tecucel.  La extinderea  spațială a  inundației  şi amplificarea consecințelor sale au contribuit însă o serie de factori locali, atât naturali, cât şi antropici. Viitura de pe râul Tecucel, coroborată  cu  precipitațiile  bogate  care  au  căzut  pe  teritoriul  oraşului  a  produs  inundarea  zonei  intravilane  a oraşului Tecuci în proporție de cca 60%, în multe locuri grosimea stratului de apă depăşind 1 ‐1,5 m. Ca urmare a acestor inundații şi‐au pierdut viața trei persoane. Costul total al pagubelor a fost estimat la 6 milioane de Euro.  

În analiza vulnerabilității sociale au fost considerați o serie de indicatori: densitatea populației, vârsta, sexul, starea  de  sănătate  (fizică  şi  psihică),  grad  de  instruire  (cultura  riscului),  experiența  deja  trăită,  încrederea  în autorități, distanța  față de pericol, accesul către zone protejate  şi posibilitatea de a  fugi, existența asigurărilor de viață, gradul de solidaritate, de dezvoltare. 

Atestat  documentar  din  anul  1435,  oraşul  Tecuci  a  cunoscut  o  continuă  expansiune  spațială. Analiza  cu ajutorul  tehnicilor  GIS  a  documentelor  cartografice  şi  a  aerofotogramelor,  a  indicat  faptul  că  față  de  sfârşitul secolului  al  al XIX‐lea  (anul 1892),  arealul  construit  al oraşului Tecuci  s‐a dublat. Conform  raportului Comitetului Județean pentru Situații de Urgență Galați din 2008, 1394 de construcții din Tecuci sunt amplasate în zone de risc la inundații, ceea ce conferă vulnerabilitate ridicată a acestui oraş la inundații. Numeroase locuințe sunt amplasate în imediata  vecinătate  a  râurilor  Bârlad  şi  Tecucel.  Dacă  în  cazul  Bârladului  există  diguri,  în  cel  al  Tecucelului, construcțiile sunt expuse direct riscului  la  inundație. Ca urmare a  inundației din septembrie 2007 au  fost afectate peste 2200 de case, din care, 392 au fost distruse în totalitate şi 425 au fost evaluate cu „avarii structurale”. În oraşul Tecuci, majoritatea  caselor  care  au  fost  distruse  erau  realizate  din materiale  puțin  rezistente  la  apă  (paiantă  şi chirpici), fără structuri de rezistență   VIII. Întruniri VULMIN, activități de diseminare şi pagina web a proiectului    În data de 05 noiembrie 2014, la sediul Institutului de Geografie, a avut loc întâlnirea anuală a membrilor proiectului VULMIN. Evenimentul a reunit reprezentanți a trei din cele patru  instituții partenere şi a avut ca scop evaluarea  stadiului  actual  de  realizare  al  celor  şapte  activități  şi  obiective  ştiințifice  aferente  Etapei  3.  Agenda întâlnirii  a  cuprins  cinci prezentări  referitoare  la  contribuțiile partenerilor  în  cadrul  Etapei  3,  în  concordanță  cu activitățile prevăzute  în planul de realizare al proiectului pentru anul 2014. Principalele probleme vizate  în cadrul discuțiilor au fost legate de:  ‐ Nivelul de contaminare a apei în arealele inundabile din Câmpia Joasă Timiş‐Bega şi în arealele afectate de viituri rapide şi inundații din Carpații şi Subcarpații de Curbură (sectorul Teleajen‐Buzău); ‐ Percepția comunităților şi a autorităților locale din arealele de studiu Carpații şi Subcarpații de Curbură şi Câmpia Tecuciului față de inundații şi viituri rapide; ‐ Metodologiile de determinare    şi delimitare  a  arealelor  susceptibile  la producerea  viiturilor  rapide  şi  lente pe principalele râuri dn România; ‐ Abordarea  integrată a  indicatorilor  socio‐economici de vulnerabilitate  la  inundații  într‐un Sistem  Informațional Geografic, cu aplicație pentru județele Buzău şi Prahova; ‐ Stadiul actual al activităților de diseminare a rezultatelor proiectului pentru anul 2014; ‐ Perspectiva activităților de  cercetare din  cadrul Etapei 4 a proiectului,  referitoare  la  serviciile  ştiințifice pentru utilizatorii şi stakeholderii proiectului la nivel local şi național; ‐ Raportările financiară şi ştiințifică aferente încheierii Etapei 3 a proiectului.   În  data  de  13  octombrie  2014,  în  cadrul  Prefecturii  Județului  Buzău,  a  avut  loc  întâlnirea  finală  de diseminare a rezultatelor proiectului european FP7 CHANGES (Changing Hydrometeorological Risks as Analyzed by a New Generation of Scientists). În cadrul întâlnirii au fost prezentate obiectivele ştiințifice şi activitățile de cercetare ale  proiectului  VULMIN  în  contextul  sinergiei  cu  două  proiecte  europene  FP7  încheiate  (CHANGES  şi  ECLISE  ‐ Enabling  Climate  Information  Services  for  Europe)  şi  diseminate  rezultatele  obținute  până  în  prezent  în  cadrul studiului de  caz Carpații  şi Subcarpații de Curbură al proiectului,  referitoare  la: percepția  comunităților  locale  la inundații şi viituri rapide, calitatea apei potabile în punctele de prelevare din rețeaua locală de fântâni individuale şi izvoare din câteva arele afectate direct de viituri rapide, metodologia de evaluare a vulnerabilității socio‐economice a mediului şi sistemul de indicatori utilizat, precum şi la metodologia de determinare a arealor susceptibile la viituri rapide dezvoltată în cadrul proiectului.    Participarea la întrunire a permis crearea unei bune vizibilități pe plan regional şi național a proiectului şi a obiectivelor  şi  finalităților  ştiințifice  propuse  ale  acestuia  şi  totodată,  posibilitatea  stabilirii  de  conexiuni  şi interacțiuni  cu  potențali  utilizatori  ai  rezultatelor  proiectului  în  perspectiva  elaborarării  strategiilor  locale  şi 

15

regionale de adaptare  la  inundații.  La  întrunire au participat  reprezentanți ai autorităților  județene  şi naționale, implicate  în procesul decizional  şi  care activează  în domeniul  riscurilor  legate de  inundații  şi alunecări de  teren, gestionării situațiilor de urgență şi a fondurilor pentru dezvoltare regională şi managementul dezastrelor, după cum urmează: Consiliul  Județean Buzău, Prefectura Buzău,  Inspectoratul pentru  Situații de Urgență  "Neron  Lupaşcu" Buzău,  Inspectoratul pentru Situații de Urgență  "Anghel Saligny" Vrancea, Administrația Bazinală de Apă Buzău‐Ialomița  ‐  Apele  Române,  Institutul  Național  de  Hidrologie  şi  Gospodărirea  Apelor,  Agenția  Națională  pentru Îmbunătățiri  Funciare,  Oficiul  de  Cadastru  şi  Publicitate  Imobiliară  ‐  Județul  Buzău,  Compania  Națională  de Autostrăzi  şi Drumuri Naționale din România  ‐ Secția Drumuri Naționale Buzău, Agenția de Protecție a Mediului Buzău, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, Inspectoratul de Stat în Construcții, Crucea Roşie, Agenția Spațială Română. 

Activitățile  de  diseminare  prin  publicare  de  articole  în  reviste  ştiințifice,  volume  de  proceedings  şi participări la conferințe naționale şi internaționale: 

Articole publicate în reviste indexate ISI: 1. Şenilă M. (2014), Real and simulated bioavailability of lead in contaminated and uncontaminated soils. Journal of Environmental Health Science and Engineering, vol. 12, 108, DOI: 10.1186/2052‐336X‐12‐108 (FI=1.01).   Articole publicate în volume de proceedings indexate ISI: 1. Şenilă M., Sima M., Roman M., Levei E., Roman C., Bălteanu D. (2014) Chemical parameters of well waters in an area  affected  by  flood  events:  case  study  of  Timiş‐Bega  area,  Romania.  Proceedings  of  The  14th  International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM, 17‐26 iunie, Albena, Bulgaria: 119‐126. 2. Şenilă M., Drolc A., Pintar A., Şenilă L., Levei E. (2014), Validation and measurement uncertainty evaluation of the ICP‐OES method  for  the multi‐elemental  determination  of  essential  and  nonessential  elements  from medicinal plants and their aqueous extracts, Journal of Analytical Science and Technology, 5:37. 3.  Costache  A.,  Bălteanu  D.,  Sima  M.,  Dumitraşcu  M.,  Grigorescu  I.,  Dragotă  C.  (2014),  A  community‐based assessment of the exposure to environmental change and extreme events  in the Banat Plain (Romania), The 14th International Multidisciplinary Scientific GeoConference SGEM, 17‐26 iunie, 2014, Albena, Bulgaria, vol. 1, Ecology and Environmental Protection, 3‐10.   Articole publicate în reviste din țară: 1.  Nedelea  A.,  Comănescu  L.  (2014),  Cartografierea  vulnerabilității  la  inundații.  Studiu  de  caz:  Orașul  Tecuci (România), Confluențe Geografice, Revistă a profesorilor de geografie din județul Galați, an I, Galați , ISSN 2344 – 6102, ISSN L 2344 – 6102,  pp. 9‐13.    Lucrări prezentate de conferințe internaționale: 1. Şenilă  M.,  Roman  M.,  Sima  M.,  Şenilă  L.,  Miclean  M.,  Cadar  O.,  Levei  E.  (2014),    Assessment  of  arsenic availability in wells water from Timiş‐Bega area by using DGT technique, Conferința Internațională ELSEDIMA, 18‐19 Septembrie 2014, Cluj‐Napoca, Romania. 2. Levei E., Frentiu T., Ponta M., Şenilă M., Moldovan O. (2014), Assessment of the metal and anion sources in the water  of  the  Arieş  river,  Romania,  Conferința  Internațională  ELSEDIMA,  18‐19  Septembrie  2014,  Cluj‐Napoca, Romania. 3. Hoaghia A., Paul M., Roman C., Tanaselia C., Ursu M., Ristoiu D. (2014), Groundwater chemistry rendering using durov, piper and  ion balance diagrams.  Study  case:  the northern part of Sibiu County, Conferința  Internațională ELSEDIMA, 18‐19 Septembrie, Cluj‐Napoca, Romania. 4. Zaharia  L.  (2014), Flood  risk  culture development – a way  to more  resilient  society,  International Conference “Geography, Environment and GIS”, 22‐24 mai, Târgoviște. 5. Nedelea A., Comănescu L., Zaharia L., Săftoiu L. (2014),  Public Opinion on Flood Management (September 2013) in  Galați  County,  Romania,    17th  Joint  Geomorphological  Meeting:  The  geomorphology  of  natural  hazards: mapping, analysis and prevention, 30 iunie‐3 iulie, Liege, Belgium. 6. Zaharia  L.,  Nedelea  A.,  Comănescu  L.,  Toroimac  G.,  Săftoiu  L.,  Costache  R.,  Crăciun  E.  (2014),  Flood  risk perception and education assessment. Case  Study:  Floods of  September 2013  in Galați County, 2nd  International Conference "Water resources and wetlands", 11‐13 september, Tulcea, p. 128. 7. Zaharia L., Toroimac G., Dumitru‐Ostachie L., Crăciun E.  (2014),   Lessons  learned  from disastruous  floods:  the case  of  Tecuci  City  (Romania),  Danube  Conference  2014  “Bridging  the  sciences  –  crossing  borders”,  22‐24 septembrie, Deggendorf, Germany. 8. Nedelea A., Comănescu L., Zaharia L., Săftoiu L. (2014), Public Opinion on Flood Management (September 2013) in  Galați  County,  Romania,  17th  Joint  Geomorphological  Meeting:  The  geomorphology  of  natural  hazards: mapping, analysis and prevention, 30 iunie‐3 iulie, Liege, Belgium.  

16

9. Mătreață M., Chendeş V., Achim D., Mătreață S. (2014), Assessment of different flood hazard maps simplified methodologies, Danube  Conference  2014  “Bridging  the  sciences  –  crossing  borders”,  22‐24  septembrie, Deggendorf, Germany.  10.  Bălteanu D., Costache A., Sima M., Dumitraşcu M., Dragotă C., Grigorescu I. (2014), A participatory approach of flood  vulnerability assessment  in  the Banat Plain, Romania, European Geosciences Union General Assembly, 27 aprilie‐2 mai, Viena, Austria.     Lucrări prezentate de conferințe naționale:1. Chendeş  V.,  Bălteanu  D., Mătreață M.,  Sima M.  (2014),  Identifying  the  areas with  a  flash‐flood  occurrence potential, NHGA ‐ Scientific Conference, 10‐11 noiembrie, Bucureşti.  

 Pagina web a proiectului VULMIN În  anul  2014  pagina  web  a  proiectului  VULMIN  www.igar‐vulmin.ro  a  fost  actualizată  cu  informații 

referitoare  la activitățile  legate de campaniile de teren,  întruniri, raportarea  științifică și diseminarea rezultatelor proiectului după cum urmează:  În  secțiunea  “Evenimente”  au  fost  create  pagini  pentru:  campaniile  de  teren  din  Câmpia  Tecuciului  (UBFG), respectiv Carpații și Subcarpații de Curbură (IGAR), derulate  în  lunile  iulie și august 2014; diseminarea proiectului VULMIN  în cadrul unei  întâlniri cu autoritățile  și stakeholeri regionali  și naționali, care a avut  loc  în octombrie  în orașul Buzău; întâlnirea anuală a membrilor proiectului VULMIN din 05 noiembrie 2004;  Secțiunea “Rezultate” a fost actualizată prin adăugarea fișierelor referitoare la raportul științific din anul 2014 și rezultatele  diseminate  prin  publicarea  de  articole  în  reviste  științifice  și  volume  proccedings  sau  prezentate  la conferințe naționale și internaționale;  Informațiile  din  secțiunea  “Download”,  destinate  utilizării  interne  între  parteneri,  au  fost  completate  prin încărcarea fișierelor PowerPoint prezentate  la  întâlnirea anuală a membrilor VULMIN din anul 2014. Totodată, au fost  adăugate  chestionare  privind  percepția  riscului  la  inundații  în  Câmpia  Tecuciului,  destinate  cetățenilor  și autorităților, realizate de partenerul 2 (UBFG).  Bibliografie selectivă Adger, W. N. Brooks N. Bentham G. Agnew M. Eriksen S. (2004): New indicators of vulnerability and adaptive capacity: 

Tyndall Centre for Climate Change Research Technical Report 7, S. 128.  Brooks, N., Adger, W. N. (2005) Assessing and enhancing adaptive capacity. in Adaptation policy frameworks for climate 

change  ‐  Developing  strategies,  policies,  and  measures  (Burton  I.,  Lim  B.,  Spanger‐Siegfried  E.,  et  al.  (Hg.).), Cambridge UK, New York: Cambridge University Press. 

Celebi A., Sengorur B., Klove B. (2014), Human health risk assessment of dissolved metals in groundwater and surface waters in the Melen watershed, Turkey, Journal of Environmental Science and Health, Part A: Toxic/Hazardous Substances and Environmental Engineering, 49, 2, p. 153‐161. 

Bălteanu  D.,  Costache  A.,  (2007),  Perceptia  efectelor  inundatiilor  din  aprilie  2005  la  Foeni  si  Otelec  (judetul  Timiş). Consideratii preliminare, Studii si Cercetari de Geografie, tom LI‐LII, 2004‐2005, p. 139‐152. 

Ceobanu C., Grozavu A., (2009), Psychosocial effects of the floods. Perception and attitudes, Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences, Vol. 4, No. 2, p. 25‐38. 

Dragotă Carmen‐Sofia (2006), Precipitațiile excedentare din România, Editura Academiei Române, Bucureşti, 174.  Mustățea A.  (2005), Viituri  excepționale  pe  teritoriul  României. Geneza  şi  efecte.  Institutul Național  de Hidrologie  şi 

Gospodărire a Apelor, Bucureşti. O'Brian,  K.,  Sygna,  L.,  Haugen,  JE.  (2004):  Vulnerable  or  resilient?  A multi‐scale  assessment  of  climate  impacts  and 

vulnerability in Norway. Climatic Change 64: 193‐225.  O'Sullivan, JJ., Bradford, RA., Bonaiuto, M., De Dominicis, S., Rotko, P., Aaltonen, J., Waylen, K., Langan, SJ. (2012): 

Enhancing flood resilience through improved risk communications. Nat. Hazards Earth Syst. Sci., 12: 2271‐2282.  Topor N. (1970), Cauzele unor ploi cu efecte catastrofale în România, Hidrotehnica, vol.15, nr.11, Bucureşti US EPA (2007), Drinking water standards and health advisories, table. in Edition of the Drinking Water Standards and 

Health Advisories; US EPA: San Francisco, CA. Zaharia L., Ioana‐Toroimac G., Crăciun E., Gogu S., (2008), Impacts des événements climatiques extrêmes: les crues éclairs. Le 

cas de la rivière Tecucel (Roumanie), Actes du XXIeme Colloque de l’AIC, Montpellier, 679‐785. Zaharia L., Simona Catană, Eugen Crăciun, Gabriela Ioana‐Toroimac, (2008), Flood vulnerability of Tecuci city : the role of 

natural and socio‐economic factors, Riscuri şi catastrofe, an VII, nr. 5, p. 130‐140.   

17

  

Indicatori de proces şi de rezultat                                                         Denumirea indicatorilor                                                                                       UM/an 

Număr de proiecte realizate în parteneriat internațional  No. Mobilități interne  0.071 Lună x om Mobilități internaționale  0.026 Lună x om Valoarea investițiilor în echipamente pentru proiecte  39.3 Mii lei Numărul intreprinderilor participante  ‐ 

Indicatori de proces 

Numărul IMM participante  ‐ Numărul  de  articole  publicate  sau  acceptate  spre  publicare  în  fluxul ştiințific principal internațional 

1 

Number of articles published in journals indexed AHCI or ERIH Category A or B (appliesto the Humanities only) 

‐ 

Number of  chapters published  in  collective editions,  in major  foreign languages,  at  prestigious  foreign  publishing  houses  (applies  only  to Social Sciences and Humanities) 

‐ 

Number of books authored  in major  foreign  languages at prestigious publishing houses (applies only to Social Sciences and Humanities) 

‐ 

Number  of  books  edited  in  major  foreign  languages  at  prestigious foreign  publishing  houses  (applies  only  to  Social  Sciences  and Humanities) 

‐ 

Factorul  de  impact  relativ  cumulat  al  publicațiilor  publicate  sau acceptate spre publicare 

1.01 

Numărul de citări normalizat la domeniul publicațiilor  ‐ Numărul  de  cereri  de  brevete  de  invenție  înregistrate  (registered patent application), în urma proiectelor, din care: 

‐ 

‐ naționale (în România sau în altă țară)  ‐ La nivelul unei organizații internaționale (EPO/PCT/EAPO/ARIPO/etc.)  ‐ Număr  de  brevete  de  invenție  acordat  (granted  patent),  în  urma proiectelor, din care: 

‐ 

‐ naționale (în România sau în altă țară)  ‐ La nivelul unei organizații internaționale (EPO/PCT/EAPO/ARIPO/etc.)  ‐ Venituri  realizate  din  exploatarea  brevetelor  şi  a  altor  titluri  de proprietate intelectuală 

‐ 

Veniturile  rezultate  în  urma  exploatării  produselor,  serviciilor  şi tehnologiilor dezvoltate 

‐ 

Ponderea contribuției financiare private la proiecte  ‐ 

Indicatori de rezultat 

Valoarea contribuției financiare private la proiecte  ‐ 

 Nota:  La completarea acestor indicatori se va tine seama de domeniul de cercetare si de obiectivele proiectului. Acesti indicatori se vor completa acolo unde este cazul. 

18