REVISTĂ NAŢIONALĂ de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXVI · NR. 9 (762) · SEPTEMBRIE 2015

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

■ Nicolae Breban • Ce ne uneşte pe noi, românii■ Nicolae Breban • Ce ne uneşte pe noi, românii■ Eugen Simion. O hermeneutică a sfinţeniei■ Eugen Simion. O hermeneutică a sfinţeniei

■ Eveniment editorial: Ion Druţă. ■ Eveniment editorial: Ion Druţă. Singurătatea duhuluiSingurătatea duhului■ Livia Cotorcea. Renaşterea naţională prin cultură■ Livia Cotorcea. Renaşterea naţională prin cultură

■ Ştefan Borbély. Vremea Moroiului■ Ştefan Borbély. Vremea Moroiului■ Alex Ştefănescu. A venit vremea să scriu despre mine■ Alex Ştefănescu. A venit vremea să scriu despre mine

■ Magda Ursache. Limba română, o necunoscută■ Magda Ursache. Limba română, o necunoscută

■ Luiza Barcan. Un muzeu în agonie■ Luiza Barcan. Un muzeu în agonie■ Constantin Lupeanu. Maestrul Zhang – ■ Constantin Lupeanu. Maestrul Zhang –

■ ■ Comentarii critice de Iulian Boldea, Marian Victor Buciu, Comentarii critice de Iulian Boldea, Marian Victor Buciu, Boris Marian, Adriana Teodorescu, Maria-Ana TupanBoris Marian, Adriana Teodorescu, Maria-Ana Tupan

Paul Celan (1920-1970)Paul Celan (1920-1970)

2

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

ĂCO

NTEM

PORA

NUL.

IDEE

A EU

ROPE

ANĂ

APELPENTRU SALVAREA CULTURII ROMÂNE VII

semnat de 900 de personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.Pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

Senatul Contemporanul:

ŞTEFAN BORBÉLY, NICOLAE BREBAN,AURA CHRISTI, VICTOR IVANOVICI, ANDREI MARGA, VIRGIL NEMOIANU, BASARAB NICOLESCU, DUMITRU RADU POPESCU,EUGEN SIMION, ION SIMUŢ, EUGEN URICARU

AURA CHRISTI(redactor- şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVIDADRIAN IONUŢ PREDAFLORIN AFLOAREI

Corespondenţi din străinătate:EMIL RAŢIU (ITALIA)PHILIPPE PALINI (FRANŢA)MIRCEA GHEORGHE (CANADA)

Rubrici:ŞTEFAN BORBÉLY, MARIAN VICTOR BUCIU,CONSTANTINA RAVECA BULEU, CĂLIN CĂLIMAN,IRINA CIOBOTARU, BOGDAN CREŢU,CONSTANTIN CUBLEŞAN, DANA DUMA, BORIS MARIAN, MARIN RADU MOCANU, GELU NEGREA, ADRIAN DINU RACHIERU,MARIA- ANA TUPAN, MAGDA URSACHE

Vignetele rubricilor – LAURA POANTĂViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Editor: Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Casa Academiei, Calea 13 Septembrie, nr. 13Bucureşti, sector 5, 050711

Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)E- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂare 40 de pagini

Unica responsabilitate a revistei CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu fotografii realizate deAURA CHRISTI (Roma)

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului Culturii din România

S

U

M

A

R

EditorialNICOLAE BREBAN � CE NE UNEŞTE PE NOI, ROMÂNII/ 3PolemiceBOGDAN CREŢU � COMUNISMUL – MOD DE UTILIZARE/ 4Cronica literarăŞTEFAN BORBÉLY � VREMEA MOROIULUI/ 5ProfilMARIAN VICTOR BUCIU � BASARAB NICOLESCU ŞITRANSDISCIPLINARITATEA CA RĂDĂCINĂ A UNEI NOITRADIŢII/ 6LecturiADRIANA TEODORESCU � URŞI, ALZHEIMER, TRECERI/ 8Povestea subteraneiAURA CHRISTI � A CITI – A SCRIE/ 9MarginaliiBORIS MARIAN � SEMNUL TRAGIC AL INVOLUŢIEICIVILIZAŢIEI/ 10Scrisori neexpediateMAGDA URSACHE � LIMBA ROMÂNĂ, O NECUNOSCUTĂ/ 11LecturiIULIAN BOLDEA � E.M. CIORAN – FIZIOLOGIA IDEII/ 12ModeleEUGEN SIMION � O HERMENEUTICĂ A SFINŢENIEI/ 14Istoria mentalităţilorCEZAR STANCIU � ARHIEPISCOPUL DE CANTERBURY LABUCUREŞTI, 1965/ 16Literatura română după o revoluţieALEX. ŞTEFĂNESCU � A VENIT VREMEA SĂ SCRIU DESPREMINE/ 17Istoria mentalităţilorANDREI MARGA � CUM SE GÂNDEŞTE?/ 18Rondul de ziGELU NEGREA � F DE LA FRICĂ/ 20Clubul Ideea EuropeanăPAUL CELAN PAUL CELAN. ENGFÜHRUNG (STRETTO)/ 21MIRCEA ŢUGLEA � CINE SUNT EU ŞI CINE EŞTI TU?/ 22Clubul Ideea Europeană■ Editura Academiei Române ■ Noutăţi editorialeTHEODOR CODREANU � ION DRUŢĂ ŞI MEMORIA IDENTITARĂ/ 24ION DRUŢĂ � SINGURĂTATEA DUHULUI/ 26ModeleCONSTANTIN CUBLEŞAN � PROZATORUL CÂMPIEIBASARABENE/ 28(Con)texteMARIA-ANA TUPAN � CICERO ŞI NOI/ 30PolemiceLUIZA BARCAN � UN MUZEU ÎN AGONIE/ 31RecitiriADRIAN DINU RACHIERU � MARIN PREDA ŞI UNIVERSULMEMORIAL/ 32Corespondenţă din SpaniaDANA OPRICA � ŢARA MEA DE DINCOLO DE DEPĂRTĂRI/ 33Feedback către un prietenCONSTANTIN LUPEANU � MAESTRUL ZHANG – / 34FilmCĂLIN CĂLIMAN � OFENSIVA FILMULUI DOCUMENTAR/ 35FilmDANA DUMA � WOODY ALLEN PE TERITORIUL LUIDOSTOIEVSKI/ 36Istoria mentalităţilorLIVIA COTORCEA � RENAŞTEREA NAŢIONALĂ PRIN CULTURĂ/ 37■ Academia Română ■ Ştiri ■ Evenimente ■ CărţiRUBRICĂ DE ELENA SOLUNCA/ 39

Sub egida Zilei Limbii Române,Institutul Cultural Român de la TelAviv, în colaborare cu Teatrul Karov,a organizat un recital extraordinar depoezie, cu titlul Mai tare decât moar-tea e iubirea – din poezia de dragostea lumii, care a fost susţinut de actorulşi regizorul român Emil Boroghină.Evenimentul, în limba română, a avutloc joi, 17 septembrie 2015, la TeatrulKarov din Tel Aviv.

„Gândit astfel, spectacolul pro-pune un parcurs oarecum singular dela neobişnuitele versuri ale Cântăriicântărilor, cu senzualismul lor amo-ros integrat, cu un gust încă miste-rios, Sfintei Scripturi, trecând prinDante, Petrarca, Michelangelo, Ron-sard, Shakespeare şi sfârşind cu Emi-nescu. Un ceas şi ceva de flux al uneirecitări întreţine atenţia la acelaşi pa-lier de acuitate.

Impresia cea mai covârşitoare aacestui spectacol- experiment a fost,pentru mine, cea a unei continuităţiorganice verificabile în egală măsurăsub aspectul poeticităţii şi al filonului

tematic. Se decantează astfel, îmipare, un adevăr axiomatic prin careeros şi poesis, ca instanţe constitutiveale fiinţei umane, înfruntă Timpul şi,de asemenea, îl transcend prin înfrun-tarea victorioasă a morţii. Poezia, înipostaze glorioase datorate geniuluiomenesc distribuit unora dintre ceimai hărăziţi destinatari ai săi, îşi gă-seşte sălaş în intimitatea noastră ceamai tainică, neatinsă de scurgereaireparabilă a Vremii. Şi a vremurilor.”(George Popescu, Cuvântul libertăţii,16 martie 2015)

Emil Boroghină este actor, regizor,societar de onoare al Teatrului Naţional„Marin Sorescu” Craiova, director fondatoral Festivalului Internaţional „Shakes-peare” din România, preşedintele Funda-ţiei „Shakespeare”, vicepreşedintele Reţe-lei Europene a Festivalurilor „Shakes-peare”, membru al Senatului Uniunii Tea-trale din România. Din 1963 până în 1988este actor şi regizor al Teatrului NaţionalCraiova, iar între 1988 şi 2000 director ge-neral al teatrului craiovean. În anul 2000,

primeşte „Ordinul Naţional în Grad de Ca-valer”, una dintre cele mai importante dis-tincţii acordate de statul român.

Sub conducerea sa, Festivalul Inter-naţional „Shakespeare” primeşte „Premiulde excelenţă pentru calitatea excepţionalăa ediţiei din anul 2006”, acordat de Uni-unea Teatrală din România. British Coun-cil îi acordă lui Emil Boroghină, în anul1997, „Premiul pentru cel mai bun mana-ger de teatru din România”, iar în anul2011 „Premiul pentru întreaga activitateîn sprijinirea şi promovarea relaţiilor cul-turale româno- britanice”.

■ Bref Mai tare decât moartea e iubirea

Dacă un ziarist curios ar pune, prin-tre altele, această spinoasă între-bare: la urma urmei, ce ne uneştepe noi, Românii, în afară de mult

prea evidentele comunităţi de limbă şi de teritoriu(ambele, repetăm, relativ recente, dacă vorbim delimba scrisă, tipărită), răspunsul ar putea fi şiacesta, ciudat unora, poate: problema, tema bles-temată şi încâlcită a identităţii! Dovadă că nu depuţine ori au fost ridiculizaţi un Mircea Vulcă-nescu sau Constantin Noica care s- au preocupatîn două din textele lor de această temă. (MirceaVulcănescu – Dimensiunea românească a existen-ţei; C. Noica – Sentimentul românesc al fiinţei) Saudiscuţiile destul de aprinse şi în ultima vreme asu-pra capitolului final al marii Istorii… a lui Căli-nescu, Specificul naţional. De aici, poate, dinaceastă nesiguranţă a ne- siguranţei vin şi nume-roasele şi obositoarele la urma urmei discuţii şianalize care balansează, periculos dacă nu ridicoladesea, între protocronismul cel mai decis şi fata-lismul istoric care, nu rareori, se amestecă în urui-tul şi vaierul unor glasuri şi ieremiade ale vechiiBiblii. Iată, un exemplu clar de exacerbare a uneiîndoieli, justificate sau nu, care are aceleaşi efecte,aproape, la inivizi, ca şi la marile comunităţi: pen-tru a răspunde unei întrebări pe care, e drept, nuţi- o pune nimeni, la drept vorbind, dar pe care osimţi cu atât mai prezentă, mai sâcâitoare şi maiameninţătoare într- un fel sau altul – cu precăderecând teritoriul pe care- l posezi, limba sau istoria,descendenţa îţi sunt puse în discuţie de inşi din in-teriorul sau din afara graniţelor! – şi pentru că,prin fire sau din simplă, proastă obişnuinţă sau,mai ştii, din frică – una din acelea ne- numite, falsuitate sau ascunse! – nu te poţi abţine să taci purşi simplu – cum ar face un individ dintr- o altănaţie sau rasă, un irlandez, sau, ha, ha, un… mo-hican! – te arunci într- o extremă sau alta, a unuiposibil răspuns. Şi care va fi aproape totdeaunafals, ca orice soluţie izvorâtă din iuţeală, proastădeprindere (de a gândi!) sau frică!

Pentru a răspunde noi înşine la această în-trebare – ce ne uneşte… de fapt şi, pentru a da unrăspuns care să pună pe gânduri măcar un ceas pecel sau pe cei care ne provoacă într- un fel sau altulsau dintr- un interes sau altul – ei înşişi îmboldiţide propria lor seculară deprindere, deci, de istorieşi mentalităţi specifice sau de interese propagan-distice, politice, pur şi simplu! – va trebui, în pri-mul rând, să ne prefacem cât de cât sau să intrămîn pielea unui înţelept, măcar pentru un ceas: sătăcem. Să tăcem cu adevărat, să facem să piarăgura dulce a altor vremuri, cum zice poetul, închiar sfânta sfintelor gândului nostru. Să tăcem,să încercăm anume, cum o face un copil, un poetsau un adevărat înţelept, uitând ceea ce ştiam şisă privim această temă sau chestiune de parcă amfi auzit- o pentru prima oară. Lipsiţi, pe cât sepoate, de prejudecăţi, apropiindu- ne fără teamă demodul de a raţiona al unui fel de cretin, care con-templă un obiect uzual cu o uimire disproporţio-nată. Redescoperindu- ne acea candoare pe caream pierdut- o odată cu pubertatea sau adolescenţa,vârstele despicării sexelor şi a apariţiei, la orizon-tul apropiat al existenţei, a acelei teribile fantome,care ucide nu puţini tineri – fantoma socialului.

Să avem frica, cum ar spune un poet, fricade lucrurile prea cunoscute, prea mult şi prost în-trebuinţate. De acele lucruri care au cumva o exis-tenţă tiranică, deşi fantomatică în aparenţă – eleapar şi dispar în momentele cele mai neaşteptate.Şi nu rareori sub chipuri şi forme imprevizibile. Săne fie frică nu numai de ceea ce este şi numim ne-cunoscut, dar şi de ceea ce este perimat sau preaştiut, deoarece, încă o dată, rarii înţelepţi şi uniipoeţi ştiu, adevărul, adevărul nostru, cel fără decare nu putem supravieţui şi care se iţeşte la rân-dul lui în momentele cele mai nepotrivite, ei bine,acest adevăr numai al nostru se ascunde adeseaîn acest cenuşiu al deprinderilor, trecutului şi lucrurilor care ne înconjoară. Ca şi sobolul prinţu-lui Hamlet care îi strigă, înăbuşit dar insistent,din străfunduri, legea răzbunării pe care o articu-lează cu greutate fantoma tatălui.

Dovadă e că alte popoare, vechi şi consoli-date în istorie, discută, când o fac, despre aceastătemă, a identităţii naţionale, cu o francheţe şi uncalm de invidiat, ştiind să pună în cântarul jude-căţii atâtea greutăţi şi impulsuri de cât e nevoie,cu o aproximaţie şi un tact al actului şi al judecăţiipe care noi, popoarele tinere, nu contenim să lelăudăm. Adesea, încă o dată, fără măsură.

Indiscutabil, unul din elementele de vârf alacestei probleme este acuza sau auto- acuza de anu fi făcut istorie. În comparaţie, evident, cu po-poarele Apusului, pe care, încă înainte de Unire,ni le- am luat drept model. Ca şi altele, de aceeaşigravitate şi, cum spuneam mai sus, răspunsul,iute şi prost gândit, se clatină şi balansează în ex-treme: unii, cronicari, istorici sau scriitori, declarăcă am fi făcut totuşi istorie, în zona noastră,se- nţelege, ba, spun ei, prin acţiunile unor domni-tori, începând cu Mircea cel Bătrân, am fi apăratmândrul Occident de flamurile verzi ale Islamului,de exemplu; alţii, însă, recunosc incapacitateanoastră de mişcare sau de rezistenţă explicând- ofie prin barbaria celor care au trecut peste noi – cuexcepţia, se- nţelege, a acelui secol şi jumătate decolonizare romană! – fie prin împărţirea noastrăîn provincii supuse, în secole, unor autocraţii im-periale, extrem antagonice. Şi această separare înProvincii a viitorului, utopicului popor Român re-velă nu numai miracolul idiomului latin pe care- lvorbesc cu toţii, din Maramureş până la Tisa şi înmunţii Pindului, dar, ciudat, şi faptul că în limbanoastră, o insulă latină, romanică, împărţită înatâtea locuri, în timp, şi tăiată de Carpaţi, nu auapărut acele faimoase dialecte care şi azi repre-zintă nu numai pitorescul unor mari limbi apu-sene, dar şi forme ale rezistenţei active în faţaruloului compresor al altor imperii, extra-conti-nentale.

Adevărul – doar al nostru, se- nţelege, un ar-ticol care unora li se va părea secundar, dar decare nu ne putem dispensa, oriunde ne- am în-toarce! – adevărul în această privinţă, se situează,încă o dată, cum se ştie, la mijloc: da, am făcut is-torie şi dovada este în primul rând faptul că exis-tăm. Ca stat unitar, apt de a se organiza cumijloacele şi în spiritul democraţiei, capabil săcreeze supra- structură, deci, lucid de sine şi crea-tor la nivelul cel mai înalt. Şi dacă, pentru a glumipuţin, nu puţine secole ale sfârşitului medievali-tăţii, dar şi mai apoi, până la tatăl filosofieipre- moderne, l- am numit pe Kant, au fostobsedate de problema existenţei deităţii, aşa-nu-mitul argument ontologic, ei bine, noi, Românii,putem răspunde decis la această întrebare apa-rent simplă cu un răspuns şi mai… simplist, apro-piat unui fel de cretinism clar- văzător, dacă- miaceptaţi termenul: suntem pentru că existăm sau,dacă vreţi: am fost pentru că suntem!

Răspuns imbecil, o să ricaneze unii, darpoate că nu e total inutil, nu înainte de a amintide acele popoare măreţe care au făcut cu adevăratistorie planetară – vorbim de acea planetă cunos-cută antichităţii, bazinul mai mult sau mai puţindilatat al mării Mediterane! – şi care s- au retrasapoi într- o simplă provincie sau provincii lipite destate diferite; e suficient să privim ce se află subochii noştri, acel prezent atât de stufos şi de cunos-cut, încât devine de- a dreptul criptic: dacă Princi-patele Unite, Basarabia Tătarilor şi Ruşilorîmpreună cu Transilvania, administrată de Aus-tro- Maghiari au putut fi unite într- un singur stat,fabricat, cum spun şi astăzi unii Unguri, la Tri-anon, la 1919, tot atunci au fost fabricate alte douăstate, rupte şi ele din coasta unor imperii: Ceho-slovacia şi Iugoslavia. Ei bine, ceea ce mulţi uităeste că ceea ce numim România a rezistat acesteiuniri sau unificări (mă rog, cu excepţia absenţeiBasarabiei, care din varii şi, credem noi, trecă-toare motive, nu se află cu noi. Dar, cred eu, cândvom fi ceva mai bogaţi şi mai pricepuţi în a ne ad-ministra prezentul, fraţii noştri basarabeni vor ficu noi, întregind patria nu numai lui Ştefan, darşi a lui Eminescu şi Iorga), în timp ce Ceho-Slova-cia s- a spart în două, sub domnia unui om respec-tabil, pe care nimeni, vreodată, din interiorul

naţiunii sau din afară, nu l- a pus în discuţie, cu-rajosul dizident Havel. Iar Iugoslavia, mândria în-drăzneţului luptător în munţi împotriva maşiniihitleriste, I.B.Tito, nu numai că s- a spart în pro-vincii, dar a fost şi teatrul unor drame comparabilecu cele mai teribile şi mai atroce ale ultimului răz-boi. Toate acestea (vorbim de cele ce s- au întâm-plat în secolul trecut în zona noastră, numită nutotdeauna pe drept balcanică), să nu însemnenimic pentru noi, pentru certificatul nostru deexistenţă? Pentru a cita încă o dată actualitateaacestei blestemate probleme, pentru unii, a iden-tităţii?

Suntem, iată, posesori ai unui teritoriu bogatşi vechi şi nu printr- o întâmplare a ruşinii istoriei,cum a vrut, după revoluţie, să ne convingă intere-santul eseist ce semnează H.R. Patapievici în vo-lumul extrem discutabil Politice, ale cărui teze nune amintim să le fi reconsiderat autorul. Suntemapţi de creaţie şi de gând nu prin hazard şine- ruinaţi de avatarurile timpului, ci suntem pen-tru că am luptat. Ceea nu ştia tânărul Patapievicişi mentorii săi, de atunci şi de oriunde, este căexistă mai multe feluri, moduri de a lupta – nunumai în istorie, dar şi în viaţa, în istoria indivizi-lor – şi aici, o altă pletoră de indivizi se grăbescsă- i condamne pe toţi cei ce au trăit comunismul,mai ales pe cei din elite, să- i condamne că nu şi- audat foc, cum a făcut unicul Jan Pallach, ci că aureacţionat conform firii lor, educaţiei şi împreju-rărilor! – nu există posesie fără luptă! Indiferentde calitatea şi originea acestei posesii, a acestuiavut, a acestui privilegiu. Or, dacă noi suntem şiposedăm – indiferent de momentul istoric în carene aflăm şi de cei care, temporar, ne conduc sauîşi fac auzite vocile! – şi folosesc cele două cuvinteîn sensul lor dinamic – posedăm în sensul unei ad-ministraţii şi geranţe active, pozitive, a domeniu-lui şi suntem, în sensul lucidictăţii de sine şi acapacităţii de creaţie majoră culturală – înseamnăcă am luptat. Am luptat cu toate armele posibileşi poate, în primul şi în ultimul rând, cu acea răb-dare a timpului, cu acea capacitate de ideal, decare ne vorbesc cei mari care ne- au premers, de laCantemir la Pârvan şi Iorga. Cei care cred, în pro-funzime şi cu o tenacitate care întrece timpul,luptă cu adevărat şi aceasta o adevereşte nunumai istoria popoarelor, dar şi cea a credinţei. Şiaceastă credinţă, această răbdare iluminată, caremultora o să li se pară şi a şi părut absurdă,ne- pragmatică, e poate forma luptei, în fapt, ceamai eficientă. Puţin spectaculoasă, ba, cum lepoate apărea unora grăbiţi să înţeleagă, chiar pedos, adică ca o formă a laşităţii, a deriziunii, a ru-şinii. Acest lucru l- am trăit eu însumi la Paris, înultimul deceniu al dictaturii comuniste, când nunumai străinii, dar şi mulţi Români, analişti îndu-reraţi – şi, regretăm, marele dramaturg Eugen Io-nescu făcea parte dintre aceştia! – nu numai că negratificau, pe noi, trăitorii între graniţele Româ-niei, drept laşi, dar li se părea că odată cu geniulCarpaţilor, prietenul şi complicele atâtor şefi destate europene, africane sau asiatice, se terminăistoria acestui popor. Sub semnul ruşinii, se’nţe-lege, al catastrofei nemaivăzute şi ultime, ui-tându- se de faptul că din medievalitatea târzie amavut norocul unor asemenea domnitori, instalaţide o putere străină sau de o conjunctură locală, înjurul cărora se înstăpânea o gardă sau camarilă,care- i izola mai mult sau mai puţin de realitate,storcând populaţia nu numai de biruri şi tineri,fete sau flăcăi, dar şi de demnitate; ca apoi, ea în-săşi să- l lichideze pe domnul înfumurat şi săcaute, pripit, alţi pretendenţi sau alte Porţi la caresă se închine, trăgând cu ochiul la ce mai era deapucat… �

■ Fragment

3

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

© A

UR

AC

HR

IST

I

Nicolae BrebanCe ne uneşte pe noi, românii

Adevărul – doar al nostru,se- nţelege, un articol care unora lise va părea secundar, dar de care

nu ne putem dispensa, oriundene- am întoarce! – adevărul în

această privinţă, se situează, încă odată, cum se ştie, la mijloc: da, am

făcut istorie şi dovada este înprimul rând faptul că existăm.

� Editorial

4

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Dau să pornesc maşina şi să plec, când ob-serv că un cauciuc este mai dezumflat. Un vecin,un om bun, mereu dispus să schimbe o vorbă cucine se nimereşte, se oferă să îmi facă el presiu-nea, doar are un compresor în garajul în care îşipetrece cea mai mare parte a zilei şi unde depozi-tează vrute şi nevrute, scule din vremuri apuse.Răspund amabilităţii lui cu disponibilitatea de a- lasculta. Începe cu politica. Trece la povestea fa-miliei lui, cum au reuşit copiii să- şi cumpereapartamente, cu credite pe viaţă. Ajunge, fireşte,la propriul exemplu. Nu munceşte de ani buni, eucel puţin îl văd, de câte ori mă întorc acasă, undeam copilărit, în uşile larg deschise ale garajului,aşteptând vreun interlocutor, în cel mai fericit cazcu un bidon de bere la îndemână. „Ehei, e greuacum, îmi spune. Cum să- ţi mai iei şi tu o casă,cum să mai faci şi tu un copil? Unde să- l creşti şicu ce? E greu, domnule! Ce mai face statul pentrutineri? Noi, noi am prins vremuri glorioase, dom-nule! (Şi declamă: glo- ri- oa- se.) Păi uite, eu… Ne-vastă- mea era la maică- mea, stătea acolo, urmasă nască. Şi s- au făcut blocurile alea noi, dinspredispensar. Şi, cum mă căsătorisem de curând,mi- au dat un apartament de la Complex. Şi nui- am spus nevesti- mii, am făcut un credit lacooperativă şi l- am mobilat tot. Am luat şi mobilăde bucătărie, şi dormitor, aragaz, butelie, tot cene trebuia. Şi nici nu simţeam, plăteam 300 de leila salariu, dar aveam salariu de 1800. Şi amaranjat toată casa. Şi, când a venit de la spital cucopilul, am dus- o acasă, lipisem şi o plăcuţăde- aia pe uşă, cu numele meu, ca să vadă că eapartamentul nostru. Păi ce, acum îţi mai dă sta-tul ceva? Se mai poate aşa ceva? Da- da, noi amtrăit vremuri glo- ri- oa- se, domnule!”, încheieaprins vecinul meu.

Nu îl contrazic, nici nu îi dau dreptate. Arfi curată prostie să încep să- i ţin teorii despreideologii, sisteme politice şi de guvernare, politicide asistenţă socială, socialism, liberalism etc. Ori-cum, nu l- ar interesa. În plus, nu cred că existăun singur adevăr în privinţa comunismului. Amfost ani buni de un anticomunism feroce. M- amformat, de fapt, în această atmosferă, absolut nor-

mală şi, aş spune, necesară, în anii ’90 (acum mise pare tardivă, simplistă şi, în unele cazuri, pro-fitabilă). Mai mult decât atât, dacă printr- un jocdiacronic aş putea să schimb ceva din istoria Ro-mâniei, aş alege ca ea să fie scutită de experienţacomunistă, când s- au întrerupt brutal multe din-tre tendinţele civilizaţiei noastre către normali-tate. Comunismul e răul – iată o constatarerostită în tonuri ferme de mulţi intelectuali. Dar,adaug, abia de la această constatare trebuie săvedem nuanţele. Abia de aici discuţia se deschide,nu se închide. Răul nu există în stare pură. Aşacum a fost, el ne aparţine şi noi i- am aparţi -nut. Comunismul nu e o grefă a istoriei noastre,pe care am extirpat- o; el este, cu răul lui şi cu celemai puţin rele, o halcă destul de consistentă a is-toriei noastre. Face, că ne place sau nu, parte dinidentitatea noastră, din structura noastră, e res-ponsabil de multe dintre metehnele, cutumele,mentalităţile ori bolile noastre sociale. Este comu-nismul nostru, ca să spun aşa…

Ce fac eu cu adevărul omului care mi- a um-flat cauciucul la maşină? Am dreptul să socotesc,arogant, că adevărul meu e deasupra adevăruluilui? Am dreptul să- l dispreţuiesc? Ar trebui,poate, să mă apuc să- i explic eu lui cum a fost, înrealitate, propria viaţă? Să- l conving că îi e maibine acum, când trage de timp într- un garaj dinspatele blocului, pe care nu îl mai foloseşte decâtca depozit al trecutului? Că, în spatele binelui pecare el îl trăia se aflau sute de mii de morţi şi deabuzuri teribile ale aceluiaşi stat care lui îi ofereao casă şi o slujbă sigură? Întrebarea merită adân-cită, chiar spre stupoarea unora: oare ororile ani-lor ’50, sistemul de suspiciune organizată şi toaterelele comunismului anulează ceea ce mulţi oa-meni au simţit ca pozitiv în vieţile lor? De ce ne egreu să acceptăm că oroarea nu exclude mai-bi-nele şi nici invers? Nu cumva schematizăm reali-tatea reducând- o la un singur contur? Nu cumvao falsificăm aplicându- i verdicte pe care avempretenţia să le impunem drept absolute? Nu credcă răul anulează binele. Cred, dimpotrivă, că fie-care dintre ele poate fi un ingredient, chiar im-portant, al celuilalt.

Experienţa comunismului ne aparţine, ori-cât de mult am detesta- o. Nu poţi „rezolva” 45 deani de istorie, în care România s- a schimbat cutotul, în care oamenii, cu mentalităţile lor, s- auschimbat cu totul, în care au existat genocidul,crima politică, ura de clasă, ideologia, falsificareatrecutului, supravegherea celuilalt, teama ca ins -trument de convingere, dar şi protecţia socială,industrializarea, literatura şi atâtea altele, nu lepoţi exprima, spun, printr- o formulă schematică.Poţi cel mult interpreta lucrurile, poţi decidedacă, din perspectiva ta, răul a dominat. Dar nupoţi pretinde că stabileşti tu cum au stat lucru-rile. Nu poţi pretinde că nu a existat nimic bun încei 45 de ani, după cum nu poţi bagateliza imensasuferinţă. Şi mă tem că judecând doar moral is-toria nu poţi ajunge la înţelegere (există situaţiicând morala e primul cenzor al gândirii vii!). Dece? Simplu, pentru că istoria nu e morală, la felcum nici politica nu este. Iar realitatea nu esteîntr- un fel sau altul, noi o interpretăm astfel, înfuncţie de nomenclatorul la care aderăm sau carene convine.

Am practicat ani buni o judecată iacobină,dură, furioasă asupra comunismului. Una legi-timă moral, până la un punct, dar falsificatoare,în fond. Continui să cred că regimul comunist afost unul dintre blestemele istorice care s- au abă-tut asupra noastră. Dar e vorba de o realitatemult mai complexă decât apare ea în cercetărilesau în evaluările anticomuniştilor feroce. Ca şi dincele ale stângiştilor radicali. Pur şi simplu e o rea-litate atât de diversă şi de amplă, încât nu poatefi înţeleasă, dacă este privită dintr- un singurunghi. E nevoie de o perspectivă mobilă şi, maiales, e nevoie de o mobilitate a gândirii, care să îţipermită să accepţi că istoria nu e logică, geometricdispusă, că binele şi răul nu se contrazic, ci se du-blează, uneori fericit, alteori catastrofal (există ocatastrofă a binelui!), de cele mai multe ori parşiv.Ca orice altă realitate proteică, şi comunismul tre-buie scos din schemele prestabilite. Cunoaştereasa trebuie, de fapt, dez- ideologizată! �

Bogdan CreţuComunismul – mod de utilizare

Oare ororile anilor ’50, sistemul desuspiciune organizată şi toate

relele comunismului anulează ceeace mulţi oameni au simţit ca

pozitiv în vieţile lor? De ce ne egreu să acceptăm că oroarea nu

exclude mai- binele şi nici invers?Nu cumva schematizăm realitateareducând- o la un singur contur?

■ Evenţia Mihăescu

Această ultimă carte scrisă în română de Vir-gil Tănase înainte de a deveni scriitor de limbăfranceză, necunoscută publicului larg din România,şi despre care Dumitru Ţepeneag nu se sfia săspună că este „o capodoperă”, înfăţişează în toatăsplendoarea şi gingăşia sa ceea ce s- ar putea numi„sufletul lumii româneşti”. Acesta, care nu poate ficuprins într- o naraţiune pentru că e alcătuit dinfrânturile de viaţă care, citite în lumina miturilornoastre, devin o legătură cu temeiurile existenţeiromâneşti, se transfigurează ca să devină limbă, olimbă românească dezvăluindu- şi aici toată frumu-seţea şi totodată uluitoarea ei pricepere de a trecedincolo de pragul a ceea ce gândim, pătrunzând în„cămara” noastră tainică, acolo unde nu putemvedea decât cu vorba.

■ Balul de la carnavalul dogelui veneţian

Parte a unui triptic scris de Virgil Tanase lasugestia celei mai importante edituri franceze, Gal-limard, care inţiase o colecţie pentru copiii cărorale place literatura, Balul de la carnavalul dogeluiveneţian este o aventură cu tâlc şi mafioţi. Primej-dii cumplite zădărnicite de isteţimea eroilor care,la 12 ani, mai cred că lumea e frumoasă şi cinstită,aventuri stupefiante care se sfârşesc cu bine, ui-miri naive în faţa unor sentimente care nu sunt

decât iubiri începătoare şi şotii care mai de caremai nemaipomenite fac farmecul acestui text scriscu dragoste de artă şi de limbă – fragmente din edi-ţiile franceze ale tripticului au fost, de altfel, in-cluse în culegeri de analize stilistice şi gramaticalepropuse şcolarilor francezi.

Autor şi regizor de teatru, distins, în Franţa, cutitlul de ofiţer al artelor şi literelor, iar în România cuPremiul de literatură al Uniunii latine, Premiul dedramaturgie al Academiei Române şi Premiul ŞerbanCioculescu al Muzeului Naţional al Literaturii Ro-mâne, Virgil Tanase s- a născut în 1945 la Galaţi.După studii de litere la Universitatea din Bucureştişi de regie de teatru la IATC, îşi susţine doctoratul la

École de Hautes Études de la Paris cu o teză despresemiologia regiei de teatru. Opus făţiş autorităţilorstatului totalitar român, i se cere să părăsească ţara.În 1977 se stabileşte la Paris unde publică numeroaseromane la Editurile Gallimard, Flammarion, Ha-chette şi Ramsey/de Cortanze, dintre care cităm Apo-calypse d’un adolescent de bonne famille, L’amour,l’amour roman sentimental, Ils refleurissent les pom-miers sauvages, La vie mystérieuse et terrifiante d’untueur anonyme, Zoïa, Le bal sur la goélette du pirateaveugle şi Le bal autour du diamant magique. Predăarta teatrală în diferite şcoli de teatru şi Istoria arte-lor şi spectacolului la Institutul internaţional de ima -gine şi sunet. A pus în scenă circa 30 de spectacole înFranţa şi România şi a adaptat pentru scenă texte di-verse de la Crimă şi pedeapsă de Dostoievski la Po-vestirile deşucheate de Balzac şi de la În căutareatimpului pierdut de Proust (jucat seară de seară timpde 18 luni la Paris) la Micul Prinţ de Saint- Exupéry.În ultimii ani a publicat la Editura Gallimard biogra-fiile unor personalităţi de seamă: Cehov, Dostoievski,Camus, Saint- Exupéry şi Sfântul Francisc. Interzis înRomânia până la Revoluţia din 1989, i s- au publicatîn ţară romanele Apocalipsa unui adolescent de fami-lie şi Zoia, o culegere de piese de teatru, alta de textecritice: Scrisori despre literatură şi teatru şi volumeleautobiografce România mea şi Leapşa pe murite,acesta din urmă fiind consacrat „afacerii Tănase”, ten-tativa autorităţior române de a- l asasina la Paris în1982, tentativă pe care autorităţile franceze au făcut- osă eşueze denunţând la nivel de stat regimul political preşedintelui Ceuşescu.

■ Semnal editorial ■ Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române Virgil Tănase

Am citit despre Vremea Moroiului,cea mai recentă carte a Vioricăi Ră-duţă (Ed. Cartea Românească,2015), că n- ar fi un roman politic şi

am rămas suspendat în uimire, fiindcă eu îl re-ceptasem ca atare, atât pe baza sugestiei de sis-tem socio- politic actual descris în el, cât şi peaceea a trimiterilor anecdotice directe, uşor des-cifrabile, diseminate de- a lungul întregului text.La fel de adevărat este şi faptul că într- un aver-tisment care însoţeşte volumul, autoarea se deli-mitează ferm de orice corespondenţă directă cucontingenţa, spunând că „dacă din «realitatea»clar delimitată de copertele acestei cărţi cinevadesprinde posibile corespondenţe cotidiene, esterăspunzător de perspectivă”; prin urmare, îmipropun să respect şi eu sugestia de ficţionalizare,lăsându- i bietului cititor „răspunderea” de a sta-bili conexiunile care se impun – pre vina şi plăce-rea lui, fireşte.

Protagonistul romanului e politicianul destrânsură Aurelian Moroiu, urcat la Bucureştiaproape psihopomp dinspre negurile acvatice, fe-tide ale Murighiolului, pentru a deveni, într- oprimă instanţă, şef de partid, apoi preşedinte cuputeri discreţionare peste o ţară artificial europe-nizată, în realitate obosită, vidată de ambiţie saude valori superioare. Ţara – prezentată prin in-termediul unui Bucureşti nevrotic, patibular şitemător de „Apocalipsă” – e surprinsă de istorieîntr- o perioadă post- dictatorială, marcată, psiho-logic, de vina de a se fi dispensat de „Ceaşcă”transformat în stafie, sursă infinită de spaime şide fascinaţie retroactivantă, mai ales că timpurilenoi aduc, în locul demnităţii, doar politicieni co-rupţi, venali, şi servicii – Securitate, justiţie, apa-rat represiv etc. – rupte de menirea pentru careau fost create, contopite integral cu viermuiala deintrigi şi cabale prin care instinctivul „hăhăitor”Moroiu – ajuns la al doilea mandat, sperat demulţi ca fiind şi ultimul – ţine în mână frâiele pu-terii, antagonizându- i sălbatic şi perfid pe toţi, ge-nerând în jurul său o primitivă plasă de suspi-cionări otrăvite, profitabile. Aproape imediatdupă ce se vede instalat în fotoliul de la palat,„vânjosul” preşedinte pune la cale un triunghiconjugal sordid, prin marginalizarea fără de ru-şine a „primei doamne” (Marta, ajunsă o „stafie”a Vilei Park unde- şi are reşedinţa) şi atragereacompensativă – inclusiv în politică – a „frumoa-sei” Lia Mardare, promovată să conducă un mi-nister foarte mănos, unde se risipesc fonduriaruncate „pe terenuri de fotbal în pantă, pe par-curi în mijlocul pădurii, […], pe telegondole fărăpârtie de schi”. Ulterior, alunecoasa Mardaretranzacţionează nebulos nişte terenuri, cam la felcum procedase pe ascuns şi preşedintele, daracesta îşi dejoacă abil suspendarea, dând apoi oultimă lovitură înainte de a- şi depune – cam fărăvoie – sceptrul, prin împingerea amantei în pos-tura candidatului la succesiune.

„Plimbarea” de protest a bucureştenilorsătui de dictatură în jurul palatului prezidenţial,vociferările din pieţele publice şi din sala Parla-mentului împrumută noi indicii de recognoscibi-litate timpurilor pe care le prezintă cartea, cumsunt, de altfel, şi isteriile ziaristului „de la magis-trală” Zale Brăduţ sau un accident aviatic petre-cut în Munţii Apuseni, unde mecanismul puteriireacţionează năclăit, ca şi cum ar avea articula-ţiile blocate. Apodictic, verdictul „apocalipsei” po-litice în care a intrat ţara e formulat de un om derând, care spune „că România a ajuns o ţară cuvenele tăiate”, însă, chiar dacă cititorul îşi pro-pune să decoperteze întreaga hartă a referinţelorsau aluziilor directe la cotidian pe care le conţineromanul, marea miză a lui este alta, şi anumeprezentarea – indirectă, fiind vorba de un roman-cier, şi paradoxală, fiindcă e terifiantă ca imaginede ansamblu – a singurului mecanism prin caresocietatea „se apără” de efectele agresiunii la careeste supusă, şi anume regresia înspre gregar.

În „avertismentul” de care aminteam, Vio-rica Răduţă precizează că impulsul scrierii roma-

nului l- a reprezentat dorinţa de a se opune sim-bolic ultimei faze de degringoladă pe care o poateexperimenta o societate căreia i se răpesc idealu-rile, şi anume aceea a transformării ei în kitsch şi„mahala”. Vorbim, aici, fireşte, de o altă accep-ţiune a mahalalei decât aceea pitoresc- balcanică,pe care încearcă s- o recupereze nostalgicii. Ceeace Viorica Răduţă are în vedere e instinctualita-tea gregară extrapolată la nivelul întregului sis-tem: o umanitate amorfă, reactivă, primară,blocată de visceral şi închisă spasmodic între pe-reţi igrasiaţi, bolnavi, dincare rugina fetidă picură para-lizant, ca- ntr- o infinită mlaş-tină de otravă. Sub acestaspect, romanul e o reuşităterifiantă, cu o altă mizădecât aceea a Ploilor amare,romanul lui Alexandru Vlad,cu care întrucâtva se asea-mănă ca propunere tematică.Ambele prezintă societăţiigrasiate, înecate de ape tul-buri, cu o provenienţă aproa -pe fantasmatică. În ambele,neputinţa acvatică îi face peoameni să se dezbrace, rândpe rând, de toate veşmintelecu care i- a înzestrat civiliza-ţia, regresând înspre instinc-tele primare, înspre reacti-vitate primitivă, amorf sauviermuială. Freud ar fi la în-demână pentru a putea vorbi,aici, de o voluptate a regre-siei, însă intenţia VioricăiRăduţă este mai nuanţată,şi, înainte de a o preciza, în-găduit să- mi fie să apreciezromanul pentru calitatea sade protest intelectual şi pentru aceea a verticali-tăţii civice. Viorica Răduţă a scris Vremea Moro-iului ca pe un avertisment: e o sinteză agregarului făcută cu scopul de a atrage atenţiaasupra unui asemenea pericol, cu intenţia de a seopune regresiei, disoluţiei, renunţării şi viscera-lizării prezente în societatea românească a mo-mentului. Nu e o oglindă comodă, fiind, dimpo-trivă, o invitaţie la autoscopie personală şi colec-tivă, spre deosebire de romanul lui Al. Vlad, undealegoria înmoaie oarecum marginile realităţii,prezentându- le ca pe o ipoteză „cosmică”.

Construcţia textului din Vremea Moroiuluise bazează pe simetria dintre agonia profesoareipensionare Larisa Banu – al cărei corp, igrasiatde o navetă obsedantă, „se topeşte” de pe o zi pealta – şi agonia sistemului politic gregar întreţi-nut de către Aurelian Moroiu. Pretextul contra-punctului narativ îl constituie credinţa că, dupămoarte, sufletul decedatului pendulează timp de40 zile „între două lumi”, aparţinându- le, prinubicuitate, amândurora. În mod simetric, despo-tul Aurelian Moroiu (numele trimite la credinţapopulară referitoare la existenţa vampirilor mu-ritori) apare, sarcastic, ca un nou Odhin, avândun ochi viu şi unul uscat. Atât Larisa, cât şi Mo-roiu introduc în anturajul vieţii lor anxietatea so-cială prilejuită de apariţia „purtătorului demoarte”. Larisa o face la bloc, urmărită cu coadaochiului de către vecine, isterizate că moartea le- a

intrat în casă, pe când în cazul lui Moroiu efectulse întinde în tot Bucureştiul, care activează subitun întreg arsenal superstiţial şi imaginar legatde subteranele ucigaşe, fetide ale Capitalei, încare sălăşluiesc lighioane devoratoare de oameni,şobolani uriaşi sau şerpi, şi- n care există, maiales, o apă atotdevoratoare, perfidă, criminală,care ţâşneşte thanatic prin toate canalele, înghi-

ţind trasee de metrou, nă-clăind locuinţe sau spaţiipublice. Subteranele fetideale Bucureştilor – sinecdocăpentru întregul sistem politicnaţional – domină, simbolic,romanul, suspiciunea că ora-şul va fi înghiţit în cele dinurmă de „caracatiţa” freaticădeclanşând în rândul oame-nilor un uriaş ansamblu deeresuri spongioase şi isto-rioare tulburi, preponderentfuneste, negre, dubioase, înplasa cărora oamenii seprind febril, ca- ntr- un soi denevroză colectivă – bună,între altele, şi pentru a „ex-plica” prin deturnare neajun-surile politicii cotidiene.

Aici ar fi momentul săvorbim despre aceea intenţienarativă mai nuanţată a Vio-ricăi Răduţă, pe care o apre-ciam în rândurile de mai sus.Pusă într- o ecuaţie cu ine-rente valenţe tautologice, eaar suna cam aşa: kitsch- ul,gregarul pot deveni reduta-

bile mecanisme politice şi sociale de manipulareşi de stabilizare a unui sistem cu condiţia ca Pu-terea să nu li se opună şi să le promoveze. Altfelspus: cel mai bun şef pe care o societate predis-pusă la gregarizare îl poate alege este un şef gre-gar. „Lighioană marină” fiind, Aurelian Moroiuînţelege politic această tautologie şi o pune ime-diat în aplicare: el se vrea, mai presus de toate,un Preşedinte kitsch şi, cinic din naştere fiind,n- are nici un interes să- şi ascundă identitatea.Gregar fiind, vorbeşte gregar, se comportă gregar,poartă cu subalternii conversaţii gregare, conse-cinţa generalizată fiind aceea a dezarmării tutu-ror celor raţionali şi normali, şi- n primul rând aintelectualilor şi a celor cu o urmă de decenţă.Gregarul e arma politică a lui Moroiu, murdă-rindu- i pe toţi: avea dreptate Lloyd deMause săspună că un grup uman poate fi dominat cel maibine prin inducerea sugestiei de impuritate.

Faptul că Viorica Răduţă e neconcesivăpână la capăt în prezentarea unui asemenea sis-tem abstruz indică luciditate, consecvenţă de sineşi valoare. Un alt romancier, mai slab de înger, arfi cedat aici ispitei maniheiste, introducând întext măcar franjuri de speranţă: un intelectualidealist, o opoziţie suicidară, dar sublimă, cevaideologie revanşardă sau măcar un vag crâmpeiuţde religie, ca indiciu al faptului că Cel de Sus ve-ghează totuşi şi pedepseşte. Nimic de acest fel nuexistă în romanul Vioricăi Răduţă. Mi- e îngăduitsă spun că reuşita ei majoră mi- a stârnit o solida-rizare prin oripilare? E solidarizarea intelectua-lului care asistă neputincios la disoluţiageneralizată din jur, reacţie din care, ştim deja,Vremea Moroiului s- a şi născut. Numai că aiciapare o întrebare cu o deschidere de 20- 30 de anide acum înainte: a fost Aurelian Moroiu doar unaccident istoric, sau el reprezintă – aşa cum su-gerează romanul – calea cea mai uşoară dintrecele multe, mai grele, pe care le poate aborda osocietate? Viitorul depinde de răspunsul laaceastă dilemă: el poate fi ceva cu totul nou, saudoar o redundanţă… �

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

Noutăţi editoriale ■ Editura Ideea Europeană

■ Octavian OprişLibertate, morală şi politică

Protagonistul romanului epoliticianul de strânsură Aurelian

Moroiu, urcat la Bucureşti aproapepsihopomp dinspre negurile

acvatice, fetide ale Murighiolului,pentru a deveni, într- o primăinstanţă, şef de partid, apoi

preşedinte cu puteri discreţionarepeste o ţară artificial europenizată,

în realitate obosită, vidată deambiţie sau de valori superioare.

Ştefan BorbélyVremea Moroiului

6

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Înnoirea gândirii nu mai apare – cummi s- a părut că se întâmplă totuşi con-textual – ca ruptură totală şi deci cautopie, fără loc regăsit. Dimpotrivă.

Am avea aici o formă de gândire fundamental tra-diţionalistă, organică, (r)evolutivă, redimensio-nată de actualitate, adică de modernitatea căiicuantice. „Ştiinţa, arta şi tradiţia reprezintă ter-narul viu al transdisciplinarităţii. Iată de cetransdisciplinaritatea a existat în germen dinnoaptea timpurilor. Aşteptând saltul cuantic.” Sănotez aici că acest fapt se potriveşte cu motoul dinCanetti al lui M. Camus, dar contrazice teoremaV.2, despre noutatea radicală. Este însă repetatăteza că tradiţia nu e ruptă, abandonată, întrucâtapare ca întemeietoare: „Transdisciplinaritateaeste rădăcina unei noi Tradiţii.” Să mai constatcă utopia nu este de fapt exclusă, dar ajunge in-tegrată, în tradiţia latent pânditoare a saltuluicuantic. Sau utopia joacă rolul integrator faţă detradiţia avansată în cunoaşterea realităţii. „Sin-gura aproximare realistă, astăzi, rămâne utopia.”Utopia îi este, aşadar necesară, apropiată, dar artrebui să ştim dacă o integrează gândirea T sau ise supune, ori şi una, şi alta.

Basarab Nicolescu se vrea un paradoxal fi-losof al naturii. De la eseul despre Böhme el in-tenţionează să conceapă o nouă filosofie a naturii,numai că luăm act aici de faptul că metodologiatransdisciplinară nu are contact cu natura.„Transdisciplinaritatea transformă Natura înanti- Natură.” În contact real(ist) cu natura, s- arschimba raporturile cu naţionalitatea şi religia,avansând în nivelul terţiar. „Natura este prin de-finiţie transnaţională şi transreligioasă.”

Limbajul rămâne acelaşi? Persistă întreba-rea cum să schimbi gândirea fără să schimbi lim-bajul. Realitatea cuantică va fi exprimată peînţelesul tuturor celor din această lume care nueste cuantică, ci macrofizică, şi se pare că aşa varămâne şi de aici înainte. Metodologii transdisci-plinarităţii sunt mediatori de cod de comunicare.„Era transdisciplinară va fi era traducătorilor – acelor care traduc în limba noastră macrofizicăceea ce se petrece la un alt nivel de Realitate.”Traducerea sporeşte „trădarea”, devenită şi maidificilă în translaţia de la cuantic la macrofizic.Totul, la metodologii transdisciplinarităţii, va de-pinde de ce şi de cât vor traduce, presupunând căvor şti şi cum, pentru a se face înţeleşi şi persua-sivi. Lupta, nicidecum uşoară, pe viaţă şi pemoarte, are etape, priorităţi. Întâi se exercită în„educaţie şi ecologie transdisciplinare”. Ca modcurent de luptă se adoptă atragerea în dispută apotrivnicilor, până când aceştia îşi vor recunoaşteînfrângerea. Terţiul tainic inclus va înlocui bina-ritatea. Marea schimbare sau substituire esteuna de logică. Aici şi tradiţia ajunge dată pestecap. Lingvistica, ni se spune, nu mai oferă supor-

tul de limbaj. „Singurul limbajuniversal e acela al comunică-rii translingvistice.” Dar cumar fi, la propriu, posibil, săexiste un limbaj unic, total,bun la toate, şi pe deasupratuturor accesibil? Prefixultrans exclude statutul de dis-ciplină. I- ar fi de- a dreptulmortal numai dacă l- ar pre-tinde programatic. Trans nuare doar sens de depăşire, în-depărtare, eludare, el este ex-terior şi interior deodată. „Cepoate fi totodată şi «prin», şi«dincolo»? Trans.” Amfibolo-gic, baroc, aş fi tentat să- i fixezo linie epistemologică şi exis-tenţială, trans nu are sensuldin transcendenţă, este simul-tan transcendent şi imanent.

Cum se întâmplă în modcurent, şi în această secţiune aplicată metodologicsunt exprimate reflecţii colaterale ori rupte detema propriu- zisă. Chiar şi juridicul ajunge redi-mensionat. „Fundamentul drepturilor omului: li-bertate, iubire, transdisciplinaritate.” Iubeşte, făce vrei, dar transdisciplinarizează- te, altfel eştipierdut…

Despre fundamentarea eticului: „Temeliaeticii nu poate fi decât transcendentală.” Să înţe-legem că nu există o etică a transdisciplinarităţii?Aşa se pare. Sesizez că o transetică, deşi, cum voimai evidenţia, tatonată, este eludată sau chiarexclusă. Iar după notaţia abia citată, nici n- ar fiposibilă, datorită inexistenţei unui punct de în-tâlnire, a unui nivel de realitate, care să permităfuziunea dintre transcendent şi imanent. Gândirenouă, aşadar, dar non- etică.

Ceea ce se articulează aici ar fi o neocosmo-logie. Politic ori statal, aflăm acum şi aici, a fitransnaţional înseamnă a fi planetar sau chiargalactic. Transpolitica se învaţă de la grădiniţă.Transpolitica face zob politica şi, fiind universală,are centrul peste tot şi niciunde. Fiind universală,este naturală. Altă distincţie: este topologică şi nugeometrică. Ştie tot şi totodată nimic, se supuneterţiului tainic inclus. Politica ar fi la cheremulpoeziei, susţine atât de antiplatonic autorul nos-tru. „Singura voinţă politică eficace este voinţapoetică.” Ce- am putea spune? Asta da utopie ne-cesară, poetul- politician…

Uneori trans pare a fi meta: „Transistoriaeste istoria tuturor istoriilor.” Despre istorie, B.Nicolescu vorbeşte figurativ când spune că „artrebui închisă într- un azil de nebuni”. Un concepttransistoric, cu sens de echilibru şi pacificare, nueste întrezărit deocamdată, dar se pare că el arrezulta din demersul transdisciplinar global.

Este aici definită şi noua religie, rectific,noua gândire a religiei (dar intervine astfel o di-ferenţă esenţială?): „Transreligia nu este nici uni-ficarea religiilor, nici religia unică şi, cu atât maipuţin, religia Unicului. Transreligia este pur şisimplu religia deplinătăţii inteligenţei.” Aşa se şicade, pentru a urma coerenţa metodologiei apli-cate, în mare scandal deopotrivă cu autonomiadoctrinară şi ecumenismul oricum provocator.Apoi, chiar aici constat că apare admisă o nouăreligie, să- i zic mentalistă, care leagă totul de şiîn inteligenţa omului, a unui anume om, a celuievident transdisciplinar. O religie fără taine sausacramente (suprimate, ignorate toate), fără doc-trină, dogmă, pilde, istorii. „Transreligia este lo-gica transcendenţei: adevărata teo- logică.”Sibilin, părelnic riguros şi memorabil, dar fireşteprovocator…

Ajungem şi la regândirea umanismului deviziune transdisciplinară. El apare reflectat re-pede şi nu singur, nu în sine, dar raportat la(trans)religie: „Transumanismul vrea să spună:

totul în serviciul omului, chiar şi Dumnezeu.Transreligia vrea să spună: totul în serviciul luiDumnezeu, chiar şi omul. Relaţia dintre ele ră-mâne oarecum obscură. Dar poate este vorba deo relaţie de echivalenţă.” Reţin nesiguranţa gân-ditorului transdisciplinar, alteori atât de sigur şide imperativ. Umanismul voia să impună omul încentru, dar aici centrul nu mai există, există ser-viciul, aservirea, chiar Dumnezeu ajunge să fieaservit omului. Noua gândire a religiei nu e delocalta: cel de tot şi toate servit este Dumnezeu. B.Nicolescu mai spune ceva despre transumanitate,care începe să se arate, promiţătoare, în chip dealtă renaştere.

Arta este aici privilegiată, faptul s- adedus şi din voluntarismul politic ca act poetic.Însă ce fel de artă? „Arta transfigurativă este artaerei transdisciplinare.” Trebuie să notez că artazisă transfigurativă este o artă restrânsă. Ca şicea zisă obiectivă. „Arta obiectivă este arta careînvie morţii.” Obiectiv să- i învie? Obiectiv vorbindieşi din figurativ.

Poezia, fapt măgulitor dar şi provocator –acum estetic: când critica proclamă la unison cueditorii „moartea” poeziei – apare cel mai sus înăl -ţată. Poezia pare a fi ori a cuprinde totul. Doar eaar produce mântuirea reală. „În era transdiscipli-nară, lumea va fi plină de liniştea cuvântului poe-tic.” Nu doar în cetate, dar chiar în cosmos. Măîntreb însă ce poetic este cel care doar pacifică, nutulbură, doar linişteşte. Unul, aş spune, transes-tetic, înţelegând prin asta un poetic în afara artei.Identic cu muzica ce- şi atribuie exclusiv virtuteaterapeuticii. Dar despre poetic, în secţiunea ur-mătoarea, a şasea: poetica cuantică, o combinaţiecacofonică în româna noastră.

Prin Basarab Nicolescu, aici declarat unmare admirator al lui Omar Khayyam, interac-ţiunea poetică ajunge adăugată altor patru inte-racţiuni fizice. Urma (conceptualizată decons-tructiv de J. Derrida), lăsată de spaţiul şi timpulinvizibile, cuantice, în vizibil, este locul poeziei.Remarc că se vorbeşte de cosmosuri, la plural,când referinţa ajunge la spaţiu şi timp. Ce cu-noaştere mediază poetica cuantică? „Poezia estesuprema aproximare cuantică a lumii.” Poezia an-terioară poeticii cuantice îi apare nesigură în con-tactul cu lumea fizică cuantică. Rigoarea nuînseamnă pentru el exactitate. „Iată de ce cunoaş-terea poetică este mai riguroasă decât cunoaşte-rea ştiinţifică”, ştiinţa fiind doar exactă, nu şiriguroasă. Marele loc comun este tainicul accesatde logica ternară. Definirea reductiv- completă:„Ecuaţie magică: Ştiinţă + Iubire = Poezie.” Evizat echilibrul „sexual” al poeticului, prin redu-cerea virilităţii şi sporirea feminităţii. „Feminita-tea poeticului dă întregul sens virilităţii cuan-ticului.” Pledoaria caută calea de reducere a mas-culinizării şi readucere a feminizării într- unpunct pacific. Deplasarea poeticului se produce dela concept la concret. „Necesara alchimie: meta-morfoza conceptului în fapt poetic.”

Există aici şi referirea la sursa poeticului.„Inspiraţia poetică este percepţia respiraţiei soli-dare a diferitelor nivele ale Realităţii.” Se referăaici la inspiraţia poetului, în creaţia poeziei? Parea fi vorba despre noua percepţie a noilor nivele deRealitate, ceea ce automat poetizează, nu însă es-tetic, dar ontologic. Mă gândesc că astfel definităinspiraţia poetică, ea devine nefinită, ca situaţiesau ca stare, menţinute pe o cale lungă, dar măîntreb cât de real(ist)ă.

Poetica aceasta pare a ascunde o filosofie, ognoseologie, oferă o cale de acces la viziunea saumetod(ologi)a transdisciplinarităţii. „Cunoaştereapoetică este cunoaşterea cuantică a terţiului in-clus.” Ea apare deopotrivă ca experiment şi veri-ficare, constată dacă s- a ajuns ori nu la terţiultainic inclus. Tainic sau secret, acesta este de fapttermenul în franceză, dat de poetul M. Camus.

Marian Victor BuciuBasarab Nicolescu şi transdisciplinaritateaca rădăcină a unei noi tradiţii

„Fundamentul drepturilor omului:libertate, iubire, transdisciplinaritate.”

Iubeşte, fă ce vrei, dartransdisciplinarizează- te, altfel eşti

pierdut…

BASARAB NICOLESCU

Sensul ajunge simultan de nevăzut şi totuşivăzut. Fiind cuantic, poeticul este imaginar. Ima -ginar şi real sunt reciproc generabile. Acest ima -ginar poetic este şi unul noniconic. „Imaginarulcuantic – imaginar fără imagini.” Extrasenzorial,se adaugă.

Limbajul identifică aici cuvintele prin re-ducţia operată de fizica cuantică. „În mod evidentcuvintele sunt cuante.” Nu limbaj, ci energie cos-mică, iată materia poetică. Sau, într- un sens, şilimbaj. „Poezia – deschiderea limbajului cătreMarele Joc. Marele Joc – jocul cu zaruri al Mare-lui Indeterminat.” Hazard şi infinită rigoare, poe-zia apare „infinit” mai riguroasă decât mate-matica. Cosmosul ca limbaj este evident prezu-mat. Poetul cuantic caută să afle limba „intere-santă”, a vagului sau a impreciziei precise.Cuvintele, în chip de prezenţă a absenţei, vin din„verbul pierdut”. O limbă universală nu va puteasă apară prin cuvinte. Cuvintele, insuficiente,rămân încă necesare. Cuvintele căutate sunt cele„vii”, dincolo de dicţionar. Recunoaştem ceea ceştiam, că doar trăirea (adaugă: şi experimentulştiinţific) dau sens cuvintelor, altul decât cel dindicţionare; imprecis şi acolo, aş preciza. Se facereferire la un bootstrap al cuvintelor, utilizândtermenul, existent din anii ’50, cu multiple func-ţionalităţi, de la metafora conceptuală. Cuvinteleabstracte se prostituează, dar cuvântul cu ultimînţeles rămâne mort. Poetica aceasta amuţeştecuvintele. „Un cuvânt nu este făcut pentru a firostit, ci pentru a fi gândit, simţit şi privit. Altfel,un cuvânt rostit este un cuvânt blestemat.” Re-sortul poeticii ajunge astfel un fel de a gândiîntr- un limbaj universal, translingvistic, pur.„Gândirea virgină este gândirea fără cuvinte.”Ipotetic, presupun, doar gândirea nu se autoins-trumentează. Înţeleg că există aici o gândirenouă, diferită şi un limbaj care o susţine, o sus-tragere deplină din gândirea (logica) manifestatăcu da şi nu, cu care din totdeauna s- a conceputorice discurs.

Suntem avertizaţi asupra faptului că nueste deloc simplu să depăşeşti nivelele de reali-tate în conversaţie. Ne întrebăm: şi ce e poeticaici? Descoperim însă ce înseamnă aceste teoremepoetice, pentru a le face o lectură adecvată. „Teo-remele poetice – punct de convergenţă a fizicii cu-antice, a Filosofiei naturii şi a experienţeiinterioare.” Atunci aspiraţia spre o poetică totalumană devine chiar pură utopie, accesul la eleajungând extrem de limitat. Autorul încearcă săle explice şi să le facă accesibile. Teoremele salepoetice n- ar fi aforisme, demonstraţii, pentru cădeschid simţirea. A le simţi echivalează cu a le în-ţelege, în viul, vagul, „rigoarea” lor imprecisă. Nusunt nici ludice, întrucât nu permit cuvintele săse joace, ceea ce admit ele este doar jocul Naturii.Teoremele poetice ne- ar da nouă, a- ştiinţificilor,acces la ştiinţă, fiind nişte „vulgarizări nevulgareale ştiinţei”.

Ce constat acum deocamdată este faptul căpoeticianul teorematic scrie cu cuvinte şi nu cutranscuvinte, apoi că şi el se avântă în forţări,contradicţii, paradoxuri. Teorema lui Gödel de-vine o cunoaştere generalizată prin teoremelesale poetice. Apare ca atare globală o poetică gö-deliană, deci, o ieşire din poetica modernă.„Există măcar un poem modern comparabil cuteorema lui Gödel?” Teoremele poetice l- au însoţitşi ajutat să trăiască pe omul arhaic, va să zicăpână aici coboară recuperarea tradiţiei. Şi Mala-mati au „enunţat teoreme poetice”, suportândmari persecuţii, până la a fi omorâţi. Existenţa

primară a fost artistică, acum e recu-perată, printr- o regresie la primitivis-mul natural. Limbajul, pur lingvistic,primordial, este teoretizat de EugenCoşeriu, ca alternativă la teoria limba-jului poetic ca deviere de la limba co-mună, primordială. B. Nicolescu, înaspiraţia cuantică, translingvistică, ad-mite şi el un tip de deviere: a metodo-logiei însăşi. Limba teoremelor ar treceprin glosolalie, o limbă necunoscutăsau imaginară. Filosoful cuantic ex-plică aceste teoreme, prin gândirea ce-lebrului geometru H. Minkovski, ca„un minimum de formule oarbe unitecu un maximum de formule vizionare”.Iată şi o extrem de admirată teoremăpoetică: johakyû, din trei cuvinte carear însemna deschidere, a sparge şi pa-roxism. Dar autorul teoremei exem-plare, Zeami (1363- 1443), este unjaponez, mare dramaturg şi teoreticianal teatrului. Or, B. Nicolescu nu searată de acord cu rostirea cuvintelor.El găseşte greu exemple anterioare deteoreme poetice, după ce le aflase laomul primordial. Teoremele poeticefiind (auto)referenţiale, îşi conţin co-mentariul.

Secţiunea despre poetica cuan-tică ne mai spune, între alte aspecte co-laterale, ce şi cum sunt poeţii, mariipoeţi. „La marginea nefiinţei – mariipoeţi. Marginalii fiinţei, cerşetori ai in-dicibilului, cerşetori ai iubirii. OameniiBlamului – Malamati.” Ce să înţele-gem? Poeţii indicibilului modern ar staîntr- o zonă de limită ontologică şi ar cere (s- arruga?) poate universului sau lor înşişi. Ei cautălimbaje încă necunoscute, apte să capteze o mareiubire ori să blameze, în postura unor Malamati,a acelor musulmani sufiţi, discreţi, autoculpabili.Marele poet, marele creator, este şi aici doar unsuport, un mediu, un receptor, în dublu rol, de aprimi şi de a transmite. „Marea creaţie este ca oposedare: ceva vorbeşte prin noi.” În termenii poe-ticii literare, am constatat o combinaţie de roman-tism (inspiraţia de la zeu) şi de neoclasicismraţionalist, întâlnit şi cu iraţionalismul suprarea-list.

B. Nicolescu recunoaşte un „Dumnezeupoet”, mirat că nu e cunoscut misticilor. Încreză-tor în poetic, poeticianul teorematic este suspicioscu teoria ştiinţifică a creaţiei ca urmare abing- bangului, necredinţa ştiinţifică fiind chiarun argument al credinţei poetice. „Dacă bing-bang- ul este o fantasmă ştiinţifică, atunci noisuntem cu siguranţă o fantasmă poetică.” Elscoate poezia din orice determinare, întrucât ean- ar ieşi dintr- un „raport de forţe”, însă ar fi doar„forţa proporţiilor”, într- un echilibrul atins. Fărăa ignora puterea naturală de evoluţie şi revoluţiea poeticului. „Singura subversiune care poate pro-voca explozia lumii: subversiunea poetică.”Lumea rămâne eternă, în acest caz, dar este demirare cât de primejdioasă poate fi poezia. Apo-calipsul poetic ajunge dorit, i se pare nu doar po-sibil, dar chiar sigur: „Insurecţia poetică (invo-luntară trimitere la T. Tzara, şi manifestul da-daist din 1916, n. m.) va mătura într- o zi Pămân-tul cu o orbitoare lumină de iubire. În numeledreptului omului cosmic.” În numele eului narci-sist, ar spune probabil autorul Orbitor- ului, M.Cărtărescu. Fără clasificare socio- literară, B. Ni-colescu se crede bogatul care dăruie celor maipuţin bogaţi, scriind teoreme poetice: „Singuramea avuţie sunt teoremele poetice. Şi eu o daucelor bogaţi.” Bogaţi în ce anume? În iubire orbi-toare, poate. Nefiind oameni cosmici, suntem unsoi de maimuţe, de fiinţe inferioare, dar poezia neva (trans)umaniza. Poeticul cuantic, şi el resurec-ţional, ar fi punctul de sprijin cerut de Arhimedepentru a răsturna universul. Suntem, iată, peaceastă cale, a subversiunii poetice.

Aflăm numaidecât ce înseamnă conceptulcentral, cosmodernitatea, din cel de- al şapteleacapitol al teoremelor poetice. „Cosmodernitateaeste întoarcerea modernităţii la originile ei.” Ori-ginile modernităţii sunt naturale, cosmice. Nicio-dată n- a fost modernitatea atât de extinsă,înglobând cu totul tradiţia, întreaga devenire a fi-inţei sau existentului, regândită într- o nouă lo-gică fuzionantă, în locul celei exclusiviste. Aflămla sfârşitul acestei secţiuni că expresia directă şiadecvată a acestui concept este dată tocmai printeoremele poetice. „Înlocuirea fantasmelor prin

teoreme poetice – marea lucrare a cosmodernită-ţii.” Iată, deci, ceea ce devine adevăr şi realitate,prin mediere poetică. „Un cosmos nepoetic este oabsurditate…”. Poeticul ajunge purtător naturalde politic şi religios. Într- un fel generalizat. Filo-soful cuantic – dacă mi se îngăduie reformulareastatutului de filosof al naturii – visează cu minteacât mai larg deschisă la democraţia sfântă a poe-ţilor.

Poetica cuantică devine emblematică pen-tru păstrarea şi chiar îndreptarea civilizaţiei con-temporane. „O lume civilizată este o lumedeopotrivă cuantică şi poetică.” Poeticul este ima -ginarul activ, având drept sursă materia ori ener-gia cuantică şi ca modalitate de regândire aexistentului transdisciplinaritatea, logica ternarăfuzionantă. „Vom inventa o civilizaţie cuantică şitransdisciplinară sau vom pieri.” Este astfel de-păşită logica binară, exclusivistă, antiumană, darşi antifeminină ori, cu un atribut sintetic, totali-tară. Se atrage aici atenţia că nu orice gândireternară este inclusivistă, Hegel, de exemplu, gân-deşte ternar, dar fals.

Gândirea modernă falsă, viciată, de refăcutîntr- un mod autentic, este recunoscută ca aparţi-nând „făcătorilor de fraze frumoase”. Pur calofi-lism retoric şi stilistic, aşadar. Dar nu numaiforma este avută în vedere. Esenţial este (d)efec-tul, iar în acest sens gândirea în sintaxă calofilăeste una a falsităţii, a infidelităţii faţă de ceea ceexprimă. O gândire prostituată. „Prostituareagândirii este cea mai veche meserie a lumii.”

În ce rezidă temeiul cosmodernităţii? El estetrinitar, cosmodernitatea „e fundată pe unificareaternară subiect- obiect- terţiu inclus”. Terţiul secretşi paşnic inclus face tranziţia de la revoluţie la re-velaţie. Terţiul inclus este mereu actual, prezent.

Cosmoderitatea afirmă primatul ontologic.Fiinţa înainte de orice, revenirea la natura vieprin eliberarea de maşinism, afirmarea – ideolo-gică – în ecologism. Şi aici se face recurs la un nouumanism, cosmodern de bună seamă, e mai exactvorba de transumanismul care se opune antiuma-nismului, ne scapă de umanismul tehnologic,apără feminitatea existentului. Şi astfel cosmo-dernitatea redă fiinţei bucuria, o scapă de „plum-buria postmodernitate”, care, cum se vede,continuă gândirea şi logica de tip dualist, exclu-sivist. În această formă de existenţă şi de mani-festare, nici modernitatea nu apare agreată, bamai mult, ajunge cu totul depăşită, scoasă dintr- odinamică ce n- a făcut decât să ucidă uimirea (îna cărei „vale” trăim) şi să castreze afectivitatea.Poeticianul teorematic îndepărtează cu totul apoinatura de tehnoştiinţa pe deplin infernală. Aver-tizează, începând de la termenii frecvent puşi înuz şi abuz, cât de groaznice cuvinte s- au alcătuitcu prefixul tehno (natură, cultură, ştiinţă, uma-nitate). Semnalează acut pericolul ideologiei reli-gioase, ca şi primejdia scientismului generalizat,care a confiscat chiar şi religia. �

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

www.librariapentrutoti.ro

Colecţia Seria de autor Aura Christi eBook

● Tragicul visător (1993-2013),poeme● Dostoievski – Nietzsche. Elogiulsuferinţei, eseu● Mitul viului, eseuri● Cercul sălbatic, roman● Casa din întuneric, roman● Trei mii de semne, jurnal de scrii-tor● Coasta lui Apollo, jurnal de scriitor● Acasă – în exil, polemice● Noaptea străinului, roman● Sculptorul, roman

În pregătire: Marile jocuri, roman http://aurachristi.ro/

8

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Adriana TeodorescuUrşi, Alzheimer, treceri

„The Bear Came over the Moun-tain”/„Trece ursul peste munte”este o povestire aparţinând scrii-toarei canadiene Alice Munro

(născută în 1931), laureată a premiului Nobel pen-tru Literatură în 2013, publicată iniţial în The NewYorker (27 Decembrie, 1999 şi 3 Ianuarie 2000), apoiantologată în volumul de povestiri Hateship, Frien-dship, Courtship, Loveship, Marriage (2001), tradusşi în româneşte, la editura Litera, în 2014, de cătreJustina Bandol. Povestirea a fost adaptată în cine-matografie de către regizoarea Sarah Polley (2006),sub numele de Away from her. Considerată una din-tre scrierile literare fundamentale care abordeazătematica Alzhei mer-ului, „The Bear Came over theMountain” ilustrează modul în care acest tip de de-menţă afectează şi reconfigurează viaţa unui cuplude vârstnici. Utilizând ambivalenţa ca strategie deconstrucţie a discursului, Alice Munro contestă sub-til paradigma culturală contemporană a demenţeide tip Alzheimer, bazată pe medicalizarea senilităţiişi, implicit, pe stigmatizarea bătrâneţii.

Povestirea se centrează în jurul relaţiei dintreGrant, fost profesor universitar şi soţia sa, Fiona. Cuo căsătorie care durează de 45 de ani, în ciuda încli-naţiilor de Don Juan ale lui Grant, care se implică,de- a lungul timpului, în mai multe aventuri cu stu-dente, în contextul cultural al relaxării moravurilor,specifice anilor ’70, cei doi îşi menţin vii sentimentelede afecţiune reciprocă. Grant nu petrece nicio noaptedeparte de Fiona, iar aceasta, frumoasă şi manifes-tând inaccesibilitate în faţa altor bărbaţi – o inacce-sibilitate pe care o cultivă cu un soi de mândrie – nuîşi provoacă soţul la mărturisiri nedorite. Cuplul nuare copii, iar dragostea maternă a Fionei se revarsăasupra celor doi câini ai familiei. Fiona realizează căare probleme cu memoria, împânzeşte casa de bileţelegalbene şi decide, copleşită de evoluţia negativă a si-tuaţiei, să se mute într- un centru de îngrijire, obţi-nând şi consimţământul soţului său, mult mai

îngrozit decât ea de ceea ce se întâmplă. Primele 30de zile de internare o separă forţat pe Fiona de Grant,din cauza prevederilor centrului şi sunt suficientepentru ca ea să pară a- l fi uitat pe Grant şi, mai mult,să dezvolte sentimente puternice faţă de un rezidenttemporar, pe nume Aubrey, aflat în scaunul cu rotile.După ce soţia lui Aubrey, Marian, îl ia acasă, Fionaintră în depresie, iar starea ei generală de sănătatese înrăutăţeşte. Grant o găseşte pe Marian şi în-cearcă să o convingă să- l lase permanent pe Aubreyîn unitatea de îngrijire. Femeia nu îşi poate permiteacest lucru, fără să fie nevoită să- şi vândă casa. Re-fuză, la început, dar sfârşitul povestirii conţine suge-stia potrivit căreia, prin intermediul unei relaţiiromantice, Grant va obţine mutarea lui Aubrey în-apoi în centrul de îngrijire. Ultima scenă o arată peFiona, momentan revigorată, fericită să- şi revadăsoţul şi ignorând existenţa lui Aubrey. Naraţiuneaîmbină convenţia obiectivităţii – mai ales atunci cândprezintă informaţii referitoare la trecutul cuplului –,cu perspectiva lui Grant – în special atunci când esteobservată degradarea cognitivă a Fionei.

Ambivalenţa

Ambivalenţa este o trăsătură specifică nu doaracestei povestiri, ci scriiturii lui Alice Munro în gene-ral. Ea se referă la coexistenţa contrariilor şi la am-biguizarea probabilităţii lor de a face sens. Ambi-valenţa, ca strategie de construire a naraţiunii laMunro, implică faptul că interpretarea povestirii nupoate fi univocă. Aşa se explică faptul că unii criticiau văzut în gestul lui Grant de a accepta relaţia cuMarian un sacrificiu cu iz christic, un gest de dra-goste, în vreme ce alţii doar re- confirmarea donjua-nismului său, ori o ironie a destinului. De asemenea,nu există consens în privinţa semnificaţiilor apropie-rii Fionei de Aubrey, existând voci care subliniază căaceasta ar putea să nu se datoreze în exclusivitate Al-zheimer- ului, ci să fie o răzbunare a Fionei pentru in-fidelităţile soţului, după cum însuşi Grant se teme înrepetate rânduri. Tot de ambivalenţă ţine şi titlul po-vestirii, pe care Munro îl preia de la un cântec folkpentru copii, în care este vorba despre un urs careurcă versantul muntelui pentru a descoperi apoinimic altceva decât cealaltă parte a muntelui. Eaalege versiunea cu „came”, nu pe cea mai comună, cu„went”, lucru care indică, după cum s- a observat, pla-sarea perspectivei cititorului de partea bătrâneţii:ursul nu pleacă de lângă noi, ci vine către noi. Sun-tem deja bătrâni, deja pândiţi de Alzheimer. Acest as-pect creează atât un efect de asumare a normalităţiibătrâneţii, cât şi unul de stranietate, dat de suprapu-nerea, la nivel simbolic, a bătrânului şi a copilului, a

locului din care se porneşte şi a celui în care seajunge. Mulţi critici au remarcat că ambivalenţa lip-seşte din filmul inspirat de nuvelă, Away from her,producţie cinematografică pentru care dragostea ro-mantică dintre cei doi protagonişti nu este o posibili-tate, ci însăşi premisa naraţiunii filmice.

Sfidarea conceptului de demenţă tip Alzheimer

Părerile despre reprezentarea Alzheimer-uluiîn spaţiul artistic sunt împărţite, anumiţi cercetă-tori deplâng penuria de imagini ale unei realităţicare se impune tot mai puternic în contextul îmbă-trânirii populaţiei, iar alţii, din contră, socotesc căexistă o explozie de reprezentări artistice exagerateşi negative ale Alzheimer- ului care trădează an-goasa societăţii actuale în faţa bătrâneţii, precum şipreocuparea obsesivă pentru control, pentru sine şilimitele lui. În acest context, există un consens refe-ritor la forţa povestirii lui Munro de a reprezenta,departe de stereotipuri, relaţia dintre bătrâneţe şiAlzheimer, precum şi un consens cu privire la rele-vanţa ei pentru o bună înţelegere a aspectelor legatede această boală. Munro nu optează pentru o repre-zentare metaforică a Alzheimer- ului, nu face dinboală un pretext pentru a aduce în prim plan fricaomului de singurătate, ci explorează consecinţeleexistenţiale, personale şi sociale, ale convieţuirii cuun bolnav de Alzheimer. Povestirea constituie o sfi-dare a constructului contemporan negativ al Alzhei-mer- ului inclusiv deoarece diminuarea cognitivă aFionei nu are drept consecinţă diminuarea sa onto-logică, nici în raport cu sine, nici în raport cu Grant,care se gândeşte permanent la ea în calitate de soţie,fostă iubită, parteneră de viaţă. Oricât de dureros,Alzheimer- ul este acceptat ca o faţetă mai puţin fe-ricită, dar oarecum firească a bătrâneţii. Un rid peapa, potenţial lină, a trecerii.

Referinţe:Herskovits, Elizabeth. “Struggling over Subjecti-

vity: Debates about the ‘Self’ and Alzheimer’s Disease.”Medical Anthropology Quarterly, v.9/2 (1995), pp. 146- 164.

Kitwood, Tom and Bredin, Kathleen. “Towards aTheory of Dementia Care: Personhood and Well- being.”Ageing and Society, 12 (1992), pp 269- 287.

Simal, Begoña. “Memory Matters: Alice Munro’s Nar-rative Handling of Alzheimer’s in ‘The Bear Came over theMountain’ and ‘In Sight of the Lake’.” Miscelánea: A Journalof English and American Studies, 50 (2014), pp. 61- 78

Ventura, Héliane. “The Skald and the Goddess:Reading ‘The Bear Came over the Mountain’ by AliceMunro.” Journal of the Short Story in English, v. 55 /Au-tumn (2010), Special issue: The Short Stories of AliceMunro �

Munro nu optează pentru oreprezentare metaforică a

Alzheimer- ului, nu face din boală unpretext pentru a aduce în prim plan

frica omului de singurătate, ciexplorează consecinţele existenţiale,personale şi sociale, ale convieţuirii

cu un bolnav de Alzheimer.

ALICE MUNRO

Sâmbătă, 19 septembrie, la orele 11.30, Institu-tul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de laVeneţia, în colaborare cu Fundaţia Pordenonelegge,vă invită la prezentarea volumului Sfera frigului. Dininfern cu dragoste/ La sfera del freddo. Dall’infernocon amore, de Aura Christi, tradus în limba italianăde Floarea Maria Pop şi publicat la editura Rediviva.Evenimentul, ce face parte din programul FestivaluluiLiterar Pordenonelegge, una dintre cele mai bine co-tate manifestări de profil din Nodul Italiei şi o întâl-nire importantă pentru toţi iubitorii de literatură,reunind pe scenele sale atât autori consacraţi, cât şiscriitori aflaţi la începutul carierei, va avea loc la Por-denone, în Palatul Gregoris (Corso Vittorio Emanuele,II, 44, 33170).

Aura Christi este poetă, romancieră, eseistă,publicistă şi traducătoare. S- a născut la Chişinău (Re-publica Moldova), la 12 ianuarie 1967. Este absol-ventă a Liceului teoretic român- francez „Gh. Asachi”din Chişinău (1984) şi a Facultăţii de Jurnalism aUniversităţii de Stat (1990). Debutează la 23 octom-brie 1983 în Tinerimea Moldovei. În 1993 redobân-deşte cetăţenia română şi se stabileşte la Bucureştiunde locuieşte şi astăzi. Poemele sale au fost traduseşi publicate în Germania, Franţa, Belgia, Italia, Sue-dia, Israel, Federaţia Rusă, SUA, Bulgaria, Albania,Turcia, Ţara Galilor, Republica Populară Chineză ş.a.În romanele şi eseurile sale vorbeşte despre destineumane aflate sub teascul ocupaţiei străine, unul dinmotivele literare preferate fiind numit de scriitoareacasă – în exil. Tema recurentă a cărţilor sale este exi-

lul geografic şi încercarea fiinţei de a- şi afla o patrieîn poezie. Scriitoarea a susţinut turnee, recitaluri pu-blice şi conferinţe ca invitată la festivaluri, simpo-zioane, congrese în Israel, Grecia, Republica Moldova,Republica Populară Chineză, Federaţia Rusă, Italiaş.a. Este redactor- şef al revistei Contemporanul. Estemembră a Uniunii Scriitorilor din România şi a Uni-unii Scriitorilor din Moldova.

Floarea Maria Pop este poetă şi traducătoare.Colaborează cu Centrul cultural italo- român din Mi-lano. A tradus în limba italiană: În absenţa stăpânilorde Nicolae Breban (In assenza dei padroni, Cantagalli2013), O istorie sinceră a poporului român de FlorinConstantiniu (Storia della Romania, trad. în colabo-rare cu Fulvio del Fabbro, Rubbettino 2015), Sfera fri-gului. Din infern cu dragoste de Aura Christi (La sferadel freddo. Dall’inferno con amore, Rediviva 2015).

Pentru mai multe detalii accesaţi:http://www.pordenonelegge.it/festival/edizione-2015/au-tori/ 2256-Aura- Christi şi http://www.pordenonelegge.it/festival/edizione-2015/ eventi/857-La-sfera-del-freddo

Tot în data de 19 septembrie, cu începere de laorele 17.00, Aura Christi, însoţită de traducătoareaFloarea Maria Pop se va întâlni cu membrii comuni-tăţii române din localitatea Sacile. Eveni-mentul, intitulat Periplu poetic va avea loc la CentroGiovani Zanca în sala Brugnacca (Viale Zancanaro, 8,3307, Sacile). Întâlnirea a fost organizată în colabo-rare cu Asociaţia culturală română G. Enescu.

Pentru mai multe detalii accesaţi:https://www.facebook.com/associazioneculturale.ro-mena.ateneul/about?section=bio&pnref=about

O a treia întâlnire ce o are ca protagonistă peAura Christi va avea loc la Universitatea Ca’ Foscari(Ca’ Bembo, Aula Dottorato, Fondamenta Sangiantof-fetti, 30123 Venezia) în data de 18 septembrie, de laorele 11.00. În cadrul unei lecţii- dialog poeta le vavorbi studenţilor Lectoratului de Limba, Cultura şi Li-teratura română din cadrul Departamentului de Stu-dii Lingvistice şi Culturale Comparate al UniversităţiiCa’ Foscari din Veneţia despre Poezie şi destin.

Organizatori: Institutul Cultural Român şi Institutul Românde Cultură şi Cercetare Umanistică de la VeneţiaÎn parteneriat cu: Fundaţia Pordenonelegge, Asociaţiaculturală română G. Enescu din Sacile, Departamentulde Studii Lingvistice şi Culturale Comparate al Univer-sităţii Ca’ Foscari din Veneţia.Responsabil de proiect: AURORA FIRŢATel. +39.3397658731E- mail: aurora.firta@icr.ro

INSTITUTUL ROMÂN DE CULTURĂ ŞI CERCETARE UMANISTICĂ DE LA VENEŢIA

■ ştiri ■ evenimente ■ ştiri ■ evenimente

Aura Christi la Festivalul LiterarPordenonelegge 2015

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

De când mă ştiu, ezit să aleg între aciti şi a scrie. Lectorul pasionatcare sunt optează nu rareori şi azi,invariabil, pentru citirea şi, mai cu

seamă, recitirea unei cărţi iubite, în pofida dorin-ţei scriitorului care am devenit de a scrie celedouă pagini, fără care autorul care sunt – atât câtsunt – nu se simte în apele sale. Am crescut dinsuferinţă, muzică şi cărţi; şi chiar dacă primatulîn formarea mea îl deţin muzica şi durerea – fărăcare nu concep viaţa spirituală – chiar dacă amînvăţat incomparabil mai mult din lecţiile date desuferinţă, de otrava- i eretică şi darurile ei forma-toare, cartea îşi are locul ei imposibil de tăgăduit,loc ce nu poate fi ocupat de nimic altceva. Celpuţin în cazul meu, cartea s- a aflat, de la bun în-ceput, într- o emulaţie fericită şi tensionată, înegală măsură, cu muzica, din care m- am înfruptatde când mă ştiu. Dacă cineva spunea că fără mu-zică viaţa ar fi o eroare, aş rectifica această expre-sie gnomică devenită celebră prin următoarea:fără cărţi şi fără muzică viaţa ar fi o eroare. Fărăsuferinţă, fără cărţile iubite şi muzică, viaţa ar fiun deşert. Cartea e hrană pentru spirit. Cartea eoază, gură de aer curat, balsam al singurătăţilor,prilej de a evada din lume, instrument în savan-tul mecanism nietzschean al strunjirii, al mode-lării de sine, gimnastică a minţii; cartea erugăciune făcută altfel, panaceu al disperărilor,anticameră a devenirii, trup al viselor, amprentăa divinităţii; cartea e şi un soi de carcasă a fiinţei,toiag şi imbold al gândirii, liman al rătăcirilor înţara izolării, blestemului şi darului de a fi aşacum eşti.

Cred că primul înger teribil, creat de Dum-nezeu, ţinea o carte în mâini; altminteri în textulSfintei Scripturi n- ar figura acea frază criptică şiatotîntemeietoare: „La început era Cuvântul şiCuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cu-vântul. Acesta era întru început la Dumnezeu”.(Evanghelia după Ioan 1: 1- 2) Cuvântul divineste, prin urmare, atotputernic: cuvântul Tatăluidin Ceruri are forţa de a vindeca şi de a da deviaţă: „Cu cuvântul Domnului cerurile s- au întă-rit şi cu duhul gurii Lui toată puterea lor” (Ps. 32:6); „Trimis- a Cuvântul Său şi i- a vindecat pe ei”.(Ps. 106:20) Prima făptură creată de Dumnezeu,repet, este un înger teribil, cu o carte în mâini.Nici o teorie, nici o descoperire ştiinţifică – oricâtde revoluţionare, eclatante sau deschizătoare dedrumuri s- ar arăta şi ar fi în realitate – n- ar fi înstare să mă convingă de contrariul. Poetul caresunt crede ori, mai exact, vrea să creadă, visătorşi melancolic, că nu poate să nu existe undeva peacest pământ incredibil, fantastic, un loc în caresă fie găzduită o republică a poeţilor, un fel deCastalie, un soi de urbe fantastică a elitelor, vi-sată şi descrisă în amănunţime de HermannHesse; sau, să- i spunem, la fel de emoţionant, oÎmpărăţie Milenară, înfăţişată atât de frumos,sugestiv şi patetic, în epopeea vieţii sale de Ro-bert Musil. Vreau să cred că spaţiul cel mai fami-liar al divinităţii este o bibliotecă: o bibliotecăîmbelşugată, invadată de lumină, o instituţie ie-şită din comun, un epicentru al înţelepciunii şi alreculegerii, care este o capitală a tuturor biblio-tecilor lumii şi care nu este exclus să semene în-trucâtva cu cea mai mare bibliotecă a antichităţii,din nefericire, distrusă – Biblioteca din Alexan-dria – lăcaş al cărţii, ce conţinea, după cum se

ştie, peste 900 000 de papirusuri, metropola dehârtie şi litere imaginată de mine înmagazinând,previzibil, ultimele achiziţii ale civilizaţiei occi-dentale, aflate, la această oră, în agonie. Da, eucred că cetatea firească a Domnului este o biblio-tecă împânzită de rafturi, cu tomuri vechi, incu-nabule acoperite de praf, locuite de acari în-drăgostiţi, volume vizitate, când şi când, de spiri-tele lor protectoare, închise miraculos între co-perte cartonate, achiziţii rare din vremea insta-urării prospere a galaxiei Gutenberg, papirusuriprotejate în condiţii speciale, atent răsfoite de căr-turari şi savanţi evlavioşi, pentru care liniştea şireculegerea alcătuiesc aerul respirat zi de zi. Obibliotecă împânzită de veieuze cu lumina puter-nică, ce aruncă umbre zdrenţuite peste rafturi în-doite sub greutatea volumelor, dispuse într- oordine fără reproş, care te adună din haosul ger-minatoriu, evanescent, şi te apropie de abisul fi-inţei, învăţându- te să citeşti – cu vorbele aceluisinguratic uriaş şi, în esenţă, inimitabil, al litera-turii române, Mihail Eminescu – în cartea vieţii,cea obscură şi luminoasă, şi în cele mai întune-cate şi fără orizont disperări, în care ai învăţat,în timp, să- ţi găseşti un refugiu, dacă nu o patrie.

Aş putea să descriu nu puţine scene saucontexte în care cititorul care sunt s- a dovedit maiputernic şi, în consecinţă, a repetat acel gest cu-noscut pe dinafară, intrat de o viaţă în reflexe: aîntins mâna spre o carte. Apoi, după orele de ne-mişcare scurse ca în vis ori ca într- o altă lume, încare s- a oferit acestei vechi şi mereu reinventate– prin ce miracol? – pasiuni, căuta să schimbe po-ziţia, pentru a smulge treptat din amorţealămâna ori o parte a corpului înşurubată în nemiş-care sau, pur şi simplu, pentru a lăsa ochii să- şitragă sufletul. Deşi ştiu – mai cu seamă, ochii meiîncercaţi ştiu – că nu fac bine, citesc, de obicei, în-tinsă, ţinând la capul patului o veieuză de culoa-rea argintului, cu o lumină puternică. Peparcursul prelungitelor lecturi, când şi când,schimb felul în care sunt aşezată sau întinsă,apoi, într- un târziu, mă mut pe pardosea, luândpoziţia foetusului ghemuit în pântecul matern,poziţie, când şi când, instinctiv probabil, retuşată.Spre deosebire de puiul de om culcuşit în lichidulamniotic, aşezând cartea în faţă, mă sprijin, dintimp în timp, în coate, împreunând mâinile. Întimp ce descriu această scenă, realizez, abiaacum, că e o atitudine adoptată şi în timpul ru-găciunilor inimii. Atunci când îmi amorţesc ge-nunchii şi o durere sâcâitoare persistă în braţe,sunt pusă în situaţia de a reveni, iarăşi, în patsau de a face, în sfârşit, o pauză. Cum să uit râsulnăvalnic – şi, cel puţin pentru mine, stupefiant –al colegilor de redacţie, prăvălit între cei patru pe-reţi de un galben pai din sediul editurii, când Ja-nina Ianoşi constatase amuzată pe jumătate: „PeAura o dor genunchii din cauza corecturii”? Răs-timp de o lună, redactasem peste o mie trei sutede pagini şi – cunoscându- mi creierul ce rezistăuimitor la suprasolicitări – o anunţasem pe dragade Janina că problema, în această ordine de idei,straniu, nu e creierul care ar fi fost firesc să obo-sească, ci genunchii, care de la un timp încolo re-fuză să mă asculte, umilindu- mă astfel şi făcân-du- mă, în cele din urmă, să renunţ la poziţia foe-tusului.

Ştiu că adesea lectorul din mine învinge şiva învinge, în continuare, în necontenita şi atâtde frumoasa luptă dintre pasiunea de a citi şi pa-siunea – era să spun vocaţia şi nu greşeam – de ascrie. E o luptă exuberantă şi, mai ales, tensio-nată, care în realitate e un dar ce se arată ca oţară fabuloasă prin care înaintez fără să fiu înstare să pricep care dintre cele două dimensiuni,pentru a le numi astfel – lectura sau scrisul – pri-mează. Nu concep existenţa uneia fără cealaltă,cele două noţiuni, ca să nu le spun coordonateexistenţiale, nefiind în stare să existe una înafara celeilalte, aflându- se într- o perpetuă şi fer-tilă competiţie şi funcţionând probabil după prin-cipiul conform căruia funcţionează vaselecomunicante. Nu găsesc în ce fel aş scrie fără să

citesc şi, mai ales, fără să recitesc literatură decalitate. Aşa cum nu văd cum aş citi tomuri dupăalte tomuri de poezie, roman, proză scurtă, isto-rie, filosofie sau istorie a mentalităţilor etc., fărăca, în cele din urmă – vasul spiritului fiind plincu asupra de măsură – să nu mă apropii de masade lucru şi să scriu cele două pagini, fără careviaţa mi se pare brusc văduvită de sens, culoareşi rost. Acest detaliu iese în relief în segmentelede sterilitate sau în pauzele de respiro, cum le nu-meam pe vremuri, când – în lipsa scrisului – totuldevine palid, lipsit de viaţă, când mi se pare cănu se mai leagă nimic, absolut nimic, şi mă simtinutilă şi golită de substanţă şi când se vede câtde lipsită de talent sunt în tot ce nu ţine de scris,de literatură. Dispărând calităţile puse în va-loare, probabil, de cărţile mele, brusc, devin –pentru mine însămi, în primul rând – stângace,uitucă, distrată, abătută; e ca şi când te- ai mutadintr- un loc în altul fără să- l găseşti pe acela careîţi aparţine şi care, în esenţă, justifică rostul tre-cerii tale prin lume. Ştiu că aceste afirmaţii suntpatetice. Har Domnului, sunt patetice; patetismulîn acest caz reuşeşte performanţa de a transmiteadevărul de o disperare atât de întunecată şi de-finitivă, încât nu admite vecinătatea altor califi-cative.

Când nu scriu, când mi se pare că a secatacel sâmbure magic din care o frază curge din si-labele misterioase ale alteia, legându- se între eleşi închegându- se miraculos într- un sens, atuncicând viaţa mea, aşa cum este în subteranele ei,nu mai izbuteşte să- şi găsească justificarea este-tică, simt la propriu cum, pe oră ce trece, mătransform în altcineva decât sunt în realitate: unom care parcă îşi pierde rostul, busola şi, maigrav, unele valori şi lucruri în care crede şi pecare mai ieri le exprima prin recursul încăpăţânatla scris. Primul reflex redeşteptat în asemeneacircumstanţe curge din întrebarea: unde am gre-şit şi cu ce am greşit, de sunt pedepsită cu steri-litatea? Întrebare urmată de îndelungi, scrupu-loase descinderi în forul lăuntric, autoscopii şi ca-rotaje făcute în scopul de a găsi sursa erorii şi, re-parând- o, de a încerca să revin la scris. Măîngrozesc la gândul cu ce aş rămâne dacă aş omitedin calendar perioadele în care n- am scris nici unrând. Spaimă sau groază ce s- ar atenua parţialdacă aş arunca o privire spre cărţile mele, care,oricum, nu- mi dau garanţia că sunt salvată. Prinaceastă afirmaţie puţin confuză – pe terenul te-melor majore atât confuzia, precum şi prolixita-tea, uneori, sunt inevitabile; n- am scris oare, peurmele lui Robert Musil, despre prolixitatea folo-sită, de la o limită încolo, ca instrument? – neapropiem de acea frecvent invocată luminiţă dela capătul tunelului: scrisul ca salvare, scrisul caterapie, scrisul ca mântuire. Iată o temă imposi-bilă, iată încă o temă problematică în al cărui aerte mişti cu smerenie şi sfială. Nu numai pentrucă nimeni nu are cum să- ţi dea dovada sau garan-ţia că, scriind, te vei salva, te vei vindeca şi te veimântui. Şi, totuşi, ceva profund din sângele meu– mai puternic şi mai încăpăţânat decât sunt euînsămi – e convins de faptul că atât timp cât lu-crez la o carte, orice rău, oricât de mare, mi s- arîntâmpla, Dumnezeu mă va întârzia aici ca să ter-min lucrul început şi să- l fac – sau cel puţin să în-cerc tot ce omeneşte e posibil – fără reproş.

În fond, de ce anume mi- e teamă în perioa-dele în care scrisul se transformă în nu mai multdecât amintire, e adevărat, una care mă încântăşi mă îngrozeşte, în egală măsură? Încântă, fiin-dcă textele, mai exact, cărţile tale sunt dovada viecă exişti, că eşti viu şi ai exprimat acea substanţămiraculoasă – de care te poţi trezi oricând golit –substanţă numită viu. Şi îngrozeşte, pentru căeşti locuit de spaima teribilă că acel străin ce- ţilocuieşte subterana fiinţei folosite în scopul de ase exprima prin tine – folosindu- te, adică, maimult sau mai puţin inspirat, ca instrument – acelstrăin identificat, în perioadele de fer-tilitate – până la emoţie şi până laspaimă – în clipele de vârf, cu tine, ar

Aura ChristiA citi – a scrie

Şi, totuşi, ceva profund din sângelemeu – mai puternic şi mai încăpăţâ-nat decât sunt eu însămi – e convinsde faptul că atât timp cât lucrez la ocarte, orice rău, oricât de mare, mis- ar întâmpla, Dumnezeu mă va în-târzia aici ca să termin lucrul înce-

put şi să- l fac – sau cel puţin săîncerc tot ce omeneşte e posibil –

fără reproş.

�

� Povestea subteranei

Noutăţi editoriale ■ Editura Ideea Europeană

■ Emil RaţiuDumnezeu s-a născut în Dacia

10

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăputea să nu se mai întoarcă niciodată latine, ar putea să nu- ţi mai dea nici unsemn că există şi, brusc, te- ai trezi repe-

tând debusolat aserţiunea rimbaldiană ce vizeazăalteritatea, înstrăinarea tragică de propria iden-titate, adică de legea prin al cărui arcan te ex-primi: „Eu este altul”, sau afirmaţia cioraniană,nu mai puţin încărcată de dramatism: „Eu, eu nusunt eu”. Dacă această prefigurare a apocalipseis- ar transforma într- o realitate tiranică, e lim-pede că totul s- ar sfârşi, mâna ta grăbită încet săcaute şi să găsească sensuri, rosturi, simboluri şisemnificaţii, închegate în dreptunghiul de un albcovârşitor al paginii, s- ar trezi, subit, obosită şimuşcată de zădărnicie; duhul nu s- ar mai adunadin dulcile nimicuri, pentru a se revărsa, în toatăbogăţia sa emoţionantă, moştenită din strămoşişi atent cultivată, strunjită, modelată; trupul în-suşi s- ar redescoperi inutil ornament al nu se ştiecui, uitat şi considerat zadarnic în efortul său dea asista la modul în care inexprimabilul prindeaglas – întâmplător ori nu – prin tine, retopind şifăcând de nerecunoscut stângăciile, erorile, căde-rile sau ezitările tale destinale, uimit – uimitpână la incapacitatea de a articula un cuvânt –de întâmplarea şi, mai cu seamă, de intensitateacu care cineva ţi- a dat puterea să fii. Cineva, in-discutabil, mai mare şi mai puternic decât tine.Cineva care se oboseşte, dimineaţă de dimineaţă,fără să fie obligat, să te ridice din apele învolbu-rate ale somnului. Cineva care scapă înţelegeriişi care te smulge din oboseală sau lehamite, dinvârtejurile zădărniciei ori din boală ajunsă pemuchia fragilă ce desparte viaţa de moarte, con-fundându- le şi, nu rareori, identificându- le pânăla imposibilitatea de a le deosebi, căci moartea şiviaţa îşi trag rădăcinile din aceeaşi panoplie on-tică. Cineva pe care, uimitor, nu- l oboseşte, nicinu- l exasperează fiinţa întortocheată, contradic-torie şi zăpăcită cu care are de- a face şi – chiardacă ezită sau te scapă, câteodată, din câmpulatenţiei – într- un târziu, te adună, totuşi, din ră-tăcire, ezitare sau sfială şi te conduce prin labi-rintul nesfârşit şi teribil, care eşti tu pentru tineînsuţi; şi e, mereu, pretutindeni, cu tine, în tine,prin tine însuţi, e cu tine, în subterana ta, atuncicând faci câţiva paşi, apoi încă un pas, şi coborimai adânc, din ce în ce mai adânc, încet, şovăiel-nic, în subterana, în abisul fiinţei, unde târziu detot simţi ceva. Ceva care iniţial se prefigureazăca un ecou al unei alte lumi, o lume atât de vecheşi curată, încât nu ai cum să nu- ţi dai seama, laun moment dat, că regăseşti un tipar, o tablă delegi ale inimii, scrise de altcineva, mereu de alt -cineva, al cărui nume abia de îndrăzneşti să- l si-labiseşti în clipele de atroce intimitate cu tineînsuţi şi cu ceva profund, ce aparţine, de cândlumea, realităţii intime a universului şi, fără în-doială, paradisului unic, mirabil, al copilăriei,trăit pe malul Nistrului, la poalele Mânăstirii dela Jabca, unul dintre cele mai vechi lăcaşe aleDomnului, pierdute printre dealurile Moldovei deNord.

Ceva profund şi iremediabil ţi se oferă,atunci, secundă de secundă, în timp ce inima carebătea, gata să- ţi spargă pieptul, încet, treptat, selinişteşte, şi în pacea nelumească şi atât de proas-pătă şi totodată veche abia de izbuteşti să teaduni, abia de reuşeşti să tragi adânc aer înpiept, ca să mulţumeşti, într- un târziu, arborilor,ierbii şi văzduhului pentru darul de a fi, pentrudarul de a fi viu şi de a te bucura de forţa de aduce la capăt misia, pentru care eşti întârziat aici– descoperiri târzii, trăite în doi timpi, la circa unan distanţă: primul, alături de dulcea, sfânta meaMamă, Liuba, împreună cu care, fără a scânci saubarem a scoate un sunet, urcasem pe cupola Bi-sericii San Pietro de la Roma, renunţând la lift şialegând să mergem pe urmele lui Michelangelopână sus, până în inima creştinismului, exprimatprin acest uriaş, care a lucrat la desăvârşirea cu-polei până la peste şaptezeci de ani, urcând zilniccele câteva sute de trepte; şi al doilea, într- unhotel central din oraşul iubit de mine nu numaipentru că este urbea unde a fost posibilă înfrăţi-rea dintre ucigaşul Rogojin şi amoralul kneazMîşkin, ci şi pentru că aici, în oraşul lui Puşkin,Dostoievski şi Tolstoi, cu circa trei decenii înurmă, mi s- a dăruit o altă fiinţă, alţi ochi, deci,un orizont deschis spre un alt tip de subterană,unde a citi şi a scrie înseamnă a respira, a fi viuşi a exprima modul tău de a întârzia în tipareleancestrale ale viului, multiplicându- l şi slă-vindu- l necontenit în raza îmbelşugată a divini-tăţii.

Ce e viul dacă nu un semn al prezenţei luiDumnezeu? �

�

Boris MarianSemnul tragic al involuţiei civilizaţiei

� Marginalii

Dacă Orweel a „simulat” sistemultotalitar „roşu”, Elias Canetti areuşit acest experiment prin roma-nul Orbirea (Die Blendung), în

1935 şi Masele şi puterea (Masse unde Macht) în1960. Finalul romanului Orbirea este ardereacărţilor într- un teribil incendiu. Se cunoaşte fap-tul că prima acţiune de amploare a regimului na-zist, în 1933, a fost exact acest pas – distrugereaculturii, a cărţilor, apoi a oamenilor prin depor-tări, internări în lagăre de exterminare din 1935până în 1945. Cartea care a realizat o analiză pro-fundă a totalitarismului a fost Masele şi Putereaîn traducerea Ameliei Pavel. Capitol cu capitol,cititorul păşeşte pe un traseu care îl duce la ade-văruri pe care istoria ni le ţine şi astăzi în obscu-ritate. Frica de atingere, teama de celălalt,negarea îndemnului biblic „iubeşte- ţi aproapeleca pe tine însuţi” este miezul viermănos al acestuifruct putred pe care ni- l lasă o lungă epocă de „ci-vilizaţie umană”, începând din mileniile dinain-tea erei noastre şi până în actualitate. Canettiface o distincţie între „mase deschise şi mase în-chise”. Urmează patima distrugerii, caracteristicăperioadelor de conflict deschis. Un alt elementeste „sentimentul persecuţiei”, când orice masăde oameni acuză altă masă că o lipseşte de drep-turi, îi subminează existenţa. Adesea persecutaţiidevin persecutori, fie persecutaţii sunt extermi-naţi în numele aşa zisului drept al majorităţii.Minoritarii nu sunt apăraţi, ci acuzaţi aproapepermanent de complot. Religiile universale cunos-cute ar trebui să îmblânzească masele, dar dinpăcate, uneori, le incită. Se creează starea de pa-nică.

Masele diferă după obiectivele oferite: direc-ţionarea, stagnarea, mişcarea circulatorie, dezo-rientarea, intoxicarea. Ritmul evoluţiei este unfactor determinant în desfăşurarea evenimente-lor istorice. Revoltele, răscoalele, revoluţiile suntde obicei, violente, iar violenţa este acceptată pre-ferenţial de mase. Deşi violenţa implică jertfeumane chiar din rândul maselor. În mentalul co-lectiv există şi masele invizibile, amintirea mor-ţilor. Masele se pot divide, unele devin agresive,datorită afectelor dominante, apoi masele fugare,deplasarea maselor în spaţiul geografic favori-zant. Canetti numeşte războiul ca pe un fenomende „mase duble”, cele care se confruntă. Un rolimportant îl au simbolurile – de obicei fenomenelenaturale, aspectul geografic, obiectele de cult, etc.Prin degradare, o masă devină haită. Este sem-nul cel mai tragic al involuţiei civilizaţiei. Canettiaminteşte aici şi de rolul religiei chiar în rândulhaitei. Alte repere – măruntaiele puterii, supra-vieţuitorii, violenţa, rapiditatea, porunca, meta-morfoza, dominaţia, paranoia. Finalul este –supravieţuitorul. Suntem cu toţii nişte supravie-ţuitori ai unor conflicte, conflagraţii la scara mon-dială, continentală. Nimeni nu poate spune cătrăieşte în deplină siguranţă. Iar această nesigu-ranţă nu vine de la fenomene naturale şi ele im-previzibile, ci de la tendinţa de confruntare amaselor umane. Este o viziune pesimistă a auto-rului, nu ştim în ce măsură are sau nu are drep-tate, dar istoria cunoscută de noi este o istorie arăzboaielor aproape pe întreaga suprafaţă a glo-bului. Cel mai şocant segment al cărţii este refe-rirea la experimentele lugubre pe care le- auîncercat medicii nazişti, dar nu numai ei au fost

singurele exemple, apoi deportările în masă, toto formă de experiment inuman. Fiecare capitol alacestei prestigioase cărţi – un studiu de mare fi-neţe şi profunzime – indiferent că este vorba deEuropa, Africa, Polinezia, în oricare secol – con-stituie un moment de reflecţie ce nu poate fi oco-lit. Accesibilitatea textului scris de Canetti esteuluitoare. În Biblia ebraică, Dumnezeu numeştepe evrei popor ales, ceea ce este logic, din momentce evreii au îmbrăţişat în masă credinţa mono-teistă, după ce ea fusese refuzată de egipteni, cuun secol mai devreme.

Creştini, ai căror Apostoli erau evrei, aupreluat mozaismul, l- au universalizat, adre-sându- se tuturor popoarelor din Orient, iar Dum-nezeu a fost recunoscut sub trei ipostaze, nu dupăaprige dispute – Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Ma-homedanii au negat credinţa creştină şi pe ceamozaică, considerând că numai Mohamed Profe-tul lui Alah (Elohim, în ebraică) grăieşte adevă-rul, iar Coranul ar fi unic. În realitate islamis-mul, care este a treia religie monoteistă, conţinemulte prevederi din tradiţia iudeo-creştină. Spredeosebire de ortodocşii creştini, de catolici, de pro-testanţi, mahomedanii din Imperiul Otoman s- audovedit mult mai toleranţi, nu au existat Inchizi-ţie, auto- da- fe, arderi pe rug, biciuri, pogromuri(v. Hmielniţki etc.). Dar catolicos înseamnă uni-versal, deci catolicii se credeau şi se cred unici,aleşi. În lume, creştinii nu depăşesc 2 miliarde,circa 25% din omenire, din care o parte ortodocşi.Budhismul, hinduismul, daoismul, shintoismul,multitudinea de credinţe locale în Asia, Africa re-prezintă 75% din populaţia globului. Nazismul aadus extremismul rasist, declarând că arieniisunt aleşii, dar finalul războiului mondial, în1945, a spulberat un mit care a produs aproape100 de milioane de jertfe. Comuniştii-stalinişti auadus şi ei un soi de religie a proletariatului, cu totatâtea victime. Evreii nu au impus nimănui ideeacă ar fi popor ales, ci doar popor al Cărţii, princultura şi civilizaţia la care au contribuit. Esteadevărat că antievreismul-antisemitismul este oconstantă a istoriei Diasporei evreieştyi de 2000de ani, astăzi anti- israelismul fiind forma con-cretă şi cea mai activă a acestui fenomen. Pentru150 de milioane de arabi musulmani, plus musul-manii din Pakistan, Filipine, Malaezia, Indone-zia, Africa, cele şapte milioane de israelieniconstituie însuşi Diavolul. La ei se adaugă evreiidin SUA, Europa, fosta URSS, America de Sud,Africa de sud, care totalizează circa opt milioane,deci 15 milioane de evrei, din care unii religioşi,ultrareligioşi, reformaţi, atei sunt „aleşii” pentruun Holocaust? Aceasta este esenţa extremismuluiislamic de astăzi. Nu este în joc numai soarta Is-raelului, în locul nazismului s- a născut un nou fa-natism, antievreiesc în esenţă, făţarnic pentru căpe faţă se vorbeşte numai de teritorii ocupate, deIerusalimul de Vest, dar ţinta este nimicireaevreilor, cu cartea lui Hitler, Mein Kampf înmână. Evreii au o singură armă de apărare – in-teligenţa, căutarea celor mai bune temeiuri de au-toapărare. Sintagma „popor ales” este păgubi-toare, aici nu este vorba de apărarea demnităţii,ci de respingerea unei discriminări, fie ea pozi-tivă. Personal îmi repugnă noţiunea de „neevrei”.Noi nu împărţim oamenii, Cilibi Moise spunea căacela care deosebeşte pe om de om nu este om.Putem spune prieteni ai evreilor, neprieteni, darnu „neevrei”. Aţi auzit de negermani, neruşi, ne-români? Poate, dar la cei bolnavi de şovinism.Pare o formulă nevinovată, dar nu este. Fără săvrem devenim iar „aleşi”. Nu suntem îngeri, avemşi genii şi infractori, oameni obişnuiţi şi vicioşi,etc. Suntem oameni. Iar religioşii spun, copii aiDomnului. Asta suntem. Nu uităm să ne iubimaproapele.

Să nu uităm. Altfel, aproapele se îndepăr-tează. Prea mult timp am fost paria. Să fimdemni. �

Canetti face o distincţie între„mase deschise şi mase închise”.

Urmează patima distrugerii,caracteristică perioadelor de

conflict deschis. Un alt elementeste „sentimentul persecuţiei”,

când orice masă de oameni acuzăaltă masă că o lipseşte de drepturi,

îi subminează existenţa.

ELIAS CANETTI

11

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

Magda UrsacheLimba română, o necunoscută

� Scrisori neexpediate

„Iubiţi vocala!”Nichita Stănescu

Pe întrecute, varii lunetişti atacă dintoate poziţiile, de 5 luştri încoace,limba noastră cea română. Guver-nanţii pot declara liniştiţi creşterea

zero a limbii naţionale, dacă şi miniştrii învăţă-mântului vorbesc agramat, fără a- l întrece, totuşi,în expresivitate, pe ex- ul Agriculturii, StelianFuia: „Pregătirea mea a fost continuă şi o voi con-tinua în continuare”. Lua- v- ar DNA- ul, ANI, DII-COT- ul, să vă ia, îţi spui când îl auzi pe Igaş„branconând”, pe Ion Olteanu cu „e legate”, pe„dragă Stolo” vorbind, cu ştiuta- i fentă de maxi-lar, despre „ştandard de viaţă”. „Adică că suntempe drumul cel bun”, Zona Euro. Oare se referea laviaţa (şi limba) de baron PSD, PD, PNL etc.?Ăştia- s miliardari în euro, ce să se mai încurce culeul năpârlit. În vangheleză, nu se conjugă a fi, cinumai a avea. Cât despre doamna Birchal, ame-ninţată, pesemne, de subzistenţa lingvistică tele-vizuală după viitoarele alegeri, s- a aurit: şi- acumpărat un lingou.

Parlamentarii Geoană şi Marinescu n- audepăşit faza decât a limbii române stricate, iaradversarii cât şi fanii îl comentează pe Ponta caşi prim ministru. Să le spunem ca Jean d’Omer-sson că fac parte din l’inaptocratie sau, mai bine,din ineptocraţie?

Mai este şi încăpăţânarea de a accentuagreşit. Suntem ameninţaţi că Băsescu ba vrea, banu vrea să ocupe „imobílul din Gogól (bine că nui s- a spus Gogoal). „Cu toţi”, spunea Boc, rimândcu netoţi; ecţetera, zicea Radu Vasile, alias poetulMischie, lăudat de Mircea Dinescu, recent ocupatsă- l invite pe MRU la masă (cu vită?) şi punândlăutarii să- i cânte din rărunchi: „Daolică danga/Mi se rupe ştanga”. Mie îmi răsună în urechi „Fiţiungurenii mei!”, updatat: Fiţi băsişti! „Şi- ncodată,şi- ncodată, şi- ncodată!” Pardon, iohanişti! Astaaşa, pentru transparentizare, vocabula favorită aşefului SIE.

Am tot propus un PLRC – Partidul LimbiiRomâne Corecte –, că tot se poate înjgheba o par-tidă din 3- 4 persoane. Mă tot gândesc acum laSSLR – Serviciul Securităţii Limbii Române, vi-zându- i pe cei nepăsători, din ce în ce mai nepă-sători de stricarea limbii.

Am scăpat de limba toavă a femeilor politicesocialiste (obtuzele, incultele, de la Suzi Gâdea laMaria Găinuşă, de la Lina Ciobanu la AnetaSpornic), dar nici actualele nu- s mai breze. Tacişi pari profundă, le- ar sfătui un consultant debună credinţă.

Pledoaria pentru vorbire „firesc cacofonică”(A. Pleşu) a avut succes: iată- ne kakofili, cum odovedeşte Anca Constantinescu, pedista caren- are „ciocu mic”; când „priceputa femeie de afa-ceri” rămâne fără vorbe, uzează de apă rececontra adversarului politic: apa trece, gestul ră-mâne.

De când Elena Udrea şi- a recăpătat sutie-nul, canalele TV ne fericesc iarăşi cu emisia- i pre-cipitată, în penurie de silabe („dau răspunsurioamen’lor”). Roberta Elena Anastase nu ştie sănumere, dar de vorbit vorbeşte preoţeşte: „Veniţide luaţi lumină!” (de la doamna Udrea). Întrebareparantetică: vă interesează când naşte Anastase?Nu. Dar ştirile ne- au furnizat data fixă, aşa cumne- au anunţat că tortul de nuntă a avut un metruşi jumătate. Şi- n timp ce madam’ Udrea verificaspusa lui Harold Mac Milan, „un ministru estetotdeauna un echilibru între un clişeu şi o indis-creţie”, EBA, numai buze expandate şi tocuri, slo-bozea vorba inexactitudine.

Cerând sondaji ca să afle dacă Ponta maiare favorabilitate, Górghiu se exprimă într- o po-liticheză tăioasă, mult diferită de turcana lentă,manichiurată. Doar doamna Turcanu e femeie decultură, în haine haut- couture. Pot spune, pri-vindu- le cum se zbat, că politica urâţeşte femeile.Iar puterea politică lungeşte mâinile, nu mintea,nici poalele, judecând după veşmintele stupe-fiante ale plutonului blond pedelisto- penelist. Maimereu underdress (plete curgând râu, în loc depăr strâns, genunchi goi până la şort electoral(model Olguţa Vasilescu; la ştirile de la ora 19 ale

Antenei 1, din 31 mai 2015, amauzit despre „o pereche de şorţi deplajă”; am notat data pentru căsunt sigură că pluralul şorţi vaprinde teren lingvistic, la fel ca suc-cesuri şi norocuri şi sistemuri, fe-meia politică îşi dublează agre-siunea verbală prin ţinute sex-pis-tol. Şi „se va devola”, cum se ex-primă doamna Turcan, din ce în ce.

Dar să urmez cererea lui Be-cali: „Vreau să terminăm cu acuzu-rile astea” şi să intru pe teren massmedia. Dacă limba a stricat- o răuclasa politică, nici mediile nu selasă mai prejos, ba chiar ar trebuiscris pe ecran, ca pe pachetele de ţi-gări, că dăunează grav sănătăţiilimbii române. Nu mai spunemcumpărători, ci bayeri, avem blo-guri despre food, nu despre mân-care. Mai este în DEX cuvântulînţelegere, dacă se preferă deal? Câtdespre diacritice, Dumnezeu cumila. Într- o zi de 13 („ghinion” cughilimele!) se putea citi pe o bur-tieră Prostii sub clar de lună în locde Proştii sub clar de lună, piesa luiT. Mazilu.

La orice zapping, înregistrezierori peste erori. Ştirista mândră şimândruţă, ca să nu- i zic bâlbuţă, aapus, dar steaua ştiristei- esca stră-luce: o mai vedem şi nu e.

Îndemnul nătâng al modera-torilor, „spuneţi cu subiect şi predi-cat” (variantele udriste: „eu spun/eu am spus lucruri; (nu) pot să

spun lucruri”) asurzeşte. Ca şi expresia a da cusubsemnatul. Cum se îmbulzeşte peste invitaţiLavinia Şandru, mai rar cineva! Iar discuţiile detip vuvuzeală nu contenesc. Tocşoiştii vorbesc şivorbesc şi vorbesc, cu gura, cu mâinile şi cu pi-cioarele, dar fără ureche, fără a- l auzi pe celălalt.De la Anton Pann cetire: „Pentru prost tăcerea- iminunată./ dar de ştie- acest folos, nu- i prost./Când n- ai merit, nici învăţătură/ Ţine- ţibine- nchisă limba- n gură”. Să le spună cineva mo-deratorilor: La carte, cetăţeni! Lucrativ nu vine dela a lucra, nici salutar, de la a saluta. Numai căgramatica limbii române devine extrem de… li-berală, fără a mai fi artă (alături de celelalte 6:retorica, dialectica, muzica, aritmetica, geome-tria, astronomia). „Româna se vorbeşte- n douălimbi”, cum cânta folkistul cu referire la moldovi-neasca glosată de slaviciosul de peste Prut, VasileStati, autorul Dicionarului moldo- român? Dă fapt(ca s- o dau pe dâmboviţeană), fiecare îşi creeazăpropria realitate lingvistică, aşa cum îl taie capul.„Domnule X, tu cum…”, se adresează o modera-toare unui invitat, făcând o legătură riscantăîntre tu şi domnule, à la Miţa Baston. Şi câte „le-gături” nu se fac la ştirile noastre cele de toate zi-lele: „Marinela, ai legătura! Andrada, ai legătura!Ilknur, ai legătura!”. Şi „legătura” răspundeprompt: „Cum ai spus şi tu, Andreea…” Maihazos e când se corectează unii pe alţii, iar corec-tura conţine altă greşeală, ca în Domnule X, „pro-priile” se scrie cu doi de „i”; scriitoarea- zână,Andreea Marin, optează pentru „doi de fî”. Da,sunt diverse baduri, cum spunea un ziarist caren- avea la îndemână cuvântul românesc. Un ma-lenj, cum zicea un realist (de la Realitatea), deagramatisme.

Vorba Monei Muscă, iacătă că am ajuns lasubdialectul monden moderat. Doar n- o să se vor-bească, pe aşa căldură, corect în emisiunile de di-vertisment. Am intrat în vacanţa mare, iar homoloquens poate cultiva cât doreşte vulgarul. Şi- miamintesc cum îşi justifica Oana Roman, la Confi-denţial, lipsa de rating a unei emisiuni: „Am fostprea intelectuală”. Ei, dacă ar fi combătut… ipo-crizia ca doamna Tatoiu, arătându- şi chiloţii dinsertar, cumpăraţi de la Paris… Am scăpat demadam’ Tatu, cu morala ei relaxată, în dialog cuextravagantul Bebe- sex, şi- am dat peste şi mai re-laxata madam’ Tatoiu, mereu up to date când evorba despre educaţia la români. Profa de mate avândut rujuri Oriflame în şcoli, educativ, fireşte.Trecem. Butonăm, dar dăm iarăşi de Tatoiu.Aproape că prefer să- l văd pe Cataramă su-gându- şi dinţii la TV, pe populara Merişoreanu,pe mama Mitoşeru ori pe Arşinel din Dolhascamoldavă cu Stela cu tot, decât s- o aud pe Tatoiu,mereu în stare de talk- show, pe o gamă largă desubiecte, de la norul toxic de provenienţă Cerno-bâl la poligamie, la Băsescu, la, la, la… Unde-unde, că- i peste tot, a fixat diferenţa bărbat-fe-meie? „La el se vede când nu i se scoală, la noinu”. Şi bătrânica bretonată, cu subsuorile goale acontinuat. „Femeilor le e frică de ridicol”. Dum-neaei, nu. Legea lui Pruteanu ar fi putut s- oamendeze după ce a spus: „lumea care te cunosc”.Dar pe câţi n- ar fi putut inculpa legea asta? Dinseria Matiz pentru Mattisse şi Jerry pentru Jarryface parte şi pronunţia „Aicăn” pentru Eikon. LaAntena Stars, Tour Eiffel se pronunţă Aifăl Taur,iar asistentele toride cad uşor în capcane lingvis-tice. Veşnicul „nea Ţuţu” Condurăţeanu, în ţuţalui, ne tot salută cu „Vă pup pă suflet!”. TVclastăcum sunt, l- aş scoate din ecran pe Petru Frăsilăcu „şaiul”, dar şi cu invitatul Simirad, poreclitTolstoievski, vorbind despre „Şauşescu”. AdrianPăunescu obişnuia să- i corecteze pe invitaţii îndefect de regular roumanian, cât erau ei de pro-fesori universitari. Eu i- aş fi spus lui Radu Fel-dman Alexandru că pe Pareto nu- l cheamăVittorio, ci Vilfredo.

„Fără scaun la vorbă”, cum zicepoporul, divuţele, adevărate chivuţe,sporovăiesc aşa cum le vine la gură. Lui �

Strada înjură? Înjură şi filmul,înjură şi teatrul, înjură şi

literatura. Sindromul Tourette,boala înjurăturii face ravagii.

Precaritatea mijloacelor stilistice esuplinită de înjurătură şi de

cuvinte neconvenabile.

12

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ăhomo consumericus pare- se că nu i- auajuns 12 ani de circotecă Bahmu-Pri-goană. Ne prigonizăm sau începem

de- toxifierea televiziunilor? O emisiune a luiMorar (din şcoala Andrei Gheorghe) îşi propunesă afle ce vinde mai bine: sexul sau prostia. Aşzice că ţopenia feminină, de vreme ce invitatelesunt, majoritar, fiinţe limitate, sărace- n minte,grobiene, vulgare, primitive, în conflict cu cartea;ţoape „cu două sau mai multe picioare”, cum lespunea Mircea Constantinescu, târgovişteanu. ÎnSilicon Valley, care e televiziunea, ţoapele suntdate drept VIP.

Strada înjură? Înjură şi filmul, înjură şi tea-trul, înjură şi literatura. Sindromul Tourette,boala înjurăturii face ravagii. Precaritatea mijloa-celor stilistice e suplinită de înjurătură şi de cu-vinte neconvenabile. Pu şi pi au devenit un fel depasse- partout cu care intri în emisiuni aşa- zis cul-turale, aflate sub BIP. Fetele ce se vor ostentativvulgare (ca Bradea, cu ticul ei verbal, „să- mi futuna dacă nu”, ca Golea, ca Baetica), se descheie latoţi nasturii, băiuţeii la fel. Nu şochezi prin sca-bros, rişti să fii declarat, de comentatorii direcţieinoi, răsuflat. „Fut şi la revedere”, sună un vers deIoana Nicolae, din volumul colectiv 40238 Tes-cani. I- a răspuns ca un ecou Petronela Rotaru:„Sunt o pizdă lirică”. La început a fost cuvântulNinei Cassian, scriind, în „România literară”, de5 sept.1991, următoarea rugă: „Îndură- te, Doamne/de cerul gurii mele/ de omuşorul meu,/ acest clito-ris din gâtlejul meu,/ vibratil, sensibil, pulsatoriu/explodând/ în orgasmul limbii române”. Ca la unsemn, ultrasexistele doamne şi domnişoare au ivitpoezie şi proză din şi despre „părţile personale”.Măcar vipa Adelina Pestriţu se delimitează descriitoare: „Eu nu fac sex, eu fac sentimente”.

Mai modest, prozatorul Editurii Trei, IonMărculescu (Nastasia, un amor de aproape un an)clarifică faptul că „fiecare om are metoda lui de ase pişa”, în timp ce Dudu Crudu e plin de curajerotic: „îi băga pula între coapse, ea gemea în aerdeparte, departe”, cu binecuvântarea Elenei Vlă-dăreanu: „de ce scriu pulă în loc de sex – chiar nuvă mai priveşte”.

Manualul de română propune neonatura-lisme, ca elevii să iasă din dilema ţi- o tragi sau nuţi- o tragi. Şi cine mai crede, dintre şcolari, că lagrammaire est un chanson douce (Erik Orsenna),când debutantul în manual, Ovidiu Verdeş, cuMuzici şi faze, se exprimă atât de precar? Cât des-pre internauţii români, aflaţi că ei deţin locul altreilea la pornografie virtuală, precedaţi doar deBolivia şi de Chile, după o statistică difuzată deNet Bridge, în iunie 2007. De- atunci, hăt- hăt, eposibil ca România să fi ajuns pe primul loc.

Excedat de invazia poeziei libresse cu ari-pioare şi a prozei cu scene de sex tel- quel (preci-zez: doamnele sunt mai meticuloase şi maiexplicite decât domnii), Nicolae Breban a explo-dat. Şaizeciştii şi şaptezeciştii au luptat pentrure- aşezarea scrisului sub zodia esteticului; acumvrem să considerăm cacolalia semn estetic. „Ca cechestie să spunem f puncte- puncte, nu tot cuvân-tul? Literatura să fie sinceră, aproape de reali-tate. Nu ca- n ceauşism”, teoretiza cineva, dânddovadă de un remarcabil prost gust literar. Revol-tat de cei care scriu de azi pe mâine, nu de azipentru mâine, punând în balanţă creativitatealingvistică (a lui Şerban Foarţă, de pildă) şi celedouă vocabule cu pi şi cu pu, N. Breban a diagnos-ticat acest soi de a scrie, folosind la TV cuvintelecu pricina. Atitudinea sa fermă a ultragiat auzulfin al şefului ICR. Domnul Radu Boroianu s- adezis de marele scriitor. Iar mesajele obraznicecontra lui N. Breban nu contenesc, cât îi varavară.

Pariind pe carte scurtă, în limbajul bufetu-lui La 7 craci, un ultim venit în dispută îl acuzăpe Breban că ar lucra la cărţi nedorite de (mai) ni-meni, că nu- i nici citit, nici vândut. Personal, alegsă mă citească 100 de avizaţi decât să mă cum-pere 20.000. Investiţia în publicul care citeşte „păcloset”, ca miliardarul Ţânţăreanu, duce la succesCoelho, succes Dan Brown etc.

Nu se mai poartă proza elaborată? Ei, uitecă Modiano nu vinde, nici nu scrie proză foarte li-zibilă, de citit pe diagonală în metrou şi totuşi iapremiul Nobel. Ceea ce le doresc şi contemporani-lor mei.

La impostori şi imposturi voi reveni. �

�

Ocategorie destul de bine bine re-prezentată în istoria filosofiei ecea a filosofilor esopici sau resen-timentari. Filosofia esopică e „filo-

zofia celor care au filosofat din resentiment, abolnavilor şi malformaţilor din istoria filosofiei”,scrie Gabriel Liiceanu în Junalul de la Păltiniş.A acelor filosofi a căror gândire a fost puternic in-fluenţată de boală, de meschinăriile şi mizeriiletrupului (Kierkegaard, Schopenhauer, Nietzsche,Sartre, Jaspers). Ca să nu mai vorbim de Socrate,care a avut şi el parte de numeroase răzvrătiri alecorpului. Unul dintre aceşti mari bolnavi, alecărui maladii, umori şi metehne i- au indus unmod cu totul particular de a filosofa e Cioran.Cum se reflectă tribulaţiile trupului în paginileaforistice ale lui Cioran, care e raportul dintrerană şi literă, relaţia dintre ulceraţie şi gând? Ceproporţie se stabileşte între revelaţiile gândirii şiavatarurile trupului, între elevaţia meditaţiei şiprăbuşirea în abisul corporalităţii? Boala, sufe-rinţa, durerea, constituie, în fond, pentru Cioran,revelatorul conştiinţei, sunt elemente cataliza-toare ale ideaţiei filosofice. „Cariera de suferind”a lui Cioran, începută de timpuriu, se înscrie îndatele unei personalităţi care îşi aşază deliberatideile şi idealurile sub semnul psihosomaticuluimaladiv. Marta Petreu radiografiază corect ca-riera de pacient a lui Cioran: „Fără loc de muncă(nu uit excepţia din 1936- 1937, Liceul „Andrei Şa-guna” din Braşov), fără o meserie definitivă, fărăvenituri, fără proprietate, fără cetăţenie şi fărăpatrie, deci definibil mai ales prin negaţii, Cioran

a avut în schimb o bogată recoltă de simptomemaladive şi de boli. O carieră de suferind, altfelspus, şi o identitate de bolnav, prin care şi- a scu-zat nu o dată umilitoarea – în propriii săi ochi –inactivitate. La fel, nu o singură dată Cioran s- adeclarat liber de orice influenţă livrescă şi fasonatîn întregime de bolile şi de fiziologia sa dere-glată”. Pentru Cioran boala nu este însă doar de-gringoladă a organelor sau degradare insidioasăa trupului. E, mai curând, semnul unei treziri aspiritului, revelaţie a lăuntrului esenţial al fiin-ţei, ea, maladia nefiind lipsită de o anume „fecun-ditate spirituală”, cum observă filosoful. Iaraceastă accepţiune a bolii e prezentă chiar dinprima carte, Pe culmile disperării, unde, subli-niază Marta Petreu, „boala este prezentă de la în-ceput până la sfârşit, conţinutul cărţii fiindformat din chiar descoperirile metafizice pe caretânărul autor le- a făcut datorită maladiei. Sufe-rinţa a lucrat în el radical, trezindu- l din somnulorganic, din beatifica inconştienţă a vârstei şi dinaromitoarea naivitate a sănătăţii, pentru a- ltransborda într- o stare care i- a flatat orgoliul: lu-ciditatea”. Nu atât inventarul bolilor lui Cioran edemn de interes, cât, mai ales, modul în careaceste boli, simptome sau înclinaţii maladive serăsfrâng asupra ideaţiei filosofice. Glisajul insi-nuant din domeniul dereglării organice înspre pe-rimetrul conceptului trăit, asumat cu fervoare ecu totul revelator pentru destinul filosofuluiromân de expresie franceză.

Boala care l- a următit pe Cioran toatăviaţa, ce şi- a pus amprenta deopotrivă asupra rit-mului vieţii şi al creaţiei e, însă, insomnia, boalăce decurge dintr- un exces de luciditate şi care,precum într- un cerc vicios, amplifică enormaceastă stare de luciditate, împingând- o la limitasuportabilităţii. Somnul e echivalent cu speranţa,în timp ce insomnia predispune la disperare.Somnul reprezintă starea indiviziunii funciare afiinţelor, insomnia, ca şi suferinţa în general, eun mod de separare, un „principiu de individua-ţie”, astfel încât dacă un corp esenţialmente să-nătos îl integrează pe individ în mecanismulvieţii şi al naturii sale umane, boala reprezintăun element de excludere din teritoriul vitalului,o modalitate de separare a omului de propria saviaţă, o individualizare drastică a sa. Filosofia au-tentică, vie, revelatoare decurge, o spune răspicatCioran în Pe culmile disperării, din exerciţiul ago-nal şi tragic al bolii, din labirintul fremătător altrupului, după cum spiritul nu e decât expresiasublimată a unei dereglări, a unei disproporţiisau insuficienţe organice („Tot ce e profund înlumea aceasta nu poate răsări decât din boală”).Din această asumare şi ilustrare a beneficiilorspirituale ale bolii decurge şi reacţia filosofului laadresa sentimentalilor şi a calofililor care îşi ca-muflează sentimentele autentice, trăirile intenseşi profunde sau le înlocuiesc cu sentimentalismede paradă, cu estetisme fără fundament. Iată dece, pentru Cioran ceea ce contează cu adevărat ereflecţia filosofică, „expresie organică şi personalăce urmează fluctuaţiile şi variaţiile dispoziţiei

Iulian BoldeaE.M. Cioran – fiziologia ideii

EMIL CIORAN

Noutăţi editoriale ■ Editura Ideea Europeană

■ Dumitru BalanViața unui cărturar

■ Aura ChristiSculptorul

■ David BoscFântâna limpede

■ Nicolae BârnaPuntea artelor

nervoase şi organice”, cum se exprimă filosoful. Elimpede aşadar că avatarurile corporalităţii, tri-bulaţiile trupului măcinat de boală reprezintă,pentru gânditorul român o cale de acces – mar-cată de suferinţă, de durere, de luciditate – sprerevelaţiile metafizicului, fapt remarcat de MartaPetreu: „La Cioran, bolile şi durerile au devenitinstrument de revelaţie, şi anume de revelaţiemetafizică. Consemnând că urmările durerii suntmai mari decât acelea ale plăcerilor, Cioran nu-meşte (dezordonat, dar sub dezordinea stilisticăstă ascunsă o rigoare genuină, ţâşnită direct dinausteritatea inalterabilă a arhetipurilor) «conse-cinţele durerii» şi ale bolilor”. Mai mult, Cioran

precizează că există gradeşi ierarhii ale bolilor, înfuncţie de capacitatea lor detrezire spirituală, de reve-lare a latenţelor metafiziceale conştiinţei umane. Pede altă parte, extazul pro-vocat de suferinţă (apropie-rile de extazul mistic suntpe cât de evidente, pe atâtde tulburătoare) nu doar căproduce separarea, indivi-duaţia ce îl smulge pe omdin paradisul originar al in-diviziunii, dar conduce laregăsirea fondului ultim detrăiri, acela ce relevă esen-ţialitatea fiinţei, originari-tatea şi primordialitatea ei.Beneficiile gnoseologice alesuferinţei şi ale bolii con-stau aşadar în transgresa-rea limitelor raţionale şiasumarea unei condiţii mis-tice, sau, cum scrie Marta Petreu: „Suferinţa i- aactivat lui Cioran arhetipurile trăirii mistice, cu

expresiile ei complete, cu metaforele eicromatice, spaţiale şi cognitive”. Indivi-duaţia şi indiviziunea sunt, în fapt, ter-menii fundamentali ai ecuaţiei meta-fizice pe care o ilustrează cazul lui Cio-ran, alături de alte câteva cuvinte cu re-zonanţă filosofică, precum: culmi,abisuri, înălţare, cădere, zbor, scufun-dare, gol, plin etc. Boala este, pentruCioran, mai degrabă un instrument dedeclanşare a stării de graţie, de autore-velare şi desăvârşire interioară decâtpură degradare a celulelor. E drept, estarea de graţie a unei fiinţe religioase,dar „fără Dumnezeu”, a unui „mistic re-fuzat”. În acest fel, conştiinţa propriuluicorp şi a bolilor ce îl pândesc l- a conduspe filosof pe căile desăvârşirii spirituale,ale unui extaz nu lipsit de valenţe mis-tice. Pentru Cioran, abisurile corporali-tăţii au reprezentat dintotdeauna uncorolar al reflecţiei autentice, dezinhi-bate, pusă în pagină cu rigoare şi per-fectă stăpânire stilistică a frazei. Boala,„vehicul mistic”, cum o caracterizeazăMarta Petreu, se poate reduce, în celedin urmă, la o treptată, imperceptibilăşi ineluctabilă apropiere de moarte,„răul esenţial” al condiţiei umane.Marta Petreu observă că: „Nostalgiane- naşterii şi «neajunsul» de- a se fi năs-cut, precum şi acuzaţia că lumea esteprodusul unui «demiurg rău» vin, încazul său din această boală fără leac:

din muritudinea fiinţei umane, din insuportabilul«presentiment al muririi». E un «scandal», e scan-dalul însuşi, ce- l face întruna pe Cioran săplângă”. Boala reprezintă, astfel, pentru Cioran,o modalitate de singularizare metafizică, o pro-pensiune spre orizontul solitudinii şi al nihilismu-lui. Privit prin prisma maladiilor, a suferinţelorce i- au stimulat şi configurat elanul metafizic,Cioran este exilatul metafizic prin excelenţă.

Ruptura este, şi în viziunea lui Ion Vartic,„metaforă obsedantă” a eului biografic şi ficţionalcioranian, fiind coroborată în mod paradoxal cufenomenul psihic (şi psihanalizabil) al „urii desine”. Criza de identitate pe care o trăieşte filoso-ful este una ce se desfăşoară pe dimensiuni mul-tiple (religioasă, etnică, de comunicare, ling-vistică, etică). Ion Vartic notează faptul că „celcare scrie rămâne, pentru totdeauna, legat cu uncordon ombilical de casă”, constituindu- şi identi-tatea ilegitimă a unui „apatrid metafizic”, pentrucare ruptura devine nu emblema unei fiinţe con-tradictorii şi paradoxale, care şi- a consumat, înstructura labirintică a scriiturii proprii, comple-xele şi interogaţiile, fervorile şi reveriile. Inte-grare şi înstrăinare, identitate şi ruptură,apartenenţa la un model originar şi tendinţa con-tinuă de a- l depăşi, sunt câteva dintre particula-rităţile determinante ale ideaţiei cioraniene, carese legitimează deopotrivă prin asumarea uneiidentităţi originare şi prin dezrădăcinare preme-ditată, prin transgresarea limitelor etnice. Atrac-ţie şi respingere a propriiilor origini, acesta emodelul arhetipal care generează potenţialităţilesemantice ale textelor lui Cioran, în care parado-xul, ironia cu reflexe cinice şi gravitatea existen-ţială se împletesc. �

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

Atracţie şi respingere a propriiilororigini, acesta e modelul arhetipal

care generează potenţialităţilesemantice ale textelor lui Cioran,

în care paradoxul, ironia cu reflexecinice şi gravitatea existenţială se

împletesc.

Muzeul Naţional al Ţăranului Român văinvită, în perioada 10 – 17 septembrie 2015, laCinema Muzeul Ţăranului, la RetrospectivaDan Piţa. Cinefilii vor putea (re)vedea câtevadintre filmele care l-au consacrat pe regizorulDan Piţa de-a lungul anilor: Concurs, TănaseScatiu, Faleze de nisip sau Pas în doi.

Evenimentul se va deschide joi, 10 septem-brie 2015, la ora 17,30, cu o dezbatere moderatăde Laurenţiu Damian, la Clubul Ţăranului, lacare va participa şi maestrul Dan Piţa.

Fiecare proiecţie va fi urmată de o sesiunede întrebări şi răspunsuri. Sunt invitaţi, alăturide regizor, mari actori ei ecranului românesc,între care: Lamia Beligan, Simona Bondoc, Victo-ria Cociaş, Maia Morgenstern, Irina Movilă, OanaPellea, Claudiu Bleonţ, Costel Constantin, Con-stantin Cotimanis, Valer Dellakeza, Mircea Dia-conu, Tudorel Filimon, Constantin Florescu,Cristian Iacob, George Mihăiţă, Marin Moraru,Petre Nicolae, Mihai Niculescu, Ovidiu Niculescu,Valentin Popescu, Vlad Rădescu, Victor Reben-giuc, Marius Stănescu, Adrian Titieni, ValentinUritescu, Gheorghe Visu şi Florin Zamfirescu.

Între invitaţi, alături de alţi membri aiechipelor care au realizat filmele prezentate, sevor afla: Doina Levintza, Lidia Luludis, OanaPăunescu, Dan Alexandru, Radu F. Alexandru,Sotir Caragaţă, Adrian Enescu, Nicolae Mărgi-neanu, Vlad Păunescu şi Anuşavan Salamanian.

Intrarea este liberă.

Parteneri media: Radio România, Radio Ro-mânia Actualităţi, Radio România Cultural,Radio România Internaţional, Radio RomâniaBucureşti Fm, RFI, Zeppelin, Igloo, Arhitext, Ar-hitectura, Observator cultural, Cultura, BeW-here.ro, TV City, LiterNet.ro, HotNews.ro,webpr.ro, ziare.com, Uniunea Ziariştilor Profe-sionişti din România, 24Fun, Port.ro, b365.ro,onlinegallery.ro, modernism.ro, www.ArtClue.net,www.artline.ro, www.artout.ro, www.artactma-gazine.ro, www.decosieco.ro, www.daciccool.ro,www.inparc.ro, getlokal.ro, semnebune.ro, www.iqool.ro,www.cooperativaurbana.ro, www.cooperativa-traditionala.ro, www.gratuitor.ro, www.comuni-catedepresa.ro, Terra Magazin, www.mediaiq.ro.

■ Bref Retrospectiva Dan Piţa

Cinema Muzeul Ţăranului

„Tragedia mea provine din faptul că sunt un om nereligios, ca şi tine”

(dintr- o scrisoare către Mircea Eliade) „Nu sunt anticreştin, reproşez doar creştinismului

că nu are profunzimea budismului” (12 aprile 1974; scrisoare către Arşavir Acterian)

Adoua temă prioritară pentru Cioranîn această perioadă (deceniul alIV- lea), după filosofie, cultură, des-tinul românesc, este religia. Religia

(Dumnezeu, morala creştină, antropologia reli-gioasă, ortodoxia în raport cu catolicismul şi pro-testantismul) îl preocupă, în fapt, încă de cândîncepe să noteze în caietele sale de liceean, dupăcum s- a putut constata din comentariile de pânăacum. În Lacrimi şi sfinţi (1937), el reia acest su-biect şi concentrează toate ideile sale despre or-todoxia românească şi, în genere, despre bisericaromânească. Un eseu demitizant, scris cu o sur-prinzătoare fervoare de un discipol al sfintelor.Discipolul arată în această hermeneutică a sfin-ţeniei mai puţin devotament faţă de modelul mis-tic (la drept vorbind, devotamentul spiritual estenul!), ci numai jale metafizică şi suspine existen-ţiale. Jalea şi suspinul unui „Anteu al disperării”,cum scrie. Dar jalea şi suspinul se transformă îndiscursul cioranian, ştim deja acest fapt, într- osărbătoare continuă a vorbelor. Anteul disperăriise găseşte, în acest caz, într- o situaţie incomodăpentru că limbajul îl înstrăinează de esenţa tra-gicului pe care îl reclamă şi- i îmbogăţeşte, în chipmemorabil, disperările.

Mai interesante, filosofic vorbind, sunt re-flecţiile despre spiritul religios şi starea de sfin-ţenie. Sfintele sunt şi aici punctele lui de reper:Sfânta Tereza, Sfânta Caterina de Genua, Cate-rina de Siena, Cristina Eber, Mechtilda de Mag-deburg,

Angela de Folino, Margareta de Cortona,Sfânta Aldegunda… o lungă listă de logodnice alelui Iisus pe care filosoful le citează pentru a do-vedi că toate tratatele de teologie din lume nu faccât o exclamaţie, de pildă, a Sfintei Tereza… Unuldin paradoxurile anti- cărturăreşti ale lui Cioran,spirit, altminteri, cultivat, cititor asiduu al filoso-filor mistici. La 21 de ani era deja edificat că filo-sofia nu- i oferă nici o soluţie de existenţă şi căfilosofii în care crezuse orbeşte îl duc cu vorba. Îiabandonează în favoarea „experienţei, a lucruri-lor trăite, a nebuniei colective” (La Republica, 13oct. 1982, interviul reprodus fragmentar în Seco-lul 20, 238- 330). Cunoaşte experienţa mistică nudirect, ci prin intermediul documentelor rămasede la aceste femei inspirate, mirese mistice, lo-

cuite din când în când de duhul sfânt…Cioran, care de regulă nu crede în nimic,le ia în serios, admite realitatea extazuluişi face speculaţiuni (ca totdeauna surprin-zătoare pentru spirit şi, formal, străluci-toare!) în legătură cu aceste experienţe. Înjurul lor adună alte teme, temele lui, carese întind de la Dumnezeu la sexualitate.Apropierea nu trebuie să scandalizeze.Cioran dovedeşte că lucrurile imposibilesunt posibile într- o ordine a demoniei. Şitocmai despre demonia care acţionează înunivers şi strâmbă judecăţile clare, preaclare, şi imperativele categorice – prea ca-tegorice – vrea să vorbească filosoful. Şivorbele – cum am semnalat de atâtea oripână acum – vin mereu cu nota lor de sur-priză în combinaţii pe care spiritul raţio-nal nu le aşteaptă. În interiorul unei vastepoetici a nefericirii există, oricum, o poe-tică a demoniei în literatura lui Cioran. Şiuna şi alta beneficiază de serviciile unuicreator excepţional de limbă.

Lacrimi şi sfinţi a fost mereu prezen-tat ca un pamflet antireligios. Nu- i unpamflet, este doar un eseu fragmentar, de

un scepticism uneori agresiv, alteori liric, cu ac-cente elegiace. Nu îndrăznesc să spun că filosofulare clipe de pietate creştină, dar, realmente, me-ditaţia lui coboară din când în când tonul şi înce-tineşte ritmurile în aşa fel încât în discursulcioranian se aude şoapta unei rugăciuni. Este, înfond, ritmul psalmilor arghezieni. Apropierea seopreşte aici. Trebuie spus limpede că Cioran n- afost niciodată un spirit religios, a fost şi a rămasun moralist sceptic care analizează starea de re-ligiozitate, voind să- i afle temeiurile şi formele deextaz. Le- a încercat, vreodată, şi el? Dacă- miamintesc bine, spune undeva că a avut scurte vi-ziuni extatice, dar, spre deosebire de prietenul

său parizian, Eugene Ionesco, nu le- a cultivat. Celpuţin nu în epoca în care scrie Lacrimi şi sfinţi şiSchimbarea la faţă a României. într- o scrisoare(din 1947) către fratele său, Aurel Cioran, declarăcă „în afara poeziei, metafizicii şi misticii nimicn- are nici o valoare”. Mistica are, deci, însemnă-tate pentru acest filosof care se îndoieşte progra-matic şi cu inepuizabilă fervoare de toate. Esteceea ce Cioran însuşi spune într- un loc: „Pasiuneaabsolutului într- un suflet sceptic; un înger altoitpe un lepros”.

O undă din această pasiune străbate şi înLacrimi şi sfinţi, o carte plină, cum ar zice N.Steinhardt, de necredincioşenie şi scrisă cu o in-spirată impertinenţă. Mai întâi este încercarea dea defini în termenii filosofiei existenţiale (va-rianta Cioran) starea de sfinţenie şi implicit expe-rienţa mistică. Sunt zeci, poate sute de definiţii,aproximaţii, imagini, unele memorabile, despreacest subiect. Aleg la întâmplare: „Dacă volupta-tea suferinţei n- ar defini secretul sfinţeniei,aceasta n- ar putea să ne intereseze nici cât o in-trigă politică medievală în nu ştiu care oraş pro-vincial”. Ce raport este între filosofie şi sfinţenie?Cioran nu scapă prilejul să mai înfunde o dată fi-losofia: „Sfinţii nu ştiu nimic pe lângă filosofi,care ştiu tot, faţă de Aristot orice sfânt este unanalfabet. Ce ne face atunci să credem că de la ul-timul am învăţat mai mult? Toţi filosofii nu cân-tăresc cât un sfânt. (…) Toată filosofia e fărărăspuns.

Faţă de ea sfinţenia este o ştiinţă exactă”.Este aici un mic sofism. Cioran nu- l evită, am zicechiar că îl caută cu dinadinsul pentru a exasperaraţiunea comună prin exerciţiul unei logici diabo-lice. Căci este limpede: dacă filosoful nu ştienimic, atunci cum ştie el că sfinţenia ştie maimult decât filosofia şi de unde ştie el (filosofulsceptic) că sfinţenia poate fi o ştiinţă exactă în ra-port cu filosofia care nu poate da soluţii de exis-tenţă?

O propoziţie întâlnită într- un fragment dinLacrimi şi sfinţi dă de gândit: „Filosofiile înamurg, mai mângâietoare decât religiile”… Ce seîntâmplă, ce poate să însemne acest nou viraj îngândirea scepticului? Vrea, cumva, să reabilitezeîn ochii noştri filosofia pe care, de altfel, moralis-tul român a făcut tot ce i- a fost în putinţă pentrua o compromite? Cioran introduce ipoteza alexan-drinismului pentru a mai lovi o dată în filosofiicu sistem. Îi plac filosofii de amurg şi preferă epo-

cile în care totul este permis. Deja intoxicaţiile şirestricţiile sfinţilor l- au obosit. Caută, acum „în-doielile aromate şi învăluitoare” (ce formulă ne-maipomenită!) şi visează să moară la umbra unuizâmbet. Aflăm aici ceva interesant despre naturaspiritului cioranian, despre demonul său. Ciorane şi el un spirit de amurg (Maurice Nedeau – pri-mul critic francez care scrie despre Precis de de-composition, îl numeşte „un filosof crepuscular”)sau doreşte să fie, este un om care aspiră la bu-curiile lumii alexandrine. Scepticii greci îi oferăun model de a rătăci printre idei: „Socrate, cu tot

14

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

E.M. CIORAN

Eugen SimionO hermeneutică a sfinţeniei. Lacrimi şi sfinţi

Nu îndrăznesc să spun că filosofulare clipe de pietate creştină, dar,realmente, meditaţia lui coboară

din când în când tonul şiîncetineşte ritmurile în aşa felîncât în discursul cioranian se

aude şoapta unei rugăciuni. Este,în fond, ritmul psalmilor

arghezieni. Apropierea se opreşteaici.

EUGEN SIMION

demonul său şi Aristot, cu toată enciclopedia sa,sunt mai neinteresanţi decât ultimul sceptic de lasfârşitul lumii greco- romane care din asfinţitulsău îşi întinde umbrele neîncrederii peste toatălumea de gândire a antichităţii. Era uşor să fii unSocrate, un Democrit şi chiar un Heraclit. Îţi tre-buia numai geniu, căci procesul gândirii elene teobliga la o formă anumită de originalitate, dupăo logică specifică a evoluţiei problemelor […] Darcând ele s- au terminat, la ce se mai putea aplicaspiritul genial? Scepticismul este mirarea genia-lităţii în faţa vidului problemelor şi desigur şi arealităţii. Numai anticii au ştiut să fie sceptici. Şidintre aceştia numai aceia de la încrucişarea ale-xandrină. Ei au avut stil în îndoieli. Cum se apli-cau tomnatic asupra lumii într- o expresie defericire dezabuzată, cu o neparticipare caldă, fărăresentiment, ca într- o atingere fără consecinţe!Scepticismul – umbră delicată a spiritului şi în-florire a tuturor asfinţiturilor de cultură – a îm-prumutat conceptelor o poezie gratuită şi undiletantism cuceritor în contactul cu lucrurilemari. De aceea în umbra lui suntem învăluiţi dindouă părţi de o cernire calmă, străbătută de micitresăriri de lumină”.

Reiese clar din aceste rânduri că Cioraneste un filosof din amurgul modernităţi (putemspune chiar: un filosof al postmodernităţii – prin-tre primii în cultura secolului al XX- lea – dacă- lconsiderăm pe Nietzsche fondatorul postmoder-nismului în filozofie!), un moralist într- o epocă decriză, un sceptic care oscilează între extazul sfin-telor şi voluptăţile alexandrinismului! Cum se îm-pacă toate acestea într- un singur suflet? Seîmpacă, oricum, în imaginaţia cioraniană. Fante-zia în marginea ideilor este formidabilă şi are, demulte ori, o viteză (insist: o viteză) pe care oame-nii care operează cu conceptele obişnuite n- o au.Ei vor să articuleze un sistem unitar de gândire,Cioran vrea să dezarticuleze şi să fulgere prin pa-radoxul lui locurile comune ale gândiri. Nu poţispune despre el că iubeşte până la capăt sauurăşte – cu temeinicie, cum fac spiritele ordonate– o idee, o soluţie, o fantasmă. Pe la mijlocul pun-ţii lasă ideea să cadă, o abandonează fără regreteşi fără justificări.

Dar n- am încheiat încă aventura sfinţenieişi a misticii pentru care se pare că filosoful op-tează. Şi dacă filosoful n- a încheiat discuţia des-pre starea de sfinţenie, n- a epuizat nici relaţia luicu Dumnezeu. Îmi cad ochii pe următoarea pro-poziţie: „Dumnezeu este o disperare care începeunde sfârşesc toate celelalte”. Nu- i o propoziţieblasfematoare? Pentru un om care crede că Dum-nezeu este o expresie a iubirii, nu a disperării ul-time, aceste rânduri sunt vexante. Moralistulromân vede însă religia prin dezolările lui. Nueste respectuos deloc cu personajele Bibliei, maiales cu acelea din Noul Testament, şi într- un locscrie aceste rânduri care pot îngrozi un spirit re-ligios: „Marele noroc al lui Iisus este că a murittânăr. De trăia vreo şaizeci de ani, în locul crucii,scria memorii. Şi astăzi suflam praful de pe un

fiu al lui D- zeu fără noroc. Cea mai compromisăpersoană din istorie este Iosif, tatăl lui Iisus.Creştinii l- au aruncat pe o linie moartă şi l- aufăcut de râsul bărbaţilor. De- ar fi spus el o sin-gură dată adevărul, fiul lui ar fi rămas un evreuobscur. Triumful creştinismului îşi are origineaîn lipsa de orgoliu a unei virilităţi. ImaculataConcepţiune pleacă din pietatea unei lumi întregişi din laşitatea unui bărbat”.

Mai ales ultima explicaţie răneşte spirituldrept credincios pentru că ia peste picior o întâm-plare sacră şi, acolo unde este evlavie şi îndurare,scepticul ironic introduce o ipoteză profană scan-daloasă. Este – ne- am resemnat deja – modul luide a pune ideile în mişcare. Despre sfinţenie şicele din preajma ei mai citim în Lacrimi şi sfinţi:„O perversiune fără pereche este sfinţenia; unviciu al cerului”. Caracterizare care încântă ima -ginaţia şi îngrozeşte spiritul. Sau (tot despre sfin-ţenie): „Cine ştie dacă toată sfinţenia nu estedecât o perfecţiune în ordine negativă”, „imposibilde a- l iubi pe D- zeu, decât urându- l” etc. A- l iubiurându- l… Ce gândire sucită! Nici ceea ce ur-mează nu- i altfel: „Cine n- are emoţia absolutuluicu mâna pe pumnal nu bănuieşte nimic din teroa-rea metafizică a conştiinţei”… Emoţia absolutuluicu mâna pe pumnal? O imagine care dă fiori şiofensează imaginea clasică a meditaţiei. Dar, săne înţelegem, Cioran nu- i un om al păcii spiritu-lui, contemplaţia este pentru el un fruct al ten-siunii şi al disperării desăvârşite. În viziunea saomul activ nu poate fi un om religios. De aceeascrie ceea ce scrie: „Creatorii nu pot fi religioşi”.Nici Dostoievski, pe care, de altfel, filosoful îl ad-miră!? Ca să fii credincios trebuie să fii inactiv şiatât? Să nu faci ceva, e suficient să fii un om cum-secade? Este fatal ca gândirea să fie necredin-cioasă? Teologia este o ştiinţă pentru atei, nupentru spiritele religioase? Cioran se dezlănţuieîn propoziţii caustice asupra bisericii şi a cărţilorcare învaţă ştiinţa divină: „De când există teolo-gie şi până astăzi nici o conştiinţă n- a căpătat ocertitudine în plus şi nu şi- a organizat în nici unchip îndoielile. Cu D- zeu lucrurile se desfăşoarămai simplu: te pomeneşti când te aşteptai maipuţin în mijlocul lui. Aici începe momentul dure-ros şi complicat; teologia a rămas în urmă, căci eanu este decât modul de a crede al ateilor. Cea maiproastă bâiguială mistică este mai aproape deD- zeu decât Summa teologica şi rugăciunea im-provizată a unui copil oferă o mai mare garanţieontologică decât toate sinoadele ecumenice. Fărăconfesiunile mistice, religia şi cu ea biserica n- arfi mai interesante decât cine ştie ce problemă deeconomie şi finanţe: evoluţia salariului sau impo-zitelor. Tot ce e instituţie şi teorie nu mai e viaţă.Biserica şi teologia au asigurat o agonie durabilălui D- zeu. Sau poate l- au îmbălsămat de mult.Numai mistica i- a dat viaţă de câte ori a vrut”.

Există, totuşi, în această scară de valori ne-gative o treaptă pozitivă: muzica, adică Bach, Mo-zart şi ceilalţi muzicieni prin care vorbeşteDumnezeu. Cioran mai comunică o dată această

certitudine (un termen pe care îl afli foarte rar încărţile sale), ofensând pe Dumnezeu, coborându- lla o condiţie subalternă, aceea de a fi socotit crea-ţia omului. Eseistul alexandrin găseşte şi pentruaceastă idee minimalizatoare cuvinte corupă-toare: cu un capăt desfată, linguşesc dragosteanoastră pentru muzică, cu altul insultă simţulnostru religios: „Când asculţi pe Bach vezi cum seînfiripă D- zeu. Căci muzica lui este generatoarede Divinitate. O viziune plastică a fiinţei divineţi se desfăşoară în faţă şi creşte D- zeu sub ochiităi. După un oratoriu, o cantată sau o pasiune,trebuie să existe D- zeu. Altcum toată muzica luiBach este o iluzie sfâşietoare, ea fiind mult preanedefinibilă pentru a o degrada într- un deliciu es-tetic. Ce va fi fost pe vremuri prin ceruri nu seştie. Doar de la Bach încoace există D- zeu… Şicând te gândeşti că atâţia teologi şi filosofi şi- aupierdut zilele şi nopţile în căutarea argumentelorpentru existenţa lui, uitând singurul argumentvalabil: Bach”. Memorabile, splendide fraze! As-cultându- le, citindu- le, îţi vine să- l ierţi pe necre-dinciosul Cioran şi să uiţi excesele cinismuluisău.

În Lacrimi şi sfinţi există şi un lirism al lu-crurilor ce pier şi o poezie, foarte personală, a sin-gurătăţii. O poezie scrisă de un spirit care audetăcerile şi scurtează misterul singurătăţilor: „În-cepi să ştii ce e singurătatea când auzi tăcerea lu-crurilor. Îi dai atunci seama cum fiecare obiect înparte îşi are respiraţia lui, secretul mort în piatrăşi deşteptat în plantă, ritmul tainic sau vădit alîntregei firi. Misterul ciudat al singurătăţii derivădin faptul că pentru ea nu există fiinţe neînsufle-ţite. Toate obiectele îşi au un grai pe care înţele-gerea noastră îl descifrează în tăcerile fără depereche. Singurătăţile arzătoare în care tot eviaţă… Spiritul doarme şi visează în natură. Aşvrea să tălmăcesc visele plantelor…”

Este în acest poem deghizat un Blaga fărămetaforă şi fără simţul gravităţii creaţiei, dar cuun extraordinar simţ al creaţiei în ordinea limba-jului. Un doctor în singurătate şi un filosof pesi-mist care, după ce l- a citit pe Schopenhauer,regretă că nu este un logodnic mistic. Logodniculscrie, la urmă, o rugăciune către Dumnezeu, o ru-găciune în toate sensurile pioşeniei sunt întoarse.Pare a fi varianta filosofică a Rugăciunii unuidac, poem în care Cioran vede o apoteoză nega-tivă. În aceiaşi termeni este compusă şi rugăciu-nea sa din 1937: „Nu- ţi cer, Doamne, decât să măuiţi, iar tu să nu doreşti decât pacea urii mele.Adună- ţi forţele şi linişteşte- o, toarnă balsamuripeste răzvrătirea năpraznică a creaturii, căci suntclipe în căderea noastră, cărora vei cădea victimăîmpreună cu cerul. Cunoşti tu pornirile de furie,care topesc stânci, aprind gheţari şi opresc valu-rile mării într- o nemărmurire crispată? Ura nes-fârşită care face din viaţă o cascadă îngheţată…o Niagară albă şi tăcută, peisaj de groază şi sim-bol al creaturii. Ce interes ai mai avea să răsco-leşti cruntele mele amintiri sau să- ţi împovărezimemoria cu mine? Sau ai nevoie de fioruri reci?Vei ajunge vreodată să- ţi măsori căderea pringândurile tale la mine şi prezenţa mea în neliniş-tea ta să fie gradul pierzaniei tale? Căci ştiu preabine, Doamne, că n- ai decât un păcat: gândul tăula mine. – Şi astfel, întoarce- ţi inima de la crea-tură şi salvează- te uitându- mă. Eşti prea bătrânîn fiinţă şi prea tânăr în ură. Dar ura înghite şiizvoarele ei. Creator iresponsabil şi nevinovat,rostul tău e să creşti îndurarea odraslelor tale! Cesinguri suntem, Doamne! Uită- mă, căci vreau săfiu mai slobod în fire – şi n- ai teamă că nu- ţi voiface concesia vreunei amintiri. Morţi unul altuia,cine ne- ar opri să ne facem de cap în acest cimitirfără cadavre care e viaţa? Până şi stârvurile audezertat şi- am rămas singur în moartea pe care– din neştiinţă divină – ignorant făr’de început –numit- o- ai viaţă”.

Dar în această apoteoză negativă nu- i, oare,şi o nostalgie a cerului, o dorinţă secretă de sfin-ţenie, o voinţă autentică de a atinge graţia divină,starea de extaz mistic? Faptul ar fi posibil dacăne gândim că Cioran ne- a avertizat deja că scep-ticismul poate avea şi o latură religioasă şi că pa-siunea absolutului nu ocoleşte sufletul oamenilorcare n- au în viaţă altă certitudine decât incerti-tudinea lor… Lacrimi şi sfinţi reprezintă despăr-ţirea lui Cioran de teologie. Ezit să spundespărţirea de religie pentru că, după cum s- aputut constata, religia se salvează în eseistica fi-losofului prin sfinţenie şi mistică. Nici acestea nusunt eterne, dar, oricum, par a avea mai multăvaloare şi durabilitate decât teologia, o disciplinăpe care moralistul român o respinge categoric. �

■ Fragment

15

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

16

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Între 2- 8 iunie 1965, Dr. Michael Ram-sey, arhiepiscop de Canterbury şi liderspiritual al Bisericii Anglicane, s- aaflat în vizită la Bucureşti, la invitaţia

patriarhului Iustinian. Vizita sa era un răspunstârziu la vizita efectuată de patriarhul MironCristea în Marea Britanie, în 1936, şi avea maimult o semnificaţie politică decât una religioasă.Impresiile şi comentariile sale, cât şi cele ale am-basadei britanice la Bucureşti, surprind situaţiaBisericii Ortodoxe Române în plină destindere aregimului comunist şi reţin atenţia prin profun-zimea şi discernământul lor.

O vizită cu scopuri duble

În mod oficial, scopul vizitei fusese acela dea aprofunda dezbaterile cu caracter ecumenic cese desfăşurau la momentul respectiv între diverseculte creştine, BOR şi Biserica Angliei având otradiţie a dialogului inter- confesional, deşiaceasta fusese puternic afectată de barierele ideo-logice ale războiului rece. Faptul că arhiepiscopulde Canterbury era şeful unui cult din occident şivizita o ţară comunistă nu putea să nu aibă im-plicaţii politice. De altfel, indiferent cum ar fi fostexplicată la nivelul publicului şi bisericii invitaţiapatriarhului Iustinian, pentru ambasada brita-nică de la Bucureşti scopurile acestei invitaţiierau în mod clar două: pe de o parte, să sporeascăautoritatea şi prestigiul BOR în relaţia cu regi-mul comunist din ţară şi, pe de altă parte, să con-vingă lumea exterioară de faptul că în Româniaar fi fost respectate drepturile şi libertăţile de na-tură religioasă. Manipularea propagandistică avizitei de către partea română a fost atent urmă-rită de oficialii britanici însă concluziile finale aufost pozitive totuşi. Cu o impresie favorabilă aplecat de la Bucureşti şi arhiepiscopul de Canter-bury.

Impresii favorabile ale arhiepiscopului deCanterbury

Michael Ramsey a fost plăcut surprins înprimul rând de ospitalitatea cu care a fost primitprecum şi de modul în care fusese organizată vi-zita. El a fost întâmpinat de patriarhul Iustinianla aeroport, unde s- a servit ceai într- o atmosferăcaldă, după cum remarcau englezii, fără multeformalităţi sau momente de stânjeneală. De la ae-roport s- a mers cu o coloană de maşini la Patriar-hie unde s- a oficiat un Te Deum de bun venit,arhiepiscopul de Canterbury fiind încântat de or-ganizare, de calităţile corului de la Patriarhie şide mulţimea de oameni care l- a întâmpinat la in-trarea în lăcaşul de cult. Oaspeţii englezi au efec-tuat mai multe vizite în teritoriu, la diversemănăstiri şi la unele parohii, pentru a cunoaşteviaţa bisericească a românilor, fiind în perma-nenţă însoţit de patriarh sau de mitropolitul Mol-dovei, Iustin. Arhiepiscopul de Canterbury asusţinut o prelegere foarte bine primită la Insti-tutul Teologic, unde M. Ramsey a remarcat cu în-cântare faptul că auditoriul părea destul de binefamiliarizat cu problema relaţiilor dintre BisericaAngliei şi BOR, ridicând întrebări pertinente, cenu păreau aranjate, şi angajându- se într- un dia-log destul de dezinvolt cu vorbitorul.

Plecăciunea cuvenită faţă de puterea temporară

În programul său au fost incluse două întâl-niri pe linie de stat, una cu preşedintele Consiliu-lui de Stat, Chivu Stoica, şi una cu premierulI.Gh. Maurer. În cadrul acestora, Michael Ram-sey a ridicat în mod deosebit problema minorită-ţilor religioase, cu referire implicită la uniaţii careavuseseră atât de mult de suferit după revenirea

forţată la ortodoxie şi confiscarea bunurilor lor. Oinformare a ambasadei britanice consemna şi răs-punsul pe care l- a dat premierul Maurer laaceastă problemă: aşa cum nici Anglia n- a permisamestecul unei puteri străine în treburile sale bi-sericeşti, nici România nu o putea face. Tot am-basada remarca faptul că propaganda antireli-gioasă în România era mult mai redusă decât înUniunea Sovietică şi menţiona o relatare care cir-cula în mediile diplomatice de la Bucureşti. Con-form acesteia, Gheorghiu- Dej ar fi spus la unmoment dat ambasadorului Austriei că atâtatimp cât biserica nu are putere politică şi nu seamestecă în educaţia tinerilor, atunci el nu aveanimic personal împotriva religiei. După părereaoficialilor britanici, aceasta ar fi fost şi atitudinealui Ceauşescu. Biserica părea într- adevăr multmai viguroasă în România decât în URSS, mainota ambasada britanică şi menţiona totodată câtde mult se mândreau românii – şi Iustinian ar fiinvocat şi el aceasta – că biserica lor rezistasetimp de mai multe secole opresiunii turceşti.Când se referă la turci, comenta ambasadorul bri-tanic, Iustinian pare a se referi implicit şi la co-munism căruia speră să- i reziste în egală măsură.

Cum erau văzuţi înalţii ierarhi ortodocşi

Despre înalţii ierarhi ai BOR, impresiile en-glezilor erau împărţite. Arhiepiscopul de Canter-bury îl descria pe patriarhul Iustinian drept unbun organizator care se implicase personal în fie-care detaliu organizatoric al vizitei; Iustinian îilăsa impresia că este plin de bunăvoinţă şi de far-mec, dar altminteri un om viclean şi dur. Ierarhulanglican menţiona în relatarea sa un episod de launa dintre mesele la care a participat, când Ius-tinian s- a ridicat personal şi a mers la bucătăriepentru a- i admonesta pe bucătari din cauză că în-târziau. Pe mitropolitul Iustin al Moldovei, Mi-chael Ramsey îl vedea drept succesorul luiIustinian încă de atunci şi remarca totodată fap-tul că părea a fi mult mai bine pregătit în dome-niul teologiei decât patriarhul. Fumător înrăit –aprindea o ţigară nouă imediat ce o stingea pecealaltă, sesizaseră englezii – Iustin al Moldoveis- ar fi „bosumflat” când Iustinian şi cu Ramseyau plecat la Consiliul de Stat şi la Consiliul de Mi-niştri fără a- l fi invitat şi pe el. Vicarul patriarhalAntim Nica îi părea arhiepiscopului de Canter-bury un om rigid, conservator, dornic să fie pe

plac şi, pe de altă parte, cel mai vehement opo-zant al îmbunătăţirii relaţiilor dintre BOR şi Va-tican. Mitropolitul Iustin, în schimb, părea a fifavorabil unui dialog cu Roma. Oficialii de la am-basadă observau faptul că, deşi persecuţiile regi-mului contra bisericii trebuie să fi fost grele,ierarhii BOR n- aveau absolut nicio înclinaţiecătre martiriu – chiar şi metaforic înţeles – ci segrăbeau să „dea Cezarului ce era al Cezarului”.

De la Leordeni la Griviţa Roşie

Interesante sunt şi observaţiile făcute dedelegaţia britanică referitor la viaţa parohiilor,atât cât au putut să observe. În primul rând, eralimpede că patriarhul Iustinian se bucura de omare autoritate şi chiar afecţiune din parteapreoţimii. La parohia din Leordeni, care s- a aflatîn programul vizitelor, arhiepiscopul de Canter-bury remarcase fără multă plăcere faptul că fu-sese întâmpinat de oameni în costume populare,aliniaţi în faţa bisericii, ceea ce lăsa impresia deprimire pusă în scenă. În general el a apreciatmai mult primirile de la mănăstiri, unde nu arămas cu această impresie. În cartierul muncito-resc Griviţa Roşie din capitală, Michael Ramseya avut ocazia să stea de vorbă cu un preot care îipovestea despre eforturile sale de a ridica o bise-rică în zonă, deşi nu primise încă aprobările ne-cesare din partea autorităţilor. El se arătaîncântat de situaţia bisericii în România, compa-rând- o cu cea din Bulgaria, unde călătorise la unmoment dat cu treburi bisericeşti. Libertatea re-ligioasă era mult mai mare în România, spuneael, şi asta doar mulţumită conducerii înţelepte abisericii. Arhiepiscopul de Canterbury mai men-ţiona în relatarea sa şi încrederea pe care o sesi-zase în rândul preoţimii cu privire la posibilitateade a desfăşura o educaţie religioasă în şcoli în vii-torul apropiat şi observa faptul că, în general,preoţimea părea mulţumită de situaţia din ţară.Partea engleză n- a dorit să ridice prea multe în-trebări, mai adăuga ierarhul anglican, pentru anu- i pune pe români în situaţii delicate.

Dublu scop, dublu succes

Arhiepiscopul de Canterbury a plecat cu im-presia că vizita sa nu fusese folosită în scopuripropagandistice… prea mult. Doar în comunica-tul final, redactat de vicarul patriarhal AntimNica, i s- a părut că erau prea multe referiri lapace şi înţelegere între popoare şi biserici. Diplo-maţii ambasadei însă erau de altă părere: eitransmiteau la Londra cât de nemulţumiţi erauoficialii români de faptul că vizita nu fusese sufi-cient popularizată în presa britanică. Nici presaromânească nu dovedise prea mult entuziasm,după cum era informat Foreign Office. Relatăridespre vizitele arhiepiscopului de Canterburyapăruseră în toate ziarele şi revistele, inclusiv laradio, dar acestea au fost în bună măsură fac-tuale, fără comentarii editoriale. De asemenea,observau englezii, nu au fost publicate ştiri cu pri-vire la vizitele delegaţiei anglicane înainte caaceste vizite să aibă loc, pentru a evita probabilcrearea de busculade. Vizita a fost însă un succes,oricum ar fi fost privită. Relatările arhiepiscopu-lui de Caterbury sunt o mărturie în acest sens:dacă s- a dorit la nivel politic promovarea imaginiiunei Românii deschise şi care respectă libertateareligioasă, aceasta reuşise, în limitele implicitepermise de contextul politic. Indiferent care ar fifost rezultatele discuţiilor ecumenice şi oricât deformale vor fi fost aceste discuţii – vizita arhie-piscopului de Canterbury – marcase un pas îna -inte în relaţiile bilaterale româno- britanice. �

(Sursa: National Archives, dosar FO 625/10)

Cezar StanciuArhiepiscopul de Canterbury la Bucureşti, 1965

Despre înalţii ierarhi ai BOR,impresiile englezilor erau

împărţite. Arhiepiscopul deCanterbury îl descria pe patriarhulIustinian drept un bun organizator

care se implicase personal înfiecare detaliu organizatoric al

vizitei; Iustinian îi lăsa impresia căeste plin de bunăvoinţă şi defarmec, dar altminteri un om

viclean şi dur.

� Istoria mentalităţilor

Sunt un învingător încă dinainte de amă fi născut şi anume din momentulîn care, aflat într- o competiţie cudouă sute de milioane de spermato-

zoizi, am ajuns primul la destinaţie. M- am născutla 6 noiembrie 1947, ceea ce poate crea impresiafalsă că am avut timp, până acum, să mă acresc,iar locul naşterii a fost oraşul Lugoj, ceea ce poatecrea impresia falsă că sunt bănăţean (în realitate,părinţii mei, amândoi din nordul Moldovei, s- auaflat temporar la Lugoj, iar în 1951 s- au întors înţinutul lor natal şi s- au stabilit definitiv la Su-ceava, astfel încât eu sunt şi mă consider bucovi-nean).

Spre deosebire de George Bacovia, autorulversului „Liceu, cimitir al tinereţii mele…”, eu aşavea motive să declam: „Liceu, paradis al tinereţiimele…” Pe atunci eram supranumit „poetul ora-şului” şi eram răsfăţat de fete care, la fiecare 1martie, când le prindeam câte un mărţişor înpiept, mă lăsau să fac numeroase încercări de în-figere a acului cu gămălie în stofa bleumarin auniformei lor şcolare.

În 1965 am devenit student al Facultăţii deLimba şi Literatura Română a Universităţii dinBucureşti, iar în 1967 am fost anchetat de Secu-ritate şi dat afară din UTC pentru „afirmaţii duş-mănoase” la adresa regimului comunist (de fapt,pentru unele observaţii de bun- simţ referitoare lamodul de viaţă de atunci şi pentru scrierea uneiinocente satire politice licenţioase, Ţăran şi secre-tar, parodie după Împărat şi proletar). Drept ur-mare am ratat şansa de a rămâne asistent lacatedra de literatură universală, de a mă înscrievreodată la doctorat, de a călători în Occident şide a lucra la revista România literară (unde amajuns să lucrez abia după căderea comunismului,în 1990 şi de unde m- am retras în 2010).

În timpul studenţiei am continuat să scriuversuri şi le- am trimis, sub pseudonimul IoanaMatei, lui Geo Dumitrescu, care încântat de fru-museţea lor, dar şi de ipotetica frumuseţe a au-toarei, mi le- a publicat în Contemporanul şi înRomânia literară. În ultimul an de facultate, toc-mai când mă pregăteam să predau unei edituriun volum de versuri intitulat Ospitalitate regală,Nicolae Manolescu (pe atunci asistent al lui Du-mitru Micu) m- a îndemnat energic să scriu criticăliterară şi l- a convins pe Ştefan Bănulescu să- miîncredinţeze o rubrică săptămânală de comentariicritice în revista Luceafărul.

Tot în timpul studenţiei (iată cât de multelucruri făceam în acelaşi timp!) m- am îndrăgostitde Domniţa- Maria- Eugenia Andreiovici şi m- amcăsătorit cu ea la 29 august 1970, în Catedraladin Ploieşti (cu două zile înainte, la Starea Civilă,la întrebarea primarului „de bună voie şi nesilitde nimeni o luaţi în căsătorie pe Domniţa-Maria-Eugenia…”, răspunsesem: „da, pe toate trei”).

Eu şi Domniţa am plecat în toamna anului1970 ca profesori la o şcoală generală din Caş-vana din judeţul Suceava (comună din care pro-vine Luca Piţu şi în noroaiele căreia mi- ampierdut definiv un pantof). După şase luni amfugit îngroziţi de acolo şi am ajuns, printr- un con-curs de împrejurări la Constanţa. Acolo ne- amsimţit bine (ceea ce vă doresc şi dv., cititorilor),dar în 1975 ne- am stabilit în Bucureşti, eu lu-crând la ziarul Scânteia tineretului (unde mi s- agăsit un loc potrivit la Suplimentul literar- artistical Scânteii tineretului – pe scurt, SLAST), iarDomniţa – la Editura Albatros.

Apoi… Am citit, am citit, am citit. Am scris,am scris, am scris. Eu băteam noaptea la maşina

de scris, iar vecinii (locuiam la bloc) băteau în ca-lorifere, ca să fac linişte. Am publicat, în total,peste cinci mii de articole de critică literară şipeste douăzeci de cărţi:

Preludiu, Ed. Cartea Românească, 1977(critică literară)

Jurnal de critic, Ed. Cartea Românească,1980

Tudor Arghezi interpretat de…, Ed. Emi-nescu, 1981 (antologie)

Între da şi nu, Ed. Cartea Românească,1982 (critică literară)

Dialog în bibliotecă, Ed. Eminescu, 1984(teorie literară)

Introducere în opera lui Nichita Stănescu,Ed.Minerva, 1986

Prim- plan (35 de profiluri de scriitori ro-mâni contemporani), Ed. Eminescu, 1987

Gheaţa din calorifere şi gheaţa din whisky(jurnal politic, 1990- 1995), Institutul EuropeanIaşi, 1996 (Premiul Uniunii Scriitorilor)

Întâmplări, Institutul European Iaşi, 2000(proză).

Ceva care seamănă cu literatura, Chişinău,Ed. Ştiinţa, 2003 (critică literară; Premiul Asocia-ţiei Scriitorilor din Bucureşti).

Melania şi ceilalţi, comedie romantică înşapte părţi, Bucureşti, Ed. Publicaţiilor pentrustrăinătate, 2004.

Jurnal secret, ilustraţii de Ion Barbu, Bucu-reşti, Ed. Corint, 2005.

Istoria literaturii române contemporane(1941- 2000), concepţia grafică: Mihaela Şchiopu,fotografii de Ion Cucu, Bucureşti, Ed. Maşina descris, 2005. Premiul Uniunii Scriitorilor; PremiulAcademiei Române.

Jurnal secret. Noi dezvăluiri, ilustraţii deFlorin Ştefănescu (Linu), Bucureşti, Ed. Corint,2007.

Cum te poţi rata ca scriitor. Câteva metodesigure şi 250 de cărţi proaste, Bucureşti, Ed. Hu-manitas, 2009.

Jurnal secret. Dezvăluiri complete. 2003–2009 (ediţie de autor, ne varietur). Desene de Flo-rin Ştefănescu. Bucureşti, Ed. Corint, 2009 (ediţiaa II- a – 2010).

Bărbat adormit în fotoliu. Întâmplări. Vi-niete de Florin Ştefănescu. Bucureşti, Ed. CurteaVeche, 2010 (ediţia a II- a – 2011).

Cum se fabrică o emoţie, Bucureşti, Ed.Ideea Europeană, 2010 (teorie literară).

Cum este să fii femeie?, dialog cu Lia Faur,Bucureşti, Ed. Maşina de scris, 2012.

Ioana Revnic, Convorbiri cu Alex. Ştefă-nescu, Bucureşti, Ed. All. 2013.

Texte care n- au folosit la nimic, Bucureşti,Ed. All, 2014 (selecţie din publicistica de după1989).

Un scriitor, doi scriitori, Bucureşti Ed. All,2014 (întâmplări cu scriitori, ilustrate de BogdanPetry).

Mesaj către tineri. Redescoperiţi literatura!,Bucureşti, Ed. Curtea Veche, 2014 (ediţia a II- a,2015).

Am îmbătrânit pe neobservate, m- am îngră-şat, mi- am ruinat sănătatea. Dar, în mod parado-xal, succesul meu la femei a crescut.

Mi- au murit amândoi părinţii, pe care i- amiubit mai mult decât pe mine însumi. Îi mai ampe fraţii mei, Alexandrina şi Florin, amândoi su-periori mie ca intelectuali, dar mai puţin vizibilidecât mine.

Am făcut emisiuni TV, am scris piese deteatru care s- au jucat, am ţinut conferinţe etc.

Am primit premii numeroase (mai puţinedecât mi- aş fi dorit).

Am înfiinţat şi o editură, Maşina de scris,de care se ocupă soţia mea, ca directoare a ei.

Cu banii câştigaţi pe Istoria literaturii ro-mâne contemporane mi- am făcut o casă la ţară (înmijlocul unei livezi de peste o sută de pomi). Acoloîmi primesc cu drag prietenii, când înflorescpomii, când rodesc şi când îi acoperă zăpada.

Şi tot acolo, sub un cireş, aş vrea să fiu (nuînainte de a muri) îngropat. �

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

Apoi… Am citit, am citit, am citit.Am scris, am scris, am scris. Eu

băteam noaptea la maşina de scris,iar vecinii (locuiam la bloc) băteauîn calorifere, ca să fac linişte. Am

publicat, în total, peste cinci mii dearticole de critică literară şi peste

douăzeci de cărţi.Alex. ŞtefănescuA venit vremea să scriu şi despre mine…

� Literatura română după o revoluţie

DOUĂ ADMIRATOARE

CINCI ADMIRATOARE

UNSPREZECE ADMIRATOARE

TREISPREZECE ADMIRATOARE

� Diaspora româneascăCorespondenţă din Ţara Sfântă

G. MosariDespre ziarişti

18

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Oamenii trăiesc – ne spunea dejaMarc Aureliu – după cum gândesc.De aceea, şi felul în care se gân-deşte se cuvine chestionat atunci

când o societate caută dezvoltarea.Una dintre frumuseţile lumii o oferă spec-

tacolul evadării minţilor din convingeri larg îm-părtăşite. De pildă, găsirea unei analogii expli-cative (Newton a imaginat Luna asemenea unuimăr ce poate cădea dintr- un pom crescut până lacer) sau iritarea în faţa unui fapt de la sine înţe-les (Einstein a fost incitat de împrejurarea căacele busolei se mişcă spre un anumit punct) sauiniţierea unei abordări noi (deducerea teoremeilui Pitagora din asemănarea triunghiurilor), casă rămânem la exemplele cele mai simple. În ast-fel de cazuri, cu mintea deschisă, se face un pasnou în cunoaştere.

Aristotel considera „uimirea” ca prim passpre gândire. Între timp, chiar evenimente gravesuscită, din păcate, prea puţin „uimirea”. Darpoate că şi capacitatea de a te uimi presupune în-suşiri aparte. Trăim, însă, prin forţa lucrurilor,într- o cultură impregnată de istorie, încât putemprivi şi altfel. Adică, putem examina gândirea, deexemplu, ca reacţie la evenimente.

Întrebarea „cum se gândeşte?” se pune prearar în noile contexte. Bunăoară, ultimii vreo zeceani au oferit şi în ţara noastră noua ediţie a con-formismului – curentul „gândirii conforme cu…”.Pe humusul credinţei tacite că „istoria s- a sfârşit”înfloresc acum ideologii ce ajung să înceţoşeze ori-zonturile. Ceea ce ar trebui făcut este covârşit, de-ocamdată, şi în materie de gândire, de ceea ceeste.

Ce înseamnă, însă, a gândi? Pentru Husserlşi Heidegger, care sunt mai aproape de noi, gân-direa înseamnă libertate, cum spunea Hegel, şi,în mod exact, efort de a prinde realitatea în con-cepte, cu cultură şi cu optici precizate. Wittgen-stein şi Habermas, iar mai nou Brandom, auexploatat sistematic observaţia că gândirea pre-supune comunicare şi raţionare (inferenţă) bineconduse. Mai putem adăuga: gândirea înseamnăinterogare, înainte de orice, plecând de la faliile,insuficienţele şi rătăcirile din preajmă.

În ce măsură se cultivă astăzi gândirea?Mediul înconjurător al vieţii noastre prezintă maicurând colonizarea gândirii de forţe – interese,misiuni, influenţe, mituire, rea credinţă – de altănatură. Pascal avea dreptate să spună că omuleste o trestie gânditoare. La prea mulţi, a rămas,însă, mai mult trestia decât gândirea, forţeleamintite copleşindu- i. Pe de altă parte, istoria nuse poate sfârşi aici, iar eliberarea de limitări esteprima condiţie a accesului la gândirea ce conteazăîn competiţiile lumii, acum şi oricând.

Să observăm, însă, cum se gândeşte scru-tând reacţii la evenimente. Iau un exemplu sem-nificativ din trecutul apropiat, căci astfel putemface mai intuitivă discuţia despre gândire şi, înplus, avem o bază de verificare a felului respectivde a gândi. Cum ştim, liderul regimului din Ro-mânia a declarat la un moment dat (rezum, bi-

neînţeles): „Începând cu 2010, se reduc fondul desalarii în sectorul bugetar cu 25 % şi pensiile cu15%, căci s- a intrat în criza economică internaţio-nală şi trebuie salvată capacitatea de plată a sta-tului român. Numai cine dovedeşte tăria de a tăiasalarii şi pensii salvează România”.

Putem capta felul în care s- a gândit recent(şi se mai gîndeşte?!) examinând reacţiile dinpresa timpului pe firul câtorva întrebări: Cât seţine cont de fapte? Se chestionează originea situa-ţiei? Ce soluţii proprii se întrevăd? Relativ laexemplul amintit, ne întrebăm, deci: care au fosttipurile de gândire ce se lasă delimitate în masaexprimărilor?

Cel mai răspândit tip de gândire a fost celpe care îl numesc „gândirea în treacăt” – adicăgândirea restrânsă la exprimări în familie, cerculprietenilor, pe bază de impresii, fără grija coeren-ţei. Această gândire vede criza economică dreptun şir de întâmplări. Evenimentele sunt socotiteprea complexe („cine mai ştie?“) ca să poată fi eva-luate. Deoarece criza nu se poate înţelege dintr- olovitură („e o chestie complicată!”), discuţia pareo „poliloghie”. Să formulezi ipoteze? La ce bun? Pede altă parte, toată lumea ar fi în criză („se zicecă aşa este la toţi”), încât nu merită să ne agităm.Ne vom descurca făcând ca ceilalţi. Vom putea sălucrăm ca şi până acum, căci, la urma urmelor,

Andrei MargaCum se gândeşte?

� Istoria mentalităţilor

În Ţara Sfântă există ziarişti şi „ziarişti”dar de data aceasta renunţ la a mă re-feri la veşti diferite din Israel pentru a

vă vorbi despre ziariştii dintre ghilimele. Mă voireferi la o chestiune care mă priveşte direct şi lacare am dat replica şi în presa din Israel.

Un bun gazetar român, Vali Petcu, a scrisprin internet acum cinci ani un articol despre„ziaristul” Mircea Popescu, pe care îl ia peste pi-cior din titlu: „Mircea Popescu este cel mai influ-ent şi mai deştept om din lume. Şi din România.”Vali Petcu ne mai spune: „Cel mai urât om dinlume e cel care se dă ceea ce nu este.” Iar unuldintre oamenii găunoşi care cred că e colosal esteMircea Popescu, ziarist care – contra sumelor pecare le stoarce – scrie ce- i trece prin cap, fără ni-ciun control. El vede alb, scrie negru. Nu existănicio dovadă pentru ceea ce afirmă şi e convins cănu va fi niciodată tras la răspundere pentru arti-colele mizerabile pe care le inventează (vezi arti-colul scris de Vali Petcu în pag. 23).

Auzind de existenţa lui Mircea Popescu, opersoană feminină din Israel, din aceeaşi catego-rie morală cu Popescu, ştiind că majorităţii evrei-lor care a locuit în România li s- au făcut dosarede securitate, a hotărât să vadă care- i situaţiamea şi aşa, prin manevre, s- a ajuns la dosarulsubsemnatului. Mircea Popescu a văzut dosaruldar a comentat complet altceva decât adevărul,scriind în stilul lui caracteristic, fără dovezi, totfelul de aberaţii. Dar Popescu a dovedit că e şiprost căci s- a referit şi la faptul că am fost alespreşedinte al asociaţiei scriitorilor din Israel, elcrezând că asociaţia israeliană face parte din con-ducerea statului sau că e organizată măcar caUniunea Scriitorilor din România, cu filiale, fi-nanţări şi celelalte. Deci se putea înţelege că încădin anii 1976- 1977 se ştia în România că voi fiales preşedinte al asociaţiei în anii 2011- 2015 (!).„Maestrul” Popescu a scris după comanda din Is-rael, căci individa de care pomenesc a vrut să mă„răstoarne” de la asociaţie, dar a eşuat. Popescua avut şi neobrăzarea să scrie astfel articolul luidefăimător în termeni care au stârnit câteva reac-ţii antisemite şi a lăsat impresia că se referă laprobleme actuale, nu la vechituri de zeci de ani.Bineînţeles că, dacă am trecut cu vederea calom-niile care au apărut în Israel, n- am putut să tacîmpotriva inepţiilor din fiţuica românească. Amscris un „drept la replică” dar Mircea Popescu afost ajutat de redactorii şefi ai publicaţiei ordi-nare care i- a tipărit articolul şi a dat numai frag-mente, omiţând esenţialul. Aşa ceva nu se poateîntâmpla în cadrul unei prese adevărate, cinstite.Faptul că Mircea Popescu s- a referit la dosarul desecuritate, conform legilor române, reprezintă oinfracţiune penală pedepsită cu închisoare pânăla 3 ani, căci nimeni n- are dreptul să se refere înpublic la un asemenea dosar dacă nu există o ho-tărâre definitivă a unui tribunal în acest sens.

M- am adresat preşedintelui României caremi- a răspuns să- i dau pe ziariştii impostori în ju-decată şi să le fac şi proces civil ca să plăteascădaune, ceea ce am şi făcut. Am cerut dosarul desecuritate pe care l- am predat unui grup de inte-lectuali din România şi Israel pentru a- l analiza.După verificare, mi s- a răspuns că articolul luiMircea Popescu este absolut mincinos, el a pre-luat câteva fraze şi comentarii ale instituţiei carea întocmit dosarul; nu există niciun cuvânt scrisde mine care ar leza pe cineva. Mai mult, chiar euam fost „verificat”, s- au instalat microfoane lamine în casă şi altele asemănătoare. În plus,m- am adresat cu o plângere la Consiliul Naţionalpentru Combaterea Discriminării, care a deschisun dosar de anchetă şi unde urmează să emită ci-taţii de judecată. Mai mult, în şedinţa CamereiDeputaţilor din România, la 21 aprilie 2015, de-putatul român pentru Orientul Apropiat, dl. Ovi-diu Raetchi a făcut o declaraţie politică desprecomunitatea românească din Israel spunând,printre altele: „Un alt caz, extrem de grav, vi-zează un atac ciudat, aflat cu mult în afara logiciistatului de drept şi a normelor în vigoare, laadresa lui G. Mosari, preşedintele ASILR.”

Aşa se întâmplă când nişte imbecili aruncăcu pietre în baltă în baza maşinaţiilor din Israel,iar catastrofele de la periferiile societăţilor dinRomânia şi Israel vor suferi consecinţele. �

Noutăţi editoriale ■ Editura Contemporanul

■ Platon PardăuOre de dimineață

■ Nicolae BrebanJocul și fuga

■ Nicolae BrebanSingura cale

■ Bogdan CrețuIluziile literaturii și deziluziile criticii

reducerea consumului este sănătoasă pentru gos-podărie.

„Gândirea sofistică” a fost mai răspânditădecât se crede. Ea îşi asumă că, până la a avea oopinie despre tăierile de salarii şi pensii, ar trebuivăzut cine sunt cei care vociferează. Nu este o si-tuaţie obişnuită, dar oponenţii exagerează. Săcercetăm, însă, aşa cum preşedintele nostru ne- aobişnuit, biografia şi conexiunile oamenilor (pecine vizitează, cu cine se întâlnesc etc.), căci aşaputem să le evaluăm reacţiile. Nu ce spun cei dealtă părere contează, ci ce au la activ persoanelerespective. În fapt, cei care reacţionează la redu-ceri de salarii şi pensii tulbură liniştea comunită-ţii cu interesele lor („nu sunt cinstiţi!”), ba chiarcu pretenţiile lor de ştiutori, şi ar trebui, dacă nuizolaţi (eventual, printr- un dosar), măcar igno-raţi.

Nu a lipsit „gândirea dominată de dorinţi”.Aceasta pleacă de la considerentul că economiaglobalizată ar fi un destin („globalizarea asta nemănâncă zilele!”), încât este dificil pentru toatălumea. Peste toate, suntem însă membri ai unoralianţe de state, încât ne vor ajuta ceilalţi. Curgîncet, e adevărat, dar vor curge investiţii, cu carevom progresa. De aceea, fiind acum europeni, seva petrece cu noi ceea ce se va petrece cu alţii.Vom parcurge o perioadă în care trebuie strânsăcureaua, dar vom fi răsplătiţi. Să nu ne lăsăm co-pleşiţi de măsurile dure! Să ne uităm la ceea ceam realizat! În cele din urmă, dispunem de o tra-diţie şi de unitate spirituală care vor permite re-zolvarea problemelor. Inteligenţa descurcării,strângând rândurile, nu ne- a lipsit niciodată,chiar dacă bunăstarea ne- a ocolit mereu.

Ca totdeauna, nu a lipsit nici „gândireaoportunistă”. Ea spune că s- a ajuns într- o situaţiegrea, ca urmare a cheltuielilor nechibzuite făcutede guvernul precedent care a irosit prea multe re-surse, fie şi în condiţii de creştere economică. Iaranaliza preşedintelui a dus la soluţia ce se im-pune în mod inevitabil. Nu există alternative. Cesusţine conducerea statului este în general bun,chiar dacă, din fire, nu suntem dispuşi să recu-noaştem pe faţă. Este bine să acţionăm discipli-nat, supunerea la deciziile în vigoare fiind partea ieşirii din dificultăţi.

Aproape neîntreruptă este „gândirea specu-lantă” (ce nu trebuie confundată cu vestita „gân-direa speculativă”, care este cu totul altceva!).Aceasta, „gândirea speculantă”, îşi asumă că so-cietăţile actuale cuprind o parte mai greu de ob-servat. O ducem cum o ducem căci undeva, bineorganizat şi priceput, cineva ia decizii şi ar trebuisă ne inspire. Acel cineva ar fi cunoscut de ceicare au legătură cu decidenţi şi capete din alteţări, care ne pot duce în vecinătatea adevărului.Adevăratele forţe motrice ale lumii ar fi în spateleevidenţelor, accesul la ele nu este la îndemânaoricui. Doar o mână de iniţiaţi care circulă frec-

vent prin capitalele lumii ştiu despre ce estevorba, încât ar trebui să- i urmăm.

Cu pretenţii mari s- a agitat „gândirea scien-tistă”. Aceasta aplică metode preluate din ştiinţe,decapitate însă de viziune şi de idei, cărora lescapă sensul ştiinţei. Conform acestui tip de gân-dire, după toate datele, economia lumii ar fi încriză. Să ne uităm pe tabele comparative: credi-tarea s- a încetinit, investiţiile sunt prudente, des-facerea se îngreunează, şomajul creşte. Să nu neluăm după oamenii din stradă, care cer una saualta, ci după „experţii” chestiunii. Trebuie evitateevaluările, căci sunt subiective, iar politica nu arece spune aici, fiind deja superfluă. Să privim da-tele în nuditatea lor aritmetică şi să- i lăsăm pecunoscători să ia decizii neinfluenţate de afinită-ţile persoanelor, mai ales de partide, care maimult încurcă.

Mai puţină decât ne- ar plăcea, dar deschi-zătoare de orizont, ca oriunde în lumea civilizată,a fost „gândirea critică”. Ea a propus să luăm înseamă faptele, să vedem ce politici au dus la crizăşi, în concret, la tăierea de venituri. Apoi să re-constituim cum s- au decis acele politici şi de cătrecine. Mai departe, să cercetăm cum se poate ieşidin situaţie şi ce este de făcut. Faptele compun,desigur, o criză gravă – la noi, o criză a producerii,la care se adaugă pierderea de pieţe de desfacere,scăderea record a efectivului lucrătorilor, creşte-rea mai mult ca oricând a emigraţiei şi slăbireaputerii de cumpărare. Originea crizei este în de-ciziile politice localizabile ale unor persoane iden-tificabile. Nu este vorba de o „criză economicăinternaţională”, câtă vreme numeroase ţări (Po-lonia, Turcia, China, Austria, Germania etc.) nuau cunoscut criza decât dincolo de frontiere. Maitrebuie adăugată conotaţia diferită a termenilor.De pildă, un concept precum „austeritate” în Ger-mania şi în alte ţări are cu totul altă conotaţiedecât tăierea de salarii şi pensii. Este nevoie, înorice caz, nu de tăiere de salarii şi pensii, ci deschimbarea de politici – de renunţarea la clişeelepoliticii de austeritate înţeleasă la noi, oricum,greşit. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Sesimte nevoia unei noi teorii a crizelor – având înfaţă criza supraproducţiei în condiţiile globaliză-rii – şi a unei noi teorii a crizei din România, încare, tocmai în condiţii benefice de suveranitateşi integrare europeană, lucrurile se scaldă în ne-putinţă şi decizii eronate. Este nevoie de schim-bări în consecinţă, de politici, de conduceri, depersonal şi nu numai.

Aceasta este şi optica „gândirii ştiinţifice” –ce trebuie bine delimitată, căci mai nou se dez-voltă şi o gândire ce este, cum am arătat adi-neaori, doar scientistă, adică doar la modă şiconformistă. Scientismul nu este în stare să punăproblema originii unei situaţii. El vrea reforme,dar fără idei, şi nu se angajează la nimic – cumse poate observa în rezultatele multor „sesiuni decomunicări ştiinţifice” şi „simpozioane”. Gândireaştiinţifică pune degetul pe rănile unei economii ces- a încărcat cu dificultăţi ca urmare a unor deciziiproaste ale unor decidenţi nepregătiţi şi propunesoluţii în spaţiul deciziilor. Nu întâmplător, lau-reaţi recenţi ai premiului Nobel în economie – Sti-glitz, Krugman, Tirole – o îmbrăţişează cufrancheţe, dincolo de restricţiile de metodă şi deviziune ce împiedică astăzi chiar gândirea econo-mică sau cea sociologică să ia avânt.

Aşa cum sugerează tabloul schiţat mai sus,este nevoie de tematizarea trecerii de la „gândireaîn treacăt”, la „gândirea elaborată”, mai simpluspus, de la „gândirea privată” la „gândirea pu-blică”. Desigur că, la noi, a interveni în dezbate-rea publică înseamnă a nu sta în aşteptareaocaziilor prielnice pentru tine şi a te expune. Re-frenul curent este „Nu te băga!”, stilizat în nouaideologie a abstinenţei politice (paradoxal, într- oţară sărăcită!). A avea o părere proprie şi a o for-mula public este, deseori, ceva suspectabil. Între-bările care se pun sunt: „ce vrea cineva”, „cumarată?”, „ce ascunde în viaţa personală”, nu dacăare sau nu dreptate. Ceea ce spune un om estemai puţin important la noi decât ceea ce se cleve-teşte despre el. Dezbaterile nu numai că obosesc,dar sunt persiflate de amatori („ideile nu suntnoi”, „logic e greu de prins”, „limbajul e specios”etc.) chiar înainte de a le înţelege sau bagatelizatede ochii diferitelor curţi.

În definitiv, câţi „experţi” au la noi o opinie„neconformă cu…”? Câţi şi- au asumat o înnoirebenefică obştii? Câţi au suscitat o dezbatere?Aceasta în vremea marilor dezbateri din Europa,cel puţin! Nici la această oră, chiar printre „spe-cialişti”, nu se cunosc dezbaterile europene ce au„mutat” pur şi simplu viziuni întregi: „contro-versa Fischer”, „controversa relativismului”, „con-troversa darwinismului”, „controversa pozitivis-mului”, „controversa istoricilor”, „dezbaterea re-ligiei”, „controversa neoliberalismului”, mai re-cent, „controversa empatiei” sau „controversaChinei”, se cunosc abia de către o mână de preo-cupaţi. Dar nu este nici un semn de începere adezbaterii propriu- zise asupra situaţiei Românieiactuale.

„Gândirea publică”, atâta câtă este, reu-neşte totdeauna tipuri de gândire delimitabile încombinaţii felurite, ce depind, în fond, de educaţieşi, mai larg, de cultură. Pe cât predomină „gândi-rea critică”, se întrezăresc soluţii – chiar soluţiipractice. Altfel, se trenează în stagnare sau dez-voltare la nimereală. În acest moment, Românianu pare să aibă soluţii, cum afirmă cam pesimistprea mulţi concetăţeni, pentru că discuţia publicăeste stinsă, iar „gândirea critică” insuficientă.

Să confruntăm însă tipurile de gândire de-limitate mai sus cu realitatea, pentru a le evalua.După câţiva ani de la măsura anunţată de şefulregimului în 2010, se constată câteva fapte hotă-râtoare: că nu a fost criză economică internaţio-nală; că austeritatea (în înţeles carpatic!) nu s- aaplicat altundeva, iar unde, totuşi, s- a făcut, nua dat rezultate; că tăierile de salarii şi pensii nuau înlăturat criza; că abordarea oficială era dincapul locului greşită.

Peste toate, oriunde s- a ieşit din criză s- aieşit cu „gândirea critică”, iar oriunde s- a prevenitalunecarea în criză, la fel. Mai presus de oriceconsiderent, va trebui acceptat că nu este posibilăo dezvoltare semnificativă fără „gândire critic㔺i „gândire publică”, care sunt „motoarele” ei celemai puternice. „Imperiile viitorului – spuneaWinston Churchill în vestitul său discurs de laHarvard (1943) – vor fi imperiile gândirii”. Nuputem să nu- i recunoaştem premoniţia. �

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

Ce înseamnă, însă, a gândi? PentruHusserl şi Heidegger, care sunt maiaproape de noi, gândirea înseamnălibertate, cum spunea Hegel, şi, în

mod exact, efort de a prinderealitatea în concepte, cu cultură şi

cu optici precizate.

Muzeul Naţional al LiteraturiiRomâne şi Fundaţia Dignitas aorganizat miercuri, 19 au-gust 2015, ora 20.00, la sediulFundaţiei Dignitas (StradaAnton Pann 21), o seară depoezie şi jazz.Invitaţi: poeţii Ioana Crăciu-nescu, Dan Mircea Cipariu,Ioan Es. Pop, Eugen Suciu.Cu participarea extraordinarăa academicianului şi poetuluiValeriu Matei, directorul Insti-tutului Cultural Român de laChişinău.Muzica: Mircea TiberianModerator: Ioan Cristescu, di-rectorul Muzeului Naţional alLiteraturii Române

Parteneri media: Radio România Cultural, RFI,TV City, Observator Cultural,Cultura, Contemporanul,AgenţiadeCarte.ro.

■ Bref MUZEUL NAŢIONAL AL LITERATURII ROMÂNE

Serile de poezie şi jazz ale Muzeului Naţional al Literaturii Române

20

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Heraclit postulează sigur pe sine şigreu de contrazis: „Războiul estepărintele tuturor; datorită lui uniiapar zei, alţii oameni, pe unii îi face

sclavi, pe alţii liberi”. Dar ce este războiul dacă nuinstrumentalizarea activă a fricii? Şi ce este agre-siunea dacă nu o formă de exorcizare a fricii deagresiune?

Lumea nu este nici pe departe rezultatulschopenhauerian al voinţei omului, ci al fricii lui.Inclusiv mitul christianic se fondează conceptualpe frică. Sacrificarea Fiului Omului se face în nu-mele nevoii de eliminare din corpul social a blasfe-miei înspăimântătoare.

Iisus însuşi cunoaşte frica fundamentală careeste frica morţii pe care o echivalează cu părăsireaSa de către Dumnezeu. Eli, eli lama sabachtani re-prezintă expresia paradoxală a unei conflictualităţiineluctabile. Moartea Lui este, în egală măsură, pă-răsirea de către Tată, dar şi singura posibilitate dea accede în Împărăţia Sa.

Viii nu au acces în lumea divină. Pentru a de-veni compatibili cu ea, oamenii trebuie să fie „pă-răsiţi” de fluxul divin care îi însufleţeşte. Dar dacăDumnezeu le retrage darul primar care îi deose-beşte de celelalte elemente ale creaţiei (pământ,ape, astre…) înseamnă că omul revine la stadiul deincreat, redevine mineral. În această formă el esteşi judecat: pentru fapte săvârşite într- o altă sub-stanţialitate, care i s- a retras. Sau la Judecata deApoi ajunge sufletul, duhul său? Deci o formă aomului necunoscută sieşi, cu proprietăţi aşijdereanecunoscute? Dar sunt ele identice cu ale omuluipământean? Duhul cunoaşte, de pildă, durerea,spaima, regretul, disperarea sau alte trăiri princare omul poate fi pedepsit? Fiindcă altfel…

De ce Iisus resimte moartea ca o părăsire decătre Dumnezeu, iar nu ca o şansă de acces înlumea Lui, lângă El? Oare pentru că în cuvintelelui grăieşte Fiul Omului şi nu Fiul lui Dumnezeu?Dar asta înseamnă că Hristos însuşi este altuldecât cel de până atunci. El nu mai este nici FiulTatălui, nici Mesia – cu atât mai puţin instanţa înnumele căreia vorbise până atunci.

Iisus ştie, în calitate de Fiu al lui Dumnezeu,că va muri ca orice Fiu al Omului, preschim-bându- se, prin moarte, în Dumnezeu. Dar El nuvrea să moară, ci acceptă asta în ultimă instanţăşi doar pentru a nu contrazice voinţa Tatălui. Întrea fi Dumnezeu şi a fi om viu, Iisus pare a opta pen-tru a doua ramură a alternativei.

Pe cruce, Iisus nu- şi aşteaptă moartea împă-cat cu soarta. Dacă până atunci fusese trimisulDomnului, înaintea şi în clipa morţii este doar pă-mânteanul fiu al lui Iosif. Despărţirea sa de viaţăeste (şi) despărţirea de Dumnezeu- ocrotitorul. În-trebare: cum poate fi definit spaţiul în care pluteşteIisus între implorarea lui Dumnezeu să nu- l deamorţii şi părăsirea Lui de către Cel de Sus? Frică,desigur, dar nu numai…

*Partea finală a evangheliilor, cu moartea lui

Iisus suferă de exces de omenesc. Spaima demoarte fizică a lui Mesia este accentul individualimpregnat în textul sfânt de autori – nişte oamenibătrâni, cutreieraţi de neliniştea apropierii morţii.A acelei morţi atotputernice, căreia nu i se putusesustrage nici măcar Mântuitorul.

Evangheliile sunt autobiografice în bunăparte şi anume din momentul întâlnirii lui Iisus cucei care- i vor deveni apostoli. Desigur, naraţiuneachristică îl are în centru pe Mesia, dar atât Ioan câtşi Luca, Matei şi Marcu sunt, dacă nu actanţi,măcar martori la evenimentele ultimilor trei ani deviaţă ai lui Iisus şi anume aceia în care El se ma-nifestă ca Fiul Domnului. Faptul că toţi se plaseazăîn fundal, că sunt doar reflectori nu e în măsură săeludeze realitatea trăirii dimpreună cu Iisus a eve-nimentelor. Distribuţia rolurilor e altă poveste.

*Antropologul britanic Mary Douglas scrie cu

aerul că formulează un adevăr fundamental: „Cer-titudinea nu este o stare sau sentiment, este o in-

stituţie”. Deloc neadevărat. Nu însă şi important.Mie mi se pare că, dimpotrivă, cea mai puternicăinstituţie din istoria lumii este incertitudinea. Şicea mai veche.

Că incertitudinea şi frica sunt strâns legateîntre ele nu are nevoie de demonstraţie. Întrebareaar fi: care dintre ele a fost cauza iniţială şi careefectul prim? Şi, în continuare: poziţia termenilorse menţine? Cine pe cine naşte, cine este producă-torul şi cine produsul? S- ar zice că incertitudineaeste o formă primară de agregare existenţială, pecând frica este o stare indusă şi un sentiment deri-vat. Aşadar, incertitudinea generează frica, iarfrica menţine incertitudinea.

În omenirea primitivă, democraţia a domnitatâta vreme cât locuitorii peşterilor n- au realizatstarea de incertitudine în care se aflau. Lucrurileerau simple, ca într- o comunitate animalieră încare valoarea supremă o reprezintă supravieţuirea.

*Comuna primitivă a fost o societate tânără,

cu speranţa de viaţă de circa 30 de ani (apud Ra-chel Caspari de la Michigan University). Conside-rând că procreau la 16- 20 de ani, vârsta maximăpână la care copiii îşi puteau cunoaşte părinţii era10- 14 ani. Acestor imberbi li se transmitea toatăinformaţia vitală pentru că, după acest prag, copiiipărăseau peştera, însoţindu- şi genitorii şi, prin ur-mare, trebuiau să fie deja pregătiţi să se confruntecu exteriorul ostil. Frica de cele dintâi contacte cuo altă realitate decât aceea a peşterii a născut şi aamplificat nevoia de informaţie cu rol de avertizor,care era vitală.

Tot vital era, în acele timpuri ale începutului,adevărul în forma conformităţii informaţiei cu rea-litatea. Orice abatere de la această conformitateechivala cu primejdia mortală. Poate chiar cumoartea însăşi. Puţina informaţie care se transmi-tea de la părinţi la copii trebuia să fie de o exacti-tate şi o acurateţe desăvârşite. Poezia era exclusăîn lumea începuturilor. Ca şi tot ce ţinea de conota-tiv. Limbajul primitivilor – indiferent de forma lui– era denotativ la modul absolut. Cea mai mică alu-necare în ambiguu putea fi fatală. Desenul era lim-bajul cel mai simplu, mai clar, cel mai uşor dedecriptat şi cel mai sugestiv. Zgâriind pe un pereteprofilul animalului de care cei din peşteră trebuiausă se ferească, mesajul era limpede pentru toţi.Mult mai limpede decât dacă ar fi fost transmisprin vorbe sau prin gesturi. Şi- apoi, câte vorbe lestăteau la îndemână primitivilor? Şi cât de funcţio-nal puteau fi ele îmbinate?

Desenele de pe pereţii peşterilor Altamira,Trois Frères, Chauvet şi Lascaux vorbesc perem-ptoriu despre rolul fricii nu numai în evoluţialumii, în general, ci şi, cu deosebire, în geneza artei.

*René Girard crede că violenţa „constituie ade-

vărata inimă şi sufletul secret ale sacrului”. Darfrica precede violenţa; este chiar cauza sa iniţială,după care devine efectul ei pervers.

Pentru a se elibera de frică, omul apelează laviolenţă, încercând într- acest chip s- o anihileze. Ul-terior, violenţa se delimitează şi se desprinde deobiectul său prin uitare, funcţionând ca lucru însine, generator, la rându- i, de frică pentru ceilalţi.Mecanismul se întreţine astfel prin auto-alimen-tare ca un perpetuum mobile înspăimântător.

*În sens teologic, istoria începe printr- un act

de violenţă menit să inducă frica. Omul face cunoş-tinţă cu lucruri necunoscute şi necontrolabile. Ge-neratoare de frică, aşadar. Finitudinea, moarteamunca primejdia, ostilitatea, ameninţarea devinconsubstanţiale existenţei sale guvernate de incer-titudine. Implicit, de spaima generată de ea.

Omul este o fiinţă cutreierată de incertitu-dini. Definiţia pascaliană a omului ca fiinţă în cău-tare de Dumnezeu este doar un caz particular alincertitudinii sale ontologice. Căutarea lui Dumne-zeu este ea însăşi o formă de frică. Frica de a trăifără Dumnezeu şi frica de a nu- l găsi pe Dumne-zeu.

De la incertitudinea supremă – cât timp detrăit avem – până la incertitudinile punctuale – să-nătate, bunăstare materială, echilibru familial, si-guranţa zilei de mâine – toată existenţa umană seedifică pe aşteptarea înspăimântată a ireparabilu-lui. „Tăcerea spaţiilor infinite mă înspăimântă” ex-pandează terestra frică a omului de singurătate înnesfârşitul cosmic. Tăcerea este dovada lipsei omu-lui în spaţiile infinite, iar spaima are la origine so-litudinea funciară a fiinţei umane.

Singurătatea este asediul necunoscutului.Sentimentul absenţei ca şi cătarea certitudinii suntexpresii ale fricii. Nimicul heideggerian care pro-voacă angoasa include şi conştiinţa absenţei unuiobiect al fricii. Altfel spus, conştiinţa acţiunii nimi-cului generator de angoasă.

*„Eu am făcut piatra să cânte pentru ome-

nire”. Constantin Brâncuşi dixit. Dar de ce trebuia făcută să cânte biata pia-

tră? Nu ăsta este jobul ei. Nici menirea. Cu cânta-tul e de- ajuns să se ocupe păsările, muzicienii,fanfara regimentului, nu pietrele.

Cât priveşte ideea că inutila aberaţie repre-zintă un dar pentru omenire, ea ţine de nombrilis-mul propriu artiştilor care, de mii de ani, seîmbăţoşează să creadă că tot ce produc ei constituieo binecuvântare pentru semenii lor. Îmi pare rău,dar îşi fac iluzii.

E adevărat, artiştii au învăţat să- şi vândă ex-celent marfa, ceea ce n- o face însă mai preţioasă învaloare absolută. Doar mai scumpă, atâta tot. Pen-tru snobi şi bogătaşi, se- nţelege, fiindcă cei mulţifie sunt prea săraci să se poată apropia de ea şi deinaccesibila ei sublimă pseudo- gratuitate, fie nusunt interesaţi de ea şi o ignoră, pur şi simplu.

Omenirea n- a mers înainte nici datorită, nicimăcar odată cu arta. Cei care încearcă să convingălumea de contrariu sunt artiştii înşişi, ajutaţi, dupăposibilităţi, de intelectualii care, neputând fi şi eiartişti, se agaţă ca nişte milogi metafizici de zdren-ţele gloriei celorlalţi. Glorie nemeritată şi cu nimicjustificată, de altfel, însă dorită cu ardoare pentrucă le satisface apetitul apartenenţei la cea mai jal-nică formă de elitism.

Şi asta pentru că, într- un fel sau altul, artas- a ocupat şi continuă să se ocupe exact cu erezialui Brâncuşi: a face piatra să cânte. Gest iconoclastşi întors împotriva lui Dumnezeu, căci El a stabilitun loc şi un rost pentru toate cele. Rost pe care ar-tiştii îl contestă, inventând de capul lor tot felul deaiureli finaliste.

Ergo: arta este ori a- tee, ori anti- tee de- adreptul. Nu pentru imoralitate ar fi trebuit săceară, prin urmare, Platon alungarea poeţilor dincetate, ci pentru impertinenţa lor de a se opune or-dinii divine. Ceea ce e mult mai grav fiindcă moralae a oamenilor, iar ordinea lumii e a zeilor.

*Apropo: de ce, în calitate de artist, a fi cu pu-

terea reprezintă o culpă? Mai mult: de ce până şineutralitatea este considerată formă de situare departea puterii (Bertold Brecht) şi, ipso facto, bla-mabilă?

De ce arta (teatrul, literatura, filmul…) tre-buie neapărat să fie anti- putere? Unde scrie că pu-terea este neapărat malefică, iar arta, bună?

Nicăieri, dar miza pe anti este aprioric câşti-gătoare. Nimic din ce există nu va rămâne veşnicîn forma sedimentată într- un anume moment. Pan-tha rei… Şi- atunci, desigur, a fi anti e o formă si-gură de câştig. Fiindcă nimeni nu pretinde dinpartea contestatarilor să opună prezentului contes-tat ceva, cumva. Simplul anti e suficient.

(P.S. Ironia sorţii face ca autorul acestor rân-duri să fi debutat în volum cu o carte intitulatăAnti- Caragiale…) �

Gelu NegreaF de la FRICĂ Însemnări la vreme de caniculă (II)

� Rondul de ziIisus însuşi cunoaşte frica

fundamentală care este frica morţiipe care o echivalează cu părăsirea

Sa de către Dumnezeu. Eli, eli lamasabachtani reprezintă expresia

paradoxală a unei conflictualităţiineluctabile.

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

STRĂMUTAT întărâmulcu neîndoielnică urmă:

Iarbă, scrisă răzleţ. Pietrele, albecu umbrele firelor de iarbă:

Nu mai citi – priveşte!Nu mai privi – du-te!

Du-te, ora tan-are surori, tu eşti –eşti acasă. O roată, încetse învârte singură, spiţelei se caţărăi se caţără pe câmpul negricios, noaptean-are nevoie de stele, nimeninu întreabă de tine.

Nimeninu întreabă de tine

Locul unde zăceau areun nume – n-arenici unul. Nu acolo zăceau. Cevazăcea între ei. Prin elnu vedeau.

Nu, nu vedeau,vorbeau desprecuvinte. Nici unulnu se trezeasomnulvenea asupră-le.

Venea, venea. Nimeninu întreabă –

Eu sunt, euzăceam între voi, eramdeschis, eramauzibil, ticăiam spre voi, respiraţia voastrămă asculta, sunteu încă, voidormiţi.

Sunt eu încă –

Ani,Ani, ani, un degetcaută pe pipăite în sus şi în jos, cautăîn jur:locuri de sutură, palpabile, aicise crapă larg, dincoacese lipeşte la loc – cine îl acoperea?

Îl acoperea– cine?

Veni, veni.Veni un cuvânt, veniprin noapte veni,vrând să lumineze, vrând să lumineze.

Cenuşă.Cenuşă. Cenuşă.Noapte.Noapte şi iar noapte. – Spreochi du-te, spre-acel umed.

Spreochi du-te,

spre-acel umed –

Uragane.Uragane, demult,vârtej de particule, restul,cum tuştii deja, cum am citit din carte, erapărere.

Era, erapărere. Cumde ne-am prins unulpe celălalt – ne-am prins cuacestemâini?

Şi asta a fost scris, că.Unde? Am puso tăcere deasupra,de-otravă stinsă, mare,otăcereverde, o sepală, deea agăţat un gând către vegetal –verde, da,agăţat, da,sub cerulviclean.

Către, da,vegetal.

Da.Uragane, vâr-tej de particule, mai eratimp, era,de încercat cu piatra – care eraospitalieră, nuse băga în vorbă. Cebine am fi dus-o:

Granulat,granulat şi fibrilat. Lujerat,compact;ciorchinat şi radiat; renal,plat şibolovănos; slăbit, in-tricat –: el, cel,nu se băga în vorbă, civorbeale vorbea bucuros ochilor zvântaţi, înaintede a-i închide.

Vorbea, vorbea,Era, era.

Noinu ne dădeam duşi, stăteamîn mijloc, unedificiu poros, şi elveni.

Veni către noi, veniprintre, cârpinevăzut, cârpipână la ultima membrană,şilumea, cristal miriadă,se închegă, se închegă.

*

Se închegă, se închegă.Apoi –

Nopţi, neseparate, cercuri,verzi sau albastre, pătrateroşii: lumeaîşi pune-al ei miezîn joc cu noileore. – Cercuriroşii sau negre, pătrateclare, nicio umbră de zbor,nicio masă de planuri, niciun suflet de fum nu urcă şi intră în joc.

Urcă şiintră în joc –

În zborul bufniţei, lângălepra pietrificată,lângămâinile noastre fugare, înultima repudiere,deasupraglontelui înfipt înzidul în ruine:

din nouvizibile: şişanţurile, şi

corurile, şipsalmii. O, o- sanna.

Suntdeci încă temple. Osteaare încă lumină.Nimic,nimic nu-i pierdut.

O- sanna.

În zborul bufniţei, aici,conversaţiile, cenuşii ca ziua,ale urmelor apelor subterane.

*

(– – cenuşii ca ziua,ale

urmelor apelor subterane –

Strămutatîn tărâmulcuneîndoielnică urmă:

Iarbă.Iarbă,scrisă răzleţ.)

Traducere de Mircea Ţuglea

Paul Celan (1920-1970)Engführung (Stretto)

� Paul Celan

PAUL CELAN

22

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Un scurt comentariu asupra eseului luiHans- Georg Gadamer despre Atemkristall (Cristalul răsuflării) al lui Paul Celan

La câteva zile după sinuciderea lui Celan,Gadamer publică eseul Wer bin Ich und wer bistDu? („Cine sunt eu şi cine eşti tu?”, în Neue Zür-cher Zeitung din 17 mai 1970), care se va trans-forma în 1973 într- un studiu amănunţit pemarginea ultimului, la acea dată, volum din crea-ţia celaniană (Atemwende, „Cumpăna răsuflării”),mai exact asupra ciclului Atemkristall („Cristalulrăsuflării”), inclus în acesta şi apărut anteriorîntr- o versiune cu tiraj limitat. Să remarcăm,pentru început, că textul se deschide printr- uncitat din Goethe, Schöpft des Dichters reineHand,/ Wasser wird sich ballen („Mâna dacă iadin loc,/ Apa se încheagă!”) care, într- o traduceremai literală, ar suna astfel „Când mâna poetuluicaută să scoată/ din apă ceva – apa se strânge bol-borosind înspre ea”. Cele două versuri încheiepoemul lui Goethe Lied und Gebilde, apărut în vo-lumul West- östlicher Divan, publicat întâia oarăîn 1819. A fost tradus – mult prea dezinvolt – înromâneşte (sub titlul Cântec şi formă) de cătreIon Pillat şi Şt. Neniţescu, în 1932, cu ocazia cen-tenarului morţii lui Goethe. Redăm în continuaretextul: „Grecii strângă dorul lor/ Plastic în tipare/Din copilul mâinilor/ Crească- şi desfătare;// Nouăînsă ne e drag/ Să vrem Eufratul,/ Şi- n al apelorşirag/ Drum de- a lung şi latul.// Sting eu al suflă-rii foc,/ Cântec se dezleagă;/ Mâna dacă ia din loc,/Apa se încheagă!”. Totuşi, citatul ales de Gada-mer are un cu totul alt sens (abia întrezărit în tra-ducerea lui Ion Pillat şi Şt. Neniţescu, şi probabiltraductibil – precum am încercat –, doar perifras-tic, mai ales dacă ţinem cont şi de frazarea saca-dată a poemei lui Goethe) – care vine să- i suportesensul dialogic, inclusiv sub forma dialogului din-tre Occident şi Orient al West- östlicher Divan-ului, şi totodată să prevestească textul lui Celancare stârneşte meditaţia gadameriană: „ÎN RÂU-RILE nordice ale viitorului/ îmi arunc plasa, pecare tu/ o încarci şovăind, şi cu/ de pietre scrisele/umbre.”

Am analizat motivaţiile şi subtextul între-prinderii lui Gadamer în 2007, prin volumul PaulCelan şi avangardismul românesc. Reactualiza-rea sensului, care constituia în sine o încercare de

abordare din perspectiva hermeneuticii gadame-riene a fenomenului avangardist românesc şi ainfluenţei sale asupra poeticii în devenire a luiPaul Celan. Să urmărim, în continuare, cuvântulde deschidere al volumului dedicat de filosof tex-tului celanian:

„În ultimele sale volume de versuri,Paul Celan se apropie din ce în ce mai multde liniştea absolută a mutismului, în carecuvintele devin criptice. Aş analiza în con-tinuare o serie de poeme extrase din volu-mul Atemwende (Cumpăna răsuflării), carea fost mai întâi publicat în 1965 într- o ediţiebibliofilă sub titlul Atemkristall (Cristalulrăsuflării). Fiecare poem îşi are locul într- oserie, iar acest loc îi conferă, nu încape în-doială, o condiţionare crescândă fiecăruiadintre ele – dar toată această serie de poemeeste ermetic încifrată. Despre ce este vorba?Şi cine vorbeşte?

Desigur, fiecare dintre poemele carealcătuiesc seria constituie în sine o struc-tură destul de stabilă ca sens, chiar dacă nue una transparentă şi de o claritate imediatvizibilă, nefiind însă nici una în întregimevoalată sau care să semnifice la întâmplare.Aceasta este experienţa de lectură ce seoferă unui cititor răbdător. Un cititor grăbitn- ar îndrăzni, cu siguranţă, să încerce înţe-legerea şi descifrarea unei lirici ermetice.Dar nu e neapărată nevoie, pentru aceasta,nici de un cititor erudit sau cu o instrucţiede specialitate: trebuie să fie un cititor caresă încerce iarăşi şi iarăşi să înţeleagă.”

Să ne amintim că Adorno plasa opera luiCelan în continuarea tradiţiei ermetice de dupăValéry şi Mallarmé, considerându- l pe poet drept„cel mai important reprezentant al poeziei erme-tice din liri ca germană contemporană”. Nu întâm-plător, Gadamer pare că porneşte tocmai dinacest punct, al „înţelegerii şi descifrării liricii er-metice”, reluând practic problema din stadiul încare o lăsase filosoful de la Frankfurt în Teoria saestetică postumă, apărută în acelaşi an cu artico-lul lui Gadamer. Similitudinile sunt frapante:acolo unde Adorno vorbeşte despre exprimarea„ororii extreme prin tăcere”, sau de „calea de la

oroare la amuţire”, Gadamer îşi asumă deja celde- al doilea termen, reformulându- l prin „linişteaabsolută a mutismului”. De la „amuţire” la „mu-tism” accentul se „mută”, ca să spunem aşa,aproape insesizabil, însă într- un mod decisiv – celcare „amuţeşte” este subiectul, în ideea întreru-perii emisiei de sens (cel puţin acel sens „fărărest” specific unui demers al identităţii, desprecare vorbea Adorno), pe când „mutismul” vinemai degrabă dintr- o perspectivă exterioară, a re-ceptorului, cel care constată întreruperea „emi-siei” şi îi atribuie subiectului emitent, într- olectură „grăbită”, caracteristicile mutismului. Cualte cuvinte, perspectiva gadameriană, în terme-nii specifici hermeneuticii sale, „mută” accentulde la emitent către receptor, respectiv cititor –

Mircea ŢugleaCine sunt eu şi cine eşti tu?

Avem nevoie de lămuriri cu privirela ceea ce a gândit un poet întimpul scrierii poemului său?Faptul care contează este, cu

siguranţă, ceea ce un poem spuneefectiv – şi nu ce voia să spună

autorul său, fără să poată, probabil,exprima.

■ Noutăţi editorialePaul CelanOpera poetică (I)Editura Polirom

Prima ediţie integrală a opereipoetice semnate de Paul CelanTraducere inedită de George StateCuvânt- înainte de Andrei Corbea

„În primavara anului 2008, la Paris fiind,m- am urcat pe celebrul Pod Mirabeau ca să vi-zualizez ultima imagine care a rămas pe retinapoetului sinucigaş: Statuia libertăţii (o replicăredusa a celei de la New York) cu Turnul Eiffelprofilându- se uriaş pe fundal şi vegetaţia înver-zită de pe Ile des Cygnes, care taie în lung apeleSenei. O imagine puternică, tonică şi plină desimboluri. Una care nu te îndeamnă la sinuci-dere.

La 9 februarie 1994, la 24 ani după moar-tea lui Celan, prietenul său, poetul GherasimLuca, îi va urma exemplul fatal, aruncându- seîn apele Senei din exact acelaşi loc simbolic.Luca a lăsat pe propriul său repondeur telefonicmesajul sinucigaşului: În această lume poeţiin- au ce căuta. Paul Celan şi Gherasim Luca aumărit lista, şi aşa lungă, a poeţilor şi artiştilorparizieni care, de- a lungul timpului, s- au sinucisîn apele Senei. Sinucigaşi, le- am putea spune. Peacelaşi Pod Mirabeau şi- a plasat Mihail Seba-stian manuscrisul găsit care face obiectul primu-

lui său roman publicat (Fragmente dintr- un car-net găsit, 1932). În mod straniu, Le pont Mira-beau a intrat în istoria literaturii românedatorită celor trei scriitori evreo- romani, MihailSebastian, Paul Celan şi Gherasim Luca, dintrecare ultimii doi sinucigaşi.” (Andrei Oisteanu,Revista 22)

„Întenebrată de un cataclism istoric şi su-fletesc, lirica lui Paul Celan, rostită ca dintr- unlimb al limbii, reprezintă, asemeni evenimentu-lui despre care dă mărturie, un moment de rup-tură. Mesajul său accentuează responsabilitateapoetică şi politică totodată. Poeziile lui Celantrebuie înţelese şi apărate de toate deturnărilede sens la care pot fi supuse.” (George State)

„Într- o poezie lirică scurtă, tulburător dedensă, Celan vorbeşte despre «umbre împletitescrise de pietre». Literatura modernă este acţio-nată de o necesitate de a explora această «lito-grafie» şi écriture d’ombres. Ele se află în afaraclarităţii şi a pasului următor al limbajului pu-blic. Pentru scriitorul de după Mallarmé, limbapresează asupra sensului, aplatizându- l, distru-gându- l, aşa cum o vietate din adâncuri este dis-trusă când este adusă la lumina zilei şi lapresiunile reduse ale suprafeţei mării. Dar er-metismul, pe masură ce se dezvoltă de la Mal-larmé la Celan, este una din acţiunile cele mairadicale împotriva limbii din literatura mo-dernă.” (George Steiner)

„Dacă aş putea demonstra ceva legat depoemele lui Celan, aş spune, aşa cum o fac mulţi:iată despre ce e vorba – de exemplu, e vorba deAuschwitz, sau tema favorită a lui Celan esteShoah (nu- i nici o urmă de îndoială!) –, dacă aşputea dovedi asta şi numai asta, aş distruge poe-mul lui Celan. Versurile ar interesa infim dacătotul s- ar reduce la ceea ce am vrut să spun saula ceea ce cineva crede că poemul vrea să spună.De aceea încerc să ascult ceva ce nu pot auzi sauînţelege, atent să marchez limitele lecturii melepe masură ce înaintez în lectura mea. Este ca şicum aş spune: iată ce cred eu că poate cineva re-constitui, ce ar putea însemna aceasta, de ce estecaptivant, frumos şi puternic, în timp ce lăsămnespusul intact, inaudibil. De aici vor porni şialte lecturi. E vorba şi de o etică sau de o politicăa lecturii.” (Jacques Derrida)

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

pentru cititorul „grăbit”, care îi caută o semnifi-caţie precisă, desigur că poemele lui Celan suntmute, şi tot aşa îi pot apărea ele şi cititorului„erudit”, dacă şi acesta este în aşteptarea unei de-codări „fără rest”. Poezia celaniană necesită,spune Gadamer, „un cititor care să încerce iarăşişi iarăşi să înţeleagă”, deci care să intre în dialo-gul pe care textul îl propune, transformându- lastfel pe cititor, pe nesimţite, în partener al(re)construcţiei unei semnificaţii. Dar cum şi deunde trebuie să pornească această „înţelegere”?

„Amănuntele pe care un poet le poateda cu privire la creaţiile sale cifrate sunt în-totdeauna riscante: şi despre Paul Celan s- aspus că, ocazional, i- au fost cerute astfel deamănunte şi că el a încercat cu bunăvoinţăsă răspundă. Avem nevoie de lămuriri cuprivire la ceea ce a gândit un poet în timpulscrierii poemului său? Faptul care conteazăeste, cu siguranţă, ceea ce un poem spuneefectiv – şi nu ce voia să spună autorul său,fără să poată, probabil, exprima. Bineînţe-les că ceea ce oferă autorul drept indicaţiiale stării brute a «materiei» poemelor salepoate fi de un anume folos; chiar şi în cazulunui poem ajuns la un fel de completitu-dine, aceste indicaţii pot să preîntâmpineanumite dificultăţi de înţelegere. Însă eleconstituie un ajutor periculos. Când poetulîşi comunică motivele private şi ocazionale,face să se întoarcă spre latura personală şicontingentă ce şi- a găsit echilibrul subforma unei construcţii poetice – deşi nicipersonalul şi nici contingentul nu se regă-sesc în ea. Sigur că în faţa unui poem înci-frat ermetic suntem adesea puşi îndificultate atunci când trebuie să- l interpre-tăm. Dar chiar şi când greşim sau rătăcimfără încetare în faţa unui poem, reuşim în-totdeauna să ne dăm seama de propria ne-putinţă şi, atunci când înţelegerea rămâneîn incertitudine sau în stare aproximativă,tot poemul este cel care ne vorbeşte chiar şiîn această incertitudine sau aproximare, şinu individul care ne- a încredinţat intimita-tea experienţelor sale trăite sau a sentimen-telor sale. Un poem ce- şi refuză şi nutolerează nicio transparenţă dincolo de sinemi se pare întotdeauna mai plin de semnifi-caţie decât orice claritate pe care am câş-tiga- o prin simplul fapt că poetul ne- aconfirmat ceea ce a vrut să spună.

Aşadar, cine sunt eu şi tu în poemelelui Paul Celan? Evident că acest fapt ră-mâne foarte incert şi totuşi, nu pe poet tre-buie să- l întrebăm. E vorba de o lirică dedragoste? sau de o lirică religioasă? sauchiar de dialogul sufletului cu el însuşi?Poetul nu o ştie. Ne- am putea permite o maibună clarificare atunci când recurgem lametodele de cercetare proprii literaturiicomparate şi în special când facem apel laceva de un gen înrudit. Dar tot nu reuşimdecât în anumite condiţii: utilizând oschemă a genurilor corespunzătoare ches -tiunii în cauză şi necomparând decât ceeace se poate efectiv compara. Bineînţeles că,pentru a fi siguri de acest lucru, nu este su-ficient să stăpânim metodele cercetării lite-rare. Construcţia poetică de la care pornimtrebuie să decidă, în virtutea polivalenţeistructurii ei, care este, dintre posibilităţilede subsumare ce se oferă comparaţiei, ceaadecvată şi dacă ea are forţa – în sine limi-tată – necesară de clarificare. În privinţapoemelor lui Paul Celan, eu nu aştept decâtprea puţin, în fond, de la poziţionarea teo-retică a genurilor ca să răspund întrebăriipuse: cine este aici eu şi cine este tu? Oriceînţelegere presupune deja răspunsul laaceastă întrebare, sau, mai bine zis, presu-pune o intuiţie bine cântărită şi care esteanterioară punerii întrebării.”

Cele două „căi” desprecare este vorba aici suntamintite mai degrabă retoric,fiindcă ele nu duc la o înţele-gere „adevărată”, implicată,ci se păstrează undeva în ex-terioritatea procesului înţele-gerii, aşa cum îl vedeaGadamer. Cel mai simplu, şiîn acelaşi timp, cel mai nean-gajant mod de a afla ce vreasă ne comunice poezia (nunumai cea ermetică) ar fi să- lîntrebăm pe poet (recurgândla conceptul forte de mensauctoris) – însă, astfel, ne- amautoexclude din jocul herme-neutic pe care- l presupuneacceptarea mesajului (din„darul” acceptării pe care noiînşine, ca destinatari, îlfacem emitentului). Informa-ţiile circumstanţiale prove-nite din această zonă, a „clarificărilor” saumărturiilor lăsate de poet, sau chiar de către alţi„martori” externi (precum a fost cazul unui PeterSzondi, de exemplu), ne servesc doar ca bornecare să corecteze procesul de înţelegere, semnali-zând eventualele direcţii greşite. În fine, cea de- adoua „cale”, cea „ştiinţifică” a literaturii compa-rate, o spune chiar Gadamer, presupune, totuşi,„să nu comparăm decât ceea ce se poate efectivcompara”, şi pentru a şti aceasta ar trebui să cu-noaştem deja, în mod ideal, ce reprezintă în sinepoemul pe care urmează să- l comparăm, faptdecis abia de „construcţia poetică de la care por-nim”. Este un cerc vicios care exclude adevărateleîntrebări, care pune între paranteze înţelegereapropriu- zisă, cea care ar „presupune deja răspun-sul la această întrebare, sau, mai bine zis, presu-pune o intuiţie bine cântărită şi care esteanterioară punerii întrebării”.

„Cineva care citeşte un poem liric, în-ţelege deja, într- un anumit sens, cine esteacolo eul. Nu o înţelege doar în sensul tri-vial al termenului: adică în sensul că ştie căpoetul este întotdeauna singurul care vor-beşte, pe când niciuna dintre persoanele in-troduse nu o face. Şi mai ştie, în plus, şi ceeace este de fapt eul poetului. Fiindcă eul carese exprimă într- un poem liric nu se referăexclusiv la eul poetului, ca la un eu care arfi un altul decât cel al cititorului. Chiar dacăpoetul «legănat în personaje» se desparte înmod explicit de mulţimea care «îndată îl iaîn râs» (citat din acelaşi West- östlicherDivan al lui Goethe, respectiv primele ver-suri ale poemului Selige Sehnsucht [«Dorsfânt»] («Sagt es niemand, nur den Weisen//Weil die Menge gleich verhöhnet»), totul seîntâmplă ca şi cum nu s- ar mai desemnadoar pe sine, ci l- ar introduce chiar pe cititorîn personajul eului său pentru a- l distingedin mulţime aşa cum se ştie el însuşi dis-tinct. Şi mai ales în cazul lui Celan, unde eu,tu, noi se spun într- un mod lipsit de oricemediere, la fel de vagi ca şi umbrele şi înschimbare constantă. Acest eu nu este doarpoetul, ci mai degrabă, în termenii lui Kier-kegaard, cutare individ care este fiecaredintre noi.

Consideraţia de faţă conţine oare şi unrăspuns la întrebarea pusă pentru a şti cineeste aici tu- ul, căruia, în aproape toate poe-mele din acest ciclu, i se vorbeşte într- unmod la fel de nemijlocit şi de nedeterminatca şi eu- ului, adică locutorului? Acest tu estepur şi simplu alocutorul. Este o funcţie se-mantică generală şi va trebui să ne între-băm cum îndeplineşte această funcţiemişcarea de sens a cuvântului poetic. Între-barea «cine este acest tu?» are vreun sens?Are ea, probabil, sensul de om care mi- eaproape? Aproapele meu? Sau poate chiar:cel care mi- e cel mai aproape şi cel mai de-parte? Dumnezeu? Nu ştim răspunsul. Deaceea, n- am putea răspunde răspicat la în-trebarea privindu- l pe acest tu, pentru că nuse poate conchide asupra lui. Această inter-pelare are o formă, dar nu are obiect – afarădoar dacă nu cumva obiectul este cel ce sesupune acestei interpelări, în măsura încare răspunde la ea. Porunca creştină ce sereferă la iubire nu tranşează nici ea pro-blema de a şti în ce măsură aproapele este

Dumnezeu sau Dumnezeu este aproapele.Tu- ul este la fel de mult şi la fel de puţin eu,pe cât eul este eu.”

Truismul aparent al constatării privitoarela eul poetic generic ascunde, în fapt, un joc multmai complicat şi care derivă din mecanismul her-meneutic gadamerian – respectiv despre trecereade la Verstehen la Verständigung, adică de laactul înţelegerii la (buna) înţelegere sau acordulprin care aceasta se exercită, probându- se şi ac-tualizându- se. Este vorba despre un acord mini-mal pe care- l stabilim în primul rând cu lucrul(Sache) care credem că ne este comunicat, sau pecare vrem să- l comunicăm, şi deopotrivă despre o„înţelegere” asupra faptului că vrem să comuni-căm acel lucru. Astfel, „eul” care transmite folo-seşte, în mod primar, un „acord” de recepţie care- ieste, cumva, „acordat” de către o altă instanţăaflată în rolul de „eu” – această „înţelegere” asu-pra comunicării nu poate avea loc decât întredouă subiecte cu rang egal. Altfel spus, comuni-carea se poate realiza doar dacă îi acceptăm ce-luilalt statutul de „eu”, de subiect, la fel cumcelălalt ni- l acceptă pe al nostru. În cazul aparteal comunicării poetice, „eul” implică faptul că fie-care posibil destinatar este „distins din mulţime”,are acelaşi statut de „individ”, de subiect, pecare- l are şi eul poetic propriu- zis. Însă, dacă o co-municare autentică nu se poate stabili decât întredouă „euri”, ea include, ca „funcţie semantică ge-nerală”, şi cel puţin două „tu- uri” – adică celedouă instanţe ale „celuilalt” la care se raportează,în dialog, fiecare dintre parteneri (cei care „îşisunt aproape” în convorbire), dar poate că şi in-stanţa generică a „tu- ului” în funcţie de careambii se poziţionează (aceea aflată „cel maiaproape şi [în acelaşi timp] cel mai departe”, al-teritatea, Dumnezeu, transcendenţa sau orice altnume i- am da).

„Sigur că nu dorim să spunem prinaceasta că deosebirea dintre eul care vor-beşte şi tu- ul căruia i se adresează s- ar es-tompa în această serie de poeme care, aici,vorbeşte despre eu şi despre tu, şi nu vremnici să spunem că eul n- ar dobândi o anu-mită condiţionare pe măsură ce seria depoeme înaintează. De exemplu, se vorbeşteundeva de cei patruzeci de arbori ai vieţii,făcându- se în felul acesta trimitere la vârstaeului. Dar ceea ce rămâne decisiv este că,până şi în cazul acesta, eul fiecărui cititorpreia voluntar locul eului poetului, că acesteu se ştie inclus în el şi că, pornind de la el,tu- ul capătă de fiecare dată determinare. Întot acest ciclu nu pare să existe decât o sin-gură excepţie: şi anume cele patru versuripe care poetul le- a pus între paranteze şicare se detaşează şi metric de ansambluprin stilul lor, aproape epic. Par să fi fost in-troduse tocmai pentru a nu fi supuse gene-ralizării, cum se poate întâmpla în cazultuturor celorlalte. Astfel, toată chestiunearămâne deschisă, fapt pe care- l vom puteadovedi în continuare aplecându- ne asuprapoemelor ciclului celanian. Nu ştim di-nainte, privindu- le în treacăt, ce semnificăaici eul sau tu- ul, nu ştim nici dacă eul esteeul poetului, care se referă la el însuşi, saudacă este cel al fiecăruia dintre noi. O vomafla.” �

Noutăţi editoriale ■ Editura Ideea Europeană

■ Jidi MajiaÎn numele Pământului şi al Vieţii

24

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Poate cea mai subtil- ascunsă ironiedin romanul lui Ion Druţă, legată detema poverii bunătăţii noastre, in-clusă, „strategic”, în paginile cu in-

trarea Armatei Roşii „eliberatoare” în Basarabialui 1944, se află în capitolul al şaptelea, intitulat,crunt, Norocul, ca laitmotiv al nenorocului româ-nesc în istorie. Înainte de venirea bolşevicilor,grădina lui Onache fusese invadată de maci roşii,de la semănăturile arendaşului locului, maci pecare nu- i semănase el. Când au trecut ostaşii so-vietici Nistrul, pentru a doua oară, în decurs denici cinci ani, toate satele Moldovei a trebuit să- iprimească cu mare entuziasm şi iubire. NumaiCiutura a fost frustrată, pentru o vreme, de ase-menea bucurie, dar, curând, norocul a dat şi pesteciutureni. Mai puţin peste „prostul” Onache Că-răbuş, neluat în seamă de vreun ostaş sovietic. Otristeţe grea apasă pe umerii lui Onache, carenu- şi poate manifesta ospitalitatea. El simte canimeni altul povara bunătăţii: „Şi, Doamne, cebucurie era pe atunci un rus în ghimnastiorkă al-bită de soare, cu pilotka repezită pe- o sprânceană!Era aşteptat şi rugat să intre în fiece casă, căciera îndemnatic şi se pricepea la toate”. În cele dinurmă, dă norocul şi peste Onache. Se opreşte lael un soldat, pe nume Nikolai, cu o maşină rabla-gită. Îl întreabă cum e cu colhozul în Uniunea So-vietică? Nikolai răspunde că „E rău acum la noiîn colhoz…” Dar va fi bine, după război. E harnicşi se apucă să sădească mesteceni albi în grădinalui Onache, ca la el acasă. Bunătate de iepure careprimeşte vulpea în propria casă şi pe care IonDruţă o va devoala în prefaţa la roman, în ediţiadin 2005. Robii daci şi- au uitat limba, identitatea,cu bunătate şi dărnicie către invadatorii romani.O vor face şi- n faţa „eliberatorilor” bolşevici.Aceasta este marea povară a bunătăţii moldove-neşti. Şi totuşi în bunătatea aceasta e tăria ar-heică a neamului, temeiul lui creştin.

Cele două Ecaterine

Într- un fel, Biserica Albă, stilistic vorbind,este cel mai bine scris roman al lui Ion Druţă, mo-delul tolstoian din Război şi pace fiind remarcat şide alţii. Ca şi în cazul Poverii…, scriitorul a lucratîndelung, în două perioade: 1975-1981, 1986-1987.

În pofida resorturilor abisale ale operei sale,la nivel tezist, ideologic, Ion Druţă a putut fi acu-zat de panslavism, dovadă, între altele, stabilireasa la Moscova, devenită patrie de adopţie. Suntvoci care spun că scriitorul de limbă rusă IonDruţă ar fi chiar superior, cel puţin stilistic, celuide limbă „moldovenească”. Am explicat ceva, înpaginile anterioare, de unde vin afinităţile salemoscovite. Principala cauză însă pare a fi religio-zitatea creştin- ortodoxă a scriitorului. În defini-

tiv, cazul Druţă nu este singular în cultura româ-nească. Modelul pare să fie Dimitrie Cantemir.Romanul debutează, altminteri, cu o apreciereasupra faptei lui Cantemir din 1711, marele căr-turar făcând „unul dintre cei mai îndrăzneţi paşi,pentru a- şi scoate ţara de sub semiluna tur-cească”. Într- adevăr, îndrăzneţi paşi împotrivamolimei abătute asupra ţărilor române dupădomniile lui Ştefan cel Mare şi Mircea cel Bătrân.Iar această cutezanţă a izvorât direct din filosofiaistoriei ilustrului învăţat. În studiul Monarchia-rum physica examinatio (Interpretarea naturalăa monarhiilor, 1714), Cantemir încearcă să moti-veze, indirect, de ce a optat pentru o alianţă cuImperiul ţarist, cu trei ani în urmă, speranţelesale rămânând aceleaşi, încredinţat că Petersbur-gul îşi asumase misiunea eliberării popoarelorcreştine de sub ocupaţie otomană. Cantemir îm-părţea imperiile în două categorii: imperii natu-rale, cu misiune civilizatoare, precum cel roman,şi imperii- avorton, „în afară de legile naturii”,precum acea „groaznică monarhie a otomanilor”,preocupate doar să paraziteze pe seama popoare-lor îngenuncheate. Filosofia istoriei cantemirienese baza pe textul Bibliei şi pe metafizica şi logicalui Aristotel. În principiu, această gândire erauna în perfectă concordanţă cu cea europeană. Înplus, Cantemir trăise multă vreme în capitala Im-periului Otoman, cunoscându- i corupţia şi tendin-ţele spre descreştere, fapt care l- a şi determinatsă scrie cartea lui de remarcabilă carieră euro-peană Historia incrementorum atque decremento-rum Aulae Othomanicae.

Din pricina fundamentului creştin- ortodoxal ţarismului, cu pretenţia doctrinară de recons-trucţie a Imperiului Bizan-tin, ca a treia Romă, Can-temir era convins că Petrucel Mare conducea un impe-riu civilizator, de unde ali -anţa cu acesta din 1711,bătălia dându- se la Stăni-leşti, lângă Huşi. „Din pă-cate, – apreciază Ion Druţă –norocul nu a fost de partealor. (…) În urma acestei bătă-lii Rusia s- a ales cu o înfrân-gere, pe care a purtat- oaproape două secole, până labiruinţa de la Şipka şiPlevna, unde au fost înmor-mântate visele ImperiuluiOtoman. Domnul Moldoveis- a ales cu o lungă şi grea pri-begie, din care numai ose -mintele i s- au întors în oraşulunde îşi avusese scaunul dedomnie. Cât despre Moldova,

ea a cules de pe câmpul de la Stănileşti o samă devremuri cumplite, cărora mai apoi li s- a zis «epocafanarioţilor»”. De fapt, alianţa grăbită a lui Can-temir cu Petru cel Mare arăta o lipsă de simţ po-litic flagrantă, dovadă că între teorie şi practicăexistă, adesea, o prăpastie de netrecut. Cantemirintrase în alianţă total nepregătit, chiar şi dinpunct de vedere militar (încropise o oaste mică delefegii), bazându- se, probabil, pe faima armatelorruseşti. În context, boieri cu simţ politic au între-zărit că pofta rusească de expansiune nu era aunui imperiu civilizator. De aici, fapta mareluicaimacam al Moldovei, bârlădeanul CostachiLupu, care a împiedicat aprovizionarea cu hranăa armatei lui Petru cel Mare, fapt pentru careţarul, la întoarcere, a pus la blestem, într- o bise-rică, a „trădătorului”. În Istoria ieroglifică, Dimi-trie Cantemir a înţeles „blestemul mioritic” aldiscordiei dintre fraţii din cele trei Principate, ne-reuşind să unească Moldova şi Muntenia, cum in-tenţiona, sub sceptrul său. De fapt, Tratatul de laLuţk (aprilie 1711) a fost cauza domniilor fana-riote, a decapitării lui Constantin Brâncoveanu şia copiilor săi. Eminescu a înţeles ceea ce Cante-mir, cu tot geniul său, nu văzuse: anume că orto-doxia pravoslavnică devenise masca expansiuniiimperiale ruseşti, dar nu ca imperiu „civilizator”,de vreme ce Principatele erau superioare dinpunct de vedere cultural şi creştin, dând o perso-nalitate de talia lui Cantemir, din familia căruiase va ivi şi primul poet al Rusiei, Antioh Cante-mir. „Răsărită din rase mongolice – subliniazăpoetul – de natura lor cuceritoare, aşezate pestepe întinse a căror mon[o]tonie are înrâurireasupra inteligenţei omeneşti, lipsind- o de mlădo-şenie şi dându- i instincte fanatice pentru idei deo vagă măreţie, Rusia e în mod egal muma mân-driei şi a lipsei de cultură, a fanatismului şi a des-potiei. Frumosul e înlocuit prin măreţ, precumcolinele undoiate şi munţii cu dumbrăvi a ţărilorapusene sunt acolo înlocuite prin şesuri fără decapăt. În tendenţele de cucerire, în aşa- numitelemisiuni istorice care- şi caută marginile naturalenu e nimic dedesubt decât pur şi simplu neştiinţaşi gustul de spoliare. În zadar caută un popor înîntinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceeace- i lipseşte în chiar sufletul lui; sub nici o zonădin lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i- a refuzatsau mai bine zicând ceea ce Dumnezeu a voit casă fie rezultatul muncii a multe generaţii dedatela lucru”. În spatele grandorii spaţiale, Eminescuzăreşte nimicul: „De aceea ni se pare că din nefe-ricire ruşii sunt sub dominarea unui deşert sufle-tesc, a unui urât care- i face să caute în cuceririceea ce n- au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cer-curile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui,în loc de a- l împlea prin muncă şi cultură, îl su-muţă contra Europei, pe care o numesc îmbătrâ-nită şi enervată, coaptă pentru a cădea întreagăsub dominaţia rusească.” Până şi genii precum

Theodor CodreanuIon Druţă şi memoria identitară

■ Editura Academiei Române ■ Noutăţi editoriale

Puşkin şi Dostoievski nu se vor putea desprinde,resentimentari rămânând, la nivel ideologic, deatitudinea Moscovei faţă de Europa, de români,pe care i- au desconsiderat ca suboameni. Omeniabasarabeană nu l- a impresionat cu nimic pe Puş-kin, în exilul său, ceea ce l- a îndrituit pe VasileAlecsandri să- i dea o replică pamfletară.

Pe bună dreptate scria prozatorul basara-bean Ion Iachim despre expansiunea „civiliza-toare” rusească: „Şovinismul este o straşnicămaladie în măduva intelectualilor ruşi, o iarbărea ce- a slobozit rădăcini adânci în inimile lor. Cuexcepţia câtorva minţi lucide (de exemplu filoso-ful Piotr Ceaadaev, scriitorul şi filosoful AlexandrHerţen, care a susţinut moral răscoala polonezilorde la 1863-1864, poetul şi publicistul Nicolai Oga-riov), oamenii de cultură ruşi, ca şi generalii ruşi,ca şi politicienii ruşi, sunt bolnavi de febra cuce-ririlor pământurilor străine, de asuprirea altorpopoare”. Altfel spus, ca şi turcii.

Biserica Albă s- a voit, prin teza ideologică,o demonstraţie de felul celei sadoveniene din ro-manul Nicoară Potcoavă (1952), anume imagineafrăţiei de veacuri dintre moldoveni şi ruşi, cum asubliniat, poate prea dur, Marian Popa: „Nuexistă nimic mai perfid antiromânesc şi mai sub-til filorus în această epocă de dominaţie sovieticăabsolută în România ca acest roman de Sado-veanu şi aceste trăsături ale operei n- au fost se-sizate”. În schimb, instinctul creator al lui IonDruţă a evitat o asemenea capcană, în pofidatezei care făcea acceptabil romanul în faţa cenzu-rii. Mai mult de atât, Biserica Albă este o biruinţăstrălucită a artei lui Ion Druţă prin complexitateaviziunii creştine.

Pasiunea „eliberatoare” a Moldovei ortodoxerevine, în timpul glorioasei ţarine Ecaterina aII- a, cu prilejul cedării Bucovinei către ImperiulHabsburgic, la 1775, printr- o înţelegere fraudu-loasă, ilegitimă, dintre Poartă şi Viena. Domnito-rul Grigore Ghica, în urma protestului, s- a alescu decapitarea adusă, în roman, de solia CorbuluiPlângăreţ, ceea ce a „indignat” capitalele euro-pene, dar, mai ales pe cea a imperiului răsări-tean. Exemplul capturării frumoasei provinciimoldovene va fi soluţia, în cele din urmă, şi pen-tru vânzarea, prin Pacea de la Bucureşti, în 1812,a Basarabiei. După războiul ruso- turc, încheiat cuTratatul de la Kuciuk- Kainargi (1774), Rusia pă-trundea, ca mare putere, în teritoriile sudice depe Nipru şi Bug, cedându- i- se şi porturile Kerci şiEnikale din Crimeea, intrând în competiţie geo-politică la Marea Neagră. La 1787–1791, se de-clanşează al doilea război ruso- turc, de astă datăpe teritoriul Moldovei. Marii războinici sunt acumMinistrul de Război, feldmareşalul Saltâkov, fel-dmareşalul Piotr Rumianţev, cneazul feldmareşalGrigori Potiomkin (diriguitorul campaniei) şi su-bordonaţii lor, generalii Elmpt, Suvorov, secun-daţi de Kutuzov, aflat în plină ascensiunemilitară. Întâlnind în cale Nistrul, pe timp denoapte, oastea e derutată de greutăţile trecerii şinumai o luminiţă de pe dealul Ocolinei reamin-teşte soldaţilor şi comandanţilor că sunt „aştep-taţi” de un popor frate întru ortodoxie să fieeliberat de sub teroarea otomană. Era flacăra lu-mânării aprinsă de Ecaterina cea Mică în biseri-cuţa ce se va transforma în Biserica Albă, femeiafiind singura care nu se înspăimântase de noii

„eliberatori”, în vreme ce toţi sătenii, în frunte cupreotul Găină, fugiseră să se adăpostească încodri. Generalul Elmpt constată uimit: „Noi leaducem eliberarea, iar ei fug”. Când cazacii văd„bisericuţa”, o cocioabă acoperită cu paie şi vă-ruită, gata să cadă, râd, ştiind ce măreţie au bi-sericile imperiale: „La ce i- ar mai trebui unui satpustiu o biserică văruită?” Ecaterina, fecioara, nuse teme de nimeni, o apără neprihănirea celorşase copii pe care îi creşte, apăraţi, la rândul lor,de căţeluşa Rujca, altă Moldă simbolizând, îm-preună cu cele şapte fiinţe umane, arheul credin-ţei ortodoxe româneşti, acel „creştinism primitiv”de la începuturi, când templele maiestuoase nuţineau loc de credinţă.

După biruinţa de la Oceakov, obţinută deRumianţev, Palatul de Iarnă sărbătoreşte, în pre-zenţa ambasadorilor occidentali, „cutremuraţi destrălucirea şi rafinamentul curţii de la Peter-sburg”. Feldmareşalul Saltâkov vrea să- i încre-dinţeze eroului cinstea de a continua campaniadin sudul Moldovei, dar Ecaterina cea Mare îlpreferă pe cneazul Potiomkin, fost, cândva, călu-găr, recunoscut acum prin religiozitatea lui. IonDruţă cunoaşte bine moravurile şi intrigile dincapitala Rusiei şi realizează pagini memorabile,demne de pana lui Lev Tolstoi. Ţarina însăşi,nemţoaică versată, autoare de comedii, este an-grenată în intrigi erotice, în jocuri de cărţi: „Ande an, zi de zi, Rusia era într- o goană nebunădupă aur”. Contrastul cu viaţa din ţară era însăizbitor, ducând la răscoalele de pe Volga, condusede vestitul Emilian Pugaciov: „Cum se face că niciuna din acele mari cuceriri nu îmbunătăţeşte si-tuaţia din ţară? Ce blestem, ce mare taină o fi lamijloc?” Erau semnele unuiimperiu care- şi trăda pre-tinsa menire civilizatoare.

După faptele de armeale lui Suvorov de la Focşanişi Râmnic, Potiomkin îi în-credinţează generalului mi-siunea imposibilă de a cucerifortăreaţa Ismail. Bătăliaeste crâncenă şi se soldeazăcu 30 000 de morţi. Marelesău proiect este să răpunăConstantinopolul, în numelecelei de a treia Rome, să rea-lizeze ideea unei Dacii Marisub suzeranitate ţaristă:„Numai o zdrobire totală aImperiului Otoman, pentruca apoi să putem înfăptui, peruinele lui, renaşterea Bizan-ţului!”. De aceea, după căde-rea fortăreţei Ismail tără-gănează încheierea păcii, înciuda presiunilor de la Peter-sburg (unde tineri favoriţi aiţarinei coceau planuri pentru cucerirea Persiei)şi ale unei delegaţii de boieri moldoveni carevoiau să plece în capitala imperiului pentru a oruga pe Ecaterina cea Mare să grăbească pacea.Iaşii se aflau sub stăpânirea lui Potiomkin, zdra-honul orgolios, deţinător al unor palate gran-dioase, ca Ermitaj, întreţinând, cu leafă, 400 delăutari, totodată – „fire brutală, aproape sălba-tică”, încât fusese poreclit „cneazul Beznei”. El do-reşte să folosească biserica din Moldova pentrusupunerea Principatului. Pentru asta, crede a- lputea folosi pe bătrânul Paisie Velicikovski,ucrainean şcolit la Academia Teologică din Kiev(întemeiată de moldoveanul Petru Movilă), ajuns,în cele din urmă, după un stagiu la SfântulMunte, la mănăstirile din Moldova, moldoveni-zându- se şi având un rol important în revitaliza-rea creştinismului, prin traducerea Filocaliei şipracticarea isihiei. Confesorul său era episcopulde Huşi, Iacob Stamati, cel care ţinea balanţa di-plomatică între poartă şi Petersburg, răscumpă-rând prizonieri turci şi trimiţându- i sultanului.Mitropolitul oastei ruseşti, Amvrosi Serebreakov,fusese ridicat şi la rang de exarh al Bisericii mol-doveneşti. Împreună cu boierul Movilă, Potiom-kin crede că- l vor putea câştiga de parteacurentului pravoslavnic pe părintele Paisie, ridi-cându- l la rang de arhimandrit cu prilejul hramu-lui Înălţării Mănăstirii Neamţ, dăruindu- i dinpartea ţarinei şi un toiag poleit cu aur şi bătut cunestemate. Scena hramului de la Neamţ este unadintre cele mai realizate artistic ale romanului şicheia acestuia.

Se adunaseră de Înălţare mii de credincioşidin toată Moldova şi de peste munţi, urmând caMitropolitul să deschidă prăznuirea cu bucatepentru toţi. Numai că orânduiala mănăstirii era

ca nimic să nu se facă fără ieşirea stareţului Pai-sie de la rugăciune, iar acesta întârzia, spre ner-vozitatea boierului Movilă şi a ierarhilor, înfrunte cu Mitropolitul. Nimeni nu îndrăznea să- lgrăbească, nici părintele Onofrei, nici măcar tâ-nărul posluşnic Ioan, venit din Transilvania săucenicească şi care avea mare trecere pe lângăsfântul Paisie: „– Doamne! a zis cu glas chinuit,frânt de durere. Au venit să- mi cumpere suferin-ţele, să- mi ierte păcatele, să- mi înăbuşe zbuciu-mul sufletului, să- mi acopere cu aur mareabucurie de- a te fi aflat… Nu mă părăsi, Doamne,în aceste clipe grele. Miruieşte- mă cu taina cu-vântului sfânt, botează în apele adevăratei cre-dinţe năzuinţele mele, şi pune- mi pe creştetcununa de spini a suferinţelor Tale”. Şi dojanaaspră a conului Movilă: „Aţi căpiat aici, la poaleleCarpaţilor, tot ţinându- vă de posturi şi mătănii…Sireaca noastră Moldovă, sărăcită şi pustiită,zace călcată în picioare, zdrobită, că nici măcar săpoată să- şi ridice capul de la pământ. Amu, iaca,hai că ne vine norocul. O mare împărăţie vine săne dea o mână de ajutor. Vine cu toiag şi cu crucepentru a ridica întru vrednicie pe stareţul primeinoastre mănăstiri, şi prin asta să ajute întreagaţară, întregul nostru neam. Şi ce facem noi atuncicând această mare împărăţie vine cu daruri?!Fugim din sântul locaş cu odăjdii aurite cu tot!Fără să fi mulţumit, fără să ne fi închinat, fărăsă fi sărutat mâna binefăcătorului!!!”.

La nedumerirea conului Movilă, care setemea că mitropolitul va pleca şi toate se vor ducede râpă, Onofrei răspunde: „– Părintele Paisiede- a viaţă întreagă aşteaptă să vină de la răsăritDragostea şi Adevărul, iar nu aurul şi nestema-

tele…” Altfel spus, să vină Dumnezeu şi nu Dia-volul! Bine, bine, dar ce face în odaia stăreţieipărintele Paisie? „Plânge şi se roagă.” A mai aflatPaisie că la bolniţa mănăstirii a fost adusă, leşi-nată, de drum lung, cu picioare sângerânde, o fe-meie sărmană care, de îndată ce şi- a revenit, aînceput să se roage şi să plângă într- o chilie. Şipărintele, în loc să grăbească la începerea ospă-ţului, pune pe Onofrei să o aducă la dânsul, laspovedanie. Femeia aceea era Ecaterina din Oco-lina, poreclită, în derâdere, cea Mică şi „cara-ghioasa”. Mersese pe jos două săptămâni. Până şiposluşnicul Ioan a izbucnit în râs văzând- o. Şiastfel află părintele Paisie întreaga istorie a Oco-linei şi a bisericuţei dărăpănate, cu tot cu visul eide a ridica o biserică adevărată, cea care va fi Bi-serica Albă. Dumnezeu o pusese la încercare, seluminează Paisie, iar despre încercare, ca semnal prezenţei arheului, vorbise Eminescu. O în-demnase să încerce căţeluşa Rujca/Molda, încre-dinţând- o că va avea grijă de cei şase copii rămaşiacasă. Trebuia să aibă dezlegare pentru înălţareaBisericii, căci ocolinenii ajunseseră rătăciţi, numai formau un sat, ci o „adunătură de oameni”,neavând biserică şi uitând de Dumnezeu. Părin-tele Paisie a trimis- o înapoi spre Ocolina însoţităde posluşnicul transilvănean Ioan, viitorul preotal satului. Şi s- a ridicat Biserica Albă din trunchide stejar, acum cu clopotniţă, biserică dată cu var,albul nefiind o culoare, ci un destin.

Povestitorul rotunjeşte astfel viziunea luiidentitară cu dimensiunea fiinţei creştine, în de-plinătatea ei originară întruchipată nu de măre-ţia imperiilor, ci de această Cenuşăreasă moldavăinsolită, sub chipul căreia se ascunde Maica Fe-cioară. �

■ Fragment

25

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

Povestitorul rotunjeşte astfelviziunea lui identitară cu

dimensiunea fiinţei creştine, îndeplinătatea ei originară

întruchipată nu de măreţiaimperiilor, ci de această

Cenuşăreasă moldavă insolită, subchipul căreia se ascunde Maica

Fecioară.

Noutăţi editoriale ■ Editura EuroPress Group

■ Lucian PricopieArta de a şofa. Secrete şi dezvăluiri

26

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Prozatorul arheilor

Despre arta narativă a lui Ion Druţă s- aspus aproape totul. Criticii, înclinaţi să urmeze„complexele de cultură” ale timpului, i- au şi găsitfiliaţii, din perspectiva unui comparatism de echi-valare şi de diferenţiere, afinităţi elective cu Mi-hail Sadoveanu, Ion Creangă, Marin Preda, LevTolstoi, A.P. Cehov, Eusebiu Camilar, ZahariaStancu, Geo Bogza, Pavel Dan ş.a. Asemenea re-laţionări sunt interesante, benefice pentru înse-rierea tipologico- artistică şi istorică. Totuşi, IonDruţă este o singularitate canonică, în sensul datcuvântului de Harold Bloom, teoreticianul cano-nului occidental. Unicitatea artistică îi conferă şio anume deschidere a operei, chiar în sensul teo-riei lui Umberto Eco, aşa cum a sesizat şi insistatMihail Dolgan.

Theodor CODREANU

BISERICA ALBĂ

NIMIC SFÂNTImperiul presupune seminţe de groază în matcă, cu vecini ţinuţi la distanţă.

Ekaterina cea MareFă să răsară peste noi lumina feţei Tale, Doamne…

Psalmii, 4, 6

La un miez de noapte, o ceată de călă-raşi a căzut, în plină goană, peste ve-chea capitală a Moldovei. Era toamnă

târzie, oraşul picura, acoperit de- o umezeală rece,măruntă, chinuitoare, aşa- zisa ploaie ciobă-nească. Uitat de Dumnezeu la răscrucea tuturornecazurilor, dulce, târgul Ieşilor, cum veneatoamna, se stingea cu totul sub acoperişurile răz-muiate, în care nu mai contenea să bată ploaia.

Călăraşii despică noaptea în două, târgul îndouă. Molcomă vită, molcom om. Uzi leoarcă, îm-proşcaţi cu glod, încât nu se mai vede nici faţă deom, nici coadă de cal. Retezând Piaţa Palatului,veneticii dau într- o ulicioară ce coboară la vale.Înainte de a fi ajuns la pod, sar peste un şanţ cuapă şi dispar cu cai cu tot.

Reşedinţa capugiului, reprezentantul oficialal sultanului pe lângă domnitorul Moldovei, fiindşi ea plouată împreună cu celelalte case, dormeadusă şi nici să- i fi păsat de musafiri.

Totuşi, cînd călăraşii coborau în goană, omână le- a deschis poarta, repezind- o înapoi în-dată ce au intrat. Peste un sfert de oră poarta amai clănţănit o dată, vărsând oaspeţii în stradă,şi aceştia, luând- o din loc la trap, au dispărut înpăduricea din preajma Socolei, unde- şi avea ca-zarma detaşamentul ienicerilor de gardă.

Şi iară se lasă peste oraş tihnita moleşealăa nesfârşitelor nopţi de toamnă. Şi iară o bură deploaie bâjbâie prin întuneric. Trece peste răs-cruci, peste băltoace, lăsând să crească bulbuci înurma ei; mai conteneşte puţin, pare că se domo-leşte cu totul şi, când colo, iară o porneşte de lacasă la casă, bocănind pe la uşi, pe la ferestre.Această monotonie din pragul iernii ţine într- o to-ropeală dulce sufletul omului, şi nu că o mână decălăraşi, un puhoi de oaste de- ar fi umplut capi-tala, te miri de s- ar fi găsit un singur creştin caresă coboare de pe cuptor, să dea la o parte per-deaua, pentru a se întreba – da’ ce- i acolo afară,măi?!

Dar hai să nu mai stăruim atâta asupra me-tehnelor noastre, pentru că totuşi s- a găsit înlumea ceea de demult o fereastră care a ţinut cutot dinadinsul să vegheze. Micuţă, modestă, douăbeţe puse în cruce, patru ochiuri, dar, aşa simplăcum era, făcea de strajă, şi de după faldurile ace-lei perdeluţe o pereche de ochi cerneau cu grijănegura nopţii.

– Vaaa!

Renumita toamnă moldovenească, acel veş-nic moloşag care nu e nici toamnă, nici iarnă, îiaducea domnului Zarzarean un car de junghiuriîn şale, căci suferea, sărmanul, de podagră. Atâtaviaţă mai avea cât de la un junghi până la altul,dar, fiindcă junghiurile îl năpădeau mai alesnoaptea, domnul Zarzarean, pentru a nu fi luatprin surprindere, prefera să nu se culce. I sepunea de cu sară un jilţ împletit din salcie lângăfereastră, i se aşternea în aşa fel ca să- i fie moaleşi cald, după care îl întronau pentru o lungănoapte de toamnă. Înfundat în şaluri şi cojoace,stătea bătrânul armean ore întregi cu bărbia înpervaz, păscând umbrele nopţii.

Sosirea călăraşilor i s- a părut la început oîntâmplare hazlie. O fi ieşit, harambaşii, la dru-mul mare să jefuiască, dar nu le- a mers şi amufug sub aripa cloştii. Pătăraniile cu umor şi voiebună au fost dintotdeauna preţuite în capitalaMoldovei drept dovada unei sănătăţi spirituale,şi domnul Zarzarean s- a înviorat. Era pe cale de- apune mâna pe- o frumoasă istorioară, ce- ar fiputut să- i încălzească oaspeţii în una din lungilenopţi de iarnă.

Mai trece însă o vreme şi bănuielile, acestblestem al oamenilor păţiţi, încep a destrăma co-micul acelei pătăranii, tot întorcând- o când pefaţă, când pe dos, până se ajunge la o mare îngri-jorare. Adevărul era că turcii nici nu făceau, nicinu primeau vizite la o oră atât de târzie.

Lăsa de gândit şi faptul că ceata de călăraşia intrat în curte fără vorbă lungă, cum se obiş-nuia la poarta reprezentanţei. Mare lucru de n- arfi fost ei acolo aşteptaţi. Odată însă ce erau aştep-taţi, pentru ce nu se luminează înalta casă de pia-tră? Nici zare de lumină pe sub obloane, pesteobloane, printre scândurile celor obloane mari şigrele…

Amu, lăsăm graba, goana ceea nebună, pen-tru că ceata de călăraşi nu atât a intrat, cât s- aînfipt în căscătura porţii, şi- napoi nu că să iasă calumea, ci a ţâşnit, de parcă i se dăduse foc. Tur-cului nu- i place să se grăbească, iar atunci cândse grăbeşte, să ştii că nu e a bine. Ceva urât, cevapăgân ascundea în poalele sale acea noapte receşi ploioasă. Ce putea fi la mijloc? Au nu cumvagraba turcilor ţine să ascundă câţi călăraşi au in-trat şi câţi au ieşit de- acolo?

Peste oraş cerne ploaia, picură domol stre-şinile, un bătrân armean şade în jilţ lângă fereas-tră, rugându- se în sinea sa, iar Providenţa dintoate aceste fire răzleţe urzeşte şi ţese ceea ce cuvremea se va numi Istorie. Căci, dacă e să stămstrâmb şi să judecăm drept, trecerea călăraşilor

pe la o bucată de noapte prin capitala ţării s- ar fitopit cu totul în negura vremilor, de n- ar fi fosttoamna atât de ploioasă, junghiurile domnuluiZarzarean atât de cumplite şi ochiul lui atât deager.

Pus la mare încurcătură, târgoveţul şade îndosul perdeluţei cu un volumaş de rugăciuni înpoală. Ogoindu- şi suferinţa, traduce din şoaptă înşoaptă rimele lui Narekaţi, un mare poet- călugăr,stihurile căruia, se zice, ajută în ceasul greu al su-ferinţelor. Iată însă că molitvele marelui Nare-kaţi trec pe lângă suferinţele domnului Zarza-rean, cum ar trece un vânt uscat prin pustiu, de-oarece sufletul lui tulburat uită de viclenia jun-ghiurilor şi se îndreaptă într-o cu totul altă parte.

Casa unde- şi avea domnul Zarzarean ne-gustoria era aşezată pe- o temelie- naltă de piatră.Întâmplarea a vrut ca din ferestrele acelei case săse vadă de minune reprezentanţa osmanilor cuogradă şi cu tot ce mai era acolo în gospodăria lor.Născut şi crescut la Constantinopol, domnul Zar-zarean, deşi nu- i prea vedea cu ochi buni pe turci,le cunoştea limba, năravul şi- i făcea plăcere să- şiurmărească de după perdea vecinii. Îi cunoştea laumblet, cunoştea slăbiciunile, viciile fiecăruia şi,urmărindu- le pe toate, căuta să ghicească ce s- omai fi pus acolo la cale?

Oaspeţii de la miezul nopţii l- au cam lăsatpe gânduri. Oamenii de treabă, la o asemenea orătârzie, nu urcă pe cal. Unde se duceau? De undeveneau? Le- o fi mers, nu le- o fi mers? Dacă auavut noroc în noaptea ceea, de ce păreau sfădiţiîntre ei – şi oamenii, şi caii? Ce s- o fi pus acolo lacale? Şi apoi, stai, domnule, – câţi erau? I s- a nă-zărit că au intrat cinci, pentru ca să iasă numaipatru. După ce a frământat în fel şi chip întâm-plarea, această năzărire a început a i se trans-forma în convingere, iar spre ziuă domnulZarzarean era gata să jure cu mâna pe sfântacarte a marelui Narekaţi că unul din călăraşi arămas la reprezentanţă.

„Cine- o fi fost cel de- al cincilea drumeţ şice- o fi căutat el pe- aici?” se tot întreba vânzătorulde ţesături şi stofe rare. Era limpede că turcii, fo-losindu- se de- o vreme urâtă cum nu se mai poate,au mai strecurat un ticălos în cetatea de scaun aMoldovei. Dar pe cine anume l- a trimis sultanulşi cu ce scop – iată o ghicitoare vrednică de o lu-minată minte de armean.

„O s- o dezlegăm noi şi pe asta”, şi- a zis dom-nul Zarzarean oarecum arţăgos, cuibărindu- se înjilţ. Se trece noaptea, cântă cocoşii, bat câinii. Uli-cioara ba se umple cu lume, ba iar e pustie. Dinnoapte se face ziuă, din zi se face iară noapte. Lă-

Ion DruţăSingurătatea duhului

Domnitorul a plesnit ca o păstaiecoaptă. Râdea mustos, zgomotos,

din tot sufletul. Râdea cum râd, deobicei, oamenii înzestraţi cu simţul

umorului, dar care, din anumiteconsiderente, nu- şi pot permite

acest lux, şi tot înăbuşă acelpraznic al vieţii pe care- l poartă în

sine.

■ Editura Academiei Române ■ Noutăţi editoriale

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

sând marfa şi cumpărătorii pe sama ginerelui,domnul Zarzarean stă la pândă, tăinuindu- şipână şi suflarea. Abia în cea de- a treia zi, pe la oamiază, plesnindu- se cu palma peste frunte, arostit în gura mare:

– Maica Domnului, nimic sfânt!Printre slujnicii ce se tot porăiau în curtea

reprezentanţei, Zarzarean l- a descoperit pe celde- al cincilea călăraş, care, strecurându- se înmiez de noapte, nu a mai ieşit de- acolo. Şi chiarcă avea pentru ce se feri de ochii lui, fiind călăude meserie.

Era, fireşte, Şoimul Plângăreţ, înspăimân-tătorul Mahmud, braţul necruţător al sultanuluiAbdul Hamid. Grec de origine, se zice că fusesecândva creştin, dar mai apoi s- a turcit, devenindgroaza vasalilor Imperiului Otoman. Nalt, osos,uscăţiv, Mahmud acela semăna întrucâtva cu uncopac din deşerturile asiatice, un copac peste caremii de ani nu a căzut o singură picătură din bla-goslovita vlagă cerească.

Smolit, cu nasul încovoiat, aducea oarecuma pasăre de pradă, dar, în ciuda neomenoasei salemeserii, în ciuda nasului coroiat, avea ochi blânzi,topiţi de jale, lucru pentru care a şi fost poreclitŞoimul Plângăreţ.

Îi plăcea meseria, îi plăcea vărsarea desânge, era meşter în ale sale. Tot plângând şi văr-sând sânge, s- a ajuns că pe acolo pe unde treceaŞoimul Plângăreţ, ani de zile nu mai creştea firde iarbă. Avea de ce se îngrozi domnul Zarzarean,fiindcă biata Ţară a Moldovei şi aşa zăcea pustiităşi pârjolită dintr- un capăt în altul.

La începutul secolului, domnitorul ţării, Di-mitrie Cantemir, om curajos şi de- o mare cultură,obosit să tot zâmbească unui neam de altă cre-dinţă, a făcut unul din cei mai îndrăzneţi paşi,pentru a- şi scoate ţara de sub semiluna turcească.În urma unei tainice înţelegeri cu Petru cel Mare,împăratul Rusiei, Cantemir a lăsat armata rusăsă treacă hotarele ţării, pentru ca mai apoi, ală-turându- şi oastea la polcurile Moscovei, să co-boare spre Dunăre, spre a da bătălia cea mare cuImperiul Otoman.

Din păcate, norocul nu a fost de partea lor.Simţind primejdia, turcii în mare grabă trec Du-nărea şi, cu o armată ce depăşea de trei ori arma-tele creştine, urcă spre Iaşi. La Stănileşti, unsătucean de pe malul Prutului, într- o zi fierbintede vară, a avut loc una din cele mai crâncenelupte în istoria neamului nostru, în urma aceleibătălii Rusia s- a ales cu o înfrângere dureroasă,pe care a purtat- o aproape două secole, până labiruinţa de la Şipka şi Plevna, unde au fost în-mormântate visurile Imperiului Otoman. DomnulMoldovei s- a ales cu o lungă şi grea pribegie, dincare numai osemintele i s- au întors în oraşulunde îşi avusese scaunul de domnie. Cât despreMoldova, ea a cules de pe câmpul de la Stănileştio samă de vremuri cumplite, cărora mai apoi li s- azis „epoca fanarioţilor”.

Fanarul era o mahala a Constantinopolului,populată mai ales cu greci şi cunoscută prin bo-găţia prăvăliilor sale, prin învălmăşeala gălă-gioasă a străzilor, unde se puneau la cale afaceridintre cele mai deocheate. Patima cea mare a fa-narioţilor a fost dintotdeauna aurul.

Era un fel de nebunie a lor, căci, odată por-niţi după aur, nu se mai puteau opri. Cei căroranu le prea mergea acasă urcau pe corăbii, colin-dau mările, ţările, continentele. Umblaţi fiindprin lume, fanarioţii vorbeau o mulţime de limbişi de la o vreme osmanii au început a recurge laserviciile lor, pentru a se informa despre situaţiaîn cutare sau cutare colţ al lumii. Fanarioţii,ajunşi la curtea sultanului, nu se mai grăbeau săplece de acolo, gata fiind pentru orice slujbă, şiturcii, intuind marea lor sete pentru preţiosulmetal, au început să- i trimită să strângă bir în ţă-rile vasale.

Era vai şi- amar de ţărişoara peste care selăsau lăcustele flămânde de la periferia Constan-tinopolului. Moldova a fost pustiită de dânşii deatâtea ori, că e de mirare cum de- a supravieţuit.Numai denumirea impozitelor te îngrozeşte: vă-căritul, oieritul, vinăritul, albinăritul… Când nuau mai avut ce lua, când frigul scotea de princodri sărmanul nostru neam pribeag şi oameniise adunau tăcuţi pe lângă vetre, a apărut fumă-ritul, impozitul ce se lua pentru fiece vatră încăl-zită.

Cutremurată de Petru cel Mare, Rusia stră-bătea cu greu spre o viaţă nouă. Tânărul împăratmuncea din zori până în noapte, şi atunci când se-natorul şi sfetnicul său Dimitrie Cantemir îiamintea de făgăduinţa de- a merge cu război îm-potriva turcilor, Petru îi astupa gura cu moşii, cu

favoruri fel de fel. Noua capitală a Rusiei, Peters -burgul, era încă în schele şi războiul cu turcii, deşiinevitabil, se tot amâna.

Trecut- au ani mulţi şi grei, o jumătate desecol şi mai bine a trecut până ce polcurile ruseştiau reapărut pe malul stâng al Nistrului. De astădată generalul Rumeanţev, zice- se, unul din fiiinelegitimi ai lui Petru cel Mare, a obţinut, laCahul şi lângă sătuceanul Larga, biruinţe dintrecele mai strălucite, zdrobind o armată ce depăşeade zece ori propria lui oaste.

Tot urmărindu- i pe turci, Rumeanţev aajuns până la Dunăre, ba a şi trecut- o. Ekaterina,tânăra împărăteasă a Rusiei, fericită de- a se firăzbunat pentru înfrângerea marelui său prede-cesor, i- a propus lui Rumeanţev să fie întâmpinatla Petersburg cum se întâmpinau pe vremuri îm-păraţii Romei. Rumeanţev a refuzat onorurileexagerate. Totuşi, biruinţele de la Cahul, Largaşi Dunăre i- au adus gradul de feldmareşal şi unal doilea nume, zicându- i- se de- acum încolo Ru-meanţev- Zadunaiski. În urma tratatului de paceîncheiat de Rumeanţev- Zadunaiski cu turcii însătucul Kuciuk- Kainargi, Rusia îşi reafirma drep-tul de suverană peste Marea Azov. Crimeea şi re-giunea Kuban deveneau independente faţă deConstantinopol, apoi, lucru de- o importanţă capi-tală pentru viitoarea istorie a Rusiei, corăbiile ru-seşti căpătau pentru prima oară dreptul de liberănavigaţie în Marea Neagră.

Moldova şi Muntenia, deşi continuau să ră-mână vasale Imperiului Otoman, s- au ales şi elecu un şir de privilegii. Numirea domnitorilor, depildă, nu mai putea fi făcută decât cu consimţă-mântul Petersburgului. Bisericile s- au ales cu obrumă de libertate faţă de ceea ce- au avut. O razăde speranţă s- a strecurat peste satele, peste câm-piile noastre. A câta oară soarta se arăta milos-tivă cu noi, dar nu apucă să răsară cele ce au fostsemănate şi iată că, într- un miez de noapte, pefrig şi ploaie, apare în capitala ţării Şoimul Plân-găreţ.

Când s- a convins definitiv de cele ce- i văzu-seră ochii, domnul Zarzarean părăsi numaidecâtjilţul suferinţelor. Ajutat de fiică şi ginere, şi- apus haina, încălţările, pentru că batjocura de po-dagră, când se prinde de tine, nu te mai lasă.După care, ieşind din curte, a pornit a urca uli-cioara spre palat, cu un sul de mătase albastră lasubsuoară şi cu un cogeamite ciomag la altă sub-suoară, deoarece războaiele, foametea şi epide-miile umpluseră Iaşul acelor vremi cu javre şipotăi…

***Piaţa din faţa palatului gemea de lume.

Mulţime de călugări, sărmani de curgeau zdren-ţele de pe ei. Flămânzi şi vineţi de frig, se ţineaucu mâinile, cu dinţii se ţineau de gratiile de fierale curţii domneşti.

– De unde v- o fi adus nevoile, fraţi creştini?– Din Bucovina, taică, din Bucovina.Cu toată înfrângerea de la Cahul şi Larga,

Poarta avea încă destulă putere pentru a rămâ-nea credincioasă moravurilor sale. Tratatul depace care i- a fost impus o înjosea oarecum prin în-cercarea Rusiei de a- i prescrie anumite limite înMuntenia şi Moldova. Mai ales îi irita pe turciMoldova, care, de la Dimitrie Cantemir încoace,se tot întorcea cu faţa spre Răsărit. Pentru a punela încercare Tratatul de la Kuciuk- Kainargi, Con-stantinopolul, într- un mod cu totul neaşteptat, selasă convins de Viena şi, sub pretextul reajustăriihotarelor dintre cele două ţări, cedează în folosulAustriei Bucovina.

Vestea a lovit ţara ca un trăsnet. Pe drumulcel mare al Podoliei, pe Nistru, pe Prut, pe Siret,coborau mii şi mii de bejenari, părăsindu- şi vatraşi mormintele neamului, pentru a se adăposti substema ţării. A găzdui atâta amar de lume în aju-nul iernii părea lucru cu neputinţă, dar grija ceamare a domnitorului o constituiau călugării.

Vecinii de peste munţi n- au privit niciodatăcu ochi buni frumoasele mănăstiri din Bucovina.Acum, văzându- le trecute sub coroana Austriei cupământuri, cu averi, cu podoabe, călugării, înmarea lor majoritate, au socotit că- i mai bine săle părăsească.

Oameni simpli, neprihăniţi, fiind mai multcu gândul la cele cereşti, au lăsat totul baltă, ple-când mai fără nimic, şi, flămânzi, dezbrăcaţi, auinundat pur şi simplu Iaşul. În acele zile grele fe-restrele palatului domnesc erau luminate de cusară şi până în zori, căci una e să cauţi un braţ depaie şi un boţ de mămăligă pentru un biet beje-nar, şi alta e să căpătuieşti călugărimea, care, debine, de rău, trebuie adăpostită în întreaga ei co-munitate, şi nu unde s- a nimeri, ci pe lângă vreo

bisericuţă, să aibă unde- şi face slujba şi ţine pra-vila.

Strecurându- se în curte, cu sulul de mătaseridicat sus ori de câte ori era oprit de armaşi, ju-pânul Zarzarean în cele din urmă s- a pomenitfaţă în faţă cu Grigore Ghica, domnitorul ţării.Într- o încăpere largă, cu ferestrele frumos ar-cuite, pe lângă domnitor era mitropolitul Gavriil,un bătrân cu palma la ureche, pentru că nu preaauzea, sărmanul, şi un alt bătrân cu barba pânăla brâu – părintele Paisie Velicikovski, stareţulDragomirnei, al celebrei mănăstiri ce rămăsese şiea dincolo de hotar.

O umbră de supărare întuneca oarecumodaia scaunului de domnie. S- o fi rostit, pesemne,vorbe grele, poate mult prea grele pentru aseme-nea vremuri, şi acum cei trei bărbaţi, pentru a- şireveni, se plimbau prin odaie, fiecare avându- şicărarea lui.

La un moment dat, domnitorul se opreşte,zărindu- l pe Zarzarean în prag.

– Ceva nou?– Mătasă albastră, Măria Ta.– Şi dacă lăsăm limba ţesăturilor?…Grigore Ghica avea o faţă greoaie, cărnoasă,

acoperită cu păr negru, smolit, des, ce semănaîntru câtva cu pielicica unui berbecuţ tânăr şi bă-tăuş. Aceşti Ghiculeşti, coborând de undeva dinAlbania, domneau de câteva generaţii, când înMuntenia, când în Moldova, şi au ajuns, în celedin urmă, să cârmuiască cu atâta dibăcie, încâtconsulii străini, acreditaţi la Iaşi, i- au poreclit„sfincşi”, pentru că era cu neputinţă să le ghiceştiintenţiile.

– Dacă e să lăsăm limba ţesăturilor, a zisdomnul Zarzarean, apoi veştile cu care vin în faţaMăriei Tale nu sunt dintre cele mai bune. Cu treizile în urmă, prin poarta reprezentanţei turceştis- a mai strecurat un muşteriu. A venit noapteatârziu, pe ploaie.

– Ce fel?– Sângerosul Mahmud, Măria Ta. Călăul

sultanului. Mitropolitul Gavriil, pentru că nu putea

prinde firul celor discutate, s- a aşezat într- un jilţsă- şi odihnească puţin picioarele. Părintele Pai-sie, auzind despre sosirea acestui păgân sângeros,şi- a făcut îngrozit semnul crucii. Domnitorul stă-tea rece, indiferent şi nici un fir de păr nu a miş-cat în cea împărăţie deasă şi mototolită.

– Crezi că e o veste chiar atât de proastă? aîntrebat în cele din urmă.

– Sultanul, Măria Ta, nu- l trimite pe Mah-mud după mărar sau pătrunjel. Atunci cândapare Şoimul Plângăreţ, el numai şi numai dupăcapul cuiva vine.

– Şi cum crezi, după capul cui o fi venit? în-trebă într- un târziu Ghica.

– Teamă mi- e că după capul Măriei Tale.– Ce- i trebuie sultanului capul meu?– O fi vrut să- l întrebe pentru ce a făcut

atâta gălăgie la vestea ocupării Bucovinei.– Cum poate un om răspunde după ce i se

taie capul?!– Din păcate, turcii îşi dau sama că s- au

grăbit abia după ce capul e pus pe tavă.Domnitorul a plesnit ca o păstaie coaptă.

Râdea mustos, zgomotos, din tot sufletul. Râdeacum râd, de obicei, oamenii înzestraţi cu simţulumorului, dar care, din anumite considerente,nu- şi pot permite acest lux, şi tot înăbuşă acelpraznic al vieţii pe care- l poartă în sine.

Se întâmplă însă cazuri când veselia ţâş-neşte de n- o mai poţi opri, şi atunci, lăsând totulbaltă, ei îşi desfac brâul şi râd cât le place. Îm-preună cu domnitorul a prins a râde şi armeanul.Ghicise el de mult fineţea acestei firi domneşti în-clinate spre glume, altminteri cine ştie pe undeşi- ar fi deschis el prăvălioară…

– Îi spui vistierului să cumpere stofa adusăcu preţul pe care- l vei binevoi a numi, şi mai apoiîi spui să cumpere tot ce vei găsi dumneata bunpentru mine şi pentru casa mea.

Această bruscă reîntoarcere la limba ţesă-turilor a pus armeanul pe gânduri.

„Treaba e slută”, şi- a zis.Aşteptă ceva precizări, dar nu a mai urmat

nimic.– Se au în vedere tot mătăsuri subţiri sau

poate şi lână, şi stofe scumpe, englezeşti?– Orice vei socoti dumneata bun pentru cur-

tea mea, cu orice preţ, la orice oră.Negustorul a făcut plecăciunea cuvenită şi

s- a retras. �

■ Fragment din romanul Biserica Albă

28

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Romanul Povara bunătăţi noastre, allui Ion Druţă, are alură epopeică încuprinderea destinului contempo-ran al satului basarabean, cu eroi

ce mizează însă pe un dramatism dedus din trăi-rea faptului diurn, chiar tern, al vieţii, într- o is-torie ce le impune cu de la sine putere, dimen-siunea existenţialităţii lor funciarmente per-dantă.

În romanul Clopotniţa (scris în 1972, dupăadnotarea de la finele cărţii, editat pentru primaoară abia după doisprezece ani, în 1984) se poves-tesc, în ritm baladesc, avatarurile existenţiale aleunui personaj providenţial, în felul său, HoriaHolban, dascăl de ţară, ivit parcă din negurilevremurilor ca să depună mărturie despre nevol-nicia contemporanilor săi moldoveni, ameninţaţia- şi pierde propria identitate (atestată, de altfel,din străvechime), sub presiunea birocratică a ad-ministraţei, a strategiei perfide a deznaţionaliză-rii, susţinută de autorităţile politice, purtătoareale morbului puterii unionale, nu mai puţin însăşi datorită laşităţii, servilismului unor oportu-nişti, el asumându- şi însă, fără bravadă, menireade a deştepta în sufletele generaţiilor tinere sen-timentul datoriei de a păstra în conştiinţe (şi nunumai) mărturia de neocultat a trecutului demnşi înălţător, aşa cum l- au lăsat moştenire mariibărbaţi ai neamului, luptători în secolele de răs-trişte, revolute.

Căpriana „părea nu atât un sat, cât uncodru. Un codru cu poteci şi ascunzişuri miste-rioase, umbrite de taine” pe care noul învăţătorcaută să le desluşească, atât pentru el cât, deopo-trivă, pentru localnicii care păreau impasibili înfaţa a ceea ce trecutul le oferea ca însemn al pe-renităţii neamului: Clopotniţa din deal, con-struită de Ştefan cel Mare, în amintirea călu-gărului Daniil, care îşi avusese schitul pe loculacela, şi la care voievodul se abătuse, înfrânt,după bătălia de la Valea Albă, cerându- i găz-duire. Despre aceste fapte le vorbeşte elevilor săi,întrebându- se, îndreptăţit: „Cum s- a putut întâm-pla ca nepoţii şi strănepoţii clopotarilor să devinăatât de nepăsători faţă de ceea ce secole la rând aconstituit mândria lor, haragul pe care s- au ridi-cat şi ei în rând cu lumea. O fi (…) declinul unuineam sau, poate, sfârşitul lumii”; elevii încep săse intereseze de un asemenea trecut („Are şi satulnostru, Căpriana, istorie?”) şi încep să conştien-tizeze de unde se trag.

Romanul lui Ion Druţă este reconstituireatraseului existenţial al unui om care caută dinrăsputeri să- şi valideze trecutul, ca biografie anea mului său moldovenesc. Imaginea lui (înaltcât bradul) se profilează simbolic pe canavauaevenimentelor contemporane, în pandant cu ţi-nuta impunătoare a Clopotniţei, îndârjindu- se arezista împotriva tuturor intemperiilor unei alteistorii, intruse, ca o veritabilă clopotniţă vie,având menirea de a da semne oamenilor despreidentitatea lor ca neam, ca seminţie în umanitate.

Clopotniţa este, fără îndoială, un roman pa-rabolic. Simbolurile cu care operează prozatorulsunt transparente pentru cine doreşte să le înţe-leagă (este şi motivul, desigur, publicării saledupă un deceniu de la elaborare), iar evocareaevenimentelor are în naraţiunea sa, tărăgănareaunui cântec lung, marcat de inflexiuni baladeşti.Romancierul reface cu stăruinţă şi gingăşie at-mosfera satului tradiţional, a sărbătorilor tradi-ţionale (de pildă, ceremonialul sărbătorii satuluiCăpriana, la care Horia Holban este adus de Jan-nette, viitoarea sa soţie, ca într- o adevăratăpre- nuntire), a oamenilor cu depănarea firuluivieţii lor intime etc. Emoţionant este cu adevărat,jurământul pe care ea, ca o veritabilă fiică a gliei,i- l prezintă viitorului soţ, cerându- i să jure cre-dinţă pe elementele fruste ale firii: „Precum cerulşi pământul au făcut legământ şi roada acelui le-gământ zace acum, rotundă şi dulce, în palmelenoastre, tot aşa se leagă azi soarta ta de soarta

mea şi viaţa mea de viaţa ta. Luându- ne din dra-goste, legaţi vom rămâne pururi şi fie ca roadaacestui legământ să se împlinească şi să creascădin neam în neam, din veac în veac, precumcreşte roada străvechiului nostru pământ. Amin”.E aici dimensiunea cosmică a înţelesului cupluluidin totdeauna şi de pretutindeni de pe pământ şirezonează perfect, în acest tip vizionar de împli-nire a dragostei, cu jurământul pe care indiancaMaitreyi, din romanul omonim al lui MirceaEliade, îi cere iubitului său, tânărului inginer eu-ropean, să- l depună, consimţind astfel a- şi asumaîntreaga devenire în ordine sacrală a tocmai me-nirii umanităţii pe pământ. La Ion Druţă, acestlegământ îşi află rezonanţele ce vin ancestral dinadâncurile fiinţiale istorice ale pământului şi is-toriei neamului.

Clopotniţa este un roman de suflet, cum arfi să zicem, trecând peste ariditatea limbajuluicritic academic. Un roman în cheie metaforicădespre nevoia supremă a individului de a se su-bordona şi de a se împlini totodată în menirea saca păstrător chezaş al identităţii neamului dincare se trage, pentru a- şi cunoşte astfel locul şirostul propriu în marele destin al universalităţii.

Tema desprinderii tinerilor din vatra stră-moşească, a abandonării patriarhalităţii vieţii ru-rale în beneficiul tentaţiilor moderne ale oraşuluitentacular, specifică ideologiei sămănătoriste, epuţin probabil să o fi preluat şi să o fi dezvoltatde aici de către Ion Druţă, în 1963 când a scris şia publicat ampla nuvelă Ultima lună de toamnă,ce poate fi lesne considerată ca un mic roman, da-torită anvergurii subiectului. Cu umor voalat,subtextual, bine temperat în strategia urmăririidramei bătrânului – numit de- a lungul întregiinaraţiuni Tata – care porneşte la drum, să- şi vi-ziteze cei şase feciori, cu toţii duşi în lume, fiecareurmându- şi destinul propriu, dar care au uitat săse mai întoarcă pe acasă, măcar din când în când,după obiceiul lăsat din bătrâni, toamna când este„vremea musafirilor în Moldova”, chiar dacă defiecare dată Mama trimite tuturor alarmante te-legrame menite a- i îndupleca: „Bolnav”, sau:„Grav bolnav”, sau „Foarte grav bolnav”, urmândapoi a aştepta ca vreunul să dea totuşi curs sub-tilei sale chemări.

Periplul călătoriei bătrânului Tată, pe la ceişase feciori ai săi, ducându- le mici daruri, de su-flet – nuci, mere, „copturi”, adică părjituri făcutede biata Mamă – are alura unei adevărate aven-turi în necunoscut, căci la fiecare din aceştia vasosi pe nepregătite, fiind primit, de la caz la caz,diferit, fiecare dezvăluindu- şi astfel pe deplin per-sonalitatea şi, mai ales, caracterul. Prozatorulrealizează, bonom, dar şi sarcastic, o întreagă ga-lerie tipologică, specifică ambientului social allumii actuale acelui timp. Reţeta epică este pro-prie romanului picaresc, Ion Druţă excelând înzugrăvirea de variate instantanee pitoreşti, alediferitelor medii prin care trece eroul central,dese nând tablouri familiale memorabile, în tuşerapide, dar precise, ce pun în lumină mai ales tră-sături morale semnificative. Marele personaj defundal se impune însă a fi tot satul, cu aura sanaturală, într- un peisaj bucolic, încadrat timpuluicosmic şi istoric deopotrivă.

Micul roman e nostalgic şi Ion Druţă ştie săîmbine duioşia cu ironia bonomă. Dar, din toatăpovestea peripeţiilor moşneagului se degajă pu-ternic sentimentul acutei stări de înstrăinare aomului faţă de vatra (de satul) în care s- a zămislitşi s- a păstrat, cu legi nescrise, dar puternice odi-nioară, tradiţia unui neam de oameni de omenie.E sugerată aici, ca într- o parabolă veche a fiuluirisipitor, drama ţăranului moldovean abandonat,parcă, în arhaitatea existenţei sale, copleşit acumde pervertirile lumii moderne, impasibilă faţă detot ce ţine de ritualica trecutului şi istoriei lui deveacuri.

Evocarea copilăriei într- un roman aparteera cu totul previzibilă pentru un scriitor a cărui

viaţă a fost şi rămâne în continuare o necontes-tată sursă de inspiraţie. Horodişte (1975) este ro-manul satului natal („povestea satului meu debaştină, povestea copilăriei mele”), a familiei, cutoate încrengăturile ei, şi nu mai puţin a oameni-lor în mijlocul cărora a făcut primii paşi în viaţă.Firesc, romanul se încheie odată cu depăşireaacestei vârste („frumoasa împărăţie care se nu-meşte copilărie”), şi coincide, semnificativ, cu ple-carea familiei din Horodişte, pentru a se stabili„într- un sat nou, cu numele de domnitor, aşa- zi -sul Ghica- Vodă”. De- aici încolo, se va scrie unalt… roman, personajul amintirilor va avea, des-igur, altceva de povestit, lumea lui de- acum încolova fi alta.

Prima tentaţie, pentru cel ce se apleacă asu-pra acestui text, este aceea de a face conexiuni,de a găsi filiaţii cu opere similare şi, desigur, ceamai la- ndemână nu poate fi alta decât Amintiriledin copilărie, capul de operă al lui Ion Creangă.Dar, asemenea evocări, în a căror vecinătate Ho-rodişte poate să stea confortabil, s- au mai scris înliteratura română. Originalitatea lui rezultă toc-mai în capacitatea de a se detaşa de acestea şi dea- şi concepe naraţiunea conform propriei viziuni.Care este una, mărturisită, de tezaurizare a trăi-rilor acelei vârste, ca documente primare pentruîntreprinderi narative ulterioare: „Mă tot întorciar şi iar din freamătul anilor, din goana gându-rilor, caut să văd de n- a mai rămas ceva sfântpentru mine şi nepomenit în aceste pagini, cevacare se va trezi mai apoi în memorie şi mă va totchinui ca un spin rămas din toamna trecută”.

Romanul Horodişte este înainte de toate unomagiu adus familiei ţărăneşti, autentice, din ţi-nutul Soroca, din Basarabia, cu evidenţă, detali-indu- i acesteia nesfârşitele avataruri, suportateprin vreme şi prin vremuri. Universul ei e văzutcu ochii copilului, în postura căruia se transpuneacum scriitorul, ajuns la vârsta maturităţii, tra-tându- l cu „patima” deprinsă de la mama sa,anume de a vedea mereu „o lume senină în jur”.Perspectivă deloc de neglijat întrucât pe aceastăcoordonată se înfăşoară, ca firul tors pe fus, toateevenimentele în care copilul este implicat şi toatefigurile oamenilor ce apar, veghindu- i destinul, caicoane vii. Două dintre acestea sunt emblematice:mama („acest cuvânt frumos, rotund, pe care noimai mult îl cântăm decât îl rostim, şi uneori se

Constantin CubleşanProzatorul câmpiei basarabene

Biserica albă este capodopera care,în pandant cu celălalt roman,

Povara bunătăţii noastre, fixeazăîn conştiinşa publică şi în memoriaistoriei literare, pe unul dintre ceimai importanţi scriitori români de

după cel de-al Doilea RăzboiMondial. Cele două romane suntcomplementare, în felul lor, deşi

subiectele diferă aproape radical.

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

pare că tot ce a fost mai frumos şi măreţ plăsmuitîn faşa limbii noastre e legat de acest cuvânt”) şitata, ale căror portrete în mişcare impun gene-roase personaje literare, memorabile. Chipurilelor sunt zugrăvite cu „duioşie şi lirism”, cumspune Ion C. Ciobanu, indiferent dacă sunt sur-prinse în momente de euforie ori de încruntare.Dar, mai ales sunt contextualizate în evenimen-tele unei istorii particulare, istoria mică, aceea amediului lor specific.

Roman autobiografic, Horodişte oferă, netă-găduit, elemente preţioase în documentarea ace-lora care se angajează la realizarea unei privirimonografice asupra scriitorului Ion Druţă, dar ro-manul se impune, dincolo de acestea, ca o con-strucţie literară în sine, ca un roman al copilăriei,în rând cu oricare altă asemenea creaţie din pa-trimoniul universal, ilustrând tocmai particulari-tăţile de manifestare umană specifice loculuievocat şi propunând un personaj, un erou ineditîn felul său de a- şi trăi viaţa, capabil să trezeascăastfel interesul oricărui cititor de oriunde şi deorice vârstă.

Nici romanul Frunze de dor (scris în 1955),nu are nimic din orgoliul cu care alţi confraţi so-vietici ori din România, se străduiau a impune unroman al socializării agriculturii, al colhozurilor,cu varianta noastră, al colectivizării. Să ne gân-dim că până şi Mihail Şolohov n- are încotro şi în1959 publică un al doilea volum la romanul Pă-mânt desţelenit, ratat cu totul tocmai prin politi-zarea excesivă a subiectului. La Ion Druţă nuîntâlnim decât în puţine cazuri, şi atunci cu fires-cul luării în posesie en pasant, trimiteri la colhoz(„pământul l- om da când s- a face colhoz”) ori laviitorul pe care societatea sovietică îl oferă, în ve-derea ascensiunii sociale a tinerilor. În rest, satulValea Răzeşilor urmează tradiţia unui trai moş-tenit din bătrâni, bulversat însă de evenimentelerăzboiului ca prezenţă oarecum paralelă, din careînsă vin mereu veşti, aduse aproape zilnic de„poştariul”, privind situaţia feciorilor care luptăpe front. Sunt scrisori (frunze de dor) pe care să-tenii le aşteaptă cu înfrigurare pentru a afla cemai fac cei plecaţi din sat, dacă se mai întorc saunu.

Romancierul urmăreşte, într- o depănaremolcomă a firului epic, stăruind cu detalieri asu-pra tuturor mişcărilor eroilor săi, destinele a douăcupluri de tineri, ce cresc şi se împlinesc pe fun-dalul amplu al derulării evenimentelor diurne dinsatul de baştină. Relaţiile lor, cu momentedintr- un ritual al traiului tipic ţărănesc (muncala câmp, aducerea apei de la fântână, mărunteletreburi gospodăreşti ş.a.) amintesc, într- un alt fel,desigur, de frumoasele idile petrecute de tineriisatului ardelenesc, pe care le evoca, în baladele şiidilele sale, George Coşbuc (şi acesta ţintind a îm-plini o mare epopee a satului). E o înţelegere arostului omului legat de glie pe care romancierulo propune în comuniunea acestuia cu firea dintotdeauna şi ca vlăstar al acesteia, într- o perspec-tivă cosmică, tipică pentru simplitatea şi profun-zimea trăirii lui. E aici o anume religiozitatefrustă, arhaică, sub semnul căreia se profileazădestinele oamenilor locului. Atmosfera şi peisajulsatului rămân însă zugrăvite în icoana trăsături-lor sale bucolice, ca o pictură de epocă, de demult,ce surprinde forfota obişnuită, domoală, a aces-

tuia. Ion Druţă e aici, în romanul Frunze de dor,fără îndoială, nu numai un scriitor ce relateazădespre întâmplări cotidiene din lumea satului ro-mânesc al Basarabiei, ci şi un evocator al duhuluipropriu acestuia, cu o puternică afecţiune nostal-gică, dar atunci (ca şi acum, de altfel) era atâtanevoie de un asemenea descriptor mărturisitorasupra datinilor ce decurg de la sine dintr- o au-tentică mitologie rurală a neamului, răzbătătorcu demnitate prin vitregiile, nenumărate, ale is-toriei mari a lumii.

Biserica albă este capodopera care, în pan-dant cu celălalt roman, Povara bunătăţii noastre,fixează în conştiinşa publică şi în memoria isto-riei literare, pe unul dintre cei mai importanţiscriitori români de după cel de-al Doilea RăzboiMondial. Cele două romane sunt complementare,în felul lor, deşi subiectele diferă aproape radical.Ce le uneşte, totuşi, este filonul unui netăgăduitpatriotism exprimat prin febrila dragoste faţă deţinuturile natale, ale Moldovei, faţă de oamenii eiaflaţi într- o neostoită confruntare cu istoria marea lumii, derulată în mers peste destinele acestora,de- a lungul secolelor: „Mult încercatele, mult pă-timitele noastre sate”. E aici o idee care l- a făcutpe Mihai Cimpoi să considere că „evocarea isto-rică în Biserica Albă e axată pe o ideologie teolo-gică ce demonstrează şansa mântuirii desuferinţele războiului ruso- turc şi de înălţareaspirituală prin construirea unui templu”. Fără în-doială că da, numai că romanul acesta nu se în-scrie pe linia unor opere de sorginte teologică.Ridicarea bisericii pe malul înalt al Nistrului nuilustrează atât înstăpânirea credinţei creştine înoameni, cât mai ales conţine sensul simbolic alunei alte construcţii, implicând deci şi o altă di-mensionalitate în spirit, anume aceea naţională.Dacă luăm seama la faptul că pentru înălţareaacesteia conlucrează o femeie, Ecaterina, fiică alocului, cerând ajutor moldovenilor de dincoace dePrut, de la Mănăstirea Neamţ, unde este însufle-ţită în demersul său de către un bucovinean, pă-rintele Paisie, care îi trimite ca ajutor faptic şispiritual pe posluşnicul Ioan, „roşcovanul dinTransilvania”, vom avea dintr- odată înţelesulunirii tuturor românilor din toate proviciile pen-tru făurirea acelui templu sub cupola căruia săstea unită puterea neamului întreg. Se întâlneşteaici, prin insinuarea legendei Meşterului Manole,cu Biserica din slăvi, a lui Victor Papilian, şi acolopunându- se în esenţa semnificaţiei sale, bisericaîntregului neam.

Un element de durabilitate în timp, de pe-renitate, la care se raportează existenţa oameni-lor de pe aceste meleaguri, este în viziunea lui IonDruţă însuşi Nistrul, în grandioasa lui curgereeternă. Discursul evocator, poetic, dezvoltat în ur-mărirea unei intrigi ce ţine mai mult de nevoiasupravieţuirii oamenilor simpli, din satul Oco-lina, un sat oarecare, în istoria lui de zi cu zi, con-trastează izbitor cu descrierea, oarecum bufă, aintrigilor de la Palatul ţarinei Ecaterina, din ca-pitala imperiului rus, dar şi cu tonul sec al rela-tării evenimentelor prilejuite de campaniilemilitare ale războiului ruso- turc de la 1787–1790.Pe fundalul acestui război, pe canavaua confrun-tărilor zbuciumate, militare şi diplomatice, dintremarile imperii ale Europei, Ion Druţă dezvoltă oamplă construcţie romanescă, urmărită pe trei

planuri distincte, convergente totuşi prin miza is-torică ce le cuprinde, amintind, într- o altă desfă-şurare factologică, epopeicul roman al lui L.N.Tolstoi, Război şi pace. E mult mai multă afecti-vitate însă în epica lui Ion Druţă, mult mai multăpoeticitate în zugrăvirea caracterelor simple, aoamenilor locului, ce face astfel să vibreze adeseacorzile melodice ale unor evocări baladeşti.

Biserica Albă este înainte de orice altceva,un roman istoric. Nu însă unul dintre acelea încare autorul reconstituie, cu fidelitatea cronica-rului modern, scene de luptă, înfruntări şi con-fruntări între beligeranţii războaielor de odini-oară, portretizări ale unor personaje şi personali-tăţi din epoci revolute etc., deşi Ion Druţă aduceîn edificiul său epic toate aceste elemente de au-tenticitate, de strictă veridicitate istorică. În vi-ziunea sa, istoria este mai mult implicită decâtexplicită. Pentru că ea nu este decât o amplă ca-nava pe fundalul căreia se profilează, ca un factorde perenitate sacră, destinul unui neam – al său– în credinţa căruia se exprimă tranşant simplaţărancă Ecaterina: „Noi nu suntem o pleavă mâ-nată de vânt, o buruiană rătăcită pe o margine dedrum, o viţă ajunsă fără strugure şi fără rădă-cină. Suntem un popor. Avem o ţară, un Vodă şiun Dumnezeu”. Iată în ce sens ideatica romanuluipoate fi, şi este la urma urmelor, una religioasă.În acest roman, autorul pledază pentru „istorie şiistoricitate”, dând dovada – cum cu drept cuvântremarca profesorul american Keith Hitchins – „deo înţelegere pătrunzătoare a modului în care is-toria influenţează societatea, în general, şi dinaceastă perspectivă eroii săi sunt personaje isto-rice”, aşa cum personaje istorice sunt şi cei dinClopotniţa, din Povara bunătăţi noastre, din Ho-rodişte ş.c.l. pentru că toţi aceştia întruchipeazăîn destinul lor particular, destinul naţiunii căreiaîi aparţin. În epoca recompusă istoric în BisericaAlbă se identifică, aşadar, un moment al istorieide rând a satului basarabean, recte a satului ro-mânesc de pe malurile Nistrului, subsumat mariiistorii universale, ce se dovedeşte a fi capabil, înîmprejurări de vitregie istorică, să- şi înalţe cudemnitate biserica perenităţii sale în timp, a cre-dinţei creştine şi a trăiniciei unităţii sale deneam.

Satul basarabean de după război (cel de-alDoilea, fireşte) îi oferă lui Ion Druţă nenumăratemotive de abordare conflictuală, pe care le pri-veşte dintr- o perspectivă marcată de afectivitate,într- un dulce halou idilic ori numai voit idilizant,în orice caz oferind o imagine bucolică a vieţii tra-diţionale, patriarhale, în care încep a se infiltraînsemnele noului, ale pulsului modernizării exis-tenţiale, percepute însă fără violenţa luptei declasă pe care strategia politicii rurale sovietice osolicita a fi ilustrată, prin aplicarea strictă în li-teratură (şi nu numai) a metodei realismului so-cialist. În acest sens, e cu totul remarcabilă (demirare) abilitatea cu care prozatorul român aştiut să- şi protejeze, în acei ani, demersul epic detoate schemele şi reţetele propagandistice pe carealţi scriitori, din aceeaşi perioadă, de voie sau denevoie, le- au dezvoltat cu docilitate. El îşi con-cepe, de altfel, întreaga operă ca pe o mare frescăsau epopee a universului rural moldovenesc con-temporan, cu adâncile lui rădăcini în istoria na-ţională, urmărit în falii tematice constantaceleaşi (variaţiuni pe aceeaşi temă), ca într- o ve-ritabilă simfonie în care motivul melodic principalse dezvoltă armonic diferit în diferite pasaje, epi-soade orchestrale. Trimiterea spre construcţiamuzicală nu este câtuşi de puţin gratuită, întru-cât naraţiunea, aşa cum o deapănă Ion Druţă, areîn sine structura, de netăgăduit, a unui melossubsidiar, baladesc cel mai evident, dar asamblatrapsodic. Evocator şi nostalgic, baladesc şi rapso-dic deopotrivă, el se alătură, fără tăgadă, pe liniaunui fabulos diurn, epicii povestitorilor descinşidin matricea narativă impusă de Ion Creangă şicontinuată, în amploare, de Mihail Sadoveanu,completând astfel, cu o coordonată distinctă apersonalităţii sale, primul aliniament de vârf alprozei noastre de după cel de-al Doilea RăzboiMondial, marcat de Marin Preda, Petru Dumitriuşi Eugen Barbu (cu toţii născuţi în deceniul altreilea al secolului trecut).

Într- o literatură naţională în care trebuie săse regăsească necondiţionat, cu drept de legitimi-tate, toţi cei care au scris şi scriu azi în limba ro-mână, indiferent în ce perimetru geografic s- aumanifestat şi se manifestă, Ion Druţă se impuneca un exemplu exponenţial, din toate punctele devedere. �

30

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Relevanţa lui Cicero pentru noi esusţinută de Vincenzo Merolle, pro-fesor la Universitatea „La Sa-pienza” din Roma, Facultatea de

Ştiinţe Politice, şi editor al eruditei reviste TheEuropean Journal, în cinci limbi de circulaţie.Modul discursiv se potriveşte marelui orator: car-tea, intitulată Mommsen and Cicero (Mommsenşi Cicero, Logos Verlag, Berlin, 2015) fiind o refu-tatio a portretului negativ alcătuit cu belşug depagini de către cunoscutul istoric german în Isto-ria romană. Apărarea la modul polemic, în cares- a manifestat geniul lui Cicero, e resimţită caavând un mai mare impact decât elogiul declara-tiv.

Merolle scrie ca un filosof politic născut totîn Arpino, în umbra marelui înaintaş, îndatoratprin aceasta de destin să- l apere de defăimători.Înverşunarea sa se revarsă şi asupra altor detrac-tori, precum Wilhelm Drumann şi Georg Bar-thold Niebuhr, precursorii lui Theodor Mommsenîn trista operă de „character assassination” (dis-trugerea sistematică a imaginii unei persoane).Pasiunea pe care o pune Merolle în apărarea luiCicero e parte din farmecul cărţii, dar inculpareaîntregii receptări germane, presupus favorabileideii de Kaiser şi oligarhie prusacă ni se pare oexagerare. Nu avem de ce să interpretăm omite-rea lui Theodor Mommsen din comentariile ac-tuale drept simptom al unei conştiinţe vinovate.Mai curând am spune că, în stil tipic german, unpolitolog obiectiv şi detaşat precum Karl- HeinzMulag (Phänomene des politischen Menschen im17. Jahrhundert, Hamburg 1973) aşează un ge-nunchi la pământ, în vreme ce, pe celălalt, schi-ţează un tablou de invariante de natură săsistematizeze chiar şi cel mai încâlcit fenomen.Relaţia dintre putere şi valoare implică, de exem-plu, concepţia antică despre întemeierea în etică(Tucidide), virtute (Platon şi Cicero), spre deose-bire de epoca modernă a instalării raţionalităţiiinstrumentale (Morus: puterea trebuie să fiepragmatică, dar cu reguli de joc, în vreme ce Ma-chivelli reduce finalitatea exerciţiului puterii lautilitate) etc.

Studiul operei lui Cicero, ca şi acoperireaoperelor exegetice care i- au fost dedicate fac dinacest volum un model de erudiţie şi un reper im-posibil de ignorat în viitor. Cea mai importantăcalitate ni se pare însă repoziţionarea lui Ciceroîn istoria ideilor şi exploatarea potenţialului ac-tual al ciceronianismului (asistăm la „renaştereasa”) de a servi filosofiei istoriei şi politicii.

Urmând sugestii ale ucrainianului de ori-gine poloneză, Tadeusz Zielinski, Merolle resta-

bileşte întâietatea lui Cicero în genealogia deis-mului şi a modelului cosmogonic newtonian în Denatura deorum şi De divinatione.

Ca apărător al idealului republican şi al gu-vernării consensuale în momentul prăbuşirii Re-publicii Romane, Cicero a fost reconfirmat înopţiunea sa politică de alte două catastrofe, cumle vede Merolle, care au dat înapoi mersul civili-zaţiei: învingerea girondinilor în Franţa şi a luiKerensky în Rusia. Dacă cel dintâi eveniment apăcătuit prin instaurarea arbitrariului puteriiunui tiran, ultimele două au confirmat teama luiCicero de tirania majorităţii, mai ales a vulgului.Doar egalitatea în faţa legii e justificată, nu şi im-punerea principiului egalităţiii în organizarea so-cială, deoarece oamenii nu sunt egali. A onora înmod egal pe cei mai de sus şi pe cei mai de jos estecât se poate de inechitabil, considera el. Merollenu vede vreo virtute nici în alternanţa la putere,nici în impunerea majorităţii, ci în modelul con-sensual ciceronian care înseamnă participarea ladecizii a tuturor straturilor şi claselor sociale –ceea ce numim azi „democraţie participativă”.Între arbitrariul unui singur conducător şi nesă-buinţa gloatei, Cicero dorea să se interpună aris-tocraţii caracterizaţi prin moderaţie. Acest rol demediator, după dispariţia vechiului regim, a re-venit elitelor profesionale. Romanticul englez T.S.Coleridge îi spune alianţei clerului şi intelectua-lităţii, „clerisy”. Antonio Gramsci – iată o conti-nuitate peninsulară exemplară – conferea acestrol societăţii civile. De aici tragedia eşecului aces-tei clase pentru întreaga socie-tate: La trahison des clercs(Julien Benda); Trădarea criti-cii (Nicolae Breban). Sunt con-sultaţi public intelectualii înelaborarea, măcar a legilor careprivesc cultura? Vincenzo Me-rolle e o autoritate în domeniu,dar pentru această carte a con-sultat istorici de la vrei trei-sprezece universităţi din toatălumea „pentru a fi ferit de su-perficialităţi şi erori”. Modelede politicieni unanim recunos-cuţi sunt intelectuali care vinîn numele păcii şi moderaţiei,precun Mahatma Gandhi sauNelson Mandella. PreşedinteleObama, un alt făcător de pace,are nu doar sprijinul democra-ţilor, ci şi pe cel al universitari-lor americani. Sunt unii inte-lectuali sinceri, cum ar spuneBarak Obama, sau doar oportu-nişti? Să credem că domnul Bogdan Rareş, reali-zatorul unei recente emisiuni la Realitatea TV,chiar nu a călcat în vreo bibliotecă românească,pentru a constata că Mircea Eliade nu a fost „in-terzis de la război încoace”, ci publicat şi în vre-mea lui Ceauşescu (Istoria religiilor a avut unsucces fulminant), şi după Revoluţie, fiind şi bi-bliografie oficială a Ministerului, chiar şi pentruconcursul de titularizare pentru învăţători? Nune imaginăm că a ajuns la facultate fără celepatru clase primare. E sincer domnul AlexandruCioroianu, când, cu apetitul senzaţionalului, îlacuză pe George Enescu de colaboraţionism? Pro-babil că Enescu a fost tot atât de comunist cât afost Eugen Ionescu fascist, trimis, după mărturi-sirea fiicei sale la o emisiune a Eugeniei Vodă, caambasador pe lângă guvernul de la Vichy, pentrua fi salvat. Ei trebuie incriminaţi sau regimul to-talitarist care cere creatorului de valori să aleagăîntre înregimentare şi viaţă? Sunt sinceri cei carepun semnul egalităţii între politică de dreapta şimişcarea legionară, care s- a făcut vinovată decrime: Iorga, un prim ministru, vânătoare de oa-meni, care e şi mai degradantă decât vânătoareade animale din paleolitic. În Turnul care se în-

clină, Virginia Woolf, care scrisese contra medio-crităţii intelectuale, recunoaşte că nu puteai sătrăieşti sub spectrul totalitarismului fascist catânăr sensibil şi inteligent fără să fii de stânga.Unde trăiau românii? În imediata vecinătate aceea ce Henry Kissinger numeşte „războiul luiStalin cu poporul rus”. Înainte fusese nu maipuţin „blândul” Lenin, care, după Merolle, printremulţi alţii, a confiscat, la capătul călătorieiîntr- un tren sigilat, revoluţia lui Kerenski. Părin-ţii sau bunicii sau străbunicii noştri cunoşteauevenimentele din Rusia din documentarele cine-matografice. Erau scene de groază, cu oameni as-cultând încordaţi zgomotului unei binecunoscutemaşini şi respirând uşuraţi, dacă nu oprea. Cucopii puşi să se roage lui Dumnezeu pentru hranăşi lăsaţi să rabde, dar primind coşuri cu mâncareimediat ce se rugau lui Stalin... Oare ce opţiunese cuvenea să aibă atunci un „tânăr sensibil şi in-teligent”? Elogiul bolşevismului?... Cel mai multne intrigă însă chiar ceea ce am numi misterul le-gionar. De ce, dacă slujesc valorile naţionale, nuse îndreaptă aceştia spre romanticii paşoptişti,naţionaliştii antidinastici din preajma PrimuluiRăzboi Mondial, Goga, sau chiar Iorga, descope-ritorul mormântului lui Constantin Brâncoveanuşi elogiatorul geniului lui Eminescu, mai curânddecât spre cei care l- au torturat pe acesta, smul-gându- i firele din barnă? Ca să nu mai spunemcă, într- o comunicare prezentată pe 9 decembrie2008 la Arhivele Statului din Bucureşti, pe temaMişcarea legionară şi relaţiile romano- germane,

1941- 1945, Ottmar Traşcă,cercetător la Institutul de Isto-rie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca, a inclus proiecţii dedocumente ale refugierii capi-lor mişcării în Bavaria, ceea cesună mai curând a mercena-riat al unei ideologii străinecare şi- a adunat piesele lasfârşitul jocului decât a naţio-nalism. Dacă legionarismul efolosit ca plapumă extra-ex-tensibilă pentru a acoperi celedouă milioane de români în-temniţaţi şi în cea mai mareparte omorâţi, pe cei care auluptat pe frontul de est, pe de-portaţii în Bărăgan sau pe ceicu vieţi distruse pentru că nuau avut inspiraţia să se nascăîn alte familii, aşa cum a făcutNikolski (citez: Au fost legio-nari”) atunci înţelegem utilita-tea agitării temei. Honesta

utilitas, nu e util decât ceea ce este onest, spuneCicero. Vincenzo Merolle crede că stoicul antic nepoate ajuta să ne înţelegem istoria. E onest să daide exemplu instituţia doctoratului din vremea luiCeauşescu, aşa cum a făcut un academician ma-tematician de curând, deoarece a dat doar 2000de doctori, iar acum sunt 20.000? Dar cei două miişi- au luat doctoratul în condiţiile eliminării con-curenţei în proporţie de peste 80%. În anul cândam depus dosarul respins de „tovarăşul Cenuşăde la Muncipiu” (de fapt, Cabinetul 2), au fost res-pinse 500 de dosare din 600. Poate căderea liberăa universităţilor din ultimul deceniu (de pe locul500, pe 700 şi, acum, pe 1000) are aici o explicaţie.Doctoratul e o formă de învăţare continuă, nu artrebui să fie privit ca privilegiul celor puţini şinici să sufere de „taxă pe cunoaştere”. “Cât ade-văr suportă un spirit?” unul din citatele dinNietzsche drag prozatorului Nicolae Breban, e oîntrebare incomodă în zilele noastre. �

Maria-Ana TupanCicero şi noi

� (Con)texte Honesta utilitas, nu e util decâtceea ce este onest, spune Cicero.

Vincenzo Merolle crede că stoiculantic ne poate ajuta să ne

înţelegem istoria. E onest să dai deexemplu instituţia doctoratului din

vremea lui Ceauşescu, aşa cum afăcut un academician

matematician de curând, deoarecea dat doar 2000 de doctori, iar

acum sunt 20.000?

VINCENZZO MEROLLE

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

Printre comorile culturale neglijate şipuţin cunoscute ale României con-temporane se numără un muzeu et-nologic de importanţă regională,

deşi, fără nici urmă de îndoială, acesta ar fi pututsă devină până acum o instituţie de importanţănaţională. E vorba de Muzeul Satului Vâlcean dela Bujoreni, despre care, de- a lungul anilor, am totvorbit şi scris, cu entuziasmul celui care descoperăun colţ de rai. Mai multe televiziuni difuzează, decel puţin un an, un clip de promovare a României,cu un slogan care începe cu vorbele: „În locurileacestea aş fi vrut să mă nasc…” Primul cadru echiar de la Muzeul Satului Vâlcean, deşi nimenidintre cei care n- au fost pe acolo n- are de unde să- iştie provenienţa. Urmează cadre cu Delta Dunăriişi mănăstiri din Bucovina, apoi cu Coloana Infini-tului. Pe celelalte le recunoşti, că sunt un fel debrand- uri ale României turistice, cadrul de la Bu-joreni, nu, şi nu fiindcă n- ar fi la fel de semnifica-tiv, ci pentru că lăsat, amar de vreme, în grijaConsiliului Judeţean Vâlcea şi a Muzeului Jude-ţean din aceeaşi urbe, unul dintre cele mai fru-moase muzee etnologice din ţara noastră îşitrăieşte, departe de orice interes sau preocuparepentru moştenirea de la înaintaşii noştri, agonia.

Sunt legată de acest muzeu prin fire tainiceşi vizibile, totodată, pentru că din anul 2000, îm-preună cu Alexandru Nancu, cu mulţi inimoşiprieteni şi colaboratori din Râmnic, am contri-buit, prin proiectele Fundaţiei HAR, la recupera-rea tradiţiei, la salvarea unor monumente dearhitectură vernaculară, la reînvierea acestui locemblematic pentru spiritualitatea româneascătradiţională. De aceea, articolul meu are inevita-bile note subiective, dar este, în acelaşi timp, doarînceputul unui demers de salvare a muzeului, lacare îi invit să mi se alăture pe toţi cei care cunosclocul şi potenţialul său, un demers pe care- l dato-rez memoriei soţului meu, sculptorul AlexandruNancu şi memoriei înaintaşilor noştri.

În anii constituirii sale, Muzeul Satului Vâl-cean de la Bujoreni, inaugurat pe 4 august 1974,şi apoi în deceniile următoare, instituţia şi- a trăitperioada de înflorire. A fost gândită inteligent şiintegrator, având ca centru Cula Bujoreanu, şifiind amplasată pe dealurile line ale comunei Bu-joreni, la periferia nordică a Râmnicului, într- uncadru natural cu totul special, scăldat într- o lu-mină parcă nepământească. A achiziţionat de- alungul vremii case, gospodării tradiţionale, unhan, o şcoală sătească, o biserică de lemn, insta-laţii de tehnică populară, icoane, ceramică, textileşi alte obiecte provenite de pe întreg teritoriul ju-deţului, astfel încât vizitatorul să poate afla, laun loc, mostre de tradiţie, cultură şi spiritualitatenord oltenească. Muzeul a fost condus, în pe-rioada comunistă, şi în primul deceniu de dupărevoluţie, de oameni pricepuţi, a avut ca angajaţispecialişti în conservare şi restaurare, muzeografipasionaţi de munca lor şi de tradiţia moştenită.La sfârşitul secolului XX, când am ajuns aici cuAlexandru, conduşi de profesorul Petre Bardaşu,directorul de atunci al Muzeului Judeţean Vâlcea,am înţeles dintr- o dată că viaţa noastră va intrape un nou făgaş. Şi chiar aşa s- a şi întâmplat. Ale-xandru avea să mai trăiască, de atunci, încăaproape 13 ani, dintre care opt şi i- a dăruit aces-tui muzeu unde, reuşind să acceseze fonduri eu-ropene, a derulat programe culturale de am-ploare, a relocat şi restaurat două biserici de lemnmonument istoric din Oltenia de nord, a restaurato casă tradiţională, a construit o casă şi o bisericănouă, respectând stilul zonei, a achiziţionat o fie-rărie veche din satul Muiereasca, a reamenajat şiutilat bucătăria hanului. În plus, Muzeul Jude-ţean Vâlcea s- a îmbogăţit cu lucrări de arte do-nate de Fundaţia HAR şi rezultate în urmataberelor de creaţie şi a expoziţiilor organizate totaici. Între 2000 şi 2005 Muzeul Satului de la Bu-joreni a fremătat de viaţă. Personalităţi culturaledin ţară şi străinătate au conferenţiat la şcolilede vară cu zeci de studenţi şi masternazi din toatăţara, artişti prestigioşi au lucrat, au creat experi-mente vizuale şi muzicale, au făcut demonstraţii

de meşteşuguri. Programul „Tradiţie şi Postmo-dernitate”, desfăşurat anual la Bujoreni, s- a re-flectat periodic în câte un număr al revistei„Ianus”. Între 2009- 2012, ultimii săi ani de viaţă,Alexandru Nancu a muncit până la epuizare, cunestinsă iubire pentru tradiţie, pentru a salvaceea ce avea să se dovedească a fi cea mai vechebiserică de lemn din nordul Olteniei, biserica dela Pietrari- Angheleşti, astăzi parte din patrimo-niul imobil al Muzeului Satului Vâlcean. A muritla începutul anului 2013, scriind încă un proiectprin care încerca să mai acceseze nişte fonduripentru reintegrarea în biserica de la Pietrari adouă timpane cu frescă ce fuseseră extrase la de-montarea şi relocarea monumentului. În anul ple-cării lui dintre noi am încercat să sensibilizezautorităţile locale care ar fi putut să acorde unminim sprijin financiar pentru finalizarea acesteilucrări. Am obţinut doar calomnii la adresa fun-daţiei şi a soţului meu. Am scris memorii, sem-nate nu doar de mine, ci şi de mulţi oameni decultură din România, care, înţelegând valoareaoperei lui Alexandru Nancu, mi s- au alăturat înacel demers, şi am făcut anticameră la edilii lo-cali, încercând să primesc custodia, în regim devoluntariat, a casei construite de AlexandruNancu, donate muzeului, şi care i- a fost vremelnicatelier, în timpul lucrărilor de restaurare, spre ao utila cu toate cele necesare.

În prezent situaţia se prezintă astfel: ca in-stituţie subordonată Muzeului Judeţean „Aure-lian Sacerdoţeanu” Vâlcea, Muzeul Satului de laBujoreni suferă de o lipsă acută de personal spe-cializat şi motivat, iar muzeul zace în paragină.Pe aleea ce duce spre biserica de la Pietrari, undeplantasem flori în 2013, cresc nestingherite buru-ienile. Nici vorbă despre un gard care ar fi trebuitsă delimiteze perimetrul monumentului. Intrareaîn muzeu se face pe o stradă laterală. Unde ar fitrebuit să fie intrarea principală, din drumul eu-ropean E 81, fiindcă muzeul a pierdut acea partede teren, tronează acum un târg aşa zisagro- alimentar, cu barăci de OSB improvizateîntre buruieni, saci cu cereale în devălmăşie, gră-mezi de pepeni, câini vagabonzi şi fel de fel depersoane dubioase. Perimetrul de protecţie al mu-zeului, practic nu mai există. În interior, chiardacă nu se vede imediat, casele de patrimoniusunt într- o stare de conservare precară, necesi-tând, fără nici o întârziere, lucrări de restaurareşi conservare pe care n- are cine să le întreprindă,însă. Nu există nici interes, nici personal sufi-cient, calificat şi motivat. Cele mai multe dintremonumentele de arhitectură vernaculară nu maiau nici măcar plăcuţele de identificare. Anul tre-cut, chiar în faţa mea, s- a prăbuşit, literalmente,una dintre porţile de lemn de pe aleea principalăa muzeului. Din fericire n- a avut pe cine să ră-nească. Şi ce e poate cel mai trist, în Muzeul Sa-tului de la Bujoreni nu se mai întâmplă aproapenimic, cu excepţia unor chefuri organizate în jurulhanului de cetăţeni care pot închiria spaţiul pen-tru aşa ceva. Din punct de vedere al activităţilorspecifice unei astfel de instituţii, muzeul e mort.Din punct de vedere al stării patrimoniului, mu-zeul agonizează. Un judeţ cu uriaş potenţial tu-ristic, deţinător de comori inestimabile de culturăşi spiritualitate, n- a accesat în ultimii ani nici uneuro din fondurile europene puse la dispoziţiepentru salvarea obiectivelor de patrimoniu. LaMuzeul Judeţean Vâlcea, ca la mai toate institu-ţiile de cultură din ţară, managerul n- are altmerit decât că face parte dintr- un partid şi, ser-vind partidul, şi partidul îl serveşte pe el. Ca ogangrenă fără leac, impostura şi incultura para-zitează bunurile culturale pe care au crezut că nile lasă moştenire înaintaşii noştri.

Muzeul Satului Vâlcean de la Bujorenimoare şi e păcat pentru că ar putea sta oricând,lângă Muzeul Tehnicii Populare de la Sibiu sauorice alt muzeu etnologic din Europa. În felul lui,e unic. Îi chem pe toţi cei care gândesc şi simt camine, pe cei care l- au cunoscut şi preţuit pe Ale-xandru Nancu, să facem front comun şi să încer-căm să salvăm această inestimabilă comoară! �

Luiza BarcanUn muzeu în agonie

Sunt legată de acest muzeu prinfire tainice şi vizibile, totodată,

pentru că din anul 2000, împreunăcu Alexandru Nancu, cu mulţi

inimoşi prieteni şi colaboratori dinRâmnic, am contribuit, prinproiectele Fundaţiei HAR, la

recuperarea tradiţiei, la salvareaunor monumente de arhitectură

vernaculară, la reînvierea acestuiloc emblematic pentru

spiritualitatea româneascătradiţională.

BISERICA DE LA PIETRARI

CASA BUJORENI

ÎN FAŢA MUZEULUI

BISERICA DIN DEAL

32

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Într- o vreme care proclama violenţa, nuprimatul valorilor, eroii lui Preda vorsă- şi conserve gândirea limpede, refu-zând rolul de complici ai unei Istorii

frauduloase. Dar disperarea şi suferinţa însoţescdestinul nostru, avid de a afla insule de fericire;între retorică şi realitate, între utopie şi teroare,îndoctrinarea, clişeele axiomatice nasc deziluzia,jocul duplicitar, simularea. Idealistul de profesie(activistul) se ciocneşte cu realitatea care discredi-tează o ideologie (şi o experienţă socială). Şi atunci,se întreabă Preda, „în ce măsură să creadă omul?”.Prins în hăţişul obsesiilor şi îndoielilor, omul pre-dist, pendulând între fiinţarea „în capcana” eveni-mentelor şi istoricitatea profundă, donatoare desens prin înţelegere, răscolit de aceste răsuciri in-terogative, încearcă să diminueze „fatalitatea ceamare” pentru a dispune liber de sine, pentru a hoi-nări în „teritoriile de rezervă” ale conştiinţei, refu-zând supunerea.

Rescris cu încăpăţânare, Risipitorii (1962)marchează trecerea la stilul direct, fiind, astfel, şiun roman experimental. El satisface, în ochii auto-rului, un deziderat: putinţa de a fi scriitor profesio-nist. Ca prozator citadin, Preda bifează „carteaaspiraţiei” (M. Ungheanu). Monica Spiridon era depărere că şantierul Risipitorilor înseamnă, însă, „oîncercare ratată de roman plurifocal”; mai mult,personajele (ambigue, repliabile) nu se definesc dela început, nu sunt „rotunde” (cum ar spune E. M.Foerster), închise într- o categorie. Depoziţiile lor secorectează reciproc şi răstoarnă, într- un nedomolitbalans, perspectiva. Fiind roman „de imaginaţie”(apăsa Preda, mândru de ispravă), Risipitorii con-firmă noul statut, cel de profesionist. Proiectat îndouă volume, Delirul urma să închidă o tetralogie,asociat celor două cărţi despre Moromeţii; Marelesinguratic era epilogul acestui ciclu, care ar fi îm-păcat, probabil, vocaţia cu aspiraţia. În Delirul, pio-nii istoriei se mişcă în ceaţă, lunecând pe toboganulevenimentelor; pierderea sensului creează zăpă-ceală şi contrarietate, filmul diavolesc al patimilorumane generează întâmplări abominabile, între-ţine vârtejul satanic al dezmăţului legionar. Gene-ralul, Le Conducator, apărea într- un vid de putere,„copiii lui” domneau pe deasupra legilor, total iste-rizaţi de rebeliunea sufletului pretutindenar, dor-nic „a curăţi” ţara.

În acest context, într- un oraş sub violenţă,asaltat de fanatisme oarbe, Paul Ştefan – eroul căr-ţii – traversează propria- i limpezire (anevoioasă),transgresând medii diverse într- o neverosimilă ca-rieră. El este o natură problematizantă, din rasa luiMoromete, forţând destinul. Prin Ştefan, asistăm larelansarea moromeţianismului. Epopeea Moromeţi-lor scoate la iveală personajele de fundal şi continuă,am putea spune, în alte spaţii sociale. Va fi vorba deun moromeţianism adaptat sau, mai exact, de câ-teva destine moromeţiene, trecute prin experienţedure, implicându- se şi încercând a şti, presimţindprimejdia şi dorind a nu pierde „sensurile”, suferindo „mutaţie” (cf. Marin Mincu). Călătorind spre ma-rele oraş să se „arănească”, Paul Ştefan se despartede o adolescenţă buimacă; vrea să ajungă „om mare”şi, iată, soarta îi zâmbeşte, trezindu- l din hibernare.Fascinat de oraşul orbitor, de minunea angajării laziar (ca întâmplare decisivă), el descoperă, mai apoi,moartea, nebunia vieţii, iubirea; adică, se trezeşteca personaj. Luchi îl va prefera unui ziarist cunoscutşi băiatul venit de la ţară, stăpânit de o iubire castă,cu sufletul uşor, inundat de o bucurie difuză va ficonfiscat de o intenţie nebuloasă: vrea să devinăscriitor. Fireşte, nu un scriitor mincinos, deşi minu-nea de a scrie „din închipuire” îl mână, bănuim, spre

teritoriile ficţiunii. Dar şi el simte „presiunea între-gului univers” şi această insuportabilă povarăcheamă, izbăvitor, supapa scrisului. Ajuns pe front,trăind în apropierea morţii va fi şocat de ceea ce vadescoperi acolo, dar, nu mai puţin, de soarta artico-lelor sale, cenzurate nemilos. Pentru corespondentulacelor „ore de glorie războinică” experienţa frontuluie decisivă; reportajele sale apar mutilate, pe acelaşiportativ al presei bolnave de un mesianism legiona-roid, iar credinţa că fiind o fiinţă umană se poateafirma liber va fi amputată. Moromeţian, Paul Şte-fan are nevoie de certitudini („pe ce te bazezi?” varepeta el) şi nu poate admite fanatismul. Paul sedespărţise de lumea satului, dar romanul răsfrânge,prin ecou, evenimentele satului scos din matcă.

Adevărul e că Preda medita obsedant asupraposibilităţii gândirii libere; între atâtea amenin-ţări, era nevoie – suna mesajul scriitorului – de te-ritoriile de rezervă ale conştiinţei. Or, „delirul”(continuat prin delirul roşu) ameninţa şi chiaranula aceste spaţii de rezervă. Intrată într- un „vâr-tej satanic”, Istoria nerăbdătoare provoacă în cas-cadă rău şi suferinţă. Preda regândeşte tema şicomentariul său nu se mulţumeşte doar cu inven-tarierea aspectelor critice. Opera predistă, în po-fida „ambiguităţii” (asupra căreia, stăruitor, insistaGh. Grigurcu) are un sens critic focalizant (G. Di-misianu). Un alt critic (Fl. Manolescu) făcuse chiarremarca celor două tipuri de estetici la Preda: pe deo parte, scriind ceea ce vrea, prozatorul cultivă es-tetica „opoziţiei”; pe de altă parte, răspunzând co-menzii, scriind ceea ce „i s- a cerut” (cazulDesfăşurarea, Ana Roşculeţ etc.), el respectă este-tica identităţii. Şi Delirul, de altfel, considerat unroman scris „în secret”, a fost văzut ca un gest desubordonare, acceptând ingerinţele oficialităţii.Amprenta stilistică şi detenta problematică l- ausalvat de la condiţia de „maculatură propagandis-tică”; dar subiectul, zicea răspicat I. Negoiţescu, afost „sugerat de partid”.

O nouă ediţie a Delirului (Ed. Expres, 1991),pretins „necenzurată”, ridica alte probleme. Ea re-cuperează un întins capitol (cel despre Stalin, esen-ţial pentru filosofia romanescă), eliminat cândva decenzură. A fost un „şiretlic” predist, acceptând apoi„sacrificarea” pentru a putea scoate romanul. Dar,trăgând linie, nu putem afirma cu seninătate căediţia de la Expres ar fi „necenzurată”. Delirul, ocarte dificilă, scrisă într- o vreme când „documenta-ţia nu era stimulatoare” (recunoştea însuşi Preda),alăturând personajelor malefice pe cele „mici” (cre-dinţa predistă fiind că „toate fiinţele umane fac Is-torie”), i- a provocat marelui scriitor o „inhibiţietemporară” (spera Preda). Continuarea Delirului afost amânată. Ocolită atâta vreme, tema războiuluis- a insinuat în acest prim volum, dorind a completaciclul Moromeţilor. Visata tetralogie (având ca epi-log Marele singuratic) urma a face loc temei poves-titorului.

Ediţia de la Expres (îngrijită de Ion Cristoiu)face dovada unui regretabil voluntarism politic. Eaeste tot o ediţie cenzurată, de astă dată pe criteriianticomuniste. Precizăm din capul locului că nu evorba de o ediţie critică. Sunt eliminate modifică-rile operate de Preda pentru acea – aproape ne-ştiută – ediţie a doua (tot în 1975): fragmentulavându- l ca protagonist pe Niculae Masă (capitolulVII din Partea a treia), paginile care conţineau„mustrările ideologice” ale gazetarului comunistTitus Diaconescu, adresate lui Ştefan (capitolul VIIdin Partea a cincea) şi, în fine, celebrul capitol des-pre „tânărul revoluţionar”, identificat de mulţi cuNicolae Ceauşescu (capitolul XI din Partea a doua).O astfel de cosmetică editorială nu îl apără peMarin Preda, mai ales că, în pofida concesiilor, De-lirul rămâne un „roman insurecţional” (cf. M. Un-gheanu, în Literatorul, nr.32/1992), sfidândşabloanele ideologiei comuniste. Se ştie prea binecă, la vremea apariţiei, cartea a provocat scandal(chiar internaţional) şi Marin Preda a fost denun-ţat oficialităţilor. Iar dosarul Delirului oferă probeconcludente, inclusiv din unghiul interpretărilorcritice, vizibil timorate în a accede la miezul incen-diar al cărţii. Cine va consulta corpusul de docu-mente scoase la lumină, din arhivele CNSAS, deIoana Diaconescu (v. Marin Preda. Un portret înarhivele Securităţii, 2015) va afla şi „povestea” în-câlcită a romanului Delirul. „Obiectivul” Marin

Preda era „în lucru”, pus sub urmărire; succesulenorm al cărţii „a enervat pe toată lumea”, constataEugen Simion, iar Constantin Coroiu concluziona,îndreptăţit, că romanul Delirul „a putut să aparăpentru că autorul lui se numea Marin Preda”.

În fine, Delirul a fost suspectat că ar fi fostun roman „comandat”. Proiect ambiţios, abando-nat, de larg ecou, suscitând curiozitatea publicului,dar şi furioase reacţii internaţionale (v. Literatur-naia Gazeta), Delirul deschidea o pârtie, despovă-rând istoria noastră de scoriile sovieto-rolleriste,scria Florin Constantiniu. Breşa a fost folosită deistorici (cazul lui Aurică Simion, publicând, în1979, la Dacia, sub un titlu înşelător, un echivalentistoriografic). Preliminariile sale au stârnit,prompt, replica lui M. Fătu, evitând – curios – po-lemica, într- o carte vizibil „anti- Simion”. Ceea ces- a considerat a fi tentativa de reabilitare a lui IonAntonescu, pornit în cruciada recuperării „moşieipierdute”, declanşând scandalul moscovit, l- a obli-gat pe Preda să renunţe la volumul doi; titlurilecare au urmat vor folosi, însă, teme, idei, situaţiietc., programate pentru continuarea Delirului. Subobsesia profesionalizării, virând spre senzaţiona-lism, interesat de succesul de public, prozatorul vadescrie condiţia dramatică a generaţiei sale, avândca model pe Ion Caraion. Atât Viaţa ca o pradă câtşi Cel mai iubit dintre pământeni (diform, dorind aspune „totul”), apasă pe resortul etic, fireşte, „încheie reflexivă”. Nu introspecţia e punctul forte alficţiunii romaneşti, ci eticismul, chiar dacă Predae confiscat de misterele vieţii sufleteşti. A face dinprozator un „moralist de serviciu” este, însă, exce-siv. Adevărat, profesiile sale de credinţă, reflecţiileliterare şi morale, adunate în Imposibila întoar-cere, texte scrise la presiunea lui Adrian Păunescu,chiar dacă par „mai libere”, vehiculând idei refor-miste, nu scapă de clişeele doctrinare. Îndemnul laproblematizare, blamând „făcătorii de cuvinte”, im-plicit literatura metaforică, se aliniază docil „sar-cinilor politice”, ocolind, desigur, rigiditateadirectivelor. Prezenţă fascinantă în epocă, ins va-nitos, bucurându- se de un imens prestigiu şi „tributscriptic”, prozatorul, „uns” director la Cartea Ro-mânească, deloc străin de ispita pecuniară, a fost„supralicitat” moral. Cercetându- i fişa umană,Gheorghe Grigurcu, interesat de „coeficientul etic”,denunţa, neobosit, ca „o mare prejudecată”, mareamoralitate a lui Marin Preda, notificând, repetitiv,scăderile omului, exemplaritatea discutabilă, am-biguităţile etic- estetice. Cenzurat, reeducat, onorat,acumulând un prestigiu monolitic, cultic (a sevedea culegerea omagială Timpul n- a mai avutrăbdare), autorul Moromeţilor a fost decretat unreper moral. Revizuirile ar fi, în acest caz, „fărărost”, scria Eugen Simion. Faima lui Preda, dincolode folcloristică (vizita la N. Ceauşescu, dus de pe-netrantul A. Păunescu, împotrivindu- se reintrodu-cerii realismului socialist), se motiva şi prinrivalitatea cu Eugen Barbu, polarizând lumea lite-rară. În acest binom, Preda era „pozitivul”, terme-nul „contrastant”. Atacat dur, în Luceafărulbarbist, pentru Moromeţii (II), Preda a fost în difi-cultate, rememora M. Ungheanu. Încât, monogra-fia dedicată lui Preda, s- a vrut, afirmă criticul, ocarte- scut. „Ciupit” iniţial în Săptămâna, taxatdrept „omul lui Preda”, M. Ungheanu a fost unapropiat al prozatorului, legând numeroase dialo-guri, obţinând informaţii preţioase, de la sursă. Şivestejind, astfel, urechismul, zvonurile aruncate pepiaţa literară, flămândă de a culege ştiri despre în-cleştarea „celor doi matadori”. Informat ideolog li-terar, M. Ungheanu a evoluat, s- a spus, „cătreEugen Barbu”. Relaţia cu Preda s- a răcit, dar totM. Ungheanu încercase, prin Cezar Ivănescu (de-venit confident, păstrător al unor còpii), să insti-tuie, la Mogoşoaia, un „cordon sanitar”, prote-jându- l de asaltul nemilos al confraţilor (exploa-tând autoritatea marelui scriitor, atrăgându- l înescapade bahice). Preda traversa, în ultimii ani, operioadă grea, o prelungită criză maritală (aflat laa treia căsătorie) şi acuza, dintotdeauna, spuneNina Cassian, „şubrezenie psihică”. Încât, epuizat,cu presentimentul morţii, el şi- a grăbit sfârşitul.Pagina din Luceafărul, încropită de acelaşi M. Un-gheanu, iscând vâlvă, spulbera, însă, mitul asasi-natului. �

Adrian Dinu RachieruMarin Preda şi universul memorial

Adevărul e că Preda meditaobsedant asupra posibilităţiigândirii libere; între atâtea

ameninţări, era nevoie – sunamesajul scriitorului – de teritoriile

de rezervă ale conştiinţei.

� Recitiri

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

Se zice că nu vedem pădurea de copaci.Aplicând acelaşi sistem, pot afirma cănu vedem nici ţara de… noi. Ar trebuisă ne distanţăm un pic şi apoi să ne

pronunţăm. Ar trebui ca toţi să avem exerciţiul de-părtării de ţară, să trăim un timp printre străini, săcunoaştem alte culturi ca să ne analizăm cu ochii de-părtării.

Am plecat din România acum 15 ani, bucu-roasă de norocul de a putea ajunge în altă lume pecare o credeam – şi aşa şi era – diferită, frumoasă,luminoasă. Am întâlnit oameni noi, când serioşi,când, aceiaşi oameni, copii, protagonişti ai joculuivieţii, pentru că pentru ei, o spunea Calderón de laBarca, viaţa însăşi e un joc, iar joaca e joacă. Şi înjoacă, dar nu numai, da- ul înseamnă uneori şi nu,iar buna dispoziţie poate încifra umbre de melanco-lie. Joaca înseamnă implicit efort, scop, creaţie, idei.Referindu- se la lupta şi ideile lui Don Quijote, per-sonaj care, pentru mine, este expresia spaniolităţii,în Meditación de El Escorial/Reflecţie din El Esco-rial, Ortega y Gasset (1932: 589) spune că: „Posedăidei simple, liniştite, retorice, care aproape că nusunt idei, ci mai degrabă paragrafe (…). Însă vineun moment când din acel suflet incandescent seînal ţă grave îndoieli referitoare la sensul faptelorsale. Şi atunci Cervantes începe să adune cuvinte detristeţe (…). Melancolia i se vărsa în inimă (…). Dar,mai ales, ascultaţi această spovedanie angoasată acelui care se străduieşte: Adevărul e că eu nu ştiu cecâştig cu osteneala mea”.

Serrano Plaja confirmă faptul că în aceste tră-sături se regăseşte orice spaniol (1967: 27): „Deşi eprobabil ca în aceste linii Ortega să se fi gândit maimult la Spania, la spanioli etc., decât la Don Quijotepropriu- zis, e clar că asta nu face ca afirmaţiile salesă fie departe de adevăr”.

Aceeaşi joacă înseamnă familiaritate, lipsa ie-rarhiilor. Spaniolul nu ţine seama că e prinţ sauconte, ci vorbeşte simplu şi deschis cu toată lumea.De cele mai multe ori renunţarea la titlu e însoţităde aprecierea exagerată a celuilalt care- l împinge peacesta la sarcasm, aşa cum i se întâmplă cavaleruluiQuijote cu servitoarele pe care le ridică la rang decucoane: „Îl priveau ţărăncile şi cu ochii îi căutau fi-gura (…), însă cum se auziră strigate nobiledoamne, lucru atât de departe de profesia lor, nu seabţinură să nu râdă” (Cervantes, I, 116). În ciuda atot ce se poate imagina, cred că triumfă spiritul creş-tin, egalitatea umană care determină pe unii săvadă în ceilalţi pe aproapele lor. Chiar şi temele con-versaţionale sunt aceleaşi pentru toată lumea; dacănu se înţelege totul, se înţelege o parte şi tot e ceva.

Ca într- un joc, ajung şi eu în Spania, practictraversând Europa dintr- o margine în alta. Am stă-bătut, şi aveam nevoie de acest parcurs, peisaje carese aşterneau mai întâi verzi, mai apoi argiloase, des-chizându- mi porţi ale cunoaşterii. Lăsam în urmăun pământ de o rară simetrie şi unitate, cum puţinese mai găsesc în lume. De formă aproape rotundă,ca o medalie, în mijlocul lui se ridică podişul Ardea-lului, nu prea înalt, de vreo 500 de metri, tocmai bunde locuit, prin urmare; el e înconjurat din toate păr-ţile de munţii care- i alcătuiesc o uriaşă cunună. Im-aginea (corona montium) aparţine scriitorilor anti-chităţii care au fost impresionaţi de această fericitădispoziţie. (Giurescu, 1943: 18)

Lăsam aşadar cetatea carpatică, unde au stă-pânit Burebista şi Decebal, unde s- au întemeiatMuntenia şi Moldova, unde s- au înfăptuit mari unirisub Mihai Viteazul şi sub Ferdinand. Pământul ro-mânesc a fost tânjit de năvălitori asiatici, dar şi eu-ropeni, care nu ne- au permis să stăm liniştiţi, ci săfim mereu în alertă, să inventăm capcane, să evitămduşmanul sau să- i punem piedică, să ne bucurăm dereuşită, să sărbătorim, să încingem hora. Geografiacare ne- a ţintuit la răscruce de drumuri ne- a făcutsă trăim sub semnul provizoratului, al perenităţii,care, deşi ar putea avea o nuanţă negativă, ne- a de-terminat să ne bucurăm de orice clipă, deoarecemâine devenea o mare necunoscută.

Lăsam dealurile, pădurile, râurile, Dunărea cuJiul, susurători ai atâtor poveşti. Şi mai lăsam bogă-ţiile pământului românesc: „Rare sunt locurile, nunumai în Europa, dar pe întreg pământul, care săcuprindă atâtea bogăţii. Cea mai mare este, fără în-doială, pământul negru, minunat pentru agricul-

tură, dând recolte îmbleşugate… Bălţile Dunării,Delta, lacurile de lângă ţărmul mării şi râurile celemari pot să dea atâta peşte încât să se hrănească nunumai lumea de la noi, dar să trimitem şi peste ho-tare… Pădurile de fag, brad şi stejar acoperă încă obună parte a ţării. Iar în adâncul pământului e totaşa de multă bogăţie ca şi în faţa lui. Sarea pardo-seşte o mare parte din regiunea deluroasă şi pe alo-curea formează munţi întregi… Aurul şi argintul sescot de mai bine de trei mii de ani din Munţii Apu-seni… Bogăţia pământului românesc cuprinde tot cee trebuincios vieţii omeneşti”. (Giurescu, 1943: 21)

Şi mai lăsam oamenii, care niciodată nu aupărăsit acel pământ românesc, care, spune istoricul,dădea cu puţină muncă, hrană îmbelşugată şi va-riată, care oferea sare şi aur, spre a nu mai amintide alte bogăţii. Iar aceşti oameni sunt descedenţi aidacilor sau ai geţilor care, spune acelaşi istoric şicred că ar trebui să fie înscris pe fiecare carte de is-torie, reprezintă cea mai însemnată ramură a traci-lor, având o civilizaţie, o cultură şi o istorie politicăpe care n- a egalat- o nicio altă ramură; aceştia repre-zintă elita numerosului neam al tracilor.

Mai lăsam un ţinut, din jurul Craiovei, iden-tificat de unii ca Ţara lui Pazvante Chioru’, de alţiiunul care mereu aminteşte de vremea lui PapurăVodă, un ţinut căruia îi cunoşteam nordul patriar-hal şi singuratic, dar şi sudul, atât de balcanic încâtmă impresiona mai ales prin gesturile de afirmaţieşi de negaţie, distorsionate, pe care aveam să le vădmai târziu, identice, la vecinii bulgari. Pentru a în-tări o afirmaţie, oltenii din sud fac mişcări cu capulpe orizontală, întorcându- l dintr- o parte într- alta, întimp ce toată lumea pecetluişte o afirmaţie prin în-clinarea capului de sus în jos. Credeam că e o parti-cularitate a lor, însă prietenii bulgari pe care aveamsă- i cunosc în Spania mi- au demonstrat că nu eraudeloc speciali, ci că foarte de demult, mult mai în-ainte de Papură Vodă, şi români, şi bulgari împăr-ţeau mentalităţi, obiceiuri, porturi, cântece şi jocuri.

Şi mai lăsam umorul sănătos, continuu, maidiluat sau mai vâscos, mai ascuţit sau mai pilit pecare aveam să- l regăsesc doar la întâlnirile cu româ-nii. Numai acolo tresăream bucuroasă la expresiisau regionalisme care acasă fac parte din cotidian.Învăţând o altă limbă o pierzi uşor pe a ta. O prie-tenă spaniolă îmi confirma acest lucru cu propoziţiisimple, acelea pe care cu toţii le învăţăm când înce-pem să studiem o nouă limbă. A ajuns la aceastăconcluzie după ce fiul ei îi spusese că se va căsătoricu o franţuzoaică în Tokio, locul unde lucra de câtivaani buni. Şi ea, ca o mamă iubitoare, a considerat cătrebuie să înveţe şi japoneza, şi franceza, şi engleza,după ce studiase trei ani româna, limba pe care oadora: Dory aprende un poquito de rumano, un po-quito de japonés, un poquito de inglés, un poquito defrancés. Dory ya no sabe ni español, ji, ji, ji./ Doryînvaţă puţină română, puţină japoneză, puţină en-gleză, puţină franceză. Dory deja nu mai ştie spa-niola, hi, hi, hi. Mi- aduc aminte că făceam eforturisă- mi amintesc numele foştilor colegi de şcoală saudenumirile unor obiecte de uz sporadic precum tel.Însă, curios, niciodată nu am uitat regionalismeleolteneşti care îmi stârneau râsul când le auzeam:adinenea/adineaori, tomnai/tocmai, o ţâră/puţin.De aici am dedus că pentru a învăţa o limbă străinăe nevoie de zâmbet.

Şi am ajuns în Spania; pot spune că am des-călecat în San Lorenzo de El Escorial, minunata re-şedinţă a domnitorului în al cărui imperiu niciodatănu apunea soarele, Filip al II- lea. Cel care dă numeinsulelor Filipine decide să construiască între 1563şi 1584 o mănăstire în acel loc, la 60 de km de Ma-drid, practic sprijinită de masivul central Sierra deGuadarrama şi orientată spre râul Guadarrama, opoziţie dintre cele mai privilegiate. Regele urca oalee El Paseo del Príncipe/Aleea Prinţului ca săajungă la Silla de Felipe II/Scaunul lui Filip alII- lea pentru a supraveghea lucrările operei înformă de rug, în amintirea bătăliei de la San Quitincontra francezilor, câştigată în data de 10 august,dată rezervată în calendarul creştin lui San Lo-renzo/Sfântului Laurenţiu, martirizat pe rug. Con-temporanii epocii l- au criticat pentru această a optaminune a lumii, zicând că iroseşte aurul. Filip alII- lea le- a răspuns celor care comentau printr- un tri-stih care se poate citi la intrarea în mănăstire: Para

hacer este tesoro/ Faltó piedra,/ Sobró oro./Pentrua ridica această comoară/ Am dus lipsă de piatră,/Aur am avut din belşug. Sigur, au apărut şi cei carei- au cerut să demonstreze că posedă aurul cu carese laudă, indicându- i să acopere mănăstirea cu mo-nede de aur puse pe muchie. Filip a rămas constantîn ceea ce a afirmat şi, cum complexul e construitdin bucăţi enorme de piatră, ultimul bloc nu e dinaur.

În San Lorenzo de El Escorial, fiecare locuitorcunoaşte şi trăieşte toată această istorie; e o onoarefaptul că los gurriatos (denumire cu care sunt cunos-cuţi cei din San Lorenzo de El Escorial) se trezesc înfiecare dimineaţă văzând această bijuterie arhitec-turală care îi modelează zilnic. Peste tot auzi un lo-calnic explicând unui turist, unui străin lucruriinedite despre mănăstire, despre palatul regal, des-pre biserică, despre bibliotecă, despre panteon, carenu figurează în cărţi. Şi mulţi ştiu că regele era unpasionat al ştiinţelor oculte şi că biblioteca ascundecomori ale acestei ramuri.

Şi ajung să sărbătoresc primul 10 august, zimarcată şi de lluvia de estrellas ploaia de meteorisau de Lagrímas de San Lorenzo, Lacrimile Sfântu-lui Laurenţiu. Sărbătorile sunt un mixt între tradi-ţional şi modern; încape totul şi localnicii suntdispuşi să participe, ridicolul piere sub cauza nobilăa sărbătorii. Toată lumea se îmbracă în costume po-pulare şi, pe lângă propriile căruţe sau maşini ador-nate cu simboluri regionale sau religioase, defileazăcântând jotas (castanietele sunt esenţiale) şi jucândRondón (dans în cerc; castanietele sunt şi aici esen-ţiale), deplasându- se spre o zonă unde bucuria tro-nează. Ajunşi cu căruţele încărcate de bucate lamarginea satului, începe fiesta. O privire superfi-cială ar capta această sărbătoare câmpenească,unde protagonismul îl au tortillas, paellas, croque-tas, cântecul, jocul şi gluma, ca un simplu picnic.Însă pentru toţi e o zi sfântă datorită întâlnirii cucelălalt, fie vecin, fie prieten, fie parte din familie.Vin să împartă cu celălalt mâncare, cântec, joc, voiebună, trăiri, idei, planuri, speranţe. Se întorc în satcu aceeaşi bucurie – dacă nu mai accentuată – înaceeaşi formaţie şi cu acelaşi chef de dans şi cântec.Mulţimea, din care am făcut şi eu parte de multe ori,îi întâmpină cu chiote. Se aud mereu: guapa, guapo,cuvinte cu care îşi apreciază vecinii, prietenii.

Progamul zilelor de sărbătoare include, pelângă această parte tradiţional familială, şi activi-tăţi sportive, concerte, spectacole, marionete, defi-lări, coride de tauri, encierros – cele mai aşteptateactivităţi de către junii care vor să demonstreze căsunt mai repezi decât animalele obligate să alergepe un culoar stabilit dinainte şi protejat cu garduri –,concursuri de fotografie sau de desen în aer liber,teatru, târguri de carte sau de obiecte medievale, gi-gantes y cabezudos ş.a. Giganţii şi căpăţânoşii facdeliciul sărbătorilor graţie figurilor imense, giganţii,sau mai normale însă cu capul accentuat de mare,căpăţânoşii. Acestea defilează dansând şi antrenândîn joc mulţimea de pe margine care de- abia aşteaptăsă fie în centrul atenţiei.

Halviţă, vată pe băţ, susan, tot felul de bău-turi şi tentaţii şi dintr- odată te vezi prins într- unpaso doble antrenant care nu lipseşte la nicio sărbă-toare, Paquito el Chocolatero.

Sărbătorile se deschid cu un pregón/o strigarepublică şi se încheie cu focuri de artificii, care împa-chetează frumuseţea şi tristeţea că totul s- a termi-nat. Cea mai cunoscută strigare este cea dedicatăsărbătorii Sfântului Fermin, la Pamplona, în datade 7 iulie. Deşi infantilă, toată suflarea o fredoneazăcu mândrie:

Uno de enero, dos de febrero,/ tres de marzo,cuatro de abril,/ cinco de mayo, seis de junio,/ sietede junio, ¡San Fermín!/ A Pamplona hemos de ir/con una media, con una media,/ a Pamplona hemosde ir/ con una media y un calcetín. /Întâi ianuarie,doi februarie,/ trei martie, patru aprilie,/ cinci mai,şase iunie,/ şapte iulie, San Fermin./ La Pamplonatrebuie să mergem/ cu un ciorap, cu un ciorap,/ laPamplona trebuie să mergem/ cu un ciorap şi o şo-setă.

Sigur că Spania e ţara cântecului şi a jocului,însă şi a neobosiţilor; oamenii ştiu să se distreze, darştiu să şi muncească. Un tânăr brutar, nelipsit de la

� Corespondenţă din Spania

Dana OpricaȚara mea de dincolo de depărtări

Şi de atunci văd altfel meleagurileacelea îndepărtate în care oameniise bucură la fiecare cuvânt pe careîl simt. Tot de atunci, cred că toţi

avem nevoie de exerciţiul de a trăi,de a învăţa, de a ne croi drum înaltă ţară pentru a cinsti mai mult

pământul ce ne- a fost dat.

(continuare în pagina 38)

34

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Prieten drag, îmi amintesc cuvinteletale menite să mă încurajeze la apa-riţia cărţii Paşi în lumea chineză,1976. Din secvenţa artelor, ţie îţi

plăcuse expunerea privind pictura Chinei antice.Făcusem atunci o incursiune în arta imaginii, în-cepând cu Dinastia Han, evidenţiasem numeleunor mari creatori, precum marele maestru alpicturii chineze de totdeauna, Wu Daozi,680-760, pentru că arta lumii nu se opreşte laUrali, ziceam. Ştii bine, pictura chineză s- a îm-pletit cu scrierea şi este una dintre cele mai vechişi continue, împlinită pe bambus, pe mătase, pehârtie, pe porţelan. Dacă la noi caligrafia a rămasmai mult o tehnică deţinută de unii cărturari, înChina zilelor noastre, un pictor bun este dublat

de un caligraf, iar caligrafia este o îndeletnicirede masă, cu virtuţi yogine. Exerciţiul zilnic de ca-ligrafiere, asociat cu o reglare a respiraţiei, urmă-rirea mişcării mâinii şi pensulei, pătrunderea îninteriorul inimii reprezintă nu atât un hobby, cio tehnică qigong de menţinere a sănătăţii, îmbo-găţirea memoriei şi prelungirea vieţii. În parculde lângă casă, Templul Soarelui, care mai păs-trează altarul circular unde pe vremuri se adu-ceau sacrificii soarelui, dimineaţa, iubitorii deviaţă frumoasă scriu din memorie poeme clasice,pe dalele de piatră, cu apă. Martin este pensionar,traducător din spaniolă şi unul dintre cei mai ac-tivi, recită sute de poeme vechi fără nici o ezitareşi aşterne zilnic pe pământ cel puţin o duzină.Când ajunge pe la al zecelea poem, primele audispărut deja, apa evaporându- se, dar pentru elsunt importante concentrarea spiritului şi exer-ciţiul minţii.

Tot astfel l- am cunoscut pe profesorul Zhang Wenxiang, om tânăr, unul dintre

pictorii în vogă astăzi. Pe el vreau să ţi- l prezint,prietene, cu mai multe imagini decât cuvinte, sănu mi- o iei în nume de rău!

Zhang Wenxiang s- a născut în anul 1961, pe2 Iunie, în oraşul Xian, străveche capitală impe-

rială. Este un bărbat robust, nu foarte înalt, echi-librat; să fie oare unul dintre soldaţii de teracotăcare prin voinţa cerului a prins suflu? Poate căeste însuşi Qin Shi Huang, Primul Împă-rat, cel care a adunat la un loc pentru prima oarătoate principatele chineze, cel care a unificatscrierea, vizionarul care, împotriva înţelegerii or-dinare, a luat toate măsurile de unitate a vieţii şia creat fundamentul pe care se sprijină şi astăziîntregul continent chinez. Un creator adevărat,artist şi el!

Zhang Wenxiang şi- a încheiat studiile uni-versitare în 1986, dar faima talentului său se răs-pândise încă din anii săi tineri. Trecea drept unfenomen, picturile sale începuseră să fie expusecu trei ani înainte în SUA şi să fie achiziţionatede muzee din New York, Anglia, Franţa, Brazilia,Singapore şi Japonia etc. În 1989, când nu împli-nise trei decenii de viaţă, el a finanţat singur Ceade- a şaptea Expoziţie naţională de artă şi a înfi-inţat Federaţia internaţională a artiştilor plastici.În oraşul Xian, capitala provinciei Shanxi, îşi arepropriul său muzeu de artă, marile muzee dintoată ţara se întrec să- i achiziţioneze operele, iarîn principalele oraşe ale ţării funcţionează pro-priile sale baze de creaţie şi cluburi de artă pri-vate care îi aparţin. Pe scurt, maestrul Zhangdeţine titlul de artist de talie naţională şi inter-naţională, este arbitru de acreditare de artă, vi-cepreşedinte al Institutului de cercetări depictură şi caligrafie, profesor asociat la Universi-tatea de pictură şi caligrafie, membru în Consiliulde onoare al Uniunii artiştilor plastici chinezi.Cum nu- l putem numi Primul Împărat, noţiuneade împărat şi de rege fiind perimată, eu i- aş zicePrimul Maestru.

Criticii de artă notează că Zhang Wenxiangeste întruchiparea perfecţiunii, excelează în stă-pânirea tehnicilor de creaţie nordică şi sudică,este maestru în gongbi, în meticulozitate, rapidi-tate, şi shuimo, în folosirea tuşului. Picturile saleau prospeţime şi debordează de poezie şi sensurimetafizice. A dat naştere unui curent nou, a in-ventat un stil anume, ajustând tehnica picturiiminuţioase tradiţionale guohua la cerinţele pic-turii moderne.

L- am văzut pe artist la masa de lucru. Ui-meşte îndemânarea, uşurinţa cu care creează ca-podopere. Talentul înnăscut şi stăpânirea artei, acelor şase principii clasice stabilite de Xie He înanul 550, fac ca el să transforme orice trăsăturăde penel în operă de artă. E de- ajuns să înmoaiepensula în tuş, se crede, că pentru ochii minţiisale tabloul este gata, de aceea îl aşterne pepânză sau hârtie în timp record. Portretist neîn-trecut, el trece peste accidental, renunţă la anec-dotic, ştie să evoce universul spiritual alpersonajelor. Este adesea solicitat să execute por-trete pentru mai marii zilei. Nu refuză niciodată,indiferent de natura sau nivelul comenzii. El vor-beşte în culoare despre pemanenţa omului, de pu-terea regeneratoare a vieţii. Tema predilectă esteomul de azi. Tablourile sale, fie că sunt peisaje,portrete sau caligrafii, emană echilibru, armonie,redau ritmul naturii şi încă ceva greu de definitde esenţă divină, el deosebindu- se de alţi creatoriinclusiv prin inefabilul surprinderii esenţei vieţii.

În plină ascensiune, Zhang Wenxiang asemnat până acum mii de opere, pictură origi-nală, portrete, desene şi caligrafii. În 1998 a exe-

cutat tabloul de dimensiuni impresionante,Schimbare în vest, un rulou de o mie de metri, petema înnoirilor şi modernizărilor din nouă provin-cii vestice ale Chinei, replică la celebrul rulou gi-gant De- a lungul râului de Sărbătoarea Primă-verii de Zhang Zeduan, 1085 - 1145.

A avut cincizeci de expoziţii personale înţară şi în străinătate şi până acum a susţinut fi-nanciar cu peste 40 de milioane de yuani publica-rea de albume de artă ale marilor maeştri chinezide ieri şi de azi. Un moment de referinţă pentrubiografia sa artistică este invitaţia de a participaca expert şi de a expune la marcarea celei de- acincizecea aniversare a constituirii OrganizaţieiNaţiunilor Unite.

Acesta este artistul. Omul Zhang Wen-xiang, frumos şi drept ca bambusul, cult, blând,îndatoritor, de o rară modestie, îţi voi vorbi altă-dată. Poate că îl vom convinge să expună la Bu-cureşti, în România. Deocamdată, a acceptat săprimească titlul de , să zicem: sfetnic-consultant al Institutului Cultural Român de laBeijing, fiind miezul activităţilor de gen, înconju-rat întotdeauna de artişti plastici şi admiratori,pe care îi îndeamnă să înţeleagă cultura şi artanoastră.

August 2015, Templul Soarelui, Beijing, China

Constantin LupeanuMaestrul Zhang –

� Feedback către un prieten L- am văzut pe artist la masa delucru. Uimeşte îndemânarea,

uşurinţa cu care creeazăcapodopere. Talentul înnăscut şi

stăpânirea artei, a celor şaseprincipii clasice stabilite de Xie Heîn anul 550, fac ca el să transforme

orice trăsătură de penel în operă deartă.

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

Anul cinematografic 2015 a fost mar-cat de o remarcabilă ofensivă a fil-mului documentar, şi m- aş referiaici, cu precădere la evenimentele

legate de creaţia naţională, fără a neglija, însă,prezenţa unor prestigioase documentare interna-ţionale pe ecranele noastre. Încă din primăvară,Festivalul de film documentar „One World Roma-nia”, un festival de film dedicat drepturilor omului

ajuns la ediţia a 8- a, „în memoria lui VaclavHavel”, a cuprins 42 de filme documentare din 28de ţări, majoritatea în premieră românească, gru-pate în câteva secţiuni tematice, „Demo+/- craţie”,„Tovarăşe capitalism”, „Războaie contra naturii”,„Adulţi de nevoie”, „Traume”, „Focus:Africa”, pri-lejuind spectatorilor bucureşteni, convocaţi peaşa- zisul „kino- maidan”, de fapt în prestigioasesăli de cinema bucureştene, întâlniri cinematogra-fice importante cu filme documentare prestigioaseale lumii. Da, „kino- maidanul”, în accepţiunea or-ganizatorilor, nu este nicidecum o periferie pără-sită, este un spaţiu public în care oamenii se adunăsă vorbească despre problemele lor de viaţă, să fieîmpreună. „Vrem ca One World Romania să de-vină acea intersecţie unde oamenii se întâlnesc cucinematograful documentar, iar ideile scapă dinţarcul noţiunilor de- a gata” spun iniţiatorii acesteigeneroase manifestări cinematografice, şi, fărăteama de a greşi, credem că organizatorii şi- auatins ţelurile. Trofeul „One World Romania” a re-venit, la ediţia din 2015, filmului documentar Pi-xadores de Emir Escandari, povestea unor tineridin zone marginale ale oraşului Sao Paulo, a cărorartă e alimentată de furie, lipsuri şi disperare. Dar– aşa cum spuneam, pentru că aş vrea să urmăresccu precădere evenimentele privitoare la documen-tarul românesc – Festivalul „One World Romania”a cuprins şi benefice iniţiative privitoare la cine-matografia naţională. Atunci s- a editat, de pildă,DVD- ul intitulat „Sahia vintage I”, conceput şi în-grijit de criticul de film Adina Brădeanu, un com-pendiu cinematografic alcătuit din documentarememorabile ale unor documentarişti cu destine(nu numai cinematografice) foarte diferite, dar im-portanţi într- o anume fază evolutivă a studioului„Sahia Film”. Respectivul DVD cuprinde opt filmede referinţă, precum Reportaj de la Steagul Roşude Alexandru Sîrbu (pe un scenariu de Eva Sîrbu,despre un cartier nou din... Oraşul Stalin, cum senumea pe vremea aceea Braşovul), Cazul D de Ale-xandru Boiangiu (un original film- anchetă care neduce, prin forţa lucrurilor, gândul, la sublima ele-gie a singurătăţii Umberto D de Vittorio de Sica),Scrisoare din Oraşul Nou de Titus Mesaroş (scri-soarea unui copil, „vrăjit” de minunile urbanizării

în comuna sa natală, Nehoiu), Pentru strănepoţi,încă ceva despre Bucureşti de Paula şi Doru Segall(o altă scrisoare, cu mult umor, adresată de „ungrup de cetăţeni ai Studioului Alexandru Sahia”,nouă, cetăţenilor Capitalei din veacul XXI), Aflaţidespre mine... de Adrian Sârbu (un alt film cu pre-text epistolar, care observă viaţa în cămin a „nefa-miliştilor”, strămutaţi în Bucureşti din diversesate de pe cuprinsul României), Pe unde- am fostşi- am colindat de Laurenţiu Damian (un documen-tar filmat pe un şanrier din judeţul Gorj, undemuncitorii habar n- aveau la ce lucrează), Oamenicare povestesc de Ovidiu Bose Paştina (un film de„protecţia muncii” transformat într- un exerciţiuestetic de înaltă clasă), Va veni o zi de Copel Moscu(un film cu adevărat tulburător care a stat subobroc vreme de cinci ani de zile – între 1985 şi 1990– pentru că, vorbind despre un combinat avicol dinBacău, propunea, indirect, analogia cu societatearomânească a epocii, care, prin decret prezidenţial,criminalizase contracepţia). Cum spuneam, estevorba despre o iniţiativă foarte binevenită, care,dacă va continua, ar fi bine să includă (în „Sahiavintage” II sau III) filme precum Stuf de Titus Me-saroş (poate cel mai valoros documentar realizatla „SahiaFilm” de- a lungul anilor), Cântecele Re-naşterii de Mirel Ilieşiu („Palme d’Or” la Cannesîn 1969), superba metaforă Romanţe aspre de Sla-vomir Popovici, documentare de excepţie precumŞcoala de la Meri de Jean Petrovici, Caii de dimi-neaţă de Nicolae Cabel, Maria lu’ Pascu de FeliciaCernăianu, O echipă de tineri... de Ada Pistinersau Nelinişti de Anita Gârbea, un film din 1994care vorbeşte cu multă forţă de convingere despre„neliniştea” societăţii de tranziţie româneşti înepoca respectivă, şi, totodată, despre efectele be-nefice ale „libertăţii de creaţie”asupra creaţiei de filme documen-tare româneşti.

Anul cinematografic 2015 aconţinut, apoi, câteva documen-tare de lung metraj româneştidespre care merită să se vor-bească mai pe larg. M- aş opri latrei dintre ele, originalul docu-mentar al Oanei Giurgiu AliyahDaDa, incitantul film al lui SinişaDragin Pădurea, şi „filmul de su-flet” Armenopolis, semnat de cu-plul Izabela Bostan Kevorkian şiFlorin Kevorkian. Experimentataproducătoare Oana Giurgiu şi- arelevat şi vocaţia de regizor docu-mentarist, realizând filmul AliyahDaDa, o incursiune personală,foarte bine documentată şi inteli-gent expusă, în istoria evreilor dinRomânia. În anul 1882, o comuni-tate mică din Moineşti (oraşul lui Tristan Tzara)pornea spre Ţara Sfântă, unde întemeia una din-tre primele colonii evreieşti din Palestina. Acestaeste punctul de plecare al naraţiunii cinematogra-fice din acest valoros documentar, şi de atuncipână astăzi, cum o spune întreg filmul, drumulevreilor către Israel se împleteşte strâns cu istoriaRomâniei moderne, într- o relaţie complexă, de iu-bire şi ură, imposibil de cuantificat vreodată.Această relaţie, când absurdă, când paradoxalădintre români şi evrei este înfăţişată de regizoareca un tablou suprarealist, construit vizual printr- oserie de seducătoare colaje fotografice, în care seîmbină contextul istoric cu amintiri şi istorii indi-viduale. Povestea este decupată vizual în stil da-daist (de unde şi titlul filmului), ca un tribut şi unomagiu adus iluştrilor iniţiatori ai curentului, Tri-stan Tzara şi Marcel Iancu, doi evrei iluştri cu ră-dăcini puternice în România. Filmul abordeazăsubiecte delicate, cum ar fi apropierea Românieide Germania nazistă, persecuţia evreilor din vre-mea respectivă, pogromul de la Iaşi, perioada le-gionară, implicarea evreilor în construcţiaPartidului Comunist, sau înţelegerile economicesecrete, din perioada comunistă, dintre Româniaşi Israel. Deşi, cum spuneam, delicate, aceste su-biecte sunt tratate de regizoare cu mult discernă-

mânt, cu rigoare şi fără nicio ostentaţie, autoareagăsind mereu interlocutori care aveau multe despus (printre care regizorul Andrei Călăraşu, pecare autoarea l- a prins cu puţină vreme înainteastingerii sale, şi două dintre protagonistele filmu-lui, implicate în întâmplări de odinioară, scriitoa-rea Nava Samel sau supravieţuitoarea unorevenimente istorice dramatice, Hana Benyamini)şi bazându- se pe consultanţi de bază (Costel Safir-man din Israel şi Bujor T. Rîpeanu din România)...M- a cucerit şi documentarul reputatului cineastsârb afirmat în România, Sinişa Dragin, Pădurea,care tratează cu multă seriozitate, dar şi cu ac-cente umoristice, ironice, o temă aparte. În anul1947, marele conducător al poporului sârb IosifBroz Tito, aflat într- o primă vizită de prietenie înRomânia, primea drept cadou un tablou, „Crânguldesfrunzit” de Ion Andreescu. În documentarulsău, Sinişa Dragin urmăreşte strădaniile istoricu-lui de artă Radu Bogdan, care, peste ani, încearcăsă regăsească acest tablou, să- i afle destinul. Dince motive o asemenea tentativă s- a dovedit foartecomplicată şi riscantă? Din simplul motiv că, aşacum bine o ştim, şi cum filmul ne- o reaminteşte,relaţiile României cu Iosif Broz Tito au fost foarteoscilante în anii care au urmat. Din „mare prieten”al poporului, preşedintele sârb a devenit, pentru ovreme, din pricina reacţiilor sale anti- staliniste, o„coadă de topor”, pentru ca, după moartea genera-lissimilului, „trădarea” lui Tito să fie repede ui-tată. Povestea din documentarul lui Sinişa Dragindevine de- a dreptul pasionantă, chiar dacă – sautocmai pentru că – autorul foloseşte premeditat hi-perbola, acreditând înspre final ideea că microfoa-nele descoperite în tabloul lui Andreescu (şiimplicit strădaniile eminentului critic Radu Bog-

dan de a descoperi soarta repecti-vului tablou) au schimbat întru-câtva cursul istoriei. Filmul de ooră Armenopolis de Izabela BostanKevorkian şi Florin Kevorkian neintroduce în istoria armenilor dinRomânia, spunând povestea sin-gurului oraş baroc de pe meleagu-rile noastre, Gherla, fondat decoloniştii armeni care au emigratde- a lungul secolelor din Armeniaîn jurul Mării Negre. Autorii s- audocumentat cu minuţie şi au par-curs cu emoţie şi smerenie în-treaga istorie a acestui adevăratoraş- muzeu. Muzica lui CaprielDedeian, înzestrat compozitorromân de origine armeană, înno-bilează demersul monografic al do-cumentariştilor. Mărturisesc căam văzut filmul într- o avanpre-mieră bucureşteană organizată la

Cinemateca Română, unde filmul a fost prefaţatde ilustrul om de cultură Bedros Horasangian,care s- a dovedit a fi un „ghid” ideal în călătoria ci-nematografică întreprinsă de cineaşti în trecutulGherlei. Pentru că vorbim despre cuplul – cel puţincinematografic – Kevorkian, să spunem şi faptulcă filmul lor Armenopolis a repurtat şi distincţiiinternaţionale – printre care Premiul Special laFestivalul Internaţional de Film Etnografic de laZlatna – şi să mai spunem că în anul 2015 au mairealizat două valoroase scurt metraje documen-tare, Armenian Soul şi Recunoaşte 1915, pe carele- au prezentat şi în cadrul Festivalului Interna-ţional de Film de la Erevan.

Filmul documentar a ocupat, deasemenea,locuri importante în multe din feluritele festivaluride film organizate în România, printre care tradi-ţionalele „Next” şi „Anonimul”, „F.I.F.E.” Zlatna,„Divan- Film Festival”, „RO- IFF” Vama Veche şi,în acest sezon tomnatic, la prestigiosul festival„Astra” din Sibiu, consacrat exclusiv filmului do-cumentar. �

Anul cinematografic 2015 aconţinut, apoi, câteva documentare

de lung metraj româneşti desprecare merită să se vorbească mai pe

larg. M- aş opri la trei dintre ele.Călin CălimanOfensiva filmului documentar

36

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Filmul În lipsa raţiunii/ The Irratio-nal Man soseşte pe ecranele noastreînsoţit de ecourile lansării sale înrama prestigioasă a Festivalului de

la Cannes, precedat de aprecieri care îi acordă unloc marcant în opera lui Woody Allen. Rânduităprintre comediile negre ale filmografiei sale, re-centa peliculă a autorului american conţine o

nouă declaraţie de dragoste faţă de cultura euro-peană. Obişnuiţi să regăsim deseori în opera ci-neastului care se declară „un produs al culturiieuropene” trimiteri la cărţi, filme, muzică şi chiarpictură semnate de artişti din Europa, remarcămcă de data aceasta filosofia trece în prim plan.Aceasta ţine de ocupaţia eroului principal, un pro-fesor universitar în jurul căruia gravitează poves-tea despre crimă şi pedeapsă.

Abe Lucas (Joaquin Phoenix), un filosof devârstă mijlocie în plină criză existenţială se trans-feră la începutul anului şcolar la un nou colegiu,unde îşi confirmă reputaţia de destabilizator şiseducător cinic. Evenimentele declanşate de ve-nirea lui provoacă deplasarea dinspre comedia sa-tirică înspre alegoria morală. „Poate fi crimajustificată cu argumente etice?”este întrebarea pecare şi- o pune eroul, căutând mai întâi răspunsulîn opera marilor gânditori europeni. Sunt citaţiautori la care Allen s- a mai referit şi în alte filme:în Banane/ Bananas (1971) el îşi exprimă admi-raţia pentru teologul danez Soren Kierkegaard,autorul Tratatului de disperare, în timp ce filoso-ful german Arthur Schopenhauer este citat în înInterioare/ Interiors (1978) şi Amintiri de la„Stardust”/ Stardust Memories (1980). De dataaceasta lista filosofilor citaţi îi include şi pe Im-manuel Kant, Friedrich Nietzsche şi pe Jean-Paul Sartre din care citează faimosul adagiuInfernul sunt ceilalţi. Este, de altfel, propoziţiacare îi justifică trecerea de la pasivitatea contem-plativă la acţiunea brutală, atunci când decide săucidă un judecător corupt, un ticălos care distrugesistematic viaţa unor oameni cinstiţi. „Fără el,lumea va fi un loc mai bun”, conchide Abe. Inte-resantă, în contextul relaţiei acestui film cu ope-rele alleniene precedente, este apariţia citatelorfilosofice din autori- femei, precum Simone deBeauvoir şi Hanna Arendt. Acest festival al cită-rilor nu mai are ca principală justificare, ca încazul altor comedii ale lui Allen, satirizarea lim-bajului pretenţios al snobilor din mediile intelec-tuale. Abundentele reflecţii asupra binelui şirăului şi asupra nevoii intervenţiei pentru resta-bilirea echilibrului în favoarea primului se inter-

sectează cu referirile la romanul Crimă şi pe-deapsă. Fiodor Dostoievski este unul dintre ro-mancierii favoriţi ai lui Woody Allen şi deseoricitaţi în filmele lui (a se vedea mai ales trimiterilela Fraţii Karamazov din Dragoste şi moarte/Loveand Death,1975).

Temă recurentă în peliculele cineastului, re-laţia dintre crimă şi pedeapsă este examinată,

mai profund sau mai superficial, în diferite etapeale creaţiei sale. Unele dintre aceste filme de-monstrează că autorii scapă nepedepsiţi şi că eiîşi duc viaţa mai departe fără remuşcări: şi doc-torul oftalmolog care îşi ucide amanta incomodădin Crime şi delicte/ Crimes and misdemeanours(1989) şi junele arivist care o împuşcă pe iubitaactriţă pentru a se putea însura cu o aristocratăbritanică din Match Point (2005). Varianta nepe-depsirii criminalului devine de un comic absurdîn Gloanţe peste Broadway /Bullets over Broad-way (1994) unde un gang -ster ucide o femeie „pen-tru că era o actriţă mize-rabilă”. Mai puţin noro-coşi sunt fraţii proletaridin Visul Casandrei/ Cas-sandra` s Dream (2007)care încearcă să scape deapăsătoarele griji mate-riale acceptând să ucidăun asociat al unchiului lorbogat, dar plătesc pentrucrimă.

Oscilând între acestevariante (oricum, nu de-voalăm deznodământul),În lipsa raţiunii seduceprin originalitatea premi-sei: încercarea de a justi-fica omuciderea în ter-meni filosofici. La fel ca în alte comedii cu tentăpoliţistă, şi în noul film al lui Allen investigaţiiledetective sunt opera unor amatori. Colegi sauamante ale profesorului încep să emită ipoteze înlegătură cu autorul şi motivaţiile crimei, conver-saţiile pe temă criminalistică ocazionând uneledintre cele mai savuroase dialoguri ale filmului.Cea mai isteaţă detectivă amatoare este chiarstudenta îndrăgostită până peste cap de profeso-rul nihilist, Jill, interpretată de Emma Stone,noua muză alleniană (am mai văzut- o, anul tre-cut, în Magia lunii/ Magic in the moonlight) cu re-marcabile calităţi actoriceşti. Tânăra e sedusă denonconformismul profesorului care joacă ruleta

rusească la un party, relativizează adevărurile fi-losofiei („mare parte din ele sunt masturbare ver-bală”), dar caută cu înfrigurare „ideea pentru carevrei să trăieşti şi să mori” şi îi dedică poeme. Şiacest personaj se înrudeşte cu alte eroine alle-niene în relaţie pasională cu bărbaţi mult maivârstnici: adolescenta din Manhattan (1978) saustudenta din Bărbaţi şi neveste /Husbands andwives (1992). Ca şi ele, Jill se trezeşte la un mo-ment dat din vraja admiraţiei, motivaţia etică în-tregind fericit discursul despre moralitateaintervenţiei brutale „în favoarea binelui”.

Legătura cu alte filme ale cineastului se sta-bileşte şi prin motivul bărbatului care oscileazăîntre două femei. Rita (jucată cu ironie de ParkerPosey), colega lui Abe în căutare de aventuri ex-traconjugale se profilează ca opusul idealistei Jillşi pare dispusă să treacă uşor peste „crima per-fectă”. Atât relaţia cu adolescenta, cât şi cu fe-meia matură participă la definirea identităţiieroului afectat de criza masculinităţii, care acţio-nează numai motivat de ele. Filmul ar fi câştigataprofundând această direcţie, în loc să recurgă laun final în registrul farsei, unde hazardul joacărolul decisiv. Chiar şi aşa, În lipsa raţiunii esteunul dintre cele mai bune filme făcute în noulsecol de cineastul în vârstă de 79 de ani. Nuputem discuta despre el luând în considerare cri-teriul vârstei, mai ales că autorul descrie foarteviu atmosfera campusurilor şi preocupările tine-rilor, iar dialogurile nu şi- au pierdut nimic dinvioiciunea şi ironia devenite marcă de autor.Woody Allen reuşeşte ca niciun alt dialoghist hol-lywoodian să alieze spontaneitatea limbii vorbitecu aluzia culturală. Un bun exemplu de reuşităintertextualitate comică este remarca lui AbeLucas care, sosind în campusul noului colegiuunde urmează să predea, spune că „se simte ca înZabriskie Point”, referindu- se la celebrul film allui Michelangelo Antonioni despre tinerii revol-taţi ai epocii hippie. Farmecul replicilor şi abilaarticulare a scenariului sunt calităţi cărora li seadaugă expresivitatea picturală a imaginii sem-nate de Darius Kondji (colaboratorul său la Anyt-hing Else- 2002 sau Miezul nopţii la Paris/Midnight in Paris- 2011 şi al lui Michael Hanekela oscarizatul Amour- 2013). Senzaţia de univers

cinematografic familiar este întregită de prezenţaaltor colaboratori constanţi ai lui Woody Allen,precum scenograful Santo Loquasto sau producă-torul Jack Rollins. Chiar dacă Allen lipseşte dindistribuţia acestui film, am putea identifica pul-siuni autoportretistice ironice în personajul profe-sorului. Acesta are, ca şi cineastul, talentul „de amima foarte bine disperarea”. �

Dana DumaWoody Allen pe teritoriul lui Dostoievski

Abe Lucas (Joaquin Phoenix), unfilosof de vârstă mijlocie în plinăcriză existenţială se transferă la

începutul anului şcolar la un noucolegiu, unde îşi confirmă

reputaţia de destabilizator şiseducător cinic.

irrrational man

irrrational man

Te întrebi de ce cultura belorusă –moştenitoare şi ea a culturii kie-viene ca şi cultura ucraineană – nua atras asupra sa, în aceeaşi mă-

sură, atenţia distrugătoare a Statului rus. Răs-punsul e de găsit în chiar împrejurarea cât sepoate de reală că, în ciuda tuturor vicisitudiniloristorice (dintre care o parte au fost amintite aici),cultura Ucrainei a avut cutezanţa, dar şi puterea,de a- şi păstra fizionomia ei remarcabilă, afirmatăîntr- un Ev Mediu european care a favorizat- o şiapreciat- o. Mai mult ca sigur că situaţia s- ar ex-plica şi prin faptul că orgolioasei Rusii nu- i con-vine deloc adevărul bătător la ochi că istoria şicultura ei n- au apărut pe un loc gol, că patria eidintâi se află în pământul ucrainean, urât şi dis-preţuit de ea, un pământ care s- a opus mereu, cudârzenie, puterii ei zdrobitoare, statale, politiceşi militare.

Un astfel moment de opoziţie deosebit deputernică faţă de opresiunea dinafară poate fi so-cotit începutul secolului al XX- lea, când Ucrainatrăieşte ceea ce se socoteşte a fi Renaşterea ei cul-turală. Şi Ucraina şi artiştii ei năzuiesc la aceastărenaştere şi o realizează parcă pentru a dovedi căun popor strivit istoric, economic şi politic acţio-nează după un instinct sănătos care- i spune că„învierea” lui sau, mai exact, supravieţuirea luinu se poate întâmpla decât refăcând contururileşi liniile de forţă ale culturii în care s- a mişcat şia respirat de când se ştie.

Dat fiind că limba ucraineană, interzisăveacuri la rând atât în varianta ei vorbită, cât şiîn forma ei scrisă, a fost vizată cu precădere în ac-ţiunea de deznaţionalizare, domeniul artei cuvân-tului s- a dovedit a fi cel mai greu de conservat şide reconfigurat. Literaturii ucrainene i- a fostaproape imposibil să se dezvolte în cadrul firescal limbii natale, să evolueze în specificul ei şi săse sincronizeze cu contemporaneitatea. Scriitoriiei talentaţi au preferat să scrie în limba rusă pen-tru a avea mai mulţi cititori, dar şi pentru a seînscrie cât se poate de rapid în procesul literar alepocii lor. Este motivul pentru care istoria litera-turii ruse include sute de nume de scriitori deobârşie ucraineană, aceştia fiind socotiţi a fi scrii-tori ruşi numai pentru că au scris şi scriu în limbarusă. Acelaşi motiv îi „îndreptăţeşte” pe destui is-torici şi critici literari să declare, tendenţios şi îm-potriva tuturor evidenţelor, că literatura ucrai-neană cultă începe abia în secolul al XIX- lea,odată cu Taras Şevcenko. Dar oare nu tocmai laKiev şi, în general, în sudul vechii Rusii au apă-rut primele monumente scrise religioase şi laiceşi nu aici a înflorit o bogată literatură medievalăşi de stil baroc? Întrebarea aceasta poate fi poten-ţată de o mare nedumerire de natură principială:acceptând ideea că literatura se face din cuvinte,nu se cade, totuşi, să ne gândim că pentru creaţialiterară aceeaşi importanţă o are spiritul pămân-tului şi al oamenilor în care şi în mijlocul cărorase naşte şi se formează personalitatea scriitoru-lui? Doar un artist poate vorbi şi fără cuvinte înnumele acestui spirit la care poate nici să nu segândească şi nici să- l ştie. Iar acest lucru nu esteoare dovada că pentru o operă literară cuvântulnu este totul şi că, aşa cum au spus- o deja repu-taţi poeticieni, teoreticieni literari şi scriitori,opera se situează dincolo de cuvinte şi de text?

Aici se ridică încă o chestiune de principiufoarte importantă care priveşte nu doar literaturaucraineană, dar şi toate literaturile ce s- au scrisîn marile imperii cunoscute, începând cu cel grecşi continuând cu cel roman. Şi anume, este vorbade creaţia literară a popoarelor care scriu şi vor-besc într- o limbă de mică circulaţie, cum sunt, deexemplu, limbile din Peninsula Balcanică saulimbile vorbite în Europa Centrală şi de Est. Nune propunem să găsim răspuns aici la aceste pro-bleme. Putem doar observa că există o diferenţăesenţială în situaţia limbilor de mică circulaţie:dacă, de pildă, în Romania sau în Serbia rămânela latitudinea scriitorului să aleagă în ce limbă

vrea să- şi scrie opera, în cazul Ucrainei lucrurilestau altfel, după cum demonstrează, cu docu-mente şi excelente comentarii, Valentina Mar-cade în cartea ei din 1990, Arta Ucrainei. Încontext, ne imaginăm cât de greu i- a fost poetuluişi traducătorului Leo Butnaru să alcătuiască oantologie a poeziei avangardei ucrainene şi s- otraducă în limba romană în cartea sa Avangardaucraineană (Poezie, manifeste, eseuri, artă plas-tică), Tipo Moldova, Iaşi, 2014.

Lăsând cititorului român bucuria de a cu-noaşte antologia propusă de Leo Butnaru, vomilustra procesul de „renaştere” a artei ucraineneîn specificul ei spiritual prin câteva aspecte aleculturii plastice de la începutul secolului XX. Seva vedea că arta ucraineană anterioară epociiamintite conţinea deja germenii întâietăţii de în-noire radicală, o întâietate valabilă în mod sigurpentru spaţiul Europei de Est, dacă nu, în uneleprivinţe, şi pentru spaţiul întregii Europe. Feno-menul a fost rapid observat şi fructificat creatorde unul dintre cei mai mari artişti şi gânditori aiavangardei europene, Velimir Hlebnikov, caredescoperea în opera lui Gogol, ca şi în viziunea go-goliană a „lumii pe dos”, nu doar primele semneconvingătoare ale avangardei artistice, dar şi rea-lizarea ei plenară. De aceea, marele prozatorucrainean a devenit pentru Hlebnikov o figurăemblematică pentru „arta liberă” de la începutulsecolului XX. În afară de aceasta, e suficient săconsemnăm prezenţa ucrainenilor în toate grupă-rile artistice novatoare din Rusia perioadei amin-tite, să examinăm biografia creatoare a celor maiînsemnaţi futurişti ruşi, îndeosebi a scriitoruluiamintit mai sus (printre altele, provenit şi el dela o „margine” a imperiului, din ţinutul Astraha-nului) şi a ucrainenilor Alexei Krucionîh, DavidBurliuk, Alexandra Exter sau Kazimir Malevicipentru a realiza în ce măsură a inspirat culturaucraineană devenirea, viziunea asupra lumii şiculturii, ca şi formularea principiilor de bază aleavangardei ruse şi universale. Despre acest lucruam vorbit în cartea noastră din 2005 Avangardarusă, ca şi în studiile ulterioare Continuitate înexplozie. V. Hlebnikov şi N.V. Gogol sau A. Kru-cionîh, „Cântec despre fapta lui Gogol”. De laavangardă la postmodernism, publicate în Rusiaşi în Caietele Tristan Tzara din Romania.

Aşadar, vom căuta specificul înnoitor alartei ucrainene în arta plastică, unde, forjate delimba universală a imaginii, într- o armonie dina-mică şi plină de originalitate, se regăsesc „func-ţionând” albia străveche a culturii de Tripolie,urme ale culturii polovţiene de stepă, o luxu-riantă creaţie populară alături de tradiţii ale uneistrălucite arte a icoanei, ale picturii murale defactură bizantină sau alături de pictura secolelorXVII- XIX. Toate aceste izvoare şi, în acelaşi timp,tezaure de artă n- au putut fi opacizate de artarusă dominantă, fenomen foarte vizibil pentru celdispus să- l privească cu ochii proprii, iar nu prinoptica pe care ne- o pune la dispoziţie orice istoriea culturii şi artei ruse.

Susţinută de viaţa artistică intensă a Ucrai-nei de la sfârşitul secolului al XIX- lea, avangardaucraineană a începutului de secol XX se prezintăca o continuare firească a acesteia. Când nu s- auformat în străinătate, reprezentanţii acesteia auînvăţat la numeroasele şcoli de desen şi de arteplastice deschise anterior la Kiev, Lvov, Odesa,Harkov unde predau mari personalităţi ale arteice cultivau specificul ucrainean, între care N. Mu-raşko, N. Buracek, M. Juk, M. Sosenko, K. Kos-tandi, I. Pokitonov. Toţi aceşti profesori şi artiştiîntreţineau o atmosferă de intensă emulaţie, or-ganizând expoziţii locale, naţionale şi internaţio-nale, redactând publicaţii de teoria şi de criticaartei, publicând cărţi de artă. Un rol important înatmosfera emulativă a timpului l- a avut şi func-ţionarea a tot felul de asociaţii şi grupări artis-tice, cum ar fi: „Asociaţia iubitorilor de literatură,ştiinţă şi artă ucraineană” (Lvov, 1898), „Societa-tea Taras Şevcenko” (Lvov,1905), „Asociaţia ar-

tiştilor din sudul Rusiei” (Odesa, 1890). În sfârşit,între factorii care au favorizat şi au determinatspecificul avangardei ucrainene, trebuie amintitaici şi faptul că mulţi ucraineni, îndeosebi cei trăi-tori în teritoriile alipite la Imperiul Austro-Ungar, au călătorit liber în Occident unde austudiat şi au cunoscut pe viu direcţiile novatoareîn arta sfârşitului de secol XIX şi începutului desecol XX.

Dar, aderând perfect la spiritul timpului,pentru care unul dintre principiile creatoareesenţiale s- a dovedit a fi acela al universalismu-lui, avangarda artistică ucraineană a devenit con-ştientă că, în ceea ce- o priveşte, pentru a conferiacestei aderări un sens specific, va trebui să mi-liteze, în primul rând, pentru renaşterea esenţeiartei şi gândirii naţionale. Astfel, se întruchi-pează, într- o realizare originală, spiritul nou alavangardei, întemeiat atât pe străvechi mitolo-geme şi motive ale artei populare şi religioase, câtşi pe procedee şi tehnici artistice caracteristicelor.

Ca şi avangarda europeană, în mare, avan-garda artistică ucraineană a acoperit primele treidecenii ale secolului XX, pe care primul războimondial le împarte în două perioade. Până în1914, căutarea de forme noi şi iniţierea a tot felulde experimente creatoare se întâmplă în deplinălibertate, o libertate ce permite gesturi provoca-toare în afirmarea „ucrainismului”, înţeles ca re-naştere naţională şi socială prin creaţie culturală.

Creaţia respectivă presupunea mai multeaspecte, între care se remarcă respingerea poziti-vismului şi tezismului social narodnicist şi rea-list, profesat de artişti ruşi şi ucraineni în a douajumătate a secolului al XIX- lea, dar şi dezavuarealirismului şi manierismului grupării petersbur-gheze „Mir iskusstva”. Ambele gesturi sunt defi-nitorii pentru societatea „Tânăra muză”,întemeiată în 1906 în Galiţia ucraineană ca ve-rigă într- un lanţ de grupări ale artei europene cepromovau declarativ principiul „artă pentruartă”: „Tânăra Belgie”, „Tânăra Germanie”, „Tâ-năra Franţă”, „Tânăra Polonie”. În societateaamintită activau artiştii plastici, scriitorii şi mu-zicienii O.Luţki, B.Lipki, S.Liudkevici, I.Severin,L.Paraşuk. Alături de „Tânăra muză” şi comple-tând celălalt pol al artei ucrainene, prin excelenţă„asociative”, în acelaşi an, se înfiinţează la Odesagruparea „Casa ucraineană, în care aşa numiţii„hateane” (de la ucr.„hata”- casă) G.Voronoi,A.Krîmski, G.Cerneavski, adepţi ai unor noiforme de viaţă socială şi artistică naţională, cul-tivă o artă care s- ar putea numi tradiţionalistă şineoromantică. Numeroasele expoziţii organizatede grupările respective, precum şi de altele la felde active, dobândesc o semnificaţie decisivă înviaţa, nu numai artistică, a Ucrainei. Între acesteexpoziţii se detaşează, prin anvergura şi ecoul pecare l- au suscitat, „Saloanele” sculptorului V. Iz-debski de la Odesa (1909- 1911), expoziţiile„Zveno” – „Veriga” (Kiev, 1908) şi „Golubaia liliia”– „Nufărul albastru” (Harkov, 1911).

În atmosfera de înaltă emulaţie artistică in-stalată pe teritoriul Ucrainei, saloanele lui Iz-debski se detaşează nu numai ca un fericit spaţiuexpoziţional, dar şi prin semnificaţii teoretice şipedagogice de largă audienţă. Căci, cu ocazia des-chiderii fiecăreia dintre expoziţiile din salonulsău, Izdebski ţinea prelegerile, mai mult sau maipuţin, explicative: Despre sarcinile picturii ac-tuale şi Arta actuală şi oraşul sau propunea pu-blicului creaţii muzicale aparţinând compozito-rilor avangardişti. Despre saloanele lui Izdebskişi despre expoziţiile îndrăzneţe pe care le prezen-tau acestea scriau nu numai ziare şireviste ucrainene ale epocii. Revelator,în acest sens, este un comentariu, apli-

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

�

Livia CotorceaRenaşterea naţională prin cultură

� Istoria mentalităţilor Dat fiind că limba ucraineană,interzisă veacuri la rând atât în

varianta ei vorbită, cât şi în formaei scrisă, a fost vizată cu precădere

în acţiunea de deznaţionalizare,domeniul artei cuvântului s- a

dovedit a fi cel mai greu deconservat şi de reconfigurat.Literaturii ucrainene i- a fost

aproape imposibil să se dezvolte încadrul firesc al limbii natale, săevolueze în specificul ei şi să se

sincronizeze cucontemporaneitatea.

cat şi obiectiv asupra artei noi, publi-cat cu ocazia primei expoziţii interna-ţionale din Imperiul rus, organizate de

Izdebski în iarna 1909- 1910, Comentariul, intitu-lat O neînţelegere între public şi artişti, era sem-nat de P. Nilus şi încerca să explice de ce nu preaa fost bine primită de public o expoziţie care pro-punea, alături de lucrări ale unor pictori autoh-toni, numeroase tablouri semnate de marireprezentanţi ai artei noi europene, printre careVan Dongen, Derain, Le Fauconnier, Braque, H.Rousseau, Vlaminck. Pentru a preveni „neînţele-gerea” dintre publicul ucrainean şi pictura tâ-nără, autohtonă şi europeană deopotrivă, pecoperta catalogului expoziţiei din 1910, organi-zate de salonul lui Izdebski, figura o însemnatălucrare abstractă a odesitului V. Kandinski, lu-crare „explicată” în textul însoţitor de articolulprogramatic Formă şi conţinut, semnat de acelaşiartist. În articolul respectiv, ca şi în cartea sa dinacelaşi an Spiritualul în artă, pictorul ucrainean,deja o somitate artistică în Occident, vede caesenţial principiu creator al noii arte resuscitareaşi regândirea poeticii universalismului religios-artistic, practicat de marea artă europeană înepocile ei de glorie. Opunând „spiritualul”, văzutca temei constant al tuturor artelor şi profesat curecunoscută măiestrie în propria operă, „forma-lismului”, proclamat şi el cu multă energie înepocă, V. Kandinski nu făcea altceva decât să ex-prime esenţa artei ucrainene care, la începutulsecolului XX, încerca, cu disperare, să susţinăefortul de supravieţuire şi de afirmare a unei ţărice- şi simţea identitatea în mare pericol.

Rezumând: prima expoziţie internaţionalăa artei avangardiste din Imperiul rus a fost orga-nizată între 1909- 1910 de salonul lui Izdebski laOdesa şi, apoi, dusă la Kiev, Harkov, S.-Peter-sburg, Riga. Noile orientări ale culturii ucrainenede la începutul secolului XX sunt susţinute nudoar prin intensa activitate expoziţională dusă deasociaţiile şi grupările artistice de profil, dar şi denumeroasele reviste şi ziare, publicate în Ucrai -na, dintre care amintim foarte cunoscutele înepocă, dar şi mai târziu, ca sursă de informareasupra vieţii artistice a epocii: „Arta şi domeniuleditorial”,1909, „Arta”,1911, „Arta din sudul Ru-siei”, 1912- 1914, „În lumea artei”, 1907- 1917.Toate aceste aspecte care s- au afirmat în viaţaculturală a primului sfert de veac XX, prezentatede noi mai sus destul de sumar, au contat în moddecisiv atunci când, înfiinţat în 1917, Institutulde artă din Kiev este decretat în Occident un ade-vărat „Bauhaus ucrainean”.

Artistul ucrainean care a realizat în creaţiaproprie simbioza rapidă şi inspirată dintre direc-ţiile specifice epocii de interstiţiu dintre secoleleXIX şi XX (simbolism, impresionism şi stilul „Mo-

dern”) este genialul Vsevolod Nikolaevici Maksi-movici (1894- 1914). Născut la Poltava, în foartescurta lui existenţă de doar douăzeci de ani şi încei doi ani de creaţie efectivă, cu o viteză năuci-toare, acest pictor a reuşit să ilustreze valoareaesteticii asociative ucrainene, întemeiate pe inter-pretarea originală şi pe „rescrierea” plastică aunor simboluri universale clasice şi naţionale. Încreaţia artistului, această estetică se realizează,în egală măsură, prin scriitura filigranată impre-sionistă, ca şi prin monumentalitatea imagisticăspecifică artei murale bizantine şi ucrainene deîndelungă tradiţie. Lucrările Natură moartă,1912, Carnaval,1913, Sărutul, 1913, dar mai alesAutoportret, 1913, Nudism, 1913, Argonauţii,1914 şi Triton, 1914 sunt revelatoare pentru în-drăzneala cu care pictorul adolescent regândeşteperspectiva, culoarea şi punerea în pagină a unorsemne-imagini ce ţin de esenţa unei viziuni inte-gratoare a lumii şi a omului. În ultimul lui an deviaţă, Vsevolod Maksimovici intră în gruparea fu-turistă rusă din Petersburg care, considerându- lreprezentativ pentru îndrăznelile noii arte, dar şipentru incandescenţa, dezordinea şi inconştienţacu care artistul secolului XX este dator a- şi con-suma existenţa, îl distribuie în rolul principal dinfilmul artistic futurist O dramă la cabaret. Filmula fost realizat în anul 1914 şi a devenit documentnu doar pentru mişcarea futuristă rusă, dar şipentru ultimul an de viaţă a pictorului ucrainean.

Pe dominanta poeticii asociative şi a pree-minenţei „spiritualului” în artă, relevat atât deconvingător de V. Kandinski în 1910, se mişcă toţiartiştii plastici ucraineni: atât cei aflaţi la studiisau afirmaţi deja în Occident, îndeosebi în Ger-mania şi Franţa, cei ce activează în grupări şi aso-ciaţii din Moscova şi Petersburg, cât şi cei, foartemulţi, care au rămas să- şi împlinească destinulartistic acasă, într- unul din marile centre de cul-tură ale Ucrainei.

Aflaţi în ţări străine, artiştii ucraineni, caren- au uitat că sunt cu toţii angajaţi în „renaşterea”naţională prin cultură, înfiinţează asociaţii şigrupări a căror titulatură vorbeşte nu doar depreocupările, dar şi de originea lor. Aşa este, deexemplu, „Asociaţia artiştilor din sudul Rusiei”(1898- 1910), foarte activă în viaţa artistică a ca-pitalei franceze care se defineşte prin ceea ce maricomentatori de artă francezi numesc „duhulucrainismului” şi „neobizantinism”. Membriiacestei asociaţii, ca şi ai altora asemănătoare ei(„Uniunea catolică a ucrainenilor”, 1919- 1920,„Uniunea artiştilor ucraineni”,1929), îşi expun lucrările în celebre ateliere de pictură sau sa-loane, nu puţini dintre ei afirmându- se ca maeştriîn pictură, sculptură sau arte decorative înaintede a fi recunoscuţi ca atare în ţara de origine. Aşas- a întâmplat cu Vasili Kandinski (1866- 1944),Mihail Boiciuk (1882- 1937), Serghei Iastrebţev(pseudonim, Serge Ferat, 1881- 1958), Sonia Terk-

Delaunay (1885- 1979), Elexandra Exter (1884-949), Vladimir Baranov (pseudonim Daniel Bara-noff-Rossine sau Daniel Rossine, 1885-1979),precum şi cu Alexandr Arhipenko (1887- 1964).

Din numărul mare de artişti ucraineni ce fi-gurează cu lucrările lor în marile muzee ale lumii,vom reţine pentru prezentarea noastră câtevapersonalităţi creatoare care, la timpul lor, aufăcut şcoală sub semnul ideii unei arte naţionalelibere şi novatoare, care au contribuit esenţial lapropagarea artei noi şi la elaborarea teoretică aprincipiilor ei de bază sau au marcat în mod deci-siv arta universală.

Ne vom opri, mai întâi, la Mihail Boiciuk,născut în zona occidentală a Ucrainei, în ImperiulAustro- Ungar. Format la şcoli din Viena, Craco-via şi München, acesta se stabileşte, în 1906, laParis unde se- mprieteneşte cu Picasso şi DiegoRivera şi adună în jurul său mai mulţi discipoli,împreună cu care va forma gruparea artistică„Resuscitarea artei bizantine”. Gruparea respec-tivă va fi nucleul viitoarei „şcoli boiciukiste”, atâtde persecutate ulterior de puterea sovietică. LaSalonul de toamnă parizian din 1907, „boiciuki-ştii” expun un număr însemnat de lucrări, desprecare va scrie elogios G.Apollinaire, numindu- i peexpozanţii ucraineni „neobizantinişti”. În 1910, la„Salonul independenţilor” de la Paris sunt expuse18 lucrări colective create de elevii şcolii lui Boi-ciuk. Toate lucrările lor de pe simezele expoziţieisugerau că neobizantinismul (invocat constant deApollinaire în seria lui de articole „Salonul detoamnă”, 1904- 1910 şi „Salonul artiştilor inde-pendenţi”, 1907- 1912), este conceput de ei ca oconstituentă esenţială a ideii artei naţionale, pecare o văd ridicându- se din arta monumentală aBizanţului şi a Renaşterii, dar şi din arta ucrai-neană a secolelor XVII- XVIII.

Întors, în 1910, la Lvov împreună cu eleviisăi, lansaţi deja în Occident (Ivan Padalka(1893- 1937), Vasili Sedlear (1899- 1937), OksanaPavlenko (1895- 1991), Evgheni Sagaidacinîi(1886-1961), Sofia Nalepinskaia- Boiciuk (1884-1937), M. Boiciuk restaurează icoane vechi înmuzee şi biserici ucrainene şi ruseşti, pictează bi-serici în Lvov, Iaroslavl sau în alte oraşe, reali-zează monumentala frescă de la Catedrala dinKiev „Sf. Sofia”, continuă să adune în jurul său ti-neri artişti pe care- i formează ca pictori „bizanti-nişti”. În toate lucrările, individuale sau colective,realizate de aceşti artişti se afirmă poetica „şcoliiboiciukiste”, care cultivă schematizarea hieraticăşi simplitatea unor imagini monumentale, pers -pectiva inversă în zugrăvirea convenţională aobiectului pictat, reintepretarea unor imagini bi-blice, mitologice şi contemporane într- un stil na-rativ în care se îmbină în mod inedit limbajulplastic al secolului XX şi umorul ucrainean de în-delungă tradiţie. �

�

38

ANUL XXVI � Nr. 9 (762) � 2015

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

toate sărbătorile, se trezea cu conştiinciozitate odatăcu cocoşii, conştient că la prima oră barurile şi res-taurantele aveau nevoie de pâine. Dorinţa de amunci este alimentată de speranţa distracţiei;acesta este secretul eternităţii.

Dacă jocul, cântecul, dansul sunt universale şite determină să te simţi oriunde acasă, umorul teaduce la realitate. Şi nu din cauza barierelor lingvis-tice ci din cauze mai subtile care ţin de seva care netraversează. Ne sunt suficiente câteva porecle Fă-nică a lu’ Catâru’, Tanţa lui Făsui, Veta, Sucă, neaTănăsucă a lu’ Golan, Gogu a lu’ Pecingine, sau câ-teva regionalisme bătârn/bătrân, boleşniţă/boală,cloţă/cloşcă, odaie/cameră, schier/fier, trin/tren,sau expresii cu matale vând şi pe dracu’ drept înger,fi- ţi- ar starea ta!, căscatul de Sucă, ca să ne încercerâsul. Torrente, poliţist corupt, antieroul şi persona-jul principal al seriei de emisiuni televizate cu ace-laşi nume, îi farmecă pe spanioli prin umorul săuvulgar. Un alt serial recent, bazat pe viaţa unei co-munităţi de vecini din blocul din strada Desengaño21/Dezamăgire 21, Aquí no hay quien viva/Aici ni-meni nu poate trăi, plictiseşte prin exagerarea preo-cupării, a spionării celuilalt. Alt program însă decele mai multe ori pe aceeaşi frecvenţă vulgară esteEl Club de la Comedia/Clubul Comediei, înregistratcu public în diverse teatre spaniole şi care este gân-dit ca un cumul de monologuri susţinute de actori şi

invitaţi. Foarte apreciat de către spanioli nu ajungesă ne atragă pe noi, cei obişnuiţi cu un comic de lim-baj, de situaţie, de caracter, de moravuri, de numedin aceleaşi motive. Mai amuzant era un intermezzoumoristic care se transmitea cu ani în urmă la tele-viziunea naţională în cadrul programului Noche defiesta/Noapte de petrecere şi care, luând o temă pre-cum dieta şi sportul, o trecea prin simţirile a trei pe-rechi, căsătorite de 4 ani, de 14 ani şi de 40 de ani.Cuplul care avea 40 de ani de căsnicie purta numerelevante, ramolite, Pepa şi Avelino. Multe compa-raţii, asocieri şi mai puţine vulgarităţi. Umorul era– emisiunea nu se mai difuzează de ani buni – unulclasic şi sănătos, de altfel, contractaseră doi actoriamatori din Europa de Est.

Declicul meu s- a produs aici, la râs. Cât râdemacasă şi cât râdem în afara ei. Ce ne face să râdemacasă şi ce ne face în afară. Găsim aceleaşi teme?După ani de întrerupere a fluxului comunicării înromână, mă minunam cănd vizualizam expresii careîn alte ocazii nu m- ar fi impresionat: du- te la dracu’să te pieptene. Parcă e mai plastică decât hacer elindio/a- l face pe indianul, a se distra sau a- i distrape ceilalţi cu năzbâtii şi glume. Şi am înţeles atuncică râsul, joaca, esenţa vieţii, pentru mine înseamnălimba română; numai în limba română jocul are altedimensiuni, atinge sfere cu care nicio altă limbă nupoate intra în rezonanţă.

Şi de atunci văd altfel meleagurile acelea în-depărtate în care oamenii se bucură la fiecare cu-vânt pe care îl simt. Tot de atunci, cred că toţi avemnevoie de exerciţiul de a trăi, de a învăţa, de a necroi drum în altă ţară pentru a cinsti mai mult pă-mântul ce ne- a fost dat. De multe ori alegerile noas-tre pentru viitor, raţionale, calculate, nu fac decâtsă ne întoarcă cu mai mult dor şi drag spre trecut,ca să închidem armonios cercul. Personal, am avutnevoie de exerciţiul din Spania ca să- mi dau seama

că Sache a lu’ Zăpăcitu’, Cataliţa lu’ Trei Cârlige,Nae a lu’ Plămădeală sau al lui Fleţu, ai lui Fleaşcă,a lui Gârlă, a lui Tiugă, Ionete a lui Făsui, Nătărăuăl bătrân nu pot fi înlocuiţi de Mafalda, de Pantu-flín, de Paquita Pulgarcita o de Pepito Pérez. Îi simtatât de aproape pe afurisiţii şi juraţii mei încât măidentific cu toţi ţăranii care, aşa cum sentenţios spu-nea Tolstoi referindu- se la ţăranul rus – adevăratulpăstrător care a făcut să dăinuască limba rusă–, sesimt în limba română ca peştele prin apă, scot cu-vintele, precum un magician, din mânecile cămăşiialbe, suflecate, vorbesc întruna, dezbat, aduc argu-mente, depistează şi corijează situaţii, şi… glumescinteligent.

Referinţe bibliografice

CERVATES, Miguel de. (1916). El ingeniosohidalgo Don Quijote de la Mancha. Edición críticapor F. Rodríguez Marín. 6 vol. Ed. Imprenta de la“Revista de archivos, bibliotecas y museos”. Madrid

GIURESCU, Constantin C. (1943). Istoria ro-mânilor. Din cele mai vechi timpuri până la moarteaRegelui Carol I. Editura Cugetarea- Georgescu De-lafras. Bucureşti.

ORTEGA Y GASSET, José. 1932. Obras (Me-ditaciones del Quijote e ideas sobre la novela –Medi-tación de El Escorial)/Opere (Reflecţii din Quijote şiidei despre roman – Reflecţie din El Escorial). Es-pasa- Calpe. Madrid- Barcelona.

SERRANO PLAJA, Arturo. 1967. Realismo“mágico” en Cervantes – “Don Quijote” visto desde“Tom Sawyer” y “El Idiota”/Realism “magic” la Cer-vantes – “Don Quijote” văzut din perspectiva lui“Tom Sawyer” şi a “Idiotului”. Editorial Gredos. Ma-drid �

Dana OpricaȚara mea de dincolo de depărtări(urmare din pagina 33)

39

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

SEPTEMBRIE 2015

SOS! PământulDe o vreme se înmulţesc fenomenele ex-

treme, iar schimbările climatice sunt tot atâteasemne pentru scenarii apocaliptice. Oamenii deştiinţă le studiază cu scrupulozitate, propun solu-ţii, elaborează variante de scenarii, dar… glasullor se pierde parcă în deşertul intereselor de totfelul. Între a fi şi a avea, astăzi se alege aproapenecondiţionat, cel de al doilea urmând parcă prin-cipiul după noi, potopul. Luând aminte la confrun-tările din ultima vreme, ONU a organizat o seriede evenimente destinate să conştientizeze umani-tatea asupra viitorului care se arată mereu maipericlitat. Înscriindu- se în aceste preocupări, Aca-demia Română, prin Secţia de Ştiinţe Agricole şiSilvice, a organizat evenimente ştiinţifice dedicateZilei Mondiale a Mediului, Zilei Mondiale a Mări-lor şi Oceanelor şi Zilei Mondiale pentru Comba-terea Deşertificării şi Aridizării. Volumul Schim-bări climatice globale. Grija pentru resurse natu-rale apărut la Editura Academiei Române însu-mează comunicările prezentate la simpozionuldedicat Zilei Mondiale a Mediului. La Conferinţade la Stockholm s- a evidenţiat că „a fost atins mo-mentul din istorie când trebuie să regândim ac-ţiunile noastre de pe întreaga planetă cu oprudenţă mai mare faţă de consecinţele asupramediului. Prin ignoranţă sau influenţă putem de-termina vătămări masive şi ireversibile mediuluiterestru de care depinde viaţa şi bunăstarea noas-tră”. La aceasta, autorul adaugă cu îndreptăţirecă la aceasta situaţie se ajunge „mai ales atuncicând se iau decizii prin lăcomie şi pentru obţine-rea de profit cu orice preţ, fără a se ţine seama deconsecinţele dezastruoase asupra mediului carene înconjoară, în care trăim şi în care trebuie sătrudească şi urmaşii urmaşilor noştri”. Fără să seadauge Casandrelor, în documentele Conferinţeise apreciază că „printr- o cunoaştere mai amplă şiacţiune înţeleaptă, putem realiza o viaţă maibună, într- un mediu propice cerinţelor şi speran-ţelor umane”. Eveniment ştiinţific de primă im-portanţă, Conferinţa a fost urmată de numeroasemanifestări ştiinţifice de înaltă ţinută ştiinţificăşi răspundere în cadrul cărora s- au făcut analizecare să orienteze acţiuni modelatoare de atitudinecivică şi nu numai. Astfel, Raportul Brundtlanddin 1987, subintitulat Viitorul nostru comun cu-prinde principii directoare şi soluţii pentru satis-facerea exigenţelor prezentului, fără să diminuezeposibilitatea generaţiilor viitoare să- şi îndepli-nească propriile concepţii şi deziderate pentru odezvoltare sustenabilă a societăţii umane, dezvol-tare ce să arate respectul şi preţuirea pe care sun-tem datori să o arătăm mediului. În cele din urmă,am putea spune că este vorba chiar de un interesvital dacă nu gândim viitorul în termenii tră-ieşte- ţi clipa sau după noi, potopul.

Volumul prezintă integral comunicările pre-zentate la sesiunile dedicate Zilei Mondiale a Me-diului – „Schimbările climatice, mediul şi

securitatea alimentară”; Ziua mondială a Mărilorşi Oceanelor şi „Deşertificarea şi aridizarea –Agricultura şi securitatea alimentară”. Pentru afi în ton cu vremea, ne oprim la secţiunea dedicatădeşertificării din care am reţinut comunicarea Se-ceta în România – provocări şi oportunităţi de pre-venire şi combatere a efectelor în agriculturăsemnată de Elena Mateescu şi Ion Sandu, directorgeneral şi, respectiv, director executiv la Adminis-traţia Naţională de Meteorologie. De la început,se subliniază că „seceta reprezintă factorul limi-tativ care se manifestă pe cea mai mare suprafaţăagricolă” şi că cele mai expuse sunt Dobrogea,sudul Câmpiei Române, sud- estul şi estul Moldo-vei şi Câmpia Tisei. Cei mai secetoşi ani din ul-tima vreme au fost 2006- 2007; 2011- 2012. Pe bazadatelor existente au fost elaborate şi scenarii pen-tru anii 2012- 2050 pentru care se prevede o secetăpedologică puternică şi extremă. Şi o întrebare de-cisivă: care sunt măsurile de adaptare a tehnolo-giilor? În ordine, modificarea datei de semănat,optimizarea duratei de vegetaţie, modelarea adec-vată a efectelor principalelor caracteristici gene-tici ale plantelor. Nu în ultimul rând, un roldeterminat revine şi cercetării ştiinţifice de spe-cialitate care ar trebui să urmărească obiectivecum sunt: inter- operabilitatea între sisteme de ob-servaţie şi gestionare a informaţiilor; schimbul deexperienţă privind noi metode de estimare a mo-dificărilor producţiei agricole sub influenţa modi-ficărilor climatice; măsuri specifice de prevenire adegradării terenurilor şi reabilitarea terenurilorsuprafeţelor cu degradare severă; desfăşurareaunei activităţi de conştientizare publice a efectelorsecetei, deşertificării şi a lipsei apei cu precădereîn zonele rurale. Printre măsurile de prevenire şireducere a efectelor fenomenului de secetă gene-rate de schimbările climatice, Gheorghe Sin,membru corespondent al Academiei Române şi dr.Ana Popescu, secretar ştiinţific la Academia deŞtiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şi-şeşti”, reţinem elaborarea hărţilor de vulnerabili-tate şi de risc la secetă, orientarea spre unsortiment modificat de culturi agricole, adaptareasortimentului de specii cultivate în ţara noastrăîn sensul extinderii celor care sunt cunoscute cafiind rezistente la secetă, creşterea ponderii spe-ciilor cu durată scurtă de vegetaţie ş.a. Analiza de-taliată a tuturor conduce la unele recomandăriadecvate – extinderea unor culturi tolerante la de-ficitul de apă; alternanţa culturilor, lucrări reduseale solului, extinderea suprafeţei irigate, comba-terea buruienilor ş.a. Ca un leitmotiv revine con-ştientizarea agricultorilor pentru schimbăriagricole adecvate şi, aproape necondiţionat, creş-terea aportului cercetării ştiinţifice.

Sine ira et studioÎn general, atunci când se vorbeşte sau se

scrie despre rolul femeilor în viaţa socială de ieri

sau de mai demult, se presimte încă o umbră avechilor prejudecăţi din care nu am reuşit săieşim cu excepţia unor „evadări” mai mult saumai puţin spectaculoase. Poate în această„umbră”, apoi şi datorită titlului, cartea Grădinarozelor. Femei din Moldova, Ţara Românească şiTransilvania. Sec. XVII- XIX, apărută la EdituraAcademiei Române, poate stârni zâmbete de con-descendenţă unora dintre cititori respirând aerulcam trecut al postmodernismului. S- ar puteaspune că, de- a lungul anilor, s- ar putea vorbi des-pre o conştiinţă a identităţii de gen? Care ar fispecificul? Violeta Barbu, Maria Magdalena Szé-kely, Kinga S Tüdös şi Angela Jianu configureazăun răspuns într- o frescă istorică atipică, valo-roasă cu atât mai mult cu cât, se ştie, sunt destulde puţine documente şi reconstituirea a cerutcompetenţă ştiinţifică şi migală de artizan. Estevorba, cum suntem înştiinţaţi din Cuvânt înainte,„de femei în diverse ipostaze individuale, antro-pologice şi sociale, în floarea vârstei sau întoamna vieţii, în fruntea ţării sau în anonimat,fiice, soţii, mame, surori, bunici, soacre, amante,văduve, iubitoare de cultură sau neştiutoare decarte”. Este o saga cu patru părţi – „Moldova, sec.XVII”, realizată de Maria Magdalena Székely;„Ţara Românească, sec. XVII- XVIII”, de VioletaBarbu; „Transilvania, sec. XVII- XVIII” de KingaS Tüdös şi „Principatele Române, sec. XIX” de An-gela Jianu. Nu este vorba atât de o tipologie câtmai degrabă de un „buchet” de portrete a căruifarmec e cu mult mai mare decât al fiecărei „flori”aşa încât mai degrabă ne găsim în faţa unui uni-vers care îşi recuperează unitatea dintr- o diver-sitate în care se regăseşte şi pe care o reprezintă.Titlul cărţii este inspirat de antologia de scrieri asfintei vizionare Marguerite- Maria Alacoque(1647- 1690) intitulată „Grădina rozelor cea bineînmiresmată”, iar perioada prezentată mar-chează începutul unei perioade în care femeiaeste prezentă şi în afara spaţiului domestic în celsocial. Suntem în faţa unui proces de reconfigu-rare a vieţii sociale, descris cu acribie şi demn detot respectul cu atât mai mult cu cât documentelesunt destul de puţine şi reconstituirea anevoie defăcut. În acest scop, s- a făcut recurs şi la menta-litatea vremii în care a trăit fiecare dintre perso-nalităţile prezentate, la povestiri, astfel încât„biografiile sunt purtătoare de destine, ci şi de lu-mile care le poartă” într- o relaţie de reciprocă îm-bogăţire. Există o miză importantă care merităîntregul efort: „Singularitatea itinerarului indivi-dual, în care se află înscrisă în chip misterios,unic şi irepetabil, ca în fiecare dintre noi, căuta-rea unui sens şi aspiraţia spre fericire”. Simplu şifiresc spus, poate chiar banal pentru omul zilelornoastre grabnic căutător de „senzaţional” şi de totfelul de „bombe” care dacă nu există se inven-tează pentru a crea atmosferă. Aflăm, între altele,că în a doua jumătate a sec. XVI şi în cele urmă-toare apare ceea ce s- a numit „profesionalismulfeminin”, prezenţa femeilor în activităţi meşteşu-găreşti, e adevărat, la început cu precădere înspaţiul privat. La noi, procesul a demarat maitârziu şi s- a manifestat mai întâi prin târguri,unde vindeau diferite mărfuri sau se îndeletni-ceau cu cârciumăritul. Cu timpul, preocupăriles- au înmulţit şi diversificat – au apărutzugrăviţe, talpalariţe, săpunăriţe, băieşiţe, ciz-măriţe, potcovăriţe, olăriţe, pescăriţe şi cu alte în-deletniciri după nevoile şi posibilităţile locului.Oricum, munca era una care presupunea price-pere şi meşteşug – alimentaţie publică şi miculcomerţ – şi mai puţin sau deloc muncă fizicăbrută, nediferenţiindu- se de situaţia din Europaapuseană.

Încheiem cu Dora d’Istria, numită de An-gela Jianu un „dar făcut Europei”, Elena Ghica,devenită aproape o legendă, autoare deosebit deprolifică, cu a nenumărate studii şi articole careau impus- o în lumea intelectuală europeană, im-plicată cu o anume discreţie în mişcarea pentruemanciparea femeilor. Este evocată opera ei, în-deobşte cunoscută, cu evidenţierea studiului „Lesfemmes en Orient” ca întâiul studiu istoric care atratat situaţia femeilor din răsăritul Europei,prin care a pregătit integrarea lor în mişcarea in-ternaţională pentru drepturile femeilor. Lucrareaare marele merit de a scoate din colţurile ascunseale istoriei personalităţile unor femei mai multsau mai puţin remarcate pe un traseu de la ano-nimat la afirmare în spaţiul public unde prezenţalor a însemnat un plus de inteligenţă, creativi-tate, responsabilitate şi farmecul acelui „etern fe-minin”.

Pagină realizată de Elena Solunca

■ Academia Română ■ Ştiri ■ Evenimente ■ Cărţi

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este GRATIS

Alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi douăOferta se aplică tuturor titlurilor din catalog,

inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existenteOferta este limitată

Fiţi printre primii care beneficiază de eawww.ideeaeuropeana.ro

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Adresa redacţiei: Asociaţia CONTEMPORANULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.com

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania Naţională „Poşta Română” S.A., ActaLegis SRL, Zirkon Media, S.C. Orion Press Impex2000 SRL, S.C. Manpres Distribution SRL.Revista este distribuită de Editura Regală SRL (tel.: 021 317 90 81) şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay.AbonamenteRomânia: 60 lei/anStrăinătate: 50 euro/an

Abonamente pentru România cu plata prin sms:12 euro + TVA (12 numere: 2 sms-uri cu textulEPG la numărul 7466)

Taxele de expediere sunt incluse.Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia ContemporanulOP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti

Sediul central:Calea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti, sector 5 cod: 050711

Proiect editorial co-finanţat deAdministraţia Fondului CulturalNaţionalProiectul nu reprezintă în modnecesar poziţia AdministraţieiFondului Cultural Naţional. AFCN nu esteresponsabilă de conţinutul proiectului sau demodul în care rezultatele proiectului pot fifolosite. Acestea sunt în întregimeresponsabilitatea beneficiarului finanţării.

Cod fiscal: 26718854Cont Lei: RO61RNCB0072115479360001BCR Filiala Sector 1 Bucureştiwww.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro

Noutăţi editoriale