Anul VI. B l a j , la Crăciun 1924. Acest număr 4 Lei.

Nr. 51—52.

4 r«

t J i 1 ? R

* 1 C 4

F < , ţM k'A L A ¿ 1 <Lia,,^j.y bftMrijaâ

A B O N A M E N T U L : Un an 120 Lei P e jumă ta t e . . . . 60 Le i In America pe an 3 d o k r i .

Iese odată la săptămână Adresa: „UNIREA POPORULUI", B l a j , J,)d. A b c w k - j u ;

Director: ALEXANDRU LUPEANU-MELIN

ANUNŢURI Şl RECLAME se primesc la Administraţie şl se plătesc: un şir mărunt odată 4 Lei

a doua şi a treia oră 2 Lei.

' c L O C ^ • • • G â n d u r i şi amint ir i la sărbătoarea naşterii Mântuitorului .

Noapte lină, noapte sfântă, care ai lourat de sus din ceriuri atâta pace pe pământ şi atâta dragoste peste vetrele noastre, — slavă ţie!

De abia s'ascunde soarele după mu­chia dealului în seara de Crăciun, şi se şi aude poarta scârţâind şi câinii latră ca la strein, iar pe la fereşti se ivesc copilandrii cu căciuli trase bine pe urechi, cu traiste învrâstate date la o parte şi cu măciuci mai mari decât ei, se învârtesc şi se codesc, — la urmă . întreabă: „Colindăm jupâne gazdă?" Ştiu ei bine, că prea s'au grăbit cu colinda, dar dacă au pornit-o odată, merge în-tr'una şi porţile se isbesc mereu iar câinii latră mai mult în noap­tea aceasta de Crăciun decât latră anul întreg.

Gazda căsii, tdupă ce şi-a is­prăvit vitele vatră lăceii că oare putea-va mulţumi pe toţi colindătorii din noaptea aceasta. Copiii cei mai mici stau grămadă 'ângă foc cu ochii mari cătră fe-reastă, iar cei mai mari sunt duşi prin sat, ca toată lumea, la colindat

Aşa e seara de Crăciun şi aşa e noaptea întreagă. Satul întreg răsună de cântece şi de colinzi cu Viflaim şi cu Irozi, precum e obiceiul şi precum au apucat din bătrâni.

Colo cătră miezul nopţii se adună apoi vecinii mai la unul mai la altul, şi 'ncep cu fel şi fel de povestişi pun ţara *a cale.

încep cu amintirile din războiu şi *Cestea apoi nu se mai gată, căci nu a M casă românească, dela care să nu fi f ost r j u ş j t o ţ j bărbaţii sănătoşi pe front, s c ă c i aşa era porunca, că acolo-i locul

De Dr. luliu Florian canonic, fost preot-maior în răsboi.

românului, — pe front, — ziceau duşmanii noştri. =

Pare-că vă văd adunaţi fraţilor în seara aceasta şi pare-că mă amestec şi eu în poveştile voastre, ca acum zece ani pe frontul rusesc, căci martor am fost suferinţelor voastre, aproape pe toate fronturile şi ştiu ce aţi suferit în serile

'- - i — ş ? " r - 3 * ~% %H

de Crăciun, când trebuia să petreceţi seara de Crăciun pitulaţi prin şanţuri şi ascunşi în văgăunile pământului şi vă cu­getaţi cu inima sfâşiată de durere la căsuţa voastră, unde colindele atât de plăcute odinioară s'au fost schimbat în cântece de jale, în cântece de prohod şi de în­mormântare.

Zece ani încheiaţi au trecut chiar astăvară, de când s'a năruit prăpădul acela de potop asupra Europei întregi şi de cum aţi plecat la datorie aţi tot în­trebat cu nedumerire: „Oare se gată bătaia asta pe Crăciun, părinte?" — „Ştie bunul Dumnezeu", vă răspundeau preoţii, căci altceva ce să fi răspuns. Şi a trecut Crăciunul cel dintâiu şi a trecut

şi al doilea şi al treilea şi a trecut şi al patrălea şi de casă nici pomană. Din-poirivă veniau oameni cu capul cărunt şi se întâlnia tata cu feciorul la gardul de sârmă şi luptau umăr Ia umăr, băr-băteşte. Părea că şi-a luat Dumnezeu mila sa dela noi, părea că se ascunde şi dela rugăciunile şi suspinele orfanilor nevinovaţi, atât de mare era păcatul ce trebuia ispăşit cu atâta jertfă de om. îmi aduc aminte de un fecior, care mi-a zis pe frontul italian: „Părinte, dacă-mi ajută Dumnezeu să scap sănătos, fac o biserică în satul meu, eu din puterea mea, că avem de unde, mulţam Tatălui!! Aşa

grăeşte omul în faţa morţii fulge­rătoare, căci ce ai mai scump pe lume decât viaţa?

In sfârşit a dat Dumnezeu minte oamenilor şi s'a pus pace şi aţi venit acasă.

Pace, — cuvânt dumnezeesc! Numai acum, în seara aceasta de Crăciun te ştim preţui cum se cuvine. Cum să te legăm de pă­mânt, ca să nu ne mai părăseşti niciodată ?

Spuneau înţelepţii din ve­chime, că dacă vreai să ai pace în ţară, trebue să fii pururea gata de răsboiu. Şi aşa şi este. De nu am fi pururea cu puşca Ia pi­cior, ne-ar sări în grumaz mus-canul de peste Nistru şi ungurul din dreapta, ne-ar sări în coaste şi bulgarul dela Dunăre. Aşa e

în lumea vrăjmaşă de azi, numai cu arme şi cu tunuri mai poţi face rânduială pe pământ.

Dar altcum împacă popoarele Impă-̂ râtul păcii. EI îşi sădeşte pacea Lui în inimile oamenilor, căci ştie că dela inimă izvoreşte şi binale şi răul. Câtă vreme ţin popoarele la legile Lui, pace stăpâ­neşte pe pământ.

Dacă vrem dar, ca pacea aceasta scumpă să nu ne părăsească niciodată, să zidim şi să refacem biserica inimii noastre, ca să fie lăcaş statornic al îm­păratului, care se naşte azi, căci în pacea inimei zace pacea lumii.

Pag. 2. U N I R E A P O P O R U L U I Nr . 5 1 — 5 2

raunţQ suîseteşti

Cine sunt bolşevicii. E i au fost soc ia l i ş t i , iată însă pen t ruce

s e n u m e s c bolşevic i . Socia l i ş t i i din Rusia au î n c e p u t să se înmul ţească tot mai mult . In 1903 ei erau aşa de mulţi încâ t îşi aveau par­t idul l o r propr iu . Cum însă par t idul lo r nu era r e c u n o s c u t în Rusia , s'au ho tă r î t sâ-şi ţ ină a-d u n a r e a în ţa ra t u tu ro r l iber tăţ i lor , c a r e este E lve ţ ia . In luna lui Augus t a anului 1903 se şi a d u n ă mai mulţ i împutern ic i ţ i de ai pa r t idu­lui soc ia l -democra t în Elveţ ia , unde ei aveau să ho tă rască , d a c ă par t idu l t rebuie condus de un comitet , c a r e să aibă toată puterea, sau dacă ace l comitet t r ebu ie să -ş i supună ho iă r î r i l e s a l e aprobăr i i adunăr i i g e n e r a t e . După mul te f rământăr i s'a ce ru t vo ta rea . Cei mai mul ţ i au fost de păre rea , ca comi te tu l acela să aibă pu­t e r i suverane , a d e c ă pu te r i fără r ă s p u n d e r e , şi ca nime să nu- i poa tă po runc i , ia ră fiindcă mulţi înseamnă p e ruseş te bolşeviki, iară puţini menşewiki, cei mai mulţ i adecă bolşev ik i au r ă m a s biruitori ş i pa r t idu l l o r s'a numit pa r t i ­du l bolşevic i lor . In f runtea acestui pa r t id a fost a les Lenin, c a r e a fost scos afară din Rus ia şi â trăit de a tunci în Elveţia.

Când la 1917 ge rman i i au b îga t de s eamă oă războiul e pen t ru ei ca şi pierdut , s 'au tot gând i t , cum să poa tă ei s lăb i pe duşmani i l o r ? Ş i a tunc i le -a veni t g â n d u l să aducă d i n ' E l ­ve ţ ia acasă pe Len in şi p e Trozk i , ce i doi conducă to r i ai soc ia l i ş t i lo r ruş i numiţi b o l ş e ­v ic i , pen t rucă b ine ş t iau că aceş t ia sunt în s t a re 3â a d u c ă Rusia la s apă de lemn înda tăce îşi v o r putea p ropovădu i învă ţă tu r i l e lor .

Şi germani i de fapt au calculat b ine , p e n t r u c ă

tndatăce au venit Lenin si Iroski acasă, s'a început rovoluţia rusească,

despre c a r e bine ş t im! ce urmări grozave a avut . La 7 Noemvr ie 1917 Lenin şi T r o z k i răs toarnă pe Kerenbki , ca re , în fruntea part i ­dului socia l -d tmocrat , luase puterea din mâna ţarului , şi ajung ei la pu tere . De atunci şi până as tăz i part idul social iş t i lor bolşevici fericeşte, aşa precum b ine ştim şi noi, nefericita de Ru­sie şi Dumnezeu ştie când se va putea scăpa de ei poporul rusesc .

Şi acuma, dupăce şt im cine sunt socialişt i i şi bolşevicii , să le luăm învăţăturile pe rând şi să vedem, bune sunt or i ba; iar întrucât s 'ar dovedi a nu*fi bune , pr in ce m j l o a c e ne putem scăpa de ele şi cum s 'ar putea mântui lumea de primejdia bolşevismului .

Ce spun bolşevicii.

După p ă r e r e a lor numai s ingură munca omenească es te aceea ca re produce ceva, şi c a r e aduce fo loase omenimei . Munea însă o fao muncitori i cu mâna, aşadară numai ei au d rep t de a t ră i în ţa ră .

Dacă ne gândim mai cu deamănuntul a-s u p r a acestei pă r e r i , vedem că nu e tocmai bună

Zadarnic lucri adecă, dacă n-ai unde lucra,

adecă d a c ă n-ai pământ , pădure, baie de aur , de fier, de că rbune , de piatră şi cele la l te . Aşada ră nu numa i munca ci înainte de toate n a t u r a cu mar i l e ei bogaţi i este c a r e a d u c e ce le mai mar i foloase omenimei. Si nici a tâ ta nu e destul. I nzăda r ai pământ, pădu re şi to t feliul de băi , dacă n-ai bani şi bogăţ ie cu ce să le iucri . Cât pământ rămâne la noi nefolosit din pricina că propr ie ta r i i n-au vite şi p lugur i şi sămânţe? Şi câ te pădu r i rămân netăiate , fie fie că nu sun t bani, că n u sunt în ap rop ie re d r u m u r i de fler, sau r â u r i pe cari să se a d u c ă lemnele la va l e? Ş, i a r ă ş câte băişagur i nu sun t în România-Mare , ca r i stau ne luc ra t e şi pustii , numai din p r i c ina că propr ie ta ru l n -a re bani destui, cu car i s ă l u c r e z e ?

Ce folos de braţele munci, toare, dacă nu sunt bănit

Ia să luam o s ingură pildă. 200 de femei harn ice nu sunt în s t a r e să ţeasâ a tâ ta pânzt câtă ţese în t r 'o s i n g u r * zi o fabrica de ţesut, şi pânza de fabr ica es te cu toa te aces t e mult mai ieftină. Ia tă a ş a d a r ă că nu n u m a i m u n c a , ci natura şi banu l sun t de mare folos pentru o-menime.

Spun mai d e p a r t e bolşevici i , că oricare muncă es te deopo t r ivă de pre ţ ioasă .

La asta şi cel mai nemvâ ţa t ţ â ran va răs­punde, că nu-i adevâra" . M ' -a r plăcea să văd, care gazdă plă teş te pe o fot mă pa toţi servi­torii săi. O i r e unui , ca re p r icepe toa te lucru­rile economiei , nu es te mai mult v reda ic decât altul, pe oare t r e b u i e să 1 tot povâţueşt i în fie­care clipita, dacă n u vreai să- ţ i facâ zilnic mai muită pagubă deoât folos? La munca hotarului însă mai merge cura merge , da r ia măiestrie se vede şi mai bine , cât p lă teş te un muncitor bun pe lângă al tul s l ab .

Un z u g r a v vest i t a ce ru t odată pentru fa­cerea unui i conos t a s o s u m ă destul de mare. Curator i i au r ă m a s cu toţii uimiţi şi au zis, că ei aşa nu se p r i c e p , ci să le lucre zugravul cu ziua, să vadă a ş a cât c e r e . Zugravul a ce­rut 500 de lei la zi . Curator i i s 'au mâniat foc şi erau. ,cât pe -ac i să-1 scoată cu cânii din sat Atunci zugravu l le-a s p u s : „Oameni buni, eu fac la zi o iconi ţă mică şi Cer pent ru ea 500 de lei. Bsga ţ i însă bine de seamă, că eu a tre­buit să învăţ 20 de ani până am ajuns să ştiu face aceas tă mică iconiţă. D a c a DVoast ră pentru o zi de sapă o r i de sece ră cere ţ i 50—60 de lei, iar munca aceas t a aţi învă ţa t -o în cel mult un an, — cum puteţ i c e r e delà mine, ca eu, după o învăţătură de 20 de ani , să nu ce r barămi de 10 ori cât D V o a s t r ă ? " — Cura tor i i au stat pu­ţin pe gândur i şi dupăce au înce rca t şi cu alţii şi au văzut că ceialal ţ i c e r tot atâta, în schimb însă fac nişte sfinţi urâţ i şi fă ră leac de gust, au f lcu t tâ rgul cu zugravu l ce l dintâi. Au re­cunoscut aşadară , că nu o r i c a r e muncă e pe?o formă de p re ţ ioasă . De altfel aceas ta o recu­noaşte toa tă lumea , când e vo rba de munea unui advocat , med ic or i ing iner .

P ă r i n t e l e I u l i u .

Foiţa „UNIRII POPORULUI". ; i ' , ! lNri ini^*Hii i i«i! i i ! i i ! t ini;( i ' t î i i ! i f i«ifft i fMinf;t i i f i i i»ui[( i ( i i : f i ! i inin>(i ir i i ( ( irf i . [Hi

C o l i n d a florilor. Rătăceam într'o grădină

Florile dalbe, Mă 'ntâlnii cu o albină

Florile dalbe.

Albina strângea din flori Florile dalbe,

Ceară pentru sărbători Florile dalbe.

Ceara se făcea făclii Florile dalbe,

Să le dea Sântei Mării, Florile dalbe.

Făcliile s'aprîndeau Florile dalbe,

îngerii în raiu râdeau Florile dalbe.

Făcliile se stingeau Florile dalbe,

îngerii în raiu plângeau Florile dalbe.

Moş Toma, crâsnicul din Curmătură. Dumnezeu să-1 i e r t e şi să-1 odihnească

p e moş T o m a al Bârzoai i , că m-a făcut om de omenie . Nu-mi mai a d u c aminte, cum am pica t învăţă tor în sa tu l dumnea lu i . . De moş T o m a i n s ă . nu-mi voiu uita, câtă v reme îmi va fi rândui t deîa Dumnezeu , să mă n u m ă r în t re ce i ce fac umbră pământu lu i .

Moş T o m a făcea pe c râsn icu l biser ici i , slujbă, pe ca r e a p u r t a t - o peste t re izeci de ani de-arândul . II a legea satul , mai mult ca o pova ră păr in te lu i , decâ t ca ajutor. îmi dase păr intele de gr i je , s ă m ă păzesc de c râ sn icu l ca de foc, că- i b u c l u c a ş al naibii şi pen t ru or ice fleac, e In s t a r e să m ă a r e t e la pro topopul , ba chiar la conzis tor .

Domnul p ro topop , Marţia şi Vinerea , când e rau zilele de m ă r t u r i e în o raş se 'ncuia în casă , de g r o a z a lui m o ş Toma. Căc i nu era zi de târg, ca c r âzn i cu l din Curmătură , să nu . s ' aba t i pe la căn ţă lă r ia p ro topopească . T o t ­deauna moş T o m a a v e a ceva de pâr î t : că păr inte le a s p u r c a t p rogad ia , s lobozind caii să pască în ea, oă p r o h o d u l lui Cula ţ iganul 1-a făcut numai de j u m ă t a t e , că dască lu l umblă s ea ra în şeză toa re şi nu-ş i vede de şcoală , — şi câte nu vedeau ochi i de vulpe ai bă t r ânu lu i?

Las 'că g reşa la tot a celor mar i a fost. P r e a l-au c rezu t pe m o ş T o m a şi p r e a i-au da t n a s la pu r t a r e . Apoi pe câne dacă l-ai învă ţa t odată în casă , cu g r e u 11 mai dedai s ă păzească

curtea, sa c r e d e în drep t de -aş i vâ r î botul în toate oale le .

Cunoaş tem dec i din auzi te pe moş Toma, dar nu-1 cunoaş t eam din păţ i te . Credeam, nu-i chiar aşa negru d racu , cum îl feştesc oamenii. Dar mai la u rmă , m'am încredin ţa t , că omul îrapeliţat, s tă să în t reacă pe necu ra tu l în iscoade.

Dumineca întâi , când sa tu l în t reg a alergat la b iser ică să v a d ă şi s 'audă cântând pe das-dâlui ce l nou, a m văzut , că c râzn icu l m'a luat la rânză . C u m nu m'a dărui t Dumnezeu cu g'a* frumos, şi cu rânduia la b i se r icească nu-mi prea îngreunasem capu l , am t r a s de pă r câteva „Doamne 'ndură- te s p r e noi" , un „Măr i re Tatălui , un „Sfinte Dumnezeu le" , „Cuvine-se cu adevărat şi mai mult nici un cuvânt .

Vă puteţi închipui , cu g l a s de corb , ne­ajutat de n ime, u n sat de u rech i şi ochi înholbaţ» la mine,., nu-i mi r a r e , că la .S f in te Dumnezeule , ca să s cap mai iute, am lăsa t pe Sfinte tare, afară. Asta a s p u s - o moş T o m a , d a r eu » l 0 ţ azi n 'o c red , c 'aşa a fost. I a r păr in te le , easă-ş» faoă m â n ă bună cu crâznicul , i - a dat lui dreptate.

C u m umbla bă lăbăn indu-se p r in biseric cu cădeln i ţa în mână ea o r a ţ ă de a r ipa cărei se aca ţă un paiu, m o ş T o m a bolborosia , »Ş* ca s 'audă c red inc ioş i i : „no ăs ta , ne face ^ de ruş ine" , şi c lă t ina din c a p , ca şi oam »a

apăra de muş te . î n ţ e l egeam nemul ţ ămi rea lui m o ş Tom ^

dar am pr ins cura j din ochi r i l e cu cari a cope reau ceia la l ţ i poporeni , mai eu sam* t m

Nr. 5 1 — 5 2 U N I R E A P O P O R U L U I P a c 3.

„Măria Ta porunca t>e împlinită". Un monument care ar trebui ridicai la Alba Iulia, în cetatea lui Minai Viteazul

Profesori i dela Univers i ta tea din Cluj, de cari cu adevăra t pu tem fi mândr i , au luat de ci-rând ho tâ r î rea să plece prin oralele Ardea­lului şi să r ă s p â n d e a s c ă învăţătura şi cultura r o m â n e a s c ă . Oraşe le Ardealului , fn cea mai mare par te , durere , încă nu sunt româneşt i ,

' căci noi numai le s t ăpân im cu pajurile şi cu s teagur i l e noas t re , da r sufletul lor încă nu e i t e al nos t ru . Sufletul dintr 'ânsele e al Unguri lor , ori al Saşilor , cari le cop leşesc cu mul ţ imea lor. Aceşt ia sunt foarte mândr i de învăţă tura lor şi pe noi, pe Români , ne privesc încă de pe căpr ior i , z i cându-ne :

— Voi, valahilor, sunteţ i s tăpâni pe ora­şele Ardealu lu i prin sab ie şi prin puterea s ta­tului , d a r mintea tor sun tem noi, că sun tem mai învăţaţ i şi mai culţi decâ t voi!

Z i c a ş a . ş< t r e c p e l â n g ă ş c o a l e l e n o a s t r e c a p e l â n g ă ' n e ş t e c o l i b i d e s ă l b a t i c i , s u c i n d u - ş i n a s u r i l e s u b ţ i r i .

F i reş te că n 'au d rep ta t e . Da r noi suntem da tor i să le ară tăm la tot pasu l , că n 'au te­meiuri să fie atât de fuduli şi că ne avem şi s o i cu l tu ra şi învă ţă tura noas t ră , care poate să s t ea cu drep ta te alături de cultura Ungu­rilor şi a Saşi lor . Ba azi mâine o să-i lăsăm âtăt d e p a r t e în u rma noas t ră 1

D o v a d ă chiar un ivers i ta tea din Cluj. Avem azi acolo cărturari şl savanţ i , cu cari s 'âr putea mândr i nu numai Clujul, ci or icare o raş chiar şi din F r a n ţ a de pi ldă. Un Racoviţă, Un Sexti l Puşca r iu şi alţii mulţi , sun t profesori cu nume vestit nu numai în România , ci în toată Europa .

Pr in noua lor mişcare , numi tă „Extens iunea U n i v e s r s i t a r â "

a c e ş t i h a r i r c l c ă r t u r a r i a u l u a t o r a ş e l e A r d e a l u l u i p e r â n d

şi c au t ă să ridice vaza cărţii şi a învă­ţăturii româneş t i . Şi caută să r ă spândească cul tura şi mândr ia în fiii n eamulu i nost ru cari au împânz i t o raşe le ca funcţionari , os taş i şi meser iaş i români .

Cetim cu bucur ie despre conferenţele pe cari le-au ţ inut profesorii dela Cluj prin o r a ­şele noastre ş i . n i - s e umplu inimile de mândr ie şi de recunoşt inţă .

Iată, df pildă, aflăm că d. Ion Paul a ţ inut o minunată conferenţă la Satu mare desp re Gheorghe Şincai, vestitul că r tu ra r blăjan de demult, care prin scrierile lui a văr­sa t mândrie şi vigoare în oropsitul nostru neam din Ţara Ardealului , tocmai când acest neam avea mai multa nevoie de târie şi de mângâiere .

Cuvântarea „moşului Paul" — li zice toa tă lumea moş nu pentru bâtrâneţele sale cari sunt viguroase şi oţelite, ci pentru bună ­ta tea , blândeţa şi graiul său păr in tesc — a fost de toată frumseţa. Cei cari l-au ascul ta t la Satu mare, l-au răsplăt i t cu aplause nesfârşite.

Noi n'am avut fericirea s'o ascul tăm însă cet ind cuprinsul ef într 'o gazetă din Satu mare, găs im câ Moşu Paul a făcut la urmă o minu­nată propunere, a sup ra căreia ar. trebui să se gândească adânc ceice conduc astăzi soar ta neamului nost ru .

Un m o n u m e n t Ia Alba Iulia. Iată propunerea dlui profesor Paul dela

universi tatea Cluj : „Dacă eu aşi fl unul dintre cei ce

poruncesc în această ţară, aş ridica în Cetatea Alba Iulia un uriaş monument, aştsând de-oparte pe' Mihai Viteaau, pe Horia şi pe Şincai, dumneseescul cerşetor, cu desagii, purtând cronica, iar de altă parte pe Avram lancu, Bărnuţ şi N. Bâlcescu. Aceştia ar fi morţii noştri.

In faţă pe Regele Ferâinand călare pe un cal şi in echipamentul de cam­panie, iar la spatele său un dorobanţ. M. S. Regele ar prestenta Sabia lui Mi­hai Viteasu. Pe frontisp ciu ar sta scris: S l & r i a t a p o r n o o a ( i - a ' . . , m p H n i l ! "

Cu adevăra t măreţ gând şi măreaţă pro­punere ! Căci dacă s'a făcut România mare de

astăzi , hotare le ei leau croit bărbaţ i i înş i ra ţ i de înţeleptul profesor dela Cluj. Mihai Viteazul, Horia regele ţăranilor, Şincai luminătorul , l ancu neînfricatul, Bărnuţ arhanghelul dela 1848, Bălcescu istoricul lui Mihai şi Regele Fe rd i -nandl Ei ne-au a ră ta t căile desrobiri t şi a l e slobozeniei noas t re . Ei ne-au pregăt i t sufletele pentru zilele celea mari dela 1918, unii cu peana alţii cu sab ia !

Li-se cade deci să fie alături spre veşnică pomenire şi înch inare!

Inchipui | i -vâ: M hai Vitdazul deopar te , cu Horia, cu Şincai, cu lancu, cu Bămuţ iu şi Bălcescu iar în faţă Regele Ferd inand cu s o l ­datul român zicând:

M ă r i a t a . V i t e a z u l e Mihai. . p o r u n c a ţ i -e î m p l i n i t ă I

Cerem acest mândru monument al sfin­telor noastre visuri împlini te! II cerem pen t ru noi şi-1 cerem şi pentru străinii fnduli, ca sfi vadă şi ei câ România noastră mare se î n t e ­meiază pe vitejia în lupte (Mihai, lancu, F e r ­dinand) şi pe puterea învăţă tur i i : Şincai, Băr ­nuţiu, Bălcescu!

S t A r i t e d u l i , u s i » . O g n t* din Var­şovia aduce următoare le amănunte despre s t ă ­rile de astăzi dm Bolşevicia: 15 mii de n e g u ­ţători, cari nu s'dii s j p u s legi 'or, au fost t r i ­mişi în S beria. 20 la suta dintre ei au mur i t pe drum. Roadă a fost foarte s b b â , de a c e e a oamenii îşi vând vitele ps preţuri de bat jocură . Foametea e grozavă. înşişi bolşevicii r ecunosa câ 6 milioane de hec ta re de pământ n au p r o ­dus a p r o a p j nimica şi că numărul celor înfo­metaţi este 6—7 milioane, dar e mai mult ca s gur că Dumârul lor este de cel puţin 17 mi ­lioane. Cam a treia par te a tinerimii e a t insă de boala cea mai groaznică , tuberculoza sau boala uscată, dar mai sunt şi altele, este c i uma şi asa numitul ulcer s iber ian . Dela 15 Iulie până la 10 August numai m gubernia Ast rahan au fost 823 cazuri de ciumă, dintre cari 698 s 'au sfârşit cu moarte. Ulcerul siberian este o b bă în stomac, care p roduce dureri îngrozi toare şi este si mai răspândit decât ciuma. Acesta es te raiul bolşevic 1

xetul, fetele. C t s t e a din u r m ă păreau că vor să mă mance cu ochii , căc i de, e ram şi eu pe ace le v r emur i des tu l de ch ipeş şi p u r t a m o frizură linsă ca ogl inda .

După sfânta s lu jbă , s'a opr i t satul întreg înaintea biserici i . Când a m eşit afară, toţi şi-au descoper i t cuvi incios capete le , întinzându-mi mâini le , tn semn da c ins te . Feme i l e mai sfiicioase cum se şi cuvine, mai de -opa r t ' îşi şopteau la urechi , nes lăbindu-mS dm ochi . Iar codanele de f te, mă măsurau cu coada ochiului , dm creş te t p â n ă la papuci i noui de nouţ i .

C iâ sn icu l , c a r e a ieşit mai pe u r m ă cu păr in te le , nu m'a învrednic i t sa mi întindă mâna. Dar i a m înîtns-o eu.

— „Sâ t r âeş t i - moşu le* , — i-am zis, — •Cam auzit î acă din B aj despre vrednic ia D i m i t a l e " ! Mai mul t n ' am putut vorbi , căci moşul m'a împroşca t din gură , ca o s t rop i toa re !

— „Hei, h- i , , de-ar mai trăi Măria S Feteche şi Atulanu, ştiu că te-ai pr icepe mai hine la sfintele căr ţ i .

Şi in torcându-se sp r e oamenii din sat, ca * * i aţi ţe în con t ra mea, îi s t ropi şi pe ei cu Spume:

— „Când ajunge ăsta cu Ionu lui Măriuţa »»ea, D u m m z e u să- l hod inească? Ala numai

ani a dat cu nasu pe la Blaj şi o zis ca­s n i c i i d in conzis ior iu : „Poţi merge fiule acasă , «» eşti învăţat de poţi fi şi P°P* Ş* d a s o £ l î n

«atul vos t ru!" . c

Aşa , s t a ! aşa a z is ch ia r Etelenţta Sa

domnul cozistoriu, • cătră nepotul meu. Da el n'o vrut să ghie a e a s l . A vrut sâ guste toată învăţătura, să stie şi ce" nu-i pe lume. Când cânta el Cheruvicul în mănăstirea din Blaj, îsi r idicau măriile lor sfinţii canonici sprâncenele cu toegele şi se uitau la el, ' ca la Anganghdu Gavr i î . Asa, zău! Da când sâ gate car tea ai de pe u r m i , s'o pre lotiţit la învăţătură şi i s'o rupt haiera inimii. Şi-o venit acasă şi-o murit. O murit cu Cheruvicul în gură! Asa zău!"

Lumea, care era sătulă de sfătoşeniile lui m o ş Toma, începuse să se răsfire în tont-; păr­ţi le spre casă.

Eu am rămas amarii/ la masa părintelui. Şi poate, în ziua aceea îi lăsam, cum şi-a lăsat H a m p u odată ciurda î a ' ho lde le oamenilor, iar el a venit la horă in sat . Dar îmi era ruş ine de lume şi c redeam, voiu face şi eu un an, c u m au făcut toţi dascăli i , de când a lăsat Dumnezeu ca şi în Curmătură să se înveţe car te . Căci n'a fost om, să poată zice, c'a stat dascăl mai mult de şase septe luni tn Curmătura .

De-aceea copiii , cari i-am g ' s i t în şcoală , peste care moş Pâncu e ra inspector mit ean, cum se obicinuise pe ace le vrem iri , e rau îm­părţiţi in t re i c l a se : în clasa întâi e rau ce ice puteau număra pe degete până Ia zece , înt r 'a doua, cari cunoşteau li terele, i a r cei car i le şt iau împreuna: c . . . u . . . o. cuc, făceau c l a s a a treia. Cântările bisericeşti tns t toţi ie ş t iau de rost, iar lucrurile din -coală le ş t iau spurie în ungureşte, pe nerăsuflate.

Moş Toma nu mă supraveghia numai în biserică, dumnealui îmi purta Sâmbete le şi afară de casa Domnului, căci de, su r tuca r e r a m şi eu, ca şi ceilalţi înaintaşi ai mei . Şt de popa şi de daseâlu se îngrija crâsnioui mai tare ca d e curăţitul sfântului l ăcaş .

Popa era un păgân, — după credinţa lui moş Toma, — cS mânca în postul mare fasole prăjită in untură, iar eu, un i fl ndar, c a r e n-am isprăvit toata invăţs tura Blajului, şi a m căzut' pe capul lor, fiindcă n-am tr bui t nimănui .

Mult sS seerementa crâsnicul , când adu­nam în dările d- iarnă ficiorii si f tele la scoa lă .

:— „No, ui la e!, cum adună pe toate hai -n m a l e l e . Şi noi ne uităm la el, cum se pupă cu ele în şcoală. Şi satul t-ic.", par 'că l'ar hi orghit Dumnezeu. Aşa, zau! Face ce vrea ş i tu prostule dă-i p l a t a . . . , trei suie de zloţi buni , pe-o iarnă!"

La un Crăciun, nm înjghebat o mică pe ­trecere în şcoală, cu cânt»ri, declamari şi un joc vesel, până'n ziuă. A doua zi mo? T o m a , a cerut cheia şi a numărat toate urmele cu ie ­lor din papuci, ce-au rămas în podine.

— „Podeala asta n'o plăteşti cu tot sa -larul dumni ta le ' , — mă speria moş Toma, împroşcându-mă cu zoalelc-i din rfurâ.

— „Numai s i fii harnic, moşule", — în­drăznii a-i răspunde .

Atâta i-a t rebui t cănelui, să-l harăiu. Şi-a luat băjul în mână şi-a pornit s r r e

o r a ş la domnul pro topop , care, nefiind zi de

\ J

P a g . 4 . U N I R E A P O P O R U L U I Nr. 51—52

Cum stă Lumea şi Ţara. Ungurii din Ardeal

Ce mai fac şi cc mai zic. — Partidul unguresc. — Cum ţin ei Ia bisericile şi şcolile lor.

Ungurii din Ardeal au început să-şi vină în fire. Dupăce s'a sfârmat Ungaria cea fudulă de dinaintea râsboiului şi peste un milion de maghiari s'au trezit, vrând-nevrând, în România mare, ei au rămas tare plouaţi. Şi cum să nu rămâie ? Oâ le-au căaut pintenii şi le-au căzut şi penele de cocoş din frunte şi s'au pomenit şi ei — »gyologaşU — vorba lor. Că umblaseră destul călare o mie de ani . . .

Dela România mare încoace, Ungurii din Ardeal o postată de vreme

au stat cu spaima in sân, că nu ştiau ce se va întâmpla cu ei. Credeau că o să-i spânzure Românii pe toţi. Dar Românu-i o m bun $i nu-şi face păcate, măcar Doamne câţi oameni de-ai noştri n'au fost băgaţi în mormânt pe nedreptul de către Unguri, când au fost ei mai mari. Dar noi am iertat totul şi bine am făcut. Duşmanul îngenunchiat nu mai e duşman. E numai un om neputincios, cu care nu-ţi faci pă­cate.

Când au văzut însă, că noi suntem stăpâni pacinici, au mai stai o vreme mocniţi.

Umblau cu capetele plecate şi ful­gerau pe furiş priviri de mânie spre noi. Nu ie venia la socoteală să se ştie înafară de >Magy arorszâgul« lor. Fierbia ceva în-tr'ânşii. Mânie, ura învinsului, ori pofta de răsbunare ? Se gândiau însă de bună seamă la Horthy şi la ^ejsrediştii» lui, cari ascut săbii neghioabe la Budapesta.

Nădâjduiau, că România mare n'are să vecuiască şi mulţi se gândiau poate cum o sâ-şi mai răsbune, de s'o întoarce iarăş ţara lui Pap /ano//

Au trebuit însă să vadă. că'Horthi* bâcsi nu mai vine şi România-i Românie în lege, pe care nu »ebrediştii< vor pu­tea-o sfarmă vreodată.

Au văzut şi s'au cuminţit.

Astăzi Ungurii din Ardeal s'au dat la brazdă şi caută să-şi facă un rost în noua lor »patrie* care este România mare. Nu mai umblă sândăcoşi, nici nu mai ochiesc aşa des spre Budapesta lut Horthy. Acest domn îşi are năcazurile sale acolo în ţara lui şi nu-i dă mâna să plece spre Tisa. Că ştie eă acolo stau zid de aramă vână­torii Regelui Ferdinand!

Deci Ungurii dela noi par a nu mai umbla azi după potcoave de cai morţi, ci vreau să-şi asigure un trai bun în ţara în care se găsesc.

Au acum un partid al lor

care ţine adunări, ca cea de curând dela Braşov, din care au trimis telegramă de supunere Regelui românesc şi spun că se socotesc a-i fi supuşi loiali şi fără gânduri ascunse. Tot l*a Braşov au hotărit să-şi aleagă şi ei deputaţi la vremea sa; — a u avut şi până acum doar' unu-doi de în­cercare. Pe viitor însă vor trimite la Bu­cureşti cât mai mulţi vor putea. Şi aceia vor avea să lo spună păsurile şi doririle pe calea iegii, cum se cade într'o ţară cu rânduială.

Pe lângă acestea Ungurii din Ardeal mai fac ceva şi o fac.foarte cuminte şi cu mare folos pentru dânşii. Putem să învă­ţam şi noi dela ei în această privinţă.

Până când erau mari şi tari, Ungurii din Ardeal nu-şi prea băteau capul cu

biserica şi cu învăţătura, că ziceau ei - s « să vază statul de e le !

Acum s'au trezit de cap şi z i c a ] t r e j

Biserica şi ş c o a l a î — i a t ă ce­tăţile noastre de tărie, zic azi Ungurii.

Şi se strâng şireag în jurul bisericilor şi al şcolilor. Ba mai mult. Ei azi nu se mai caută la faţă să vadă dacă sunt ca­tolici, calvini, ori reformaţi, ci şi-au dat mâna şi când e vorba de apărarea drep­turilor ior^sunt toţi într'o tabără. Vlădica dela Aîba Iulia ou cei dela Cluj se duc de braţ când duc plânsori la Bucureşti.

Nici când ungurii n'au ţinut mai mult la bisericile lor ca acuma — lără sâ se pizmuiască şi să se mance unii pe alţii!

Când au făcut catolicii din Cluj sfinţire de clopote la biserica cea mare, o săp­tămână au tăcut părâzi toţi Ungurii, nu numai catolicii! Tot aşa şi la adunarea dela Arad din toamnă.

Ei văd stâlpi de tărie în toate bise­ricile în cari se cântă ungureşte şi între el nu este dihonie şi ură. Tot aşa ţin şi la şcoli pentru susţinerea cărora plătesc a-runcuri foarte mari. Ei au azi mai multe şcoli câte aveau în Ardeal când erau stă­pâni.

Azi la unguri preotul e .puterea na­ţiei lor, şi cartea ungurească. Şi nu fac rea socoteală.

- In această privinţă am putea învăţa şi noi dela dânşii.

Ce s'a mai petrecut la Dej? Ale­gerea de deputat "la Dej a făcut mare vâlvă în întreagă ţara. Acum toată lumea ştie şi cunoaşte >păţania< protopopului Herman, preşedintele biroului de alegere din Dej . Acesta — fiind sluga plecată a ministrului Moşoiu — a încercat să facă alegerea p e placul stăpânului său. Dar şi-a luat răsplata dela deputaţii naţionalişti cari erau oameni de încredere ai d-rului Aurel Dobiescu, candidatul partidului na­ţional.

măr tu r i e , nu credea , să fie ce rce t a t de c râ s -nicul din Curmătură .

' Pare, că acum îl v i d pe Moş Toma, cu p ic ioa re le lui c r ăcăna t e ca n iş te obezi, cum se hă l t ăcâu ia pe drumul de ţară .

S a r a s'a în tors c'o s c r i soa r e , pe c a r e a a d u s - o în sân, gn j ind -n ca pe un mare lucru .

Când a-întins o păr in te lu i s'a uşurat spu-nându - i : „Am adus p e n t r u învă ţă to r o plăcintă. Numai de nu s'ar îneca m â s c â n d - o l "

Pă r in te l e a desfăcut s c r i s o a r e a şi a cet i t -o în t a i n l , apoi, ca s s - i faoâ pros tu lu i voie bună, îi z i se : „No, asta-i p lăcintă , nu g luma!"

Ce odihnit a pu tu t să d o a r m ă moş T o m a după i sprava asta, D e - a r fi ştiut, că p lăc in ta as ta nu - i chiar a şa nedosp i tă , să a'o pot în­ghiţi , l -a r fi prins fr iguri le ce le r e l e . Dar d o m ­nul p r o t o p o p scr ia :

— ,Sfinţia T a ! Mai as tupă- i gu ra n e m u î -ţămituiui ăsta cu câ te ceva , ca să mai am p a c e de el. Luaţ i -vă cu buna pe lângă el, ca să se mai a s t âmpere .

învă ţă toru l să-ş i vadă mai depar te de m u n c a î n c e p u t ă ! . . . "

•*; Acasă , spunea celor- veni ţ i în poveşt i : — „Când m'o văzut d o m n u pâlrupop,

m'o blagasloyi t : „Fie num le Domnului bina cuvân ta t " , făcând cu d reap ta c r u c e peste capu l meu. Apâi mi-o dat un scaun z i cându-mi : „Şezi fiule şi descopere s e rv i t o ru lu i lui Dumnezeu răul, ca re a întrat în t u r m a D o m n u l u i " Io i-am s p u s toate cu de-amănuntul, ca şi când le -aş

fi avut scr ise. Dumnea lu i a scu l t a , smulgându-ş i b a r b a de ciudă. Apăi, ş i-o pus ochiiarii pe nas , o luat o carte de legi în mână şi peana de g â s c ă în alta şi s e uita în canoane şi scria . Şi-o sc r i s o coală mare de hâr t ie , O pus pe-cetul pe ea şi-o lipit-o într 'un săculeţ de hâ r t i e . Aşa, z ă u !

Apăi r idicând ochii că t r ă cer, mi-o z i s : „Vrednic eşti fiule de ră sp la t a cerească, pen t ru grija ce o ai de căile Domnulu i* .

— .Acum să-1 vedeţi pe ţiflindarul, cum să-şi ia lăduţâ în spate şi po tecu! Las ' să mai înveţe ca r te ! Să ştie câ t Ionu îu Măriuţa mea, Dumnezeu să-î ier te , c 'o mur i t eu Chi ruv icu în gură . Aşa Zău!"

Aşa mă dedasem cu c iufşagur i le lui moş T o m a , ca calul ţ iganului cu foamea. Şi cu toate , că nu ie luam mul t pe suflet, moş T o m a totuşi a fost un bun î n d r u m ă t o r a l t inereţii mele . Dela s f â n t : slujbă n 'aş fi l ipsit pen t ru m a r e luc ru . In şcoală îmi dam silinţa să fiu bun, blând şi cu grije la pedepse . Afară mă pur tam, ca o fată mare, numai ca s ă n'aibe crâsnicul , de ce s e a c ă ţ a . C â t o t î m î g ă s i a n o d în papură , asta e r a t reaba dânsului .

La un ajunul Bobotezi i m ă rugase pă r in ­tele , c a r e era bă t rân şi c a m neput incios , să mă duc cu crâsnicul la n i ş te case mai înde­p ă r t a t e de pe hotar , ca să l e s t ropim cu a-ghiazmă. ^Calea e ra g rea . Abia am răzbi t p r in omăt cu moş T o m a .

Aci , după obiceiul vechiu , obiceiu, care-i

p lăcea mul t c rasn ieu lu i , la f iecare casă glaja cu rachiu îndulcit cu m i e r e e ra pe masă . Eu beam ua ciocan, c r â sn i cu l c inci . Când îmi făceam si lă şi luam două, m o ş Toma in tabula , nouă. L a casa din urmă, n e - a m odihnit până a secat m o ş Toma toată glaja .

Acum nici nu ma i pu tea vorb i , ci bolbo-r o s a numai , ca v i ţe lu l la cl ipa naş ter i i .

Dar, u i t a sem să vă spun, că pe mine nu m'a lăsat să pun m â n a p e . c ă l d ă r u ş a cu a-ghiazmă. Zicea, că n u - s faţă b i se r i cească . Ia că ldăruşe se puneau bani i , c a r i îi luam dela oameni , d u p ă c u m e r a s ta tor i tă s u m a de eei mai mar i . Pe a tunc i e r a u douăzec i de cre i ţa r i de familie. Ş i pe d e a s u p r a şi ce mai căpă tăm noi cinste , câ te doi , t r e i c r e ţ â r i . De la opt familii s'a fost s t r â n s a p r o a p e doi zloţi, to t bani mă­runţ i de a ramă .

In d r u m s p r e casă , c râsn icu l începuse , să-mi espl ice bo lbo ros ind , în ţe lesul Evanghe ­l i i lor de pes t e an .

Ca să s c u r t ă m ca lea , — c ' a r fi vru t c r â s ­nicul , sâ dea cu n a s u l şi pr in p ă h ă r e l e din sat, — o-am lua t -o p e d u p ă viia lui Mogheş , ca s i t r e c e m va lea şi s ă eş im tocmai p e unde cre­deam, c'a a juns pă r in t e l e cu I o r d a n u l .

Valea îngus tă , d a r gâ r loasă şi ghia ţa ca glaja. Ce r că ldă ru şa , p â n ă s 'a jungem în drum. Crâsnicu l „ba, că o s p u r c i ! " e

N'a scăpa t b ine vo rba din g u r ă şi zuuur r . . . . că ldă ruşa cu bani cu to t se t r ăvă l i au pe 0 0 ~ şt isa pârăului , iar c r â s n i c u l de-a dura , cu c a p u l o b l u ' n t r ' u n burduf.

Nr. 5 1 — 5 2 U N I R E A P O P O R U L U I

»Scărmănătura« deputatului Grigore Fil ipescu nu va uita-o câte zile va mai avea! De necaz, n'a vrut să vestească deputat p e alesul poporului, p e drul Do-brescu, candidatul partidului naţional. A făcut pierdute scrisorile dela 2 secţii. Dar

• a trebuit să le dea de capeţi Poporul ce­rea sâ se vestească deputat drul Dobrescu, cel care a câştigat biruinţa asupra candi­datului guvernamental. In sfârşit Insuş gu­vernul dela Bucureşti, dacă a văzut furia poporului care ameninţa că-şi va face sin­gur dreptatea a trimis ordin la Dej să se vestească deputat ales drul Dobrescu, can­didatul partidului naţional.

Bucuria poporului şi însufleţirea ale­rgătorilor a fost nedescris când s'a vestit că alesul Dejului e drul Dobrescu. Noul deputat a şi luat parte la şedinţele Par­lamentului din săptămâna trecută, unde a fost primit cu multă căldură de către de­putaţii opoziţiei. Fruntaşii şi parlamentarii partidului naţional din Bucureşti au sărbă­torit cu mare alaiu pe noul deputat dela D e j la clubul partidului. v

Biruinţa partidului naţional la Dej a arătat înc'odati, că în Ardeal singurul partid care se bucură de întreagă încre­derea poporului alegător e partidul naţio­nal. Către el se îndreaptă toate nădejdile d e bine ale tuturor ardelenilor.

Se pregăteşte guvernul cel nou. Sfârşindu-se desbaterile asupra budgetului (cheltuielilor) ministru de finanţe şi-a sfâr­şit cuvântarea — prin care a răspuns ar tacurilor deputaţilor din opoziţie — spu­nând, că acum numai au altă dorinţă cei dela guvern, decât să roage pe Domnul să-i sloboadă'n pace, căci şi-au înplinit datoria şi chemarea.

Tuturor deputaţilor şi senatorilor libe­rali li-s'au năruit toate planurile de viitor şi tare i-a mâhnit solia ministrului de fi­nanţe. Dar schimbarea guvernului nu e departe, dacă a silit s'o facă vestească în plin Parlament, chiar însuş dl Vintilă Bră-tianu.

— „Dască . . . baa, d a s c ă ă l ' . . . baaan* . . . răcnia m o ş Toma ca dintr 'un fund de bute.

Pe mine, m'a pr ins un r â s , de credeam, că mă umflă cu ţevea. Şi din tecăruiala râsului,

•mi-s'a p u s un junghiu la flâmânzarea stângă, de m'atn făcut ghem.

P â n ă am văzut scos pe moş Toma din •gârla ş i l-am t recu t în gurguleul de dincolo, e ram obosi t , de t r emuram din picioare, ca calul

-nemâncat . — „După că ldâ ruşe şi bani, vom trimite

p e c ineva , moş T o m ă " . ., _ o B a nu! De ce să râdă satul. Ia'n sco-

boară - te dumniata cu frumuşelul şi-i adună! De ce să nu- i împărţ im noi ? Noi ne-am osten-.t.... Până a t u n c i io mă hodin puţin. .'. E departe dm C u r m ă t u r ă " . . .

Aşa-mi gră ia moş T o m a 4e blând, că-mi p ă r e a u n adevăra t înger .

D a r lupul tot lup rămâne , ori cât ar urla de f rumos . Păn ' ce-mi sângeram manile prin sg run ţu r i l e văii, după crei ţar i , vulpea de sus, începu a socoti , t a r e e? să-1 aud:

—- „Dela Cocoloş douăzeci de crei ţar i şi tneâ pa t ru , îs douăzeeiş ipa t ru , cu douăzeci dela Marcu fac pat ruzeciş ipat ru şi cinci, cinste, îs p a t r u z ă a i s i n o u ă . . .

• — „Moş T o m ă , pe cei car i au căzut în burduf nu- i mai scoa te nici Hantă tarul !"

— „I 'an hai , să-i numărăm, pe câţi îi ai.

Dl. Iuliu Maniu Ia M. S. Regele. Săptămâna trecută dl Iuliu Maniu, preşe­dintele partidului naţional a fost chemat de către M. S Regele Ferdi'nand să-i îm­părtăşească planurile de viitor ale partidu­lui naţional şi împreună să se sfătuiască cum sâ se alcătuiască viitorul guvern.

Dl Maniu a stat de vorba cu M S. Regele vreme de două ceasuri. Acum după această sfătuire s'a şi pus la cale alcătuirea unui »bloc« al partidelor din opoziţie. E vorba să se relnvieze din nou tovărăşia* partidelor unite din 1919 cari au format împreună guvernul dlui Alex. Vaida-Voevod.

Acum s'au început convorbiri între fruntaşii partidelor naţional şi naţionalist al poporului şi chiar cu partidul ţărănesc. Aşa crede lumea, că între aceste partide se va face uşor o înţelegere asupra pro­gramului de guvernământ; doar singura greutate ar fi unele persoane cari nu ar fi chiar potrivite în noua alcătuire politică. Dacă înţelegerea se va face, atunci curând după sărbători, se vor perrece lucruri în­semnata în politica'ţării.

Dorim de atâta vreme o schimbare în politica ţârii, dar ea tot întârzie de pe o zi pe alta. Aşteptăm dela fruntaşii opo­ziţiei să închege odată frontul opoziţionist împotriva guvernului şi să se hotărască fără amânare la luptă hotărltăl Atunai bi­ruinţa nu va întârzia. Ea va fi a ţării în­tregi şi astfel vom scăpa ca un ceas mai curând din gura prâpastiei care ameninţă să ne înghită ţara.

* Iar tulburări studenţeşti. Impli-

nindu-se doui ani dela începutui mişcărilor studenţeşti, studenţii creştini au voit să sărbătorească în întreagă ţara această zi însemnată. Dar guvernul temându-se de noui tulburări studenţeşti împotriva jidani­lor a luat cele mai aspre măsuri de pază. Hotârlrea asta a guvernului . a îndârjit preste măsură pe studenţii dela Universi­tatea din Iaşi cari au încercat să se răs-bune pe colegii lor jidani cari au asmuţit guvernul împotriva studenţilor creştini. S'au

Şi de-or fi vre-o trei zloţi, apăi ceialalţi, acolo să putrezascâ!"

Adecă, cinstita faţă bisericească, aştepta să- i înmulţesc banii, cum a înmulţit Isus peştii şi pânile. In loc de doi zloţi, să i scot trei . De aceea începuse socoteala, ca nu cumva să mai bag în buzunare.

Numărăm, în căciula lui moş Toma şi ne iasă o sută şaptezeci şi nouă de bani.

Ochii moşului scânteiau de pă re re bună. — „Da, căldăruşa, învă ţă toru le?" _ „Aceea s'o scoţ i dumneata, ca să n'o

spurc!" — „Ba, nu! Fâ-ţi de trei ori c ruce şi suflă

de trei ori peste mână, ca să nu ţi-se uşte, şi ia-o, fără frică de păcat!"

— Ba nu! Lasă, că vine părintele- mâne după ea!"

Crâşnicului i-se încreţi fruntea d<i îngr i ­jorat . Se uita ne râpă în jos , la căldăruşa, ca re sta îptr'o dungă, mută şi nepăsătoaiv. Moş Toma, nu se încumetă să se scoboarc după ca. La vale, ar fi mers el, cum ar fi mers , mai pe vrute, mai pe nevrute, dar dc ieşit era mni

g r t U In urmă mi-sc făcu milă de dânsul. Am scos căldăruşa fără să suflu de trei ori pes te

m â n S ' _ Hei hei, dacă ar mai trăi Măriile lo r Fe teche "şi M u l a m ! * , - a ş a Ie *>ea m o , Toma

produs în unele Jocuri încăerări Intre stu­denţi şi poliţie. Dar cu capete sparte nu s'a ales nime. Acum lucrurile s'au liniştit şi studenţii îşi continuă ca şi mai Înainte viaţa lor de carte şi Învăţătură.

#

Din lumea largă. Un nou sfat între România şi

Rusia. Sfatul dela Viena — pentru a se ajunge la o înţelegere între Români şi bolşevici — s'a sfârşit fără a se ajunge la un înţeles cu bolşevicii din pricina Basa­rabiei.

Din primăvară, de când s'a sfârşit sfatul dela Viena, bolşevicii nu s'au stâm-părat de loc. Tot intr'una ne-au atacat pe la graniţă, in Basarabia, dar grănicerii noştri nu s'au spăriat de »roşii< lui Trotzky şi le-au răspun după vreonicie: cu puşca şi cu tunul!

Văzând bolşevicii că nu pot răsbi cu Românii, acum încearcă o nouă apropiere între cele două ţări.

La ministerul de externe român a sosit Invitarea guvernului bolşevic prin care guvernul român este chemat iar la sfat cu bolşevicii. Ministrul de externe (preste trebile din afară) dl I. G. Duca a răspuns, că Românii bucuros stau* iar de vorbă cu guvernul bolşevic, dar numai după sfatul Micei înţelegeri care va avea loc la Bucureşti în luna lui Ianuarie 1 9 2 5 .

Că ce se va alege din noul sfat ro-mâno-bolşevic încă nu putem prevedea! Dacă bolşevicii mai au de gând şi acum să se târguiască cu Românii asupra Basa­rabiei, atunci mai bine ar sta pe loc!

România şi-a spus cuvântul său hotă-rîtor şi nestrămutat şi nimeni nu va în-drăsni să tulbure liniştea dorobanţului ro­mân fără a-şi lua răsplata cuvenită!

Răsboiul civil în Rusia. Trotzky, comisarul armatei roşii a fost scos dela conducerea armatei. Faptul acesta a pro­dus mare nemulţumire In rândurile arma» tei roşii care se pare, că a rămas credin­cioasă lui Trozky. Din unele garnizioane

la canonicii de pe v r e m u r i : Feke te şi Aîutan, ' — „ţi-aş a ră ta io cine-i crâsnicul T o m a din Curmătură" .

— „Ce mi-ai a ră ta m o ş u l e ? " — „Să- 'npingi dumniata, pe-o faţă b iser i ­

cească în gâ r l ă ! Hei, he i ! De-aş maj pu tea m e r g e oda tă

până la Blaj, unde-o învăţat Ionu lu Măriuţa mea, Dumnezeu să-1 ierte, c'o murit cu Chi ru- * vicu în g u r ă j "

Şi cu omul aces tea am dus-o do i sp rezece ani încheiaţi, cât n'au putut răbda do i sprezece învăţători.

Şi satul !-a încredinţat t re izeci de ani dc-arândul cu slujba de c ;âsnic , numai ca să aibă popa şt învăţătorul un ghiold la inimă.

Nu ştiu cum s'or avea păr intele A v r a m cu ciâsuicul Toma po cecalaltă lume, unde au t recut amândoi, câ'u lumea asta pămân teasca treizeci de ani s'au certat, tot cam a doua zi, oJată .

Din partea mea: Dumnezeu, să-i facă p a r t e cu drepţii , cA destul de strâmb a fost m o ş Toma în v ia ţ i .

Petrea Dască lu l .

Fraţi săteni, ţineţi minte, gaze ta voastră e ,Unirea Poporului"

P a g . 6

Nou abonament la

„Unirea Poporului" începând cu 1 Ianuarie 1925 abona­

mentul la >Unirea Poporului* este urmă­torul: P e un an Întreg . . . . 120 I>. Pe o jumătate de an . . 6 0 , P e trei luni . . . . . . 3 0 „ Zn Amerioa şi în străinătate 3 0 0 ,

Scumpetea cea mare de acum ne-a silit să facem o mică urcare în preţul de abonament Să ştie însă iubiţii noştri cetitori că nu râvna de câştig ne a îndemnat la acest pas, ci urcarea de preţuri la hârtie şi la tipar şi încă de câte 3—4 ori pe an. Câştigul nostru e truda şi munca de pomană. Că asta i sozrtea gaze­tarului român în zilele^noastre. Mă­car său n'ar fi cu dreptate să mai fie tot aşa, că nu-i muncă mai isto­vitoare ca a noastră.

Nu ne-am plânge însă, de-am primi la timp măcar puţinii băni-şori cu cari trebuie să plătim chel­tuielile gazetei. Dar sunt unii abo-nenţi cari îşi fac chiar de cap. Ii rugăm pe aceştia ca barăm acum să nu şi uite de datoriile ce le au faţă de această gazetă fără fonduri şi fără ajutor de nicăiri.

Abonamentul se plăteşte înainte!

0 desminţire. — S a u cum înfăţişează adevărul gazeta pentru

popor a Mitropol ie i dela Sibi iu .—

Primim spre publicare următoarele şire:

Onor. Redacţii „Unirii Poporului" în

Blaj. \_ Rugăm binevoiţi a da loc in, gazeta

DVoastre rectificării de mai jos, pe care gazeta „Lumina Satelor" dela Sibiiu tt re­fusât să o publice:

„Onor. Redacţiuni a gazetei „Lumina Satelor". în Sibiiu.

In Nr. 42 al Gazetei DVoastre V'aţi ocu­pat de "cazul orfanului Bujag Lazar din Cib, elev al Orfelinatului nostru. Ceeace scrieţi însă în legătura cu acest băiat în gazeta DVoastre nu numai că nu sunt curatul adevăr, dar sunt potrivite să strice numele bun al Orfelinatului nostru.

De aceea Vă rugăm, ca în cel mai apro­piat număr să binevoiţi a publica această rec­tificare, pentrucă oricine să poată vedea, care este adevărul în această chestiune.

Bujag Lazar e orfan de ambii părinţi. Tatăl sâu a muriHnainte de războiu. Mai ales în timpul din urmă a avut purtări foarte rele. A mers pâna acolo, încât a scos briceagul a-meninţând pe surorile de caritate şi spunând în repeţite rânduri că el are .tată, la care vrea să meargă, ca să-l îngrijască. Superioara dela Obreja, ne mai putând învinge cu el, 1-a lăsat să plece acasă, dupăce 1 a îmbrăcat cu haine şi gnefe noue. Despre aceasta a fost încuno-ştinţat tutorul băiatului. Gândul superioarei era, că băiatul, dupăce va fi stat câtâva vreme printre ai săi, se va întoarce, Îndreptat, în Or­felinat.

Nimănui aici nu i-a trecut prin gând vreodată să aducă acest caz în legătură cu turburările confesiona e dela Cib. Doară băia­tul e gr.-cat. şi părinţi n'avea, aşa încât la vrâsta de 11 ani nici într'un chip nu putea să treacă la ortodoxie. Astfel, dacă în tractarea acestui caz am fi fost conduşi de consideraţii confesionale, interesul nostru era nu ca sâ-1 dăm afară expunându-1 la ispitele ademeni­toare ale ortodoxiei, ci să-l ţinem cu orice preţ în Orfelinat, pentrucă numai aşa îl putem asigura pentru biserica gr.-cat.; aşa însă n'a scăpat de aceste ispite, căci sosind la Cib a stat 10 zile la unchiul său Timoteiu One, un mare duşman al uniţilor, apoi a fost luat de pâr. Moruşca, apostolul vremelnic al ortodoxiei la Cib şi cumnatul păr. Mitropolit Nic. Bălan şi dus la Sibiiu, unde, dupăce a stat trei zile în convieţui liceului, a fost pe urmă primit în Orfelinatul ortodox.

In cât priveşte îubolnăvlrea băiatului de râie şi de tifos, de care amintiţi într'un număr de mai târziu, servească drept dovadă aceste cuvinte din certificatul aci anexat a! Dlui Dr. Aurel Ijac din Teiuş, medic de circumscripţie: „Oficiul sanitar, lunar cel puţin odată inspec­tează Orfelinatul din Obreja, aflându 1 întot­deauna în cea mai mare ordine, iar băieţii îs curaţi, bine provăzuţi şi pe deplin sănătoşi; aşa că întotdeauna părăsesc acel Oifelinat cu cea mai mare satisfacţie sufletească, văzânâ, că cu câtă dragoste şi abnegare de sine sunt îngrijiţi orfanii acelora, cari şi-au jertfit viaţa pentru neam, pentru ţară şi deci şi pentru n o i . . . Morb contagios în Orfelinat nu a fost afară de 6 cazuri de rugeolă în anul 1922, ceeace încă dovedeşte buna îngrijire, 'spiritul de jertfă şi de dragoste faţă de orfani al călu­găriţelor şi candidatelor". Este deci esclus , ca băiatul să se fi îmbolnăvit de râie şi de tifos în Orfelinat, şi nici chiar din răceala, ce even­tual îşi va fi contras-o în călătoria spre c a s i ,

fiind lucru ştiut, că nici raia nici tifosul nu 5 e

poate căpăta fără infecţie. Mai spuneţi apoi, că în Orfelinatul orto­

dox din Sibiiu ocrotiţi doi orfani gr.-cat., p , cari nu-i supără nimeni pentru credinţa l o r . Am dori însă să şt im, dacă aceşti băieţi învaţ i religia dela preotul lor gr.-cat. şi ascultă litur­gic ia biserica gr . -cat? Dacă aceasta nu S e

face, atunci, evident, avem de a face cu o educaţie de ieniceri.

Ei bine, poate aceasta servi drept un tit l* de laudă?

Primiţi, etc. B l a j , la 2 Deeemvrie 1924.

Iacob Popa canonic, dir. Orfelinatului.

Colindă de pe Târnave. Sculaţi, sculaţi, gazde mari, Florile dalbe. Că vă vin colindători! Dar cu dânşii cine-şi vine? Vine Domnul Dumnezeu Mititel, înfăşeţel

. în scutec de bumbăcel. Mâna dreaptă crucea duce, Mâna stângă busioc. Crucea-i a bătrânilor, Busuioc nevestelor, Măr de aur ktelor, Sănătate tuturor... întră'n casă după masă, Peste masă grâu revarsă, -Să iasă răul din casă. — Noi cântăm şi colindăm; Şi la gazdă o 'nchinăm, I-o'nchinăm cu sănătate, Că-i mai bună decât toate.

Dela noi, Dela vre-o doi; Mai vârtos Dela Hristos.

Să fi gazdă sănătoşi

Publicaţie de licitaţie. Pentru exarendarea vămii podului ditt

oraşul Blaj se va ţ n e a licitaţie in Blaj !a la 24 Decemvrie 1924 ia oarele 12 din zi în biroul susemnacului advocat arhidiecezan.

Dreptul de a culege vama, împreună cu accesoriile, se va exarânda pe. anul 1925.

Preţul de strigare este 4 0 6 0 0 Lei. Condiţiunile de licitaţie se pot vedea

în biroul subsemnatului în cursul oarelor de oficiu.

Ceice doresc să ia parte la licitaţie sunt datori a depune înainte un vadiu de 4 0 6 0 lei în bani gata saii hârtii, de va-loa re notate la bursa din Bucureşti.

Ofertele prezentate în scris se vor lua în considerare numai pentru cazul dacă vor fi prezentate până la data de mai sus, fiind anexată şi declaraţia, ca oferentul cunoaşte con iiţiile de licitaţie.

B l a j , 13 Decemvrie 1924. Dr. ZAHARIA BOILA s s .

(135) t - 1 advocat arhidiecezan

Binevoitorii şi • pr«j>nUorll «»*p

noastre plâtesc. ahonuuirnl 1 5 0 lefp« un

s'au pornit ştiri, că oştirea roşie e de partea lui Trotzky. Dm cauza asta s'au iscat mari neînţelegeri în sfatul comisarilor bolşevici. Zinoview l'a ameninţat pe Trozky, câ dacă nu se va supune, atunci va fi a-lungat şi scos din ţara. Trozky a răspuns ca nu-i teamă de nimic şi i-a ameninţat pe ceilalţi tovarăşi ai lui, că în scurtă vreme armata roşie va face rânduialâ şi în con­ducerea Rusiei.

Cutremur de pământ In Italia. In săptămâna trecută s'au simţit in jurul oraşului Triest mişcări repeţite de pământ. Locuitorii din anumite părţi ale oraşului, de frică, şi-au părăsit casele. Stricăciuni de case însă nu s'au făcut. La Padova, F iume şi Veneţia Giulia acolo s'au stricat mai multe case , însă oamenii au scăpat sănătoşi şi teafâri.

Dl Macdonald părăseşte A n g l i a . Fostul primministru englez şi conduc atorul

. partidului muncitoresc, dl Ramsay Macdo­nald a părăsit Anglia la 2 3 Decemvrie, plecând în Indiile apusene şi în Panama pentru căutarea sănătăţii şale.

S e va întoarce în luna Februarie. Până atunci noul guvern conservator

Işi vede de lucru, pornind pe alt drum decât cel croit de guvernul lui Macdonald. Mai ales faţa de Rusia bolşevică guvernul iui Baldwin are o purtare neîncrezătoare Din această pricină bolşevicii se simt tare supăraţi că nu pot să-şi lăţească şi in ţara anglmşuîui învăţaturile bolşevice.

Ce-i mai nou în Franţa? n Franţa mai uşor pescuesc în tulbure bolşevicii. In fruntea guvernului francez se găseşte dl Herriot un socialist cu tovarăşi cari vreau o înţelegere cu Rusia bolşevică. — Dar toate partidele naţionale sunt împo­triva unei înţelege» i cu bolşevicii şi guver­se v* supune.

Nr. 51—52 U N I R E A P O P O R U L U I Pag. 7.

Ştirile Săptămânii. Sărbători vesele şi fericite

dorim tuturor cetitorilor şi prie­tinilor gazetei noastre.

Naşterea lui Hristos să và fie de fo los!

Calendarul Săptămânii. Dumineca In. Naşt. Dlui Isus Hristos. (21 Dec.) —

Apostolul D iminecii înaintea Naşterii Domnului Isus Hristos Evangelia înv. VII. — Vers 4.

Dumineca după Naşterea Dlui Isus Hristos şi a Sf. losit i28 Dec.) — Apostolul Duminecii după naşte­rea Domnului, — Evangelia Învierii VIII. — Vers 5.

Zina Data Sfinţii a căror pomenire facem

Dura. 21 Decemvrie Sf M. Iuliana. Luni 22 > Sf. M. M Anastasia. Marţi 23 » Sf 10 Martiri din Creta. Miere. 24 Cuv..Mart. Eugenia. Jo i 25 > i f t ) Naşt D. Isus Hristos Via. * 26 Sob. Maicei Domnului. Sâmb. 27 » Sf. M şi Arch. Ştefan. Dam. 28 > Sf. 20,000 M. din Nicomedia Luni 29 S. 14,000 prunci ucişi de Irod Marţi 30 > S. M. Ânisia. Mere. 31 Cuv. Melania Romana.

P a t r i a r h o r t o d o x Ea B u e u r e ş t l . Mi­n i s t r u l cul telor , adecă cel ce este mai mare pes te t rebur i le b iser iceş t i , a fâcut o declaraţ ie din c a r e se vede , că guvernu l are de gând să r id ice mi t ropol ia o r todoxă deia Bucureşti la r a n g u l de patriaib.se Pr ic ina este câ, dupăcum s e şt ie , b iser ica neunită este o biserică autoce­fala, a d e c ă nea tâ rna toare de alt cap biser icesc decâ t de cel dela Bucureş t i . I a r dupăce în toate ţ ă r i l e neuai te capii b iser ic i lor au titlul de pa­t r i a rh , b iser ica o r todoxa din România incă vrea să a ibă aceas tă c ins te .

Pa t r i a rh i se numesc ace i vlădici ai că ro r îna in taş i au fost chiar înşişi apostolii. Astfel de patriarhi sunt de fapt numai patru: cel dela Roma, dela Ierusalim, Antiohia şi Ale­xandria Mai târziu insă unii vlădici au cerut să fie numiţ i şi ei pa t r ia ih i , cu toate că pe s c a u n e l e lor n -au şezut nici când. apostolii . Aşa au fâcut ce l dela Constantinopol, dela Moscova , dela Car lovă ţ şi Sofia. La pr imăvară e vo rba să se ţină la Constant inopol un m a i e să-b o r a l tu tu ror b iser ic i lor neunite din lume. Şi a tunci nu se poa te ca numai biserica ortodoxă din Român ia sâ nu aibă patriarh, .pe când toate ae le la l te şi-1 au p e al lor .

R e u n i u n e a p o m p i e r i l o r v o l u n t a r i d i n B Î K J , a ranjază a doua zi de Crăciun o p e t r e c e r e cu j oc , în sala hotelului „Univers".

C â n d s t a t u l n u , p l ă t e ş t e . Neguţătorul r o m â n din Lugoj Gheorghe Murariu a vândut ta anu l 1921 temniţei de acolo fasole, cartofi, u n s o a r e şi al te luc ru r i da a le mâncări i în preţ 4 e 18 mii lei. Ban i mulţi acuma-s patru ani .

Bietul neguţă tor abia atunci îşi deschisese p răvă l i a si, ca sâ- i stie îndestuliţi pe bieţii robi, a împrumuta t deia bănci 3 0 - 4 0 mii de lei, în aăde jdea că s ta tul îi va da iute banii. Dupăce însă s ta tu l nici după trei ani nu şi-a ţinut de da tor in ţâ a-si plăti datoria, bietul neguţător 1-a f â r î t din pr ic ina că 1-a nefericit, 1-a adus la sapa de lemn, silit fiind să plătească numai dobânzi peste 15 mii iei .

C e a ţ ă n s m a i p o m e n i t * l a L o » d r » . M a r e a capi ta l* a Angliei a fost învăluită m ziua de 10 Decemvr ie într 'o ceaţă atât de deasă cum n u s'a mai pomenit în Anglia dc ani de s i le .

î n c ă dela p r ânz lumina zilei a fost Intu-aeeats, a sa că pe s t răzi nu mai umblau BICI

t răsur i , nici t r amvaie . S'au întâmplat mai multe n e n o r o c i r i .

N o u l a r h i e p i s c o p c a t o l i c a l B u c u ­r e ş t i l o r . Preafer ic i tul Părinte dela Roma a numit pe Preasfinţitul episcop catolic al Ia­şi lor Alexandru Cisar arhiepiscop catol ic al Bucureşt i lor .

C e f » « e b e n t u r a . Filip Savenco din Hotin Basarabia, înapoindu-se seara dela o nuntă, s'a culcat. După 3—4 ore soţia sa voind să-1 scoale, la găsit mort .

Ilie Iancovaş din fanăuţi (Basarabia) a fost găsit mort în faţa cârciumei lui Borah Melman. Nefericitul a murit tot din beţie.

V o m a v e u f a b r i c a d e a e r o p l a n e . Ministerul nostru de războiu a comandat încă în pr imăvara acestui an 120 de aeroplane la o fabrică franţozească şi 60 la una englezească . Fabr ica englezească a pus atunci In vedere ministerului nostru, că ea zideşte foarte bucu­ros o fabrică de aeroplane în România, cu un capital de 120 milioane lei. Dintre aceştia 45 do milioane le dă fabrica engkză , iară 75 băn­cile româneşti din ţară. Fabrica va putea p r o ­duce 250 de aeroplane Ia an.

A a i u r i t c â n t ă r e ţ u l C â m p i e i . Dumi­tru Pop învăţător pensionat în Fârăgău vesti tul cântăreţ al Câmpiei sa stins în anul al 70 ai vieţii. — Fiei ţărâna uşoară .

Mai b i u e m o a r e d a r n u m e r g e f u U n g a r i a . Ungurul Balisi Iozsef din Petroşeni , nefimd cetăţean român, a fost poftit să p ă r ă ­sească ţara şi să se ducă în patria sa, c a r e este Ungaria. Bietul om văzând că n-are în-câtrău, decât sâ se ducă în Ungaria, pe ca re bsgseamă nu o tare iubea, mai bine s'a a run ­cat înaintea trenului ce merge dela Lupeni la Vulcan, care 1-a strivit şi omorît.

T o t d i n b e ţ i e . Simioa Ciolan din co ­muna Drepcăuţi (Basarabia) s'a dus în Zăvo­iul Prutului şi pe drum s'a întălnit cu un alt om, ca re aducea rachiu din judeţul Dorohoi. Vorba v o r b i aduce, oamenii se împrietenesc, se pun pe beute şi, ca după beutură, se cear tă , ajung la podul Prutului unde se bat şi cad amândoi în Prut.

U n ş c o l a r m o a r e fn u r m a b e ţ i e i . Şcolarul I. Petru, în vârstă de 8 ani, dela şcoala primară din comuna Cracova din Banat, intrând in cârciuma iui Cos teaŢunea din aceea comună, a beut un pahar de spirt mestecat ou răchie. După câteva clipite băiatului i-s'a făcut r«u, s'a plâas câ-î doare dinlăuntru, apoi a că­zut la pământ, murind pe ioc. S'a pornit c e r c e ­ta re .

I a r ă ş i c o m p l o t u r i , ' comnnis te . In a-proape toate oraşele mari ale ţârii s'au desco­peri t mari comploturi comuniste ai că ro r con­ducători sunt unguri, ruşi, evrei.

L u p t a d i n t r e « e i d o i ţ a r i a i R u s i e i v i i t o a r e . Bolşevismul na numai că n-a apus încă, ci dimpotrivă s'ar părea că acum e mai în floare. Cu toata aces tea doi pogori tor i din vechea familie a ţari lor ruşi se luptă între sine, cum să se împărţească asupra pieii ursului . E vorba de doi veri, de marele duce Nicolae şi de marele duce Ciril, oari amândoi sunt ca si­guri că ajueg ţari. Ciril s'a şi proclamat deja

ţar dia mila fui Dumnezeu" şi a spus, c i nici vorb î na poate fi ca Basarabia sa rămână a României.

C » s ă a® e c a p e d e r u ţ t n e . Fata să­teanului Petru Gheorghe din comuna Moldeva-aouă din Banst a născut zilele t recute un co ­pil nelegiuit. Mama fetei, anume Ecatar ina Pe t ru , ca să spele ruşinea familiei, a smuls micul copilaş din braţele mamei şi 1-a a runca t în râul Nera. Se înţelege de sine că a fost a r e s ­tată şi dată pe manile judecătorilor.

S c a d e n u m ă r u l p o p o r u l u i tu B a n a t . DI Dr V Bianu a arătat într'o vorbire în s e ­nat, că femeile din Banat se feresc prin tot feliul de mijlo.oe s i aibe cop,». P n c n a es te uxn cel mare şi dorinţa de a-şi Păstra t rupul

cât mai f rumos. Mitropolitul pr imat a r ă spuns că ' ş t i e şi el desp re aceas ta , încă de când e ra episcop la Caransebeş , şi că o altă pricină este şi împrejurarea că ţăranii din Banat nu voieso să-şi fărâmăţeze ave rea ; din pr ic ina aceas ta îşi mărită fetiţele de 10 ani cu băieţi de câte 14—15 ani de probă numai. Aceşti copii se sfă­desc şi se despăr ţesc şi apoi se căsă to re sc iarăşi de probă cu a l te le .

Pe lângă pricinile pomenite de dl V. Bianu şi de mitropolitul primat noi mai a d a u g e m una, c redem cea mai de căpetenie : lipsa de rcligiositatc şi de cucernicie . Biserici le din Banat sunt pururea goale, oamenii nu-şi bat capul decât cu tmbogâţirea, pe Dumnezeu şi pe biserică nu prea dau nimica. Urmarea e că n i ­mic nu-i reţ ine dela păcat, iar femeile sun t în stare să-şi omoare rodul nedesvol ta t al pân- • tecelui pentruoa să rămână frumoase.

De-ale economiei. Suntem In sărbători le Crăciunului. Avem

timp destul. Să încheiem socotelile de p e anul trecut. Dacă n'am Împlinit ceva, sa Împlinim în anul viitor. Să băgăm servitori şi să însăm-năm într'o cărticică simbria ce le-o dăm.

Frigul va ţinea încă mult şi ne t rebuie foc. Dacă n 'am adus lemne dela pădure câte n e trebuie, după Crăciun să aducem de bună seamă.

Să mergem şi în pivni(ă. Să t ragem vinu­rile limpezite. Să batem cepuri la buţi . D a c ă pivniţa mucezeste, s'o afumăm cu peatră pu ­cioasă.

Grajdul să fle curat. Când adăpăm vitele, să lăsăm uşa deschisă să se aierizeze în grajd. In grajd să fie cald, căci vitele m ă n â n c ă ma i puţin.

Să Impărţeşte şi nutreţul pent ru vite. D a c ă dăm vitelor pleavă să mănânce, s'o opăr im şi s'o mestecăm cu napi ori cu cartofi. Să d ă m şi sare vitelor.

A îngheţat şi e lunecos pe multe locuri . Potcovim caii şi boii de jug. Punem în po tcoave colţi ascuţiţi.

Galiţelor le d ă m grăunţe şi apă căldicică. . Punem în mâncare şi semintă coaptă de urzici; Vor oua mai de grabă. Să grijim ca ouăle să nu îngheţe.

Dacă am ucis porcii, să cercetăm b ine carnea, să nu fie cu măzăriche. Aceasta este o boală primejdioasă, de care se îmbolnăvesc şi oamenii. Carnea s'o sărăm bine şi s'o p u n e m -la fum. E mai bun fumul rece.

Carnea de porc pe care o măncăm să fie to tdeauna bine friptă ori fiartă.

Să curăţim şi pomii bătrâni de crengi uscate şi de muşchi . Crengile tăiate să le p u n e m pe foc. In ele pot să fie ouă de omizi, cari la primăvară vor ieşi şi ne vor strica pomii. P o n i i tineri să-i legăm cu paie, să nu-i roadă iepuri i .

Pe lângă stupi să punem cenuşă, să nti între şoarecii. Urdinişul să nu-I as tupăm, căci albinele să pot înăduşi .

Să grijim de toate , căci »grija b u n ă în-cunjură ori ce primejdie rea*.

C u m umblă târgurile: Vite cornute. Boi graşi de tăiat 17—18 mit

Lei, o v«că grasă de tăiat 4000— 5000 Lei , vacă cu lapte 3000—4000 Lei, viţei mici de tăiat 800 - 900 Lei.

Porci. Porci graşi sub 100 kg. 25—30 kg. , peste 100 kg. 3 5 - 4 0 Lei k<;.

Cereai*. Grâu 100—105 mii Lei vagonul , orz 58 mii Lei vagonul, evăs 57 mii Lei, cucuruc 50—54 mii Lei vagoaul.

Grâul s'a u rc i t tn preţ, deoarece c puţin şt să face export Întins de fiină.

• • • •

RECLAM!A • • :< este sufletul comerţului

\

Pae . 8 U N I R E A P O P O R U L U I Nr. 5 1 — 5 2 :

Neamul eschimoşilor. Aproape de capătul de miază noapte al

pământului, prin Canada, Groenlanda, Labrador şi Alasca, ţinuturi vecinie acoperite cu zăpadă, trăiesc eschimoşii, un neam de oameni de viţă mongolă.

S ^ u aşezat pe aici, venind din Asia, cam pe vremea când Românii s'au coborît din Ma-ramurăş în Moldova.

Eschimoşii sunt oameni mici. Cu pielea gălbinie, părul negru şi lung, ochii oblici, faţa rotundă şi umerii obrazului ieşiţi.

Sunt împărţiţi în triburi, N'au un con­ducător stabil. Triburile sunt împărţite în gru­puri mai mici. Membrii unui grup de obiceiu sunt rudenii mai de aproape. Conducătorul grupului e cel mai bătrân, care stăpâneşte ca un patriarh. Conducătorii sunt şi bosconitori.

Eschimoşii se ocupă cu vânatul şi pes ­cuitul. Renul — un animal ee trăieşte prin părţile acelea — nu l-au putut îmblânzi. Foca cea grasă, peştii şi pasările de apă sunt ani­malele pe cari le vânează şi le pescuiesc.

Carnea acestor animale o mănâncă. Beau untură de focă. Din sângele de focă amestecat cu apă de mare, fac supă.

Din piei de focă îşi fac îmbrăcăminte. Cu maţe de focă îşi cos cămeşile.

Din oase de ren şi de focă îşi pregătesc uneltele trebuincioase.

Mulţi dintre ei se neguţătoresc cu piei de ren.

Timpul cel mai potrivit pentru vânat este din August până în Decemvrie.

Iarna, când vânarea focelor este mai ane­voioasă, eschimocii sufer foarte mult de foame.

Locuinţele eschimocilor sunt de iarnă şi de vară. Locuinţele de iarnă le fac din zăpadă. Sunt mici şi cu fereşti din maţe de focă. In case luminează cu unsoare de focă*

Scaunele sunt de ghiaţă. Ca să poată şedea aruncă peste ele o piele de focă.

Locuinţele de vară sunt corturi — „tupic" — pe cari le schimbă dintr'un loc într'aitul.

Căsătoria la eschimoci , nu-i prea băgată în seamă. Din motive de nimica, se poate d e s ­face. Sunt bărbaţi cari au mai multe femei.

'' Femeile sunt soţii foarte credincioase. Îşi iubesc mult copiii, mai ales dacă sunt fe­ciori. Să-şi bată vre-o femeie copiii, nu s'a pomenit.

Adeseori familii fără copii adoptează câte un orfan.

Pe bătrâni ii îngrijesc bine. Dar pe vre­muri grele, de foamete, îi lasă şi îr» voia sorţii.

Pe bolnavii, cari nu se mai vindecă, îi omoară.

Pe morţi îi leagă în piei de animale, îi ţin câteva zi!e în casă, apoi îi îngroapă sub sloiuri de gheaţă.

Mortul nu-1 scot din casă pe uşă, ci printr'o gaură anume făcută în părete. După înmormântare aceasta gaură o astupă, ca su ­fletul celui mort să nu ştie veni înapoi.

Cine! zile după înmormântare bărbaţii nu i iertat să vâneze, iar femeile pot «lucra numai prin casă. ;

Hainele celui mort nu le mai întrebuin­ţează. Ori le dăruiesc vre-unui european, ori le aruncă.

Despre suîietul omulqi mort cred, că ţntră în trupul acelui copil, pe care îl botează pe numele mortului. In trupul copilului rămâne un an. Şi se poate cunoaşte de pe caracterul copilului.

Eschimoşii se închină unei zeiţe, pe care o numesc Sedna sau Nuliago. Aceasta poate aduce omului şi fericire şi nefericire-

Se închină si altor zei mai mici.

„Calendarul dela Blaj" pe 1925. Lămurire pentru cei ce l-au abonat pe înainte.

„Calendarul dela B la j pentru popor" a ieş i t cu m u î t m a i mare şi m a i boga t decum l»am fost p lănui t la început . In loc de 6 coaie de t ipar el are 9 coaie şi copertă în colori , care e o i c o a n ă fără păreche de* frumoasă . •

Deci a trebuit să ridicăm preţul dela 10 la 15 Lei, însă şi aşa e cel mai ieftin calendar românesc din acest an. Cu 15 lei cetitorii îl primesc aproape în cinste, cum s'ar zice.

De aceea îi rugăm să nu fie bănuiţi pentru 5 iei cu cât s'a pus mai mult'peste 10 lei, dar altfel nu ne-ar ieşi nici cheltuelile de tipar!.

Calendarul se trimite numai celor ce l-au cerut înainte prin scrisoare"anume. Ba şi din comándele ce ni-s'au făcut putem trimite numai jumătate din exemplarele cerute, că comándele au trecut cu mai multe mii peste ce am tipărit!

In librării calendarul pentru popor se vinde cu 20 Lei.

Mulţi dintre eschimoşi au primit şi cre­ştinismul.

Eschimoşii sunt oameni destu! de inteîi-genţi. Le place muzica şi desernnu!. Au şi literatură.

Dela fire sunt pacinici. Cu indienii daca se mai răsbo esc câte-odată.

Ion P o p u C â m p i a n u .

P o ş t a gazetei. Petra Molin Guta, Câraecea. Sunteţi achitaţi

până la 31 Martie 192t>." Gheorghe Radovici , Petrova. Am primit ,154 Lei.

Foaia se trimite regulat Şîefan Hxlmaghi, Comăna do jos. Sunteţi achi­

taţi până la 31 Dec. 1V24 Plutonier Honda Gheorghe, Bistriţa. Am primit

137 Lei. Onu Hârcioagă, Cinmbrud. Am primit 100 Lei. Ioan Trif, D< j Am priiuit suma de 220 Lei. Sun­

teţi achitaţi şi pe anul 1926.

P R I M Ă R I A C O M U N E I M A R I B L A J .

•Oricine are ceva de vândut ori de cunv parat, să publice în „Unirea Poporului", prin ajutorul căreia s'au făcut şi până acum mai multe târguri bune. 'reţul de publicare se află în fruntea gazetei Ia partea dreaptă şi este mai ieftin decât al tuturor gazetelor din ţară. Banii se trimit înainte.

ceasornicar şi juvacr în BLA] Sírada Timoiei Cipariu.

*9

Pubiicatiune. Pentru efeptoirea serviciului de pază

de zi şi noapte se înfiir ţeazâ în această comună un post de guardâ comunala cu 8 guarzi, cari vor staţiona ia p r i m ă r i a co­munală.

Sunt admişi la concurs: 1. Bărbaţi cu domiciliul stabil în co­

mună, majori, cari probează că au făcut armata, cu o purtare morală buna, fiind n«pedepsiţi pentru delicte, şi să fie ab­solut treji

2 Să ştie»scrie şi ceti legibil • 3 . Bărbaţii cari vor competa vor pro­

duce atestat medical dela medicul de circumscripţie, atestat de bună purtare, atestat dacă au mai fost aplicaţi în serviciu.

4 . Guarz'i beneficiază de un salar lunar de 1200 Lei şi uniformă.

Bărbaţii cari vor competa la posturile de mai sus îşi vor în tinta cererile până la 31 Decemvrie c. la Primăria comunală.

B l a j , 8 Decemvrie 1924. Dragoş primar.

II Preoţime! _ Nou Apărui 1 f

Predici la morţi ' de I. M A R G A , protopop

1 1 - l expl. 45 lei, plus 5*lei porto.:

fe 4

''Ml

S e găsesc to t felul de oroloage atât de bu«-sunar cât şi de părete, dela fabrícele ceíea mai renumite . — M a i vinde şi cele mai frumoase ca-* douri de Sărbătorit

Preţuri moderate. 131. 3 - ?

Cumpăr aurituri şi argintării.

Se află la Librăria Anca. Cluj. (33) 6-20 f

V|7 Vyv7 X,^ I "St"'ZJ'XJ> i "w" N > (!) O W Mare kftinăîakla 33b) ţl-j , Ia magazinul

$ ŞTEFAN NYERGEŞ se vând cu preţuri ocazionale stofe

0 de iarnă, flanele, barcheturi, tr ico' (j) taje, sifoane, borangicuri pentru ({) costume naţionale , sîrmă, arniciuri, O bumbăcârie s. a. (!) <J) £a secţia cu coloniale: Q aflaţi renumitul ciai englezesc, ro-{ muri veritabile, pesmeţi , borti'

^ boane, ciocolată, şi cele ţly mai bune cafele, ore-' Q zuri, fârină. — (j) . N u scăpaţi Q ocaz ia! (|) o o ( |) (107) 14- 52 O o

£^£i>£±. / * % £%.€%£\ £2~£!m£~£y

\|7" • o ' x y x ? %^v<?X7 * J "x>"w v

(!) O O

S e r v i e i u p r o m p t I —

« • o«rafta Scmjnariului t eo log ic zree-catoî îc " Biai