REVisTă NAţiONALă de cultură, politică şi ştiinţă ANUL XXVi · NR. 1 (754) · iANUARiE 2015

■ „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

■ Nicolae Breban. Fractura din câmpul literelor şi al culturii române■ Nicolae Breban. Fractura din câmpul literelor şi al culturii române■ Aura Christi. Legea pentru finanțarea revistelor de tradiție ■ Aura Christi. Legea pentru finanțarea revistelor de tradiție

din România și... din România și... Ochiul magicOchiul magic■ Radu Mareş. Ursăcheştii■ Radu Mareş. Ursăcheştii

■ Poeme de Cristina Tătaru■ Poeme de Cristina Tătaru

■ O carte-eveniment ■ Theodor Codreanu: ■ O carte-eveniment ■ Theodor Codreanu: Eminescu incorect politicEminescu incorect politic■ Andrei Marga. Oportunism şi gândire■ Andrei Marga. Oportunism şi gândire

■ Adrian Dinu Rachieru. George Bălăiţă şi demonul povestirii■ Adrian Dinu Rachieru. George Bălăiţă şi demonul povestirii

■ Valorile României – valori europene■ Valorile României – valori europene■ Luiza Barcan. Un magician al formelor – Alexandru Grosu■ Luiza Barcan. Un magician al formelor – Alexandru Grosu

■ Călin Căliman. APTR 24. Premianţii micului ecran■ Călin Căliman. APTR 24. Premianţii micului ecran■ Eveniment. Şapte Premii Constantin Brâncoveanu şi un Premiu special■ Eveniment. Şapte Premii Constantin Brâncoveanu şi un Premiu special

■ Academia Română • Ştiri • Evenimente • Cărţi■ Academia Română • Ştiri • Evenimente • Cărţi

Apare cu sprijinul Ministerului Culturii

EugEn Simion

2

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

ApElpEntru SAlvArEA culturii

românE viisemnat de 900 de

personalităţi din România, Israel,SUA, Franţa, Germania, Irlanda,

Republica Moldova etc.pentru informaţii la zi –

accesaţiwww.ideeaeuropeana.ro

(click revista contemporanul)

SUMAR

EditorialNICOLAE BREBAN l FRACTURA DIN CâMPUL LITERELOR ŞI AL CULTURII ROMâNE/ 3PolemiceAURA CHRISTI l LEGEA PENTRU FINANţAREA REVISTELOR DE TRADIţIEDIN ROMâNIA ŞI… oChIul magIC/ 4LecturiMARIAN VICTOR BUCIU l POETICA LUI BASARAB NICOLESCU/ 6Dintr-o haltă părăsităCASSIAN MARIA SPIRIDON/ 7EseuCONSTANTINA RAVECA BULEU l ANTROPOSOFIE TRANSILVANă ÎNEPOCA INTERBELICă/ 8Povestea subteraneiAURA CHRISTI l ARCHAEUS – REALITATEA REALITăţILOR/ 9(Con)texteMARIA-ANA TUPAN l ÎN jURUL FANTASTICULUI/ 11PolemiceMAGDA URSACHE l CAMPANIILE AUREI CHRISTI/ 12Editura Academiei Române ■ Avanpremieră editorialăION COjA l parIul valah/ 13Literatura română după o revoluţieALEx. ŞTEFăNESCU l O CARTE STRANIE/ 15O carte-evenimentTHEODOR CODREANU: emIneSCu InCoreCt polItICEDITURA SCARA PRINT, BUCUREŞTI, 2014ANDREI MARGA l OPORTUNISM ŞI GâNDIRE/ 16■ Semnal editorial THEODOR CODREANU l emIneSCu InCoreCt polItIC/ 18Rondul de ziGELU NEGREA l ÎN CE FEL DE ţARă TRăIM?/ 21EvenimentŞAPTE PREMII CONSTANTIN BRâNCOVEANU ŞI UN PREMIU SPECIAL/ 22PoemeCRISTINA TăTARU/ 23ModeleADRIAN DINU RACHIERU l GEORGE BăLăIţă ŞI DEMONUL POVESTIRII/ 24ModeleRADU MAREŞ l URSăCHEŞTII/ 26ModeleCONSTANTIN CUBLEŞAN l INDIGNARE. MâNIE. REVOLTă/ 28■ Academia Română ■ Ştiri ■ Evenimente ■ CărţiNICOLAE ILIESCU l UN MECENA SUB IATAGAN/ 29ELENA SOLUNCA MOISE l LIBERTATEA PRIN SERVITUTE/ 29Clubul Ideea EuropeanăELENA SOLUNCA-MOISE ÎN DIALOG CU GHEORGHE PăUNun mare noroC pentru CeI Ca mIne, năSCuţI în zodIa joCuluI/ 30■ EvenimentVALORILE ROMâNIEI – VALORI EUROPENE/ 31Cronica plasticăLUIzA BARCAN l UN MAGICIAN AL FORMELOR – ALExANDRU GROSU/ 33FilmDANA DUMA l SATIRă ŞI AUTOREFLExIVITATE/ 34FilmCăLIN CăLIMAN l APTR 24. PREMIANţII MICULUI ECRAN/ 35EvenimentAntologiile ContemporanulIURI POLIAKOV l Cerul deCăzuţIlorPrezentare şi traducere de CECILIA MATICIUC/ 36Eveniment„ROMâNIA – SPECIFIC NAţIONAL ŞI VIzIUNE EUROPEANă”/ 36punCtul CrItIC/ 37Poezia azi ■ RememberCRISTINA BERINDE l ÎN NUMELE POEzIEI VII/ 38EseuADRIANA TEODORESCU l RITUALIzăRI THANATICO-LITERARE/ 39

Senatul Contemporanul:

ŞTEFAN BORBéLy, NICOLAE BREBAN,AURA CHRISTI, VICTOR IVANOVICI, ANDREI MARGA, VIRGIL NEMOIANU, BASARAB NICOLESCU, DUMITRU RADU POPESCU, EUGEN SIMION,ION SIMUţ, EUGEN URICARU

AURA CHRISTI(redactor- şef)

ANDREI POTLOGCARMEN DUMITRESCUMIHAELA DAVIDADRIAN IONUţ PREDAFLORIN AFLOAREI

Corespondenţi din străinătate:EMIL RAţIU (ITALIA)PHILIPPE PALINI (FRANţA)MIRCEA GHEORGHE (CANADA)

Rubrici:ŞTEFAN BORBéLy, MARIAN VICTOR BUCIU,CONSTANTINA RAVECA BULEU, CăLIN CăLIMAN,IRINA CIOBOTARU, BOGDAN CREţU,CONSTANTIN CUBLEŞAN, DANA DUMA, BORIS MARIAN, MARIN RADU MOCANU, GELU NEGREA, ADRIAN DINU RACHIERU,MARIA- ANA TUPAN, MAGDA URSACHE

Vignetele rubricilor – LAURA POANTăViziune grafică – MIRCIA DUMITRESCU

Editor: Asociaţia CONTEMPORANUL

ISSN print 1220- 9864ISSN online 1841- 0685Revista este înregistrată la Oficiul de Statpentru Invenţii şi Mărci (OSIM)

Adresa: Asociaţia CONTEMPORANULO. P. 22, C. P. 113, Sector 1, Bucureşti Cod 014780Tel./Fax: 021. 212 56 92 Tel.: 021. 310 66 18Sediul central: Casa Academiei, Calea 13 Septembrie, nr. 13Bucureşti, sector 5, 050711

Revista este membră a Aso ciaţieiRevistelor, Publicaţiilor şi Editurilor (ARPE)E- mail: office@contemporanul.rowww.contemporanul.ro

Contemporanul. Ideea europeanăare 40 de pagini

Apare cu sprijinulMinisterului Culturii

Tipar: SC SIGMA MEDIA SRL &Asociaţia EUROBUSINESS

Unica responsabilitate a revistei Contemporanul. Ideea europeanăeste de a publica opiniile, fie acestea cât de diverse, ale colaboratorilor ei. Responsabilitatea pentru conţi nutulfiecărui text, conform Art. 205- 206 CodPenal, revine exclusiv autorilor

Număr ilustrat cu fotografii realizate deAURA CHRISTI (Roma, Muzeele Vaticanului)

Premiile Contemporanulsunt decernate cu sprijinul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional din România

Astăzi una dintre celemai cunoscute şi mai presti-gioase instituţii culturalebucureştene, Muzeul Naţio-nal al Literaturii Române(MNLR) are în urmă o isto-rie interesantă, cu maimulte etape distincte, în cei57 de ani de la inaugurareasa în 1957 (ceea ce face dinanul 2014 unul oarecum aniversar, datăfiind... concordanţa cifrelor!). Fondatorul,nimeni altul decât Perpessicius, l-a gânditca pe un centru de cercetare şi editare înjurul unui fond arhivistic. L-au continuat,până în 1989, Alexandru Oprea, AdrianaDaia, Nicolae Ciobanu şi Pavel Pereş, iarla începutul anilor ’90, după căderea regi-mului comunist, Dan Petrescu şi PetruCreţia. Director din 1991, Dan AlexandruCondeescu a transformat MNLR într-uncentru cultural multilateral, la profiluliniţial adăugându-se evenimente literare,teatrale, plastice ş.a.m.d. L-au continuat,după 2007, Elena Flueraşu, Radu CălinCristea, Lucian Chişu. Director dinfebruarie 2014, Ioan Cristescu a avut degestionat episodul de-a dreptul dramatical evacuării Muzeului din sediul de peBulevardul Dacia în care funcţiona din1967. Aflat acum „în refugiu”, mutat pro-

vizoriu, cu întreaga arhivă,în Casa Scânteii, MNLR eîn aşteptarea atribuiriiunui nou sediu, pe măsuraimportanţei sale. Întretimp, organizează eveni-mente publice în alte spaţiiaflate sub aceeaşi tutelăadministrativă a PrimărieiBucureştiului: în foaiere şi

săli de teatru etc.Despre cum îi merge Muzeului Naţio-

nal al Literaturii Române la anul 2014 evorba la Cafeneaua critică, într-o discu-ţie cu Ioan Cristescu şi echipa MNLR.

Amfitrion: Ion Bogdan LefterCafeneaua critică este un proiect

de dezbateri culturale pe teme de actuali-tate. Prima serie s-a desfăşurat în anii1990, la CafeneauaFacultăţii de Litere aUniversităţii Bucu-reşti. Seria a doua adebutat în noiembrie2008 la Clubul TSC şia continuat la ClubulA şi la Club Control.Din toamna lui 2011dezbaterile Cafene-lei critice au loc laClub A*.

*Invitaţii „stagiunii” 2014-2015: GabrielChifu şi Magda Cârneci, Cosmin Ciotloş,Gabriel Dimisianu, Georgeta Dimisianu,Marian Drăghici, Eugen Negrici (ediţia a 137-a); Adrian Majuru şi echipa Muzeului Munici-piului Bucureşti (ediţia a 138-a); Vasile Şirli şiClaude Karnoouh, Alexandru Şipa, Ana Tre-stieni (ediţia a 139-a); Marina Constantinescu,Aura Corbeanu, Doina Lupu, Irina Tapalagă,Dan Boicea, Mirela Năstăsache, Lucian Mun-tean, Rareş Florin Stoica, Beatrice Lăpădat şiVlad A. Arghir, Andreia Bîrsan, Cătălin Burcea(despre Festivalul Naţional de Teatru 2014)(ediţia a 140-a); Florin Iaru, Iosif Klein-Mede-şan, Bogdan Murgescu, Dorel Şandor, CristianTeodorescu şi Claude Karnoouh, Adrian Nicu-lescu, Liviu Tutilă (despre democraţie şi ale-geri) (ediţia a 141-a); Silviu Lupescu, AdrianŞerban, Bogdan-Alexandru Stănescu, AdrianBotez, Alin Croitoru, Dan Croitoru, Lucian DanTeodorovici, Ana Maria Tăbîrcă (echipa Editu-rii Polirom) şi George Ardeleanu, Cosmin Ciot-loş, Bogdan Dumitrescu, Filip Florian, SimonaPopescu (ediţia a 142-a); Nicolae Manolescu,Călin Vlasie, Ionuţ Burcioiu, Mădălin Costache,Cristi Lică, Mirona Pintilie, Silviu Stancu şiOana Chelaru-Murăruş, Gabriel Chifu, LiviusCiocârlie, Ion Horea (aniversări Nicolae Mano-lescu – 75 şi Editura Paralela 45 – 20) (ediţia a143-a); Răsvan Popescu şi Claude Karnoouh,Iosif Klein Medeşan, Mihai Nebunu, Bujor T.Rîpeanu (ediţia a 144-a).

■ Bref

Cum îi mai merge Muzeului Naţional al Literaturii Române? –cu ioan Cristescu şi echipa MNLR

(Cafeneaua critică, la Club A)

Să fie, oare, revolta violentă, plătită cutrupul a vreo mie de cetăţeni, tineri maiales, prima noastră revoltă, mişcare,care vine cu adevărat „de jos”? Care a

fost în sfârşit cu adevărat reală, violentă,contrazicându- i pe nu puţinii sceptici din ţară şistrăinătate care vorbesc despre incapacitatea româ-nului de a se scula!, despre eterna mămăligă care nuface explozie?! Amintind mai sus de splendida victo-rie de yom Kippur a evreilor contra alianţei arabe,care distruge în fine falsul mit al „fricii” congenitale,al „laşităţii” evreilor, putem într- adevăr să compa-răm revoluţia noastră cu ea: o reală schimbare a„domnilor” şi instituţiilor, făcută cu violenţă, venităde jos, ca o garanţie, ca o promisiune de sânge a unoracte de veghe, rezistenţă viitoare activă! A unei vii-toare şi reale istorii de demnitate înţeleasă şi asu-mată! Iar acei intelectuali sau nu, care încă au dubiiasupra realităţii revoluţiei, o ridiculizează cu un„eroism” şi un humor de bâlci, perfect ignobile, artrebui să ia aminte la acest lucru: lucrurile se schim-bă chiar şi în istoria conştiinţelor.

Să ne reîntoarcem puţin la cu adevărat splen-dida, solida, în sfârşit existenta Istorie… a criticuluiN. Manolescu şi să extragem de aici una din extremde amuzantele, dacă nu de- a dreptul caracteristicepentru ultimul manolescu, mici nerozii care aratăîncă o dată că un om inteligent când spune o prostieîi întrece pe proştii cei mai redutabili! Iată, dăm cita-tul din articolul despre Virgil Ierunca: „Aşa se expli-că de ce impactul în România comunistă (undeIerunca era cunoscut prin intermediul Europei Libe-re) al comentariilor sale publice sau filosofice va fi dela început mai mare decât în mediile franceze. Ironiape care o pun unii încă astăzi în aprecierea unor per-sonalităţi ca Monica Lovinescu ori Virgil Ierunca,atunci când constată că reputaţia lor în Franţa a fostincomparabil sub nivelul aceleia din ţară, nu enumai o dovadă de ignoranţă, dar şi una de gândirestupidă. Nimic în fond, dacă trecem peste contextulpolitic, nu i- ar fi împiedicat pe Monica Lovinescu şiVirgil Ierunca să publice cărţi în Franţa şi să- şi facăun nume. În anii ‘60, faptul devenise realizabil.Debutul exilului lor, într- un Paris dominat de o stân-gă prosovietică, pe cât de naivă ideologic pe atât deagresivă verbal, le- a deschis însă un drum diferit şila care, mai târziu, nu mai aveau nici de ce, nici cumsă renunţe: acela de a se consacra actualităţii dinţară. Dar, păstrând proporţiile, n- a făcut Maiorescuacelaşi lucru cu trei sferturi de veac mai devreme?”

În vreo douăzeci de rânduri dintr- o istorie atâtde bine structurată, excelent scrisă – mă rog, cuomisiunile şi partipris- urile pe care, probabil, comen-tatorii nu vor întârzia să le comenteze! – iată, aproa-pe tot atâtea inexactităţi şi o nerozie, de- a dreptul –mai flamboaiantă, mai crispantă chiar de cât acea„gândire stupidă” pe care o pune Manolescu pesocoteala celor care – de altfel, ca şi sub semnatul! –declară că cei doi, M.L. şi soţul d- sale, nu erau absolutdeloc cunoscuţi în mediile literare franceze!

De la începutul fragmentului – unde se afirmăcă impactul comentariilor lui Ierunca ar fi fost (înRomânia!) la început mai mare decât în mediile fran-ceze – ni se serveşte o mostră de scris iute, lejer şifals: comentariile de la Europa Liberă nu aveau cumsă aibă în Franţa nici un fel de impact în mediilefranceze, în primul rând, fiindcă nu au apărut acolo.Şi apoi, pentru că Ierunca, autor, scriitor, nu publi-case nimic acolo! (Culmea e că aceste comentarii nuaveau impact nici asupra românilor din capitalaFranţei, deoarece postul de radio despre care vorbim,cu un aparat ordinar, se prindea prost!)

Şi acum să trecem la formidabila, amuzantaprostie a, cu siguranţă, inteligentului Manolescu,care, credem noi, nu se poate explica numai prinaroganţă, ci şi printr- o adulaţie prostească faţă dedoi oameni de incontestabil merit în activitatea lorradiofonică – apoi, târziu, la senectute abia, cascriitori în ţara lor de origine! – şi anume că ar fi odovadă nu numai de ignoranţă, dar şi una de gândi-re stupidă de a constata, cum fac unii, că reputaţiacelor doi, a M.L. şi V.I., la Paris, în Franţa, a fost subcea din ţară! După cum se vede mai departe,explicaţia faptului că cei doi n- au publicat nimic, nici

un rând, în Franţa, s- ar datora, spune dl. Manoles-cu, exclusiv ambientului politic prosovietic al anilorşaizeci! Apoi, după, „când faptul devine realizabil”,adaugă el absolut fermecător – e amuzantă ideea,nu- i aşa, la un comentator de o viaţă a operelor lite-rare, să spună că a scrie e un „fapt ce poate sau nusă devină realizabil!” – ei, cei doi, decid să se consa-cre actualităţii româneşti.

Nu înţeleg de ce trebuie în acest fel „apăraţi”doi intelectuali – M.L., fiica unui mare critic şi spi-rit al literelor române moderne! – care- şi au merite-le lor! Se calcă în străchini, demonstrându- ni- se că„marele critic” şi, de curând, „istoric al literaturiiromâne” pare a ignora fenomenalitatea, procesul debază, de esenţă al creaţiei literare: Scrisul!

Nu, dle Manolescu, dragă fost prieten, vârf allucidităţii literare şi martor activ, mărturisitor şiluptător al literelor sub deceniile comuniste, nu, sti-mate Manolescu, scrisul sau vocaţia creaţiei literare,în esenţa şi factualitatea ei, nu ţine în nici un fel demediu, ambient social, istoric, de trăirea într- odemocraţie, sclavagism, dictatură, nu importă care!Sigur, scrisul, vocaţia de a te exprima astfel, când neaflăm în prezenţa unor vocaţii autentice, indubitabi-le! Cele de care te ocupi şi matale, nu?!

Să ştii că una din falsele mele legende, aceea de„megaloman”, vine şi din faptul că nici subcomunism – mai ales atunci! – nu aveam nici unfel de înţelegere pentru cei care invocau tot felul descuze, motivaţii, unele mai lacrimogene, mai impre-sionante (cancer, muribund, sărăcie lucie, persecuţiereală etc.!) decât altele, de a nu scrie! Pulsiunea crea-ţiei – a scrisului, a exprimării sinelui, a unicei expe-rienţe personale, biografice, psihologice – nu are odirectă legătură cu ambientul, familia, istoria, siste-mele administraţiei, morala etc. Oare mai ai dum-neata, Nicolae, o remanenţă a unui fel de estetismmarxizant, horribile dictu, crezând, profesând şiexplicându- ne nouă, ignarilor, că doi oameniinteligenţi, culţi, trăind într- o ţară liberă n- au scris(şi evident, nici n- au publicat, deoarece nu e nevoiesă fii un mare critic ca să înţelegi că nu poţi publicaceea ce n- ai scris!) deoarece mediul literelor şi al cul-turii franceze „era dominat de o stângă prosovieti-că”? O altă inexactitate, printre altele: în aniicincizeci, gauchismul francez – ca şi mai târziu,când eu însumi am trăit şi publicat acolo,mişcându- mă în acele medii revuistice, editoriale şiliterare – gauchismul, aşadar, era marcat mai alesde maoism şi de troţkism. Sigur, existau şi accenteprosovietice, mai ales în jurul revistei lui Aragon,les lettres françaises. Dar nu era imposibilă publica-rea unor scrieri „de dreapta”; de la Revel la Ray-mond Aron şi la alţii, cronicari la Figaro littéraire deexemplu, numele ne stau la îndemână. Oricum, scri-sul – vocaţia irepresibilă, născută, de a crea în acestmod – nu are totdeauna legătură directă cu publica-rea textelor respective, asta o vedem şi în unelecazuri din istoria literaturii moderne române. E ade-vărat că scriitor profesionist este acela care scrie şipublică ritmic, aşa cum respiră, act, acte fără de carenu ar putea trăi, pur şi simplu! E absolut amuzant,dacă nu ridicol, să- i plângi, mata, dle Manolescu, pecei doi de faptul că „nu puteau publica în mediul lite-rar al anilor cincizeci la Paris”, în Franţa – ţaralibertăţii europene – când, într- adevăr, maricărturari şi creatori – Voiculescu, Blaga, Călinescu,Arghezi, I. Barbu – erau cu adevărat, în aceavreme, sub semnul interdicţiilor, nu numai în inca-pacitatea de a publica indiferent ce, dar în plus erauumiliţi, împinşi dacă nu în puşcăriile sordide – caVoiculescu – oricum în sărăcia, anonimatul cel maidegradant, mai revoltător?!

E posibil, oare, se va întreba cineva, ca un omcare se ocupă, profesional, de creaţie şi de judecăţi devaloare să ignore, să uite în ce constă actul creaţiei caatare – în instinctivitatea şi forţa sa teribilă careînfrânge, până la urmă, toate barierele celor obtuji,ale celor puternici, chiar şi pe cele proprii, ale fiinţeicelui care emite, se consacră şi oficiază acest act, alunei lucidităţi peste luciditatea raţională, bineînţeles,cel ce recurge la metaforă – în sensul ei ontologic, cao altă cale, analogică, a cunoaşterii umane! – celcare, uneori, în forţa şi irepresibilitatea geniului său,nici nu mai ţine cont de social, prejudecăţi, oricât de

tiranice, de oprelişti, pe care nici nu le vede?! Dar săle mai şi invoce, cum fac nu puţini rataţi sau falsrataţi, ca şi cei care îi apără – bec et ongles!

Am insistat asupra acestui fragment, elocventîn felul lui, dar nu de o falsitate absolut ocazională,a unuia dintre cei mai inteligenţi şi mai bine pregă-tiţi ai generaţiei din care se zice că aş face şi euparte, ci pentru că această alunecare, acest derapajpune încă o dată în evidenţă ceea ce discutam maisus: fractura gravă care s- a căscat în câmpul litere-lor şi al culturii române după revoluţie. Fractură şirăzboi fals la a cărui origine şi susţinere, ne parerău, se află doi scriitori cu care, spuneam, am împăr-ţit eu însumi, sub dictatură, nu puţine zile şi nopţide confesiuni, discuţii, controverse! Nu, nu le regretazi, când dânşii – în speţă, dnii Manolescu şi Liicea-nu – în libertate, au întors, rece – şi inelegant,încruntaţi inutil! – spatele creatorului care sunt,întregii mele creaţii. Dar, iată – ca să ne contagiemniţel de acele ciudate „remanenţe” de marxism este-tic, oarecum trivial, ale distinsului critic! – cămediul, ambientul social determină, într- adevăr,anumite vocaţii. Vocaţii ale fiecăruia, în litere, înfilosofie, care păreau, nu- i aşa, înainte, excelent defi-nite, asumate, mai ales cea a dlui Manolescu în cro-nica de întâmpinare, eseu şi istorie literară.

Dar iată că a bubuit istoria, lucrurile s- auîntors cu susul în jos, recâştigându- şi abia acum,odată cu decembrie ‘89, dacă nu reala normalitate,oricum o şansă reală la aceasta, şi două dintre celemai sclipitoare vocaţii în cultură, una în domeniulreceptării literare, cealaltă în filosofie, se... zdrunci-nă! De parcă, dacă în viaţă, în societate, lucrurile,normele încep să- şi regăsească un spirit şi o cursivi-tate cât de cât normală, ei bine, unele spirite începpur şi simplu să înnebunească! Sigur, sub pretextul,invocat ca o litanie, cu o insistenţă crispată, a salvă-rii României, a spiritului şi a conştiinţei civice.Numai că România – nu ştim exact ce au înţeles ceidoi ca şi alţi câţiva propagandişti ai vremurilor noiprin România – era deja în mod stabil salvată, prinforţa şi inerţia acelui efect de domino, care a arătatcă, odată ce lanţul, şirul de state înfeudate unuiimperiu se clatină, se zdruncină întreg lanţul, ba,după cum s- a văzut, atrage în prăbuşirea- i şiimperiul însuşi! Şi că – tot cum ne învaţă lunganoastră istorie – unele dintre aceste state vorcădea, de data aceasta, în influenţa – să- i zicembenefică – a unora sau altor imperii!

Aceste două exemple, absolut notabile, dar şialte spectaculoase cazuri de ezitări, de negări alevocaţiei m- au făcut să formulez expresia, poate prealapidară totuşi: şocul libertăţii. Observând că liber-tatea, cea descrisă de romantici şi inaugurată demarea revoluţie franceză, dar şi acea libertate visatăîndelung, cu lacrimi, umilinţe nespuse şi sângeuneori, de noi, românii, când vine, nu aduce numaisatisfacţii şi daruri civice sau legislative în trena ei!Iar cei care au rămas fideli propriei vocaţii – cealegitimă, sancţionată, cum se spune, de spiriteleautorizate, de public şi de timp! – ei bine, aceştiavor fi iute şi nu rareori brutal, taxaţi drept spiritereacţionare, ni plus, ni moins – comunişti,colaboratori sau de- a dreptul securişti – cum, tot înliterele române, înainte de război, spiritele, uneleeminente, în polemici acerbe se taxau drept hoţi.(Noţiunea de securist a preluat, se pare, odată cucomunismul şi cu era suspiciunii, valenţa cuvântuluihoţ, care în anumite medii mai înalte, înainte,însemna mai mult decât voia să spună!)

Şocul libertăţii care, iată, în acest text, m- a dusla o altă metaforă, cea de stafie a prezentului. Ambe-le sugerând, cu acea indecizie aparentă şi cu o mări-tă forţă de sugestie, realitatea celor două decenii pecare le trăim cu toţii după ‘89. Liberi, în sfârşit, adicăprofitând – mai mult sau mai puţin adecvat,conştient, plenar şi vigilent! – de privilegiile realeale libertăţii sociale, votul liber, secret şi universal,drepturile de asociere liberă, de expresie şi de călăto-rie, pe scurt: dreptul la fericirea şi norocul omenesc!Ce facem noi cu acestea ţine, bineînţeles, de voinţa,luciditatea trează, de leaderii pe care îi alegem şi dereflexele noastre civice şi mentale,dobândite sub era comuniştilor; multedintre ele curg, nestăvilite, din istorie.

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

3

F

© A

ur

AC

hr

isti

Nicolae BrebanFractura din câmpul literelor şi al culturii române

Lucrurile s- au întors cu susul în jos,recâştigându- şi abia acum, odată cu

decembrie ‘89, dacă nu realanormalitate, oricum o şansă reală la

aceasta, şi două dintre cele maisclipitoare vocaţii în cultură, una îndomeniul receptării literare, cealaltăîn filosofie, se... zdruncină! De parcă,dacă în viaţă, în societate, lucrurile,normele încep să- şi regăsească un

spirit şi o cursivitate cât de câtnormală, ei bine, unele spirite încep

pur şi simplu să înnebunească!

n Editorial

Nu este pentru prima dată când româ-nia literară – revistă care apare subegida USR, fără să fie a USR – publi-că note nesemnate la rubrica ochiul

magic. Nu este pentru prima oară când românialiterară calomniază mari scriitori ai literaturii româ-ne; de data această victima ochiului magic este unuldintre cei mai importanţi critici şi istorici literariromâni din perioada postbelică: Eugen Simion. Nueste pentru prima oară când la aceeaşi rubrică suntvehiculate calomnii, un amestec straniu de semiade-văruri – poticnite la jumătatea drumului – cu neade-văruri flagrante sau diversiuni, scrise în cel mai„inspirat” stil dejist, ca să nu spunem stalinist, nu- iaşa? Încerci să urmăreşti frazele ce curg una din altaşi nu- ţi ia prea mult timp să realizezi faptul că aces-tea aparţin unei minţi detracate.

Adevărul e că semnatarul penibilei şicalomnioasei note din nr. 1- 2 din 9 ianuarie 2015 alromâniei literare are memorie literară şi politicăscurtă, uimitor, amuzant de scurtă. Adevărul e căsemnatarul scandaloasei note de la rubrica ochiulmagic se preface că nu ştie următoarele lucruricunoscute celor peste 2.400 de membri ai USR, pre-cum şi membrilor celorlalte uniuni de creaţie dinRomânia. Legea nr. 118/ 2002 pentru instituireaindemnizaţiei de merit a fost adoptată la iniţiativaconducerii de atunci a USR – Nicolae Breban şiEugen Uricaru – care au apelat la sprijinul senato-rului şi poetului Adrian Păunescu, pe atunci preşe-dinte al Comisiei pentru Cultură şi Media a Senatu-lui României. Şi această lege şi legea prin care mem-brii USR beneficiază de suplimentul la pensie au fostadoptate la iniţiativa echipei Breban- Uricaru, spriji-nită de Adrian Păunescu şi Academia Română.Aceeaşi echipă Breban- Uricaru a câştigat definitiv şiirevocabil procesul pentru Casa Monteoru. Peaceeaşi speţă, echipa Manolescu- Vosganian apierdut procesul, USR pierzându- şi sediul din CaleaVictoriei. Astfel, a fost ucisă în efigie USR; imagineaCasei Monteoru figurează pe legitimaţia de membrual USR. Echipa Breban- Uricaru a reuşit să păstrezeCasa Vernescu, modificând o Hotărâre de Guvern,care punea în pericol Casa Vernescu. Din chiria obţi-nută pe acest spaţiu subzistă şi astăzi USR, inclusivechipa Manolescu- Vosganian.

Rolul de sindicat al USR este recunoscut înunanimitate; nimeni nu- l contestă. Doar că acest sin-dicat funcţionează în ultimii ani conform unor prin-cipii foarte stranii, din ce în ce mai stranii, principiiconturate de- a lungul ultimului deceniu. În iunie2015 se împlinesc zece ani de când conducerea USRde azi n- a convocat adunarea generală a membrilorUniunii Scriitorilor din România; şi nu lipsa fonduri-lor e la mijloc. USR are un preşedinte – după ştiinţanoastră, singurul din ţările membre ale UniuniiEuropene – aflat la al treilea mandat; şi nu- i exclussă fie ales pe viaţă de reprezentanţii aleşi pesprânceană, nu- i aşa? Spre stupoarea celor pestedouă mii de membri ai USR, care urmăresc cum sedegradează statutul scriitorului român pe zi cetrece… Pe zi ce trece. Cum funcţionează democraţiala USR? Foarte straniu. Din ce în ce mai straniu. Depildă, dacă cineva vrea să participe la alegerile USR,unde să- şi exprime opţiunea, este împiedicat de ohotărâre a conducerii USR, adoptată peste noapte.Pomenită într- o asemenea situaţie, IleneiMălăncioiu i s- a propus… să- şi schimbe numele! Iarmarele prozator Dumitru Radu Popescu, fost preşe-dinte al USR, a fost, pur şi simplu, întors din drum.

Marele critic Eugen Simion, scos la tabla ruşi-nii de ochiul magic, e tras de urechi că nu şi- a plătitcotizaţia. Ce faceţi, domnule ochi magic, daţi afarădin USR puţinii mari scriitori în viaţă?

Protestul asumat de acad. Eugen Simion, Nico-lae Breban, Augustin Buzura, Academia Română, şicâţiva profesori, scriitori şi editori, nu are nici pedeparte menirea de a bloca Legea pentru subvenţio-narea revistelor reprezentative ale României. Ochiulmagic minte de- ngheaţă apele. Acest protest, anali-zat de juriştii de la Administraţia prezidenţială, aîntors la Parlamentului României o propunere delege discriminatorie, deci, anticonstituţională –oglindă fidelă a modului în care este fracturatălumea culturală românească de o mână de intelec-

tuali, mai exact, comentatori, grupaţi în jurul Gru-pului de Dialog Social. Cine îndrăzneşte să se atingăde această temă… fie e acuzat peste noapte că a cola-borat cu securitatea – de exemplu, Breban, Buzura,Cezar Ivănescu, Uricaru, Mircea Iorgulescu ş.a.; li sefac dosare şi marilor noştri morţi: de pildă, Marino,Noica, Ştefan Aug. Doinaş ş.a. – fie e tăiat de petoate listele şi marginalizat. Se operează ca pe vre-muri, instrumentele la îndemână fiind manipularea,discreditarea, dezinformarea, linşajul mediatic.

În invocatul de ochiul magic protest mulţu-meam respectuos oamenilor politici pentru atenţiaacordată revistelor de cultură româneşti. Este pen-tru prima dată când în ultimii 25 de ani Parlamen-tul României include printre priorităţile strategicefinanţarea celor mai importante reviste de culturăale României – o măsură vitală pentru cultura devârf a ţării, care se defineşte inclusiv prin circa trei-zeci de publicaţii de tradiţie şi de patrimoniu. ÎnCererea de reexaminare asupra Legii pentru finan-ţarea revistelor de cultură, formulată în data de 16

decembrie 2014, este menţionat următorul aspectdefinitoriu pentru perfectarea acestui act legislativsalvator pentru cultura română: „Distribuirea sumeipentru finanţare nu este făcută în mod echitabilîntre revistele culturale româneşti, având în vederefaptul că nu toate revistele reprezentative apar subegida Alianţei Naţionale a Uniunilor de Creatori, iarcea mai mare parte a sumei alocate revine revistelormembre ale ANUC şi doar un procent de 10 % dinsumă va fi repartizată de Ministerul Culturii pentrufinanţarea celorlalte reviste şi publicaţii culturale, înafară de cele propuse de uniunile de creatori”.

Din lipsa unei informaţii exacte şi obiective,referitoare la revistele de tradiţie, inclusiv cele depatrimoniu, în actuala formulă, din păcate, Legeapentru finanţarea revistelor reprezentative dinRomânia calcă Art. 6, Art. 30 (1- 2), precum şi Art. 33(3) din Constituţia României. De asemeni, prinaceastă Lege se violează principiile cartei PENInternational la capitolul libertatea de opinie a scrii-torilor şi libertatea de circulaţie a ideilor. Vă aducemla cunoştinţă câteva calcule, precum şi situaţia exac-tă a revistelor culturale, stabilită de reprezentanţi aiAcademiei Române – forul ştiinţific şi culturalsuprem al ţării, for neafiliat nici unei grupări politi-ce, care era firesc să fie consultat de Alianţa Naţio-nală a Uniunilor de Creatori, inclusiv de conducereaUniunii Scriitorilor – iniţiatorii acestui act legislativ.Suma totală alocată celor 14 reviste membre aleANUC este de 4.500.000 lei, mai puţin 10 %, care vorreveni altor reviste culturale, nespecificate în textulLegii: 450.000 lei. Dacă facem o medie de finanţarealocată fiecărei reviste ANUC, ajungem la suma de289.285,71 lei/ revistă. Cealaltă sumă, respectiv, de450.000 lei, este împărţită pentru circa 10 reviste,deci, suma medie alocată fiecăreia este de 45.000 lei,deci, de 6.43 de ori mai puţin decât va primi o revis-tă membră a ANUC. Prin ce anume se justifică o ase-menea inechitate discriminatorie? Din ce motiverevistele ANUC – inclusiv revistele USR – urmeazăsă fie sprijinte cu sume exorbitante, în bloc, pe cândcelelalte reviste culturale – majoritatea dintre aces-tea de patrimoniu şi de tradiţie, conduse de scriitoride anvergură naţională!! – sunt tratate la grămadă?Din ce motive nu se iau în calcul vechimea, presti-giul, tradiţia, ritmicitatea (lunară, bilunară, trimes-trială, săptămânală)? Cine şi când a stabilit faptulcă revistele ANUC sunt cele mai reprezentative încontextul cultural românesc şi, mai cu seamă, pentruce grupuri de interese sunt reprezentative? Oare nueste ANUC un paravan pentru a acoperi o seamă deabuzuri? Experienţa din anii trecuţi a operatorilorculturali, precum şi propunerea de lege în actuala eiformulă oferă un răspuns limpede şi cât se poate deevident la această întrebare. Conform acestei Legi –de o importanţă vitală pentru existenţa publi-caţiilor culturale de tradiţie, inclusiv a publi-caţiilor de patrimoniu, prin care s- a fondatRomânia modernă – de pildă, românia literară,săptămânal editat sub egida USR de FundaţiaRomânia Literară, condus de acad. N. Manolescu(dacă luăm în calcul suma medie promulgată prinlege) va beneficia anual de 289.285,71 lei. Pe cândrevista de patrimoniu Cultura (înfiinţată la 1924 subdirecţia lui Sextil Puşcariu şi relansată ca săptămâ-nal în 2005 de acad. Augustin Buzura, editor: Fun-daţia Culturală Română) va beneficia de 45.000 lei,deci, de 6.43 de ori mai puţin decât românia litera-ră. Conform aceleiaşi legi, revista apostrof, lunarînfiinţat acum 25 de ani, va primi 289.285,71 lei, întimp ce revista de patrimoniu Contemporanul, înfi-

4

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Aura ChristiLegea pentru finanțarea revistelor de tradiție dinRomânia și… Ochiul magic

Este pentru prima dată când înultimii 25 de ani Parlamentul

României include printre priorităţilestrategice finanţarea celor mai

importante reviste de cultură aleRomâniei – o măsură vitală pentru

cultura de vârf a ţării, care sedefineşte inclusiv prin circa treizeci

de publicaţii de tradiţie şi depatrimoniu.

Acest şoc sau imaginea, prezenţaacestei „stafii” ne împiedică (şi mi- eteamă că acest lucru va mai dura ovreme) să ne bucurăm din plin, cum am fi

vrut, de prezentul nostru, al comunităţii în care neaflăm şi care ne- a dăruit viaţă. Deoarece, cum s- avăzut – şi cei doi „domni” despre care am vorbit maisus au făcut, ani la rând, tot ce era posibil ca săaccentueze aceasta – odată cu libertatea s- a insta-lat rapid dezamăgirea. Aproape disperarea, neîncre-derea exprimată în forme nu rareori scabroase (vezivolumul politice al lui H.R. Patapievici) în capacita-

tea noastră ca naţiune de a prelua şi exersa princi-piile şi instrumentele statului democratic. O deza-măgire şi neîncredere în forţele proprii, susţinută şialimentată, spuneam, de corifeii GDS- ului, încă odată Liiceanu şi amicii d- sale, care i- au făcut să seclatine şi să fie reduşi la tăcere pe mulţi nu tocmaiconvinşi de predicile lor morale şi de acuzele intem-pestive, nenuanţate, departe de orice spirit şi respectal realităţii psihologice, complexe, dramatice, uneorichiar paradoxale, ale unei Românii deformate fărăîndoială, ieşite – dar nu mai mult de atât – de subfaldurile ultimei dictaturi groteşti. Şi- apoi, care

Românie, cea a lui Carol II? A lui Kogălniceanu sauMaiorescu, când încă nu exista decât ca vis, ca o uto-pie aproape literară, dacă nu istorică, sau cea a arde-lenilor închişi, umiliţi de grofii şi administraţiamaghiară, secole la rând?! r

■ Fragment

F

Conform reprezentanţilor AcademieiRomâne – forul ştiinţific suprem al

ţării, care nu a fost consultat deAnUC – există trei criterii definitoriipentru stabilirea listei revistelor detradiţie, inclusiv a publicaţiilor de

patrimoniu: 1. Vechimea şi anvergura;2. Dacă este sau a fost condusă de o

mare personalitate a culturii române,personalitate validată de critica de

specialitate, lectori şi timp; 3.Criteriul regional, cu condiţia să fie opublicaţie de amploare naţională, şi

nu exclusiv locală; menţionăm căpublicaţiile locale sunt, de obicei,

sprijinite de consiliile locale. Legeapropusă de semnatarii protestuluiomite orice tip de cenzură, inclusiv

cea economică, şi respectăConstituţia, precum şi principiile

cartei PEn International, capitolulreferitor la libertatea de opinie a

scriitorilor şi libertatea de circulaţie aideilor.

5

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

inţată la 1881 – deci, având peste 130 de ani şifăcând parte din patrimoniul ţării – publicaţie con-dusă de acad. N. Breban, cu subtitlul Ideea europea-nă, va beneficia de 45.000 lei.

La acelaşi aşa- zis protest e anexat tabelul curevistele sprijinite în 2014 de Ministerul Culturii şisumele aferente. Inclusiv în acest tabel se vedemodul inechitabil în care sunt împărţite sumeleîntre publicaţiile culturale de tradiţie ale ţării –situaţie discriminatorie perpetuată de- a lungul ani-lor. Conducerea Uniunii Scriitorilor din România,membră a ANUC – fapt necunoscut sau ignorat denu puţini factori de decizie ai administraţiei publice,ai Senatului, Guvernului, Peşedinţiei şi Parlamentu-lui României – aplică în mod discriminatoriu, depar-te de a fi echitabil, formula „reviste ale Uniunii Scrii-torilor” – reviste ale ANUC – o aşa- zisă graniţă abu-zivă şi discriminatorie (ca să nu spunem ilegală),despre care ne- a vorbit in extenso dl V. Vosganian.Prin această aşa- zisă graniţă, de circa un deceniu,sunt de obicei eliminate – sau tratate discriminato-riu – din atenţia şi din sprijinul organelor de condu-cere ale ţării reviste de importanţă naţională, revis-te de patrimoniu, care au creat istorie şi cultură deun secol şi mai bine şi la care colaborează scriitori,membri ai USR, şi membri ai Academiei Române.Sperăm că organismele abilitate să reexaminezeLegea pentru finanţarea revistelor culturale de tra-diţie ale României vor zădărnici tentativa conduceriiUSR, membră a ANUC, de a perpetua o gravă discri-minare în lumea revistelor de cultură româneşti;conducerea USR înlocuieşte cenzura de altădată cucenzura economică, sub care se ascunde, în realitate,partizanatul unei grupări literare exclusiviste, abu-zive şi tentativa de a suprima dreptul la exprimareliberă – stare de lucruri prin care se violează fla-grant principiile cartei PEN International la capito-lul libertatea de opinie a scriitorilor şi libertatea decirculaţie a ideilor. Repetăm un adevăr evident: înnici o lege a ţării nu se menţionează faptul că celemai reprezentative reviste ale ţării sunt editateexclusiv de Uniunea Scriitorilor din România sau deANUC, iar celelalte nu există sau contează în măsu-ra în care susţin fără echivocuri şi fără accente criti-ce politica exclusivistă şi discriminatorie a actualeiconduceri a USR.

În acelaşi protest e propusă o repartizare echi-tabilă a sumelor prin contracte încheiate de fiecareentitate economică direct cu Ministerul Culturii,fără intermediari, pentru a stopa controlul şi cenzu-ra exercitate asupra publcaţiilor; aşa- zisele revisteale USR sunt editate de fundaţii şi asociaţii private,apte de a încheia contracte individuale şi de a- şi des-făşura activitatea independent de intermediari. Sepropune, aşadar, o repartizare nediscriminatorie afondurilor alocate. În acelaşi protest sunt reproduseîn oglindă textul legii iniţiale, adoptată din lipsă deinformaţii obiective şi corecte care era firesc să fie

prezentate de ANUC prin consultarea AcademieiRomâne, precum şi propunerea de lege, care respec-tă Constituţia României. Menţionăm faptul că ter-menul reprezentativ este vag şi lasă loc interpretări-lor, deci, abuzurilor. În elaborarea textului legii pro-puse de reprezentanţi ai Academiei Române au fostconsultaţi jurişti, economişti, operatori culturali cuexperienţă, profesori universitari, membri ai USR şi,respectiv, ai ANUC.

Conform reprezentanţilor Academiei Române –forul ştiinţific suprem al ţării, care nu a fost consultatde ANUC – există trei criterii definitorii pentru stabi-lirea listei revistelor de tradiţie, inclusiv a publicaţii-lor de patrimoniu: 1. Vechimea şi anvergura; 2. Dacăeste sau a fost condusă de o mare personalitate a cul-turii române, personalitate validată de critica de spe-cialitate, lectori şi timp; 3. Criteriul regional, cu con-diţia să fie o publicaţie de amploare naţională, şi nuexclusiv locală; menţionăm că publicaţiile locale sunt,de obicei, sprijinite de consiliile locale. Legea propusăde semnatarii protestului omite orice tip de cenzură,inclusiv cea economică, şi respectă Constituţia, pre-cum şi principiile cartei PEN International, capitolulreferitor la libertatea de opinie a scriitorilor şi liberta-tea de circulaţie a ideilor. Pe de altă parte, în loc de 14reviste ANUC câte favorizează textul legii în formăactuală – oferindu- le sume exorbitante – la sugestiareprezentanţilor Academiei Române figurează 28 dereviste – inclusiv revistele ANUC – suma rămânândaceeaşi, iar revistele de tradiţie, inclusiv, de patrimo-niu sunt tratate în funcţie de ritmicitatea apariţiei:săptămânal, lunar, bilunar, trimestrial. Lista reviste-lor de tradiţie, inclusiv publicaţii de patrimoniu:actualitatea muzicală, apostrof, arhitectura, arta,astra, Caiete critice, Contemporanul. Ideea europea-nă, Convorbiri literare, Cultura, euphorion, helicon,Korunk, luceafărul de dimineaţă, manuscriptum,mişcarea literară, muzica, orizont, poesis, punctul

critic, ramuri, românia literară, teatrul azi, tribu-na, Familia, Film, Steaua, vatra, viaţa românească.

Nu, nu acest protest, asumat – între alte perso-nalităţi de vârf ale literaturii române – de EugenSimion, este strigător la cer. Strigătoare la cer estefractura lumii literare, inclusiv a celei culturale,fractură care ar fi fost consolidată de propunerea delege adoptată în cele două camere ale ParlamentuluiRomâniei în urma unei manipulări grosolane şi înesenţă de neacceptat. Este ceea ce face ochiul magicşi în ultima pagină a româniei literare.

Unii colegi ne spun că textele găzduite pe ulti-ma copertă a acestei reviste – pe vremuri, excelente– sunt scrise de domnul acad. N. Manolescu. Alţiivorbesc cu exces de argumente despre dictaturaManolescu. Nu mai ştii ce să crezi, Doamne. Domnulvice al USR Varujan Vosganian ne spune supărat focla telefon că ei – conducerea USR – au născocit „gra-niţa ANUC”, ca să nu dea năvală sutele de revistedin provincie, amatorii etc.; ca şi cum dl Vosganiann-ar şti că o parte din aceste publicaţii sunt, în rea-litate, sprijinite de consiliile locale. Domnul Vosga-nian se complace în ipostaza de a vinde castraveţigrădinarului. În lipsa unor criterii exacte şi a uneidefiniri exacte a termenilor poţi spune orice, oricui;mai puţin celor familiarizaţi cu viaţa culturală şi cuistoria revistelor româneşti.

În absenţa unei legislaţii care să sprijine revis-tele de tradiţie, inclusiv cele de patrimoniu, majori-tatea revistelor – inclusiv cele aşa- zis ale USR – auînfiinţat fundaţii şi asociaţii private nonprofit. Înnotiţa din ultima pagină a rl ochiul magic mintede- ngheaţă apele. Ochiul magic vorbeşte desprereviste de mâna a doua. La care reviste se referă? Lacele conduse de Nicolae Breban, Augustin Buzura,Eugen Simion, Liviu Rebreanu, Perpessicius sau larevistele la care au colaborat Eminescu, Titu Maio-rescu, G. Călinescu, Arghezi, Blaga, reviste cărora lise aruncă cu dispreţ 10 % din suma exorbitantă alo-cată în baza actualei propuneri de lege? De ce oaredispreţuieşte ochiul magic scriitorii prin care s- a fon-dat statul român şi naţiunea română?

La următoarele alegeri ale USR nu este exclusca unora din scriitorii invocaţi adineaori să li sepropună să intre în sală, luându- şi un alt nume.

Întrebarea este: ce se va alege din literaturaromână – instrumentul prin care se conservă identi-tatea naţiunii române – în următorii ani, dacă actua-la conducere a USR va duce, în continuare, aceeaşipolitică culturală discriminatorie şi abuzivă? Politicăprin care se încearcă compromiterea şi eliminareavalorilor fondatoare ale ţării şi ale culturii.

Cultura română va rezista. Dar naţiunea română, despre care actualul

preşedinte al USR susţine că este un melanj? E dreptcă e mai puţin contondent decât câinii de pază aipoliticii corecte aplicate brutal în biata noastrăRomânie, bântuită de dictatura vedetelor cu papion. r

EugEn Simion

Ochiul magic vorbeşte despre revistede mâna a doua. La care reviste sereferă? La cele conduse de nicolaeBreban, Augustin Buzura, Eugen

Simion, Liviu Rebreanu, Perpessiciussau la revistele la care au colaborat

Eminescu, Titu Maiorescu, G.Călinescu, Arghezi, Blaga, reviste

cărora li se aruncă cu dispreţ 10 % dinsuma exorbitantă alocată în baza

actualei propuneri de lege? De ce oaredispreţuieşte ochiul magic scriitoriiprin care s- a fondat statul român şi

naţiunea română?

Raţiunea dă seama de credinţe ori reli-gii. Doar credinţa „fără credinţe” ducespre Evidenţa Absolută, cea aşezată pecredinţă naşte monştri. Provocare,

dacă nu chiar un atac la religii, fără preferinţă. Scep-ticismul este de departe ales în defavoarea încrede-rii, a faptului de a avea şi arăta o anume credinţă.Dar nu în scepticism se opreşte gândul, ci în raţiune.Care experimentează, în cadrul unei noi ştiinţe, şiconfigurează o gnoză. Altfel, credinţă şi necredinţăsunt totuna: un substitut de inteligenţă. Dar săvedem pentru cine: „Credinţa este inteligenţa săra-cului. Ca şi necredinţa.” Sărac în ce fel? Bănuiesc căîn realitate, raţiune, cunoaştere fundamentală, ştiin-ţifică, filosofică, poetică. Dacă credinţa este înlătura-tă, religia – conceptual, nu doctrinar – este apropia-tă. „Religie: «re» (din nou) – «legere» (a culege).Cuvântul înseamnă la origine «atenţie scrupuloa-să».” Nu a avea o religie, ci a fi religios ar fi predica-rea de acum. Iar a fi religios înseamnă o atitudine, amanifesta o totală atenţie. Doar atenţia garanteazăcunoaşterea, înţelegerea a celor ce sunt. „Credinţeletrec, religiile rămân. Înţelegerea Naturii va înlocuitoate credinţele.” Gnoza, cunoaşterea naturii, substi-tuie credinţele şi dialoghează cu religiile, care nudispar. Un dialog viu înseamnă ofensiva unui noulimbaj, care să- l verifice şi să arate în ce fel îl depă-şeşte pe cel vechi. Exerciţiul propus este unul deantonimizare a termenilor, o exterminare şi o fuzio-nare a lor, prin aplicaţia logicii terţiare. „Ar trebui sărescriem într- o zi toate marile texte religioase alelumii, înlocuind cuvintele prin contrariul lor. Astfel,printr- un efort al terţiului tainic inclus vom izbutipoate să le înţelegem sensul.” O simplă ranversaresemantică? Un nou fel de aşezare a oului drept şi dea tăia nodul gordian, de data aceasta intermediat deneofizică, de cuantică. Evidenţa Absolută este, prinurmare, de natură cuantică. Se află în materie, înenergie, nu dincolo de acestea. Conştiinţa umană ocunoaşte, pentru că o co- naşte, cum citisem în eseulsău despre j. Böhme. Iar aici: „Evidenţa Absolută nueste transcendenţa, ci numai imaginea transcenden-ţei în oglinda fiinţei noastre.” Ontologia cuantică,noua filosofie a naturii, nu respinge, ea încearcă săintegreze religia, e vorba de aceea creştină, cu careare rare tangenţe conceptuale. „Euharistia esteharul Evidenţei Absolute.” Cuminecătura, binelefuzionând cu iertarea, sunt funcţia unică a deplineirealităţi… Simpla teoremă nu- l conţine pe Dumne-

zeu, nume operaţional şiaici. „Demonstrarea exis-tenţei lui Dumnezeu esteo monstruozitate, inven-tată de gânditori fărăvlagă.” O teoremă poeticăîl recunoaşte – imaginea-ză – însă. Un Demiurgrău alterează raţiunea. Nise dezvăluie chipurilezeului mintal cel rău:„Marele Separator, Mare-le Imitator, Marele Mas-turbator…”. A separa, aimita sunt acţiuni repri-mabile, ca şi a (se) mas-turba, a (se) steriliza, ulti-ma faptă fiind reprezenta-tă de dictatori, pentru căei aparţin tipologiei Mare-lui Masturbator, a Anti-creatorului, va să zică,dacă ar fi să- l renumesc.Puţine sunt apoi referin-ţele religioase concrete, la

doctrine ori denominaţiuni. Aflăm, însă, că budismuleste respins ca ilogic. Într- o altă lucrare,eseul despre Böhme sau manifestultransdisciplinarităţii, era urmat H. Cor-bin, pentru care Orientul şi Occidentulexistă în fuziune. Aici (re)citim că dualis-mul oriental apare ca unitatea în diversi-tate occidentală.

Toate contrariile se împacă. Paşni-cul baroc, cu extremele unite la centru,oximoronul (rar, dar existent şi aici), for-mulările unificatoare circumscriu gândi -rea şi expresia teorematico- poetică. Cuan-tica fundamentează (com)uniunea. Înlatură gnoseologică, se susţine că fărăabatere cunoaşterea vine din necunoaşte-re şi necunoaşterea din cunoaştere. Şi cefel de lume inconturnabilă se contureazăprin această viziune comună ştiinţei, filo-sofiei şi poeziei? Este o lume care se auto-generează, întrucât rămâne lipsită de fun-damente. Ei i se acordă o totală atenţie, eaeste cuprinsă prin atitudinea gnozei poeti-ce. Absenţa atenţiei atrage neantul, carenu este nicidecum vidul, parte a materieisau energiei, şi cu atât mai puţin nu devi-ne abisul interogativ. Iar „Neantul senaşte din neglijenţă.”

Am văzut cum credinţa era refuzatăşi calificată drept o formă de inteligenţă,dar una a săracului, în conştiinţă şicunoaştere. În secţiunea aceasta centratăpe raţiune este definită şi inteligenţa. Înmai multe propoziţii. O dată se spune că„inteligenţă înseamnă literalmente «a citiprintre rânduri» (inter- legere)”. Prinrecurs la baza semantică, aşadar. A citi cucea mai mare atenţie. Mai mult: cu suspi-ciune. Ne aducem aminte că T. Argheziscria pe dedesupt. Citirea reface scrisul. Înregimul de cenzură textuală, bine cunos-cut nouă în comunismul autohton, cititul printrerânduri – inteligent, înţelegător – antrena nu doarobservaţia dar şi imaginaţia, până la ieşirea acesto-ra din matcă. Nu la text se referă cititul printre rân-duri în cartea de teoreme poetice. „Inteligenţa estecapacitatea de a citi printre rânduri cartea Naturii.”Deducem că noua gnoză sau cosmologie impune oatitudine inteligentă înaltă şi constantă. Extinsă la

invizibilul făcut vizibil.Pornind de la „natura”cosmologiei cuantice.ţinând seama de faptulcă, „Paradoxal, obiectulcosmologiei cuantice econstituit de existenţeleembrionare: germenii,limburile, cuarcii, lepto-nii.” Această atitudineinteligentă, înţelegătoare,la care se face acum apel,stă la pândă, unind pasiu-nea cu acţiunea. Aparedrept intuitivă, premoni-torie. Aşteaptă neaştepta-

tul. Neaşteptatul aşteptat, iată ce rămâne revelator.„Inteligenţa este recunoaşterea neaşteptatului.” Ease educă pe bază pur naturală. Educaţia comună opoate realiza. „Inteligenţa nu este elitistă…” Înţele-gerea nu are limite de extensiune şi dezacord. LaAntonin Artaud se exemplifică, şi nu pentru primaoară, faptul că „Nebunia este semnul pragului pen-tru saltul cuantic al înţelegerii.” Logica terţiară apli-cată este calea inteligentă şi atentă, atitudinea adec-vată, în acţiunea de cunoaştere. „Puntea dintrenecunoscut şi de neconceput: terţiul tainic inclus.”Logica binară conduce la dizarmonie cosmologică.Ştiinţa ajunge arogantă, iar ontologia umilită.„Declinul şi dispariţia civilizaţiilor sunt legate dedezechilibrul dintre a şti şi a fi.” Gnoza propusăgarantează o reechilibrare gnoso- ontologică.

Şi aici este cercetat instrumentul comunicării,cuvântul, în masa componentelor sale. Cuvintelesunt chiar pâinea vieţii şi totodată circul acesteia,ele hrănesc omul cu spectacolul lor. E semnalat ast-fel „marele circ al cuvintelor”. Limbajul cunoaşte,face cunoscută, pe cât îi e cu putere, lui, şi celui careîl utilizează, taina. Există o tentaţie a cunoaşteriigraduale, de ierarhie, sau de apreciere, ce ne estedezvăluită. Se formulează întrebarea: „Ce preţuieştemai mult: exprimarea unei enigme, expresia enigma-

tică sau enigma însăşi?” Ştim deja atitudinea potri-vit căreia întrebarea defineşte omul şi nu răspunsulla ea. Teoremele poetice se vor provocatoare. Incitămult mai mult decât soluţionează. Există însă şi răs-punsuri sau soluţii propuse. Aici s- ar putea constatanu o preţuire graduală, oricum nu înainte de a seconstata o inseparabilitate a celor trei componenteale realităţii implicate raţional.

Doar 58 teoreme despre ştiinţă şi tradiţie, încea de- a treia secţiune a volumului. Să încept lectu-ra reflexivă de la tranzitoriul G. Galilei, care esteelogiat întrucât a avut geniul de a face operaţionalătranscedenţa. Metafizică, semantizează gâditorulteorematico- poetic, înseamnă „cu fizică”, deşi şi „din-colo de fizică”. Împreună, dincolo – iată nivelul derealitate care permite unificarea contrariilor. Totdespre Galilei se mai notează că distingea douătipuri de matematică, umană şi divină. Cea falacioa-să este, desigur, a omului.

Ştiinţa, veche sau nouă, nu este produsul şi nuare destinaţia unei zone planetare, fapt care o distin-ge de religii şi filosofii; ele au, chiar dacă nu pretind,un specific local. Ştiinţa este aceeaşi în Orient şi

6

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Marian Victor BuciuPoetica lui Basarab Nicolescu

noul şi radicalul mod de reflexivitatepromite, în expresie impresionistă, olimpezire, o respirare, o ascultare a

naturii, prin ieşirea din strictaspecializare, într-un moment istoric

care impune o adecvare la procesul încurs de mondializare.

BASArAB nicolEScu

■ semnal editorial

► Adrian Dinu rachieru, Generaţia orfelină

► veaceslav Samoşkin, Poştaşul nocturn

► theodor codreanu, Literatura română – acasă

IAnUARIE 2015

7

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂOccident. E repetată taxonomia ştiinţifică: ştiinţemoi, ale creierului, sau dure, ale naturii. Ştiinţamodernă (aş spune: contrar artei) se află în căutareaomului pierdut sau chiar alungat. Conform princi-piului noncontradicţiei, trebuie să acceptăm parado-xul (propriu de altfel logicii binare) că ştiinţa aparenelimitată tocmai pentru că rănâne limitată. Fiindlimitată, ea ajunge constrânsă să- şi recunoască limi-tele, dar în mod succesiv, fără punct final.

Ştiinţa, aşadar, trece, dar se continuă altfel, înschimb metodologia rămâne, este durabilă. Suportulei este logica. Ştiinţa o schimbă, dar mai cu seamă oconfirmă. Logica terţiară a precedat impactul neofi-zicii şi informaticii. Avansarea ştiinţei a redeschiscontenciosul gândirii naturii. „Reînvierea ideii de«cosmos» este evenimentul cel mai marcant al seco-lului xx.” Regândirea naturii este deci impulsionatăde mutarea limitelor în ştiinţă. Noua realitate aimpus o nouă teorie a existenţei. Deschiderea sprefilosofie a ştiinţei a generat şocul major actual.„Marele scandal intelectual: ştiinţa modernă, careşi- a atins propriile limite, tolerează şi chiar pretindeo deschidere ontologică.” Noul concept cosmologicacordă autonomie genetică naturii, în care se inclu-de şi omul. „Relaţia dintre particula cuantică şi uni-vers provoacă autogeneza cosmosului nostru.” Auto-determinismul, antideterminismul, mai cu seamă încadru religios, creaţionist, lasă- n urmă cutremur şiconfruntare. Se notează că saltul cuantic a fost, în1926 – când a fondat mecanica ondulatorie, admi-ţând faptul că electronii se mişcă aidoma undelor –,„afurisit” chiar de fizicianul şi filosoful E. Schrodin-ger. În lumina (r)evoluţiei ştiinţei, universul pare oformidabilă ficţiune poetico- ştiinţifică, având unautor ascuns în întregul ei. „Istoria universului estecel mai bun roman poliţist, epistemologic şiştiinţifico- fantastic. Autorul rămâne anonim.” Din-tre toate elementele esenţiale ale universului, înlumina cuanticii a rămas unul, şi acesta, să spunemaşa, reesenţializat. „Un mic ghem de foc conţinepotenţial tot universul?” Ştiinţa de ultim moment seuneşte cu filosofia (recugetarea cosmologică), cu sco-pul reechilibrării şi armonizării. Câştigul devine

comun, împreună şi dincolo de fiecare dintre ele.Traiectul ştiinţei pure este sistat. „Câţiva au îndrăz-nit să gândească negânditul: fizica cuantică dreptsursă de reînnoire a filosofiei.” Ştiinţa pură,scientismul, iată ce s- a scandalizat energic. Respinsconsecvent, scientismul este acum calificat „scanda-los”, pamfletar. „Scientismul este cu necesitate por-nografic…”. El nu poate fi – pentru că nu consimte laacest act – integrat.

Tradiţia, universală, de sorginte metafizică,înţeleasă ca succesiune evenimenţială a unorsingularităţi, este prinsă într- o triadă de postulate,aflate în izomorfism cu triada postulatelor ştiinţei,aceasta fiind expresia umanului. Secţiunea ştiinţifi-că şi tradiţională îşi iese şi ea din decorul problema-tic. Ca să demaşte insidioasa ideologie: „Ideologiamachiată în filozofie, religie sau ştiinţă – încă o şire-tenie a gândirii binare.” Sau nu mai puţin vicleanuldeterminism: „Fantasma deterministă: universul camarionetă. Dumnezeul determinist este un zeu fărăimaginaţie.” Divinul şi ştiinţificul apar armonizate:„Logica divină este prin definiţie a- logică şi loculunde se află Dumnezeu este prin definiţie u- topic.Acesta este probabil motivul pentru care postulatelefizicii moderne sunt a- logice şi u- topice.” Se reiterea-ză, dincolo de sincronicitatea dintre cunoaştere şinecunoaştere, deschiderea ofertantă a tainicului:„Departe de a fi înspăimântător, necunoscutul dăru-ieşte.” Nu este un gând nou nici acest fundamentepistemologic: „Cunoaşterea este co- naşterea omuluişi a Naturii.” Revine şi obsesia mirabilă a instru-mentului nonlingvistic de comunicare, la nivelul

(auto)lecturii, al comprehensiunii cosmologice şiontologice: „Prin ce miracol înţelege spiritul omenesclimbajul Naturii? Conţine omul în el însuşi tot uni-versul trecut, prezent şi viitor?”

Sensul – ivit în capitolul al patrulea al cărţii –nu aparţine nimănui, el este democratic. Apoi, el nicinu este recunoscut ca atribut al limbajului. „Iluziacea mai tenace: sensul atribuit cuvintelor.” E claus-trat deja în dicţionar. „Trebuie să începem aşadarprin a elibera sensul prizonier al cuvintelor.” Depar-te de a fi doar gramatical, contextual, aflat în infini-tul semiozic, acum sensul cade între cuvinte, rămâ-nând cu ele şi totodată dincolo de ele. Sensul ajungesă fie aflat prin logica consensuală, unificatoare,armonică, de tip terţiar şi – nu este superfluu sănotez – trans- binar. „Există un loc al sensului: cel alterţiului tainic inclus.” Logica este doar instrumen-tul. Subiectul uman ajunge actantul consensual.Omul a dat mereu sens universului. Sensul înseam-nă şi rost, funcţie. „Sensul vieţii omului este să laseurme.” (IV, 18) Omul apare, cum am tot constatat,drept o fiinţă expusă interogaţiei şi, cu toate că exis-tă o puzderie de întrebări fără sens, sensul tot rămâ-ne de căutat. Există o „foame mondială după sens”.Cunoaşterea, co- naşterea omului şi a naturii, devinepură regenerare de sens. „Istoria Naturii ne poves-teşte naşterea sensului.”

Poezia conlucrează armonic, am spune consen-sual, cu fizica nouă. „Poeţii sunt fizicienii sensului.”Locul exact de generare a sensului, în logica ternară,este intersecţional, la mijloc de poetic şi cuantic.„Întâlnirea dintre poetic şi cuantic naşte sensul.” Nueste un spaţiu anume, cum nici temporalitatea nueste factor sensual. „Abolirea timpului genereazăsensul. De aceea căutăm întotdeauna urmele sensu-lui în timp.” Altfel spus, sensul precedă şi fixeazătimpul.

Determinismul, binaritatea alterează grav sen-sul, până la neantizarea lui. Patologia sensuluirămâne destul de comună. Nebunia demascată aicieste una simplă: a da sens la ce nu are şi a retragesensul de unde există. Sensul pur este şi el alienat:

„nesăbuirea sensului estechiar în sens” (IV, 5). Pentruevitarea contrasensului, catotalitate şi unilateralitate(„Dictatorii sunt marii mani-pulatori ai contrasensului.”),sensul se armonizează cu non-sensul.

În concluzie, sensul estepuntea care se naşte dinrelaţia a doi piloni, prezen -ţă- absenţă, cum constată Ray-mond Ledrut, una dintre refe-rinţele autorului român. Iatăşi o definire sau o fixare a sen-sului: el este echilibrul uman.

Expusă în numai 52 teo-reme din secţiunea a cincea,dar de o sesizantă densitate,ceea ce înseamnă că ne reţinsuficient de mult, transdisci-plinaritatea caută „echilibrulîntre cunoaştere şi fiinţă”,fiind deci o metodologiegnoso- ontologică impusă deavansarea ştiinţei în ansam-blu, a neofizicii în particular.Există o identificare procedu-

rală precisă: balansarea raţională între fiinţă şicunoaştere apare mediată de o „formă de gândireradical nouă, generată de cosmodernitatea ştiinţifi-că”, aceasta din urmă fiind descrisă aici într- o secţiu-ne aparte, la care voi ajunge ulterior. Precizia meto-dologică se aplică la o realitate amfibologică, de careajunge să fie marcată. De aceea transdisciplinarita-tea apare drept „expresia umană” a Relativităţii, o„aproximare ştiinţifică”, întrucât cunoaşterea, nudoar ştiinţifică, dar şi metodologia, rămân mereu încurs şi, fireşte, în discurs.

Noul şi radicalul mod de reflexivitate promite,în expresie impresionistă, o limpezire, o respirare, oascultare a naturii, prinieşirea din stricta specia -li zare, într- un momentistoric care impune oadecvare la procesul încurs de mondializare.„Numai transdisciplinari-tatea poate genera o civi-lizaţie planetară.” Impu-nerea apare imperativă.Câtă vreme nu gândimprin depăşire şi unificarea specialităţilor aflate înexpansiune, nu se schim-bă paradigma contempo-rană. Riscul întrevăzuteste apocaliptic: dispari-ţia totală a lumii cacivilizaţie. Salvarea s- ar

afla în două cuvinte, aici doar reiterate: „şiafectivitate, şi efectivitate”. Nici n- am avea loc deîntors, întrucât „Spaţiul transdisciplinar este infinitmai întins decât spaţiul galactic.” Se cere doar săsuportăm schimbarea de atitudine prin asumareacuanticii şi atunci ne salvăm. „Transdisciplinarita-tea produce transformări cuantice; religia în transre-ligie, istoria în transistorie, etica în transetică. Ast-fel, prin succesive transformări cuantice, lumeanoastră va ajunge la o adevărată eră a păcii.” Parefoarte simplu, dacă vrem, putem, ştim cum să creămpunţi sau poduri şi să devenim noi înşine legături şilegatari. Să ajungem pontifi, termen măreţ adus aiciîn expresie. „«Pontifi» însemna la origini «construc-tori de poduri». Era transdisciplinară va fi aceea apontifilor.” Ca atare, devenim pontifi sau rămânemnimic. Optimismul gânditorului transdisciplinarită-ţii balizată cuantic nu se cramponează de om, nici îngeneral, nici în particular. Certitudinea sa esteaceea că oricum va învinge terţiul tainic inclus, el vafi în fapt cel care va face omul şi societatea umană.Două tipologii umane vor conduce balul istoric. Unade partea ştiinţei, alta de partea artei. Generalitateîn cunoaşterii şi risc spectaculos de atitudine. „Eratransdiciplinară va fi aceea a generaliştilor şi afunambulilor.” Noua pâine şi noul circ, în regimgrav. Funambulescul m- ar trimite – estetic, literar –la onirismul structural, aici epurat de ironie. Leputem admite într- un raport complementar. r

Dintr-o haltă părăsită

Cassian Maria spiridon* * *

am fost şi am vizitat acasa lui Thalesîntreaga cetate-n ruine

pe unde i-au călcat paşiiîn Miletul Asiei Mici

în Agora grecească din vechea Atenăunde cândva perorau Socrate Platon

şi încă atâţiaam privit piatra şi spaţiul undecel mai important participant la dialogurile platonicieneşi-a băut pocalul

am fost la casa din Weimerprin toată grădina cu pomi

flori variate şi băncipentru necesare popasuri

am intrat în micul palatcu bogata lui bibliotecă

şi numeroase statui anticecu mica încăpere unde trona

un pat relativ scurtdin dormitorul lui Goethe

rămas întocmai ca la despărţirea finalăcând locatarul a spus celor din apropiere

mehr licht!şi-n casa cu mai multe caturi

în care Schiller a scris hoţii don Carlosşi alte numeroase pagini

la Nietzsche în urbea thüringianăpe o căpăţână de deal

în vila unde şi-a petrecut ultimele clipeale senilităţii

la Hordou Humuleşti Ipoteşti sau Lancrămlocul fericitelor naşteripe la şi prin atâtea case celebreaflate-n Paris Lisabona Stratford...am trecut am privit admiratdarcine la casa din dealul Galatei

din târgul Moldoveiva fi ca să treacăcând oasele mele în adânc vor dormi

www.librariapentrutoti.ro

Colecţia Seria de autor Aura Christi eBook

● Tragicul visător (1993-2013), poeme● Dostoievski – Nietzsche. Elogiul suferinţei, eseu● Mitul viului, eseuri● Cercul sălbatic, roman● Casa din întuneric, roman● Trei mii de semne, jurnal de scriitor● Coasta lui Apollo, jurnal de scriitor● Acasă – în exil, polemice

În pregătire: Sculptorul, roman http://aurachristi.ro/

8

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Constantina Raveca BuleuAntroposofie transilvană în epoca interbelică

Rudolf Steiner susţine în decembrie1889 (adică în faza sa teosofică) o con-ferinţă la Sibiu, însă antroposofia stei-neriană pătrunde în spaţiul românesc

prin intermediul doctorului Emil Brestowsky, carevenise în contact cu ea la Viena şi care, reîntors înţară, susţine comunicări la Sebeş şi Cluj. La Bucu-reşti, promovarea antroposofiei se leagă de numeleVioricăi Dragalina, care legalizează în 1934 Societa-tea Antroposofică din România. O altă linie antropo-sofică se dezvoltă prin prozelitismul lui ŞtefanArmenchi (sau Armendie, potrivit altor surse), fami-liarizat cu ideile lui Steiner pe frontul italian al Pri-mul Război Mondial. Prin el, antroposofia inoculeazăpublicistica şi literatura lui Ion Ciucurel, prezentmai ales în revista Cuvântul Satelor, fondată în 1926de către plugarii din Banat. În paginile acestei revis-te, în 1931, Ion Ciucurel a publicat în foileton roma-nul antroposofic autobiografic transformarea,rămas neterminat. Un alt prozelit al lui ŞtefanArmenchi este Ion Ionaşiu (Ioan Ionaş în anunţuldin Scafandrierul naturei şi al lumilor Spirituale),viitor student în Clujul interbelic, unde, în 1930acţionează în calitate de Secretar General al Societă-ţii Antroposofice locale, preşedintele ei fiind PetrePârgariu.

Fondată în 1928, Societatea Antroposofică dinRomânia este interzisă în timpul regimului comunistşi resuscitată în 1990. La Cluj, casa TerezeiBeiserdorf- Prisender a găzduit un centru antroposo-fic deschis atât românilor, cât şi maghiarilor. Însă,tot la Cluj apare, paralel cu constituirea provizorie aSocietăţii Antroposofice de aici, în 1930, Scafandrie-rul naturei şi al lumilor Spirituale. antropozofie.revista ştiinţelor pozitive şi occulte, publicaţie bilu-nară (în intenţie, cel puţin), apărută în română şimaghiară (a természet és Szellemvilágok Búvára”).Din caseta tehnică aflăm că directorul proprietar alrevistei este Petre Pârgariu, iar sediul redacţiei seaflă pe strada Pop Iulian, la numărul 18.

Scafandrierul naturei şi al lumilor Spiritualese autointitulează „cea mai mare şi mai importantărevistă a[l] ştiinţelor pozitive şi spirituale”1, deoarece„prin coloanele ei, se publică cele mai serioase trata-te din punct de vedere al Ştiinţei Spirituale despre:dumnezeu, divinitate, bazele elementare ale totului,Creaţiunea, spirit, forţe, materie, fluid, universurile,astrele, pământul, lumile spirituale, sferele cereşti[astrele fiind, evident, altceva!], omul fizic şi omulspiritual, mădularele şi simţurile fizice şi spiritualeşi raporturile între ele în viaţă şi după moarte [,] pepământ, la om, animal, vegetal şi mineral”. Inventa-

rul domeniilor vizate de revistă mai cuprinde douăserii, în prima intrând domeniile economice, discipli-nele ştiinţifice clasice (medicină, chimie, sociologieetc), artele liberale, dar şi obsesiile steineriene,pedagogia (care va înregistra expresia maximală înşcolile Waldorf2), reîncarnarea şi karma. A douaserie vizează explicarea, prin intermediul antroposo-fiei, a fenomenelor ezoterice încorporabile sau par-ţial benigne, concurenţa puternică fiind omisă: spiri-tism, exteriorizare, mediumnitate, somnambulism,magnetism, sugestie, hipnotism, magie.

Termenul ordonator al discursului acesteireviste este Ştiinţa. Astfel, numerele revistei suntcatalogate drept „opere ştiinţifice”, iar programul eiindică disponibilitatea de a publica orice informaţieşi lucrare ştiinţifică, inclusiv „ultimele succese alevoluţiei technice [...]: televiziunea3, teleautografia4,telefotografia şi telecinematografia”. Fidelitateafaţă de acest program se manifestă, de pildă, într- unarticol consacrat bacilului Bang (sau Brucella abor-tus, descoperit în 1897 de către doctorul danez Ber-nhard Bang)5, valoarea informaţională fiind dublatăde lecţia profilactică, dar şi în articolele despre radio-fonia autohtonă sau despre descoperirea unei noiplanete.

Revista operează în spiritul unui ecumenismpedagogic ştiinţifico- spiritual de factură antroposofi-că, proferat în numele unui elitism tipic pentru miş-cările spiritualiste, acompaniat de un alambicat apella sprijin material, dezirabil din partea unor cititorifideli. „Scopul urmărit – ni se comunică în precizăriasupra scopului, spiritului şi titlului revistei – [...]este: înregistrarea tuturor invenţiunilor, descoperiri-lor şi a revelaţiunilor obţinute de omenire, prin ştiin-ţele pozitive. apoi comunicarea şi explicarea tuturorrezultatelor obţinute prin cercetări empirice, în cepriveşte lumile Spirituale şi fenomenele numiteocculte, rezumate în Ştiinţa antropozofiei, fondată decătre rudolf Steiner doctor în Filosofie. SpIrItulrevistei „SCaFandrIerul natureI ŞI allumIlor SpIrItuale”, se deduce clar din scopulce urmăreşte, ca fiind un organ de presă cultural, purştiinţific [...] Ştim că vom lupta cu uriaşe greutăţi,pentru asigurarea existenţei acestei reviste ştiinţifice,deoarece la noi, datorită unei mentalităţi ciudate,chiar şi intelectualul nu arare ori îşi găseşte metodade educaţie prin citirea polemicelor, calomniilor, cer-turilor şi invectivelor celor mai murdare, din pamfle-te neserioase ce sporesc în ţară ca buruienile rele,pentru otrăvirea sufletelor noastre”6.

parti- pris- ul se dezvoltă în articolul următor,antropozofia. metoda europeană de a studia pe căilepur ştiinţifice lumile Spirituale şi fenomenele lor,sau Ştiinţa omului Spiritual. Foloasele însuşireiacestei ştiinţi7, adevărată lecţie introductivă deantroposofie. În viziunea antroposofică, omul repre-zintă o fiinţă integrată în microcosmos şi macrocos-mos, o entitate fizică dublată de o entitate spirituală(un „al doilea om”), capabilă să- şi exerseze anumitefacultăţi de percepţie suprasensibilă, prin dezvolta-rea cărora, urmând o metodă precisă şi sistematică,se poate atinge perceperea nemijlocită a spiritualu-lui, descris drept „real”, accesibil printr- o Ştiinţă Spi-rituală şi demonstrabil prin metode ştiinţifice.

Toată această aglomerare semantică a ştiinţifi-cităţii nu reuşeşte să ocolească necesitatea iniţierii„în secretele infinite ale naturei”, doar aceastaputând „explica” modul, apariţia şi funcţionareaorganismului spiritual, adică activarea vederiisuprasensibile ce poate duce până la cunoaştereaCreatorului şi a raţiunii primordiale pentru existen-ţa umană. Fireşte, de la acest privilegiu metodologicsunt excluse „celelalte încercări oculte, ca spiritis-mul, hipnoza, etc”, o dovadă în plus pentru slabatoleranţă a ezoterismelor faţă de concurenţă. Ajunsîn acest punct, discursul detaliază evoluţia ştiinţeispirituale în registrul anticipaţiei spiritualiste credi-bile pentru adept, dar dizolvă orice pretenţie de şti-inţificitate şi obiectivitate în perspectiva unui recep-tor profan, pentru care viabil poate rămâne doarimpulsul spre o lume mai bună – dominată de omoralitate exemplară, de iubire, dreptate, pace şifericire, lipsită de conflicte etnice şi de clasă –, nu şicomunicarea în astral, pacea eternă sau comparareaIniţiatului antroposof cu zoroastru, Moise sau Bud-dha.

Ştiinţificitatea revine în prim- planul unuiamplu exerciţiu de dezvrăjire, Cum puteţi afla co -mori?8, unde practicile magice şi minunile sunt deza-vuate, credinţa în ele reducându- se la „necunoaşte-rea” cauzelor lor şi la efectul de uimire generat deraritatea practicanţilor. Astfel, arheologia BagheteiMagice demonstrează absenţa oricărei inflexiunimagice sau oculte în utilizarea ei la descoperireaapei şi a mineralelor, calităţile ei magnetice ţinând

Fondată în 1928, SocietateaAntroposofică din România este

interzisă în timpul regimuluicomunist şi resuscitată în 1990.

La Cluj, casa TerezeiBeiserdorf- Prisender a găzduit uncentru antroposofic deschis atât

românilor, cât şi maghiarilor.

1 „Scafandrierul naturei şi al lumilor Spiri-tuale. antropozofie. revista ştiinţelor pozitive şiocculte”, nr. 1, 1 iunie 1930, coperta 4

2 Bazate pe metode antroposofice de predare.Prima şcoală de acest tip este înfiinţată în 1919 înStuttgart, finanţată de antroposoful Emil Molt, pro-prietarul fabricii de tutun Waldorf din Stuttgart,pentru copiii angajaţilor săi. Refuzând predareabazată pe conţinuturi, metoda Waldorf se concen-trează pe dezvoltarea trupească, sufletească şi spiri-tuală a copilului, urmărită în etape de câte şapteani. Predarea se adaptează necesităţilor interioareale copilului şi urmăreşte pregătirea acestuia învederea dobândirea unei gândiri independente.

3 Patentată în 1884, graţie invenţiei tehnicia-nului german Paul Nipkow. Între 1928 şi 1934, apa-rate de televiziune au fost comercializate în MareaBritanie, Statele Unite şi Uniunea Sovietică.

4 Teleautograful – precursor analog al faxuluimodern.

5 „Bacilus abortus infecţiosi Bang”. o molimăde vite care periclitează şi viaţa omenirei şi cauzeazăavorturile, „Scafandrierul naturei şi al lumilor Spi-rituale. antropozofie. revista ştiinţelor pozitive şiocculte”, nr. cit., p. 6

6 Redacţia, precizări asupra scopului, spiritu-lui şi titlului revistei, id., p. 3

7 Petre Pârgariu, antropozofia. metoda euro-peană de a studia pe căile pur ştiinţifice lumile Spi-rituale şi fenomenele lor, sau Ştiinţa omului Spiri-tual. Foloasele însuşirei acestei ştiinţi, id., pp. 4- 6

8 Petre Pârgariu, Cum puteţi afla comori? pro-venienţa comorilor. Credinţa în paza comorilor decătre spirite rele. metodul magic pentru căutări decomori prin citări de spirite. Invocările SfântuluiCriştof şi îndrumările preotului jezuit profesor uni-versitar eckard din Bavaria şi broşura sa. exploata-rea naivilor cu literatura magiei negre. Baghetamagică în căutarea mineralelor., id., pp. 7- 9

(continuare în pagina 10

Din cale afară de grăbit sau poate doaraşezat într- un unghi diferit, cinevaîmparte scriitorii în două categorii, înfuncţie de atitudinea lor faţă de lume,

faţă de realitate. Fascinaţi de tainele ei, unii scriitoriîşi doresc să înţeleagă lumea, iar alţii o construiesc,proiectând asupra realităţii un univers original.Urmăresc descrierea aparent imbatabilă a fiecăreicategorii; încerc să fac abstracţie de aerul declarateimodestii, năclăite de suficienţa autoarei de versuricăreia îi aparţine împărţirea. Nu mă pot debarasa desenzaţia că această scriitoare nesigură de valoareapropriei opere, parcă prea grăbită să- şi primeneascădosarul şi să- şi pună în valoare corectitudinea etc., sedrapează în toga singurului adevăr posibil. Măminunez în faţa aroganţei ce- şi sloboade discret ten-taculele în eseul parcurs cu un amestec de admiraţie,uimire şi derută. De unde ştie autorul acelei împăr-ţiri ce ar fi înduioşătoare, dacă n- ar fi eliberată dinarborele năuc al vanităţii şi al suficienţei, care esterealitatea şi în ce mod poate fi definită această pasă-re? Nu pot în acest context să nu mi- l amintesc peCarl Gustav jung. La lectura acestor însemnăripoticnite, imbatabilul jung probabil ar sări ca ars:care realitate? Realitatea nu există; în schimb, existăproiecţia noastră asupra ei. Totul e ficţiune ordona-toare de frumuseţe şi sens – acest lucru îl descoperidupă îndelungate stagii în subterana interiorităţii.

ţin minte exerciţiul edificator căruia ne- asupus o profesoară pe când eram în clasele primare.Doamna a adus în faţa elevilor câteva obiecte, întrecare o vază, un ulcior, un smoc de spice, câteva flori,probabil şi alte dulci nimicuri, şi ne- a invitat să des-criem ce vedem. E nevoie să spun că cele peste două-zeci de descrieri analizate a doua sau a treia zi nusemănau între ele? E nevoie să amintesc că, în afaralucrurilor enumerate adineaori în fuga gândului, înunele compuneri apăreau obiecte şi fiinţe inexisten-te în ajun în faţa celor peste douăzeci de guguştiucişi că în acele descrieri copilăreşti, inspirate, timidesau stângace, nu şi- a făcut loc decât rar tot palmare-sul de obiecte văzut în ajun?

Pe vremuri, am scris un vers, care îmi dă degândit nu numai fiindcă nu- l înţeleg în întregimenici în timp ce scriu aceste rânduri: „Spun eu şilumea începe să fie”. Care lume şi din ce motive însecunda în care gura minţii articulează pronumelepersonal persoana întâi singular eu, exact atuncilumea începe să fie? Începe să fie pentru cine? Oareexclusiv pentru mine? Să trag de aici concluzia căfără mine lumea ar înceta să existe? Lumea mea, cucertitudine, ar lua sfârşit odată cu mine. Să fielumea mea atât de importantă? Recitesc cele scriseadineaori şi simt cum lunec pe pârtia îndoielilor,fiindcă toate aceste judecăţi pot fi răsturnate cât aiclipi din ochi în lumina acelui obsedant şi devenit dela un punct încolo sâcâitor eu, eu, eu... Ce sunt eu?Ce semnific eu? Pentru univers, spune Obermancitat de Unamuno, nimic, în schimb, pentru mine,totul, chiar dacă acest totul e pus la îndoială, chiardacă e măcinat, întors pe toate părţile şi analizat cuun amestec de spaimă, bucurie, smerenie sau curio-zitate. E suficient să mă gândesc la Spovedania tol-stoiană sau la nuvela contelui de la Iasnaia Poliana,smulsă parcă din universul lui Fiodor Mihailovici,moartea lui Ivan Ilici, pentru ca versul meu de altă-dată să fie transformat în subiectul unui eseu amplu,dacă nu în tema unui tom, în urma acestor incur-siuni pe terenurile eului fichtean – şi nu numai înlumile proiectate de această entitate; absolută, îispune filosoful – devenind aproape sigur un singurlucru: lumea, realitatea nu există, există proiecţia

cuiva asupra ei. Există multiple unghiuri din careabordezi o fantasmă, căreia îi dai numele ciudat delume sau realitate. Suntem copiii himerelor; nu sun-tem decât un vis în visul numit lume. Originea rea-lităţii este una eminamente poetică. Poate suntemcasa altcuiva, care nu este de aici.

Lumea nu- i aşa cum este, ci aşa cum o vedem,conchide bătrânul cu părul cărunt şi ochii mari dinproza filosofică eminesciană, intitulată archaeus, şi –înainte de a face o incursiune temeinică în „hambarulmemoriei” – adaugă de îndată un adevăr de extracţiehegeliană şi anume că „lumea şi viaţa sunt un vis”,deci, o proiecţie a celui care gândeşte şi nu înceteazăsă se mire, căci „mirarea este mama învăţăturii”.Mirarea, între altele, face posibil saltul în subteranaeului, în ale cărui adâncuri abisale se regăseşte mie-zul repetat în fiecare exemplar uman; miezul sau –cum îi spune vizionarul eminescian, cu miros plăcutde tabac – Archaeus, entitatea care „este singura rea-litate pe lume”, „toate celelalte” fiind nişte fleacuri.

Archaeus, aşadar, este un fel de inimă a universului,un soi de centru al matriţei arhaice, intangibilă şieternă, schimdată exclusiv la suprafaţă; în subteranăea rămâne de milenii intactă şi vie, pulsând şiîncercându- se în fiecare dintre noi, căci – tot de lainegalabilul Eminescu citire – „în fiece om se- ncearcăspiritul Universului, se opinteşte din nou, răsare ca onouă rază din aceeaşi apă, oarecum un nou asalt spreceruri”. Rămânând în esenţă mereu acelaşi, cu o rigi-ditate prometeică, Archaeus se încearcă în fiecaredintre noi, cei care visăm lumea şi căutăm să răspun-dem la întrebarea cine suntem, visul cui, slobozit înlume, sau în somnul care este lumea, somn din carerareori ne trezim, continuând să visăm şi ştiind că

fiecare om este o problemă pusă –continuă filosoful eminescian –de „spiritul universului”; viaţafiecăruia este o tentativă de asoluţiona problema îngemănatăcu „chinul îndelungat” şi „vecini-ca goană după ceva necunoscut”,care seamănă „cu aviditatea de aafla răspunsul”.

Un locuitor străvechi alrealităţii abisale ca MarcelProust scrie undeva că realitateanu există decât după ce a creat- oel, creatorul; sper că am repro-dus cu precizie definiţia părinte-lui enigmaticului baron Charlus.

Ceea ce există în jurul nostru este probabil un jocdivin de planuri, pregânduri, fiinţe, plante, făpturi,arbori, straturi complicate – locuite de zei copilăroşişi atotşiutori – ale unui univers, în care nuntescîntr- o linişte desăvârşită, căzută pe gânduri, văzute-le şi nevăzutele care, de cum sunt ordonate şi descri-se de un ochi atent şi mai ales negrăbit, de cum suntcreate de fapt, ceea ce numim – schematic şi proba-bil fals, dar în absenţa unei noţiuni mai potrivite opăstrăm, îndoiţi, pe aceasta – realitatea pârâie,ezită, oftează, mârâie, trosneşte din toate încheietu-rile şi, neavând încotro, în cele din urmă, trep -

tat- încet, cedează, eliberându- se şi supunân du- seacelui ochi atent şi negrăbit, care recreează astfellumea sau ceea ce numim aşa, redefinind- o,îmbelşugând- o şi dându- i un sens ordonator, ca sănu spunem – fascinaţi de acel cinic extaziat, Lebedev– o unitate misterioasă. În topografia acesteia, unulizbuteşte performanţa de a conţine multiplul şi de a- ida sens. Acelaşi personaj, de altfel, nu ezită sădeplângă absenţa ideii care uneşte în era consumis-mului şi a căilor ferate. Nu afirmă oare Hegel că„odată ideea exprimată, realitatea i se supune”? („Isteinmal der Begriff realisiert, hält die Realität nichtaus.”)

Formula reprodusă la începutul acestor însem-nări mi se pare falsă nu numai fiindcă n- au fost defi-niţi din start cu exactitate termenii, ci şi pentru cănu văd cum poţi să treci prin lume şi s- o descrii chiardacă sau, mai exact, cu atât mai mult cu cât eşti fas-cinat de ea. Prima neînţelegere ce revine ca o albinăla stupul ei după îndelungate peregrinări prin livadadin preajmă este legată de multiplele realităţi princare trece autorul tentativei de a defini artiştii,inclusiv scriitorii. La care dintre dintre lumi, la carerealităţi se referă? Cum să descrii ceva prin ochiulfascinaţiei? Nu afirm că scrisul sub semnuladmiraţiei ajunse într- un vârf – o posibilă definiţie afascinaţiei – se circumscrie imposibilului. Ceea cevreau să spun e simplu, ca această dimineaţă elibe-rată, în sfârşit, de chingile de abur ale ceţei. Dar,vorba lui Cehov, Anton Pavlivici: „Cât de complicatăe simplitatea”. Mă îndoiesc de puterea fascinaţiei de

Lumea nu- i aşa cum este, ci aşa cum ovedem, conchide bătrânul cu părul

cărunt şi ochii mari din prozafilosofică eminesciană, intitulatăArchaeus, şi – înainte de a face o

incursiune temeinică în „hambarulmemoriei” – adaugă de îndată unadevăr de extracţie hegeliană şi

anume că „lumea şi viaţa sunt un vis”,deci, o proiecţie a celui care gândeşte

şi nu încetează să se mire, căci„mirarea este mama învăţăturii”.Mirarea, între altele, face posibil

saltul în subterana eului, în ale căruiadâncuri abisale se regăseşte miezul

repetat în fiecare exemplar uman.

9

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

Aura ChristiArchaeus – realitatea realităţilor

n Povestea subteranei

■ semnal editorial ■ EuroPress Group

► ion ianoşi, Dostoievski. Tragedia subteranei • Dostoievski şi Tolstoi. Poveste cu doi necunoscuţi

► raluca cimpoi- iordachiFericire şi suferinţă în romanţelede dragoste ale lui Rahmaninov

10

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

a accede spre esenţă. Încântarea, prea plinul sau far-mecul presupuse de ceea ce numim fascinaţie trimitnu ştiu de ce cu gândul la noţiunea de fericire. Or, nucred că starea de prea plin sau de îmbelşugare sufle-tească e una propice cunoaşterii. Fericirea e creatăpentru vaci, spune fiul de preot protestant, Nietzs-che. În pofida brutalităţii şăgalnice a acestei expresiignomice, îi dau dreptate gânditorului german şi nuezit, parafrazându- l, să- mi pun mănuşi în faţa ferici-rii aşa cum autorul volumului dincolo de bine şi răuîşi punea mănuşi în faţa idealurilor.

Un ochi fascinat, un ochi fericit glisează pesuprafaţa lucrurilor; vălul de ceaţă şi farmec îiobturează privirea, menţinând- o la primul nivel şifăcând- o să lunece ca libelulele pe apă. Prin compa-raţie, un ochi negrăbit, scrutător, ochiul ce aparţinecuiva în ale cărui vene şi- a făcut loc încetinealaîmprumutată de o îndelungată suferinţă, este incom-parabil mai atent, era să spun mai suspicios, dar măîndoiesc de faptul că suspiciunea şi- ar găsi loculpotrivit în acest fragment. Cred că suferinţa – nuorice tip de suferinţă desigur – dincolo de absurdita-te, limită, încercare ori mizerie etc., îţi înlesneşteaccesul spre… nu spun o altă lume, pentru că nusunt sigură. Aş îndrăzni să afirm doar că suferinţanu este exclus să- ţi ofere prilejul de a avea acces laun alt tip de cunoaştere, cu o condiţie: să fii pregătit.Dacă eşti pregătit, vei găsi tot ce cauţi înlăuntrultău, departe de ceea ce numim lume, departe de oriceeste numit cu aplomb realitate; vei coborî în tineînsuţi nu fiindcă ai fi centrul lumii sau din alte moti-ve înrudite cu cel tocmai enunţat. Vei coborî în

subteranele propriei fiinţe dintr- o pornire instinc -tivă, dintr- un impuls indecis, pentru a scruta lumeaimaginată de acel straniu personaj woolfian, Ber-nard, care îşi invita colegii să vină în lumea subpă-mânteană – ţin minte că aşa o numea – pentru căacolo poţi spune poveşti şi pentru că în acel loc, sus-ţine una din vocile puternice din valurile, e lumeamea.

Vei coborî, aşadar, în subterana proprie, unde –crede ultimul mare barbar al literaturii europene –vei găsi tot ce cauţi: şi adevărul, şi dreptatea, şi înţe-legerea unor lucruri alte dăţi străine, iar la capătulcelui mai îndepărtat capăt – lumina. Pe Dumnezeu îlvei găsi tot acolo: „Resemnează- te, mândrule om, şiînainte de toate frânge- ţi mândria”. Abia atunci veiafla, spune Fiodor Mihailovici, că „adevărul nu seaflă în afara ta, ci în tine însuţi; găseşte- te pe tineînsuţi în tine, supune- te pe tine ţie, pune stăpânirepe tine – şi vei întrevedea adevărul. Nu în lucruri eacest adevăr, nu în afara ta, nici undeva peste mare,ci înainte de toate în munca ta asupra ta. Când te veiînvinge pe tine, atunci te vei astâmpăra – şi veideveni liber, cum niciodată nu ţi- ai închipuit, şi veiîncepe un lucru uriaş, şi pe alţii îi vei face liberi, şivei întrezări fericirea, viaţa ta se va umple şi veiînţelege în sfârşit poporul tău şi sfântul lui adevăr”.După ce vei fi pregătit, adică trecut prin suferinţă,boală, limită, cădere, dezonoare şi moarte, după cevei regăsi planeta viului, vei avea şansa să ieşi lasuprafaţă şi să te apropii altfel de mecanismelesecrete ale cunoaşterii şi probabil ale lumii,luminându- te şi, cu puţin noroc, luminându- i pe alţii,căci ţi s- a dat şansa de a căuta şi de a găsi suferinţaşi în fericirea de a iubi totul, iar înainte de toateviaţa, chiar dacă iubeşti altfel ceea ce numim viaţă.Ce cuvânt straniu, silabisit, ca şi când abia îl înveţi,despărţindu- l în litere, apoi în respirări; fiecare lite-ră era privită alte dăţi ca o planetă ciudată şi maiales străină. În raza acestei noi iubiri, realitatea –sau ceea ce numim poticnit astfel – poate începe,uneori, în păpuşa cu piciorul spart din camera ta –proiecţia unei suprazeităţi, cioplite dintr- o stâncămitică – sau într- un vultur ce ezită să devină iarbă.Alteori, realitatea nu e decât o rană din al căreisurâs creşte o plantă ce seamănă cu nuferii sau unpegaş căruia îi lipseşte ceva important, ca să setransforme într- un câmp de maci brăzdat de uimireade a fi ca de un plug, greu ca cerul, ca marea, ca sus-pinul fântânii din capătul curţii, scurs într- o cană delut, ciobită în locul de unde creşte toarta de un gal-ben pai. r

nu de domeniul ocult, ci de „o subtilă ştiinţă natura-lă”. De un tratament similar ameninţă să beneficie-ze şi Fatima din portugalia sau stigmatele TerezieiNaiman şi ale „d- nei marioara nagy din Cluj”9.

Ştiinţa se întronează apoi într- o serie de artico-le consacrate diverselor fenomene naturale şi experi-mente ştiinţifice (animalele şi păsările vorbesc!10, decând există omul pe pământ?11 etc). Regimul exclu-ziunii partizane nu vizează numai magia. În artico-lul care semnalează constituirea Societăţii Antropo-sofice la Cluj12, în prezenţa a douăsprezece persoane(semnat red., dar în care prezenţa persoanei I singu-lar trimite la Petre Pârgariu), el se extinde şi asuprateosofiei promovate de Annie Besant şi Krishna-murti, asupra hipnotismului şi spiritismului („înacel mod primitiv cum acesta se practică pe o scarăîntinsă în românia, de persoane streine de principilede bază”), contraponderea recomandabilă fiindantroposofia steineriană şi iniţiatul ei autohton,Petre Pârgariu: „eu, care am studiat ştiinţele occultede toate categoriile peste 30 de ani, numai pentru animeri odată peste metoda cea mai ştiinţifică şi mailogică, de a putea ajunge la posibilitatea unui controlpersonal direct, al tuturor fenomenelor aşa zise occul-te, şi al lumilor Spirituale, în mod involuntar, m- amformat antropozof în concepţiile mele, încă înainte dea cunoaşte ceva din perceptele antropozofului fonda-tor [sic!] sau ale promotorilor măreţei sale opere”.

Evident, ambiţiile protocroniste ameninţă şirelativ obiectivul jurnalism ezoteric. Nuanţa mili-tantă a discursului devine accentuată pe măsură ceambiţiile organizaţionale şi de convertire ale antro-posofiei româneşti capătă contur: „spiritul de curiozi-tate pe deoparte, iar pe de altă parte diferitele princi-pii reformatoare induc în eroare poporul, deci, e marenevoie, ca cei ce putem observa răul şi a cunoaştechiar cauzele lui, să lămurim pe cei ce nizuesc la olumină în cele spirituale”. În acest articol este înre-gistrată şi vocea unui alt iniţiat antroposof, IoanIonaş, care reclamă o cunoaştere profundă atât adoctrinei antroposofice, cât şi a curentelor ezotericerivale – teosofia, spiritismul, hipnotismul. El respin-ge orice plasare a antroposofiei în sfera ocultă, secta-ră sau secretă şi susţine calitatea de instituţie publi-că a Societăţii Antroposofice.

Prudenţa cu care Mircea Eliade îşi gestioneazăguénonismul este compatibilă cu politica revisteimemra de a publica textele colaboratorilor românisemnate exclusiv cu pseudonime. În paginile acesteipublicaţii consacrate Tradiţiei promovate de cătreRené Guénon, sub protecţia pseudonimului KRM,Eliade publică o traducere din Katha- upanishad şiun articol intitulat un reprezentant al tradiţiei hin-duse: Sri aurobindo, consacrat lui Aurobindo Ghose,aproape necunoscut Occidentului, dar deja legendarîn spaţiul indian, implicat profund în lupta pentruindependenţa Indiei, filosof, poet, guru şi veritabilmodel pentru cei aflaţi în căutarea unei sinteze spi-rituale între Orient şi Occident.

Însă, patru ani mai devreme, tot Mircea Eliadesemnează un mic studiu de istorie a religiilor în Sca-fandrierul naturei şi al lumilor Spirituale, intitulatrudolf Steiner13, unde nu ezită să critice inflexibili-tatea cu care René Guénon atacă teosofia,folosindu- se de erorile Societăţii Teosofice şi igno-rând reforma ştiinţifică şi iniţiatică steineriană, carea eliminat minusurile teosofiei, aducând- o „pe caleacea bună”. Studiul insistă pe denaturările operate deo hermeneutică diletantă în perimetrul ocultismuluişi teosofiei, datorată atât unor instanţe exoterice maimult sau mai puţin răuvoitoare, cât şi acţiunii funes-te a unor ocultişti şi teosofi. Oprindu- se asupra teo-sofiei, Eliade admite clarobscurul (de ordin metodo-logic şi constitutiv) care o învăluie şi încearcă să res-taureze mesajul ei originar, investigând istoria teo-sofiei moderne şi sursele ei filosofice, valabile înegală măsură şi pentru antroposofie, deoarece istori-cul religiilor separă Teosofia milenară de întrupărileei instituţionale. El repetă operaţiunea în cazul ocul-tismului, definit reductiv ca „afirmare a unor forţe şiînsuşiri ascunse, cu ajutorul cărora se poate ajungela o cunoaştere mai completă a realităţii, şi pe teme-iul cărora trebuie să se ridice un corp de ipoteze caresă explice această realitate altfel decât cum e explica-tă de ştiinţele pozitive”. Însă, scurtcircuitul intervineimediat, graţie unei note care precizează: „numaiatunci când existenţa acelor forţe şi însuşiri ascunseva fi pe deplin dovedită”.

Dar Eliade nu este singura figură din elita cul-turală care publică în Scafandrierul naturei şi allumilor Spirituale, Lucian Blaga semnând aici oserie de Cugetări14, de exerciţii reflexive nuanţatludice, străine de doctrina antroposofică. Prima mos-tră blagiană încorporează o reflecţie demnă de pole-mica generată de discursul creatorilor de SF: „omula făcut maşinile; dar uimirea i- a fost atât de stânga-ce şi puterea de înţelegere atât de joasă, că mai degra-bă a înclinat să vadă şi în sine o maşină, decât săcreadă că şi maşinile au suflet”. O alta îşi încredin-ţează cititorii de faptul că, „prin aceea că opera, ori-cât de iscălită, a unui artist se încadrează într- un stil(gotic, baroc, rococo, clasic, etc.), orice operăîmprumută ceva dintr- un vast, divin, impresionantşi divin anonimat”. O potenţare a anonimatului seconstruieşte în trena spaimei metafizice15, agent maimult decât eficient în obliterarea identitară, dar, aşadăuga, şi virtual motiv pentru experimentarea unorsoluţii consolatoare de ordin ezoteric. r

9 Fatima din portugalia, id., nr. 1, 1 iunie1930, pp. 9- 10. „Tereza Naiman” e bavareza There-se Neumann (1898 – 1962), cunoscută pentrustigmatele care i- au apărut pe corp.

10 Răspunsul fiind afirmativ, demonstrabilparţial darwinist, adică anti- antroposofic, şi extinsprin sugestii la domeniul spiritual, singurul respon-sabil de înţelepciunea animalieră.

11 Cu o localizare discutabilă la sfârşitul epociiterţiare.

12 Red., Constituirea provizorie a Societăţeiantropozofice din Cluj. principiile de bază ale ştiin-ţei antropozofice şi a unei asemenea Societăţi. expu-nerile conducătorilor., id., pp. 23- 29

13 Mircea Eliade, rudolf Steiner, id., pp. 30- 3414 Lucian Blaga, Cugetări, id., pp.13- 1415 „Spaima metafizică te reduce la anonimat,

arătându- ţi micimea şi neputinţa. rostul metafiziceie poate tocmai acesta: să te facă să- ţi uiţi numele”.

Constantina Raveca BuleuAntroposofie transilvană înepoca interbelică(urmare din pagina 8)

Pe www.ideeaeuropeana.ro, la două cărţi cumpărate, a treia este GRATis

Alegeţi oricare trei cărţi din catalogul nostru online şi plătiţi douăOferta se aplică tuturor titlurilor din catalog,

inclusiv pachetelor promoţionale şi reducerilor deja existenteOferta este limitată

Fiţi printre primii care beneficiază de eawww.ideeaeuropeana.ro

Dificultatea de a defini fantasticul edoar parţial motivată de criza concep-tului de materie la începutul secoluluitrecut şi de plonjonul sub nivelul

observaţiei directe a fenomenelor odată cu emergen-ţa Noii Fizici. Calculul probabilelor colapsări ale stă-rilor interferente ale unui sistem încă mai poate atri-bui un rol deterministic funcţiei de undă, iar mode-lul ierarhic mijlocit de logica modală încă mai poateidentifica un centru al existenţei obiective şi inde-pendente, în funcţie de care pot fi despărţite apeleîntre lumi posibile şi imposibile.

Altfel stau lucrurile când sunt privite prinrame ale perpetuei emergenţe, incertitudinii, logiciipolivalente. În cel mai înalt grad edificatoare ni separe însă a fi comparaţia dintre pozitivismul com-tian, care a fost sursa epistemologică a realismuluiîn artă, şi pozitivismul propus de Karl Popper însecolul poeticilor anti- iluministe sau anti- raţionalistscientiste. Diacronia triadică a lui Comte dă câştigde cauză omului de ştiinţă în raport cu teologul şimetafizicianul. Fapte şi iar fapte, cum predică unutilitarist dogmatic într- un roman de Dickens,observate, comparate şi generalizate. Decoruri bal-zaciene, mai încărcate de obiecte decât arca lui Noe,caractere şi scene tolstoiene...

Pozitivismul lui Popper acoperă şi el o tipologietriadică: lumea fizică, obiectul legitim al studiuluicomtian, cea subiectivă, pusă de predecesor întreparanteze, şi cea de a treia, a minţii obiectivate înobiecte culturale, având existenţă independentă desubiect, dar orgine în acesta: „Ceea ce e conţinutîntr- o carte, depozitat într- o bibliotecă sau predatîntr- o universitate” (Cunoaşterea obiectivă).

Naraţiunile postmoderne, metaficţionale şiautoreflexive, au în mod caracteristic ca temă ceea cea mai fost gândit, scris, reprezentat. Sunt cel maiadesea rescrieri, intertexte, hipertexte (texte în rela-ţie cu alte texte, din afara esteticului). Cu alte cuvin-te, exerciţii de fenomenologie, nu a lumii sau asubiectivităţii, ci ale culturii date umanităţii încomun.

Păcătuiesc ele prin evazionism? Mai este credi-bilă raportatea la o terra firma a unei realităţi unice,obiective, preexistente codificării? Se întâmplă să- mipun această întrebare la comemorarea/aniversareaunui sfert de veac de la Revoluţie/ Lovitură de stat...Cei mai mulţi i- am fost contemporani ca persoanemature şi având încă memoria intactă. Nu ar trebuisă avem reprezentări atât de radical diferite. Nu erealitatea istorică una singură? Se pare că Popperare dreptate şi că e mai curând un palimpsest deconflictuale versiuni narative. Mi- amintesc detăcerea consternată ce s- a aşternut după dărâmareaunei biserici din vecinătate, dar cineva povesteştedespre icoanele prezente în fiecare cameră din Pri-măverii şi despre serbările de Paşte şi de Crăciun deacolo. Mai dărâma Dictatorul o „monastire” în oraş,mai trăgea o închinăciune la întoarcerea acasă...Mi- amintesc de feţele îndârjite şi schimonosite deură ale soldaţilor care i- au executat, dar cineva„mărturiseşte” că doar el a tras, din care cauzăasupra lui s- a abătut urgia, începând cu părăsirealui de către soţie şi dezavuarea sa mai severă decâta bătrânului marinar care a ucis albatrosul. Nu afost un pluton de execuţie, ci un triptic biblic, el întredoi soldaţi, ale căror puşti s- au dovedit inocente defumul cartuşului... Invers faţă de Noul Testament, ela fost Cain între doi inocenţi... Din ultima transmi-siune, la un post de televiziune, a scenei decretăriilegii marţiale, în locul lui Gogu Rădulescu era un

personaj necunoscut, probabil generat de computer.Din următoarea, va lipsi, poate, chiar Ceauşescu...Care realitate?!....

Modul de tratare a fantasticului în volumul destudii intitulat transitions and dissolving Bounda-ries in the Fantastic (tranziţii şi graniţe evanescenteîn literatura fantastică), editat de conducătoareleunui program de cercetare la Universitatea dinzürich (Lit Verlag, 2014) – Christine Lötscher, PetraSchrackmann, Ingrid Tomkowiak şi Aleta- Amiréevon Holzen – pare la prima vedere paradoxal, deoa-rece aproape toţi autorii sunt interesaţi, nu de tipo-logia lumilor narative sau de teorii şi clasificări ge -nerice, ci de relevanţa operelor comentate în contextsocial- istoric.

Nu ruptura dintre universul fictiv şi logica rea-lului/ probabilului/ posibilului este punctul focal alanalizei, ci, dimpotrivă, punţile care pot transformape cel dintâi în model de simulare pentru al doileatermen al ecuaţiei, ca şi cum din partea acestui gende obiecte estetice am aştepta recuperarea simţuluipierdut al realităţii peste care s- au aşternut alienante-le surogate ale civilizaţiei noastre saturate de semne.

Sara Taglialagamba descoperă la origineadese nelor reprezentând animale fabuloase ale lui DaVinci o realitate psihologică şi un scop imediat, prag-matic: combinaţiile de trăsături din fabulosul anima-lier erau menite să genereze spaimă, copilul cons -truind astfel un scut pentru a- şi speria tatăl şi prie-tenii de joacă în Roma anului 1513...

Minwen Huang emancipează noţiunea de glo -ba lizare devenită clişeu într- o jungiană descoperirea unui imaginar comun, nu ca subconştient abisal, cica ordine de artefacte cu funcţii simbolice similare.În hiperrealitatea postmodernă, acuzată de frag-mentarism şi spirit comercial, seria manga Fullme-tal alchemist a lui Hiromu Arakawa (2001- 2010)reprezintă o versiune a tradiţiei Homunculus dinalchimia occidentală, având aceeaşi finalitate deresurecţie spirituală prin stimularea imaginaţieipublicului.

O perspectivă psihanalitică asupra monstruo-zităţii din proza lui H.P. Lovecraft sugerează exis-tenţa unor temeri xenofobe cu privire la alterareacivilizaţiilor albe în contact cu populaţiile de culoarecolonizate (Alesya Raskuratova). Filmele de groazăale lui David Cronenberg îi prilejuiesc lui DanielIllger un rechizitoriu al potenţialului de deconectarea spectatorului de la sistemul de norme etice care facposibil modul de existenţă civilizat în contrast cuviolenţa amorală a junglei, un efect similar avândsubstituirea eroilor exemplari din tradiţia epică prinanti- eroi mai mult sau mai puţin demonici în seria-lul britanic de televiziune difuzat între 2009- 2013,misfits (zbanghii), după cum demonstrează DanaFrei şi Lars Schmeink.

Dieter Petzold şi Sarah Herbe transferă con-ceptul de graniţă deschisă ca element definitoriu alintrigii fantastice în domeniul teoriei genurilor,insistând asupra importanţei contextului teoretic înanaliza oricărui obiect estetic, ce nu poate fi inter-pretat decât prin prizma curentului, mişcării, şcoliial căror program estetic l- au constituit. Hibridizareagenerică este trăsătura definitorie a operei fantasti-ce în lumea noastră intens metamorfică.

Volumul impresionează nu numai prin sur-prinzătoarea „priză la realitate” a studiilor unui genrenumit pentru evazionism dar şi prin culturaesoterică a autorilor într- o perioadă de diminuare aprestigiului erudiţiei. Subminarea ei vine uneori deunde te aştepţi mai puţin, ca, de exemplu, din asocie-

rea forţată dintre fascism şi cultură esoteri-că în cartea lui Mark Sedwick, against themodern World: traditionalism and theSecret Intellectual history of the twentiethCentury (Oxford: Oxford University Press,2004). Fascizarea României în anii ’30 e ilus-trată, potrivit autorului, de Vasile Lovinescuşi Mircea Eliade, tributari lui Guénon şiEvola. Prin „tradiţionalism” nu se înţeleg,aşadar, poporanismul sau sămănătorismul,cum am fi crezut noi, ci ceea ce implică T.S.Eliot, nemenţionat însă, prin acest cuvânt îneseul „Tradiţie şi talent individual”: tezaurulmitopoetic al umanităţii, recuperat caremediu într- un secol de secetă spirituală.Într- o recenzie din journal of World history

l, Volume 17, Number 2, june 2006, Colin Beechgăseşte cartea „dezamăgitoare”. Sedwick ignoră con-textul aproape consensual al discuţiei despre decă-derea Occidentului (Brooks, Adams, Spengler, Toyn-bee), ca şi istoria modernismului estetic. De ce să fifost Eliot, apărătorul imaginarului occidental, maifascist decât Marinetti care îndemna la demolareaacademiilor, muzeelor şi bibliotecilor? Thomas Manngăzea demonic dodecafonismul, nu neoclasicismulmuzical. Într- o conferinţă despre alt incriminat,Thomas Merton, un pelerin catolic în Asia, ţinută laUniversitatea din Madrid (2007), Sonia Petisco îlprezenta ca pe un apostol al unificării spiritualeeurasice, în contrast cu tradiţia europocentristăexclusivistă şi critică pe criterii rasiale. Fascismulnu lipseşte din scrierile moderniştilor acuzaţi de eva-zionism cripitic, dacă ne gândim la planurile deeugenie care lovesc în victimele războiului sau înpersecuţia unor personaje pentru origine germanăsau pentru origine ebraică în romane de Woolf şijoyce. Politicul e aici la el acasă, şi nu în extrapolări

paranoice precum acelea ale poliţiei din Călătoriilelui gulliver, unde suspecţii sunt acuzaţi că folosesccuvântul „oală de noapte” cu sens de „cabinet guver-mamental”... Dacă Vasile Lovinescu s- a dovedit fas-cist pentru că a scris despre Sfântul Graal, iar Sado-veanu despre creanga de aur, ţara pustie, epicullumii moderne, le combină...

Capitol strălucit al literaturii române, literatu-ra fantastică face obiectul unui proiect de cercetareal Universităţii Babes- Bolyai, coordonat de profe -sorii Ştefan Borbėly şi Corin Braga, ale cărui publi-caţii (Caietele echinox şi volume individuale), bene-ficind de aria de circulaţie a limbilor franceză şiengleză, sunt de natură să risipească anxietăţi stâr-nite de extrapolări ideologizant- politizante. Nimicnu e mai potrivit iarna decât o poveste cu spriduşi,spune Shakespeare, drept care am ales şi noi subiec-tul pentru numerele „de peste an” (decembrie- ianua-rie) ale revistei. Să ne bucurăm, aşadar, de un înce-put de an cu scriitorii români în istoria intelectualăa Europei. r

11

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

Maria-Ana TupanÎn jurul fantasticului

n (Con)texte

■ Editura Ideea Europeană

► Adrian Dinu rachieru, Generaţia orfelină

► Emil raţiu, Meşterul Manole

Capitol strălucit al literaturii române,literatura fantastică face obiectul

unui proiect de cercetare alUniversităţii Babes- Bolyai, coordonatde profesorii Ştefan Borbėly şi CorinBraga, ale cărui publicaţii (Caietele

Echinox şi volume individuale),beneficind de aria de circulaţie a

limbilor franceză şi engleză, sunt denatură să risipească anxietăţi stârnite

de extrapolăriideologizant- politizante.

„Trei sferturi din răul care se face în lume se face din teamă.”

Fr. Nietzsche

„Nu am stofă şi nici vervă de pole-mist” declară Aura Christi. Ocontrazic: are şi stofă şi vervă,dar, mai ales, curaj. Da, trăieşte

dramatic, trăieşte epuizant, trăieşte „civil”. E o vocepenetrantă şi convingătoare. Îşi asumă patetismul(revoltei).

„A fi tu însuţi, notează în labirintul exilului(Ideea Europeană, 2005, prefaţă N. Balotă) e lucrulcel mai greu din lume. A fi tu însuţi înseamnă să fiiviu şi să suporţi felul în care exprimi faptul mirabilşi dramatic de a fi viu”. E comportament christic.Pseudonimul (dăruit de Cezar Ivănescu) trimite lasacrificiul christic în numele a ce nu este de negociat:„ţara, familia, limba, identitatea, neamul”. Să nu seomită că în decalogul ei de scriitor se află porunca a4- a: să nu- ţi uiţi locul, originea.

Cum să rămâi tu însuţi fără riscul de a fi ata-cat de omul fără relief, aşa numit de Aura Christi şicăruia eu îi spun turtă ideologică, care se reinven -tează rapid rostogolindu- se încolo şi încoace, de lastânga la dreapta şi invers? Şi- i vreme propice pen-tru acest tip de lichea comun(ist)ă, gata să se lasedresată, mankurtizată, ţelul fiind binele propriu,caşcavalul propriu. Ce n- ar face licheaua să ajungăpe „tabla de valori acceptate”? În primul rând, să sesupună îndemnului la depersonalizare („Adio dife-renţei!”), trebuinţă mare fiind nu de personalităţi(„depăşite”), ci de pseudo- persoane, fără identitateetnică distinctă, specifică, de- identificate.

Coloana identitară e coloana infinitului, a re -zis tenţei în timp şi Aura Christi ştie că trebuieapărată cu orice risc, nu- i chip altfel. O afirmaţie alui H.- R. Patapievici, că „noi azi ieşim din zodianaţionalului” (şi, pe cale de consecinţă, „atacul lamiturile şi valorile fondatoare, prin care s- a con-struit naţiunea română”), e respinsă de scriitoare caincalificabilă. Poate n- ar fi rău ca, din când în când,să- l trimitem pe Patapievici, considerat cea dintâiminte a României, la Larousse sau la Dex: „Naţiunea– formă de comunitate etnică socială, care indicădezvoltarea societăţii pe o treaptă superioară, avândca trăsături comunitatea de interese economice, olimbă şi o cultură, o anume factură psihică”. Or, dacămergem pe idei impuse ca naţiunea – comunitateimaginată, deci falsă, pe iubirea firească de patrie caun concept cu forţă negativă, atunci statul naţionaltrebuie ucis ca monstru, cu lancea societăţii civilefără frontiere. Şi- i în trend să denigrezi România –ţară second hand pentru ex- preşedintele Băsescu, cucultură second hand pentru ex- şeful ICR. Mă întrebdacă i- ar conveni autorului volumului răs- editatpolitice, să se lase zugrăvit exact aşa cum îl zugră-veşte el pe românul stereotip: „umbră fără schelet”,aşadar fără şiră spinală, inimă- piftie (ca să nu- l maicitez exact: „ca un cur”), creier – un amestec apos,faţă cu trăsături rudimentare, gură vulgară, maxilarîncrâncenat... tout court, un patibular, gata să fiespânzurat de papion.

Pe urmele lui Paul Goma din jurnal pe sărite(„că ei vor să ne şteargă memoria – deci să ne supri-me pe noi, conştiinţele...”, Aura Christi reacţionează,„reacţionara” de ea. Cheia polemicelor adunate înacasă – în exil (Editura Ideea Europeană, 2014,ebook) e refuzul ideilor impuse ca fiind corect politi-ce; repetă, revine, apasă pe adevărul că „numairămânând noi înşine vom fi europeni”, ceea ce trimi-te la spusa Eminescului: „Europeni, dar româneşte.”Din cauza asta o fi fost considerat Eminescu „idolultribului”? Atunci fie poetul naţional idolul „tribuluiConte”, cum îi place Aurei să- i numească pe colabo-ratorii fideli şi totodată complici, cititori complici airevistei.

Cu mână sigură, de chirurg social, AuraChristi pune diagnosticul exact: neostalinism (PetruUrsache i- a spus neocolonialism): „O ideologie neos-talinistă menită să demoleze valorile validate de- alungul timpului, reperele estetice şi morale ale Euro-pei, considerate, cu o obrăznicie fără margini, depă-şite, învechite sau expirate”. Şi cum neostaliniştii îicombat fără milă pe adversari, atitudinea AureiChristi poate implica etichetarea: caz politicallyincorrect. De blessing au parte inşii corect – politici,nicidecum cei care luptă pentru construcţie îndeceniile de- construcţiei. Am scăpat cumva de prima

dez- naţionalizare din perioada gubernizării sovieti-ce; acum, noii ocupanţi, noii colonizatori deţin meto-de, mijloace de convingere mai subtile, deci mai greude contracarat. Asta ca să se adeverească ce- a spusGoma: „Continuăm să fim ocupaţi de «ai noştri»: fiiicominterniştilor, duri agenţi ai comunizării, sovieti-zării, martirizării ţării noastre”. Unul dintre ei, V.Tismăneanu, îl compară pe Patapievici cu... CorneliuCoposu, alăturare la fel de absurdă ca AurelianBondrea şi Spiru Haret.

S- a dat liber la opinie? Da, dacă opinia ta cores-punde tezei fără antiteză. necorespunzător făceaparte din Fondul Principal al Limbii de Lemn, cândmoartea culţilor era programată de desculţi. Athana-se joja (to’ar’şu Tăsică!), ministru al Învăţământu-lui, trimitea instrucţiuni de epurare a tipăriturilornecorespunzătoare. De la jdanov cetire, esteticul tre-buia subordonat politicului. Nu cuvânta Gh. Apostol,într- o lungă şedinţă cu scriitorii, că Partidul nu- iobligat neapărat să- i tipărească pe toţi, ci numai pecei care folosesc poporului muncitor?

După ce cultura românească a plătit tributgreu cenzurii ideologice, iată că, alături de cenzuraeconomică, reapar interdicţiile tematice. Egalitateavocilor, exprimarea opiniilor contrare e baznă deadormit postdecembrist, copiii. Cum să ajungi, fărăcompromis- cedare, valoare acceptată? Alaltăieri, desecta comunistă ilegală Dej- Pauker; ieri – de „patrio-ticii” lui Ceauşescu, abundent omagiatori; azi – decei în mână cu ştampila C.P.– I.P. Nu impostura e cenzu-rată, ci postura de suspectI.P. Iar a fi I.P., incorect poli-tic, înseamnă să aperi valori-le etniei de minimalizare,până la negare.

Aura Christi scrie din -tr- un „prisos de iubire”, casă- l citez pe maestrul săudeclarat, Nietzsche. Campa-nia din ianuarie 2013, intitu-lată valorile româniei –valori europene, o dovedeştecu prisosinţă. Nu suntemincompatibili cu europenii,nici moral, nici cultural, cumse declară mereu. Suntemneterminaţi cultural şi civic,crede şi o spune în revistaacum, Ovidiu Vancu. „Pârnă-iaşilor”, „bandiţilor” închişiîn penitenciarul Piteşti pen-tru „reeducare” comunistă lise zvârlea, dimineţile, urinăpeste faţă. Bâta, ranga, fri-gul, foamea erau, însă, maiuşor de suportat decât lovitu-ra psihică. De mai bine dedouă decenii, se încearcă altexperiment de tip Piteşti:intelighenţi hiperexigenţi curomânii lor le aruncă înobraz acuze de nereprodus. Românul stereotip ecomplet negativ. Tradiţia? horribile dictu. Plaiulromânesc – fecală. Să- ţi aminteşti de romanitate aajuns fapt blamabil şi ruşinos să fii suflet în sufletulneamului.

Pe cât sunt respinse valorile- ghid, pe atât suntscoase- n faţă non- valorile. Pamfil Şeicaru e ocărâtca... ceauşist, iar Valter Roman, director al EdituriiPolitice, de pildă, este evocat la TV, pe rând, şi defiul devenit brusc liberal cu vocaţie occidentală, şi denoră, ca mare protector al culturii. În oameni şijavre, volumul al doilea al artei de a fi păgubaş,Niculae Gheran narează un episod al „luptei declasă” intelectuală, Valter Roman – Barbu Theodo-rescu. Coana Leana îi încredinţase lui Valterică Dic-ţionarul Enciclopedic în 4 volume, iar Barbu Theodo-rescu exemplificase riguros lacunele. Când Romanl- a somat să- i răspundă de ce a afirmat că nu- i lucra-re românească (acuza de antisemitism a fost şi esteextrem – periculoasă), Theodorescu i- a zis ferm: „Eun- am replicat asta, dar, dacă vă face plăcere, îmiînsuşesc această replică; o fac la fel de bucuros, fiindîn stare s- o dovedesc. Vă convine – bine; nu – daţiordin să mă lege.”

Nu l- a legat, l- a marginalizat.Să fie întoarsă pe dos lozinca stalinistă: „Cine

nu- i cu noi e împotriva noastră?” Semne rele sunt

destule. „Încearcă şi critică grupul de comentatoricare, de mai bine de douăzeci de ani, conduc abuzivcultura română, erijându- se, în continuare, samavol-nic în voce a societăţii civile, şi vei fi rapid izolat,pedepsit şi considerat un paria sau tratat cu indife-renţă, complicitatea unor scriitori cu cei aflaţi laputere fiind cunoscută şi eficientă şi în vremea dicta-turii, dar şi astăzi”. Cu alte cuvinte, dacă nu convinideile tale, poţi fi lăsat una- două fără droit de répon-se.

Cu noii tanchişti de ocupaţie nu- i de glumit. Nusunteţi de acord, afară din librărie, afară din reviste,afară din cultură! În ce- l priveşte pe raportorul Tis-măneanu în procesul comunismului (ca şi cumtătuca Leon n- ar fi luat parte la tortura ideologică),s- a arătat spăimit de „forţe restaurator – cleptocrati-ce” şi asta dacă au fost rezerve faţă de intelectualiidin avion băsesc. Nu- i uluitor că există şi acum oelită de curte? Au devenit, nepresaţi de nimeni decâtde oportunism, personaje oficiale. Cu ochii la stemanouă, frunza lu’ Udrea, Mircea Dinescu a crezut căn- ar strica să pupe mânuţa Duduii. Pe cât pariem cătoţi cei grupaţi în jur de Băse se vor regrupa în jur deghici cine? De Răzvan, că- i mai ungurean, cel care i- aoferit noului preşedinte lozinca proprie: „Vrem ţaraînapoi!”

Cei cu iubire şi cu frică de Dumnezeu sunt ia -răşi acuzaţi de cei cu iubire şi cu frică de Stalin. Cine

a fost mai josnic insultatdecât Paul Goma? Şi de ceivânduţi sovieticilor, şi de fiiicelor vânduţi sovieticilor. „Ia -tă- mă exilat şi din exil!”, con-stată cel perpetuu discrimi-nat. Sentimentul de a sesimţi în exil acasă, în ţara sa,îl are şi Aura Christi. Dita-mai fălci elitiste indignate şiîngâmfate găsesc destule sis -teme de anihilare. GDS- ul eun fel de „oficiu de cadre”,cum era altădată ARLUS,Aso ciaţia Română pentruStrângerea Legăturilor cuUniunea Sovietică, înfiinţatărepejor după „cotitură”, în 14noiembrie 1944. Vai de capulrebelilor antisovietici!

Ce propune Aura Christi,mereu în à rebours (scrie„psalmi în răspăr”, scrie şifoiletoane în răspăr, iar mate-rie primă avem în jur destulă)nu e corectitudine politică (şiforţa cuvântului o are cu pri-sosinţă), ci corectitudine inte-lectuală. Ceea ce presupuneabordarea temelor grele cadisidenţa reală sub dictatură,complicitatea scriitorilor cuputerea, farsa condamnării

comunismului, atacul la memoria istorică prin pără-ginirea monumentelor, distrugerea personalităţilorprin CNSAS etc.

Cea mai importantă trăsătură a scriitoarei,cred eu, este faptul că nu are complexul culturii mici,al limbii mici. Ştie bine că jose Saramago a obţinutpremiul Nobel în 1998, dând atenţie identităţii por-tugheze, literaturii cu accentuată amprentă etnică.Aura Christi are nevoie de modele (ca Rilke şi Dosto,Eminescu şi Proust), de maeştri ca Nicolae Breban (is- a reproşat şi asta).

De ce polemizează? De ce se bate cu falsificato-rii de istorie, cu manipulatorii memoriei, cu cei careşi- au făcut un obicei din a denigra România, ajunsăun fel de Iov? Pentru că polemica e pentru AuraChristi semnul bun: „Poate un semn al speranţei cănu e vândut chiar totul. Nu e terfelit chiar totul. Nue pierdut chiar totul”.

Campaniile sunt multe şi infinit de grele, daraş vrea să pot spune, parafrazându- l pe Iulian Apos-tatul: A învins Galileeana! A învins Basarabeana! r

12

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Magda UrsacheCampaniile Aurei Christi

nu-i uluitor că există şi acum o elităde curte? Au devenit, nepresaţi de

nimeni decât de oportunism,personaje oficiale. Cu ochii la stema

nouă, frunza lu' Udrea, MirceaDinescu a crezut că n-ar strica să

pupe mânuţa Duduii. Pe cât pariem cătoţi cei grupaţi în jur de Băse se vor

regrupa în jur de ghici cine? De Răzvan, că-i mai ungurean, celcare i-a oferit noului preşedinte

lozinca proprie: „Vrem ţara înapoi!”

13

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

ACTUL ÎNTâI(audienţa patriarhului la Sultanul ahmet)

AHMET: Fii bine venit şi binecuvintează, ÎnaltPrea Fericite Patriarh al Ortodoxiei! Sănătos, sănătos?

PATRIARHUL: Mulţumim Domnului, sănătos!Sănătos!

AHMET: Câte luni şi semi- luni trecut- au de cândochii mei nu s- au mai plecat dinaintea strălucirii voas-tre? Cui să mulţumesc eu pentru cinstea şi bucuriaacestei vizite? Ce zi minunată!

PATRIARHUL: Ce- mi place la tine, măi, Ahmet,fiule, este că mereu eşti cu un pas înaintea mea şi- mi spuimie vorbele pe care mă pregăteam să ţi le spun eu ţie!

AHMET: Telepatie, Înalt Prea Fericite!… În -seamnă că gândesc cu gândurile care- mi vin de la PreaFericirea Voastră!… De aceea vă resimt lipsa şi vă ducdorul!… Mulţumesc lui Alah, stăpânul stăpânilor, pen-tru fiecare clipă ce o trăiesc în preajma Prea FericiriiVoastre… Prea fericit mă faceţi!… Vă ascult, ca pe untată!

PATRIARHUL: Ca unui fiu am să- ţi vorbesc!…AHMET: Tată!PATRIARHUL: Fiule…AHMET: Părinte drag… Ştiu pentru ce ai venit!PATRIARHUL: Tot telepatia?AHMET: zidurile de la Prea Sfînta Patriarhie

Ecumenică au şi ele urechi, ca toate zidurile bine zidi-te!

PATRIARHUL: Pentru gânduri nerostite nu exis-tă urechi care să le prindă în ghiocul lor!…

AHMET: Mă înşel cumva?… Nu ai venit pentruVodă Constantin Brâncoveanul? (patriarhul confirmădin cap) Puteam să pariez că te vei înfiinţa la palat înurmătoarele… câteva ore!… Iată- te, aşadar! Câştigampariul! N- au trecut decât patru ceasuri! Am câştigatpariul! Am câştigat! Am câştigat…

PATRIARHUL: Felicitări, mult slăvitule! Să maitrăieşti ani mulţi şi să câştigi toate pariurile plăcuteDomnului!…

AHMET (modest): N- a fost greu să ghicesc! Cinenu ştie că prinţul valah este binefăcătorul cel mai dar-nic al Înaltei Patriarhii şi al întregii Ortodoxii! Câtebiserici a ridicat?

PATRIARHUL: Nenumărate!AHMET: Şi mânăstiri?PATRIARHUL: Tot atâtea!CANCELARUL: Atâtea cât? (patriarhul îl invită

din priviri pe Secretarul său)SECRETARUL: 40 de biserici din temelie ridica-

te, 60 întărite şi împodobite din nou, precum şi cincimânăstiri cu tiparniţă şi bibliotecă, cu şcoală de cati-heţi şi de diaci, 8 schituri, cu tot ce face trebuinţă uneislujiri preoţeşti şi monahale! Başca aşezăminte spitali-ceşti pentru cei nevoiaşi, pretutindeni unde calcă piciorde pravoslavnic dreptcredincios în împărăţia prealumi-natului nostru sultan.

CANCELARUL: Exact! AHMET: Dar dumneata de unde ştii? Cine eşti?SECRETARUL: Cu voia stăpânului meu, magni-

fice sultan, cel ce vă vorbeşte este umilul secretar alPrea Fericirii Sale Patriarhul Patriarhilor. Dar numaidacă îmi îngăduie celestul meu stăpân!

AHMET (se consultă din priviri cu Cancelarul):Îţi îngădui!… Mă bucur să aflu din sursa cea mai auto-rizată că este adevărat tot ce ştiam şi tot ce mi s- a spusdespre Vodă Brâncoveanu!

CANCELARUL: Corespunde întocmai cu declara-ţiile de avere ale valahului! (citeşte de pe o foaie scoasădin sîn) 40 de biserici, 60 aşa, alte cinci… Opt…

AHMET: Dintre toţi prinţii creştini se poatespune că Vodă al nostru este chiar şi… şi cel mai evla-vios? Se poate?

SECRETARUL: Nici nu se discută!!

AHMET: Şi şi cel mai iubit de creştinii de pretu-tindeni? Se poate spune?

SECRETARUL: Faima dărniciei şi a cucernicieisale acoperă întreaga Europă!

AHMET: Părinte, am o problemă: nu ştiu cumsă- l răsplătesc pe Vodă Brâncoveanu pentru aşa demari şi de frumoase virtuţi!… M- am gândit… (scuzân -du- se, parcă) Mi se întâmplă câteodată… Dar stau şimă întreb: n- o fi telepatie? Nu mi- o fi venit luminatulgând de la Prea Fericirea Voastră?

PATRIARHUL (circumspect): Ce gând, luminateîmpărate?

AHMET: Vreau pe Vodă Brâncoveanu să- l fac…să- l… să- l răsplătesc! Să- l fac… fratele meu! Ce păre-re… Exagerez? Sunt prea darnic?!…

PATRIARHUL (aproape gemând): Fratele?…Oooh!…

AHMET: Ştii că am avut un frate… Ştie toatălumea ce mult l- am iubit! Am martori! N- am avutîncotro… A trebuit să- l… Să- i iau aerul, altfel mi- l luael!… Ai aflat, nu?! (patriarhul confirmă din cap) Dardeseori mi se face atâta dor de el… Nu e uşor să rămâisingur la părinţi când nici părinţii nu- ţi mai sunt înviaţă!… Singur pe lume… (dă să plângă) Singur pelume cu toată lumea pe cap… Mi- e aşa de milă…

CANCELARUL: Stăpâne!…AHMET: Doctorul?!… Ştiu, ştiu!… CANCELARUL (către patriarh): Doctorii i- au

interzis să- i mai fie milă de cineva… AHMET (Cancelarului): Dar mi- era milă de mine,

bre, Caracardaş!… CANCELARUL: Aşa da! Aşa da!…AHMET: De mine, bre, Mustafa, mi- e milă, nu de

frate- meu, spurcatul! Suflet de ghiaur ce- a avut!CANCELARUL: Prea mărite, nici să te înfurii nu

ai voie!…AHMET (patriarhului, cerşindu- i compasiunea):

Un prăpădit de medic îmi dă mie ordin ce să fac!… Suntcel mai puternic om din lume şi nu am voie să fac mainimic! Nici măcar să mă supăr!…

PATRIARHUL: Atotputernicia ta a vrut să fieatât de puternic!

AHMET: Câteodată zău că regret!… Ca şi încazul acestui valah de prinţ!…

PATRIARHUL: Nici nu puteai, fiule, să faci o ale-gere mai bine ticluită!

AHMET: Alegere?PATRIARHUL: Ai ales mai întâi persoana! Pe

prinţul cel mai darnic faţă de biserică, cel mai evla-vios…

AHMET (dur): El a ales, nu eu, atunci când m- avândut huidumei de Petru cel cu gura maaare!… Sevisau ei trei – împreună cu Cantemir Vodă – se visaupornind cruciade împotriva Islamului?! Îi satur eu deIslam! Ah!… Atâta! Să- l văd la picioarele mele pemuscal!… I- a păcălit, i- a minţit şi pe Dimitrie, şi peConstantin Vodă… Ce prinţi am avut!… De ce i- ai lăsatPreafericite Părinte să se- ncreadă în balivernelerusnacovului?!… Eu, că- s turc prost, şi am mirosit cănu- i decât o cacealma de- aia… (nu găseşte cuvîntul)

SECRETARUL: …Pan- slavistă?AHMET: Taman aşa, bre! Ce să fac?!… Turc…PATRIARHUL: Vodă Constantin Brâncoveanu nu

s- a încrezut nicio clipă în muscal!… Mi- a urmat sfatul!CANCELARUL: Bun sfat!… AHMET: Şi cu Viena, cu papistaşii, ce- i atâta

prietenie între Vodă şi… zău dacă pricep!… Oi fi euprost?! Cap de turcoman…

PATRIARHUL (neabătut de la ce are de spus): Nueşti prost, iluminate împărate! Îţi merge mintea!… Aiales bine şi ziua, zi de mare sărbătoare pentru creş-tini!…

AHMET (se face că nu ştie): Ce sărbătoare, bre?PATRIARHUL: Buna Vestire, împărate lumina-

te!… Este ziua de început a credinţei noastre!… Şi estetaman ziua când ai pornit calvarul pentru cel mai evla-vios şi iubit prinţ creştin… Neîndurarea ta l- a mazilitşi l- a pus în lanţuri! L- ai arestat pe binefăcătorulOrtodoxiei, l- ai legat fedeleş ca pe un hoţ de cai şi l- aiadus la Stambul pentru a fi cercetat şi schingiuit caultimul tâlhar! Mai ţii minte ce zi era?

AHMET: Nţ!PATRIARHUL: Era în sfînta zi de Paşte!… Ai

stricat sărbătoarea cea mai mare pentru toţiortodocşii!…

AHMET: Aşa s- a nimerit, Preafericite Părinte!PATRIARHUL: Ahmet, tată! Cine te- a sfătuit

nu- ţi vrea binele!…AHMET: A fost ideea mea!… Am şi eu idei… PATRIARHUL: Au şi zidurile urechi! Inclusiv şi

îndeosebi murii acestui palat!… AHMET: Sunt aşa de singur şi de nesigur în tot

palatul ăsta, părinte Patriarh, de când a murit bietulfrate- meu!

PATRIARHUL: Dumnezeu să- l odihnească şi să- lierte! (aşteaptă un moment, schimb de priviri cu Secre-tarul) Pe toţi să ne ierte….

AHMET: Pe toţi, Prea fericite, bine zici, bre!

PATRIARHUL: … că tare mai suntem plini depăcate!

AHMET: Eu nu, părinte! Nu- s plin, sunt… suntlefter de păcate… N- am decât un singur păcat!… Numă întrebi care?… (Semn că nu, din cap) Mi- a muritfratele meu cel bun!… A murit la pieptul meu, în braţe-le mele, astea! (le arată, gesticulează cu ele, şi rămânînţepenite în poziţia sugumării)

PATRIARHUL: Eşti pe cale să mai faci un păcat,neprihănitule… Ce socoteală ţi- ai făcut pentru ziuaAdormirii Maicii Domnului?!… Vrei să ne strici şisărbătoarea asta!

AHMET: Nu m- am gândit! Câteodată nu mă gân-desc nici eu!

PATRIARHUL: Ce vrei să demonstrezi alegândziua de 15 august? De ce vrei să îndoliezi toatăortodoxia?

AHMET: Dă- mi în calendarul vostru ortodox o zifără sfinţi, şi mutăm totul în ziua aceea!… (către Secre-tar) Ce zile aveţi libere? zile fără sfinţi!

SECRETARUL: Niciuna, mult înduratule stăpân!AHMET: Ce ziceam?!… La voi toate zilele sunt

sfinte, bre!… Când mai munciţi?! CANCELARUL: Bun aliş- veriş! AHMET: Câteodată mă întreb cum ar fi dacă

m- aş face ghiaur?!… zău că mă… De ce nu?!… Mă pri-miţi?

PATRIARHUL: Ahmet, Ahmetule! Pe cine vrei tusă păcăleşti?… Eşti stăpân pe viaţa Voievodului! De cete simţi aşa de bine vărsând sânge de creştin într- o zica aceea?!… Gândul ăsta nu- i de la Profet!

AHMET: Prea Fericirea voastră îmi cere săschimb ziua sau să- l iert pe Vodă?

PATRIARHUL: Cerinţa minimă e să schimbiziua! Iar dacă se poate mai mult…

AHMET: Părintele Patriarh să nu- şi facă niciogrijă! Nu schimb nimic! Iar pe 15 august nu se va vărsanicio picătură de sânge!…

PATRIARHUL: Să te audă bunul nostru Dumne-zeu!

SECRETARUL (către Cancelar): Dar cum de esteatât de sigur Prea înţeleptul nostru padişah că Vodă vaabjura!…

CANCELARUL: Vodă Constantin Brâncovea-nu?!… Îl cunoşti bine!

SECRETARUL: Ca pe fiul mamei mele!CANCELARUL: Bre, colega!… Cine a trădat va

mai trăda?!SECRETARUL: Qui a bu boira!…CANCELARUL: L- a trădat pe Luminăţia sa,

acum e rândul Prea Fericitului Părinte Patriarh!PATRIARHUL: Nu de puţinătatea mea este

vorba!CANCELARUL: M- a trădat pe mine?!… O să- L

trădeze la fel şi pe Profetul vostru Iisus!… Care- i pro-blema?!

SECRETARUL: Valahii ăştia… (mai departe şop-tit la urechea Cancelarului)

AHMET: Ce zice greculi la tine?CANCELARUL: Nimic nou!… Cică valahii tră-

dează cum respiră!…PATRIARHUL: Eu te- aş sfătui, ca pe un sultan

înţelept ce eşti, să…AHMET: Târziu, Părinte! Prea târziu! Am pus

deja pariu! Vrei să- l pierd?!CANCELARUL: Les jeux sont faits!AHMET: Rien va plus!… Am zis bine? Les jeux

sont faits! (Se amuză amândoi şi repetă de câteva oricele două formule.)

CANCELARUL: Rien va plus!PATRIARHUL: Pariu, padişahule? Vei pierde…AHMET: N- am cum să pierd, Părinte Patriarh!…

Nu- ţi face griji!… (le explică celorlalţi) ţine mult lamine! Nu i- ar plăcea să pierd pariul! Aşa- i?!

SECRETARUL: Ca orice părinte, mult preabunule stăpân…

AHMET: Şi ce- am zis aşa rămâne: nicio picăturăde sânge!

CANCELARUL: La bunul vostru stăpân ştie olume întreagă că vărsarea de sânge…

AHMET: Nu place şi pace!… ăsta sunt! Nu văplace…

PATRIARHUL: Aş fi cel mai fericit dintre preafericiţii supuşi ai Împăratului să aflu că Atot Puterniciata te- ai răzgândit! Nici că s- ar putea închipui o porun-că împărătească mai plăcută prea iubitului vostru pro-fet Mohamed! Vei fi răsplătit pentru acest gând, pentruaceastă faptă, cum n- a mai fost om pe pământ!

AHMET: Eu sunt uşor de mulţumit, Părinte. Aici,în viaţa asta! M- aş îndestula şi cu puţinul pe care l- aagonisit vrednicul de toată lauda Io Vodă ConstantinBrâncoveanu!…

PATRIARHUL (iar schimb de priviri cu Secreta-rul, apoi): Cum merg… „tratativele”?

AHMET: Azi dimineaţă s- au semnat toate hârtiile.PATRIARHUL: Toate?SECRETARUL: A… Aaaa…AHMET: Aaaa… donat tot! Tot ce aaaavea!

ion CojaPariul valah

Editura Academiei Române n Avanpremieră editorială

Piesa pariul valah este un text amplu, bogat,potrivit subiectului: martiriul Brâncovenilor. Unsubiect ce pare greu de abordat. Ion Coja s- a încu-metat să aducă pe scenă tragedia cumplită a prin-cipelui valah şi a reuşit să ne dea un text convin-gător. Formula dramatică de care s- a folosit esteuna modernă, adresată spectatorului şi cititoruluide azi, a cărui optică asupra trecutului istoric estemult diferită faţă de a generaţiilor mai vechi. IonCoja ţine seamă de publicul „nou” de care va aveaparte, dar nu coboară la nivelul acestuia, ciîncearcă să- şi ridice spectatorii la înălţimea sem-nificaţiei extraordinare pe care o capătă destinulunic, fără de pereche, al lui Vodă ConstantinBrâncoveanu.

Sunt convins că Ion Coja a reuşit, a câştigatpariul valah, care va plăcea în primul rând citito-rilor tineri.

Academician Grigore Brâncuş

14

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

PATRIARHUL: Aaaa… donat? (Schimb de priviri între patriarh şi Secretar. din

când în când, Secretarul îi face patriarhului semne dis-crete, pe muteşte, pe care patriarhul nu le înţelege, bachiar începe să fie agasat de aceste semne.)

AHMET: A cesionat?… E mai potrivit dacă zicaşa?… Nimic n- a vrut să păstreze!… Nici pentru el, nicipentru… pentru prea fericita Patriarhie Cons tan -ti- no- po- li- ta- nă măcar… Am insistat chiar, avem mar-tori! Ca să nu se zică mai apoi că…

CANCELARUL (precizând): Istoria! Să nu seinterpreteze tendenţios şi unilateral!

AHMET: Închipuiţi- vă că nu l- am putut obliga sămai păstreze ceva şi pentru… (plecăciune sprepatriarh)… sau pentru el măcar!… Pentru copii!… 11copii are!

CANCELARUL: Ori totul, ori nimic! Astea au fostultimele sale cuvinte azi dimineaţă…

PATRIARHUL: Cum ultimele?!CANCELARUL: Ultimele înainte de a semna!

Aşa a zis! Ori totul, ori nimic! Altfel nu semnez!AHMET: Te pui cu… cu valahul?!CANCELARUL: Aman, aman! Ce bărbat… Mai

ceva ca Şerban Vodă!AHMET: Care Vodă, bre, Salavat… ăla otrăvi-

tul?!… CANCELARUL (încercând să repare gafa

sultanului): N- a otrăvit nimeni pe nimeni, prealumina-te padişah!…

SECRETARUL (în cârdăşie cu Cancelarul): Şer-ban Vodă a murit bine mersi în patul lui, acasă!

AHMET: Cum a zis Vodă azi?… Că cică toatăviaţa lui a tot dat până acum destul Bisericii Ortodoxestrămoşeşti! Să mai apuce să mai dea şi la alţii!… Că elnu mai are mult de trăit!… Slavă, Domnului, pepământ sunt mai multe religii! Trebuie să ne avem bineîntre noi!… Cum se cheamă asta, bre Regep?

CANCELARUL (consultându- se cu Secretarul):Ecume… ecume- cum, bre?

SECRETARUL: …nism, preaînvăţate cardaşîm!AHMET: …Să împărţim, bre, frăţeşte tot ce au

alţii… Sunt tot vorbele lui!… Nu?CANCELARUL: Aidoma rostite! Cu martori!

Înregistrare… Tot tacâmul! AHMET: Nu l- am putut contrazice!… E mai în

vârstă… E cel mai iubit şi mai evlavios prinţ creştin! Totrespectul!… Ce om!… Cum a zis el, aşa am făcut şi noi!

PATRIARHUL: Şi atunci?CANCELARUL: Atunci ce?SECRETARUL: Ce va mai fi pe 15 august, prea…

prea serenissime?AHMET: Va fi marea voastră sărbătoare a creşti-

nătăţii! zi mare!… Nu numai la ortodocşi! La catolici, latoţi necredincioşii!… Am invitat toţi regii şi împăraţiidin Evropa creştină! Vor toţi să- l vadă pe Vodă! Să- lpipăie şi să…

CANCELARUL: E primul valah căruia îi acor-dăm toată atenţia şi consideraţia pe care o prea meritămarele Vodă Constantin! (subliniind) Protocol zero!

SECRETARUL: Ohoho!…PATRIARHUL: Să înţeleg, Ahmet, că viaţa,

măcar viaţa, i- o vei lăsa nefericitului prinţ?AHMET: „Măcar viaţa”?! Vorbeşti, Părinte, ca şi

când viaţa n- ar avea niciun preţ… „Măcar viaţa?!” Noi,muslimii, fiii lui Allah, nimic nu preţuim mai multdecât viaţa! Restul…

PATRIARHUL: A cui viaţă, fiule, o preţuieşti atâtde mult?

AHMET: A oricui! Şi mai ales a supuşilor mei! Nuexistă preţ prea mare pentru viaţa unui om!… Cred cănu mă contrazice nimeni! N- are cum! Ai altă părere,Părinte?

PATRIARHUL: Şi viaţa lui Constantin Brânco-veanu Voievod?… A plătit cu tot, tot, tot ce a avut!

CANCELARUL: Inclusiv conturile secrete dinstrăinătate, de la Viena, Veneţia şi Genova!… Tezauruldin ţară… Moşiile… Hergheliile cele mai frumoase dinEuropa… Turmele cele mai… Başca datoriile pe care leaveau alţi prinţi la Vodă!… S- a umplut ochi haznauaîmpărătească!

AHMET: Un mizilic! Nu există preţ prea marepentru viaţa unui om!… De câte ori s- o mai spun?! Dixiet salvavi animam meam!… Am pronunţat corect?

PATRIARHUL: Vodă Constantin e mai sărac caIov acum! Nu mai are cu ce să plătească ca să- şi răs-cumpere viaţa, iar după socotelile noastre… (gest cătreSecretar să intervină)

SECRETARUL: …preţul pe care l- aţi obţinut deja,Prea Milostive Împărat, este cel mai mare care s- a plătitvreodată pentru o răscumpărare!… De când îi lumeaasta nu s- a mai plătit atâta pentru o viaţă de om!

CANCELARUL: Nu una! Ci şase! Şase vieţi!…Nu uitaţi!

PATRIARHUL: Ahmet, fiule, ai făcut o afaceregrozavă!… Nu fi… Nu fi…

AHMET (ameninţător aproape): …Să nu fiu cum?Ai grijă cum…

SECRETARUL: …Mm… Excesiv, excelenţă! Nufi excesiv, prea- vestitule Îndurător!… Nu fi excesivde… de milostiv, eminenţă! De generos! Cu banii…banii… cesionaţi de Prinţ, poţi să faci atâtea pentruSemilună şi gloria lui Mahomed!

AHMET: Chiar că nu ştiu ce să fac pentru gloriaProfetului cu atâta purcoi de parale!… (gest către Can-celarul său să intervină)

CANCELARUL: Marele vizir este nerăbdător săpornim marea Intifadă! Cu atâta bănet, bănetul pregă-tit de ghiaurul Vodă pentru o cruciadă… Împotriva…

AHMET: Ştiai, Prea Fericite, de astă cruciadă?!(patrarhul neagă prin mişcarea capului) Cu banii de

cruciadă o să facem noi o Intifadă!… Nu- i pentru ce sepregăteşte, ci… ci…

SECRETARUL: …pentru cine se potriveşte!…AHMET: La fix se potriveşte o Intifadă!CANCELARUL: Sunt parale destule chiar pentru

două Intifade! AHMET: Trei, poate!CANCELARUL: Băgăm în buzunar Europa toată!… AHMET: O islamizăm! Ceac- pac! Cu banii celui

mai credincios dintre creştini!… Eh? Cum le aranjea-ză… Alah, ber Alah! (face câteva temenele, imitat ime-diat de Cancelar)

PATRIARHUL: Europa ai zis, sultane Ahmet?!CANCELARUL: Facem geamii şi moschei peste

tot, de la Paris la Kiustenge!… Pe toţi ghiaurii… Nu, nu- iobligăm, bre! Avem cu ce să- i cumpărăm acum! Pe toţi!…

PATRIARHUL: Marele vizir Selim e cam nebun,padişahule, îl ştie toată lumea!… Visează numai mos-chei şi geamii la fiecare colţ de bulevard! (insidios) Nul- a prea iubit pe fratele Luminăţiei tale… Mă gândescdacă nu cumva…

AHMET: Dacă nu cumva…SECRETARUL (ca să- l scoată pe patriath din

încurcătură): Dacă nu cumva, punct! Şi de la capăt!AHMET (derutat): Ai dreptate! Selim e nebun! Eu

nu sunt Selim! Eu nu sunt nebun şi de- aia mie nu- miplac războaiele, violenţa!… Putem obţine ce ne dorim şipe cale paşnică! Fără violenţă! Fără să tragi nici măcarcu praştia!

PATRIARHUL: Fără să tragi nici măcar cu pra-ştia!… Bine zis, fiule!

AHMET: Cine întinde primul praştia, de praştieva…

SECRETARUL: Înţeleaptă vorbă ai slobozit,Padişahule!…

AHMET (doct): Aşa vedem noi întrecerea dintrecele două sisteme teosofice… Le pot numi aşa?!

PATRIARHUL (mirat, se consultă din priviri cuSC): Sisteme teosofice?!…

SECRETARUL (slugarnic): Nici nu pot găsidenumire mai potrivită, cu toată neştiinţa mea! „Celedouă sisteme teosofice…”

AHMET („lansat”): Războiul aduce nefericire şisuferinţă pentru toată lumea. Are un învingător, darnici un câştigător! Nu câştigă nimeni! Toată lumeapierde… Eu aşa ştiu de la tata, neînfricatul soţ alSultanei mame… Maică- mea!

PATRIARHUL: Fericită acea mamă cu aşa fiu,fiule!

AHMET: Părinte!… Binecuvintează!PATRIARHUL: Harul Domnului asupra casei

tale şi asupra gândurilor tale!AHMET: Iată deci ce am gândit: nici tu război,

nici tu atac împotriva creştinilor! Mai sunt atâtea defăcut şi banii prinţului valah vor avea o folosinţă maiplăcută Domnului nostru al tuturor! Voi face universi-tăţi şi biblioteci în toate raialele turceşti, moschei şigeamii pe fiece maidan… Haremuri în fiecare mahala…(semn către Cancelar)

SECRETARUL: Haremuri? Oho!…AHMET (potolindu- i elanul) …De unică folosinţă!SECRETARUL: Aaah!AHNET: Dar ce credeai, pezevenchiule!CANCELARUL: E de necrezut cât de bogat este

necredinciosul Vodă!AHMET: Era…CANCELARUL: Era, a fost, fu, fusese, va fi fost…AHMET: La ce- i trebuia atâta bănet?!… Şi tot

nu- i ajungea! Ghiaurul a mai bătut şi monedă proprie,să scrie pe ea Valahia… Valahia… şi mai cum? (nu ştienici Cancelarul)

SECRETARUL (codit): Felix!… PATRIARHUL: Valahia Felix?AHMET: A înnebunit?! Cine s- a crezut Vodă, un

Bim Paşa, de a scos de capul său monedă?!… Cu capullui!… De cap să- i fie!… (gestul decapitării)

PATRIARHUL: Şi pentru asta îl… Nu- i destulsă- i iei banii şi atât?!…

AHMET: Dacă ar fi numai după mine… Dar s- ausupărat pe mine toţi colegii! M- au făcut cu ouă şi oţet!

SECRETARUL: Cine a îndrăznit, cutezătorulepadişah?

AHMET: Cum au zis?CANCELARUL (scoate din sîn sau ia de pe un

birou o hârtie, caută în text pasajul cu pricina): Prea…aşa… cu înaltă… de- aia…

AHMET: De- aia ce?CANCELARUL: …consideraţiune… Da! Am

găsit: „creezi un precedent periculos pentru stabilitatealumii contemporane!”

PATRIARHUL: N- am înţeles nimic!AHMET: Nici eu! …Ce citeşti tu, acolo, bre, Ali

Baba?! CANCELARUL: O zic toată, poftim! prea magni-

fice Sultane ahmet Bei Baiazid oglu, cu înaltă conside-raţiune şi stupoare, te avertizăm că au ajuns sub ochiinoştri, le- am şi pipăit, monede de aur curat fără pic dearamă sau alt fier vechi, scoase din necunoscuta ţarăvalahia Felix, despre care am aflat apoi că este o pro-vincie cu totul neînsemnată din marea împărăţie oto-mană!… Cum ai permis, bre, sultane, acest act de sub-minare a autorităţii imperiale?!…

păi, dacă ai uitat, ţi- aducem noi aminte, iar dacăcumva nu ştii, află de la noi că moneda proprie este unsublim privilegiu numai al nostru, marile împărăţii şimarii împăraţi, care privilegiu, aflat în posesia noastrăîncă de la Facerea lumii, dacă- l lăsăm la voia te miricui, ne tăiem singuri craca! puterea nu se împarte cualtul decât când nu ai încotro! eşti cumva şantajat deîndrăzneţul vodă? Cu ce te are la mână?!

AHMET: Pe mine? Poate… CANCELARUL: …Bre, colega, cu ce te are la mână

valahul de i- ai dat ausvais – adică permis – să se dea atâtde grande, cel mai tare din parcare, şi să scoată monedăproprie, de parcă ar fi de capul lui în lumea asta! dacănu pricepe pe ce lume trăieşte, nici nu mai merită să aibăparte de această lume minunată care are regulile ei, binestabilite de Creatorul a toate văzutelor şi nevăzutelor!…Ia, fă bine şi ia toate măsurile de rigoare!”

Semnat…AHMET: Cine semnează?CANCELARUL: Indescifrabil!… (apoi, fiind de la

sine înţeles) Marile puteri!…AHMET: Colegii mei!… Nu- i pot refuza!CANCELARUL: Au şi ei dreptate, Prea fericite

părinte!… Cine a mai pomenit, supus al Înaltei Porţi,să bată monedă?

SECRETARUL (ţinându- i isonul): Ce fel de supusmai este ăla?! (schimb de priviri cu patriahul, mirat deintervenţia acestuia)

CANCELARUL: Numai valahul ăsta, singuruldin tot lagărul otoman…

SECRETARUL: Ce dacă- i valah?!AHMET: De ce a făcut acest… acest… Cum i- au

zis, bre, Sinanoglu? (Cancelarul dă să caute în text)SECRETARUL: …act de subminare a autorităţii

imperiale?!…AHMET: S- a săturat de… mine? Care să fie expli-

caţia?CANCELARUL: Nu mai ştia ce să facă cu atâţia

bani!AHMET: Cap dilimandriu, bre! SECRETARUL: Valah parvenit! AHMET: Cum era să- i las banii să- şi bată joc de

ei?!… Atâţia bani!…PATRIARHUL: Şi vi i- a dat pe toţi?…SECRETARUL: Chiar toţi?CANCELARUL: Ceva- ceva, credem că şi- a oprit

şi pentru poftele sale! Treacă de la noi! Am închis ochii!Ne- am făcut că nu vedem nimic! Oameni suntem cutoţii!

AHMET: În definitiv, sunt banii omului, părinte!CANCELARUL: Au fost!AHMET: Nu fi calic şi neam de traistă, Ismetule!

Vodă Brâncoveanu merită toată preţuirea noastră!…Un om ca el merită… merită… Ce merită, PreaFericite?… Nu merită să fie de- al nostru?!… Să ne fiefrate la toţi muslimii din Împărăţie!… Fără el…

PATRIARHUL: Deci e adevărat ce se vorbeşte!AHMET (corectându- l): E adevărat ce se aude!…PATRIARHUL: Iar şi mai adevărat este ce se ştie

deja!AHMET: Anume ce ştie Atotştiutorul Patriarh

Ecumenic al Constantinopolei?PATRIARHUL: Ştiu bine că Vodă Brâncoveanu

nu va ab- ju- ra! Nu se va turci! Nu se va lepăda de legealui, de credinţa în Iisus Hristos Mântuitorul nostru! Teavertizez! Părinteşte! (Cu fiecare propoziţie încheiată,ahmet se ridică treptat în picioare, parcă ameninţândîn jurul său) Nu!… Nu!… Să nu spui că nu te- am aver-tizat, Ahmete!

AHMET (tot mai fioros): Eşti chiar aşa deconvins?…

PATRIARHUL (înfruntându- l pe ahmet): Bagmâna- n foc pentru fiul meu Constantin! Nu- se- va- tur- ci!Nu- va…

AHMET (ameninţător): Dacă aşa stau lucrurile…(se consultă din priviri fioroase cu Cancelarul său)…atunci să ştii Prea Fericitule Părinte că… că faceamprinsoare şi cu Sfinţia ta! (hohote de râs că l- a speriatpe patriarh)

SECRETARUL: Prinsoare?CANCELARUL: Pariu, rămăşag, pronostic! AHMET: Ce pierzi, prea iubite patriarh, dacă

Vodă se face prea fratele meu întru Mahomed? Simtnevoia unui frate!… N- am voie să am şi eu un frate?!…Ce pierzi?

PATRIARHUL (schimb de priviri cu Secretarulsău): Mă iei pe nepregătite?!… De unde ţi- a venit ideeacu pariul, cu pariurile astea?!

AHMET: ţi- am spus, mai am şi eu idei! Am pusdeja un pariu cu padişahul pariurilor din Istanbul!

PATRIARHUL: Cu padi…SECRETARUL (punându- l pe patriarh la curent

cu ce ştie toată lumea): Lordul john, ambasadorul ple-nipotenţiar şi omniprezent al Reginei The Queen ofEngland!… E afemeiat după… bărbaţi şi după pariuri!

AHMET: Mi- a plăcut ideea cu pariul! Am de undesă pierd, turcu’ plăteşte, nu?! Dar ştiu bine că nu voipierde!… Pariem?

PATRIARHUL: Eu pierd oricum!…AHMET: Cum aşa?! Nu permit, în prezenţa mea!

Ori pierzi, ori câştigi, Prea Fericite! Aşa- i cinstit!PATRIARHUL: Pierd oricum!AHMET: Ce tot vorbeşte omul ăsta?!CANCELARUL: (explicându- i la ureche) Păi,

pierde grecul dacă Vodă se turceşte?… Pierde! Pierdecel mai important… (nu găseşte cuvîntul)

AHMET: Sponsor, bre, Iusuf!… Sponsor se chea-mă!

CANCELARUL: Bre, bre, prea… toate le ştii…Aman, aman!…

AHMET: Ai să mă deochi, bre, Mahmudachi, cuatâtea…

CANCELARUL: …Iar dacă Vodă nu se turceşte şirămâne Vodă fără cap şi fără feciori, ce câştig mai esteşi ăsta? r

■ Fragment

Ada- Michaela Ciobanu mi- a spus, acumdouăzeci de ani, povestea adevărată avieţii marelui pictorMihai Mircea Cioba-

nu. Ea, femeia frumoasă şi inteli-gentă, cu experienţă de ziaristă şitalent de scriitoare, a fost, în cali-tate de soţie, martora competentăa vieţii unui om extraordinar, cu oexistenţă meteorică.

Puţin cunoscut în România,dar faimos în Occident, MihaiMircea Ciobanu a fost un copilteribil al celei de- a doua jumătăţia secolului douăzeci. S- a născut la15 aprilie 1950, la Bucureşti,într- o familie de intelectuali, careau insuflat, prin educaţie, celordoi fii ai lor dorinţa de performan-ţă intelectuală. A citit încă din pri-mii ani ai adolescenţei capodope-rele literaturii universale, a stu-diat istoria religiilor şi filosofiagermană. Între 1979- 1973 aurmat cursurile Institutului deArte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti,avându- l ca îndrumător pe Corneliu Baba, a căruiinfluenţă l- a marcat. Nonconformist, vizionar, şi- aconfigurat însă repede propria individualitate artis-tică, reuşind încă din anii studenţiei să atragă aten-ţia colecţionarilor de artă, diplomaţilor străini acre-ditaţi la Bucureşti, organizatorilor de expoziţii, criti-cilor de specialitate. În scurtă vreme, personalitatealui impetuoasă n- a mai „încăput” în spaţiul sufocantrezervat de regimul comunist manifestărilor artisti-ce. Cu primul prilej, în 1981, tânărul artist s- aexpatriat şi s- a stabilit în Elveţia, la Lausanne.

La treizeci de ani, Mihai Mircea Ciobanu,având- o alături, ca pe un camarad de arme, doar pesoţia sa, a început o adevărată cruciadă de cucerire agloriei în Occident. Iar redutele care i- au stat împo-trivă au căzut una după alta. În 1983, el a creat pen-tru biserica catolică din Saint- Sulpice, de lângă Lau-sanne, fresce şi vitralii cu care prelaţii acestui aşeză-mânt se mândresc şi azi. În 1984 a expus tablouri înambele galerii din Paris ale Katiei Granoff, eminen-ţă cenuşiei a bursei de valori din domeniu, cea carel- a lansat, printre alţii, pe Marc Chagall. În aceiaşiani a fost găzduit cu creaţia sa şi de prestigiosulMuzeu de Artă Modernă din Sao Paolo – Brazilia. În1986 şi- a etalat lucrările – numeroase, diverse – laRockefeller Collection din New york, instituţieaproape legendară.

Manifestările lui publice triumfale au provocatun val de admiraţie şi de invidie. Ada- MichaelaCiobanu păstrează şi azi, într- un album, zeci de tăie-turi din ziare, expresie a stupefacţiei produse de apa-riţia noii vedete a artei plastice. Unele voci l- au con-siderat un profet al secolului douăzeci, un geniu sar-castic, un continuator al lui Rembrandt, Goya şi El

Greco. Altele i- au contestat valoarea, găsind suspec-tă îndrăzneala unui român de a ataca marile teme

ale picturii, într- un registrudeopotrivă mistic şi satiric, cum ise mai îngăduise numai lui Dali.Dar Mihai Mircea Ciobanu şi- ajucat fără şovăire rolul de star alartei plastice mondiale, practicândîn egală măsură şi grandoarea, şicabotinismul, care, lui, îi stăteabine.

Se purta ca „marele Gatsby”,se îmbrăca elegant- excentric, folo-sea maşini luxoase, făcea paradăde o bogăţie pe care n- o avea (sauo avea sub formă de tablouri). Is- au furat lucrări, i s- au furat şiexpoziţii întregi, tocmai datorităvalorii fabuloase a creaţiilor sale.În urma unor speculaţii făcute decreditori lipsiţi de scrupule, arămas dator vândut, deşi în planabsolut noi toţi i- am rămas datorivânduţi. A cunoscut agonia, exta-zul, agonia. Iar la 9 ianuarie 1991

a murit.Medicii au pus diagnosticul „pneumonie galo-

pantă”, dar eu ştiu că a murit din cauza intensităţiiparoxistice cu care a trăit. Cu câtva timp înainte dea înceta din viaţă (când nu avea niciun motiv să- şipresimtă sfârşitul) fusese întrebat de un ziarist,Patrick Ferla (care preluaseîntrebarea din celebrul chestio-nar al lui Marcel Proust): „Cumanume ai vrea să mori?”. MihaiMircea Ciobanu i- a răspuns:„Nu mă amestec în afacerile luiDumnezeu.”

*În afară de tablouri şi

sculpturi, Mihai Mircea Cioba -nu ne- a lăsat, ca dar postum, untext de aproximativ 200 depagini, estetica morţii, publicatsub formă de volum, cu 18 des-ene aparţinând autorului, în1995, la Ed. Maşina de scris.estetica morţii este o carteneterminată. Şi este, în acelaşitimp, o carte care ar putea con-tinua la nesfârşit. Există multemotive pentru care o cartepoate rămâne neterminată, darnumai unul conferă întreruperiio semnificaţie: moartea autoru-lui. Mihai Mircea Ciobanu amurit înainte de a- şi încheiaopera, la nici 41 de ani. După cea mai scris cuvintele… spălarede creier sau telepatie, mâna sa

a încremenit pentru totdeauna. Amreprodus mai sus răspunsul pe careartistul îl dăduse lui Patrick Ferla.De fapt, numai prima parte a răs-punsului. Iată şi continuarea lui:

„Tot ceea ce pot să spun estecă fiecare are moartea pe care omerită. Accepţi că există o diferen-ţă între un individ care moare stri-vit de un camion şi unul care piereîn război sau altul care îşi pierdeviaţa alunecând pe o coajă de bana-nă? Din punctul meu de vedere,există. Estetica morţii, iată ceea cecontează. Este, de altfel, titlul uneilucrări care reuneşte câteva gân -duri de- ale mele”...

Acest estet al morţii ar fimeritat mai puţin ca oricine sămoară, dar, murind, a avut într- a -devăr moartea pe care o merita. Şianume, o moarte prematură, care a

explicat febrilitatea cu care şi- a trăit viaţa. În urmasa a rămas o operă de mare anvergură: pictură, scul-

ptură, grafică, proiecte demonumente, proiecte arhitecto-nice, fresce şi vitralii, basore-liefuri, proiecte de scenografie,maxime şi cugetări, versuri şiproiecte de roman filosofic.

*Ce este estetica morţii?

Este o satiră la adresa civiliza-ţiei secolului douăzeci, o poves-te „rea”, swiftiană, un fals tra-tat de salvare a sufletului înmijlocul unei lumi nebune,nebune, nebune, o epopee paro-dică, fantezistă, debitată într- obucătărie fabuloasă, o apoca-lipsă modernă, un inventarnăstruşnic, un poem grandiosscufundat în mlaştina prozei,un testament spiritual, o des-cărcare spasmodică a memo-riei, un strigăt de disperare (deintensitatea celui din tabloullui Munch), un joc. Niciun teo-retician al literaturii nu arputea să clasifice un asemeneatext.

Cert este că el nu repre-zintă încercarea stângace a

unui mare pictor de a fi şi literat, că nu are nimiccomun cu amatorismul. Mihai Mircea Ciobanu, alecărui afirmaţii sentenţioase şi paradoxale din volu-mul Ciobanu dit, publicat în 1985 în Elveţia, l- auşocat pe cititorul convenţional din Occident, este înestetica morţii un scriitor de mare clasă, nu format,pentru acest cuvânt nu i se potriveşte unui spiriteruptiv ca el, ci în permanentă formare, sub ochiinoştri. Cu o forţă lingvistică înspăimântătoare,exprimându- se de data aceasta direct în limba româ-nă, el goleşte dicţionarele de cuvinte şi construieştedin ele brutal, dar riguros fraze- labirint, în care tepierzi şi îngrozit, şi amuzat, neştiind dacă trebuie săai starea de spirit a vizitatorului unor catacombe saua copilului dintr- un parc de distracţii. r

(Continuare în numărul viitor)

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

15

Alex. ŞtefănescuO carte stranie

n Literatura română după o revoluţie Acest estet al morţii ar fi meritat maipuţin ca oricine să moară, dar,

murind, a avut într- adevăr moartea pecare o merita. Şi anume, o moarte

prematură, care a explicat febrilitateacu care şi- a trăit viaţa. În urma sa arămas o operă de mare anvergură:

pictură, sculptură, grafică, proiecte demonumente, proiecte arhitectonice,

fresce şi vitralii, basoreliefuri,proiecte de scenografie, maxime şi

cugetări, versuri şi proiecte de romanfilosofic.

ADA-michAElA cioBAnu

pictură DE mihAi mircEA cioBAnu

mihAi mircEA cioBAnu

mihAi mircEA cioBAnu cu KAtiA grAnoff

16

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Volumul eminescu incorect politic (ScaraPrint, Bucureşti, 2014, 390 p.), oferăincursiunea temeinic elaborată înopera lui Eminescu, ocazionată de o

chestiune recurentă: în ce măsură a face faţă timpu-lui este altceva decât oportunismul drapat de politi-cal correctness? Autorul, Theodor Codreanu, a fostdeterminat la reacţie de manifestările iconoclasteale unui curent care – pe fondul schimbărilor istori-ce din Europa Centrală şi Răsăriteană din jurul lui1989 şi al modernizărilor sub semnul neoliberalis-mului – a văzut în adeziunea la acesta nu numai unfel de obligaţie pentru contemporani, ci şi un criteriude evaluare. „Ideologia corectitudinii politice, urma-şa marxismului cultural – scrie Theodor Codreanu –este utilizată copios în ultimii ani, în aşa zisele cam-panii de demitizare a valorilor naţionale, începândcu istoria şi terminând cu literatura… Schimbareacare a intervenit, între timp, este stângismul dedreapta: stimulanţii «anticomunişti», descinşi dinfamilia foştilor doctrinari cominternişti, se erijeazăazi în campioni ai «dreptei», asigurându- ne că sunt«neoconservatori» şi, în consecinţă, îşi revendică legi-timitatea de a judeca şi conservatorismul lui Emi-nescu” (p.187). Vindicativii inşi „de dreapta” au con-vertit servirea unui regim politic într- o abordareplină de cezuri a societăţii, istoriei şi culturii, ce afec-tează, desigur, valori naţionale larg recunoscute.Theodor Codreanu ia ca teren al apărării valoriloropera lui Eminescu, privit, analog cu Goethe pentrucultura germană, sau Shakesperare, pentru ceaengleză, ca un fel de „canon literar” al culturii naţio-nale. El se distanţează explicit de Nicolae Manoles-cu, care, în recenta Istorie critică a literaturii româ-ne, a procedat la recunoaşterea diversităţii „singula-rităţilor” tutelare ale literaturii române. Eminescujoacă, în opinia lui Theodor Codreanu, un rol analogcu cel al lui Rimbaud şi Mallarmé în poezia france-ză. „Pur şi simplu este vorba la Eminescu de o altădirecţie întru modernitate, ale cărei virtualităţi s- auregăsit la toţi marii noştri scriitori din ultima sutăde ani, ca semn al originalităţii unei culturi. E tim-pul să ne eliberăm de eroarea că românii îl«fetişizează» pe Eminescu dintr- un complex retarda-tar” (p.186). Aceasta este teza pe care autorul volu-mului eminescu incorect politic o apără legitim, submultiple aspecte.

În faţa cosmopolitismului de conjunctură,dizolvant pentru valorile naţiunilor, al exponenţilornoii ideologii, Theodor Codreanu şi- a articulat repe-re proprii: „Naţiunile – ne spune el – nu sunt creaţiiartificiale ale modernităţii, de la romantism încoace,cum acreditează ideologii postmodernităţii. Posibili-tăţile de apariţie ale diversităţii etno- lingvistice suntarheale, în planul creator al logosului divin… Nu acunoscut antichitatea sentimentul naţional? Dimpo-trivă, patria a fost o valoare fundamentală a vechiiEurope (şi nu numai) de vreme ce i s- au dedicat epo-pei de măreţia odiseei sau a eneidei. Ithaca estesimbolul iubirii de patrie, care nu se stinge nici dupăzeci de ani. Ovidiu a simţit nostalgia Romei până lamoarte, iar Dante a tânjit, din exil, după Florenţa sadragă. În atare privinţă cei vechi ne erau superiori,

cu atât mai mult cu cât iubeau fără ideologia patriei.Abia în timpurile moderne, când sentimentul patrio-tic a decăzut la rangul de ideologie naţionalistă,fiinţa naţională s- a văzut în mare primejdie. Dinacest punct de vedere, Eminescu era un «antinaţio-

nalist», căci mărturisea că iubeşte patria sans frases,naţionalitatea vorbită iar nu trăită fiind apanajuldemagogilor fulgeraţi în Scrisoarea III şi în articole.Fidel gândirii antitetice, de esenţă transmodernă,Eminescu sublinia necesitatea echilibrului, în mar-ginile adevărului, dintre naţional şi cosmopolit, pre-tenţia celui din urmă de a suprima ceea ce e naţionalînsemnând imposibilitatea de existenţă a cosmopoli-tismului însuşi” (p.67). Spre lauda sa, TheodorCodreanu merge până la capăt cu explicitarea asum-ţiilor sale, preluând „contradicţia” lui Hegel (p.21) şi,mai ales, viziunea lui Stefan Lupaşcu (p.17). El aspi-ră să depăşească modernitatea printr- o viziune„transmodernă”, apelând la „doctrina echilibruluiîntre antiteze, a lui Ioan Eliade Rădulescu, preluatăşi îmbogăţită de Eminescu, apoi continuată însecolul al xx- lea, de Mircea Eliade şi Stefan Lupaş-cu, creator nu atât al logicii dinamice a contradicto-riului…, ci al antiteticii (Basarab Nicolescu), şi toc-mai de aceea considerat un filosof pentru mileniul altreilea. Lupaşcu a avut marele avantaj că a îmbinatorganic marea tradiţie mitică a Europei cu descope-ririle majore ale ştiinţei secolului al xx- lea, întrecare şi principiul complementarităţii al lui NielsBohr” (p.22). „Antitetica” este nucleul viziunii pecare Theodor Codreanu o îmbrăţişează.

În optica „antiteticii”, Theodor Codreanu proce-dează la înţelegerea operelor literaturii şi la denun-ţarea efectelor procustiene ale „corectitudinii politi-

ce”. Cartea emines-cu incorect politic,conţine articole, stu -dii şi eseuri de isto-rie şi critică litera-ră scrise cu preocu-pare conceptuală şistilistică, în care secontracarează in -terpretări şi se pro-movează alternati-ve. El pune în lucrucu virtuozitate cu -nos cuta, dar, dinpăcate, prea puţinrespectata, defini-ţie a inteligenţei

drept capacitate de a distinge unghiurile de vedere,pe care ne- a lăsat- o Mihai Ralea (1935). TheodorCodreanu găseşte în exegezele eminescologice ceprovin din curentul „corectitudinii politice” erori ceconstau în fond în „confuzia punctelor de vedere”,

dacă nu în predispoziţia la a ceda „legendelor negre”(p.206).

În eminescu incorect politic, Theodor Codrea-nu ajunge la performanţe certe, remarcabile.Bunăoară, este elocventă respingerea la care elsupune postularea, din considerente de oportunismpolitic, a unei opoziţii între „corectul politic” Cara-giale şi „incorectul” Eminescu, arătând că cei doisunt uniţi în stigmatizarea demagogiei şi că operadramaturgului este „cea dintâi creaţie majoră a emi-nescianismului” (p.23). Mai plastic spus, „atât Cara-giale, cât şi Eminescu au văzut, unul dezastrul şicelălalt comicul grotesc, din optimismul lui Caţaven-cu” (p.58).

Este memorabilă respingerea tezei organicis-mului concepţiei lui Eminescu asupra societăţii, cuargumentul, sprijinit pe texte, că „poetul nu se aratănicidecum partizan al statului natural, recte al con-servatorilor” (p.56). Edificatoare este şi lămurireacaracterului „reacţionar” al concepţiei asupra socie-tăţii a lui Eminescu, ca atitudine asumată conştientde gazetar, în raport cu liberalii timpului (p.58), din„poziţia de marginalizat, împreună cu poporulromân, ignorat şi dispreţuit de o pătură minoritară,numită de poet «pătură superpusă»” (p.64).

Este un bun câştigat apărarea canonicităţii luiEminescu, ce aduce în prim plan trei argumente.Exegeţi mai noi, în loc să dea ei înşişi opera sau săinvoce opere cu adevărat reprezentative, caută săobţină lauri lucrând la dislocarea tardivă a canonici-tăţii poetului. Superficiali destul, aceştia nu reali-zează că „forţa extrordinară a spiritului eminescianeste catalitică, nicidecum modelatoare” (p.98). Înplus, pe fondul noului conformism politic, s- a încer-cat propulsarea în prim plan a unor scrieri şi a unorautori ce nu au nicidecum anvergura pe care o pre-tind insolent (p.121).

Este mai mult decât interesantă delimitareaînţelegerii eminesciene a „frumuseţii” de antropolo-gia homomensurei şi conceperea ei ca „încercare” înraport cu harta nesfârşită a lumii (p.129). Este fruc-tuoasă ipoteza filiaţiei dinspre Eminescu spre Baco-via în poezie şi, mai ales, Brâncuşi în sculptură: „Înrealitate nu este un mai fidel continuator al viziuniiarheice eminesciene decât Constantin Brâncuşi”(p.178). Este plauzibilă ideea unei divergenţe între

Andrei MargaOportunism şi gândire

În Eminescu incorect politic, TheodorCodreanu ajunge la performanţe

certe, remarcabile. Bunăoară, esteelocventă respingerea la care el

supune postularea, din considerentede oportunism politic, a unei opoziţiiîntre „corectul politic” Caragiale şi

„incorectul” Eminescu, arătând că ceidoi sunt uniţi în stigmatizarea

demagogiei şi că opera dramaturguluieste „cea dintâi creaţie majoră a

eminescianismului” (p.23). Mai plasticspus, „atât Caragiale, cât şi Eminescu

au văzut, unul dezastrul şi celălaltcomicul grotesc, din optimismul lui

Caţavencu”.

n O carte-eveniment Theodor Codreanu, Eminescu incorect politicEditura scara Print, Bucureşti, 2014

■ Editura Ideea Europeană

► c. miu, t. mămăligan, c. Ştefan, România în calea ameninţării teroriste

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 1

► petru Demetru popescu, Prinţ şi spadasin, vol. 2

17

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

psihiatria cartesiană a timpului şi fiinţa umană a luiEminescu, asemenea altor personalităţi care înfrun-tă în posteritate examene mereu reluate privind cau-zele suferinţelor lor finale (pp.228- 232). Este îndrăz-neaţă îmbrăţişarea unei alte ipoteze – cea a unuiEminescu marcat definitiv de criticile kantiene, darînclinat, precum mai târziu Heidegger, să deschidăinterogaţia ontologică şi să- i dea un răspuns inspiratde antropologie (p.259).

Găsim în cartea eminescu incorect politicaproape toate piesele posterităţii „dosarului Emines-cu”. Theodor Codreanu ajunge la acest rezultat –ceea ce nu este deloc puţin lucru. Apelul său este săfim dispuşi, atunci când vrem să- l evaluăm pe Emi-nescu – poetul, gazetarul, autorul unor manuscrisece mai trebuiesc explorate – să renunţăm la confor-mismul primelor impresii şi la conformismul evaluă-rilor ideologizate, în egală măsură. „Păcatul mare –menţionează el în treacăt – e că şi apologeţii de oca-zie îl exaltă pe Eminescu tot reducţionist, ceea ce dădin abundenţă apă la moara dilematicilor” (p.387).Theodor Codreanu caută să suprindă într- o formulăconsacrată gândirea efectivă a lui Eminescu şi ajun-ge la o soluţie pe care o redăm în propriile- i cuvinte:„Kant abandonase antinomiile găsind soluţia înraţiunea pură, iar Hegel s- a iluzionat că poate rezol-va antitezele prin sinteză. Eminescu a avut geniul sătransceandă ambele ipostaze, vorbind de antitezeîmpăcate, pe care el le opune «antitezelor monstruoa-se». Este ceea ce Lucian Blaga va numi transfigura-rea antitezelor” (p.386). Cu această formulare venim,însă, aparent paradoxal, pe pământ. Despre ce estevorba?

Indiscutabil, Theodor Codreanu aparţine isto-ricilor şi criticilor literari care îşi expun cu claritateideile şi argumentele, care sunt gata să accepte, lanevoie, failibilitatea tezelor şi desfăşoară până lanivelul asumţiilor filosofice interpretările proprii.Aceşti istorici şi critici literari sunt rari, la noi. Din

nefericire, prea rari. Chiar şi la cei mai proeminenţi,aflăm stângăcii în formularea considerentelor filoso-fice, care lasă loc obiecţiilor, atunci când lucrurile seiau în serios.

Se ştie, fireşte, că hermeneuticile şi formulări-le tehnice ale filosofilor par prozaice multor literaţi.Adesea, ei preferă frazări intuitive, mai calde, chiardacă acestea riscă să trădeze ideile. Orice credem,însă, filosofia trebuie luată ca atare. Iată un exem-plu.

Nu insist asupra faptului că la Kant nu avem„abandonarea” antinomiilor, cum se scrie în emines-cu incorect politic, ci asumarea lor şi o năzuinţă,

repede inhibată (cum nespune Heidegger), de aieşi spre sfera întrebării„ce este omul?” făcândtemă din „subiectivitateasubiectivităţii”. Nu măopresc nici asupra faptu-lui că la Hegel, de fapt, înedificiul teoriei, „sinteza”a reuşit, iar filosoful,potrivit unei relatări, aputut spune oarecumemfatic: este păcat pentruistorie dacă nu izbuteştesă facă „sinteza”! Aşsublinia că dacă Emines-cu a izbutit să „transcean-dă” ambele ipostaze, Kantşi Hegel – cum scrie Theo-dor Codreanu – eventuali-tate ce nu poate fi exclu-să, acest fapt trebuieargumentat pe texte, întermeni filosofici. Vrem- nuvrem, filosofia are, la rân-dul ei, reguli de construc-ţie, încât intuiţia uneiposibilităţi nu ajunge şieste superfluu să o invocăm. Câtă vreme este vorbade filosofie elaborată! La drept vorbind, pe un planmai larg, Eminescu nu este cu nimic mai puţin cano-nic dacă îi depăşeşte sau nu pe Kant şi Hegel, încâtnu aici este miza.

Sunt, însă, şi alte chestiuni ce ar fi de rezolvatdiferit, într- o scriere altfel binevenită despre efectelecorsetului „corectitudinii politice”, cum este volumullui Theodor Codreanu. Din capul locului, formula„stângism de dreapta”, oricine ar apăra- o, este, defapt, o eroare. La o analiza istorică precisă, se poate

vedea că a avut trecere multă vreme în secolul ante-rior „corectitudinea politică” rezultată din filosofiadialectică a istoriei, în mod exact, din marxismulsovietic, ca să preiau titlul cunoscutei cărţi a luiMarcuse. Dar „corectitudinea politică” cu care neîntâlnim după prăbuşirea autorităţii intelectuale amarxismului, din 1989, are altă provenienţă. Ea vineacum din iniţiativele neoliberalismului stimulat dereuşitele globalizării. În orice caz, va trebui cunoscu-tă istoria de după 1989, care nu este doar o prelungi-re a ceea ce a fost anterior, cum se crede grăbit lanoi. Va trebui ieşit din obiceiul reconstituirii istoricevagi, cu largi aproximări ale situaţiilor, dar cu con-cluzii apodictice, prin lecturi ale faptelor înainte deorice alt considerent. Pozitivismul a eşuat ca filosofiecuprinzătoare, dar nu ca metodologie ce ne cere săplecăm în generalizări de la interogarea faptelor.

Peste toate, nu se pot lua ca sursă sigură deinformare doar scrierile traduse în româneşte pânăla această oră, căci ele dau, prin puţinătatea şi ten-dinţa lor explicabilă, o imagine parţială a evoluţieiintelectuale din lumea de astăzi. Nu fac aici uninventar, dar nu putem să nu observăm că la noi s- atradus Ernst Nolte, dar nu şi Martin Broszat sauHans Mommsen, s- a tradus mein Kampf- ul lui Hit-ler, dar nu şi, de pildă, volumul ce conţine interven-ţiile la „Vocea Americii” ale lui Thomas Mann, ca să

rămânem la o personalitate literară de vârf, saumăcar la controversa istoricilor germani („histori-kerstreit”) din 1984 şi anii ce au urmat.

Îmi dau seama că Theodor Codreanu are departea sa un fapt istoric, încă insuficient explicat.Acela că descendenţi ai foştilor cominternişti audevenit campionii deplasării spre „dreapta”, iar unii,cum se vede uşor în reviste literare, presează cititoriiţinându- i în dreptul a ceea ce a fost, cu foiletoane cenu explică, la propriu, nimic. Trecutul nu esteabordat de aceştia pentru a- l lămuri, ci invocat obse-siv, ca şi cum lupta celor care trăiesc acum ar fi doarcu trecutul, nu şi cu ramificaţiile unui regim ce a iro-sit o decadă. Dar din contiguităţi biografice nu sepoate deduce, decât cu preţul unui sofism regretabil,că noua „corectitudine politică” ţine tot de trecut. Iardacă cineva îşi propune să demaşte corsetul „corecti-tudinii politice”, atunci operaţia trebuie dusă consec-vent mai departe, gândind complet ceea ce este.

Nu sunt singurele amendamente de adus lareferinţele volumului eminescu incorect politic. Depildă, comentariul consacrat „Şcolii de la Frankfurt”(pp.13- 15) este făcut de Theodor Codreanu dupăsurse foiletonistice, de mâna a patra, care stau preadeparte de subiect. Puţine şcoli filosofice s- au opus„corectitudinii politice”, de orice provenienţă, pre-cum celebra şcoală din metropola de pe Main, dar deaceasta îţi dai seama citindu- i scrierile, sau cel puţinmonografiile de referinţă ce i se consacră an de an, îndiferite ţări. Apoi, un alt exemplu, Nietzsche estepreluat după un folclor infirmat de multă vreme:cine citeşte scrierile filosofului ştie că formula „Dum-nezeu a murit” era la origine un reproş la adresa epo-cii, nu o exprimare „cu satisfacţie a filosofului ger-man” (p.90). Nietzsche era un filosof cu cea mai largărespiraţie, nu un speculant cinic al împrejurărilor. Însfârşit, să nu mai vorbim de gratuitatea ce constă îna- i imputa lui Ioan Petru Culianu o „involuţie de lacreştinism la iudaism” (p33). Formula nu se mai folo-seşte – deja de la declaraţia de la Seelisberg (1947) abisericilor, inclusiv ortodoxă, şi după numeroasehotărâri ale conferinţelor episcopale şi conciliare –din moment ce se recunoaşte fără distorsiuni faptulistoric al ascendenţei iudaice a creştinismului. Nu semai poate vorbi, la propriu, de creştinism în afaraluării în seamă a cercetării lui Isus sub aspect isto-ric, desfăşurată cu succes incontestabil de la Reima-rus, la contemporanii noştri Sanders sau Klaus Ber-ger. Din nefericire, la noi nu s- a întreprins încă o cer-cetare proprie şi nu există traduceri de monografii dereferinţă (dincoace de Hegel, Renan şi von Harnack)în domeniul lui „Isus istoric” (cu singulara excepţie atraducerii, aflate încă în curs, a „metamonografiei”lui joseph Ratzinger!), care îl complementeazăastăzi pe „Isus eschatologic” al Evangheliilor sinopti-ce. Nu se poate accepta, însă, scoaterea din ecuaţie aacestei literaturi atunci când este vorba de evaluăripretenţioase.

Dar dincolo de alunecări de felul celor semna-late, cartea eminescu incorect politic rămâne unadintre apărările bine argumentate ale canonicităţiilui Eminescu, în pofida conformismului ideologic ce aproliferat din nou în ultima decadă. Theodor Codrea-nu este condus de intuiţia sănătoasă că în spaţiulcultural al ultimei decade s- a profilat „corectul poli-tic”, îndeobşte steril, dar virulent, de care este cazulsă ne delimităm. El adresează un apel binevenit derevenire, împotriva conformismului, la gândire cucapul pe umeri. Sunt de părere că problema esteacum ca ceea ce numim, la propriu, gândirea – înconotaţia lui Kant, Hegel, Eminescu sau Heidegger,dacă vrem să ne luăm repere printre numele repre-zentative – să fie dusă până la capăt, dincoace deorice clişeu, inclusiv de clişeele pe care viaţa le gene-rează sub ochii noştri. r

■ Ideea Europeană

► veaceslav Smoşkin, Poştaşul nocturn /Ночной почтальон

Se cuvine să- i aduc mulţumiri pentrutitlul acestei cărţi d- lui Horia- RomanPatapievici, care, într- un articol,publicat în revista Flacăra (nr.

1- 2/2002), intitulat, provocator, Inactualitatea luieminescu în anul Caragiale, scria adânc: „Pentrunoua tablă de valori acceptate, Caragiale a fost găsit«corect politic», în timp ce punerea lui Eminescu lapatul lui Procust al noului canon importat din «ţări-le progresiste» a arătat fără dubiu că fostul poetnaţional al României clasice e «politic incorect». Cumar fi putut fi altfel? Ca poet naţional Eminescu numai poate supravieţui deoarece noi azi ieşim dinzodia naţionalului.”

Indubitabil, opinia eminentului eseist al Gru-pului pentru Dialog Social este o mostră emblemati-că de „corectitudine politică” pe care, altminteri, i- ocunoşteam de multă vreme, ideologia aceasta făcândgloria imposturii intelectuale postdecembriste, ceeace le- a înlesnit noilor arivişti ocuparea nu numai ainstituţiilor culturale, dar şi privilegiul unic de aprăbuşi vertiginos România.

Dincolo de precaritatea stilistică a textuluipatapievician, izbesc două mistificări specifice „inte-ligenţelor” confuze. Fenomenul a fost descris, percu-tant, încă din 1935, de Mihai Ralea. Într- un eseuinclus în volumul valori, Ralea definea inteligenţaca puterea de a evita confuzia punctelor de vedere.Ilustra afirmaţie cu scena petrecută între cele douăstudente de la Fizică. Fetele disputau aprins o pro-blemă. La un moment dat, cea care nu mai aveaargumente a izbucnit în plâns, zicând răzbunătoare:aşa- mi trebuie mie dacă stau de vorbă cu o tubercu-loasă!

Să se observe că toţi aceia care nu auargumente şi- şi imaginează că le au, deviază bruscde la dialog şi sfârşesc, triumfători, prin a puneetichete. D- l Patapievici a găsit rapid una pentruCaragiale (corect politic) şi alta pentru Eminescu(incorect politic). Cu ani în urmă, ideologii proletcul-tului uzaseră de alte etichete (dar tot din sfera „inco-rectitudinii”): reacţionar, paseist, antisemit etc. Iardacă ne întoarcem la Caragiale, pe care, în chip frau-dulos, Patapievici îl opune lui Eminescu, vom desco-peri că şi autorul Scrisorii pierdute a fost un „inco-rect politic”, şi încă unul nimicitor pentru lipsa deinteligenţă a unora dintre contemporani. Oare, ca sădăm doar un exemplu, ridiculizarea „progresului cuorice preţ” nu era o dură atitudine „incorectă poli-tic”1? În acest caz, îndrituit să vorbească desprevalori era Mihai Ralea, iar nu H.- R. Patapievici, carepretinde a reprezenta „tabla de valori acceptate”. Decine „acceptate”? De impostori?

Crede că mai triumfă Patapievici şi comilitonii„demascând”, cu ironie internaţionalistă, sintagmapoet naţional. Ştim că de la manifestul partiduluiComunist (1848) încoace tot ce este naţional le stă îngât autorilor de utopii globaliste. Cum să nu se plân-

gă, precum studenta de la Fizică, de „naţionalismul”lui Eminescu, echivalentul „tuberculoasei” din 1935?S- o creadă „corecţii” că englezii se vor lepăda de Sha-kespeare (numit chiar de Eminescu poet naţional) alAlbionului, s- o creadă că germanii se vor lepăda deGoethe („poet naţional şi educator naţional”, cum l- anumit Fritz Martini), s- o creadă aceiaşi că america-nii se vor lepăda de Walt Whitman (numit de HaroldBloom „poetul naţional” al Statelor Unite) etc. Înfine, s- o creadă noii ideologi că românii se vor lepădade poetul lor naţional!

Cartea de faţă (care valorifică texte risipiteprin reviste sau din eminesciene, 2012, altele inedi-te) îşi propune să facă o concesie „corecţilor politici”:să arate de ce Eminescu este incorect politic. Şi astadeoarece un domn ca Patapievici s- a grăbit să punădiagnosticul, dar uitând, în izbucnirea sa în bocet, săşi- l argumenteze. Îi venim, aici, în ajutor.

Ne cerem iertare de la părintele- scriitor ŞtefanBaştovoi că am parafrazat, în oglindă, titlul uneicărţi a dumisale din 2010: diavolul este corect politic.

Diavolul, da! Însă nu şi Eminescu!

DE LA MARxISM LA„CORECTITUDINEA POLITICă”

Mai întâi, să vedem ce- i cu noua sperietoareideologică numită political correctness.

Când se împlineau zece ani de la biruinţaschimbării de regim din 1989, unul dintre ideologiiautohtoni ai corectitudinii politice, Ion Bogdan Lef-ter, făcea un bilanţ dojenitor la adresa poporuluiromân şi a intelighenţiei care rămân refractari lanoul suflu al istoriei imprimat în Europa şi în lumede abolirea Războiului Rece. Luarea lui de atitudinerevoluţionară poate fi citită şi azi pe internet, sub untitlu uriaş, pe măsura globalismului: Feminism,drepturile minoritare, discriminare inversă/poziti-vă/ „acţiune afirmativă”, „corectitudine politică”,multiculturalism, globalizare, postmodernism: o con-cluzie la sfârşit de mileniu. Un soi de raport tismă-neanu concentrat, dar detaliat în titlu. Cu ironie şicompasiune, autorul atrăgea atenţia că poporulromân şi „finele noastre elite intelectuale de la sfâr-şitul secolului xx nu par să… priceapă defel ce efeminismul”, dar şi celelalte componente ale corecti-tudinii politice înşirate mai sus, de unde mai lipsesc,ce- i drept, detaliile referitoare la categoriile minori-tare, destul de numeroase, cum se ştie. D- l Lefter nesoma să recuperăm urgent, „după lungile decenii dedictatură”, „multe restanţe de civilizaţie materială,informatică, «de consum», inclusiv cultural”, căcisuntem pe „un fundal de retardare a mentalităţilorprofunde”. Optimist în ce priveşte posibilităţile popo-rului român, el era convins că ne putem vindeca detradiţie, de creştinism, de „simbolismele seculare”:„Până la urmă, bătălia va fi câştigată odată cu integ -rarea României în Uniunea Europeană, în spaţiuleuro- atlantic şi – la limită – în cel global”. Pentruasta, credea el, trebuie pornit de la feminism, căciacesta ne poate civiliza mai uşor.

Feminismul nu se confundă cu lupta pentrudrepturile femeilor, deşi pare să descindă din aceas-ta. Problema „drepturilor femeilor” fusese de multrezolvată în Europa, inclusiv în România socialistă,atentă la promovarea femeii şi în politica înaltă,imaginea acestei emancipări fiind însăşi ElenaCeauşescu. Feminismul este altceva, menit fiind săschimbe mentalităţile, pornind de la temeliile spiri-tuale, iar temeiul prim este religia. Deşi corecţii poli-tic descind din marxism, ei au reformat aşa de „pro-fund” marxismul, încât par astăzi a fi antimarxiştiprin transbordarea doctrinei de la determinismuleconomic la determinismul sexual, apoi cultural.Marxismul a devenit mai întâi freudo- marxism prinvestita Şcoală de la Frankfurt, care a dat strălucitatriadă Theodore Adorno, Erich Fromm şi HerbertMarcuse. Se crede că feminismul, componentă acorectitudinii politice, este invenţia anilor ’60, înAmerica. Gânditorul şi expertul militar americanWilliam S. Lind, în studiul originile „corectitudiniipolitice”2, face o documentată incursiune în istoriaacestui concept. Sintagma propriu- zisă s- a ivitdintr- o glumă din benzile desenate, dar ea a devenitcurând foarte serioasă, cunoscând o carieră fulmi-nantă, ajungând să bântuie azi America, Europa şilumea întreagă. Gluma s- a ideologizat, având rădă-

cini în internaţionalismul clasic. „Este cea mai marepacoste a secolului, apreciază William S. Lind, moli-ma care a ucis zeci de milioane de oameni în Europa,în Rusia, în China şi în definitiv în întreaga lume.Este boala ideologiei. Dacă vom compara doctrinacorectitudinii politice cu marxismul clasic, asemănă-rile sunt frapante.”

În primul rând, ambele sunt ideologii totalita-re. Pentru prima oară în istoria Americii, sesizeazăLind, totalitarismul s- a infiltrat în campusurile uni-versitare, unde studenţii sunt reprimaţi dacă nu res-pectă ideologia feministă, homosexuală şi toate nar-cisismele de grup identificate a fi „victime” ale civili-zaţiei creştine. Dar reprimarea a ieşit de mult dincampusurile studenţeşti, extinzându- se din Americaşi în Europa, inclusiv în România, unde statul îndoc-trinat creează câini de pază ai „corectitudinii”, pre-cum Consiliul Naţional de Combatere a Discrimină-rii. În anul de graţie 2009, tânăra Carrie Prejean apierdut titlul de Miss California fiindcă la întrebareace părere are despre căsătoriile dintre homosexuali arăspuns „incorect”, fiind brutalizată verbal cu epite-tul de „căţea” de către un reprezentant al juriului,bloggerul gay Perez Hilton, fiind, desigur, huiduităcopios şi de grupul „victimă” aflat în sală. Asta învreme ce ideologii corectitudinii politice pretind căaduc o mutaţie fundamentală în societatea contem -porană, care s- ar opune, între altele, „tendinţelornaturale de agresivitate a omului”, ca şi cumcreştinismul n- ar fi avut nici un cuvânt de spus înatare privinţă. Tot din America să mai dau un exem-plu recent: corectitudinea politică a mers până acolo,încât pompierilor albi din New Haven, Connecticut,li s- a refuzat promovarea deoarece persoanele dealtă culoare n- au fost în stare să treacă exigenţeleprobelor şi, în consecinţă, avansarea albilor i- ar fi„discriminat” pe ceilalţi! Noroc că aberaţia a fost„corectată” la Curtea Supremă.

Europa şi România nu stau nici ele mai prejos.Italianul Rocco Buttiglione, filosof catolic şi politi-cian, a pierdut, în 2004, postul de comisar pentrujustiţie şi Afaceri Interne fiindcă s- a manifestat ca„tradiţionalist” în ce priveşte homosexualitatea.Curentul „demitizării” istoriei şi literaturii românese află în expansiune jubilatorie, pe fondul „corecti-tudinii politice”. „Incorecţi politic” sunt declaraţiMihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Ion Antonescu ş.a.ca „agresori” şi „violenţi” faţă de popoarele vecine;„incorecţi politic” sunt catalogaţi mai toţi mariinoştri cărturari şi creatori, de la Eminescu şi Iorgala Mircea Eliade şi Constantin Noica. Fireşte, acelaşitratament au şi stâlpii de susţinere ai culturii euro-pene. Shakespeare este „incorect” în neguţătorul dinveneţia, spre exemplu, din pricina personajului Shy-lock. Se aduce argumentul imbatabil că Hitler aîngăduit să se joace în lagărele de concentrare doar osingură piesă, cea a lui Shakespeare. Asemenea, estecondamnat şi de feministe. „Incorecte” politic audevenit transhumanţa şi brânza preparată de cioba-nii români, dar şi cimpoaiele scoţiene. Secretarulgeneral al Parlamentului European, Harold Romer,a dat o hotărâre conform căreia e „incorect politic” săte adresezi femeilor cu apelativele doamnă, domni-şoară, madame, mademoiselle, frau, fraulein, señora,señorita etc. Şi comuniştii, strămoşii corecţilor, auavut ce- au avut cu apelativul doamnă, interzicân -du- l pentru „corectul” tovarăşă. Fiindcă tot mai esteun dram de libertate, cineva propunea, pe internet,să ne adresăm cancelarului Germaniei cu fă, angeli-co, iar lui Harold Romer cu bă, heroldică. Cum secrede că civilizaţia viitorului va fi aceea de tip gay şipentru a nu jigni noul tip de familie, acelaşi codeuropean propune să nu mai utilizăm termenii soţ,soţie, mamă, tată, ci partener şi parteneră. Va fi„corect” ca un copil să spună: partenero/partenerule,dă- mi bani de- o îngheţată! Altfel părinţii se vor simţidiscriminaţi şi nu- i vor da! O altă minoritate care nutrebuie tratată „incorect” o constituie handicapaţiipentru care avem termenul persoane cu dizabilităţi.Pentru ţigani, s- a legiferat cuvântul romi, de unde şigrija de azi a europenilor de a ne proteja pe toţiromânii sub acest frumos apelativ, care are şi avan-tajul de a fi mai scurt cu o silabă.

18

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Theodor CodreanuEminescu incorect politic

n Semnal editorial n O carte-eveniment naţiunile europene încearcă să seapere. Ele vor o Europă Unită a lor,nu a „corecţilor politici”. De aceea,

bătălia dintre Europa şi„corectitudinea politică” va fihotărâtoare pentru următoruldeceniu. nouă nu ne este deloc

indiferent cine va birui.

thEoDor coDrEAnu

1 A se vedea eseul Caragiale, eminescu şi mof-tul din această carte.

2 Vezi trad. de pe internet a lui Dragoş Moldo-veanu.

19

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

Scrisă cu majuscule, sintagma politicalCorrectness, s- a observat, poate reproduce abrevie-rea de la Partidul Comunist (PC), iar prin aspecteleridicole şi absurde devine politically absurd. Ceea ceNicolae Ceauşescu numea societate socialistămultilateral dezvoltată s- a transformat, acum, înmulticulturalism dezvoltat. Însă oamenii de bunsimţ nu pot înghiţi orice. Europarlamentarul brita-nic Struan Stevenson (scoţian) declara recent în thedaily telegraph: „Corectitudinea politică a luat- orazna. (…) Am văzut instituţii europene care auîncercat să interzică cimpoaiele şi care doreau săimpună forma pe care trebuie să o aibă bananele,dar, acum, par decişi să ne spună şi ce cuvinte, dinlimba noastră, avem voie să folosim.” Un remarcabilumorist american, james Finn Garner, a scris vreotrei cărţi despre „corectitudinea politică”, pe care onumeşte tumoare a postmodernităţii. Într- o hazoasăcarte intitulată poveşti corecte politic de adormitcopii, tradusă şi- n româneşte3, el foloseşte tehnicapost- modernistă a „rescrierii” tradiţiei şi modernită-ţii spre a crea parodii în noul limbaj „corect” pentrupoveşti ca Scufiţa roşie etc.

Însă dincolo de aspectele caricaturale şi absur-de, ideologia funcţionează foarte bine şi se lăţeştetumoral, cunoscând un prestigiu similar cu al comu-nismului care a fascinat nu doar ţările care l- au pusîn practică, ci şi o mare parte a intelighenţiei Occi-dentului. Este ideologia cea adoptată nu numai deUniunea Europeană (sperăm că doar de o coterie aei), ci şi de utopia actuală a globalismului. Ea tindesă se extindă şi- n domeniul cercetării ştiinţifice.Intrarea în ştiinţa istoriei se manifestă prin restric-

ţia la câteva teme, încât memoria popoarelor trebuierestrânsă drastic, cu eliminarea a tot ce se referă lanaţional şi la conştiinţa naţională, decretată ca răulsuprem. „Trebuie interzisă cunoaşterea proprieinoastre istorii!” avertiza William S. Lind. „Oameniitrebuie obligaţi să trăiască în minciună”, crezân -du- se că astfel războaiele vor fi eliminate din istoriaumanităţii. Sunt respinse studiile antropologice pri-vitoare la diferenţele dintre bărbaţi şi femei, dintrerase, etnii etc. Marile religii ale lumii sunt privite casimple ideologii anacronice, iar creştinismul se cerereformat prin feminism şi gayism. Istoria universa-lă, marcată de creştinism şi de celelalte religii, esteredusă la opresiunea femeilor de către bărbaţi. Înatare perspectivă, canonul biblic s- ar fi fundat pe ofraudare a moştenirii lăsate de Iisus, care ar filăsat- o cap al Bisericii pe Maria Magdalena, ca ţii-toare sau chiar soţie a Mântuitorului, teorie susţinu-tă de cărţi precum cele semnate de Dan Brown. Larându- le, homosexualii somează cu scoaterea dintextele biblice a pasajelor despre Sodoma şi Gomora.

În continuarea paralelismului dintre marxismşi corectitudinea politică, William S. Lind observă căambele ideologii au pentru evoluţia istoriei o singu-ră explicaţie. Marxismul economic găsea cauza rău-lui în proprietate, marxismul cultural o depistează înputere, izomorfă supraeului freudian, instrumentul„prin care grupuri definite în termeni de rasă, sexetc. deţin puterea asupra altor grupuri.” judecatamaniheistă a luptei de clasă revine prin considera-rea unor anumite grupuri ca fiind bune (în comu-nism, proletariatul), iar altele rele. În democraţiileoccidentale rele sunt majorităţile, bune sunt minori-

tăţile de orice fel (feministele, negrii, ţiganii, evreii,hispanicii, homosexualii, sectele etc.). Aşa se explicăde ce la referendum- ul din iulie 2012 nu a contatmajoritatea votanţilor, ci minoritatea ideologicăinstituită în jurul preşedintelui Traian Băsescu şisusţinută de ideologia oficială a UE. Politicienii carenu au înţeles vicleniile sistemului, au căzut, ridicoli,în capcanele procedurale legislative, adâncind crizapolitică şi culturală a ţării.

Soluţia, ne asigură „corecţii”, e deconstrucţiaordinii culturale tradiţionale şi democratice „nedrep-te”. În consecinţă, trebuie deconstruit orice text alculturii tradiţionale spre introducerea sensuluicorect: în Biblie, în opera lui Shakespeare, a lui Emi-nescu sau a lui Heidegger. Dacă revoluţia comunistăa însemnat preluarea puterii de către o singurăminoritate – proletariatul, corectitudinea politicăînseamnă preluarea puterii de la majoritate în bene-ficiul tuturor minorităţilor, arma dominaţiei fiindcultura- ideologie asumată de guverne la nivel global.

O frapantă coincidenţă se observă şi privitor laînceputurile ascensiunii celor două marxisme, econo-mic şi cultural: Primul Război Mondial a fost provo-cat pentru ca muncitorii să smulgă puterea dinmâinile burgheziei. S- a reuşit în Rusia, dartentativele au existat şi- n Europa Occidentală, înSpania, Franţa, Germania, Italia, Ungaria, undeînsă luarea puterii a eşuat. Doi dintre marii teoreti-cieni ai marxismului, Antonio Gramsci şi GeorgLukács, vor purcede încă din 1919 la revizuirea mar-xismului. Teza centrală a comunistului italian: câtăvreme muncitorii vor avea suflet creştin, nu va fiposibilă revoluţia comunistă. Credinţa maghiarului

era că revoluţia marxistă nu va birui la nivel global,cum preconizase părintele Capitalului, atâta vremecât muncitorii şi ţăranii vor fi „contaminaţi” de creş-tinism şi de cultura occidentală. Aşadar, mecanis-mul strict economic trebuia coroborat cu distrugereafundamentului creştin şi cultural. În 1919, Lukácsse întreba: „Cine ne va salva de civilizaţia vestică?”Această întrebare va deveni, peste ani, şi obsesiacorectitudinii politice, implementată azi în sânulUniunii Europene, creându- se două Europe, una acorectitudinii, alta a creştinismului şi a marii tradi-ţii culturale. Deconstrucţia lui Georg Lukács (dupăun stagiu de agent sovietic al Kominternului, înfiin-ţat de Lenin chiar în 1919) a început sub scurtulregim comunist al lui Béla Kun (Cohen), când a fostnumit comisar- adjunct la Cultură. Atunci a avut elideea genială de a introduce în şcoli educaţia sexua-lă care să formeze tinerele generaţii în sensul liber-tăţii erosului, convins că tabuurile şi obstacolelepuse de creştinism şi de cultura europeană fac impo-sibilă eliberarea muncitorilor şi a ţăranilor de tradi-ţia burgheză. Hotărârea lui Lukács a scandalizatpopulaţia, inclusiv pe muncitori, confirmându- i ipo-teza şi emiţând întrebarea de mai sus. Iniţiativa filo-sofului a căzut, dar sămânţa aruncată va da roade înurmătoarele decenii, creând obsesia ultimei mode înmaterie de eros.

În 1923, în Germania se înfiinţează un institutde cercetări care- şi propunea traducerea termeniloreconomici marxişti în termeni culturali. William S.Lind îl consideră anul de naştere a corectitudiniipolitice. Felix Weil, odrasla unui burghez putred debogat, îmbrăţişează doctrina marxistă şi sprijină

financiar asocierea institutului la Universitatea dinFrankfurt, eveniment din care s- a născut Şcoala dela Frankfurt. Aceasta a avut ca axă a cercetărilordezvoltarea culturală a marxismului. Primul direc-tor a fost un marxist fanatic, economistul austriacCarl Grünberg, căruia i- a urmat, din 1930, Max Hor-kheimer, considerat a fi un „marxist renegat”, în sen-sul revizionismului respins de Moscova, apropiin -du- se, din acest punct de vedere, de linia Troţki.Erezia s- a conjugat cu freudismul, născându- sefreudo- marxismul Şcolii de la Frankfurt. Mişcareaesenţială, remarcată şi de Martin jay, a fost de ladeterminismul economic la cel cultural, transfor -mare prin ceea ce s- a numit teoria critică. De- aiciînainte, toate grupările radical- minoritare se reven-dică de la teoria critică, îmbrăţişând conceptuldeconstructivism dezvoltat de postmodernişti. Elibe-rarea de supraeul freudian se exercită ca eliberarede puterea statului democraţiei majoritare occiden-tale. Şcoala de la Frankfurt a dobândit prestigiumondial prin cele trei somităţi: Theodore Adorno,Erich Fromm, Herbert Marcuse. Criteriul sexual înemanciparea Occidentului a fost absolutizat de Mar-cuse, care a conceput o societate a „perversităţii poli-morfe”, ca „eliberare sexuală”. El a considerat, ca şiFromm4, că distincţia dintre sexe nu este un dat, ciun construct. Paradisul material, insuficient pentruOccident, trebuia dublat de paradisul senzual erotic.Postmoderniştii vor lăuda pe Marchizul de Sade cu„protestul său împotriva ascetismului în numeleunei moralităţi superioare” (Lind).

Cu venirea lui Hitler la putere, Şcoala de laFrankfurt a fost nevoită să se mute la New york,introducând teoria critică în spaţiul american, utili-zată în timpul Celui de al Doilea Război Mondial caarmă propagandistică împotriva Germaniei şi pregă-tind terenul pentru educarea Americii postbelice.Marcuse a făcut parte din OSS (Office of StrategieServices), predecesorul CIA, iar Horkheimer şi Ador-no au cucerit Hollywoodul. Revolta studenţilor din1960 împotriva recrutărilor pentru Vietnam a fostun excelent prilej pentru îndoctrinare culturală mar-xistă. Dacă Marcuse a rămas în America, Adorno areînfiinţat institutul la Frankfurt, propovăduindnoua religie culturală în Europa. Peste ocean a cu -noscut o ascensiune remarcabilă ceea ce s- a numitNoua Stângă Americană, promotoarea corectitudiniipolitice. Cartea lui Herbert Marcuse eros şi civiliza-ţie a devenit Biblia studenţilor, convinşi că tot răulvine din reprimarea sexualităţii de orice fel, inclusivcea a homosexualilor. Un succes extraordinar a avutsloganul make love, not war!5 Când stalinismul dinUniunea Sovietică şi din fostul bloc comunist a slă-bit, reformarea marxismului pe linia Şcolii de laFrankfurt a început să pătrundă şi aici, pregătindterenul pentru „corectitudinea politică” a CaseiComune Europene pentru care va milita şi MihailGorbaciov.

În fine, ultima, dar şi cea mai importantă simi-litudine dintre marxism şi corectitudine este aversiu-nea pentru naţional. Idealul distrugerii naţiunilorprin internaţionalismul proletar este echivalentulglobalismului actual. La vechile argumente komin -terniste, s- au adăugat, după al Doilea Război Mon-dial, altele, cel mai important fiind că naţionalismula declanşat cele mai nimicitoare războaie mondiale.Argumentul pare imbatabil din pricina ambiguităţiiconceptului de naţionalism. În realitate, cele douăconflagraţii au fost declanşate nu de spiritul naţio-nal, ci de ideologii de tip imperial îndreptate tocmai

Indubitabil, opinia eminentului eseistal Grupului pentru Dialog Social este

o mostră emblematică de„corectitudine politică” pe care,

altminteri, i- o cunoşteam de multăvreme, ideologia aceasta făcând gloria

imposturii intelectualepostdecembriste, ceea ce le- a înlesnitnoilor arivişti ocuparea nu numai a

instituţiilor culturale, dar şiprivilegiul unic de a prăbuşi

vertiginos România.

În prim plAn - thEoDor coDrEAnu

3 james Finn Graner, poveşti corecte politic deadormit copiii, trad. din engleză de Felicia Mardale,Editura Humanitas, Bucureşti, 2006.

4 Erich Fromm: „Sexul este un construct; dife-renţele sexuale sunt un construct”.

5 „Faceţi dragoste, nu război!” Ecouri de success- au produs şi la noi prin traducerea, mai întâi, aunor părţi ale cărţii lui Marcuse. (Vezi Herbert Mar-cuse, Scrieri filozofice, trad. de Ion Herdan, SorinVieru, Vasile Dem. zamfirescu, selecţie şi studiuintroductiv de N. Tertulian, Editura Politică, Bucu-reşti, 1977). Adrian Păunescu a publicat un volumde versuri cu titlul Iubiţi- vă pe tunuri! (1981).

20

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Antologiile Adenium Cele mai frumoasepoezii ale anului şi Cele mai frumoaseproze ale anului au fost lansate în cadrul

Târgului Internaţional GAUDEAMUS. Volumul depoezie îi cuprinde pe: Adrian Suciu, Alice ValeriaMicu, Andrei Mocuţa, Andrei zanca, Andrei zbîr-nea, Anton jurebie, Aura Christi, Aurel Pantea,Clelia Ifrim, Daniel D. Marin, Daniel- Silvian Petre,Doina Uricariu, Dorin Tudoran, Echim Vancea,George G. Asztalos, Gheorghe Grigurcu, Igor Ursen-co, Ion Cristofor , Ionel Ciupureanu, Leo Butnaru,Liviu Ioan Stoiciu, Menut Maximinian, Mihai Cur-tean, Mihail Gălăţanu, Mihail Vakulovskii, NicolaeCoande, Nicolae Sava, Nicolae Silade, Ofelia Pro-dan, Paul Vinicius, Petronela Rotar, Ştefan DoruDăncuş şi Vlad A. Gheorghiu.

În Cele mai frumoase proze ale anului suntantologaţi: Alina Nedelea, Ana Barton, Aurora Cris-tea, Bogdan Munteanu, Cezar Pârlog, CristinaNemerovschi, Doina Ruşti, George Arion, George C.Dumitru, Horia Dulvac, Ioan Florin Stanciu, Ion

Nete, Ladislau Daradici, Lucian Pop, Maria Niţu,Marian Drumur, Marian Ilea, Nicolae Iliescu, RaduTuculescu, Raluca Bătănoiu, Răzvan Petrescu,

Robert Nuţu, Ştefan jurcă, Teodora Matei şiVoichiţa Pălăcean- Vereş.

Redăm din prefaţa scrisă de Alexandru Petria:„Antologiile sunt ca văzutul părţii pline a paharu-lui. Sigur, mă refer la cele serioase, alcătuite cugândul la cititor, nu pentru măgulirea orgoliuluiunor au tori. Şi sunt tributare gustului antologatori-lor, pe umerii cărora stă selecţia. De aceea, dincapul locului, ţin să precizez că responsabilitateapentru alcătuirea antologiilor «Cele mai frumoasepoezii ale anului» şi «Cele mai frumoase proze aleanului» îmi aparţine în întregime.

La poezie am selectat 34 de poeţi din 264, câţimi- au trimis texte, iar la proză 26 din 114. Criteriulprim a fost ca poemele şi prozele scurte să fi fostpublicate în reviste, format paper sau online, ori pesituri literare în 2013. Nu au contat apartenenţasau neapartenenţa la vreo uniune de creaţie saugeneraţie, simpatiile ideologice ori coteriile literare,dacă era vorba de debutanţi sau consacraţi. A cân-tărit doar valoarea materialelor.”

■ Bref

Cele mai frumoase poezii ale anului şi Cele mai frumoase proze ale anului

împotriva naţiunilor. Uniunea Europeană, dincolode stadiul comunitar economic postbelic, s- a centratmai ales asupra eliminării conflictelor tradiţionaledintre Franţa şi Germania. Acest ideal este de salu-tat cu toată căldura, însă corectitudinea politicăvizează cu mult mai mult decâtatât, ţintind spre distrugereanaţiunilor înseşi, ca principaleobstacole în calea demolării creş-tinismului şi culturii europene,obsesie enunţată, cum am văzut,de cel mai inteligent marxist dedupă Marx, Georg Lukács. Lu -crând pe terenul culturii, mar-xismul frankfurtian consideră cămarea biruinţă trebuie obţinutăasupra a tot ce- i naţional şi creş-tin în cultură. De aici, observăHarold Bloom, s- a născut ŞcoalaResentimentului (alt nume alŞcolii de la Frankfurt, implicit alcorectitudinii politice) împotrivacanonului occidental, el vizând,cu precădere, canonul literar6.Să nu ne mire, aşadar, valul„demitizărilor” şi- n literaturaromână din ultimii douăzeci deani, pornindu- se de la Eminescuşi terminând cu Nichita Stănes-cu şi Constantin Noica.

După 1945, s- au produsdouă valuri uriaşe de condamna-re a „naţionalismului”: primulsub impactul biruinţei marxism- le -ninismului în Europa prin creareaimperiului sovietic, al doilea,prin ascensiunea marxismului cultural emancipat în„corectitudine politică”. Există „deconstrucţii” radi-cale, iar altele moderate, mai nuanţate, ale naţiona-lului. În faţa evidenţei că lumea funcţionează prinstate naţionale care tind către forme democraticespecifice, unii teoreticieni consideră că sunt formulebune şi formule rele de stat naţional. În Europa, s- arfi conturat două modele: cel francez (configurat dejules Michelet, din peuple), în care naţiunea se con-stituie pe baze politice, formată fiind din cetăţeni,indiferent de etnie; şi modelul german, herderian,fundat etnocultural pe conceptul de volk. Europaoccidentală ar fi urmat modelul francez, pe cândEuropa Centrală şi de Est pe cel german7. Modelulmalefic ar fi cel german care a dus la războaie. Defapt, asemenea distincţii tranşante sunt, adesea,simple speculaţii cu iz ideologic. Se poate demonstrala fel de bine că modelul francez s- a exercitat opre-siv, prin anihilarea diferenţelor etnice şi lingvisticede pe teritoriul actualei Franţe. Iar în partea centra-lă a Europei Ungaria, îmbinând cele două modele, adus o politică de maghiarizare forţată8. Cert e că spe-cificul naţional nu poate fi iertat de sistemele totali-tare întrucât a stat la baza destrămării imperiilor, acolonialismului şi a comunismului. Imperiul sovietics- a autoinvalidat prin determinismul economic, darprăbuşirea lui s- a produs pe fondul renaşterii conşti-inţei naţionale, care a dus la apariţia de noi state peharta Europei. Istoricul american Larry L. Watts,într- o carte recentă, a argumentat importanţa spiri-tului naţional în căderea comunismului: „Într- unadintre cele mai aberante răstălmăciri interpretative,«naţionaliştii» au fost prezentaţi (şi trataţi în Occi-dent) ca susţinători ai comunismului şi oponenţi aiideilor şi programelor, ai economiei de piaţă şi aidemocratizării.”9

Mihail Gorbaciov a mărturisit că în ecuaţiaperestroikăi n- a ţinut seamă de resurecţia „naţiona-lismului”. Europa e un ansamblu de democraţii con-stituit de state naţionale şi acest model s- a impus la

nivel global. Inclusiv Statele Unite au ca fundamentnaţiunea americană, dincolo de polimorfia etnică.Dar între Europa şi America există o diferenţă fun-damentală, sedimentată de milenii: Europa nu e ocreaţie de câteva secole precum America şi nu se

poate croi pe spatele ei o singură naţiune, într- unsingur stat care s- ar numi Statele Unite ale Europei.Uniunea Europeană, de aceea, nu poate fi decât oEuropă de protecţie a naţiunilor care o compun, oEuropă a diversităţilor, a dialogului democratic con-tinuu. Acest lucru este recunoscut şi de teoreticieniatinşi de idealul „corectitudinii politice”, ca UrsAltermatt: „SUA nu constituie pentru Europa unexemplu, căci formarea naţiunii americane nu sepoate repeta”10. Şi: „După părerea mea, ar fi greşitsă se tindă spre un «unic stat european». Prăbuşireasurprinzătoare a imperiului comunist demonstreazăfaptul că este imposibil să uneşti, până la pierdereaidentităţii, statele şi popoarele europene construitede- a lungul istoriei. Nici dictatura comunistă nu areuşit să omogenizeze statele est- europene”11.

Părerea mea e că, actualmente, există douăproiecte de construire a Uniunii Europene: unul alnaţiunilor, în care să funcţioneze calea naturală alogicii dinamice a contradictoriului (vezi ŞtefanLupaşcu), unde omogenul şi eterogenul să se afle înplină stare t, în semiactualizare şi semipotenţializa-re, iar al doilea este cel fundat pe ideologia corectitu-dinii politice în care, paradoxal, eterogenul (ca mul-ticulturalism artificial) ar „omogeniza” Europa prinsuprimarea diversităţilor naţionale. Din păcate,fanaticii corectitudinii politice domină azi construc-ţia unităţii europene. Ridicând principiul minorita-rist la rang de lege, de fapt, „corecţii” urmează caleabătută deja a construirii comunismului, deşi o facprin mijlocirea marxismului cultural. PartidulComunist din România a fost o minoritate infimă, denici o mie de membri, dar s- a substituit majorităţiidemocratice prin opresiune, ca şi în Rusia. „Corecţii”sunt o minoritate a minorităţilor, având aceeaşistrategie de preluare a puterii. Asemănarea estesemnalată chiar şi de Urs Altermatt, care observă căUE nu e legitimată democratic, ci prin acorduriinterguvernamentale, de unde vine şi slăbiciuneaacestui conglomerat, lipsindu- i liantul sufletesc. La

fel, sesizează autorul elveţian, s- a construit şi Impe-riul German de la 1871, „prin hotărâri venite desus”12. În consecinţă, UE a riscat să fie opera uneipolitici de cabinet tipică pentru secolul trecut, în care„Acordul democratic al populaţiei a fost solicitat de

fiecare dată ulterior”13, o strategiecare n- a mai fost aplicabilă din 1995.Un asemenea subterfugiu de cabinetal „corecţilor” a îngăduit, de pildă, casă se ignore, deloc întâmplător, fun-damentul creştin şi identităţilenaţionale. Or, reacţia popoarelordeja se face simţită. Din pricina„corecţilor”, popoarele boicoteazăexerciţiul democratic, fiindcă acestanu le mai slujesc. Aşa s- a ajuns ca70% dintre cei cu drept de vot, înRomânia, să nu mai participe la ale-geri. „Corecţilor” le convine de minu-ne situaţia. Şi recurg la o ultimăviclenie ideologică: pentru impasulla care s- a ajuns în respingerea Con-stituţiei europene, de exemplu, esteînvinuit din nou „naţionalismul”. Şifiindcă exemplul sovietic pentru„dezbinare” nu era funcţional ide -ologic, s- a creat un altul, cel iugo-slav. Din acest exemplu se nutreşteşi cartea lui Urs Altermatt, chiarprin titlu. Şi el crede că posibiluleşec al UE vine din naţionalism şinu de la cei care au oblăduit şi auprovocat noul război balcanic. „Să seanunţe oare o revoltă deschisă apopoarelor împotriva Europei?”14 seîntreabă deloc retoric autorul. De

astă dată, părăsind adevărul, autorul intră în zonaunei logici perverse, apreciind că antieuropenismulse naşte din „naţionalism”, chiar din sânul popoare-lor europene, care tind să se opună marelui proiect.Dar dacă UE este binele viitor pentru naţiunileEuropei, de ce s- ar opune tocmai popoarele proprieifericiri? Urs Altermatt ascunde faptul că antieurope-nismul nu e al naţiunilor europene, ci al celor carevor să construiască o Europă artificială, antieuropea-nă. Al celor care vor să distrugă temeliile creştine aleEuropei, diversitatea culturală şi naţională. Dimpo-trivă, naţiunile europene încearcă să se apere. Elevor o Europă Unită a lor, nu a „corecţilor politici”. Deaceea, bătălia dintre Europa şi „corectitudinea poli-tică” va fi hotărâtoare pentru următorul deceniu.Nouă nu ne este deloc indiferent cine va birui. r

■ Fragment din vol. eminescu incorect politic,Editura Scara, 2014

6 Cf. Harold Bloom, Canonul occidental. Cărţi-le şi Şcoala epocilor, trad. din engleză de DeliaUngureanu, cu o prefaţă de Mircea Martin, GrupulEditorial Art, Bucureşti, 2007.

7 Cf. Victor Neumann, neam, popor sau naţiu-ne?, Bucureşti, Editura Curtea Veche, 2004.

8 Cf. Urs Altermatt, previziunile de la Saraje-vo. etnonaţionalismul în europa, trad. din germanăde johann Klusch, Cuvânt înainte de Andrei Corbea,Editura Polirom, Iaşi, 2000, pp. 103- 105.

9 Larry L. Watts, Fereşte- mă, doamne, de prie-teni. războiul clandestin al Blocului Sovietic curomânia, trad. din limba engleză, de Camelia Diaco-nescu, Editura Rao, Bucureşti, 2011, p. 239.

10 Ibidem, p. 177.11 Ibidem, p. 176.12 Ibidem, p. 166.13 Ibidem, p. 165.14 Ibidem, p. 155.

21

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

DE CE, NENE ANGHELACHE?

Citesc în nr. 564 al revistei dilema vecheun interviu cu Ciprian Şiulea, preşe-dintele ArtLit. Mulţi dintre dvs. ştiucine e Ciprian Şiulea; mai puţini ce

este ArtLit. Nu e cazul să vă faceţi însă complexe:Asociaţia Traducătorilor Literari din România(ArtLit) este o organizaţie aflată abia la început dedrum. Ea îşi propune „să reprezinte interesele tradu-cătorilor şi să schimbe raportul de forţe în relaţia cuediturile” – lucru absolut necesar pentru că „tradu-cătorii români au preţul cel mai mic din Europa:tarifele se situează undeva la 2 euro pe pagină” încondiţiile în care „media europeană e de 12 euro,însă onorariile depăşesc, în unele ţări occidentale,chiar 20 de euro pe pagina tradusă”.

Empatic până la lacrimi şi doldora de compa-siune, eram pe punctul de a subscrie cu robustă con-vingere la opinia domnului Şiulea după care situaţiatraducătorilor literari români „poate fi cel mai sim-plu descrisă drept catastrofică”. M- a oprit însă ungând: bine, bine, dar cum poate fi calificată în cazulacesta situaţiunea scriitorului român? Pe el cine- lplăteşte – fie şi cu amărâţii ăia de 2 euro pe pagină?Nu mai vorbesc despre 12 sau 20: asta ar însemna,la o carte de 300 de pagini, un onorariu de circa 162,respectiv, 270 de milioane lei vechi. Vă daţi seama cereprezintă asta când majoritatea scriitorilor trebuiesă se mulţumească, în chip de aşa- zise drepturi deautor, cu 15- 20 exemplare din cartea la care a truditpoate câţiva ani?! Nu mai amintesc despre situaţiile– deloc puţine la număr – în care nenorocitul deautor trebuie să- şi inventeze, din pământ din iarbăverde, un sponsor generos sau să scoată din propriulbuzunar banii pe care editurile îi pretind pentru a- ipublica chinuita carte.

Mărturisesc că, în primă instanţă, am fostindignat până la revoltă de flagranta, scandaloasanedreptate făcută scriitorilor. De acord, şi traduce-rea este o muncă – dintre cele mai onorabile, chiar –,dar de aici până la scrierea unei cărţi mai e drumlung. Talentul autorului de literatură şi al traducă-torului sunt, fiecare, de altă factură. Şi, să am par-don de impresie, cam de altă calitate. Diferenţa estecă doar unul dintre ei creează; celălalt recreează,numai. E pe- aproape, dar nu- i acelaşi lucru, vorbaevreului dialectic. Şi atunci de ce activitatea unuia

este preţuită (teoretic), dar nerăsplătită (practic) şiviceversa? De ce, adică, editorul român remunerează(aşa meschin cum o face!) efortul traducătorului, darnu dă doi bani (la figurat, însă mai cu seamă la pro-priu!) pe travaliul creator al scriitorului? De ce, dece, nene Anghelache?

După ce am consumat raţia corespunzătoare denevricale intelectuale (perfect inutile, de altfel), amajuns la următoarele concluzii raţionale şi de bunsimţ:

O carte care urmează a fi tradusă este o marfăpe care investitorul (editorul, în cazul nostru) vreas- o valorifice conform principiului fundamental alcapitalismului biruitor în care am plonjat unanim şifără milă după 1989: obţinerea de profit. Infailibilul,sfântul, inebranlabilul profit. Un manuscris prezen-tat aceluiaşi editor pentru publicare este, indiferentde numele autorului, o investiţie nesigură şi riscan-tă. Tot nesigură şi riscantă este şi o traducere, veţispune. Da şi nu. În primul rând, traducerea repre-zintă opţiunea exclusivă a editorului: cartea există, afost publicată undeva pe mapamond şi chiar dacă n- aconstituit neapărat o bombă în ţara de origine, unbest- seller mondial, a provocat totuşi nişte ecourimăsurabile pe o virtuală scară a succesului. Este,aşadar, o marfă care a trecut examenul unei pieţe.Ca un parfum sau un automobil despre care deja seştie că s- a vândut bine (sau prost). Riscul lansării peo altă piaţă este, fără îndoială, mai scăzut decât încazul unui produs cu totul inedit.

În al doilea rând, variabilele ce intervin înnegustoria cu cărţi (genul scrierii, notorietatea auto-rului, exprimată în vandabilitatea sa, momentul –augural sau nu – al carierei lui, la care se adaugăprestigiul literaturii din care provine) sunt elementecare, în mod firesc, funcţionează în favoarea traduce-rii. Considerentele de genul cultivarea marilor valori

ale literaturii naţionale, promovareaculturii scrise etc. intră periferic înecuaţia editării cărţilor care trebuiesă rămână, pentru a subzista, o acti-vitate aducătoare de profit, în primulrând.

Ce rezultă de aici? 1. Că aşeza-rea scriitorului român pe un raftsuperior traducătorului este o simplăformă de nombrilism a celui dintâi, pecare viaţa literară n- o prea validează.2. E timpul ca scriitorii să coboare cupicioarele pe pământ, acolo unde căr-ţile sunt circumscrise condiţiei deproduse culturale care se vând (saunu). 3. În această calitate, domniiscriitori trebuie să abandoneze filozo-fia posmagilor muieţi de altcineva şisă treacă, asemenea traducătorilor, lafapte de natură „să schimbe raportulde forţe în relaţia cu editurile”. Dacăei n- o vor face, nimeni n- o va face înlocul lor. Uniunea Scriitorilor în niciun caz. Pentru ea, colectarea timbru-lui literar în proporţie cât mai ridica-tă reprezintă imperativul maxim pecare şi- l propune. E un lucru necesar,nu şi suficient.

Prin urmare, scriitorii trebuiesă redescopere cât mai degrabă sin-tagma „solidaritate de breaslă”, altfelsunt pierduţi. Traducătorii le- auluat- o deja înainte. Şi actorii. Şi arti-ştii plastici. Până şi cineaştii. Toţi augăsit mijloace specifice şi eficienteprin care între cei care produc artă şicei care o plătesc să se statueze rela-ţii echitabile. Scriitorii nu sunt maiproşti; sunt doar mai dezbinaţi decâtceilalţi. Şi cât timp vor rămâne astfel,

vor continua să milogească suav pe la uşile edituri-lor…

VISUL STATULUI DE DREPţI

Nicicând mai abitir decât la cumpăna dintreani nu par mai îndreptăţite ridicarea de sprânceanăa românului imparţial şi repetarea pentru a enşpemia oară a întrebării pe care şi- o adresează el de vea-curi: domnule, în ce fel de ţară trăim? Iată câteva

motive de interogaţie mai mult sau mai puţin retori-că acum, la început de an 2015:

● După ce am traversat cu eroism epoca istori-că a corupţiei fără corupţi, am plonjat fără ezităriîntr- un alt paradox naţional: capitalismul fără capi-talişti. ăia care reuşiseră să achiziţioneze, cu ajuto-rul lui Dumnezeu şi nu numai, un număr oarecarede miliarde cinstite, sperând că nimeni n- o să- i între-be cum au câştigat primul milion, s- au trezit cu zur-gălăi anticorupţie la mâini şi la TV la ore de maximăaudienţă: unii sunt deja în puşcărie, alţii doar îndrum către răcoroasa destinaţie şi nici ceilalţi nu sesimt prea bine la gândul că vor urma.

Greşeala principală comisă de DirecţiaNaţională Anticorupţie a fost că s- a grăbit ca Moni-ca Macovei la toate cele: experienţa istorică a ţărilorcu democraţie consolidată arată clar că amesteculjustiţiei în patriotica operă de jefuire a statului seface abia atunci când nu prea mai e nimic de furat.Or, în România mai e!

● După lupte seculare care au durat, într- ade-văr, aproape treizeci de ani iată- ne împlinit visulstatului de drepţi în faţa justiţiei atotputernice. Mărog, nu chiar ăsta a fost visul, dar parcă nici justiţianu se profila atât de puternică încât să- şi permităingerinţe într- ale politicii curente. Şi asta pentrubunul motiv că n- o lăsa unul dintre principiile debază ale statului despre care vorbeam, şi anumeprincipiul separaţiei puterilor. Cu care separaţii tetrezeşti când ţi- e lumea mai dragă şi în formulelecele mai puţin anticipabile. De exemplu, când îi esteromânului lumea mai dragă decât la 1 Decembriecând serbează ziua Naţională şi Unirea cea Mare?Nicicând, fireşte. Dar principiul separaţiei este maitare decât orice: preşedintele ales Klaus Iohannis asărbătorit evenimentul la Alba Iulia unde a şi cuvân-tat, deşi nu deţinea nici o calitate oficială care să- iîndreptăţească spiciul patriotic, iar preşedintele înexerciţiu Traian Băsescu a mai arătat el o dată, pen-tru ultima oară, cine e şefu’, deşi la festivitatea dinCapitală participau şi prim- ministrul şi fostul preşe-dinte Emil Constantinescu.

Aşa separaţie mai rar. Cât mai rar. Dacă s- arputea, deloc!

● Apropo de justiţie: cum oare va ieşi drăguţade ea din teribila dilemă în care a azvârlit- o rezulta-tul total neaşteptat al alegerilor prezidenţiale? Pe deo parte, Klaus Iohannis a candidat deşi starea deincompatibilitate în care s- a aflat în mod cert la orarespectivă nu- i permitea, iar, pe de altă parte, el aobţinut sufragiul a 6,2 milioane de alegători. Aşadar,justiţia contra votului popular. Al naibii de greu deales! Doar o ţară ca România era în stare a ficapabilă să intre într- o astfel de ecuaţie insurmonta-bilă. Blestemata problemă insolubilă este cum vaieşi dintr- însa într- un timp al procurorilor care searestează reciproc avantajos.

● jocurile penibile de pe eşichierul politicautohton devin de- a dreptul groteşti la vreme de ale-geri când ies la suprafaţă apucăturile cele mai detes-tabile ale clasei noastre politice: oportunismul cras,prevalenţa interesului personal, traseismul fărăscrupule, trădarea fără remuşcare, corupţia morală,absenţa oricăror principii etc., etc. Nu întâmplător întoate sondajele de opinie partidele ocupă locurile deloaze în clasamentele încrederii şi preţuirii popula-ţiei. Cu toate acestea, bugetul ţării trebuie să maisuporte, pe lângă alte cheltuieli aiurea, şi un fel detaxă pe prostie, constând în sume consistente pe carepartidele politice le primesc pentru a- şi susţinecampaniile electorale. N- ar fi mai firesc ca fiecarepartid să se descurce cu cotizaţiile şi donaţiile simpa-tizanţilor? De ce ar mai trebui devalizat şi buzunarultuturor fără nici o logică financiară? Se ştie: fiecarepartid reprezintă un grup de interese – atât şi nimicmai mult. Subvenţionarea politicului din bugetulpublic este, aşadar, o aberaţie pe cât de costisitoarepe atât de nejustificată. De ce şi până când? r

Gelu NegreaÎn ce fel de ţară trăim?

n Rondul de zi Prin urmare, scriitorii trebuie săredescopere cât mai degrabă

sintagma „solidaritate de breaslă”,altfel sunt pierduţi. Traducătorii le- au

luat- o deja înainte. Şi actorii. Şiartiştii plastici. Până şi cineaştii. Toţiau găsit mijloace specifice şi eficienteprin care între cei care produc artă şicei care o plătesc să se statueze relaţii

echitabile. Scriitorii nu sunt maiproşti; sunt doar mai dezbinaţi decâtceilalţi. Şi cât timp vor rămâne astfel,vor continua să milogească suav pe la

uşile editurilor…

22

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

n EvenimentValorile României – valori europene

Opt personalităţi culturale au primitmiercuri seara Premiile ConstantinBrâncoveanu, acordate de un juriu deprestigiu, în numele Fundaţiei Ale-

xandrion, în cadrul unei Gale care a fost organizatăla Palatul Brâncovenesc Mogoşoaia şi transmisă livede Cotidianul TV. Ceremonia l- a avut amfitrion peactorul Dorel Vişan şi a fost un adevărat spectacol degală, deschis de Corul Madrigal, continuat întredouă momente ale decernării premiilor de OanaAndra, prim solistă la Opera Română din Bucureşti(acompaniată de profesorul Alexandru Petrovici) şiîncheiat de Mariana Nicolesco, cea care i- a prezentatpe doi dintre elevii săi, care au câştigat două maripremii la ultimul concurs de canto de la Shanghai:mezzosoprana Emanuela Pascu şi tenorul AdrianDumitru.

Nawaf Salameh: „Pioşenie faţă de sacrificiulmarelui ctitor, respect pentru valorile spirituale aleRomâniei”

„Iniţiem Premiile Constantin Brâncoveanu cuconvingerea că ele se vor întinde pe ani mulţi şi căvor contribui la recunoaşterea valorilor româneşti, laconsolidarea lor, la continuarea ctitoriilor începutede Familia Brâncoveanu în spaţiul culturii române”,a spus Nawaf Salameh.

Lista de onoare

Prea Fericitului Părinte Patriarh Daniel. Îndeschiderea mult aşteptatului moment al decernăriiPremiilor, preşedintele Fundaţiei Alexandrion aanunţat un Premiu special acordat Prea FericituluiPărinte Patriarh Daniel, „pentru actul său de pro-fundă rezonanţă spirituală şi patriotică de marcare aAnului Comemorativ al Sfinţilor Martiri Brânco-veni”.

Dinu C. Giurescu. Academecianul Dan Berin-dei, membru al juriului, a anunţat decernarea Pre-miului Constantin Brâncoveanu, Secţiunea Cariere,istoricului Dinu C. Giurescu, „strălucit reprezentantal unei dinastii de istorici”, pentru întreaga activita-te. „Dinu C. Giurescu se numără printre cei mai deseamă istorici din generaţia sa. Deşi drumul său şti-inţific a cunoscut destule piedici, el s- a ilustrat şi învremurile neprielnice ale dictaturii totalitare, dar,când a considerat că excesele nu mai puteau fiîngăduite, s- a desţărat”, a spus Dan Berindei, care aadăugat că „academicianului Giurescu i se datoreazăîntocmirea volumelor Ix şi x în tratatul Istoriaromânilor”.

Tudor Gheorghe. Prof. univ. dr. Andrei Marga,membru al juriului, a anunţat acordarea PremiuluiConstantin Brâncoveanu, Secţiunea Arte, lui TudorGheorghe, „artistul care s- a născut cântând”, pentruspectacolul anotimpurile mele, 2014. Andrei Margaa arătat că Tudor Gheorghe este „o personalitate cul-turală foarte complexă”, care „excelează în text,muzică şi interpretare” şi are o „memorie fabuloasă”.

Mircea Albulescu. Academicianului AugustinBuzura, membru al juriului, i- a revenit bucuria de aanunţa acordarea Premiului Constantin Brâncovea-nu, Secţiunea Cariere, lui Mircea Albulescu, „pentruprofesionalismul şi dăruirea cu care slujeşte teatrulromânesc”. Augustin Buzura a arătat că MirceaAlbulescu este atât „un uriaş actor de teatru şi film,o personalitate importantă a culturii româneşti dedupă ultimul război”, cât şi „un profesor universitarextrem de iubit, autor a nouă volume de poezie, (...)un model artistic şi moral demn de urmat într- unmoment în care incultura şi- a impus cu autoritatelegile ei (...) o mare valoare care merită infinit maimult decât i s- a dat”.

Nicolae Breban. Prof. univ. dr. Eugen Negrici,critic literar, membru al juriului, l- a felicitat pe scrii-torul Nicolae Breban, cel care a primit, „pentruîntreaga operă”, Premiul Constantin Brâncoveanu,Secţiunea Literatură. „În evoluţia romanului româ-nesc, opera lui Nicolae Breban reprezintă un punctde hotar. Breban aparţine speciei rarisime a celorcare înfruntă, transfiguraţi de o nobilă sminteală,ridicolul şi neîncrederea, în numele unui ideal artis-tic inconfundabil: acela de a pătrunde în tărâmulnecunoscut al fiinţei”.

Ion Druţă. Un alt Premiu Constantin Brânco -veanu, Secţiunea Literatură, i- a fost decernat scrii-torului basarabean Ion Druţă „pentru antologia vre-mea blajinilor”, o selecţie de autor prin care IonDruţă „vrea să înfăţişeze publicului românesc esen-ţa scrisului său”. Magdalena Bedrosian, membru aljuriului, a arătat că Druţă, „cel mai important repre-zentant al literaturii basarabene”, scrie „aproapeblând” despre „românitatea basarabenilor” şi „capa-citatea lor de a ieşi din impas prin nişte găselniţe”.„Toată literatura lui e căptuşită cu o melancolie ciu-dată” şi poate fi citită „cu un mare beneficiu sufle-tesc”. „Ion Druţă expune, cu o pătrundere analiticăce ne face să înţelegem, în intimitatea ei, aceastădramă a unei frânturi de naţiune care îşi caută punc-tele de sprijin (autohtonia, ancestralitatea, credinţareligioasă) pentru a- şi redefini identitatea”.

Ion Ghinoiu. Profesorul Ion Ghinoiu, „artizanulcărţilor de patrimoniu”, a primit Premiul Constantin

Brâncoveanu, Secţiunea Istorie, în calitatea sa decoordonator al Atlasului etnografic român, vol. 5,Sărbători, obiceiuri, mitologie, apărut la EdituraAcademiei Române. „Profesorul şi cercetătorul IonGhinoiu reprezintă modelul savantului care, prinexperienţa şi munca sa, oferă un tezaur ştiinţific şivaloros prin conţinutul său sintetic şi analitic. Atla-sul Etnografic al României este una dintre cele maiample opere ştiinţifice din ultimele decenii”, a spusAdrian Majuru, directorul Muzeului MunicipiuluiBucureşti, membru al juriului. Majuru a fost „celdintâi doctorand” al profesorului Ion Ghinoiu („eramamândoi la fel de emoţionaţi”, a mărturisit istoricul).

Ionel Oprişan. Premiul Constantin Brânco vea -nu, Secţiunea Istorie, i- a revenit lui Ionel Oprişan,autorul volumului mitul Brâncoveanu în creaţiapopulară românească editura Saeculum, I.O. 2014.Dumitru Constantin, secretarul juriului, a precizatcă Ionel Oprişan, „emerit cercetător lierar şi editor”,a avut iniţiativa să strângă documentele care „audepus mărturie în epocă asupra evenimentului (jert-fa voievodului Constantin Brâncoveanu) şi îi dove-desc de atunci persistenţa în memoria colectivă”.Constantin s- a arătat marcat de o imagine- simbolgăsită de Oprişan: marea care se răscoală şi ardevreme îndelungată în semn de revoltă a universuluifaţă de jertfirea unui nevinovat.

Premiile Constantin Brâncoveanu constauîntr- o lucrare originală a sculptorului Ioan Bolboreaşi o sponsorizare, ca o contribuţie, pentru un proiect:fie editarea unei cărţi, fie pentru o cercetare sau pen-tru o lucrare artistică. juriul a fost alcătuit din per-sonalităţi culturale şi ştiinţifice din România: acade-mician Dan Berindei (preşedinte), acad. DumitruRadu Popescu, acad. Augustin Buzura, prof. univ.dr. Andrei Marga, Magdalena Bedrosian, AdrianMajuru, prof. univ. dr. Eugen Negrici, Dumitru Con-stantin (secretar).

Rareş Constantinescu

www.cotidianul.ro

Parteneri media ai evenimentului: Cotidianul.ro, Agerpres, Bursa, România liberă, TheMoney Channel, Ring, 9am, Business Review, Observato-rulph.ro, Telegrama de Prahova, Formula AS.

Şapte Premii Constantin Brâncoveanu şi un Premiu special

AnDrEi mArgA AuguStin BuzurA Şi DorEl viŞAn Autorul romAnului BunavEsTIRE

DAn BErinDEi, nAwAf SAlAmEh Şi DorEl viŞAn EugEn nEgrici - nicolAE BrEBAn prEmiilE conStAntin BrâncovEAnu

23

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

– Servus, zise Umbra, iacă, te privesc.Orice faci, într-una stau să te-amăgesc.Nu-ţi dau strop, nici cale, stau cu tine-ntr-una,Să-ţi arăt din soare cum se iscă luna.

– Servus, i-am zis Umbrei, nu mă tem de tine.Soarele şi Luna le-am trecut prin mine.Ce îmi zici acum? Că-s fruct trecut şi sterp?De la tine, Umbră, ce să tot aştept?

S-a jucat prin falduri, a tăcut un pic, Aşteptând s-o caut, să o tot ridic.Stau. Mă fac că dorm. Tac. Îmi stă în cale,Umbra ce-am făcut-o. Povârnită-n jale.

– Servus, zice Umbra, stând asupra mea.– Azi ţi-s slugă, servus, mâine eşti a mea...

***

Stă ceva în două labe. Stă ceva şi porunceşteSă ne însorim în peşteri. Să ne-ncolăcim, şerpeşte,Ca să spunem unde arde. Stă prin spini, stă în genunchi,Numai să ne facă-a spune mierea ce ne stă în trunchi.

Stă acolo-n vise. Şede, ca un somn, unde-am visatCă, nepământean, un suflet dintru trup ni s-a-ntâmplat,Că nu mai avem povară, nici păcate să purtăm,Că n-avem vreo socoteală dincolo de trup să dăm.

Stă ceva, în două labe. Spune. Iacă, n-o să ştimCât din noi e suflet, care din noi doi ne tot privim...

***

Cărăm din viaţă, -ntr-una, înspre gări,De parc-am vrea spre nemuriri cărări.Într-una, tot cărăm. De parc-am ştiCărările, cu toate, cum or fi.

Pe pajişti asfinţite-n noapte, stămŞi tot cărăm. De parcă ne-ntremăm. Că nu mai ştim, cărând avan, prin zi, Ce-o să mai fim. Prin gări, în nopţi târzii,

O s-auzim, în glas domol, tăcut,Ce-am stat şi-am tot cărat. Şi-am începutCărare, ca o mare întrebare,

Ce stă prin oase şi prin somn. Şi-apareO apă dulce-n somnul ce-l dormim...Nu e nimic. Nici somn, nici veghe. Ştim.

***

De unde nu-i, nici nu ni se răscoalăVecia spre pereţi, rămasă goală.De unde nu-i, nici nu mai bănuimCe am putea să fim, de-am vrea să fim.

De unde n-avem, stăm. Suntem fârtaţi,La mese fără carne îmbiaţi.De unde nu suntem, n-avem ce cere.Nici lapte-n pâine şi nici nuci în miere.

Stăm, nefiind, ne-având, ca şi cum, iacă,S-ar mai isca un poate, ori un dacă.Stăm aşteptând. Într-una aşteptând,Să cadă oile răpuse-n gând.

Stăm. Încă stăm. De parcă nu mai ştimCă stând, rodim. Rostind, o să tot fim...

***

Ascultă-mă, frate, mai ştii,Cum rodeam înspre zori, sidefii?Cum nu mai voiam să mai stămDe prin cronici, prin zori, să-ngrânăm?

Măi, frate, ce-nmuguri spre somn,Mai ştii că tot unul ni-i Domn?Mai ştii cum, din corn, ne tot cheamăRăzmeriţele, să dăm seamă?

Mai ştii unde ţi-ai genuncheatRoibul-roaibă, de luptă-nşăuat?Mai ştii unde-adastă, tânjind,Să-i vii spre poveste, prin jind, Nevasta, poveşti mugurind?

Stau, roaiba-ţi, mereu amurgind...Pe perne, poveşti înroşind...

***

Când vine ora opt, cresc din pahareStafii preadulci şi abătute. Deci,Să le primim, să închinăm lucoare,Prin nopţile din tot în tot mai reci.

E tot mai linişte prin oase. TaceDomol, şi sângele ce cade blândSpre bălţi şi nefăcute, unde zaceFiinţa-n sânge, toamne tremurând.

Să mai tăcem un pic. E tot mai brumă,Ne bucurăm mai stins. Ne bucurămDe coapsa toamnei, unde îngrânăm...Şi spicele, din noi, vor naşte humă.

Să stăm. Să mai tot bem din clipa-n careN-am vrea să ştim de unde, ce, ne doare...

***

Ştii tu cum e nimicul? Ca şaua, adăstând,Pe nimeni, ce se iscă dintr-una. Şi, săltând,Să sară peste şoldul ce-i ea, şi, aşteptat,Să-i cadă în buiestru. S-o ia, domol, săltat,

S-o-nveţe nefiitul, din pintenii ce dor,S-o tragă peste râpe tot auind a dor,S-o-nveţe cum e bezna, ca şaua să nu fieNici apă-n pâine; pielea din ea să se-ntârzie,

Precum târzie-i clipa în care-a aruncatŞi Făt-Frumosul cutea, ce-n stâncă s-a schimbat.Nu e nimic din astea. Stau spre pământ. Mă doareCeva, ce poate, mâine, se va schimba în floare.

Stau spre pământ. Spre nimeni, Stau goală, ca o şa.Nimicul, ori ceva, poate m-o-ncăleca.

Cristina TătaruPoeme

■ noutăţi editorialeEditura limes

■ william Shakespearesonets • sonete

■ cristina tătarunecruţătoarele minuni

Peste prima parte, domneşte pacea şicalmul din tabloul lui Pieter janssens.Nimbul lumii domestice maschează osolemnitate comică: o sărbătoare truca-

tă, anunţând înclinaţia spre farsă a protagonistului,un Antipa inactiv, stângaci, înfofolit, căzut în somno-lenţă; alături, „femeia uriaşă” Felicia, delicat- opresi-vă, oficiind în bucătărie şi instaurând un matriarhatfără replică: neîncrederea ei este iubire, minciuna luieste tot iubire. În casa Antipa, domesticitatea efabuloasă; scrânteala stăpânului- ateu, decretândsolstiţiul de iarnă singura sărbătoare religioasă, aflăîn Felicia o răbdare invincibilă. Antipa este regeleacelei zile. Dar „tulburarea solstiţiului” se susţine şiprin farsa intemperiilor: o blândă confuzie, un băltă-reţ caraghios anunţă miracolul dezgheţului.

S- a spus că romanul ar fi un cub epic. A doua zia romanului este versiunea negativă a primei părţi,parodiind grotesc domesticitatea: căminul e înlocuitprin cârciuma lui Moiselini, unde – într- un separé –se adună elita, în obişnuita ieşire de la prânz. Ceatade petrecăreţi asigură scufundarea în anonimizare,triumful fiziologicului. Caraghios şi uşuratec, Antipa„de la sfat”, cel care „o face pe şeful”, e un băşcălios.Campionul glumei participă la orgiasticul ospăţ,punând la cale farse sinistre. Există o savantă reţeade simetrii; doar Antipa este fără dublu, dar el, s- aremarcat, îşi conţine dublul.

Sub crusta descrierii abundente, în romanullui Bălăiţă, colectând şi persiflând clişee, descoperimun depozit de semnificaţii. Linearitatea e pulveriza-tă, dar sub aparenta dezordine, pusă în mişcare înacest „colos de cuvinte”, de oglinzile personajelorprincipale, prozatorul stăpâneşte, cu vervă bufonă,jocul simetriilor, dezvoltând contrapunctic materiaepică. Romanul, observăm, stă sub semnul Balanţei,echilibrându- şi părţile.

Bovaricul literat Paşaliu este, şi el, o oglindă alui Antipa. Fostul bibliotecar este chiar un mentor allui Antipa, dirijându- i lecturile. Dar aiurelile beţiva-nului Paşaliu, amestecând adevărul cu fantezia,inventând- o pe Eromanga, sunt proiecte fărăfinalitate. Cuplul Antipa- Felicia pare „o pereche deaur”; August- pălărierul va trage concluzia: „Ea aredreptate, dar şi el are dreptate”. Plină de iubire,Felicia este femeia răbdătoare, comună şi pisăloagă,revărsând dragoste ocrotitoare, minată de neîncre-dere; Antipa este minciuna. Felicia ştie asta, nu maiare nevoie de dovezi. „Ca iubirea ei să rămână nes-tinsă, ar fi trebuit ca Antipa să moară” – citim înroman. Antipa născuse în sufletul ei iubire, îşi împli-nise datoria, putea să dispară. Amatorul de pariuriva şi dispare, iar Felicia îşi va iubi în linişte iubirea(copilul); se dă startul pentru „o nouă facere”.

Evident, lumea în douăzile este un roman construitprintr- o inteligentă distribuţie ajocului de oglinzi. La intrarea înatelierul bătrânului August,duhul bun al locurilor, este mon-tată o oglindă care deformează.Ea ar fi una din distracţiilevechiului oraş Albala. Dar pere-chea blândului August este cru-dul şi fanaticul Anghel (unpersonaj rusesc, s- a zis), ceasor-nicar şi supraveghetor la Casa deApă, „partea întunecată a luiAugust”. Bătrânul maniac seconsideră un ales; mintea luitulbure, „creându- 1” pe Antipa(„puterea mea a fost să o arăt pea ta”), îl va şi distruge, dispariţialui Antipa fiind „plata” pentrufelul lui batjocoritor şi vesel, tră-dând spiritul profund al răului.„Orb” şi nepriceput, neconştienti-zând ce putere ascunde, Antipaeste creaţia lui Anghel: „tu ai ooglindă, dar fără mine nu ştiainimic” – va declara Anghel. Ido-lul e slab, superficial, se îndoieş-te, glumeşte şi, prin asta, trădea-ză; anomalia trebuia curmată.Neavând putere să creadă, aînşelat aşteptările. În numelecredinţei ce nu cunoaşte îndoiala,fanaticul Anghel, convins că

puterea lui Antipa se termină la şapte (morţi), îşiucide mitul, omorându- 1 pe Antipa. Anghel era unsol în aşteptare, căutătorul oglinzii. ţelul lui era săgăsească oglinda străveche, dăruită de Hou lui VangDu, posesorul ei devenind atotputernic. Acest pre-text epic, închizând un mesaj ocult, trimite lataoism, deşteptând în fanaticul Anghel impulsuristrăvechi, genezice: „Cel ce deţine Marea Imagine /poate să străbată lumea întreagă / poate s- o facă fărăprimejdii…”. Pedepsind necredinţa lui Antipa,Anghel – omul unei singure idei – distruge mitulAntipa. Seriozitatea pare a fi „apărată” de Anghel,un fanatic cu mintea rătăcită, dorind a face lumeadin nou. lumea în două zile poate fi, aşadar, Carteafacerii, romanul creatorului luptând cu obsesia limi-telor, cum sesiza Mioara Apolzan. Nu întâmplătorştafeta naratorilor e preluată de judecătorul Alexan-dru Ionescu, un personaj cu statut bizar, venind dinafara spaţiului epic. El va folosi rolele şi caietele de

la August, observând că omul bun, ocolit, de regulă,de romancieri, „e greu de făcut”.

Tot cu obsesia adevărului, convins de imposibi-litatea unei cronici, capabilă a prinde epoca întumultul ei contradictoriu, caleidoscopic, trăieşteNaum, atins de boala scrisului (ucenicul neascultă-tor, 1977). Cartea e un Bildungsroman, cu materie înebuliţie, stăpânită de demonul povestirii, tensionatăde bogăţia oralităţii. Condiţia de scrib, scăpând esen-ţialul, naşte inhibiţie; în căutarea adevărului abso-lut, fără umbra unei falsificări, scribul uceniceşte laşcoala realităţii, luând pulsul ei din lumea cărţilor.Naum caută realitatea „ideală”, luptând cu perma-nentele deghizări; dar mistificările epocii sunt ade-vărul ei şi, nota pătrunzător Radu G. ţeposu, o rea-litate falsificată de istorie e un adevăr istoric. Febri-litatea de a „fixa” istoria (disjungând între adevărulistoric şi cel al realităţii), terorizată de posibilitateade a da un „alt curs întâmplărilor”, pulverizeazăcoerenţa discursului. ucenicul neascultător luptă cuformule romaneşti consacrate, mişcând, pe orbitelenaraţiunii, „planetele” nuvelistice ale sistemuluiepic. Cronica vrea să caute adevărata realitate. Pala-loga vrea o carte „fără cazuri particulare”, supri-mând individualul, tăind păienjenişul relaţiilor,definind vremea noastră, „nu întâmplările unuia saualtuia”: vrea „marea întreagă, nu o picătură de apăla microscop”.

Observăm că tocmai microscopia reînvielumea, urnind naraţiunea proliferantă, purtândmarca inconfundabilă a stilistului Bălăiţă. De tăie-tură modernă (tehnic), cărţile lui filtrează lumeaprin lecturile „care nu se văd”, o reîntemeiază, gestuldemiurgic nefiind ferit de ispitele demonismului.Dar George Bălăiţă crede în creaţie, privirea roman-cierului, eternizând prin cuvinte lumea, oferă acesto-ra o viaţă necunoscută, cu bucuria elementară ademiurgului, gustând libertatea gestului său. Pe oscenă deschisă (nu e lumea un teatru?), GeorgeBălăiţă adună grotescul şi sărbătoarea, drama şifarsa, reconstituind spectacolul unui destin. Or,lumea este chiar oglinda destinului şi acest homoludens fixează, sub aparenţa jocului însetat dedemonism, o tipologie socială şi morală.

Dincolo de noţiunile cu care operează literatu-ra „modernă”, George Bălăiţă rămâne credinciosunei convenţii eterne: povestirea. El pare (şi este,într- o apreciabilă măsură) un orientalist. Interesulpentru epica noastră folclorică (necercetată, observascriitorul, cu atenţia necesară) îl defineşte ca indis-cutabil „autohtonist”. Aflând în Cicikov arhetipulliterar al lui Antipa, Valeriu Cristea denunţa încăr-cătura gogoliană şi, în general, rusească a literaturii

24

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Romanul, de fapt, ne introduce înclimatul anilor ’50 (teroare,

industrializare, colectivizare forţată),fiind, prin ziaristul naum, care îşi

caută rădăcinile, o cronică de familie,cercetând, în vălmăşagul

întâmplărilor, „istoriile” neamuluiAdamilor din Modra.Adrian Dinu Rachieru

George Bălăiţă şi demonul povestirii

g. Bălăiţă

25

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

lui George Bălăiţă. Cum spuneam, intertextualita-tea, aluziile culturale, lacătele etimologice (în sub-textul numirii) sau replica (în absenţa nominalizării)impregnează o lume ce trăieşte epidermic, superfi-cial, gustând petrecerile şi taifasul: Antipa, Filip,Adam, Naum Capdeaur reprezintă spiritul ludic,dezaprobat de Palaloga, de mătuşa Otilia sau deAnghel.

Însuşi George Bălăiţă, luându- se în serios,glumeşte. Execuţia tehnică merge spre „epicul cine-tic”, colectând bizarerii, într- un registru stilisticurmuzian. Realismul nu are motivaţie realistă, ciparodică. Naratorii- scriitori, sub avalanşa amănun-telor, se referă la lume şi la literatură, mimândautenticitatea. Numind în Urmuz o stareuniversal- umană, George Bălăiţă e interesat deambiguizare şi acumulare; el scrie „filmic” (ceea ce arpresupune economism), dar şuvoiul cuvintelor tulbu-ră apele epicii, sabotând logica. Scriitorul luptă cuprejudecata că absurdul ar fi o descoperire recentă,întreţinând confuzia permanentă a planurilor: realulşi fantasticul coabitează.

Viguros prozator modern, oferindu- şi lungipauze, George Bălăiţă nu are rădăcina debilitatăprin cultism. Romancierul nu îmbrăţişează o formu-lă canonică: el vrea şi lirism freatic şi istorism vizio-nar şi sociologism catalizant. Cu intarsii livreşti,proza sa nu respectă structurile prestabilite; povesti-rea dă sens curgerii timpului, dar repetă haosul viu-lui, încâlceala polimorfului, încercând a stăpâni uni-versul prin cuvânt, repudiind, însă, fixarea. GeorgeBălăiţă s- a statornicit, totuşi, în iluzia cea maicuprinzătoare: romanul. În colecţia de titluri aparţi-nând generaţiei, contribuţia lui nu e atât cantitativă,prozatorul publicând cu zgârcenie. Dar la GeorgeBălăiţă plăcerea experimentului întrece, se pare, pecea a povestirii. El se vrea un nou romancier, efectulacestei proze, sfidând „amorul cititorului pentruformă şi fizică”, creând, previzibil, şi un nou cititor.

O disponibilitate enormă şi o locvacitate pemăsură, aprecia zoe Dumitrescu- Buşulenga, într- un„profil contemporan” dedicat lui George Bălăiţă (v.revista de istorie şi teorie literară, anul xxxII, nr.4/1984) caracterizează acest autor: scrisul liber, sti-mulat de bucuria pură a creaţiei, se rostogoleştenăvalnic. Nu e vorba atât de o erupţie a cuvintelor,

aparţinând unui analist stăpânit de o lacomăcunoaştere, aglomerând, pe ductul creaţiei, caleidos-copia realităţii, cât de o continuă metamorfoză,George Bălăiţă definindu- şi nimerit propria artăpoetică: „un gând care se naşte ca un nor”. Acestjoyce român (cf. zoe Dumitrescu- Buşuleaga) are,totuşi, obsesia simetriei compoziţionale: demiurguljucăuş, atotştiutor, dezvoltă o perspectivă ambiguă.jocul deliberat, alunecând în fantastic şi grotesc,trădând voluptăţile şi jubilaţia creatorului, poartămesajul unei „lecţii” subiacente; gluma esteticăsuportă o corecţie etică. Tentaţia demiurgică, dezvol-tând un epic digresiv, aglutinant, aflând în glumă„bobârnacul” iniţial al „facerii”, atenţionează asupraimprevizibilelor consecinţe ale conduitei duplicitare:luciditatea în eclipsă, „scrânteala care dă de lucru”,farsa neagră, slujite, toate, de libertatea neîndiguităa mijloacelor stilistice, bruscând tabieturile cititoru-lui comod. Prozatorul captează fluiditatea realului,scormoneşte banalul, observă dualitatea: slăbiciuneaşi puterea trăiesc în simbioză, un destin comun sedovedeşte excepţional, un ochi comun e, de fapt, mul-tifaţetat, privind lumea sub lupa necruţătoare adetaliului. El dilată amănuntul, plonjează în con-temporaneitatea fierbinte, dar sondează semnifica-ţiile adânci; pagina, lucrată artistic, reverbereazămitic.

*

Ca „realist fantasmagoric”, G. Bălăiţă recom-pune, minuţios, caleidoscopia lumii în retortele este-tismului rafinat, acumulativ, labirintic, întreţinândspectacolul ghiduş al interpretărilor. Chiar şi medi-taţiile libere, „topind” voltaic întâmplări, lecturi,conspecte, confesiuni ori emoţii tăinuite (cum ar fiexperienţa Cevengur, „descoperindu- l” pe AndreiPlatonov) caută o perspectivă insolită, atingând –observa Nicoleta Sălcudeanu – debiografizarea. Evi-

dent, interviurile (clarificatoare, cât decât) ori episoadele bine definite (directo-ratul la Cartea românească, de pildă)impun precizări (v. marocco, I, II),legate de un val de acuze care l- au înso-ţit pe cel „vândut regimului”. Şi care îlobligă la ieşirea din ambiguitate, devoa-lând „barajele kafkiene” şi mecanismeleabsurdului în vremuri aspre.

Prozatorul, însă, mizează pe „joculabsurd al întâmplării”, forţând ambigui-tatea salvatoare. „Stăpân al himerelor”,ştie că, prin poveste, lumea (derutată,confuză, răsturnată) devine suportabilă;de unde, poate, „voioşia spunerii”, recu-noscută de M. Iorgulescu, bufoneria,„gustul libertăţii” într- o lume a apa -renţelor. o lume- amfibie, preciza Nicole-ta Sălcudeanu, în care gustul pentrufarsă se întrepătrunde cu gravitatea„ascunsă”, de fond; în care „pofta cara-ghioasă” a scriiturii, îmbăiată în sen-zualitatea concretului, încearcă să prin-dă farmecul speciei (noastre), angajatăîntr- un echilibru relativ (demonism vsangelism). Fiindcă, în fiece fiinţă, nelămureşte prompt G. Bălăiţă, „ambelestări sunt active”.

Paşnic, chiar „moale şi absent”,micul funcţionar Antipa devine, în a douasa existenţă, malefic, lansând profeţiiînfricoşătoare, într- o atmosferăhalucinant- grotescă. Dar povestea lui,aflăm, era deja uitată în Albala „cândîncepe povestea lui Naum Capdeaur”, înacel prim volum al ucenicului neascultă-tor, anunţând – spera Eugen Simion – „oconstrucţie epică impunătoare” (2, 461).E drept, romanul, coagulând opt nara-ţiuni „nevrotice” (cf. E. Negrici), a stârnitentuziasmul criticilor, dar promisiunea,

se ştie, nu s- a împlinit. Mixând cu virtuozitate tipuride scriitură, el pare, prin „orgia variaţiilor” (3, 346) unsoi de metaroman, mai degrabă. Mulţimea vocilornarative, diversitatea depoziţiilor, abundenţa gându-rilor şi gesturilor ne aruncă în haotism, râvnindsimultaneismul; întregul, în acest vârtej scriptic, ni sedezvăluie doar ca o promisiune, mărturisea franc

însuşi autorul, decis săîmpiedice fixarea, rotundi-tatea construcţiei, în prefa-cere ne curmată. Uceniculsău (scribul) se vrea arheti-pul scriitorului, afişând,deo po trivă, prudenţă şiorgoliu, sperând să înşelevigilenţa stăpânilor: „numaice scriu eu rămâne cu ade-vărat”. Ştiind prea bine că„asprimea stăpânilor tre-buie îndreptată în altă par -te”. Scribul, desigur, poateda alt curs întâmplărilor;iar „restul e trecere”…

Romanul, de fapt, ne introduce în climatul ani-lor ’50 (teroare, industrializare, colectivizare forţa-tă), fiind, prin ziaristul Naum, care îşi caută rădăci-nile, o cronică de familie, cercetând, în vălmăşagulîntâmplărilor, „istoriile” neamului Adamilor dinModra. În acest chip, „G. Bălăiţă face, într- o oareca-re măsură, roman politic”, nota E. Simion (2, 458).Doar că „iarmarocul vieţii”, colcăind de fapte mărun-te, examinat, cu precizie şi voluptate, în concreteţeasa, dovedind ochi sociologic, alunecă în fantastic.„Naum al nostru” vrea să facă ordine. Or, schimba-rea mare cerea „oameni de mare format” (cf. PaulGeorgescu), angajaţi într- o bătălie istorică. Un Visa-rion Adam „ia în serios Istoria”, ignorând, însă, „cese petrece în adânc”. Ca roman al puterii, radiografi-ind „cucerirea” oraşului, ucenicul (neascultător) sedovedeşte prea ascultător. Adevărat, el nu ţine contde sfaturile lui Palaloga, activistul drept, căutând un„elev ideal”. Şi care recomanda accesibilitatea scrii-turii, abandonând prejudecăţile de stil, înţelegând căvindecarea „răului vechi”, purificarea prin recunoaş-terea greşelilor nu înseamnă exagerarea „necazuri-lor de doi bani”. Paul Georgescu saluta apariţia aces-tui prim volum, încântat că G. Bălăiţă face dreptate,repunând în drepturi „eroul pozitiv” (Palaloga); şirăspunzând, astfel, seriei romaneşti care, interesatăepidemic de „obsedantul deceniu”, impusese un„schematism răsturnat”, frecventat abuziv. DarNaum, observăm, se dovedeşte, ca „martor prudent”,un ucenic ascultător, preluând „punctul de vedere alfaraonului”, cum acuzase Monica Lovinescu (1, 358).Incriminând, reamintim, şi unele împrumuturi„vinovate” (1, 354), respingând, totodată, şi tezamanolesciană care condiţiona curajul de artisticita-te. Formula „câtă artă, atâta curaj” i se părea nere-comandabilă, Bălăiţă fiind deficitar la acest ultimcapitol.

Posibilă satiră vizionară şi amplă epopee ironi-că, ucenicul neascultător rămâne, constatăm, unproiect uitat. „Poate leneşul” G. Bălăiţă, cum insinuaN. Manolescu (4, 1154), se va îndupleca să- şi încheietrilogia. Vechile exerciţii de digitaţie literară, oame-nii „suciţi”, cu nume bizare, din proza tânără a ani-lor ’60 au rămas definitiv în urmă; schimbarea a sur-prins, dar ea a fost îndelung „moşită”, venind apoisingură, „ca naşterea”, se destăinuia prozatorul.Chiar dacă, pentru unele voci critice, doar „eferves-cenţa subterană” a târgoviştenilor (recunoscută târ-ziu) ar fi contat, cu adevărat, în proza acelor ani,George Bălăiţă a marcat, inconfundabil, epoca, satis-făcând orgoliul creatorului şi „denunţând”, doar apa-rent jucăuş, comedia literaturii. r

NOTE:1. Monica Lovinescu, o istorie a literaturii

române pe unde scurte (1960- 2000), ediţie îngrijită şiprefaţă de Cristina Cioabă, Editura humanitas,Bucureşti, 2014.

2. Eugen Simion, Scriitori români de azi, III,Editura Cartea românească, Bucureşti, 1984.

3. Eugen Negrici, literatura română sub comu-nism (proza), Editura Fundaţiei pro, Bucureşti,2002.

4. Nicolae Manolescu, Istoria critică a literatu-rii române. 5 secole de literatură, Editura paralela45, Piteşti, 2008.

■ Editura Contemporanul

► nicolae Breban, Demonii mărunţi

► Emil Brumarusfîşiat de umbra

unui înger

► Ştefan Borbély, De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul

26

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Cu treburi de editor, aflat la PiatraNeamţ într- o toamnă, m- am găsit la omasă de restaurant cu soţii Ursache,veniţi de la Iaşi. Era cina festivă de la

finele unui simpozion dedicat cărţii şi scriitorului,participanţii fiind selectaţi de poetul Alui Gheorghe,care era gazda, cu venerabilul Ciopraga şi cu Cimpo-ieşu, de la Bacău, dar şi cu alţii. Cazarea era în hote-lul cel mai arătos din Piatra, cu lungi coridoarestranii care, nu ştiu de ce, mi- a evocat mereu filmulShining. Se făcuse târziu, după cina cu protocol,lumea cuminte pleca la culcare, mai adăstau, cupaharele încă negolite dinainte, câţiva poeţi – îiştiam doar după nume – scufundaţi până peste capîn treburile lor poeticeşti şi, într- n colţ, noi, cei treiamintiţi, printr- o întâmplare ale cărei condiţii nu lemai pot reconstitui. Profesorul Ursache, cu careatunci mă găseam prima oară faţă în faţă, asistatăcut, cu un zâmbet politicos, atoateînţelegător. Eudegustam vinul care, trebuie spus, într- o zonă demânăstiri şi nu departe de marile podgorii moldove-neşti, nu putea fi decît colosal, cu gândul la treburilecare- mi stăteau pe cap de a doua zi: întâlniri culibrari şi datornici, cu scriitori interesaţi să- şi tipă-rească operele la Cluj, la Editura Dacia. Important ecă tot ce urma, ca treabă efectivă, nu era deloc ojoacă, adăugându- se telefonul care mă suna măcar odată la câteva minute, chiar şi noaptea, de la cei deacasă, cu treburi editoriale, toate legate de bani,varii reclamaţii, somaţii, rugăminţi ş.a.m.d. Antura-tă de doi bărbaţi cu nasul în pahare, Magda Ursachevorbea. Mi- o amintesc cu precizie: o vervă torenţială,inepuizabilă, care, de ce să n- o recunosc, te ia în stă-pânire cu o autoritate la care eşti obligat să cedezipasul. Se făcuse, cum ziceam, târziu. Cerusem încâteva rânduri alte cafele şi vin, fumam ca turcii.Presupun, dar nu mai sunt sigur, că la plecare dinrestaurantul golit finalmente, lăsasem în urmă doarun poet celebru, care, singur la masa lui, spuneaceva sau recita versuri înconjurat de pahare şi scru-miere pline de mucuri, cu o cană de vin auriu dinain-te care, desigur, nu putea fi abandonată…

Adus la Neamţ sub recomandarea şi protecţialui Cimpoeşu, nu cunoşteam dintre scriitorii loculuidecât pe părintele Ploscaru, cu care avusesem oscurtă întâlnire editor- poet. Citisem şi ştiam câteceva despre „grupul de la Durău” însă doar pentru căfăcea parte din grup Luca Piţu, bun şi vechi prieten.De data asta era una din iniţiativele literare ale mol-dovenilor, care se pricep să creeze evenimente şi săadune lumea, cunoscuţi şi necunoscuţi. După maibine de un deceniu, anii 80 pe care mi- i petrecusembaricadat în tranşeea personală clujeană, avândlegăturile cu lumea reduse la minimum, evitând fes-tivaluri, întâlniri cu cititorii, consfătuiri etc. era însăacum ocazia să iau act şi să măsor un acut deficit de

comunicare cu confraţii: n- aveamnimic de împărtăşit altora, mă inte-resa altceva decât pe cei cărora, dinpoliteţe, le ascultam discursurile. Cem- a apropiat de soţii Ursache a fostchiar acest tip de relaţie intimă culumea, ruptă la un moment dat şiîncă nerefăcută de tot, tratată strictîn baremurile minimei civilităţi.Niciunul din noi nu spera şi nu doreamai mult. Ne recunoscusem însă cuinstinctul fiarei care a fost hăituităprin deşişurile obscure ale codrului şiidentifică din prima clipită neduşma-nul.

Nu e simplu de descris acestmoment de naştere a unei prietenii.Familiile în care ambii soţi scriu – oştiam din numeroase observaţii –sunt de o natură aparte. Pe mine,recunosc, mă intimidează, mă pun îngardă, ca un animal cu două capetepe trunchi unic. Despre cei doi ieşeninu ştiam absolut nimic, cred că nici ein- aveau habar de ce hram port.Cunoscusem sancţiunile absurd desevere care, în vechiul regim, înlumea redacţiilor de reviste, a editu-rilor, îi loveau pe cei vinovaţi de vreogreşeală interpretabilă politic. Latribuna, în Cluj, cazul poetului Vic-tor Felea, întrucâtva asemănător cucel al Magdei Ursache de la revistaCronica din Iaşi, avusese un dezno-

dământ mai puţin drastic datorită exclusiv interven-ţiei lui D.R.Popescu, la data respectivă şeful absolutal scriitorimii române – pentru Magda U., la Iaşi,n- avusese cine să sară în foc s- o salveze. Cunoşteam,şi am şi scris despre asta, şi situaţia când te afli laananghie şi remarci privirea albă, oarbă cu care teaţintesc cei din jur, confraţii de la care zadarnicaştepţi măcar o vorbă bună, fie ea şi una de comple-zenţă. Cazul Magdei U. e însă deasupra tuturorbaremurilor ştiute, de- o atrocitate aproapesuprarealistă. Cunoscându- i mai bine, asta am şiadmirat la cei doi: solidaritatea la greu, umăr laumăr, dovedită infisurabilă pe termen lung şi cândnu e în zare nicio speranţă. Solidaritate la succes amvăzut. Când însă soarta te strânge în cleşte şi curgesângele abstract al intelectualului, al artistului – amstudiat şi asta – e rareori că sentimentele ce leagăun cuplu durează, rezistă. Mă uitam la ei când neîntâlneam, văzându- i mereu cu aceeaşi uluitoarepoftă de muncă, fiecare cu un milion de proiecte, cala a şaptea minune. Recunosc: nu se poate să nu- iinvidiezi în secret…!

Pentru o biată greşeală de corectură scăpată înrevista Cronica unde era angajată ca redactor,Magda U. rămăsese şomeră. La acea dată, abiadebutase cu un volum de critici literare, era în floa-rea vârstei şi se anunţa ca una din cele mai promiţă-toare voci ale generaţiei noastre, cea a copiilor războ-iului rece, şcoliţi cu Roller şi Crohmălniceanu, cu unaport de cultură literară, o frază şi o judecată caresfida toate comparaţiile. Din acest punct biografic,destinul ei e rupt. Decenii la rând nu i se pun în caledecât obstacole. E, cu mintea de azi, greu de înţeles,dar era aproape o condamnare la moarte socială,obstacolele fiind de netrecut. Cu tot zâmbetul lui şiaerul lui pacific, profesorul Ursache n- avea nici elvocaţia compromisului, mare sau mic, a căderii lapace închizând ochii, fără de care, în anii 70 şi maitârziu, o carieră normală în Universitate era imposi-bilă. În Iaşii acelor ani, soţii Ursache deveniserănişte excluşi. Am citit, cred, toate textele de dare deseamă ale Magdei U., cele unde, cu o îndârjire ine-puizabilă, îşi spune povestea – şi sunt multe, sepoate face cu ele o carte. Rezum: o bună bucată deviaţă, poate cea mai importantă ca vitalitate şi poftăde muncă, strânşi în doi ca degetele unui pumn darşi ca ţepii ariciului, cei doi soţi Ursache şi i- aupetrecut sub asediu, într- un mediu ostil, nu în tota-litate, căci e imposibil, ostil totuşi, trecuţi definitivpe o listă oficială a inamicilor. Asta, în pofida faptu-lui că ambii erau din categoria celor cărora dacă îilaşi în bibliotecă cu creion şi hârtie nu le mai trebuienimic.

Când i- am cunoscut şi, pot spune acum, amdevenit buni prieteni, soţii Ursache îşi consumaseră

cele câteva experienţe ale libertăţii de după 1990:mitinguri entuziaste, în primul rând. Înafară deasta, publicaseră în dreapta şi stânga din ce aveaustrâns în arhiva privată, se aventuraseră şi în edita-re de cărţi, începând cu Doina lui Eminescu, dar şicu alţi autori proaspăt scoşi de la index, plini deentuziasm, dar şi cu inocenţa un pic caraghioasătrăită de noi toţi, ceştilalţi, cu credinţa că astaînseamnă ceva important pentru obştea noii Româ-nii, ceva necesar în termeni absoluţi. Toate se întâm-plau însă în vacarmul aiuritor din jur vegheat de susde zâmbetul până la urechi al lui Iliescu şi de ceilalţitartori aflaţi la butoane, pentru care necesar şiimportant era altceva. În această hărmălaie aiuri-toare, Magda U. avea să înceapă să- şi facă publicăpovestea sperând totodată să- şi plătească şi unelepoliţe ţinute la frigider ani de zile. Am luat act detoate astea de la distanţă şi cu un anume recul cinic,condiţii care permit să măsori mai bine efectele. Or,efectul era zero barat. Războiul declarat inamicilordin proximitate al Magdei U., ca scriitor kamikadze,n- avea nicio şansă. Era pierzător pe toate fronturileşi fără nicio satisfacţie luminoasă. Cei care puseserăumărul să- i distrugă viaţa erau acum decoraţi, pri-meau premii, ocupau funcţii importante, glorioase şicâştigau bani, nu le avea nimeni grija: se vedea cuochiul liber, nu era nevoie de lupă. N- am o conside-raţie specială pentru cei dispuşi să vină la ocazie cu„sfaturi de viaţă”. Şi, după multe experienţe proaste,mă feresc să intru eu însumi în acest rol.Amicalmente am sfătuit- o totuşi: lasă- i naibii! Nu- iierta, dar ignoră- i. Şterge- le numele din agendă. Afost însă un sfat de- a surda. Ca samuraiul rămas cusabia în dinţi, singur în junglă, ani de zile după ter-minarea războiului, Magda U. şi- a continuat, lovindcrâncen, în dreapta şi- n stânga, nedispusă la cruţa-re, acest box cu umbra sau, mai bine zis, cu aceleaşifantome. N- ar fi reuşit s- o potolească nimeni şinimic. Şi cred acum că aşa e bine să fie.

Există nedreptăţi peste care, la bilanţ, să nupoţi trece închizând ochii? Substanţa iertării, la carefacem trimitere când şi când, e – sau poate fi – şi dealtă natură decât cea a învăţăturii creştine? Goma aspus: iert dar nu uit. Şi, dacă l- am citit corect, pen-tru el uitarea e un păcat grav. În lumea superficialăcu tot ce e comandament moral în care trăim la aces-te întrebări se ridică din umeri. Dar ofensele gravepot fi şterse ele cu guma? Am auzit şi teza după caredin minte trebuie eliminate toate sentimentele nega-tive care rod, macină, mortifică, îmbolnăvesc.Uitarea care „e- nscrisă- n legile omeneşti” ar fi, aşa-dar, o operaţiune de igienizare mentală. Ştergi fişie-rul virusat. Politica mea, recunosc că un pic oportu-nistă, spune că e de evitat să te substitui altcuiva casă- l judeci. Deşi absolut totul ne îndeamnă s- o facem,ba chiar adesea ne şi obligă.

Ca să te apropii de profesorul Ursache, trebuieurcate câteva trepte, e ceva mai complicat decât rela-ţia de cunoaştere cu un scriitor de beletristică şiopera sa: mi- am dat seama foarte repede de asta. El,savantul, nu făcea caz de statutul său, dar îl simţeaitu, ca radiaţia corpului încins, dacă nu erai nesimţitşi te comportai ca atare. Cunoştea, trăise până- nfibră condiţia de exclus a Magdei U. şi toată nebuniacoşmarelor fără capăt dar reacţia sa de răspuns nudevenea sesizabilă. Între el şi lume era un zâmbetplin de amenitate, ca o pavăză. Şi, în tot cazul, celemai străine îi erau reacţia viscerală de răspuns,imprecaţia, epitetul coroziv. Prin natura lucrurilorera însă constrâns să vieţuiască la un pas de lumeade clovni tragici a literatorilor, atraşi magnetic deMagda U., să le suporte toanele (ca şi cum nu le- arobserva), micile mizerii, obositoarea, sâcâitoareaegolatrie. O făcea – l- am studiat – cu o demnitate destatuie. Linia insesizabil de subţire dintre el şi cei-lalţi era, dacă ştiai să priveşti, imprescriptibilă.

Deşi până la prietenie mai era mult – ea,prietenia, însemnând altceva –, ne- am urmărit şicitit între noi. A mai fost şi amănuntul că ne- amgăsit de aceeaşi parte a baricadei, prin cele câtevacredinţe intelectuale elementare care, azi, grupează

Criticul Magda Ursache, căci înafarăde romanele scrise şi cele la care

visează să le scrie, are câteva calităţispeciale. Întâi, stăpâneşte limba

română şi literatura română, veche şinouă, ca o fostă filoloagă cu zece pelinie. Ea ştie tot, fără nicio glumă.

Când atacă o temă sau un autor, e caşi cum le- ar fi pus radiografie în

prealabil. Să mai adaug că citeşte cu oconştiinciozitate rară în ziua de azi şi

are o memorie fabuloasă, nu uitănimic, iar bibliografia la care face

trimitere, când e cazul, şi aş zice căaici sesizez şcoala lui Petru Ursache, ede aceeaşi exhaustivitate intimidantă.

Radu MareşUrsăcheştii

inimitABilA mAgDA

27

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

lumea ca polii magnetului. Cărţile savante ale etno-logului Ursache sunt un capitol distinct în legăturăcu care nu risc să mă pronunţ. El a avut însă şi treiscriitori citiţi cu pasiune şi despre care a scris: Elia-de, Goma şi Cezar Ivănescu şi cred că asta spunemult despre opţiunile sale esenţiale din care calcule-le de oportunitate erau eliminate. Monografia despreGoma, despre care m- am mai pronunţat, pune pemasă o bombă nedezamorsabilă pentru opinia litera-ră curentă de la noi şi a şi fost receptată ca atare. Eînsă un eseu monografic exemplar care, peste ani, vafi un titlu de referinţă.

Ca şi alţi universitari constrânşi de viaţă săiasă cât de cât din ghetto- ul academic, profesorulUrsache a recurs şi la publicistică, propunând temecare erau doar ale sale. A făcut- o cu ireproşabila acu-rateţe dar şi cu acribia eruditului, a omului de biblio-tecă. Casian Maria Spiridon a ştiut perfect ce faceoferindu- i în Convorbiri literare o rubrică permanen-tă, ceea ce înseamnă zece articole pe an calendaris-tic. Cunosc prea bine cum se stabilesc colaboratoriiexterni ai unei reviste, dar şi cum se fac listeleneagreaţilor, tactici redacţionale deconspirate şi deArghezi. C.M. Spiridon ştia însă ce înseamnă să aisemnătura profesorului Ursache, cât ridică ea nive-lul de calitate a unor sumare destul de pestriţe. Căveni vorba, la fel a făcut şi cu Ion Papuc, condei deprimă linie, ştampilat ca indezirabil în altă redacţie.

Pe scurt, textele publicate în revistă de PetruUrsache şi pe care le urmăream cu interes sugerauun vast şantier. De aici s- au construit cărţile sale:cultură populară, estetică, mituri, religie etc., dome-niile sale de competenţă în care era o autoritate. Şi,din câte am putut să- mi dau seama, l- au înconjuratmereu nu doar stima foştilor studenţi şi doctoranzi,a discipolilor, ci şi preţuirea cititorilor obişnuiţi, pecare, deşi totalmente neofensiv, fără vicleniilecaptării benevolenţei, reuşea să- i cucerească de laprimele cuvinte: o spun, întrucât am asistat deaproape la câteva asemenea biruinţe auctoriale.

Tot de la celălalt capăt al firului de peste munţis- a edificat în timp şi comunicarea mea confraternăcu Magda U., pe care o evoc aici pentru calitatea einecomună. Ne- am citit unul pe celălalt conştiincios,fiecare pagină tipărită şi chiar şi unele încănetipărite. Dar, în plus, ne- am asumat fiecare şirolul de critic, fără amabilităţi de prisos şi, în gene-ral, fără fasoane. În ce mă priveşte, sunt un marenorocos. De un cititor cu supercalificarea Magdei U.are nevoie, zic eu, orice om care scrie – o şi caută, cape doctor, foarte mulţi şi am constatat şi cănecruţarea ei dintr- o simplă frază face cât o sută decronici. Sunt un gen de operaţii fără anestezie pecare nimeni nu ştie să le facă la aceiaşi parametri dereuşită.

În tot intervalul ultimelor două decenii, cu caresunt oarecum în cunoştinţă de cauză, cei doi soţiUrsache şi- au scris cărţile fără a pierde o clipă dinvedere ce e în jur, în România, în primul rând, dar şiîn Australia sau în Kamciatka. Mai cu seamă MagdaU. şi- a asumat greaua (şi ingrata) misie de observa-tor şi martor. Asta reiese din felul cum şi- a susţinutrubricile la care s- a înhămat în mai multe reviste, dela acolada lui Ulmeanu din Satu Mare până la Con-temporanul lui Breban din capitală. Şi se constatăimediat: ea ştie tot, domeniul pe care- l atacă, tema,autorul, titlurile, îi e cunoscut în toate detaliile sale,nu ştiu s- o fi prins nimeni (eu, în tot cazul, n- amreuşit) s- o prind cu vreo licenţă, vreo scăpare, vreolectură neglijentă.

Cei doi Ursache nu seamănă, fie şi judecânddoar după felul de a face explozie. Timpul, vitregiilenu puţine, vieţuirea – care se împarte la doi,aritmetic – într- un mediu ostil, poate şi comuna,totala dăruire pentru citit- scris i- au sudat însă pânăla a nu putea fi imaginaţi decât împreună. (De asta

„Ursăcheştii”.) Ei alcătuiau una din acele familii demodă veche, indestructibile, care se mai găsescici- colo în generaţia noastră, a dinozaurilor şi vordeveni curând amintire. În portretul de cuplu,Magda U. are însă profilul distinct al personalităţiiaccentuate, chiar foarte accentuate.

Ea nu face parte din categoria profesioniştilorcriticii literare negri în cerul gurii, care strâmbă dinnas la orice, deşi pentru un scriitor – o spun dinexperienţă – relaţia cu un asemenea ins e medica-ment: nu te lasă să aţipeşti. Ea nu e însă nici de ogenerozitate ridicolă, să laude la nimereală. Deşi aufost dăţi când ne- am găsit pe poziţii opuse, n- amprins- o niciodată cu judecăţi de gust adaptate lanecesităţi, îndulcite. E feminină, deci capricioasă,radicală atunci când se plasează deliberat în răspăr,dar ştie, cum puţini, să- şi comunice entuziasmulcînd şi dacă e cazul. Repet: Magda U. e prietenulideal la care să apelezi în momente de incertitudine,când o observaţie justă dinafară te poate pune peşine în direcţia optimă. Micile defecte umane iestotuşi uneori la iveală, de o parte sau alta, aproapeinevitabil. Ea ştie însă să nu facă un caz din fleacuri– căci toate litigiile noastre scriitoriceşti sunt, îndefinitiv, fleacuri.

Picată din cer în primii ani ’90, cu sabia înmână (repet „sabie”, pentru că, după mine, i se potri-veşte) pe terenul de joacă al literatorilor unde sunt şivor fi tot felul de rătăciţi şi bezmetici, monitorizatoriin- au ştiut din prima clipă cum s- o situeze. De criti-cul tânăr şi talentat de la revista provincială Croni-ca se uitase. Ieşită în lume, la suprafaţă, cu douăromane „cu cheie” abia că reuşise să stârnească vies-parul lumii bune ieşene, cea grupată pe lângă redac-ţii şi universitate, iar asta se teleghidează pe lanţulslăbiciunilor şi- n alte orizonturi. S- a găsit, într- orevistă serioasă din Bucureşti, un deştept, s- o atacehodoronc- tronc grobianistic: ştiu că a durut- o îngro-zitor, nefiind din categoria celor cu pielea tăbăcită şiintraţi în rutina ciomăgelilor. A mai venit un altul să

semnaleze într- un articol, cum se întâmplă cu oanume consecvenţă, după ritual, căci există inşi caredoar asta fac, nu ştiu ce incorectitudine politică.Magda U. a răspuns civilizat dar tăios, la care, ca sărevii, să faci un caz, ar fi fost caraghios, preopinentulneavând calificarea unei controverse serioase. Era,şi cred că mai există pe undeva, semidoctul de servi-ciu gen Brucan care, în anii imediat postbelici, cereacondamnările la moarte. De data asta, semnalizareade alarmă a sunat în gol, fără consecinţe. După cares- a făcut tăcere, una pe care o consider ca atare, fărăa şti ce anume semnifică, dacă- i de bine sau de rău.

Criticul Magda Ursache, căci înafară de roma-nele scrise şi cele la care visează să le scrie, are câte-va calităţi speciale. Întâi, stăpâneşte limba românăşi literatura română, veche şi nouă, ca o fostă filoloa-gă cu zece pe linie. Ea ştie tot, fără nicio glumă.Când atacă o temă sau un autor, e ca şi cum le- ar fipus radiografie în prealabil. Să mai adaug că citeştecu o conştiinciozitate rară în ziua de azi şi are omemorie fabuloasă, nu uită nimic, iar bibliografia lacare face trimitere, când e cazul, şi aş zice că aicisesizez şcoala lui Petru Ursache, e de aceeaşiexhaustivitate intimidantă. Mărturisesc că m- a tes-tat o singură dată, didactic, şi m- a făcut de ruşine,căci era un domeniu unde ne consideram egali. Spunasta pentru a arăta cât de atentă e cu amănuntele,ţinute sub un scrupul fioros.

S- a observat, s- a scris şi, presupun, s- a vorbit,că Magda U. e un autor cu care nu- i de glumă.Eseistica ei nu- i divagantă, suptă din deget, cu gra-ţiozităţi şi parade. Informaţiile ei sunt adesea deran-jante, pentru unul sau altul, însă chiar şi pentruochiul rău voitor e limpede că suportul argumentativstă în picioare şi- i inatacabil. În numeroasele noas-tre discuţii despre cărţi şi scriitori ne- am găsit de

destule ori în divergenţă, acceptând însă tacit că echestie de forma mentis şi de gust. Mi- au plăcut înplus la Magda U., chiar şi când se dezlănţuie, e dealtă părere, tonul argumentaţiei şi termenii folosiţi,de o eleganţă chirurgicală.

Şi aşa am ajuns la capitolul cel mai important:Magdei U. nu- i e teamă. Ea ştie să spună lucrurilorpe nume cu o directeţe care- ţi taie piuitul. N- are deapărat interese mari sau mici, de genul burse, deco-raţii la care să tânjească, premii, stagii de creaţiesau mai ştiu eu ce. E orgolioasă atât cât e orice artistsănătos, dar se poate lipsi călugăreşte de multe.Spus altfel, e dintre cei, mulţi- puţini, care trebuiecrezuţi pe cuvânt în judecăţile lor, nesuspectabili devreun interes subteran, dar şi fără preconcepţiiproaste.

În fine, teamă cu privire la ce anume? Azi,după modesta- mi părere, în definiţia intelectualuluilocul nr.1 îl ocupă judecata trecutului, care- i probade foc. În acest trecut sunt morţi şi martiri în acelaşichenar cu călăii lor dar şi cu profitorii de toate cali-brele. A te pronunţa cât priveşte pe unii sau pe cei-lalţi implică riscuri, să nu ne ascundem după deget.Magda U. e net situată deoparte a liniei separatoareprin tot ce scrie. Valentin Tismăneanu, ca să dau unexemplu nu chiar la întâmplare, autor la care ea s- aşi referit de câteva ori, de cealaltă. De jur împrejur epădurea deasă de oportunişti zâmbitori, care ridicădin umeri sau uneori se şi indignează că li se tulbu-ră confortul pacific al nepăsării.

Productiv cum sunt puţini, la limită grafoman,cu lungi texte oferite aproape zilnic, V. Tismăneanuare la activ zeci sau sute de cărţi, numeroase în cola-borare, probabil mii de articole. Între altele, ca sădau un exemplu, a scris şi despre morţii şi supravie-ţuitorii nomenklaturii comuniste, nu doar româ-neşti, cu o veritabilă risipă de factologie şi anecdoti-că. Poziţia sa faţă de toţi cei scoşi în faţă şi portreti-zaţi e însă cea a fostului vecin de cartier sau de stra-dă, fostului coleg de clasă cu părinţii, de asemeneacunoscuţi, a colegului de serviciu, al cunoştinţei des-pre care ştia tot felul de chestii (cunoştinţă a părin-ţilor săi, a vecinului cutare etc. ), dacă nu chiar de- adreptul a rubedeniei ş.a.m.d. El scrie, aşadar, dininterior despre o lume strict balizată cu care fatal-mente are o remanentă relaţie empatică, indiferentde subterfugiile disocierii la care recurge. Am cititundeva o remarcă de reţinut: Tismăneanu e un Ser-ghei Mizil (vedeta TV) fără tatuaje şi cu mai multăcarte. Observaţie, sigur, un pic otrăvită, dar careconţine un adevăr de nerecuzat. Mai mult decât legă-tura, strict de sânge, trecutul îi uneşte pe toţi, degea-ba se supără Tismăneanu când cineva îl invocă şi peNikolski călăul în lungul şir al comuniştilor de cum-etrie şi inutilă e gesticulaţia cu care vrea să facăfigură separată. Or, acest trecut se poate truca şichiar asta se face, uneori subtil, alteori grosolan. Şimai e ceva: ce- mi displace, cu titlu personal, la prozalui Tismăneanu, e poziţia de forţă a celui ce ştie căa- l contrazice e contravenţie. (Deocamdată, slavăDomnului, nu- i infracţiune.) Merg până acolo încâtaccept că e un reflex de apărare omeneşte de înţeles.Să acceptăm că şi poziţia celor care îl citesc pe Tis-măneanu şi au altă opinie – şi care nu sunt puţini –are raţiunea sa şi dreptul la existenţă publică.Deoparte şi de alta sunt două poziţii, după părereamea, în egală măsură legitime.

Hoardele înarmate de Stalin şi expediate sămoară aiurea în ţara lui Cervantes în anii 30 – altexemplu – sunt definite prin dimensiunea eroismu-lui comunist, mătuşica Boiko sau tatăl lui PetreRoman sunt asemenea eroi reveniţi pe pământromânesc nimbaţi de glorie. Naraţiunea lui Orwell –şi sunt încă mulţi alţii – e, despre acelaşi subiect,doar cu atrocităţi infernale, cu sânge şi lacrimi, şifără nici o picătură de glorie de pus în expoziţie. Celedouă poziţii se află într- un antagonism definitiv şifără soluţie, ca apa şi focul. Pentru Tismăneanu, AnaPauker e o minte strălucită care se va jertfi pentrubinele cauzei, pe scurt, o eroină tragică. Pentru alţii,e, într- un paşalâc sovietic, o târfă criminală, şi aşacred că va şi rămâne. Dar Goma? În cazul său, eacum superfluă discuţia asupra liniei depărţitoare:un caz de şcoală prin exemplaritate. Cine a urmăritschimbul de replici polemice Tudoran–Tismăneanudin decembrie 2014 îşi poate face o idee foarte preci-să despre raportul dintre starea de fapt a adevăruluişi corectitudinea politică, singura referinţă care con-tează, în definitiv. Repet. Între cele două poziţiibariera nu se va coborî şi faptul că ştim cine e câşti-gătorul dă splendoarea tragică a vremii noastre.

Ca observator de la distanţă, convingerea meae că Magda Ursache e necesară, absolut necesară învacarmul actualului postmodernism românesc. Eaştie pentru ce a optat şi nu ignoră care e preţul, mi- amărturisit- o nu odată. Se luptă cu morile de vânt? Laun moment dat, cu coletul de cărţi în braţe luat de lapoştă, colet expediat de cei doi Ursache, mi- am făcutdatoria prietenească şi am colindat redacţiile clujenesă le distribui destinatarilor, carte cu autograf pen-tru fiecare. A trecut timp de atunci şi n- am înregis-trat nicio recenzioară măcar, nicio consemnare. Pro-nosticul meu e că va fi tot aşa încă un secol. r

mAgDA Şi pEtru urSAchE + rADu voinEScu

28

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Între publiciştii de azi, abordând chestiuniliterare şi culturale în contextul larg alactualităţii noastre sociale şi politice,Magda Ursache se evidenţiază cu prisosin-

ţă ca fiind una dintre vocile cele mai consecvente şimai răspicate în condamnarea, fără echivoc, a com-promisurilor de orice fel dintr- o democraţie ce parea- şi afla încă foarte greu matca reală, după ce îndecembrie ‘89 regimul totalitarcomunist a fost înlăturat definitiv,prin angajamentul revoluţionar almaselor. Articolele sale, publicateîn diverse reviste, cu o ritmicitateimpresionantă, impun un spiritpolemic agresiv, de bună calitatediscursivă şi demonstrativă,impresionând de fiecare dată prinatitudinea tranşantă cu care abor-dează teme ce vizează, mai ales,moralitatea lumii noi (reciclate?!),ce se coagulează în jurul interese-lor generale care ar trebui, celpuţin principial, să dea ţării sta-tut de modernitate europeană, îndeplinul înţeles al cuvântului.Astfel, una din temele predilecte,temă de o acuitate incontestabilactuală, este cea a sancţionăriiororilor comunismului şi a respin-gerii categorice a oricăror reminis-cenţe în viaţa civică, sub diverseforme de manifestare, a mentali-tăţilor şi practicilor acestuia. Adu-nate între copertele unui (volumi-nos) volum – Comunismul cu releşi rele (Editura Eikon, Cluj- Napo-ca, 2013, reeditat, ca supliment alrevistei Contemporanul, în noiem-brie 2014, Editura EuroPress, Bucureşti), ele se înfă-ţişează ca un veritabil rechizitoriu al modului în carese prezintă istoria actuală a României, parcurgândun mers înainte oscilant: „După evenimentele dincaptivantul Decembrie, am asistat la schimbărispectaculoase de macaz. Omul internaţionalist –proletar – a devenit om global (thinking globally),neaparat transetnic. Ieri pe placul Moskovei, cuochii- ţintă la steaua roşie, azi pe placul Americii, cuochii- ţintă la toate stelele ei”. Una din ţintele con-stante ale atacurilor este acea condamnare publică acomunismului – „Raportul Tismăneanu” – care estedeparte de a satisface, din punct de vedere politic şiistoric, aşteptările naţiunii, întrucât „decomuniza-rea” se face „fără o rememorare exactă a crimelorcomunismului”. Mai mult chiar, el îndeamnă la„cumpătare”, la o „judecare la rece”, „fără resenti-mente”, „nepătimaş”, a întregii epoci de după război,în care „după calculele Asociaţiei Foştilor DeţinuţiPolitici din România”, peste două milioane deoameni au trecut prin închisori, lagăre, domiciliiobligatorii, deportări, în vreme ce în Raport suntmenţionaţi „aproximativ 600.000 de deţinuţipolitici”, trecându- se astfel uşor peste „rezistenţa înmunţi, ca şi «experimentul Piteşti», vârful terorii,fenomen unic în lagărul estic”. Dar, spune MagdaUrsache, acest Raport reflectă, de fapt, o anumestare de spirit pe care vechea nomenclatură de par-tid şi securiştii reintegraţi în viaţa politică a societă-ţii actuale, caută a o inculca în conştiinţa publică,întrucât ei „vor să uite, nu să- şi amintească; săşteargă din minte trecutul, înainte de a- l rememoracorect”. Or, publicista nu înţelege să accepte aseme-nea mistificări („cum să vorbeşti detaşat despre anii

de teroare anti- românească, de degradare morală,despre anii violenţei extreme în aşa- zisa reeduca-re?”), spunând cu îndârjire: „Eu nu pot” căci „măobsedează atrocităţile carcerale din perioadaDej- Pauker- Teohari”, alăturându- se astfel celor careau scris despre toate acestea: „În ce mă priveşte, nucred în mustrările de cuget ale activiştilor profitori,pocăiţi după ‘89”, ea militând pentru „trezvirea

sufletului şi minţii”, căci „memoria vie e o bisericăvie”. Din acest punct de vedere, cartea domniei sale,primeşte unitate în abordare, în dezbatere, subimperativul denunţat ferm: „O scurtă recapitulare aistoriei live se impune”. Este ceea ce şi face, desigurnu cu instrumentele ştiinţifice ale istoricului de pro-fesie, ci cu acelea ale scriitorului, ale publicistuluiprob, intrat în bătălie cu conştiinţa demnă, fără ezi-tări şi mai ales fără nici un fel de temeri întrucât,spune domnia sa răspicat: „nu numai că suntmartor- supravieţuitor cu greu al totalitarismului,dar l- am trăit pe propria piele”, ceea ce vine caargument în a- i justifica atitudinea: „Eu una, nu potfi relaxată când rememorez crimele comunismului”,potrivindu- i- se întru totul caracterizarea de luptă-tor, după expresia lui Théophile Gautier pe care îlcitează: „urăşte şi iubeşte, respinge cu mânie, cu dez-gust, cu scârbă (…) scrie încrâncenat, acuză cuuriaşă energie polemică. E ne- cuminte”. Ea însăşiconsiderându- se a fi fost „defetistă”, încă depe- atunci manifestându- se ca o „deviantă, o turbu-lentă”, pentru că niciodată „nu mi- am propus să fiucumite” (Îmi amintesc vorbele unui scriitor ieşean:„Al dracului muiere!”). Cu o aşa carte de vizită, pole-micile sale se recomandă, de la sine, a fi incomode,demascatoare, justiţiare în felul lor.

Lectura numeroaselor volume de memorii, alescriitorilor ca şi ale altor personalităţi din epoca tre-cută, îi provoacă o adevărată indignare întrucât des-coperă în paginile acestor cărţi mistificări grosolaneşi încercări de a falsifica o realitate istorică încă vieîn atâtea alte… conştiinţe: „Tipărite postsocialist înavalanşă, memoriile fără memorie, recompunândtrasee biografice prin omisiuni, ajustări jenante,

minciuni crase, au sădit confuzie în min-ţile multora”. Este şi motivul pentru carele atacă, dovedindu- le, cu argumente,falsitatea. Iată, bunăoară, Lucia Deme-trius: „O mistificatoare, gata să- i al -bească pe cei care i- au făcut ei bine, chitcă bine nu i- au făcut încurajând- o săscrie, pe linie realist- socialistă, piese deteatru ca instrumente de luptă contra«foştilor», duşmani burghezi decăzuţi”.Ea „edulcorează” anii cincizeci, pre -făcându- se a nu şti nimic „de luceferiinegri din catacombe, cum îi numeştePetre Pandrea pe capii Securităţii”,notând doar că „din ‘49, «n- am mai duslipsă de bani», recompensată fiind pen-tru piesa de teatru pe subiectul naţiona-

lizării. Şi când te gândeşti că naţionalizatul Malaxaîi oferise slujbă de funcţionară culturală bine retri-buită”. O altă memorialistă, Nina Cassian, care „îşimodelează biografia ca pe- o ceară moale”,prefăcându- se a uita că în 1961, în revista Scrisulbănăţean spunea: „Visul meu cel mai arzător estesă- mi închin întreaga viaţă, ca pe o odă, comunismu-lui”. Sau, V. Tismăneanu (în lumea secretă a nomen-

claturii. amintiri, dezvăluiri, por-trete, 2012) care vorbeşte despreconfortul marilor demnitari comu-nişti ce locuiau în vile somptuoase„pe bulevardul Primăverii, fostjdanov până- n ‘62” şi pe bulevar -dele de pe- aproape. Acolo locuiauIosif Chişinevschi, Emil Botnăraş,Gh. Stoica, Pavel Câmpeanu, Nes-tor Ignat, Valter Roman ş.c.l., peri-metrul acela constituind „Olimpulcomunist”, prin care „Volodea seplimba cu bicicleta”, acolo fiind,cum notează memorialistul: „Totuloccidental”. E o viaţă mondenă, cenu avea nimic în comun cu felulcum îşi duceau traiul oameniimuncii. Şi notează, cu ironie,Magda Ursache: „Cum îşi treceauvilele unul altuia, aşa îşi treceau şinevestele. Anuţa Grossman a fostcăsătorită, înainte de torţionarulPantiuşa, cu Sorin Toma, cel carel- a amuţit pe Tudor Arghezi aproa-pe un deceniu; Ana Toma a sfârşitprin a fi soţia lui C. Pârvulescu.Alexandru Bârlădeanu a lăsat- o peLiuba, fruct de export URSS, pen-tru actriţa Marcela Rusu, care atecut la Baranga”. Alte memoriale

falsificate, ale lui Silviu Brucan, Petru Dumitriu ş.a.Dar, Magda Ursache aduce în lumină date reale des-pre felul în care aceşti mondeni ţineau întreagapopulaţie a ţării sub spaima unei terori continue.Ceea ce o revoltă în plus este faptul că aceastănomenclatură îşi prelungeşte năravurile până azi,când „vocile cer să uităm dictatura”, iar „mijloacelede (dez)informare funcţionează mai abitir ca pe vre-mea ceauşistă”. O atitudine antinaţională caută adobândi dominaţie prin generalizarea ideii că patrio-tismul este „horribile dictu”, calificându- l „primitiv,caduc, înapoiat, antiglobalizant, în cel mai bun caz,iar criteriul etnic – handicapant”. În acest sens îlcitează pe H.- R. Patapievici care în volumul politicescria negru pe alb: „Românii nu pot alcătui un poporpentru că valorează cât o turmă”. Sau, în cuvântulrostit la lansarea revistei Idei în dialog: „Culturaromână arată în momentul de faţă ca o maionezătăiată. Am înfiinţat această publicaţie ca să dregmaioneza”. Magda Ursache nu se sfieşte a denunţaasemenea atitudini: „Cominterniştii au apărut iarăşila suprafaţă, cu antiromânismul lor cu tot. Fardataltfel”. Se practică eliminarea din istoriile literare amarilor scriitori, pentru a se induce ideea că tagmacondeierilor e sordidă, dominată de ură şi de ran-chiună”. În schimb a apărut o literatură oportunistă(„Temele oportuniste s- au ivit pe valul loviluţiei”).Magda Ursache e profund indignată, luând seama laindolenţa ce pare a- i fi cuprins pe toţi cei care nu iauatitudine înpotriva acestor agresiuni actuale asupranaţiunii: „Se practică asmuţirea pe categorii so -cio- profesionale. Nu mai solidarizăm, ci cârdăşim;coeziunea socială s- a dus pe apa sâmbetei, în urmaefortului comun al unor istorici, etnologi, politologi,psihologi recenţi sau foşti propagandişti, specializaţide decenii în a picura cucută (ideologică) în urechi”.Aşa încât cere imperativ demararea unei campaniide redeşteptare a demintăţii naţionale „pentru culti-varea mândriei naţionale”, în sensul cel mai nobil alnoţiunii.

Structurat pe câteva capitole distincte în abor-dări tematice (etica şi estetica memoriei; amneziesau amnistie?; Ceauşeşti fără Ceauşescu; după 20 deani şi încă trei etc.), unitar ca atitudine şi monolit înidei, volumul de publicistică literară (nu numai) alMagdei Ursache – Comunismul cu rele şi rele – seimpune ca o carte de înalt angajament moral înactualitatea societăţii noastre actuale, o carte deexcepţională combativitate şi civism, atât de necesarîncă azi, după două decenii şi jumătate de la înlătu-rarea totalitarismului comunist în România. r

Comunismul cu rele şi rele – seimpune ca o carte de înalt angajament

moral în actualitatea societăţiinoastre actuale, o carte de

excepţională combativitate şi civism,atât de necesar încă azi, după două

decenii şi jumătate de la înlăturareatotalitarismului comunist în România.

Constantin CubleşanIndignare. Mânie. Revoltă

■ semnal editorial ■ Ideea Europeană

► florin logreşteanu,Puzzle

► Dorin popescu, noica. Bătălia continuă

29

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

Nicolae iliescuUn mecena sub iatagan

În plin an aniversar, profesorul RăzvanTheodorescu dă la iveală o carte- album, Studii Brân-coveneşti, apărută la Editura Academiei Române.Volumul, concentrat şi splendid ilustrat, conţinepatru eseuri: Constantin Brâncoveanu, un modelprinciar; un veac valah între martiri şi trădări;„dunga cea mare a rodului şi neamului său”. noteistoriste în arta brâncovenească; Istorie şi profeţie înarta ţării româneşti în prima jumătate a secoluluial XvIII- lea.

Brâncoveanu, de- a lungul vieţii sale, deţinediferite funcţii de seamă ale ţării: agă, postelnic, spă-tar şi logofăt. Moartea subită a lui Şerban Cantacu-zino îl aduce pe Constantin Brâncoveanu ca domn alţării Româneşti, între 1688 şi 1714. ţara cunoaşte omare înflorire culturală şi spirituală în aceastăperioadă. În acelaşi timp domnul are şi o activitatediplomatică intensă. În anul 1695 primeşte titlul deprincipe al Imperiului Habsburgic, „Reichsfurst”,apoi turcii îi recunosc domnia pe viaţă. Însă toateacestea aveau să se sfârşească în cel mai cumplitmod. În anul 1711, Dimitrie Cantemir, domnul Mol-dovei, împreună cu ţarul Rusiei Petru I se ridicăîmpotriva Imperiului Otoman. Spătarul Toma Can-tacuzino trece de partea ruşilor şi cucereşte Brăila.Aceste fapte se întâmplă fără ştirea lui Brâncovea-nu. Bătălia decisivă de la Stănileşti este câştigată deturci. Brâncoveanu se compromite prin acest act detrădare. S- au adăugat şi uneltirile unor boieri, Can-tacuzinii, Stolnicul Constantin şi Ştefan Cantacuzi-no, care au făcut Brâncoveanu să cadă în dizgraţie.Acesta este mazilit în Săptămâna Patimilor din anul1714 şi bunurile familiei sunt confiscate. Până lasfârşitul lui iulie, membrii familiei sunt supuşi unortorturi cumplite. Toate aceste fapte se petreceau întemniţa Edicule, Cele Şapte Turnuri, din Istanbul.

ziua execuţiei a fost fixată pe 15 august, la„Adormirea Maicii Domnului” şi când Principeleîmplinea 60 de ani. La eveniment au fost invitaţi săasiste şi ambasadori din Europa creştină. Del Chia-ro însemna cuvintele lui Brâncoveanu: „Fiii mei, fiţicurajoşi, am pierdut tot ce am avut în această lume,cel puţin să ne salvăm sufletele noastre şi să ne spă-lăm păcatele cu sângele nostru”. Chinul şi drama dinacea zi întunecată nu a durat decât un sfert de oră.Mai întâi au fost răpuşi fiii şi ginerele: Constantin,Stefăniţă, Radu, Mateiaş şi Enache Văcărescu. Apoia venit rândul domnitorului. Mai târziu, cadavreleau fost duse la o mânăstire bizantină şi în cele dinurmă trupul principelui la Bucureşti, în taină, şiîngropat la Biserica Sfântul Gheorghe Nou. Plăcuţade deasupra mormântului a fost lăsată fără inscrip-ţie de teama turcilor. Însă pe candela de argint dedeasupra criptei au fost gravate cuvintele: „Fericitu-lui Domn Io Constantin Brâncoveanu Basarab Voie-vod...” În anul 1992, brâncovenii sunt trecuţi în rân-dul sfinţilor, ca şi Ştefan cel Mare.

Acestea sunt informaţiile, bine dozate, măies-trit narate şi admirabil interpretate despre cârmui-torii cei mai reprezentativi ai modernităţii româ-neşti. Cu un ton degajat, uşor maliţios pe alocuri, cudestulă blândeţe şi cu acelaşi dram de ironie, cau-seur mult rafinat, amator de fineţuri, spuitor deşiraguri de anecdote, profesorul Răzvan Theodorescute acaparează dintru început şi te ţine aşa până lasfârşitul cărţii.

Elena solunca Moise Libertatea prin servitute

Nu odată avem senzaţia că trăim în acel „satglobal” profeţit de Marshall McLuhan, la vremea sao paradigmă care descria consecinţele generalizăriisistemelor mass- media electronice asupra vieţiisociale. Comunic, deci exist, a devenit deviza omuluicontemporan care o face în „timp real” şi sfidândparcă orice bariere. Criza de care se vorbeşte mereumai insistent de o vreme prefigurează oaltă cultură, însă privind cu luare-aminteîn urmă observăm că, în fapt, fusese pre-văzută cu mult înainte de către Hegel,Nietzsche şi, mai aproape de noi, de Hei-degger care preciza că „în gândire putemdoar să facilităm în cel mai înalt grad deş-teptarea uni stări de spirit pregătitoarepentru aşteptare”. Aceasta este perspecti-va din care acad. Alexandru Boboc, în car-tea sa Filozofie şi cultură. reevaluare şireconstrucţie modernă în filozofie (de lanietzsche la heidegger), apărută la Editu-ra Academiei Române, întreprinde o sub-tilă analiză în care caută şi găseşte prin-tre schimbările aduse de succesiunea vâr-stelor istorice semnele unor permanenţe.Aveam de- a face, incontestabil, cu un „pri-mat al tehnicii” şi problema este aceea anumeroaselor relaţii în interiorul căroraomul să rămână, după spusele lui Kant,totdeauna un scop şi niciodată mijloc.Între umanizarea tehnicii şi tehnicizareaomului apare o arie ce poate să fie una arodirii valorice sau a pustiului în care gla-sul strigă a… deşertăciune. În siajul idei-lor lui E. Cassirer, gânditorul român arătăcă „sensul implicit al muncii tehnice poatefi desemnat cu drept ca gând al libertăţiiprin servitute”.

Într- o conjugare lămuritoare a cro-nologiei cu logica sunt analizate, rând perând, concepţiile gânditorilor care rămânrepere istorice pentru filosofie – Fr.Nietzsche, Dilthey Wilhelm, Husserl,Scheller Max, Cassirer Ernst, HartmannNicolai, Heidegger Martin şi GadamerHans- Georg. Readucerea în prezent aacestor gânditori are sensul unor perma-

nenţe care împrospătează cu semnificaţii noi trecu-tul şi se deschid modernităţii. Autorul invită la unnecesar exerciţiu de gândire şi înţelegere a lumiicăreia, în acest fel, să- i putem reconstitui sensul şirostul. Primatul tehnicii este unul al timpului pecare îl trăim, însoţit şi de o anume fascinaţie cuaspecte de subordonare a omului faţă de performan-ţele ei spectaculoase dar, sperăm, încă departe de aactualiza povestea ucenicului vrăjitor.

Departe de a fi doar instructivă, lectura acestorstudii poate fi înţeleasă ca o provocare la un neobo-sit şi reperat exerciţiu de gândire spre care îndeam-nă cuvintele lui Hegel: „Nicio filozofie nu a fost infir-mată. Ceea ce a fost infirmat nu este principiu cută-rei sau cutărei filosofii, ci numai faptul că acesta arfi ultimul, determinarea absolută.” Cum nimic dinceea ce face omul nu poate atinge perfecţiunea şitinde doar spre ea prin deschidere, o operă filosoficăeste prin sine deschisă spre ştiinţă şi cultură, spre omodelare a limbajului în termenii adecvării la istorieşi istoricitate, şi, nu mai puţin, spre propria- iîmprospătare ce poate da prezentului caratele conti-nuităţii. r

■ Academia Română ■ Ştiri ■ Evenimente ■ Cărţi

30

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Un mare noroc pentru cei ca mine, născuţi în zodia jocului

n Elena Solunca-Moise în dialog cu Gheorghe Păun

Elena Solunca- Moise: Spunea poetul „Ceruldeasupra îl schimbi, nu sufletul marea trecând- o”. Sun-teţi ambasadorul ştiinţei româneşti, aţi fost mai pestetot în lume, dar satul de unde aţi plecat vă e mereu însuflet. o mărturisiţi, în felul dvs., şi în volumul de„memorii premature. privind peste umăr”. Ce importan-ţă are pentru dvs. satul Cicăneşti?

Gheorghe Păun: Sunt multe lucruri de spus înaceastă privinţă. Aş începe prin a reaminti un proverbchinezesc, semnificativ: „Dacă te doare vreodatăstomacul, du- te şi bea apă din fântâna din copilărie”.Dincolo de metaforă, „savantul britanic” poate să adau-ge cum că structura cristalină a apei diferă de la un locla altul, iar noi suntem trei sferturi apă, deci, se leagă.Dar, ar fi prea banal, pentru că nu e vorba (numai) deasta. Un sat are altă personalitate, alt parfum, decâtun oraş – cu atât mai mult dacă este un oraş mare. Unsat poate fi bătut cu pasul într- o jumătate de zi, de pedealul din centru îl poţi acoperi cu privirea dintr- oroată, e plin de mitologie, de legende, întâmplări poves-tite de bunici, jumătate legende şi întâmplările acestea,de superstiţii cu iz de poveste („nu e bine să… pentrucă…” şi mai totdeauna prezicerea- pedeapsă e fabu -loasă, numai bună pentru copii s- o creadă, ba chiar s- oşi ţină minte), satul rămâne astfel în gând şi suflet, de- lporţi cu tine până în Noua zeelandă şi Canada, până înjaponia şi Finlanda. Iar umblatul prin lume e ca unprogram de editare a fotografiilor pe calculator, măreş-te luminozitatea, întăreşte culorile; revezi, la distanţăde ani parcă din cauza distanţei în mii de kilometri,detalii pe care nu ştiai că le mai păstrezi în memorie.Poate că, pe Pământul cel curb, se dovedeşte că şi tim-pul este curbat, revii, măcar cu mintea, la momente tre-cute – sau ele te prind din urmă… Şi atunci te bucuri,oftezi şi scrii – poate spre deruta şi zâmbetulneîncrezător al orăşeanului get- beget, a cărui mitologieurbană nu are de a face cu comori (totdeaunamenite- blestemate), biserici arse de tătari la vreme dePaşte, haite de lupi înaintând din greu prin zăpezile dela marginea pădurii, mori părăsite bântuite de draci…Dar, să nu mă las complet abandonat nostalgiei – o voiface atunci când voi scrie ediţia a doua a memoriilor, căs- au mai adăugat capitole, unele chiar legate de Cică-neşti. Anunţ, dar nu intru în amănunte: pe urmelelegendei cu tătarii care au ars Biserica din Sălişte, încăutarea „avuţiei ţării”, ascunse aici. Am pus la cale, cuarheologi de meserie, desigur, săpături, pe locul undetradiţia plasa biserica, şi i- am găsit fundaţia, am găsitmorminte în jur, într- un mormânt am găsit nişte bumbide haină şi un inel, toate din argint aurit, investigaţii-le de laborator continuă, poate se vor mai face şi săpă-turi, mai sunt multe de aflat despre istoria Cicăneştiu-lui. Satul meu, purtat cu mine pretutindeni.

Cunoscându- vă preocupările multiple şi cumvadestul de diverse, cred că aţi fi fost performant în maimulte domenii. de ce matematica şi de ce informatica?

Psihologii ne asigură că există o duzină, dacă numai multe tipuri de inteligenţă, de competenţe. Fiecareom se naşte cu mai multe dintre acestea, care, în maimare sau mai mică măsură, cultivate potrivit, ar puteasă- l conducă spre tot atâtea profesii, spre performanţăîn mai multe direcţii. Intervin familia, şcoala, societa-tea, intervine întâmplarea şi actualizăm numai unadintre posibilele noastre ipostaze. Am mai spus- o: suntrezultatul unor întâmplări, a unor „bifurcări” – le con-sider norocoase – care nu totdeauna au stat la alegereamea conştientă. Nu le mai repet. „Tot ce ştiu despremine, ştiu din cartea de memorii” (autocitat…), trimit,deci, la memorii… Adaug doar că prin anii ’50- ’60,atunci când părinţii m- au convins că „sunt bun la mate-matică”, numita ştiinţă se bucura de o mare respectabi-litate, era, de pildă, „baza” pentru multe profesii. Mode-lele de succes erau altele pe atunci… În modul cel maifiresc, am ajuns „bun la matematică” şi prin liceu, fărăisprăvi ieşite din comun, dar suficiente pentru a nuavea alegere: am „dat” la matematică. Informatica avenit tot de la sine – a contat enorm şi întâlnirea cuprofesorii Dragoş Vaida şi Solomon Marcus, în anul „despecializare”, anul V, un fel de an de masterat, dar peatunci nu se putea numi astfel. Iar apropierea de profe-sorul Marcus a fost decisivă, am devenit, incurabil,interesat de limbaje formale, teorie şi aplicaţii, era oefervescenţă cu totul specială în jurul profesorului, prinanii ’70, cei decisivi pentru formarea mea profesională.O întâlnire cu totul norocoasă, o dau ca exemplu şiexplicaţie ori de câte ori am ocazia.

de curând aţi susţinut discursul de recepţie cutema „Căutând calculatoare în celula biologică. după20 de ani”. Cum aţi ajuns la biologie şi ce sunt sisteme-le p (de la păun) a căror valoare ştiinţifică creşte, aşspune, exponenţial?

Despre abordarea lingvistică a structurii molecu-lelor de ADN şi a proceselor legate de ereditate amauzit deja de prin anii ’70, de la profesorul SolomonMarcus. Revelaţia a constituit- o însă parcurgerea, în

primăvara anului 1994, a unei lucrări a americanuluiTom Head, ulterior colaborator şi prieten, în care aces-ta propunea o formalizare a recombinării moleculelorde ADN, în termeni de limbaje formale. Lucrasem dejadouă decenii în teoria limbajelor formale şi teoriaautomatelor, mi- a fost uşor să simplific operaţia luiTom Head şi să introduc un model generativ, un fel degramatică – am numit- o sistem h, pentru a- l omagia peiniţiatorul acestei direcţii de cercetare – care „a prins”.A intervenit şi aici „întâmplarea”: în toamna aceluiaşian, 1994, a fost făcut cunoscut, de către Leonard Adle-man, primul experiment de calcul cu ADN. A fost undemo, cum a spus juris Hartmanis, un clasic al infor-maticii, demonstraţia că se poate calcula în eprubetă,ba chiar cu promisiunea realizării unor „calculatoareumede”, biologice, care să facă posibil un paralelism

masiv, un vis al informaticii, o posibilă cale de aborda-re a problemelor „intratabile” pe calculatorul clasic,cele de complexitate exponenţială. A urmat un boom alcalculului cu ADN, nu intru în amănunte, am lucratpatru ani, mai ales alături (dar nu numai) de Arto Salo-maa, din Turku, Finlanda, şi Grzegrz Rozenberg, dinLeiden, Olanda, doi uriaşi ai informaticii teoretice. Noiam făcut teorie, dar din multe laboratoare se tot rapor-tau experimente – spectaculoase într- un anume sens,dar şi frustrante, pentru că nu s- a putut trece la calculede dimensiuni practice, s- a rămas la „toy- problems”.Am trecut atunci la celulă – şi aşa au apărut sistemelea căror iniţială am onoarea s- o port (ultimele cuvintesunt o parafrază la spusa unui matematician- profesorcare trebuia să predea o teoremă care- i purta numele;la început, acum cincisprezece- şaisprezece ani aveamun oarecare inconfort vorbind despre sisteme P, îl asi-gur pe cititor că iniţiala îmi este acum total neutră)…Un model matematic, de tip gramatical, distribuit şiparalel, al celulei biologice, cam asta e un sistem P. Nupot intra în amănunte, cititorul interesat este rugat săcaute pe internet, în particular, pagina domeniului, lahttp://psystems.ppage.eu.

Informaticianul gheorghe păun a pornit să aflecalculatorul şi în celulă şi tot căutând a descoperit saua creat un drum „de la bioinformatică spre infobiolo-gie”. Spuneţi că este o propunere şi o previziune. propu-nere este limpede, dar previziune?

Biologia are nevoie de instrumente matema -tico- informatice, mai ales pentru modelarea celulei, aproceselor care au loc în aceasta, relevante nu numaipentru biologie ca ştiinţă în sine, ci şi pentru medicină,ecologie, agricultură. S- a spus asta în multe locuri, s- avorbit, de pildă, despre aplicarea teoriei sistemelor înbiologie (încă de prin anii 1960), despre biologie sinteti-că, biologie sistemică (sintagmă nouă, uitând oarecumde încercările de acum 50 de ani), infobiotică. Se vor-beşte despre o nouă vârstă şi în fizică, mai ales în con-textul calculului cuantic, deci al fizicii cuatice. Ideeaeste că dincolo de chimie şi fizică este nevoie şi de alteinstrumente, cum sunt cele informaţional computaţio-nale (pentru biologie, asta înseamnă şi matematică).Lucrurile „plutesc în aer”, de aceea am spus că fac opreviziune, numind infobiologie noua vârstă a biologiei.Posibil să se numească altfel, nu acesta este lucrul cel

mai important, ci că „simularea celulei este marea pro-vocare pentru bioinformatica secolului xxI” – îl citez peH. Kitano, unul dintre promotorii systems biology.

împlinirea dvs. ca personalitate- reper este accen-tuată de preocupările literare. mă gândesc la romanelelotta, ultima saună, la Inscripţii pe un bilet de tren şi,fireşte la memoriile premature… Şi, nu mai puţin, lavolumele de versuri. Căror chemări le răspund acestepreocupări, complementare într- un fel?

Din nou, se pot spune foarte multe lucruri. Des-pre faptul că „românul este născut poet” (frumos spus,nu ştiu dacă trebuie s- o luăm în serios), despre multila-teralitatea omului, despre necesitatea de a se exprimape mai multe coordonate, în mai multe limbaje, despreîntâmplare (de pildă, întâlnirea la momentul potrivit alui Alexandru Mironov, a lui Adrian Rogoz), desprelegătura de profunzime dintre matematică şi poezie(nu- l mai citez, doar îl invoc pe Ion Barbu- Dan Barbi -lian, care a spus- o mai pregnant şi mai convingătordecât aş mai spune- o eu). Evident, matematica mi- eprofesie, literatura doar un hobby – pe care- l iau foarteîn serios atunci când mă dedic lui, dar care rămâne pepalierul preocupărilor din afara fişei postului. Aducvorba, pentru că ţin mult la această idee (poateanacronică, ana- geografică – inventez cuvântul, pentrucă nu- l ştiu pe cel potrivit pentru a indica timpul/loculîn care „las’ că merge şi aşa”…): ce bine ar fi să luăm înserios şi „să facem totul” (e un fel de a traduce let’s doour best- ul americănesc, nu o aluzie la lozinca de lemnde acum câteva decenii) în cadrul sarcinilor din fişapostului, dar şi mai bine ar fi să facem şi ceva în plus.De dragul de a face, din altruism, din curiozitate, caprovocare. Lumea ar fi normală dacă ne- am face perfectdatoria la locul de muncă, dar ar fi şi mai bună dacă amuita fraze de genul „mie ce- mi iese din asta?” şi am da,dacă avem de unde – şi de cele mai multe ori avem – şiceva în plus celor din jur, lumii, deci nouă înşine. Căaşa se spune la Cicăneşti: fă bine şi uită. Sau: fă bineleşi dă- l pe apă, că iese el singur la mal.

la Curtea de argeş desfăşuraţi şi o frumoasă şirodnică activitate culturală, într- o nevoie firească decomunicare cu semenii sub auspiciile perene ale valori-lor dăinuitoare. Ce anume din personalitatea dvs. seregăseşte şi împlineşte în această activitate?

Mulţumesc pentru întrebare, îmi dă prilejul săamintesc marea mea dragoste din anii recenţi, revistade cultură Curtea de la argeş. „Programul” ei (pun ghi-limele pentru că este un program implicit, nu avem înspate o mişcare, o societate culturală, ca pe vremuri)răspunde întrebării dumneavoastră – prelungind şirăspunsul la întrebarea dinainte. Şi nu a fost numai onevoie personală, ştiu- simt că avem o nevoie mai gene-rală, legată de globalizare, identitate naţională, dăinui-re prin cultură, românism şi romanitate, de legătura cuBasarabia şi cu românii de pretutindeni, de omagiere a„clasicilor de lângă noi”, de de- politizare, de multe alte-le asemeni. Pe aici se plasează revista. Dacă sună pre-tenţios e treaba snobilor, dacă sună provincial e vinagrabei „metropolitanilor” – mă rog, nu sunt polemic,revista refuză polemica. Ea vine în continuarea uneialte „întreprinderi” de succes, nu e lipsă de modestie,pot demonstra, pe care am iniţiat- o la Curtea de Argeş,locul în care am revenit de mai bine de un deceniu –anume Clubul Iubitorilor de Cultură, CIC, întâmplătordoar primele litere din Cicăneşti. Am avut oaspeţi demarcă din multe locuri din ţară, am avut şi de prinlume, scriitori, pictori, oameni de cultură în general.Continuă clubul, semn că a fost şi este nevoie de aşaceva, dar nu mă mai ocup eu de el, revista m- a confis-cat total, miza ei mi se pare, în momentul acesta, maimare. Veţi mai auzi despre CIC, veţi mai auzi despreCurtea de la argeş.

din tot ceea ce faceţi se degajă o sănătoasă încre-dere în sine şi optimism. Ce susţine, mai ales, acest opti-mism?

Itinerarul unui cercetător nu este totdeauna, casă spun aşa, senin, există multe momente de impas,cumpănă, îndoială. Lucrurile ies sau nu ies, există fun-dături, intuiţii care nu se confirmă. Diferenţa o faceplăcerea de a lucra, abordarea ludică, un mare norocpentru cei ca mine, născuţi în „zodia jocului”. Nu ştiucum se vede din afară, dar cred că optimismul meu estemai degrabă lipsă de complexe („totul se poate, e doarproblemă de efort” – luând termenul efort la modulfoarte general) şi un plus de umor („ce nu se poate facecu un pic de umor e fie religie, fie nu merită”). Iar încre-derea în sine creşte şi odată cu experienţa, cu acumula-rea de rezultate, cu vârsta. În spatele cărţilor, citărilor,continuărilor, discipolilor te poţi adăposti confortabil –nu ştiu de la ce vârstă „este voie” să spui că nu ai trăitdegeaba (care sunt, totuşi, criteriile? cel cucopil- casă- pom- carte mi- ar fi tare la îndemână…).Având întrebarea dumneavoastră în faţă, îmi vinesă- mi motivez astfel încrederea în sine… r

AcAD. gh. păun

31

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

SAlA cu orgă. primăriA municipAlă

BiBliotEcA Ştiinţifică cEntrAlă AAcADEmiEi DE ŞtiinţE A molDovEi

AurA chriSti, mihAi cimpoi, vASilE BăhnAru Şi StuDEnţilA BiBlioEtcA AcADEmiEi DE ŞtiinţE A molDovEi

BiSEricA DE lângă licEul gh. ASAchi,pE vrEmuri gimnAziul pEntru fEtE

mânăStirEA DE lA hAncu. Sf. pArASchivA

Valorile României – valori europene„Un popor nu se caracterizează atât

prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai alesprin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”

Friedrich Nietzsche

n Eveniment

Într- un Chişinău aflat în preajma alegerilor, înorăşelul academic din preajma televiziunii naţiona-le, la Biblioteca Ştiinţifică Centrală „A. Lupan” aAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, a avut locconferinţa- eveniment valorile româniei – valorieuropene. Amfitrionul nostru, acad. Vasile Bahnarua început această memorabilă şi frumoasă conferin-ţă, menţionând că ea se derulează în cadrul proiectu-lui valorile româniei – valori europene, sprijinit deMinisterul Afacerilor Externe – Departamentul Poli-tici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, pro-iect realizat de Asociaţia Contemporanul şi revistaContemporanul, în parteneriat cu Academia de Şti-inţe a Moldovei, Institutul de Filologie al Academieide Ştiinţe a Moldovei, Biblioteca Naţională a Repu-

blicii Moldova, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „A.Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi LiceulAcademiei de Ştiinţe a Moldovei.

Proiectul propus de Asociaţia ContemporanulMAE – DPRRP face parte din aria de interese priori-tare ale Programelor Departamentului Politici pen-tru Relaţia cu Românii de Pretutindeni. Participan-ţii la conferinţă – Aura Christi, acad. Mihai Cimpoi,

acad. Vasile Bahnaru, Alexe Rău, Aliona Tostogan şiacad. Nicolae Dabija – s- au referit la revista Contem-poranul ca la una dintre cele mai vechi şi prestigioa-se publicaţii româneşti, care în ultimele mai bine dedouă decenii şi- a axat activitatea pe păstrarea şi rea-firmarea identităţii culturale a românilor de pretu-tindeni, promovarea valorilor culturale şi spiritualeale românilor de pretutindeni, a creaţiilor şi specifi-cului acestora în România şi peste hotarele ţării.

Majoritatea participanţilor au vorbit, întrealtele, numerosului public de liceeni şi studenţi des-pre criza identităţii, despre podurile de flori transfor-mate în poduri de carte, despre golul de carte româ-nească, ce rămâne o problemă majoră, soluţionată,an de an, parţial, datorită Bibliotecilor judeţene dinRomânia şi datorită sprijinului acordat de Departa-mentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretu-tindeni. Cu toate acestea, susţinea cu tristeţe acad.Nicolae Dabija, bibliotecile din Moldova rămândeocamdată a fi depozite de maculatură, alcătuitădin cărţile în alfabet chirilic, adunate pe parcursulocupaţiei sovietice, titluri pe care nu le mai citeştenimeni. În timpul dezbaterilor, rolul central l- audeţinut valorile României. Invitatul special a fostAura Christi, poet, romancier, eseist, publicist şitraducător.

După ce i- a reproşat scriitoarei că a cam uitatstrăzile capitalei Moldovei, Mihai Cimpoi a avutcuvinte frumoase la adresa Aurei Christi şi s- a refe-rit la cele întâmplate sub auspiciile Academiei deŞtiinţe a Moldovei ca la un eveniment de anvergurănaţională. Acad. Mihai Cimpoi a vorbit detaliat des-pre vechea şi prestigioasa publicaţie, fondată la1881, la Iaşi, menţionând faptul că pe coperta revis-tei Contemporanul se află subtitlul Ideea Europea-nă, adăugat de acad. Nicolae Breban în primăvaraanului 1990. Prin acest subtitlu roamncierul a datdirecţia în cultură a acestei publicaţii, transformateîn una dintre cele mai puternice reviste din Româ-nia. După cum se ştie, Republica Moldova a încheiatcu Uniunea Europeană un acord de aderare. În acestsens, Contemporanul devine – inclusiv în Moldova –un instrument de promovare a valorilor româneşti încondiţiile unei crize a valorilor şi a modelelor. Dom-nul profesor a vorbit elogios despre destinul AureiChristi, poetă născută la Chişinău şi stabilită de maibine de două decenii la Bucureşti. Aura Christi înles-neşte comunicarea şi promovarea valorilor de peambele maluri ale Prutului în condiţiile în carecomunicarea dintre cele două maluri ale Prutului edificilă şi, nu rareori, bruiată. Domnul profesor s- areferit la debutul de acum treizeci de ani ca ziarist şica poet, susţinând că, la ora actuală, prin cele pestetreizeci de cărţi publicate în ţară şi în străinătate,Aura Christi este unul dintre cei mai importanţiscriitori din contextul românesc, cu rezonanţăeuropeană. Prof. Mihai Cimpoi n- a trecut cu vederea

32

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

genurile abordate de autoarea volumului împotrivamea, nici personajele din ciclul romanesc în patruvolume, vulturi de noapte, personaje care sunt, deobicei, artişti, creatori, oameni ai cărţii. În eseurilesale de excepţie despre Dostoievski şi Nietzsche esteabordată – dintr- un unghi heiddegerian – o temămajoră: suferinţe. dostoievski – nietzsche. elogiulsuferinţei este titlul unei cărţi fundamentale, care avăzut lumina tiparului relativ recent, la EdituraAcademiei.

Poetul Nicolae Dabija a vorbit îndelung despreintegrarea Republicii Moldova în Uniunea Europea-nă, susţinând că vom intra în Uniunea Europeană cuvalorile noastre culturale. Ne vom integra în Uni-unea Europeană cu Mihai Eminescu. Ne vom integraîn Uniunea Europeană cu cartea lui Mihai Cimpoidespre Mihai Eminescu, pentru că e vorba de o carteunică despre personajele poetului nostru naţional.Alte valori? George Botezatu, Eugen Coşeriu – unuldintre cei mai mari lingvişti. Ne vom integra în Uni-unea Europeană cu sculptorul Constantin Brâncuşi,numit de oamenii de cultură din străinătate Con-stantin Brancusi. Ne vom integra şi cu cel mai marestilist al limbii franceze, Emil Cioran. Cu GrigoreVieru, cu Eugen Doga ne vom integra. Cu poeziaAurei Christi.

În condiţiile unei feroce crize identitare, acad.Nicolae Dabija consideră că poezia română este unadintre cele mai bune care se scriu, la ora actuală, înlume. Or, această poezie este aproape necunoscută înEuropa.

Nu este mai puternică ţara care are mai multetancuri. Este mai puternică ţara care are mai multebiblioteci. Nu este mai puternică ţara care are maimulţi generali, ci ţara care are mai mulţi cărturari.Nu este mai puternică ţara care are mai mulţi sol-daţi, ci ţara care are mai mulţi cititori. Vom fi săraciatâta timp cât nu vom iubi cartea. Când vom vorbicorect româneşte, când ne vom cunoaşte istoria şimarii noştri înaintaşi, vom scăpa de sărăcie. În japo-nia – una dintre cele mai puternice ţări ale lumii,puternice din punct de vedere economic – 80 % dinpopulaţie are studii superioare. În SUA – 60 %. ÎnRepublica Moldova – 8 %, din care 4 % a şi plecatpeste hotare. Suntem săraci pentru că nu ne cunoaş-tem istoria, trecutul, cultura şi pentru că plecăm deacasă.

În acest context, al unei crize generalizate,Aura Christi rămâne a fi un scriitor – de altfel, sin-gurul – care a experimentat pe cont propriu cum săse adapteze scrisului românesc un scriitor din Basa-rabia. Şi a reuşit – Aura Christi este scriitor român– deşi ştiu că nu i- a fost uşor. În acest sens, AuraChristi este un prim sol într- un context în care uniiscriitori români refuză să ne primească acasă, în lite-ratura română. În această ordine de idei, Mihai Cim-poi îl citeaza mereu pe Alexei Mateevici, care a spuscă suntem o singură literatură.

Aura Christi este un ambasador al culturii dinRepublica Moldova la Bucureşti.

Ctitorul Bibliotecii Naţionale a RepubliciiMoldova, Alexe Rău, i- a făcut un elogiu incitantunuia dintre maeştrii Aurei Christi, filosoful Frie-drich Nietzsche, un mucenic al cunoaşterii, un filosofşi profet, care, aidoma lui j.W. Goethe, visa o Euro-pă unită din punct de vedere cultural, şi a felicitat- ope Aura Christi pentru modul exemplar în carereprezintă Basarabia în contextul culturii româneştişi în Europa. Aducând Contemporanul în Basarabia,scriitoarea, de fapt, aduce Europa acasă.

Periplul făcut de Alexe Rău prin europenizareabibliotecilor din Basarabia a fost extrem de instruc-tiv. Astfel, alături de Biblioteca Naţională a Româ-niei, Biblioteca Naţională a Moldovei e membră aAsociaţiei Bibliotecilor Naţionale ale Europei.Împreună cu bibliotecile din statele europene, biblio-teca nr. 1 din Moldova lucrează la realizarea unuiproiect ce constă în digitalizarea titlurilor apărute înformat clasic. Sub auspiciile acestui proiect, Bibliote-ca Naţională a Republicii Moldova a digitalizat dejapeste trei mii de titluri. Un avantaj evident al folosi-rii cărţii şi în format ebook constă în faptul că aces-tea beneficiază de un public incomparabil mai larg şiastfel sunt păstrate cărţile rare din fondul de aur alBibliotecii.

Aura Christi a vorbit cu o emoţionantă nostal-gie despre copilăria şi adolescenţa ei, despre familiaei, despre faptul că s- a format în albia literaturiiruse şi franceze, şi cu toate acestea se bucură de fap-tul că prin cărţile ei aparţine culturii române. Poetaa vorbit despre pădurile de mesteceni, precum şi des-pre stâlpii primei sale tinereţi: Aleksandr Puşkin şiMihail Eminescu. Despre cărţile lui Mihai Cimpoi,ale lui Grigore Vieru şi Nicolae Dabija, cu care acrescut. Despre mişcarea de renaştere naţională,numită de poetă revoluţie identitară, care a avut cascop eliberarea de sub jugul ocupaţiei sovietice şirevenirea la haina firească a limbii române: grafialatină. Printre protagoniştii acelei revoluţii s- auaflat Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Grigore Vieru,

Vasile Bahnaru, Leonida Lari, Doina şi Ion AldeaTeodorovici şi alţi câţiva intelectuali care, la începu-tul anilor nouăzeci, adunau în Piaţa Marii AdunăriNaţionale sute de mii de români; de altfel, DoinaAldea Teodorovici i- a fost colegă Aurei Christi, care aabsolvit Liceul teoretic român- francez „Gh. Asachi”din Chişinău. Atunci, în data de 27 august 1991, întimp ce se prăbuşea imperiul soviectic, RepublicaMoldova a devenit un stat suveran. Eliberarea, în1991, de sub jugul ocupaţiei sovietice este, de bunăseamă, un moment crucial pentru destinul Basara-biei, un moment istoric recunoscut de ONU.

De altfel, acest pământ românesc, leagăn alcivilizaţiei antice cucutene – una dintre cele maivechi din Europa – se află, la ora actuală, în epicen-trul câtorva aniversări. Relativ recent s- au împlinitdouă secole de ocupaţie rusească şi sovietică (1812),în timpul căreia acest pământ a fost intens rusificat;după cum se ştie, şi în prezent Federaţia Rusă exer-cită o presiune evidentă asupra acestui stat, aflat lamarginea Europei, prin menţinerea – în pofida pro-misiunilor de a le retrage – trupelor Armatei a 14- aîn Transnistria. Presiunea se vede şi se simte nunumai din cauza războiului din Crimeea. Chişinăulelectoral este invadat de afişe cu Vladimir Putin. Seapropie aniversarea a 75 de ani de când – urmare aPactului Ribbentrop- Molotov – imperiul sovietic aocupat Basarabia (1940). Se apropie aniversarea a osută de ani de la Marea Unire (1918). Ne apropiemde aniversarea a 25 de ani de libertate a RepubliciiMoldova (1991). Întrebarea este: ce vom face în con-tinuare cu această libertate? Ce vom face cu valorilenoastre în contextul în care – prin complicitatea unorintelectuali care au trădat – locul unei ideologii deextremă stânga a fost preluat de o altă ideologie, unfel de neoliberalism brutal, aplicat fără nuanţe,numit de oportuniştii postcomunişti fie politicăcorectă, fie globalizare interpretată abuziv, fie pos-tmodernism instrumentalizat şi folosit ca armă înrevizionismele de după 1989?

Scriitoarea e de părerea că ne aflăm la o răs-cruce. O răscruce marcată de o gravă criză a identi-tăţii, de o criză a valorilor şi modelelor. Lucrurilearată grav şi dat fiind valul consumismului şi aldecadenţei ajuns şi în ţara lui Eminescu, Arghezi,Bacovia, Rebreanu, Blaga şi Iorga – realitate, la carese adaugă mişcarea naţională anticomunistă instru-mentalizată în proporţii ce dau de gândit. Ceînseamnă România în aceste circumstanţe?; cândspun România, eu am în vedere şi Basarabia – loculîn care m- am născut şi m- am format. Papa Ioan Paulal II- lea a spus că România este Grădina MaiciiDomnului. România înseamnă Constantin Brâncuşi,Mihail Eminescu, Tristan Tzara, Emil Cioran,Eugen Ionesco, Paul Celan, Mircea Eliade – numeimportante, cunoscute în lume, dăruite culturii uni-versale de România. Acestor nume de rezonanţă li seadaugă George Bacovia, Tudor Arghezi, LucianBlaga, Paul Goma, Nichita Stănescu, Nicolae Bre-ban, Augustin Buzura, Dumitru Radu Popescu, Ilea-na Mălăncioiu şi alte nume marginalizate, de circa25 de ani, în ţara mea.

Devine din ce în ce mai limpede că e nevoie deo nouă revoluţie a poeţilor. De o nouă mişcare paşop-tistă e nevoie: o mişcare revoluţionară, care să nesudeze de aceşti stâlpi ai naţiunii române – care auconservat europenitatea culturii noastre – şi să neaducă, firesc, pe făgaşul unei renaşteri naţionale. Enevoie de un impuls care să ne facă apţi de acel saltvital în fiinţa naţională.

Evenimentul s- a încheiat cu o surpriză: unemoţionant recital susţinut de Aura Christi, o dona-ţie de carte românească – donaţie care nu e primafăcută de Asociaţia Contemporanul, Editurile Con-temporanul şi Ideea europeană – şi o şedinţă deautografe.

Adrian Preda

parteneri de proiect: Ministerul Afacerilor Externe –Departamentul Politici pentru Relaţia cu Românii de Pre-tutindeni, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Institutul deFilologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, BibliotecaNaţională a Republicii Moldova, Biblioteca Ştiinţifică Cen-trală „A. Lupan” a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, LiceulAcademiei de Ştiinţe a Moldovei, Academia Română, Edi-tura Academiei Române, Fundaţia Culturală Ideea Euro-peană, Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor(ARPE; peste 35 de edituri şi reviste membre) ş.a.

parteneri media: literatură şi artă, APTR, libraria-pentrutoti.ro, agentiadecarte.ro, Fundaţia Dignitas, RadioRomânia, Asociaţia Revistelor, Publicaţiilor şi Editurilor(ARPE) etc.

Proiect realizat cu sprijinul MinisteruluiAfacerilor Externe –

Departamentul Politici pentru Relaţia cuRomânii de Pretutindeni

AurA chriSti, AlExE rău, vASilE BAhnAru

BiSEricA Sf. tEoDor tiron - ciuflEA

vASilE BAhnAru, mihAi cimpoi, nicolAE DABijA

cAtEDrAlA mEtropolitAnă

mânăStirEA DE lA hAncu

chiŞinău. univErSitAtEA DE StAt Din molDovA

33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

Îmi închei prin acest articol tripticul evocă-rii celor trei Alexandri, sculptorii Nancu,Ciutureanu şi Grosu, dedicându- i ultimu-lui dintre ei câteva gânduri pornite din

inimă şi de care ştiu că s- ar fi bucurat dacă le- ar fiputut citi el însuşi într- o zi de toamnă târzie, ca ceade astăzi, în care scriu (14 noiembrie 2014). Nune- am cunoscut toamna, ci în plină vară a anului1997, doar că în anotimpul frunzelor ruginite ne- amîmprietenit, undeva, într- un loc izolat de lume, pemalul canalului Dunăre- Marea Neagră, în timpulunei mai puţin obişnuite tabere de sculptură, de fapto campanie socio- artistică: programul „Habitat şiArta în România”. Nu doar că au trecut de atunci 17ani, că s- a schimbat şi secolul şi mileniul, amsentimentul că s- a petrecut ceva cu mult mai drama-

tic: o lume încă străbătută de razele speranţei a fostînghiţită de ape nămoloase. Era lumea noastră, acelor care puteam visa şi o făceam fără reţinere,închipuindu- ne că gestul creator ar reuşi să transfor-me viaţa tuturor. Era lumea artiştilor cu generozita-te şi har, lumea unor autentici cavaleri la CurteaFrumuseţii.

Pe Andi, cum îi spuneau prietenii, l- am cunos-cut şi ca artist dar şi ca profesor înzestrat cu seriozi-tate şi cu umor, manifestate simultan în relaţia luicu ucenicii. Fiindcă am ucenicit pe lângă el la Basa-rabi, pe malul canalului, în curtea Motelului Debar-cader, unde se zămisleau din metal şi calcar de Sitor-man lucrări de artă monumentală gândite ca centrimodelatori ai unor spaţii insalubre dintre cartierelede blocuri comuniste. Andi Grosu m- a învăţat săcioplesc piatra, am mai spus- o, dar aceea a fost maimult decât o lecţie de măiestrie, a fost o lecţie deviaţă.

Înainte de a încerca să condensez multelegânduri care s- ar putea rosti despre creaţia luiAlexandru Grosu, îmi place să- mi amintesc cât dehâtru era acest bucovinean eşuat în capitală, retrac-til în faţa imposturii şi a slaveideşarte, izolat în atelierele salede creaţie (fiindcă a schimbatmai multe sedii ale acestora) caîn adevărate sanctuare undedoar cu „certificat” de bunăpurtare putea pătrunde cineva.Îmi place să- mi amintesc cemult am râs împreună cu el şicu prietenii noştri de multele şisăratele lui glume şi cimilituri,ce bucurie trăiam în atmosferaimposibil de regăsit din atelie-rul lui, în ce festin se tranfor-mau gustările cu cartofii copţiîn cuptor, slănina şi ceapă,însoţite de cafelele fierte pereşou.

Iată câteva dintre acelemomente, aşa cum mi- au reve-nit în memorie în ziua treceriilui Alexandru Grosu dintre noi:

„Bate mai rar, chinui pia-tra!” Prima lecţie de cioplit înparcarea de pe malul Canalu-lui. „Acum vezi ce faci cupiatra, că doar n- o să o pisezi petoată, aşa”. A doua lecţie de cioplit. „Împriete -neşte- te cu piatra”, a treia lecţie. „Uite, sculele asteamici erau pregătite pentru tine!” Predestinare. Tu

m- ai învăţat să cioplesc, săn- am trac, să iubesc sculelede sculptor, calcarul deSitorman. Când mi- a fostgata lucrarea moşită de tine,că nu degeaba i- am zis„Maternitate”, am izbucnit înplâns. M- ai luat binişor pedupă umeri şi m- ai condusspre ponton ca să nu mă facde râs în faţa sculptorimiiviteze ce asista la momentulnaşterii primei mele lucrări.

Când ciopleai, cloaţemici de piatră săreau din şpiţşi ţi se opreau în barbă. Şiacolo rămâneau. Imagineaasta n- am s- o uit niciodată.Cum n- a uitat- o nici pelicula filmată de Dan Romeo,colegul meu din TVR, la Basarabi. Aveai alături, chi-tite cu rost, pe piatra în transformare, pachetul deCarpaţi, sticla cu vin alb de Murfatlar şi casetofonuldin care curgea lină, domoală, liniştitoare, muzicalui jj. Cale, pe care- l ascult acum în amintirea ta.

„A venit iarna, uite, omul alb face focul!” Eranoiembrie, târziu, la Basarabi. Dăduse bruma pesteierburile de pe malul Canalului Dunăre- MareaNeagră. Curăţam peştele adus de Tora Pastuh casă- l frigem cu năduf şi să ne bucurăm că lucrărileerau amplasate, că trei luni de muncă în cele maiaustere condiţii îşi găseau împlinirea şi locul. Ammâncat o genială ciorbă de peşte şi apoi peşte fript,şi am băut vodcă proastă, strânşi unul în altul, toţicei din tabără, într- o comuniune care nu s- a mairefăcut niciodată după.

Într- o zi de octombrie a anului de graţie 1997împlineam 33 de ani. Voiam să fiu cu voi, laBasarabi. Angela Bocu m- a aşteptat în gară, laConstanţa, şi m- a adus pe seară cu maşina la Mote-lul Debarcader. Pe întuneric am ajuns. Când am des-chis uşa, în holul mare, trona pe un postamentsculptura colectivă pe care mi- o croiserăţi toţi, dincalcar de Sitorman şi metal. Era împodobită cu florisălbatice şi ciulini de Dobrogea. În piatră erau înfip-te două bare metalice sudate în forma numelui meu:Luiza. Iar punctul pe I- ul din fier era o bucăţică decalcar. Am lucrarea acum, aici, lângă mine, dar s- apierdut punctul de pe I. Nu întâmplător, cum nimicnu e întâmplător. Punctul de pe I aţi fost voi.

„Păi, da, tu ai pile în televiziune. Pe tine te- aumachiat, te- au coafat, te- au dat cu pudră. Mie mi- aidat aşa de două ori cu pămătuful pe chelie şi gata!”Cuvintele cu care voiai să- ţi ascunzi emoţia întâlni-rii cu Iosif Sava şi a „Seratei” în direct unde se ticlui-

se şi primul tău vernisaj, în…direct la TVR.

Iar acum voi face o trece-re abruptă spre sculptura luiAlexandru Grosu. S- a mani-festat plenar, ca artist, în celemai cunoscute tabere de crea-ţie de dinainte de 1989, dar şidupă. A lucrat în toate mate-rialele destinate sculpturii, cuegală dăruire, dar a rămasprofund ataşat de lemn. Îmispunea că lemnul pulsează deviaţă şi că el încearcă să- lmenţină viu, nu să- l ucidă.Meşteşugul cioplitorilor ţăranise conjuga în arta lui Alexan-dru Grosu cu ştiinţa şi măies-tria artistului şcolit. Era iubi-tor de lectură şi melomanîmpătimit. Pentru el chiar şisunetele uneltelor care loveauîn piatră sau lemn, spre a înlă-tura materia şi a scoate lalumină forma, erau muzică.

A lucrat şi plastică mică,sculptură de atelier, mixând

materialele sau aplecându- se doar asupra unuia din-tre ele, fie că era vorba despre piatră, lemn saubronz. A avut etape distincte în viaţa lui de artist. O

vreme a fost obsedat deforma unui cal pe care l- acioplit în felurite ipostaze,studiindu- i, totodată anato-mia extraordinară a muşchi-lor şi tendoanelor, apoi a cio-plit portrete elegante şi mis-terioase de femei, în compo-ziţii din marmură cu intarsiimetalice. A avut şi o serie delucrări cu personaje ce încer-cau să sfideze legile gravita-ţiei. Iar bronzurile şi le şlefu-ia şi patina cu deosebităaplecare. Aprecia texturile,nu neglija niciodată nicisuprafeţele, nici unghiurilemultiple din care poate fi

receptată o lucrare de artă în trei dimensiuni. Clasicşi extrem de modern, în acelaşi timp, AlexandruGrosu a fost un magician al formei şi unul dintre ceimai mari sculptori contemporani. N- am nici o îndo-ială şi nici o reţinere când afirm aceasta. Am spus- oşi în timpul cât mai era pe aici. Nu puteai să nurămâi impresionat de talentul acesta ardent, capabilsă creeze lumi paralele şi să pună în acord, într- osingură lucrare, surse străvechi de inspiraţie cu oviziune aflată în deplin acord cu timpul său.

Indiferent din ce ar fi fost născute lucrările luiAlexandru Grosu, cu toate poartă asupra lor peceteade neconfundat a unei personalităţi creatoare cutotul distincte. În multitudinea formelor ei, viaţa areprezentat pentru acest sculptor profund dăruitprofesiunii sale sursa de inspiraţie primă. De aceea,interpretarea trupului şi a chipului omenesc şi- agăsit în opera lui Alexandru Grosu un loc central. Ointerpretare căreia nu i- a lipsit nici tragismul, darnici umorul, cu graniţe nu de puţine ori mişcătoare.

Alexandru Grosu s- a lăsat cucerit şi de câtevaexperimente artistice, în zona materialelor necon-venţionale. A realizat o sculptură în stuf, la Muri-ghiol, dedicată bunului său prieten, sculptoruluiVasile Ivan, căruia îi aparţinuse ideea unei tabere de

sculptură în… stuf, fără a- şi mai putea vedea împli-nit gândul. A lucrat împreună cu câţiva arhitecţi şialţi sculptori case din lut, lemn şi stuf la CapulDoloşman, judeţul Tulcea, trăind în condiţii extre-me, primind astfel să experimenteze un mod de viaţăarhaic. A fost deschis şi spre trecut şi spre viitor.

Din păcate, lumea de după 1989 n- a mai avutnici un fel de interes pentru artă, de orice fel ar fifost ea. S- au creat mici enclave care au rezistat noi-lor forme de impostură pe cât le- a stat în putinţă.Apoi, rând pe rând, sculptorii mai ales, au început săiasă din scenă.

Andi m- a ajutat să restaurez o lucrare monu-mentală a lui Alexandru Nancu pentru expoziţiaretrospectivă din 2013. În acelaşi an s- a străduit să- icioplească o cruce lui Alexandru Ciutureanu. Ultimalui lucrare, fără ca Andi Grosu să fi fost un religiosexplicit, a fost un Christ monumental din bronz,modelat tot în amintirea lui Lisandru Ciutureanu,cu o gingăşie emoţionantă.

Parcă s- ar fi pregătit pentru marea plecare şiîntâlnirea cu prietenii lui cei mai dragi.

Ştiu eu că Dumnezeu îi iubeşte pe artişti. Multde tot, şi le iartă ezitările, îndoielile, alunecările.Ştiu eu. Aşa cum, mult de tot Îl rog şi eu acum să neierte nebuniile acelei tinereţi coapte, frumoase, plinede trăire sinceră. Cum Îl rog să vă odihnească pe toţiîn pace, pe malul unui Canal neasemuit de frumos,punându- vă în mâinile voastre pricepute uneltele cucare să ciopliţi în veşnicie spre slava Lui. r

Luiza BarcanUn magician al formelor – Alexandru Grosu

Ştiu eu că Dumnezeu îi iubeşte peartişti. Mult de tot, şi le iartă ezitările,

îndoielile, alunecările. Ştiu eu. Aşacum, mult de tot Îl rog şi eu acum să ne

ierte nebuniile acelei tinereţi coapte,frumoase, pline de trăire sinceră. CumÎl rog să vă odihnească pe toţi în pace,

pe malul unui Canal neasemuit defrumos, punându- vă în mâinile voastrepricepute uneltele cu care să ciopliţi în

veşnicie spre slava Lui.

n Cronica plastică

34

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Îndreptate nemilos spre cei care au provo-cat în 2008 criza de pe Wall Street, dupăcum am văzut în două dintre cele douămai bune filme din 2013 (lupul de pe Wall

Street de Martin Scorsese şi Blue jasmine de WoodyAllen) săgeţile satirice ale cinematografuluiamerican s- au reorientat anul acesta înspre propriulmediu, în două dintre cele mai bune producţii, hărţicătre stele/maps to the Stars de David Cronenbergşiprădător de noapte /nightcrawler de Dan Gilroy.

Sigur că într- un fel e normal să se prelungeas-că o tendinţă a vârstei moderne a filmului, autorefle-xivitatea. Constatăm deseori că problematizareareprezentării mediului a devenit, azi, o practicăgeneralizată, dar cu obiective estetice şi narativediferite faţă de primele decenii ale existenţei sale,când incursiunea în culise era un pretext de a des-crie o lume exotică. Această tendinţă accentuată deautoportretizare numită de Gilles Lipovesky şi jeanSerroy „imaginea- distanţă1” în cartea lor ecranulglobal nu ar fi decât „o formă de distanţare cogniti-vă2”, necesară pentru a antrena o reflecţie asupracinematografului. Filmele rezultate sunt, după ceidoi, „o interogaţie a celei de- a şaptea arte asupralegăturilor sale cu realitatea şi cu imaginile pletori-ce ale epocii, asupra raporturilor sale cu Istoria şi cuistoria sa, asupra specificităţii sale şi asupra loculuisău într- o lume care se virtualizează3”.

Tendinţa autocritică, în continuă creştere de laBulevardul amurgului (1951) de Billy Wilder încoa-ce, ajunge azi la accente vitriolant satirice în celedouă filme amintite. Ceea ce le aseamănă este o cali-tate remarcată de Andras Bálint Kóvacs în cartea sade referinţă Screening modernism în legătură cupeliculele autoreflexive cu adevărat reuşite, care„reprezintă procesul de realizare a filmului maidegrabă ca pe un teren specific pentru relaţii umanedecât ca un mediu neutru sau un dispozitiv tehnic4”.

Acest adevăr este pe deplin probat de hărţicătre stele, unul dintre cele mai acide portrete aleHollywoodului făcute vreodată. Descrisă cu sarcasmşi cu plăcerea detaliului clinic (scenariul Bruce Wag-ner), decăderea unei vedete care se vede margina -lizată îndepărtându- se de standardele tinereţiiaduce aminte şi de Bulevardul amurgului, dar şi deCe s- a întâmplat cu Baby jane de Robert Aldrich.Legătura cu primul dintre ele este sugerată de flir-tul stelei în cădere liberă, Havana Segrand (julian-ne Moore), cu un şofer multitasking (Robert Patti-son), în acelaşi timp actor şi scenarist. Iar analogiacu celălat este indusă de studiul asupra condiţieiadolescentului- vedetă, un june de 13 ani trecut dejaprin dezintoxicare (Evan Bird) şi prin relaţia deatracţie- ură cu sora sa. Povestea Havanei, care facetotul pentru a fi distribuită într- un remake după unfilm din anii 50 unde juca mama ei, dispărutăîntr- un incendiu, actriţă pe care o acuzase de abuzsexual, este dublată de povestea familiei adolescen -tului- star, cu un tată terapeut specializat în trata-mente alternative, domnul Stafford (john Cusak),un confesor al vedetelor şi o vedetă mediatică intenspromovată pentru cărţile sale. Probabil că julian

Moore, de patru ori nominalizată la Oscar pentrurolurile sale din Boogie nights (1997), the end of theadventure (2000), orele (2002) sau Far from heaven(2003) va câştiga în 2015, cu rolul din maps to theStars, un Glob de Aur sau o statuetă de aur, merita-te pentru felul cum compune o femeie disperată,capabilă de orice pentru a- şi păstra poziţia pe firma-mentul vedetelor. Dansul ei sălbatic de bucurieatunci când aude că a murit copilul rivalei sale larolul mult visat e o scenă antologică şi sinistru

emblematică pentru amoralitatea unui sistem undesuccesul poate fi obţinut pe orice căi. După ce a stu-diat cu oarecare voluptate minţi tulburate în a dan-gerous method (2012), Cronenberg explorează dinnou în zonele cele mai întunecate ale psihicului

uman şi nu se teme să recurgă la tropi ai melodra-mei precum coincidenţele şi relaţiile incestuoaseinvoluntare urmărind destinul adolescentului- stardebusolat, cu o soră schizofrenică ce vrea neapăratsă se mărite cu el, repetând vina tragică a părinţilorlor, fraţi de sânge. Probabil că acest abuz de situaţiimelodramatice diminuează admiraţia fanilor obiş-nuiţi ai lui David Cronenberg, care supralicitează înzona bizareriei şi a grotescului, mai riguros stăpâni-te în mai vechile dead ringers (1988), musca (1986),sau mr. Butterfly (1993). Cu toate excesele sale,hărţi către stele este o bine plasată în context satirăa obsesiei succesului, o alegorie plină de miez despreamoralitatea metodelor de supravieţuire în atenţiaHollywoodului.

Tot despre amoralitatea mijloacelor de parve-nire pe calea succesului cucerit graţie camerei de fil-mat este vorba şi în prădător de noapte, debutul în

regie al scenaristului Dan Gilroy. El porneşte, dinfericire, de la un foarte bun scenariu despre un junevag dereglat psihic, transformat peste noapte din hoţmărunt de sârmă de cupru în cameraman specializatîn filmarea incidentelor nocturne soldate cu morţi,reperate urmărind ilegal staţia de radio a poliţiei. Caşi hărţi către stele, filmul lui Gilroy se sprijină seriospe interpretarea inspirată a unui actor, în cazul defaţă jake Gyllenhall, deja nominalizat la Globurilede Aur şi la Oscar. Actorul afirmat graţie cow -boy- ului gay jucat în Broakback mountain de AngLee satisface normele nescrise ale rolurilor oscariza-bile care cer sacrificii pentru metamorfoza fizică. Ela slăbit serios, devenind un slăbănog numai ochipentru a- l portretiza pe Lou Bloom, un bărbat singu-ratic autoeducat prin lectura de cursuri de antrepre-noriat pe internet, care respectă fanatic regulile dereuşită învăţate acolo. El nu are nicio dilemă eticăatunci când aranjează cadavrele în poziţii „mai dra-matice” sau când ascunde probe ale crimelor, ajun-gând la locul crimelor înaintea poliţiei. De altfel,Lou, care se laudă că învaţă repede, nu face decât săpreia din mers sugestiile producătoarei Nina, de laun post local în căutare disperată de audienţă, careîl învaţă că subiectul cel mai bun „e o femeie cu gâtultăiat care aleargă ţipând”. Dacă aceasta nu- i iese încale, Lou se descurcă, împreună cu asistentul său, săprovoace o intervenţie a poliţiei împotriva unordealeri de droguri într- un loc public, asezonată cuîmpuşcături şi urmăriri pe care are grijă să le filme-ze din unghiuri spectaculoase. Folosind inserţia dematerial video, mizând pe diferenţa suporturilor(analogic şi digital), filmul lui Dan Gilroy forţeazăexpresivitatea imaginii- distanţă în scop critic. Bunaîntrebuinţare a procedeului confirmă părerea tan -demului Lipoveski- Serroy că ea „ne permite, con-form procedeului însuşi al ironiei, să auzim şi săvedem şi altceva decât ceea ce se spune şi se arată5”.Într- adevăr, prădător de noapte nu ne arată numaidegradarea morală a unui individ obsedat de succes,ci şi cinismul generalizat al unui întreg sistem, diso-

luţia morală a unei profesii de obicei elogiată pentrucă aduce adevărul pe ecran. r

note:1. Gilles Lipovesky, jean Serroy, ecranul glo-

bal, Ed Polirom, 2008, p.118.2- 3. Gilles Lipoveski, jean Serroy, 2008, p.1274. Andras Balint Kovacs, Screening modernism

european art Cinema 1950- 1980, The University ofChicago Press, 2007 , p. 228

5. Gilles Lipovesky, jean Serroy, 2008, pp. 128

Dana DumaSatiră şi autoreflexivitate

Constatăm deseori că problematizareareprezentării mediului a devenit, azi,

o practică generalizată, dar cuobiective estetice şi narative diferitefaţă de primele decenii ale existenţei

sale, când incursiunea în culise era unpretext de a descrie o lume exotică.

MaPs To THE sTaRs, juliAnnE moorE

PRăDăToR DE noaPTE

35

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

Pentru a 24- a oară, Asociaţia Profesio-niştilor de Televiziune din România(APTR) a acordat, recent, premiileanuale destinate celor mai valoroase

programe ale micului ecran românesc. În paginileacestei reviste, am scris, an de an, în ultimele (des-tul de multe) ediţii, despre aceste premii, comenta-riul de faţă este consacrat şi el premianţilor miculuiecran din 2014, numai că, de data aceasta, spredeosebire de anii precedenţi, când am relatat „dinexterior”, sunt pus în situaţia de a vorbi dinlăuntru,deoarece organizatorii mi- au făcut bucuria şi onoa-rea de a mă include în juriul competiţiei, unde amactivat alături de familiari ai Galei, scriitorul şi aca-demicianul Nicolae Breban, regizorul Dan Piţa,cineastul şi senatorul Sorin Ilieşiu, dramaturgulMihai Ispirescu, realizatorul TV (şi director al Galei)Lucia Hossu Longin, regizorul Dan Necşulea, preşe-dintele APTR. Gala de premiere APTR din decem-brie 2014, care a prilejuit un adevărat şi încântătorspectacol în sala „Media” a Teatrului Naţional dinBucureşti, a fost prezentată, în premieră, de minu-nata actriţă Medeea Marinescu.

„Marele Premiu” a revenit, de data aceasta,unui ciclu de emisiuni esenţiale realizate la TVR 2,consacrate „Anului Brâncoveanu” (când s- au împli-nit 300 de ani de la tragicul martiriu al familieiBrâncoveanu), un program substanţial, cu generoasesemnificaţii patriotice, cu o puternică încărcăturăemoţională, bazat pe o solidă şi complexă documen-taţie de epocă, la care au colaborat realizatori presti-gioşi precum Vasile Alecu, Filaret Acatrinei, GeorgesBoisnard, Cristian Amza, Radu Găină. Conceptulvizual care s- a numit „Anul Brâncoveanu” a însumat15 ample filme documentare, 50 de filme de 3- 5minute, reluări din arhivă, talk- showuri, unprogram complex şi – cum s- a mai spus – „un apel laveşnicie în vremelnicia românească”. Marele Premiua fost înmânat de către primarul general al Capita-lei, Dr. Sorin Oprescu. Un binemeritat „Premiu Spe-cial al juriului” a primit talentatul reporter Cristinaţopescu (prezentată în Gală de Sorin Ilieşiu) pentruemisiunea „Nimic fără Dumnezeu”, produsă de „LaFix Media Production”, un film impresionant carecuprinde şi un superb interviu cu Majestatea SaRegele Mihai. „Premiul de Excelenţă” a fost acordatseriei de mari reportaje propuse şi coordonate deCarmen Avram din ciclul „În premieră” de la „Ante-na 3”, care a cuprins, la această ediţie, reportaje pre-cum „Spioni de diamant” de Andrei Ciurcanu, „Ope-raţiunea străinul” de Carmen Moise, „Lungul drumspre casă” de Denisa Morariu, „România otrăvită” şi„Ne- au topit metalurgia” de Alex Netea, „Codrulfrate cu străinul” de Andrei Ciurcanu şi RomanaPuiuleţ, „Pradă sistemului” de yevgenya Kironaki, o„mână” de realizatori tineri şi înzestraţi, de forma-ţiuni diferite, dar uniţi prin acea nobilă pasiune adescoperirii „grăuntelui de aur” al adevărului deviaţă (am avut onoarea să- i prezint eu pe aceşti ini-moşi tineri realizatori la Gală). Cu îngăduinţa citito-rului îmi voi îngădui, aici, o paranteză. Am avutbucuria şi plăcerea, de pildă, să o cunosc pe una din-tre realizatoare, yevgenya Kironaki (mi- a fost stu-

dentă la secţia de regie a Facultăţii deArte „Geo Saizescu” din Universitatea„Hyperion”), o micuţă ucraineancă cumare suflet românesc, şi m- a cuceritcurajul său din filmele anterioare (şi- ariscat viaţa, de pildă, filmând înTransnistria!), m- a impresionat profun-zimea investigaţiilor sale reportericeşti,dezvoltatul său simţ de observaţie şispiritul său analitic. Închid paranteza.Filmele cu „marca” de prestigiu Car-men Avram din ciclul „În premieră”reprezintă, ne îndoios, un importanttele- eveniment cultural, moral- filosofic,antropologic, socio- politic şi civic dinultimii ani.

Premiul „One Man Show” din pal-maresul APTR 2014 a revenit lui Dra-goş Pătraru, care susţine, cu umor, iro-nie şi sarcasm, cu imparţialitate şicuraj civic rubrica „Starea naţiei” laTVR 1. Un „Premiu pentru DocumentarIstoric” a fost acordat unei harnice rea-lizatoare de la TVR Iaşi, Oana Lazărpentru emoţionantul portret cinemato-grafic „Anton Durcovici – Episcop şi

martir”. „Premiul pentru Documentar Social” arecompensat o înzestrată realizatoare a televiziuniinaţionale, Irina Păcurariu, care nu este la primulfilm dedicat dramelor românilor din exil, pentru oemisiune convingătoare, de imediată actualitate,„Exodul mamelor” (TVR 1). „Premiul pentru Docu-mentar de Artă” a revenit, de asemenea, unui filmaxat pe o tematică gravă, consacrat dispariţiei ire-mediabile a unei mari comori arhitectonice, „Comoa-ra pierdută – Mănăstirea Văcăreşti” de Ileana Plos-caru Panait şi Daniela zeca Buzura. Un „PremiuSpecial pentru Comunicare Online” a fost acordatCampaniei „Redu amprenta de carbon” realizată deAsociaţia Environ, Ambasada Republicii FederaleGermania şi Ambasada Marii Britanii la Bucureşti.„Premiul pentru Satiră TV” i- a revenit lui CristianVlad pentru programul „D- ale lu Mitică”, rezoneurulîntâmplărilor hazlii din respectivele schiţe cinemato-grafice fiind captivantul actor Mitică Popescu (pre-zentat, inspirat, la Gală, de dramaturgul Mihai Ispi-rescu). Unul dintre cele mai tulburătoare documen-tare ale întregii ediţii de premii APTR a fost „Grecia– Televiziunea publică în şomaj” de Maria Cristinaţilică de la TVR 1: autoarea, însoţită de operatorul

Daniel Chircioiu, a filmat „la faţa locului”, în Atena,momentul tragic al suspendării programelor televi-ziunii elene, descoperind, acolo, şi câţiva salariaţi deorigine română (printre care o harpistă înţeleaptă şivivace), evidenţiind şi pericolul major pe care măsu-rile arbitrare luate în Grecia l- ar putea reprezentapentru orice televiziune din lumea largă. Pe bunădreptate, „Premiul pentru Documentar Politic” arevenit acestui film profund şi rezonant. „Premiulpentru Condiţia Umană”, destinat emisiunilor careradiografiază anomaliile din societatea româneascăpost- decembristă – acordat în alte ediţii unor reali-zatori precum Alina Amza, Horia ţurcanu, DanCurean, Sanda Vişan – a recompensat de data aceas-ta pe Gabriela Baiardi, autoarea emisiunii „Mame lavârsta păpuşilor” (TVR Iaşi). „Premiul pentruTalk- Show Cultural” (înmânat de Marta MariaMocanu, director general BES România şi viceguver-nator Rotary) a fost acordat realizatoarelor EvelinePăuna şi Diana Pascal de la TVR 2 pentru emisiunea„Top Cultura”, cu participarea extraordinară a acad.Răzvan Theodorescu. În consecinţă, regizorul DanNecşulea a prezentat apoi noul premiu, acordat, pen-

tru „participare extraordinară”, academicianuluiRăzvan Theodorescu, prezent în trei dintre progra-mele distinse ale Televiziunii publice. Laureată a„Premiului pentru Talk- Show Politic” a fost Alessan-dra Stoicescu de la „Antena 3”, o prestigioasă reali-zatoare care, chiar dacă a intrat de două ori, doi anila rând, în mileniul III, ca şi alţi colegi de breaslă(sau tocmai de aceea!), şi- a condus dezbaterile dinemisiunea „Q & A” într- un mod foarte elegant, echi-librat şi substanţial. juriul a acordat şi un „Premiupentru Opera Prima”, regizorului de teatru VitalieLupaşcu pentru montarea TV „Roman teatral” deMihail Bulgakov la TVR 2, un spectacol original şiinteresant, cu Marius Stănescu, Mihai Constantin şiGeorge Ivaşcu în distribuţie; despre calităţile realeale acestui tele- play a vorbit, la Gală, regizorul DanPiţa. Aş face precizarea că exact în ziua şi la oradecernării acestor premii, la TVR 2 era programatăo nouă premieră a Teatrului TV, trasă spre film,piesa „Vinovatul” de Ion Băieşu ecranizată de jonGostin, şi în săptămâna anterioară a fost prezentatspectacolul „Canalul” de Corneliu Mihalache, dupăpiesa cu titlu omonim a lui Kincses Elemer, realizăripe care, dacă autorii montărilor vor, sperăm că vorparticipa la ediţia viitoare a Premiilor APTR „Pre-miul pentru Anchetă” a revenit programului „Clanu-rile umilesc fiscul” din ciclul „Asta- i România” de la„Kanal D”, o emisiune realizată de Ana Turda,Andra Panait, Mihai Ghiţă şi George Mihai din caream aflat, printre altele, că ferma lui Orwell s- amutat în România postdecembristă. „Premiul pentruEmisiune de Investigaţie”, acordat unui realizatorcare a cercetat cazuri devenite simbolice ale repre-siunii din comunism a fost acordat anul acesta reali-zatorului Adrian Ursu pentru „Cazul Liviu Babeş”din programul său „Secvenţial” de la „Antena 3”,povestea tragică a schiorului care şi- a dat foc pe opârtie de schi din Poiana Braşov; realizatorul a cău-tat şi a găsit unicul martor al tragicei întâmplări, unturist englez, adus, după 25 de ani, în studio, pentruo emoţionantă şi extrem de valoroasă depoziţie. Pre-miul a fost comentat, în mod cât se poate de firesc, deLucia Hossu Longin. Premiul „jean Louis Calderon”,un premiu pentru curaj civic instituit în 1999 a reve-nit de data aceasta realizatorului de la „Kanal D”Cristian Sabbagh pentru „Campanie Libia”. S- aacordat şi un „Premiu pentru Emisiune Sportivă,revenit autorilor emisiunii „Fenomenul Isle of Man-Tourist Trophy”; Cristina Şoloc şi Cătălin Şoloc de laTVR 2, doi realizatori TV preocupaţi consecvent de„magia moto”. „Premiul pentru Eseu” a mers către oprestigioasă realizatoare timişoreană, multiplupremiată de- a lungul anilor de APTR, Dite Dinesz,directoarea postului TVR Timişoara, autoarea unuiemoţionant portret cinematografic, al unui medicdăruit semenilor şi meseriei sale, un film de sufletintitulat „Ca- n cer”. Premiul „Eco Atitudine” arecompensat un film personal şi ataşant, „Mocăniţa– ultimul bastion către trecut” de Sebastian Secan dela „Kanal D”, pe un subiect abordat nu de mult, deasemenea cu succes, de Cristian Tabără. O altă dis-tincţie importantă, „Premiul pentru Emisiune deAnaliză Politică” a revenit unui eminent analist poli-tic, ale cărui puncte de vedere sunt mereu incitante,lui Radu Tudor de la „Antena 3”, şi emisunii sale„Punctul de întâlnire” pe care am apreciat- o mereupentru capacitatea de a spune lucrurilor pe nume. Înpalmares a existat şi un „Premiu pentru Film deAutor” (chiar dacă au existat multe alte „filme deautor” dintre cele amintite până acum), revenit emi-siunii „Testamentul lui Brâncuşi” de Cosmin Nico-lescu (Cinethronix – Travel Mix). S- a acordat şi un„Premiu pentru Emisiune de Cultură” (în palmares,de altfel, au predominat emisiunile culturale), primitde Miruna Moraru şi Virgil Diaconescu (TVR 2) pen-tru programul „Eminescu”, un premiu comentat deacademicianul Nicolae Breban, care n- a ezitat săaducă în discuţie şi speţa tristă şi tragică a detracto-rilor sublimului poet naţional. „Premiul pentruInterviu” a revenit lui Matei Georgescu (TVH) pen-tru „Arta respiraţiei”. 24 de premii au onorat,aşadar, ediţia 24- a a Premiilor Naţionale de Televi-ziune APTR, o manifestare culturală de anvergură,intrată într- o frumoasă tradiţie, care va împlini anulviitor vârsta Revoluţiei Române… r

Călin CălimanAPTR 24Premianţii micului ecran

Organizatorii mi- au făcut bucuria şionoarea de a mă include în juriul

competiţiei, unde am activat alăturide familiari ai Galei, scriitorul şi aca-demicianul nicolae Breban, regizorulDan Piţa, cineastul şi senatorul SorinIlieşiu, dramaturgul Mihai Ispirescu,realizatorul TV (şi director al Galei)Lucia Hossu Longin, regizorul Dan

necşulea, preşedintele APTR.

Am visat că eu şi Katerina eram înavion. Stăm întinşi complet dezbrăcaţipe mătasea paraşutei, învălmăşită şiboţită într- o saltea moale. Avionul

„Cessna” zboară, dar încotro şi cine îl pilotează nu seştie.

„Hai să ne jucăm de- a Omul şi Moartea!”,propune dintr- o dată Katerina.

Ea stă pe mine ca o amazoană, provocând o tul-burare plăcută prin jocul tremurător al unor muşchineştiuţi.

„Cum asta?”, întreb eu.„Foarte simplu. Tu te gândeşti de ce moarte ai

vrea să mori. Dacă eu ghicesc, tu mori!”„Şi dacă nu ghiceşti?”„Atunci mor eu…”.„Dar tu eşti Moartea!”„Şi ce dacă? Moartea este o formă specială de

viaţă. Ea se hrăneşte cu morţile oamenilor şi, dacănu primeşte hrană la timp, moare de foame... Aiînţeles, Iepurilă? Bine. Iar acum gândeşte- te!”

Eu mi- am strâns pleoapele, ca să măconcentrez şi să- mi plănuiesc mai bine moartea.Când am deschis ochii, nu mai era nici un fel de sal-tea de mătase, şi nici un avion. Era cazarma întune-cată, abia luminată de lună. Dincolo de fereastrăcântau greierii exact ca în Crimeea.

Ce mai vis! Dar totuşi ce moarte aş fi ales, dacănu m- aş fi trezit? De două ori am fost în pragul mor-ţii. […]

De dincolo de zidul cazărmii a ajuns un sunetciudat, un clănţănit metalic. Am ciulit urechile. Darzgomotul nu s- a mai repetat. La celălalt capăt alcazărmii, Grant îşi clefăia guma de mestecat chiar şiîn somn.

„Nu, mă gândeam eu, să fii ucis într- o reglarede conturi e o moarte rea. N- aş alege- o niciodată!”.

A doua oară a fost cât pe ce să mor în avion.Mamele miloase şi soţiile nechibzuite spun uneori:„Să zbori cât mai încet şi mai jos!”.

De fapt, cu cât viteza şi înălţimea sunt maimici, cu atât e mai periculos. Piloţii ştiu bine că avio-nul este mai greu decât aerul şi, cu toate că pămân-tul este solid, rămăşiţele avionului căzut în picajsunt găsite uneori la o adâncime de cinci metri, iarîn cernoziom chiar şi la douăzeci! Din pilot nu mairămâne nici urmă. Însă cu cât rezerva de înălţimeeste mai mare, cu atât există mai multe posibilităţide manevră, ceea ce înseamnă mai multe posibilităţide a găsi un loc salvator pentru aterizare. Gagarin amurit pentru că îi mai trebuiau cincizeci de metri casă ridice avionul din picaj…

Când treceam deasupra unei zone la o înălţimede cincisprezece metri, parbrizul cabinei a plesnitliteralmente din cauza unei lovituri foarte puternice,

iar pe plexiglasul crăpat s- a răspândit un strat com-pact de sânge. Am mărit viteza şi am smucit mane-ta spre mine, iar avionul a ţâşnit în sus ca o lumâna-re, luând înălţimea salvatoare. Sângele m- a speriatatât de tare, încât nu am observat imediat puful şipenele.

În şcoala de pilotaj ni se prezentase un film.Din puşca pneumatică se trage cu raţe jumulite depene, cumpărate de la magazin, într- o bucată desticlă blindată, groasă de trei- patru centimetri;aceasta se curbează vreun metru şi jumătate parcăar fi de cauciuc şi după aceea, ca un arc eliberat,revine la forma iniţială, încă vibrând îndelung. Însăla avioanele uşoare nu se poate utiliza o astfel de sti-clă groasă, deoarece ar fi mai grea decât întreg avio-nul. De aceea, în vreme ce coliziunea cu o rândunicăreprezintă doar o spaimă uşoară, întâlnirea, depildă, cu o cioară este un pericol de moarte. Harşti şigata!

Tocmai o cioară am prins eu în acea zi. Dinfericire, ea zbura puţin lateral, pe lângă cabină, şis- a ciocnit doar de casca mea, împroşcând cu sângeşi împrăştiind în cabină puf şi pene ca dintr- o salteadesfăcută a mătuşii Sonia. Avionul l- am redresatpur şi simplu printr- o minune…

Nu, e stupid şi ridicol să mori din cauza uneiciocniri cu o zburătoare nenorocită… Nu vreau!

…De afară a ajuns din nou clănţănitul metalic.Şi am înţeles: s- a trântit uşa avionului. Înseamnă căzgomotul pe care l- am auzit înainte era sunetul uşiicare se deschidea. Am sărit şi am aruncat o privirela patul de deasupra: Katerina nu era. Primul lucrula care m- am gândit a fost că târfa asta nu a mairezistat şi s- a hotărât să se înghesuie cu Steve. Înavion e mai confortabil, pe câmp deja a căzut roua,iar ea ţine atât de mult la confort! Am plonjat în patşi am început să urmăresc uşa.

În sfârşit a apărut Katka. Singură. Am închisochii şi m- am prefăcut că dorm. Am auzit cum ea aajuns la mine, apoi s- a aplecat şi m- a sărutat uşor pefrunte, iar eu am avut senzaţia că s- a aşezat un flu-ture. Mă străduiam să respir egal şi mă gândeam cea putut face în avion. Dar eu ce fac, atunci când nudorm? Merg prin casă şi pun mâna pe diverse obiec-te, iau pur şi simplu şi aşez la loc cărţi, stilouri, foto-grafii în ramă…

Katerina se întoarse pe patul ei de sus şi selinişti. Dar poate cu adevărat mâine, după salt, sămă joc cu ea de- a Omul şi Moartea? Omul care înagonia iubirii se împleteşte cu Moartea într- un urletde fericire – în asta e ceva...

Şi în acest moment s- a întâmplat ceea ce nu seîntâmplă niciodată, cel puţin mie nu mi s- aîntâmplat niciodată: am adormit şi m- am întors laacelaşi vis. Stăteam din nou pe vraful de paraşute îninteriorul unui avion care zbura cine ştie unde şi

36

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

iuri PoliakovCerul decăzuţilor

Fundaţia Dignitas a organizat la sediulsău, în colaborare cu DepartamentulÎntreprinderi Mici şi Mijlocii, Mediu de

Afaceri şi Turism, evenimentul „România – speci-fic naţional şi viziune europeană”. La evenimentau participat cercetători din mediul universitar şidin institute de cercetare din Bucureşti şi Craiova,oameni de cultură, istorici, etnografi, tineri antre-prenori, membri în Enterpriese Europe Network,reprezentanţi din ONG- uri, asociaţii patronale,colecţionari de artă, studenţi. În deschidere, aavut loc vernisajul expoziţiei de costume şi obiectetradiţionale româneşti din colecţia Fundaţiei Dig-nitas şi colecţia Cheorghe Chetroşanu. Antropo -logul Cristian Istrătescu- Târgovişte şi cunoscutaspecialistă în folclor şi vintage Iulia Gorneanune- au introdus în universul semiotic al motiveloraccesoriilor vestimentare şi a variatelor piese tex-tile de uz casnic expuse în Galeria Dignitas.

Programul serii a continuat cu intervenţiilegate de oportunităţile de dezvoltare a Românieiîn perioada 2014- 2020. Dr. Ing. Gabriel Vlăduţ,Director la filiala IPA- Craiova şi membru Enter-prise Europe Network a prezentat programele definanţare europene şi a subliniat importanţa com-ponentei inovative pentru accesarea cu succes afondurilor europene atât de către universităţi şiinstitute de cercetare, cât şi de către IMM- uri;Lavinia Niţu, Şef Departament Fonduri Structu-rale la Ministerul Educaţiei Naţionale a analizatexperienţa accesării fondurilor europene pentrucercetare în perioada anterioară de programare şia prezentat sprijinul pe care îl pot primi toţi apli-canţii care vor să scrie proiecte pentru obţinereade finanţări în 2015.

Andreea Severa, responsabil al programului„România HUB – România, ţara tinerilor între-prinzători” în ca -drul DIMMMAT aprezentat progra-mul de susţinereşi stimulare a ini-ţiativelor antre-prenoriale ale ti -ne rilor şi a apre-ciat parteneriatulcu Fundaţia Dig-nitas, care a pri-mit şi diploma dePartener de Încre-dere, în cadrulacestui program.

A fost vizio-nat, în prezenţa actorului Aureliu Surulescu,trailer- ul documentarului artistic „Istorii despreVlad Voievod Drăculea”, proiect realizat în copro-ducţie de Fundaţia Dignitas şi Asociaţia CulturalăLER, având la bază documente istorice inedite saureinterpretate.

Tinerii alpinişti Tiberiu Pintilie şi AdrianFako au împărtăşit experienţa extraordinară aascensiunii pe Everest şi a proiectului motivaţio-nal „Care este Everestul tău?”, prin care au mobi-lizat sute de copii, tineri şi organizaţii alesocietăţii civile, într- un proiect susţinut şi de Fun-daţia Dignitas. Au fost proiectate câteva secvenţedin filmul- reportaj care redă ascensiunea celor doiromâni pe Everest şi lecţiile de viaţă împărtăşite,film realizat de Asociaţia Adventure Diplomacy,cu sprijinul fundaţiei.

În încheiere, cunoscuta trupă „Trei Parale” aintrodus participanţii în atmosfera sărbătorilor deiarnă, printr- un recital excepţional de muzicăromânească veche, apreciat de public prin ropotede apluze! r

n Eveniment

„România – specificnaţional şi viziuneeuropeană”

n Antologiile Contemporanul

Iuri Poliakov s- a născut în1954 la Moscova şi a absolvitFacultatea de Limba şi literatu-ra rusă din cadrul InstitutuluiPedagogic din Moscova. Dinanul 2001 este redactorul- şef alrevistei „Literaturnaia gazeta”.A debutat cu un volum de ver-suri în anul 1979, însă a devenitfoarte cunoscut şi apreciat odatăcu publicarea primelor povestiri,

o întâmplare excepţională lanivel de raion (ЧП районногомасштаба,1985) şi o sută dezile înainte de ordin (Сто днейдо приказа, 1987). Ulterior, auapărut numeroase romane carei- au consolidat popularitatea,Iuri Poliakov fiind în prezentunul dintre cei mai cunoscuţiscriitori contemporani dinRusia. A primit importante pre-mii literare, printre care pre-miul Gorki, premiul Maiakovskişi Marele Premiu Bunin. Aproa-pe toate cărţile sale au fost ecra-nizate şi puse în scenă cu maresucces. Se remarcă prin scriituracaptivantă şi modernă, prinumor fin şi satiră îndreptată, caîn romanul apofeghei (1989),împotriva conformismului ideo-logic ori, ca în romanul Iedul înlapte (Козлёнок в молоке,1995), împotriva superficialităţiişi imposturii din viaţa literară.Acesta din urmă ilustrează ceeace critica rusă a numit „realismgrotesc”. Titlul este o parafrazădupă „Să nu fierbi iedul în lapte-le mamei sale” (Deuteronomul14,21), unul dintre clişeele unuipersonaj complet steril din punctde vedere intelectual, pe care un

grup de scriitori decid, la beţie,să- l transforme în romancier.Impostura ajunge cât se poatede departe: „romancierul” pri-meşte un important premiu lite-rar, deşi în dosarul prezentatdrept roman se găsesc doar foialbe.

În „enciclopedia literară aRusiei post- sovietice”, aşa cumcriticii au numit scrierile luiPoliakov din anii ’90, se înca-drează şi Cerul decăzuţilor(1997), un roman dinamic şi plinde suspans, din care face partefragmentul de mai jos. Persona-jele principale sunt Pavel Şar-manov, un tânăr om de afaceri,proprietarul unei firme de avia-ţie şi secretara lui, Katerina.Legătura lor evoluează de la orelaţie banală la o iubire tragică,reflectată şi în scene de un ero-tism rafinat. În „perioada acu-mulării iniţiale de capital”, dra-gostea şi trădarea sunt insepa-rabile, aşa cum sunt dorinţa deprosperitate şi setea de câştig.Eroii romanului înţeleg că viaţalor nu este altceva decât o inevi-tabilă cădere vertiginoasă, încare sufletul poate fi cuprins deo adevărată „plăcere a căderii”.

37

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

►SemnalPunctul critic ■ nr. 2 (12) 2014

procesul electoral şi calitatea democraţiei

Trăim înconjuraţi de fantasme. Fantasmeletrecutului, ale viitorului imaginat şi ale prezentu-lui închipuit. Revista trimestrială de diagnozăsocială, politică şi culturală punctul critic priveşteprezentul fără intermediari şi cosmetizări. Dacădiavolul se ascunde în amănunte, răul se află înrealitate. Pentru a- l înlătura, trebuie mai întâiidentificat, iar pentru asta trebuie să avem curajulsă privim realitatea în faţă. Revista punctul criticeste una dintre cele mai prestigioase publicaţiiromâneşti cu o periodicitate trimestrială, o publica-ţie de diagnoză socială, politică şi culturală de tipacademic, apăruta în urma iniţiativei unui grup descriitori şi universitari, preocupaţi de stabilireacorectă a caracteristicilor societaţii româneşti post -revoluţionare, cât şi de identificarea căilor şi meto-delor de alegere a „drumului bun” pentru aceastăsocietate. Fiecare ediţie beneficiază de contribuţiiştiinţifice sau eseistice ale unor autori cunoscuţi,experţi în domeniu sau tineri care se dedică studiu-lui temei anunţate. De asemenea, publicaţia sebucură de participarea unor autori, în majoritateuniversitari, din străinatate care tratează temeindependente dar de mare interes şi semnificaţiepentru publicul românesc.

Fondată de romancierul Eugen Uricaru,punctul critic are o circulaţie naţională şi interna-ţională, având printre semnatari mari personali-tăţi româneşti, ca prof. Andrei Marga, Ioan Es.Pop, Iacob Florea, Radu Baltasiu, Mihai Milca, unConsiliu ştiinţific alcătuit din personalitaţi naţio-nale şi internaţionale (Bernard Castelli, Institutulde Cercetare pentru Dezvoltare, IRD, din Paris,Septimiu Chelcea, Universitatea din Bucureşti,Raffaela Gherardi, Universitatea din Bologna,Marco Lucchesi, Universitatea federală din Rio dejaneiro, Andrei Marga, Universitatea Babeş- Bolyaidin Cluj- Napoca, Giacomo Marramo, UniversitateaRoma III, Vasile Puşcaş, Universitatea Babeş- Bolyaidin Cluj- Napoca, Gheorgh Lencan Stoica, Universi-tatea din Bucureşti. Colaboratorii de calitate, pre-cum şi Consiliul Ştiinţific al publicaţiei noastre tri-mestriale, sunt o garanţie calitativă asupra conţi-nutului cât şi a obiectivitaţii analizelor şi studiilorpublicate.

Sumar:

EDITORIAL● România electorală, dr. mihai milcaPROCESUL ELECTORAL ŞI CALITATEADEMOCRAţIEI● Absenteismul la urne: o problemă cronică aalegerilor pentru Parlamentul European, Bogdan Fartuşnic● Euroalegerile 2014: între scepticism şiindiferenţă, Sebastian Simion● Comportamentul electoral al minorităţilor dinRomânia. Studiu de caz – Minoritatea romă,Ionaş vladimir● Votul uninominal parlamentar din perspectivaevoluţiei alegerilor parlamentare din 2008 şi 2012– analiză asupra profilului socio-electoral alparlamentarului actual, mai bine zis, alperpetuării sau adaptării sistemului politicromânesc, dacian vasincu● Tendinţele democraţiei şi alegerile prezidenţialeromâneşti, raluca moisoiuCONFLUENţE● Iraţionalitatea politicii, supunere, consens şirevoltă, octavian opriş● Bipolarismul reinstaurat de tragedia Ucrainei,vasile lecaFONDUL ŞI FORMA● Virgil I. Bărbat – un gânditor de referinţă,andrei marga

deasupra mea s- a aplecat din nou chipul întunecat alKaterinei.

– Ei, te- ai gândit, Iepurilă? De nerăbdare, ea îşitrăgea sfârcurile cu degetele.

– Se poate încă un minut de gândire?– Nu mai mult!– Pot să te întreb ceva? Dacă tu eşti Moartea,

trebuie să ştii!– Întreabă.– Unde ajung oamenii după moarte?– În cer, fireşte! a răspuns ea ferm.– În cer ajung cei fără păcate. Dar păcătoşii?– Şi păcătoşii tot în cer. Pur şi simplu sunt două

ceruri, perfect identice... Dar în unul se găsesc ceifără păcate, de aceea a devenit rai. Iar în al doileasunt păcătoşii, de aceea a devenit iad sau cerul decă-zuţilor. Totul e foarte simplu.

– Dar unde vom ajunge noi după moarte?– În cerul decăzuţilor, bineînţeles. Luându- ne

de mâini, vom cădea într- un veşnic salt cu deschidereîntârziată. Vom şti că urmează să ne zdrobim negre-şit, dar niciodată nu vom atinge pământul… ţi- aiplănuit moartea?

– Aşteaptă…Şi m- am hotărât: cel mai bine ar fi să mor din

cauza unei paraşute care nu se deschide. Căderealiberă, care se încheie cu o lovitură de pământ, în astae o oarecare logică.

– M- am gândit!– Însă reţine, nu ai voie să te răzgândeşti!– Ştiu.Ea mă privi cu atenţie şi cu viclenie, parcă

aşteptând o festă, apoi ridică ochii şi se uită îndelungîn tavan, ca o elevă care încearcă la tablă să- şi amin-tească lecţia neînvăţată. În sfârşit zâmbi victorioasă:

– Vrei să fii împuşcat… În maşină!– Nu.– Nu? Faţa ei se crispă şi se urâţi, aşa cum li se

întâmplă femeilor în momentul unei dezamăgiricrunte.

– Uite că nu. Vreau să mă zdrobesc într- un saltcu deschidere întârziată!

– Bine, atunci să fie cum vrei tu!Începu să plângă.– Nu plânge! am rugat- o eu şi, încercând să- i

şterg lacrimile, i- am atins obrajii.Obrazul se dovedi rigid, plat şi aspru. Am scos

un ţipăt şi m- am trezit. Probabil mi- am rănit degetulde perete, de o bucăţică de vopsea care se desprinse-se, tăioasă ca un brici. Dar nu m- am trezit din cauzaasta. M- am trezit pentru că am înţeles: ea vrea să măucidă! În acest caz, toate se aşază la locul lor. Ieşireaei prostească cu salvatorii după aparenta resemnaredeplină şi ireversibilă. A obţinut ceea ce a vrut – Aris-tov şi Olenka au plecat, nu există martori care puteausă- i ghicească intenţia şi să o împiedice. Iar pe Stevel- a bătut la cap numai ca să- mi distragă atenţia. Să odistragă de la ce? De la pregătirea crimei.

M- am aşezat pe pat.Dar de ce să mă ucidă? Prostească întrebare.

Pentru bani. Că doar nu din gelozie! Dar cum vaprimi ea banii mei? Foarte simplu. În contul de la„Los- bank” este jumătatea legală din capitalul meu.Dar şi aproape toate operaţiunile nelegale le fac totprin intermediul lor. Katka ştie despre aceste opera-ţiuni. Bineînţeles, nu ştie totul. Dar dacă adăugăm laasta ceea ce ştie noul iepurilă al ei, Letuev, nu e răudeloc. Şmecheriile electronice permit extragerea bani-lor din orice cont. Trebuie doar să intri în cerculîngust al funcţionarilor bancari care se ocupă cu aces-te şmecherii. Şi cu cât mai târziu intră în posesiabanilor titularul, cu atât mai mult aceştia pot fi duşiprin labirintul încâlcit al reţelei bancare electronicemondiale. Cu câtă plăcere mi- aş fi păstrat banii în

gură, ca Buratino, dar pentru asta trebuie să ai ogură de caşalot…

Dar dacă titularul nu intră în posesia lor deloc?Am strigat- o, mai întâi încet:– Katia!Apoi încă o dată, mai tare. Nu a răspuns.M- am ridicat, am aruncat o privire la patul de

deasupra şi am stat o vreme la acelaşi nivel cu chipulei adormit într- un zâmbet.

Bine. Ea vrea să mă omoare. Dar cum? Oare l- ofi angajat pe Steve? Nu. Dar ea voia foarte mult săsară cu mine pentru ultima oară. A povestit chiar şiistoria tulburătoare despre statueta de gheaţă. Stop!Vrea foarte mult să sar împreună cu ea! Pentru ulti-ma oară…

Am ieşit în linişte din cazarmă şi m- am îndrep-tat spre avion. Luna şi stelele ardeau aprins pe cer şise oglindeau chiar în suprafaţa lustruită a avionului„Cessna”. Pădurea întunecată de porumb se liniştise.Însă după prospeţimea abia perceptibilă din aer seputea aprecia că în curând se face dimineaţă. Într- oclipă, adidaşii mei s- au îmbibat de rouă.

Cu grijă, aproape fără zgomot am deschis uşaavionului. Am aprins bricheta şi, aplecându- mă ca sănu dau cu capul de tavan, m- am dus în coada avionu-lui. Paraşutele stăteau alături, ca tripleţii pe masă înmaternitate.

Dar, la drept vorbind, de ce ar angaja ea pe cine-va? Poate să facă asta perfect şi singură. Să scoţiparaşuta din rând e foarte uşor, e de ajuns să scoţicuiul care strânge bolta şi asta- i tot… Trage inelul,ţipă de spaimă – degeaba! Inutil este şi dispozitivulde deschidere forţată. Exact la fel se scoate din func-ţiune şi paraşuta de rezervă. Însă din afară totularată exact aşa cum trebuie. Ca să te convingi dedefectul mortal, trebuie să dezveleşti husa, deci para-şuta trebuie împachetată la loc.

„Ia te uită, canalia!, m- am gândit eu cu admira-ţie. Oare nu cumva tocmai de asta a şi învăţat să sarăcu paraşuta? Nu cumva doar pentru asta?!”. Am ruptcu zgomot benzile adezive de la husa mea şi de lahusa Katerinei şi am schimbat locurile plăcuţelor.

– Acum zboară!Şi dintr- o dată mi s- a făcut ruşine. Asta nu se

poate! Ei, a umblat noaptea în avion. Ce- i cu asta? Euînsumi, atunci când eram la început, înainte de saltverificam paraşuta de o sută de ori. Ei, a sunat labancă. Trebuie să lucreze şi ea undeva. Dar poate căa făcut special în aşa fel, încât să aud eu această dis-cuţie şi să mă gândesc să o alung. Mă cunoaşte ca peun cal breaz! Stop. Dar pe de altă parte, dacă ea nu ascos cuiul, dacă nu pune nimic la cale, dacă toateastea sunt rodul imaginaţiei mele murdare, atuncivom ateriza cu bine, iar eu o voi duce ceva mai depar-te în lanul de porumb. Iar când îmi va cere batista, osă povestesc cu haz despre coşmarurile şi suspiciuni-le mele nocturne.

Şi o să râdem. La despărţire. Sau poate nu ladespărţire…

Am netezit banda adezivă şi am plecat încazarmă. Cu grijă, străduindu- mă să nu fac zgomot,m- am întins şi am strigat- o încet:

– Katia!Apoi încă o dată, mai tare:– Katerina!– Ce e?, a răspuns ea cu voce somnoroasă.– Dormi?– Dorm.Perfect! Dacă s- ar fi prefăcut, nu ar fi răspuns

în nici un caz.Fireşte, nu m- am mai întors pentru a treia oară

la acelaşi vis. r

Prezentare şi traducere de Cecilia Maticiuc

38

AnUL XXVI t nr. 1 (754)

CONT

EMPO

RANU

L. ID

EEA

EURO

PEAN

Ă

Poezia azi n Remember

Dispariţia neaşteptată a poetului Tra-ian T. Coşovei la numai 60 de ani,anunţată în prima zi a lui 2014, agenerat pe lângă tristeţe şi conştiinţa

că arta lui poetică trăieşte printre noi.Ea trebuie însă îngrijită şi celebratăpentru a putea la rândul ei să hrăneas-că seminţele abia încolţite ale tinerilorcare- şi caută drumul prin poezie. Iatăde ce, fără întârziere şi ezitare, înnumele lui Traian T. Coşovei s- a născutun concurs de debut în poezie, organi-zat de o asociaţie culturală privată –Direcţia 9 – care a devenit cunoscută înultimii ani pentru actele de „eroism”cultural: activităţi de identificare şipromovare a tinerilor, de publicare devolume din fonduri private, conduse deoameni pentru care singurul scop estesatisfacţia dăruirii poeziei către ceicare nu au gusturile atrofiate. În scurttimp, Direcţiei 9 i s- a alăturat presti-gioasa editură Tracus Arte, care a ofe-rit cu generozitate premiul constând înpublicarea volumului de debut. Laorganizarea Galei Tinerilor Poeţi a pusumărul şi Agenţia de Carte.

Lucrurile făcute din respect şi dragoste nu potnaşte decât respect şi dragoste. Concursul a adunatun număr impresionant de manuscrise valoroase,jurizarea a fost dificilă, întrebarea tuturor celorimplicaţi fiind „de unde ies aceşti copii care scriu

poezie într- o lume despiritualizată?”. Răspunsul segăseşte în eforturile celor care îi caută şi îi încurajea-ză.

Gala a avut loc la Godot Cafe- Teatru,care s- a alăturat cu generozitate evenimen-tului. Dar, cum lista tinerelor vlăstare alepoeziei era mai lungă decât putea permiteun eveniment de comemorare şi decernare apremiului, el a fost urmat de un altul, Mara-tonul Tinerilor Poeţi, care a început seara înzappa Rock & More şi s- a întins până spredimineaţa zilei de duminică.

Gala Tinerilor Poeţi, prezentată deDan Mircea Cipariu, a adunat peste 100 deoameni, unii prieteni vechi ai lui TTC, iaralţii, mai mulţi, tineri însetaţi de poezie.Debutul s- a făcut prin două momente deamintire a celui care a fost în lume Traian T.Coşovei: un film comemorativ şi un recitalextraordinar al domnului Mircea Albulescu.Spun „domnului” pentru că în introducereactorul a explicat publicului că un om devinemaestru doar după ce trece în nefiinţă şiopera vieţii lui se ridică la gradul de măies-trie împlinită. Emoţionant recitalul, care lasfârşit a ridicat sala în picioare. Aplauzele le- a pri-mit poezia lui Coşovei, dar suntem convinşi că spiri-tul plin de viaţă al poetului, care era prezent, aaplaudat şi el, aplauzele fiind dăruite lui MirceaAlbulescu.

A urmat decernarea premiului pentru debut,adjudecat de Emilian Valeriu Pal, un tânăr cunoscutîn mediile literare pentru activitatea poetică, însătimid şi neîncrezător în sistemul de valori promovatîn mod oficial în cultura română. Câştigul nu estedoar al lui Pal şi al publicului care va lua contact cuopera lui, este şi al sistemului privat alternativ carese impune tot mai mult, substituindu- se unui sistempublic învechit şi ineficient în creşterea viitoarelorgeneraţii de scriitori. Având în vedere calitatea gru-

pajului înscris în concurs, Editura Tracus Arte adecis să publice şi volumul de debut al tinerei poeteRaluca Neagu.

Următoarele două ore au cuprins prezentareaa patru debuturi editoriale: doi tineri aflaţi la primulcontact cu volumele lor proaspăt ieşite de sub tipar,

Cristina Cîrnicianu şi Emil IulianSude (Editura Grinta) şi alţi doi tinericare au debutat la Editura TracusArte, Cătălina Matei şi justin Dumi-tru. Fiecare dintre ei a fost prezentatde către un veteran în ale poeziei.

Cristina Cîrnicianu este câştigă-toarea premiului pentru manuscris alfestivalului Artgothica, iar volumul eiFaţa tandră a infernului a determi -nat- o pe Nora Iuga să declare că„această tânără va ajunge o marescriitoare, ascultaţi- mă pe mine!”

Cătălina Matei, autoarea volu-mului lanul cu sârme întinse, a fostintrodusă de Claudiu Komartin, însăcu siguranţă celor prezenţi le va rămâ-ne în minte definiţia libertăţii din fina-lul recitalului Cătălinei: „libertate ecând afli că/ se poate oricum/ se poatefără orice/ se poate fără oricine// liber-tate e când refuzi”.

justin Dumitru, un tânăr de 19 ani, debutantcu volumul black aphrodisiac, a fost descris de Vale-riu Mircea Popa ca fiind „un tânăr altfel, careîndrăzneşte să- şi asume propria opinie şi identitate

şi nu face compromisuri cu poezia nici măcar de dra-gul iubitei”.

În sfârşit, Emil Iulian Sude a urcat pe scenăchemat de Adrian Suciu. Volumul lui Scărarul estecadoul pe care soarta îl face celor care cred că poeziao găseşti oricând eşti pregătit să o găseşti. Ştim din

surse sigure că Traian T Coşovei a fost cu noi, ştimcă a trăit în versurile Scărarului: „moarte dacă măcauţi acum/ vino cu paşi mărunţi/ lasă- mi timp/ sămai fiu copilul fericit/ că a scris o poezie”.

P.S. Peste 200 de iubitori de poezie au partici-pat la cele două evenimente. La final, un citat tex-tual din Ioan Groşan: „Adrian Suciu face, prin Direc-ţia 9, ceea ce ar trebui să facă şi nu face USR”. r

Cristina BerindeÎn numele poeziei vii

Peste 200 de iubitori de poezie auparticipat la cele două evenimente.La final, un citat textual din IoanGroşan: „Adrian Suciu face, prin

Direcţia 9, ceea ce ar trebui să facă şinu face USR”.

O perspectivă cultural- antropologică asupra riturilor morţii

Riturile sunt menite să regleze trecerea omului dinfiinţă în corp pur1, în cadavru, elaborând cultural alterita-tea – altfel radicală2, intolerabilă – a cadavrului şi oferindposibilitatea unei comunicări în binomul alcătuit dintre ceivii şi cel mort, un binom devenit non- relaţional3. Mai mult,riturile, spune Douglas Davies, sunt mijloace prin care seasigură şi se promovează identitatea post- mortem: „Riturilemorţii au la fel de mult de- a face cu chestiuni legate de iden-titate şi continuare socială, pe cât au cu faptul, foarte prac-tic, al putrezirii corpurilor şi transformarea lor într- o formăde agresiune a văzului şi mirosului celor vii”4. Dacă conside-răm că acesta este un microcosmos al societăţii5, ne dămseama că riturile se pot defini ca adevărate instrumentesocio- culturale prin care societatea încearcă reaşezareacadavrului în sfera corpului, în vederea refacerii semnifica-ţiilor alterate ale comunităţii umane.

Astfel, dezordinea reprezentată de către cadavru, dela poluarea efectivă, abjectă6, până la traumele induseimaginarului individual şi social, este normalizată de cătrerituri. Acest lucru este valabil şi pentru societăţile actualeîn care, într- adevăr, există o amplă transformare a riturilor,uneori mergând până la atrofiere, dar conservând ritualita-tea ca principiu, ca dimensiune umană necesară7. De altfel,Michel Vovelle preferă să nu intre în heideggerianism- ul detip numai omul moare, animalul piere8, şi precizează cădiferenţa, poate nu mare, dar semnificativă, între om şicelelalte specii este grija de a nu- şi abandona morţii9.

Două romane thanato- ritualice

Riturile morţii, constituind parte a unei realităţiantropologice inevitabile, pot fi observate, de- a lungul tim-pului şi indiferent de spaţiu, în majoritatea operelor litera-re care înfăţişează moartea, indiferent că e vorba desprespecii ale genului liric, dramatic sau epic, despre literaturapentru copii sau forme ale scriiturii biografice. Avem de- aface, până la urmă, cu o dublă consecinţă: a faptului că lite-ratura este, în ciuda gradelor de abatere de la realitate, înpofida unei certe auto- referenţialităţi10, o manieră de repre-zentare a realităţii, de captare a ei, având nu doar un rolestetic, ci şi o funcţie de cunoaştere11 şi una supra- estetică,ontologică12 şi, apoi, a faptului că această realitate estetuturor distribuită, neocolind pe nimeni şi, în acelaşi timp,scăpând întotdeauna, cu obstinaţie, unei reprezentări fărărest şi unei gândiri fără obstacol13.

În cele ce urmează, ne vom concentra atenţia asupraa două romane în care riturile funerare de trecere beneficia-ză nu doar de o reprezentare marginală sau accidentală, ciconstituie nucleul vertebrant al naraţiunii şi al logicii tex-tuale. În plus, sunt două romane a căror legătură ar puteafi catalogată drept primejdioasă. Primul este pe patul demoarte14, a scriitorului american William Faulkner, iar celde- al doilea, ultima comandă15, aparţine lui Graham Swift,romancier englez. Primul roman apare în anii 30, iar celde- al doilea în 1996, an în care câştigă prestigiosul BookerPrize. Totuşi, această celebritate este umbrită de acuzaţiilede plagiat cu care Swift a fost nevoit să se confrunte în 1997.Lui i s- a imputat tocmai preluarea masivă, fără nici o sem-nalare, a ideilor din romanul faulknerian, mai precis a intri-gii, a atmosferei şi a stilului16. Dar, departe de a fi o adap-tare umilă a romanului lui Faulkner, ultima comandă este,într- adevăr, după cum recunoaşte şi autorul său, o replică,un ecou peste timp al operei faulkneriene, tot aşa cum ceeace le uneşte – adică un mod similar de a trata literar moar-tea şi riturile aferente ei, este şi ceea ce le diferenţiază, sub-til, aşa cum moartea însăşi procedează cu fiecare dintre noi.

Marele numitor comun: ritualizarea estetico- literară a morţii

Articulaţiile textuale ale celor două romane sunt emi-namente thanatice. În ambele subiectul este, general vor-bind, moartea. Numai că moartea, ca un veritabil obiectglisant cum o numea Louis- Vincent Thomas, suferă de oopacitate şi de o inconsistenţă funciare, astfel că subiectuleste, în fond, raportarea celor vii la moarte în contextul dis-pariţiei proaspete a unei fiinţe dragi şi riturile prin care eiîncearcă să gestioneze această situaţie dificilă.

Ambele romane surprind moartea unei persoane şiacţiunile pe care apropiaţii le fac pentru a duce la îndeplinireultima dorinţă a decedatului. În pe patul de moarte, cel morteste Addie Bundren, soţia lui Anse Bundren, mamă a cincicopii, ce doreşte să fie înmormântată într- un alt oraş decât celîn care a murit, mai precis în jefferson, iar în ultima coman-dă e vorba de jack Dodds, măcelar londonez, tatăl adoptiv alunui băiat şi tatăl biologic al unei fete cu handicapuri grave,ce a lăsat, drept ultim ordin, ca cenuşa lui să fie risipită înmare, la Margate. Atât în romanul faulknerian, cât şi în celal lui Swift, testamentul nescris al decedaţilor va fi îndepli-nit, iar în drumul spre spaţiile în care trebuie dusă materiacorporală postumă se dezvăluie întreaga complexitate a rela-ţiilor dintre cei rămaşi în viaţă şi diferite trăiri legate de celmort, ce pun în lumină forme personale ale doliului. Ambeletehnici narative sunt poliedrice – personajele prezintă, alter-nativ, ca naratori, propria lor viziune asupra realităţii dedinainte şi de după pierderea suferită, relevându- se gradulde acceptare a acesteia – , dar strategia narativă faulkneria-nă este mai greu de descâlcit decât cea a lui Swift şi ordona-rea temporală mai dificilă. Important este însă că cele douăopere pot fi privite ca un cumul de reprezentări ale unor riturifunerare. De la cele personale, intime ale personajelor, fii,fiice, prieteni, rude, soţi şi soţii care reiterează, în drumul lor,momente petrecute împreună şi clarifică, uneori dureros,

imaginea celui mort, până la celepublice, identificabile în setul deritualuri funerare clare: realiza-rea sicriului şi înmormântarea, laFaulkner, respectiv incinerareaşi, mai ales, împrăştierea cenuşii,la Swift. Tot o formă de ritual,mai degrabă unul inconştient,funcţional însă pentru cititorulcare îl descoperă, este şi faptul că,la Swift, un personaj din familiamortului rămâne acasă: Annie,soţia lui jack. Semn că drumul

dorit de mort, pe care cei vii pornesc, nu îi include decât tem-porar. Altfel, continuitatea are mai multă forţă decât ceea ceo fisurează.

Într- un anumit sens, putem spune că, în măsura încare o operă literară conţine reprezentări ale morţii de o ast-fel de anvergură, făcând din moarte un subiect predilect,aducând la lumină comportamente umane în relaţie cu ea şiilustrând forme ritualice de inserare a morţii şi a celui mortîntr- un context semantic, acea operă devine chiar ea unmediu ritualic (la polul receptării, dar şi la cel al creării, alpoiesis- ului). Acest lucru este vizibil mai cu seamă în cazulunor opere de inspiraţie biografică, în care experienţa pier-derii celuilalt este prezentată asumat personal. Un exempluar putea fi jurnalul de doliu al lui Roland Barthes (2009).Specific acestor opere este că moartea este simultan reţinu-tă şi îndepărtată pentru ca, prin şi peste aceste două opera-ţii, să se convertească – datorită, în parte, şi funcţiei cathar-tice a artei şi, pe de altă parte, datorită unei vecinătăţi con-genitale, uneori subordonatoare, cu moartea17 – în ceva dife-rit, dar care poate da seama de ea: moartea estetică, litera-ră. Cele două romane nu doar conţin, ci sunt, ele însele,forme ritualice ale morţii.

Polimorfismul percepţiei morţii celuilalt sau despre un conţinut ritualic diferenţiat

Riturile în care personajele sunt angrenate, deşicomune – toţi se întâlnesc pentru a- i plânge pe morţi, toţimerg pe acelaşi drum spre împlinirea ultimei lui dorinţe –nu au forţa să egalizeze, să uniformizeze modul în care fie-care percepe moartea celuilalt. De fapt, ritualitatea autenti-că şi puternică este cea care respectă această diferenţă şi nuse transformă în ritualizare a ritului însuşi. Conţinutulsemnificantului ritualic trebuie să rămână unul al fiinţei. Înacest sens, cărţile par o demonstraţie a vigurozităţii rituri-lor. În cartea lui Swift, polimorfismul percepţiei morţiiceluilalt este mai cuminte decât la Faulkner. Practic, fieca-re personaj – că e vorba de Vince, fiul lui jack, de Lenny,prietenul de pahar al lui jack, mânios pe el din cauzarelaţiei pe care Vince a avut- o cu fiica sa, ori de mult maicalmul Ray – resimte, în drumul ritualic, în mod distinct şispecific, pierderea suferită. La Faulkner, procesele ce au locsub veşmântul ritualic sunt mult mai acute şi vizează nudoar semnificaţiile imediate ale lumii, ci şi transformareasubteranelor realităţii. De pildă, Vardaman, cel mai micdintre copiii lui Addie, nemaiputând suporta starea de cada-vru a mamei – trec multe zile până ce ei ajung la destinaţie,iar cadavrul din sicriu miroase – realizează, mental, oadevărată re- semnificare a mamei moarte, spunând şiforţându- se să o considere peşte: „Mama mea nu- i în ladă.Mama mea nu miroase- n halu’ acesta. Mama mea estepeşte” (p. 120). O formă extremă, patologică, de resemanti-zare, urmare a unei senzaţii de asfixiere sub ritualul impusal drumului spre jefferson suferă Darl. Acesta încearcă sădea foc localului unde se află corpul putrezind al mamei,pentru a- l incinera. Familia, ca să nu fie pedepsit de autori-tăţi, îl denunţă ca fiind nebun, iar şiretenia cărţii este că,spre final, nu suntem siguri că Darl nu este într- adevărnebun.

Tot de polimorfismul percepţiei asupra morţii celui-lalt şi de o diferenţiere maximală a conţinutului ritualic ţineşi prezentarea, în cele două opere, a perspectivei mortului.De nicăieri sau din sicriu – adevăratul spaţiu e mereu unulinterior la Faulkner – Addie îşi povesteşte viaţa. În cadrulselecţiei pe care ea o face din întâmplările vieţii sale, moar-tea este discret, dar permanent prezentă. Naşterea copiilor,îndrăgostirea de Anse, toate sunt prezentate de Addie caprecipitatoare spre moarte. În plus, moartea este o lecţie pecare ea o primeşte de la părintele său: „îmi amintesc doarcum obişnuia tata să spună că raţiunea existenţei este să tepregătească pentru a putea sta mort timp îndelungat” (p.102). În ultimele ordine, jack Dodds are un penultim capi-tol, scurt, numai al lui. Tot atopic, jack foloseşte cuvintecare ţin de meseria lui de măcelar, dar care conţin o poetică– una murdară, scufundată – a cenuşii, a corporalităţii rezi-duale: „important e ce rămâne. Trebuie să înţelegi că ceintră în prăvălie nu e tot aia cu ce iese de- aici (…) Trebuiesă fii întotdeauna atent la resturi, întotdeauna. Ce trebuiesă înţelegi tu e natura mărfii. Care e perisabilă” (p. 377).Perspectiva mortului, pusă în scenă de cele două opere, evi-denţiază faptul că solitudinea morţii este acutizarea uneisolitudini a vieţii. Cu alte cuvinte, moartea apare ca o per-spectivă a vieţii şi, iată, şi invers: viaţa ca perspectivă amorţii.

Elementul ce introduce nuanţe. Raportul cadavru- cenuşă

S- a vorbit mult despre înstrăinarea de rituri pe careincinerarea o implică şi despre dificultatea doliului în acestcaz18. În acelaşi timp, s- a arătat că incinerarea va putea fimai bine elaborată cultural dacă se dezvoltă rituri noi, spe-cifice19. Prin punerea în paralel a celor două cărţi putemobserva că, deşi într- una corpul celui mort este cadavru careputrezeşte într- un sicriu, iar în cealaltă cenuşă care- şiaşteaptă, într- o urnă, aruncarea în mare, avem de- a face cunuanţe, mai mult decât cu manifestări ale unor diferenţeextreme. Comportamentul celor din jur este, în ambelecazuri, direcţionat în primul rând de suferinţa provocată demoartea unei fiinţe dragi, şi abia după aceea de starea şitipul de prezenţă a corporalităţii sub semnul morţii. Care,lucru valabil şi la Faulkner, şi la Swift, este problematică.Nu doar în sensul comun al termenului, ca orice cadavru, cisuplimentar. Este un reziduu care rezistă în lumea celor viişi care trebuie suportat. Addie trebuie dusă la jefferson şipe drum, datorită încurcăturilor ce au intervenit, putrezeş-

te, iar jack, purtat în cutia lui, devine împovărător pentruLenny, care e la un pas să verse cenuşa într- un alt loc, iarVince se simte ispitit să guste din ea. Acesta este un indiciual necesităţii despărţirii de cel mort şi al dificultăţii rituri-lor personale – dacă vedem sub acest unghi dorinţa luiAddie, respectiv a lui jack – în raport cu cele consfinţite decomunitate.

Nuanţele rezultate din raportul cadavru- cenuşă exis-tă însă şi sunt următoarele. Cenuşa lui jack provoacă celordin jur sentimentul de inconsistenţă: „E ca praful alb, sea-mănă cu piperul, dar vântul îl risipeşte în nefiinţă” (p. 205),„ce înseamnă «să împrăştii?» (…) Spune- mi, ce înseamnă «aîmprăştia»?” (p. 204), în vreme ce mirosul cadaveric a luiAddie sfidează simţurile şi raţiunea copiilor săi şi a celorîntâlniţi în cale, motiv pentru care, aminteam şi mai sus,Darl are, la un moment dat, tentativa de a- i da foc. Maimult, Darl şi Vardaman au senzaţia că mama lor este bloca-tă în sicriul ei, păstrând o formă chinuitoare de viaţă. Addieeste mereu în pericol de a muri încă o dată, prin pierdereacorpului său. Spre exemplu, Vardaman plânge când sicriuleste prins în flăcări şi se bucură când este recuperat dejewel. Şi la Faulkner, şi la Swift, se poate observa o dure-roasă părere de rău după cel mort, derivată nu numai dinabsenţă şi din semnificaţiile pe care aceasta le comportă, cişi direct din această corporalitate dereglată a decedatului.O părere de rău după împuţinatul, altădată atât de marelejack şi alta după Addie, care nu mai are unde să se retragă,pe care toată lumea o poate, din cauza mirosului, percepe.Concomitent există şi o teamă generată de această corpora-litate. O teamă pe care ritualul ultim o va curma: „Şi- mi dauseama ce vrea să spună: ca să nu se lipească jack de noi, casă nu ne trezim cu jack lipit de mână. Dar eu nu mi- am luatbatista, nici prin cap nu mi- a trecut. Tocmai azi nu m- amgândit la batistă (…) îmi dau seama că n- o să fie uşor, cuurna udă în mână” (p. 388), după care „cenuşa adusă demâinile mele, care a fost jack, care se vântura odinioară peaici, e dusă de vânt, e vânturată de vânt până ce se facevânt, iar vântul jack sau din ce- om fi făcuţi”. De cealaltăparte, după ce Addie e îngropată, Anse îşi pune dinţii multdoriţi şi le- o prezintă fiilor săi pe noua doamnă Bundren.Viaţa reintră în normalitate.

Concluzii. Ritualitatea literaturii

Edgar Morin susţine că nici măcar în cazul grupurilorarhaice, oricât ar fi ele de primitive, nu se găsesc situaţii încare morţii să fie abandonaţi20. Practic, cultura, prin credin-ţele, riturile şi alte forme simbolice ale sale, reuşeşte săîncorporeze moartea, chiar alături de semnul ei cel maicumplit, cadavrul sau corporalitatea împuţinată radical,care e cenuşa, şi să îl rupă de sensul său elocvent, acela dedistrugere şi de absenţă. În această direcţie, Douglas Daviesobservă că ceea ce fac credinţele şi riturile umane esteînainte de toate o contrazicere a ochiului (p. 6). Ca şiacestea, literatura neagă, într- o certă măsură, moartea, dare o negaţie ce are, dincolo de efectul său terapeutic, cel puţindouă funcţii: una de integrare a morţii într- un sistem desemnificaţii ontologice şi estetice, şi una de cunoaştere. Ocunoaştere ce poate servi antropologilor şi altor specialiştiai riturilor şi morţii şi care, la limită, poate fi înţeleasă caelement al unui ritual pre- funerar. r

1 Despre ambivalenţa riturilor funerare, de reţinere şi deseparare: Louis- Vincent Thomas, rites de mort. pour la paix devivants, Fayard, 1985.

2 Luce Aulniers, „Deuil et funérailles”, în Serge Bureau(ed.), aujourd’hui, la mort, Radio- Canada Chaine Culturelle FM,Québec, 1996; Glennys Howarth, death & dying. a SociologicalIntroduction, Polity Press, 2007, p. 104.

3 Patrick Baudry, la place des morts. enjeux et rites,Armand Colin, Paris, 1999, pp. 46- 54.

4 (trad. n.) Douglas j. Davies, death, ritual and Belief. therethoric of Funerary rites, Continuum, London, New york, 2002, p. 6.

5 Mary Douglas, purity and danger. an analysis of Concept ofpollution and taboo, Routledge, London and New york, 2002 [1966].

6 julia Kristeva, powers of horror: an essay on abjection,Columbia University Press, New york, 1982.

7 Nu sunt puţini cei care demonstrează că, dacă vechile riturisunt pe cale de dispariţie, ritualitatea este departe de a fi secat şiproduce în continuare forme noi, care însă nu au atins pragul de vizi-bilitate necesar pentru catalogarea lor ca atare de către cercetători.Michel Hanus, la mort aujourd’hui, Frisons- Roche, Paris, 2000,Marie- Frédérique Bacqué (ed.), mourir aujourd’hui. les nouveauxrites funéraires, Odile jacob, Paris, 1997.

8 Martin Heidegger, Fiinţă şi timp, traducere de G. Liicea-nu şi C. Cioabă, Humanitas, Bucureşti, 2006 [1927].

9 Michel Vovelle, „La mort dans l’histoire (entretien)”, înSerge Bureau, aujourd’hui, la mort, p. 19.

10 Auto- referenţialitatea literaturii a fost un concept susţinutde către structuraliştii şi post- structuraliştii francezi ca urmare adezvoltării lingvisticii saussuriene, a antropologiei lui Levi- Strauss,şi ca răspuns la excesul de realism din epocă şi la interpretarea lite-raturii ca subordonată – valoric, ca sens – realităţii.

11 Matei Călinescu, a citi, a reciti. Către o poetică a (re)lec-turii, traducere de V. Stanciu, Polirom, Iaşi, 2003.

12 Hans- Georg Gadamer, adevăr şi metodă, traducere de G.Cercel, G. Kohn, C. Petcana şi L. Dumitru, Editura Teora,Bucureşti, 2001 [1960].

13 Louis- Vincent Thomas, mort et pouvoir, Payot & Riva-ges, Paris, 1999, p.7. Vladimir jankélévitch, la mort, Flamma-rion, Paris, 1977, p. 357.

14 William Faulkner, pe patul de moarte, traducere deH.- F. Popescu şi P. Goma, Editura Univers, Bucureşti, 2002 [as Ilay dying, 1930].

15 Graham Swift, ultima comandă, traducere de P. Creţiaşi C. Poenaru, Polirom, Iaşi, 2009 [last orders, 1996].

16 http://www.independent.co.uk/news/uk/home-news/a-swift-rewrite- or- a- tribute- 1271831.html, consultat ultima dată în12.06.2014. http://www.independent.co.uk/news/the-sound-and-the-fury- 1273239.html, consultat ultima dată în 12.06.2014.

17 Maurice Blanchot, la part du feu, Gallimard, Paris,1949, pp. 305- 345. Françoise Dastur, moartea. eseu despre finitu-dine, traducere de S. Borş. Humanitas, Bucureşti, 2006, pp. 85- 95[1994]. Michel Picard, la littérature et la mort, Presses Universi-taires de France, Paris, 1995.

18 Cf.: j.- D Urbain, „La cendre et la trace. La vogue de lacrémation”, in Frédéric Lenoir, jean- Philippe de Tonnac (eds.), lamort et l’immortalité, Bayard, 2004, pp. 1207- 1221. M- F. Bacqué,„Pourquoi la crémation résiste sur le plan psychologique en Fran-ce”, in etudes sur la mort, 2007/2 (n° 132), pp. 47- 54.

19 H. Gérard- Rosay, „Devenir des traces après crémation”,in Études sur la mort, 2004/1, N° 125, pp. 105- 117.

20 Edgar Morin, l’homme et la mort, Editions du Seuil,Paris, 1976, p. 33

CONTEMPORANUL. IDEEA EUROPEANĂ

IAnUARIE 2015

39

Adriana TeodorescuRitualizări thanatico-literare

■ semnal editorial ■ Editura Contemporanul

Apel pentru condamnarea totalitarismului comunist

Anchetă realizată de revista Contemporanul

Colecția Istoria mentalităților Radu Preda, sorin ilieșiu, Călin Popescu- Tăriceanu, Victor Ponta,

Valeriu Ştefan Zgonea, Alexandru Zub, ioan- Aurel Pop, Norman Manea, sergiu Andon, Lucia Hossu Longin, Adrian Dinu Rachieru, Lucian Vasiliu, Radu Tudor, Virgil Nemoianu, Gabriel Andreescu, Theodor Codreanu, Viorel Padina,

Cassian Maria spiridon, ioan Chelaru, Magda Ursache, Marius Oprea, Octav Bjoza, Radu Ulmeanu

„Întotdeauna, condamnarea unui regim totalitar este binevenită. Dacă pentru noi este tardivă, în schimb, pentru generaţiile tinere de azi şi demâine, cunoaşterea adevărului despre acele vremuri este foarte importantă. Cu atât mai importantă, cu cât aici s- au petrecut ca număr şi bestialitate,cele mai cumplite crime din Europa comunizată.”

Octav Bjoza„Un asemenea gest, chiar dacă produs atât de târziu, nu e deloc inutil, fie și pentru că ar stimula memoria colectivă (de la noi și din afara

noastră), predispusă cum e la amnezie. Tinerimea, îndeosebi, s- ar cuveni să afle și pe această cale, solemnă, că pericolul unei recidive totalitare, detip comunist, persistă în spațiul dominat până nu demult de sovietici și ne poate oferi surprize neplăcute, cum se întâmplă deja în proximitateanoastră.”

Alexandru Zub

„Puterea «doctrinară» a unei condamnări a comunismului de către Parlamentul României este superioară declaraţiei prezidenţiale. Este decielementar să fie dorită o condamnare parlamentară: niciodată nu este «prea târziu». Prin natura ei, ar juca un rol complementar, eventual, de dez-voltare a ideilor din 2006, probabil, de reparare a unor detalii. Chiar aşa trebuie prezentate lucrurile, nu prin opoziţie cu ce s- a întâmplat acum optani. Ar fi penibil şi dăunător dacă cele două acţiuni politice ar intra în coliziune, în loc să se sprijine reciproc. Deşi, cunoscând obiceiurile locului, nuar fi chiar neaşteptat.”

Gabriel Andreescu

„Mi se pare foarte important ca informațiile cuprinse în viitorul document să fie prezentate mai ales generațiilor tinere, să fie integrate înînvățământ, să existe arhive foto și video naționale larg accesibile și care să ilustreze documentul prezentat. Mulți tineri nu au o imagine corectă desprerealitatea reprezentată de acest regim criminal și de aceea noi, societatea, trebuie să le asigurăm accesul la toate aceste informații. În plan politicconsider că această condamnare a comunismului trebuie să facă pasul către sublinierea atașamentului pentru un model de societate democratică.”

Călin Popescu Tăriceanu

„Eu sper ca apelul domnului Ilieşiu să aibă un efect şi la nivel social, nu doar politic. Fireşte, există deja o condamnare a comunismului, chiar dacă nu de către Parlament şi chiar dacăinfluenţată de anumite abordări partizane. [...] Niciodată nu este tardiv să ne amintim lucrurile rele din istorie, pentru a nu le mai repeta. Ce este important, repet, sunt faptele, mai mult decâtdeciziile simbolice. Pentru români, mai ales pentru noile generații, cred că cel mai important este să înțeleagă de ce este bună democrația, cu defectele sale, de ce este bună economia de piațăși de ce trebuie să prețuiască libertatea.”

Victor Ponta

„Memoria colectivă antitotalitară este esenţială pentru viitorul României. Putem ierta crimele comuniste, dar, pentru ca acestea să nu se mai repete niciodată, nu avem voie să le uităm.”Sorin Ilieşiu

www.contemporanul.ro

Evidenţa informatizată a tirajelor şi produselor este realizată în sistemul internaţional GS1, administrat în România de

GS1 România.www.gs1.ro

Apare lunar 5 lei

Adresa redacţiei: Asociaţia COnTEMPORAnULC. P. 113, O. P. 22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780 tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18E- mail: office@contemporanul.ro;

contemporanul@yahoo.comAbonamentele se pot face la sediul redacţiei, prin Compania naţională „Poşta Română” S.A., Acta LegisSRL, Zirkon Media, S.C. Orion Press Impex 2000 SRL,S.C. Manpres Distribution SRL.Revista este distribuită de Editura Regală SRL (tel.: 021 317 90 81) şi poate fi cumpărată din magazinele InMedio, Relay.AbonamenteRomânia: 60 lei/anStrăinătate: 50 euro/an

Abonamente pentru România cu plata prin sms:6 euro + TVA (6 numere: 1 sms cu textul EPG lanumărul 7466)12 euro + TVA (12 numere: 2 sms-uri cu textulEPG la numărul 7466)

Taxele de expediere sunt incluse.

Adresa poştală/ pentru corespondenţă: Asociaţia ContemporanulOP 22, CP 113, Sector 1, Bucureşti

Sediul central:Calea 13 Septembrie, nr. 13, Bucureşti, sector 5 cod: 050711

Contemporanul nr. 8, 9, 10, 11/2014 a beneficiatde sprijinul financiar al AFCn.

Cod fiscal: 26718854Cont Lei: RO61RnCB0072115479360001Cont Euro: RO34RnCB0072115479360002BCR Filiala Sector 1 Bucureştiwww.contemporanul.rowww.ideeaeuropeana.rowww.librariapentrutoti.rowww.bibliotecaeuropeana.rowww.europressgroup.ro