1

R A P O R T U L

PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN

REZERVAŢIA BIOSFEREI DELTA DUNĂRII

- ANUL 2001-

Starea mediului în Rezervaţia Biosferei Delta Dunării în anul 2001

1. INTRODUCERE

Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, delimitat conform legii, are o suprafaţă totală

de circa 580000 de hectare cuprinzând Delta Dunării propriu-zisă, Complexul lacustru Razim-

Sinoie, Dunărea maritimă până la Cotul Pisicii inclusiv zona inundabilă Somova-Parcheş, lacul

Sărături-Murighiol şi zona marină cuprinsă între litoral şi izobata de 20 m (Planşa 1.) Din

suprafaţa totală a rezervaţiei, mai mult de jumătate (312.440 ha) o reprezintă ecosistemele

naturale acvatice şi terestre incluse în lista zonelor cu valoare de patrimoniu universal

(Convenţia Patrimoniului Natural Universal UNESCO) precum şi cele destinate

reconstrucţiei ecologice, zone care constituie domeniul public de interes naţional. Restul

suprafeţelor includ zone îndiguite pentru piscicultură, agricultură şi silvicultură (circa 80.000 de

hectare), zone prevăzute în Legea 18/1991, cuprinzând suprafeţe de teren proprietate privată sau

publică de interes local din intravilanul localităţilor sau teritoriile comunelor (circa 29000

hectare) precum şi o zonă tampon marină de circa 103000 hectare.

În perimetrul RBDD locuiesc circa 14.900 de persoane, cuprinse în 25 de localităţi. Acestea sunt

incluse, administrativ, în 7 comune aflate integral pe teritoriul rezervaţiei (Ceatalchioi, Pardina,

Chilia Veche, CA Rosetti, Crişan, Maliuc şi Sf. Gheorghe), în 2 comune învecinate RBDD (

Mahmudia şi Murighiol), în oraşul Sulina şi în municipiul Tulcea.

Principalele activităţi economice care se desfăşoară în RBDD sunt strâns legate de principalele

resurse naturale regenerabile, pescuitul, creşterea animalelor, piscicultura, agricultura,

silvicultura şi exploatarea lemnului, turismul şi transporturile fiind cele mai importante. Pe lângă

aceste activităţi se mai desfăşoară şi activităţi ale instituţiilor publice: învăţământ, sănătate,

administraţie publică, cultură şi culte religioase.

Conform statutului de organizare al rezervaţiei, au fost delimitate cele trei categorii de zone

caracteristice.

În categoria zonelor cu regim de protecţie integrală au fost delimitate 18 zone naturale, a căror

suprafaţă totală este de circa 50.600 hectare (8,7% din suprafaţa totală a rezervaţiei). Aceste zone

sunt reprezentative pentru ecosistemele biomului deltaic prin structură şi stare a evoluţiei, şi vor

2

constitui în principal, obiect de studiu pentru dezvoltarea cunoaşterii asupra stării şi tendinţelor

de evoluţie a fenomenelor deltaice şi pentru elaborarea soluţiilor de conservare protecţie şi

reconstrucţie ecologică.

Zonele tampon au o suprafaţă totală de circa 223.000 ha (38,4%) şi cuprind ecosisteme naturale,

terestre şi acvatice, stabilite în jurul zonelor cu regim de protecţie integrală pentru a asigura, prin

regimul diferenţiat de utilizare, reducerea impactului antropic în special asupra zonelor cu regim

de protecţie integrală.

Zonele economice (de tranziţie) au o suprafaţă de circa 306.100 hectare (52,9%) şi cuprind atât

ecosisteme naturale în care se desfăşoară activităţi economice tradiţionale cât şi ecosisteme

modificate antropic destinate unor activităţi economice intensive. În această categorie sunt

incluse şi suprafeţele degradate de impactul antropic, destinate reconstrucţiei ecologice circa

11425 hectare (2%).

Prin definiţia elaborată de UNESCO, rezervaţia biosferei este locul unde factorii de decizie,

cercetătorii, managerii şi populaţia locală cooperează pentru dezvoltarea unui model de

administrare care satisface cerinţele umane, conservând totodată procesele naturale şi resursele

biologice, reprezentând un simbol al cooperării voluntare în această direcţie şi un model de

centru regional pentru activităţile de monitoring, cercetare, educaţie şi instruire în domeniul

gospodăririi ecosistemelor naturale.

Valoarea universală a rezervaţiei este recunoscută prin:

- includerea acesteia în reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei, în cadrul

Programului “OMUL ŞI BIOSFERA” lansat de UNESCO în anul 1970 (august

1990);

- includerea RBDD împreună cu Rezervaţia Biosferei "Dunărea" din Ucraina în

reţeaua internaţională a rezervaţiilor biosferei transfrontieră România/Ucraina

(decembrie 1999);

- recunoaşterea RBDD ca "Zonă umedă de importanţă internaţională, în special

ca habitat al păsărilor de apă" în cadrul Convenţiei Ramsar (septembrie 1990);

- includerea RBDD în Lista patrimoniului mondial natural şi cultural - UNESCO

(decembrie 1990).

Pentru a răspunde funcţiilor importante ale rezervaţiei biosferei de conservare a biodiversităţii,

de dezvoltare a cunoaşterii mecanismelor funcţionării şi evoluţiei acestui biom şi de

dimensionare a activităţii economice şi sociale în limitele de suport ale ecosistemelor naturale în

vederea materializării conceptului de dezvoltare durabilă, ARBDD în conformitate cu prevederile Legii nr. 82/1993 privind înfiinţarea Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării, ale Legii

nr. 454/2001 privind aprobarea ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 112/2000 pentru

modificarea şi completarea Legii nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei Delta

Dunării şi ale Statutului de Organizare şi Funcţionare a Administraţiei Rezervaţiei Biosferei

Delta Dunării, aprobat prin HG 248/1994, desfăşoară acţiuni în domeniile: monitoring integrat şi

dezvoltarea bazei de date, administrarea patrimoniului natural, reconstrucţie ecologică şi

dezvoltarea infrastructurii, reglementare şi autorizare, informare şi educaţie ecologică,

supraveghere şi inspecţie ecologică, relaţii publice şi cooperare internaţională, proiecte

internaţionale.

3

2. AERUL

2.2. Efectul de seră

Situaţia emisiilor de gaze cu efect de seră Principalele gaze implicate în efectul de seră sunt: dioxidul de carbon, metanul, oxidul azotos,

ozonul şi clorofluorcarburile.

O sursă importantă şi participantă la efectul de seră este dioxidul de carbon, care pe teritoriul

rezervaţiei este produs de circulaţia navelor fluviale în trafic şi a navelor maritime în tranzit.

2.3. Deteriorarea stratului de ozon din stratosferă

Emisii de substanţe care distrug stratul de ozon

Pe teritoriul RBDD nu s-au înregistrat emisii de substanţe care distrug stratul de ozon.

2.4. Acidifierea

Emisii de substanţe acidifiante. Emisii anuale de dioxid de sulf, monoxid şi dioxid de azot şi

amoniac.

Emisiile de gaze acidifiante (SO2, NO3, NO2 şi amoniac) se situează, în imediata apropiere a

municipiului Tulcea, sub limitele maxime admise. Coeficienţii sinergici au valori cuprinse între

0,1-0,35.

2.5. Metale grele şi poluanţi organici persistenţi

Emisii anuale de metale grele (plumb, cadmiu, etc)

Pentru emisiile anuale de metale grele (plumb, cadmiu, etc), s-a folosit tot metoda statistică de

determinare cu ajutorul factorilor de emisie dupa CORINAIR pentru circulaţia navală pe

teritoriul rezervaţiei.

Emisii de poluanţi organici persistenţi

Pentru emisiile anuale de compuşi organici perisitenţi, s-a folosit metoda statistică de

determinare cu ajutorul factorilor de emisie dupa CORINAIR şi AP42, pentru circulaţia navală

pe teritoriul rezervaţiei fiind ponderea cea mai mare în producerea acestora, având efecte pe

termen în atmosferă cu repercursiuni negative asupra ecosistemelor deltaice, în timp.

Calculul statistic al emisiilor navelor fluviale şi al navelor maritime în tranzit, s-a efectuat

conform metodelor CORINAIR şi AP42, prin metode de calcul bazate pe factori de emisie.

Efectele ce pot fi atinse prin monitorizarea calităţii aerului pot duce la reducerea degradării

calităţii aerului, a ozonului troposferic, reducerea daunelor asupra clădirilor şi alte structuri,

acidifierea, etc.

Sursele ce influenţează calitatea aerului în rezervaţie şi zonele limitofe acesteia sunt sursele

mobile provenite din traficul naval fluvial şi tranzitul maritim, acestea participând la procesul de

poluare a atmosferei prin traficul naval ce se desfăşoară pe canalele navigabile de pe teritoriul

RBDD şi tranzitul maritim, prin tranzitarea navelor maritime între zona costieră a Mării Negre, a

braţului Sulina până la Cotul Pisicii

Aceasta impune necesitatea supravegherii şi urmăririi influenţelor pe care o poate avea asupra

ecosistemelor deltaice, ridicând problema găsirii soluţiilor tehnice necesare asigurării unei cât

mai bune protecţii a mediului, în condiţiile menţinerii circulaţiei navale pe teritoriul rezervaţiei.

Pentru determinarea intensităţii traficului naval în anul 2001 ca şi în ceilalţi ani, în teritoriul

rezervaţiei, a fost utilizată metoda analizei statistice folosindu-se ca documente primare

înregistrările navelor fluviale şi a navelor maritime în tranzit de la Căpitănia Tulcea, înregistrări

brute sub forma de fişiere.dbf. ce au fost prelucrate în cadrul ARBDD.

4

În anul 2001, au fost înregistrate un număr de 5085 nave fluviale de diverse capacităţi care au

circulat pe întreg teritoriul rezervaţiei şi 794 nave maritime ce au tranzitat teritoriul rezervaţiei.

Din analiza statistică a consumurilor de combustibil respectiv motorină, realizate pe durata

curselor în trafic, evoluţia în perioada 1995 - 2001 a navelor fluviale a avut şi are o tendinţă de

scădere.

2.6. Ozonul troposferic şi alţi oxidanţi fotochimici

Emisii ale compuşilor organici volatili

Pe teritoriul rezervaţiei sursa predominantă de producere de substanţe ce epuizează stratul de

ozon, rămâne în continuare traficul navelor fluviale şi tranzitul maritim, şi în mai mică măsură

agricultura şi procesele naturale.

În mică măsură contribuie la epuizarea stratului de ozon şi alte echipamente, cum sunt:

congelatoare, frigidere, maşini de gheaţă (în general substanţe din grupa C). Prin acordurile de

mediu se recomandă achiziţionarea de echipamente ce nu conţin substanţele reglementate

înscrise în anexele Protocolului de la Montreal.

Principalele gaze cu efect de seră produse pe teritoriul rezervaţiei sunt: dioxidul de carbon (CO2),

dioxidul de azot (NO2), ozonul (O3), compuşi organici volatili (COV) şi metanul (CH4).

Producerea gazelor cu efect de seră în cadrul proceselor naturale care au loc în ariile deltaice,

depinde de procesele chimice şi biologice care au loc în sedimente, la interfaţa apă/sediment şi,

într-o mai mică măsură, în apă şi la interfaţa apă/atmosferă. Aceste procese sunt influenţate într-

o mare măsură de aporturile fluviale de nutrienţi şi materie organică, de fenomenele de

eutrofizare şi de toate schimbările produse de acestea în evoluţia ecosistemelor acvatice.

2.9. Evoluţia calităţii aerului – 1995 – 2001

Sursele ce influenţează calitatea aerului în rezervaţie şi zonele limitofe acesteia sunt sursele

mobile cele provenite din traficul naval, tranzitul maritim, acestea participând la procesul de

poluare a atmosferei prin traficul naval ce se desfăşoară pe canalele navigabile de pe teritoriul

RBDD şi tranzitul maritim, prin tranzitarea navelor maritime între zona costieră a Mării Negre, a

braţului Sulina până la Cotul Pisicii

Aceasta impune necesitatea supravegherii şi urmăririi influenţelor pe care o poate avea asupra

ecosistemelor deltaice, ridicând problema găsirii soluţiilor tehnice necesare asigurării unei cât

mai bune protecţii a mediului, în condiţiile menţinerii circulaţiei navale pe teritoriul rezervaţiei.

Din analiza statistică a consumurilor de combustibil respectiv motorină, realizate pe durata

curselor în trafic, evoluţia în perioada 1995 - 2001 a navelor fluviale a avut şi are o tendinţă de

scădere .

Poluanţii emişi în atmosferă de navele fluviale în trafic au fost grupate pe categorii de poluanţi şi

situaţia emisiilor în atmosferă produsă de acestea se poate vedea în graficele redate în continuare.

Totalul cantităţilor de noxe evacuate în atmosferă în perioada 1995 – 2001 au avut tendinţe

uşoare de scădere, de la 34,56 mii tone/an în 1995 la 21,31 mii tone/ în 2001, emisii calculate cu

ajutorul factorilor de emisie CORINAIR.

Motoarele cu care sunt echipate mijloacele de transport naval şi maritim fiind de forţe mari

întreţinerea lor este greoaie, ceea ce conduce la o ardere incompletă a combustibilului.

În general, poluarea produsă de circulaţia navală, nu afectează direct sanătatea, dar poluanţii

emişi în cantităţi mari pot modifica echilibrul din atmosferă cu repercursiuni grave asupra

ecosistemelor deltaice.

Riscurile ecologice legate de transporturile pe apă includ:

5

1. bioacumularea

2. pericole asupra resurselor vii

3. pericole pentru sănătatea omului

4. pericole pentru desfăşurarea activită]ilor de agrement

Poluanţii emişi în atmosferă, de sursele descrise atât în teritoriul R.B.D.D. cât şi în zonele

limitrofe, aflaţi în concentraţii mari la emisie, sunt antrenaţi de curenţii de aer, îndepărtaţi de

sursă, diluaţi şi supuşi unor fenomene fizico - chimice sedimentare, pentru particule şi aerosoli,

adsorbtie pentru particulele în suspensie sau transformări chimice pentru gaze şi vapori - care

duc la scăderea concentraţiilor lor, realizându-se într-o anumită măsură, autopurificarea

atmosferei. În aceste condiţii persistenţa în atmosferă a unor poluanţi este relativ mică: SO2, de

la 1 - 6 zile, NO2, de la 1 - 3 zile, pulberi 3 - 7 zile.

Componentele poluante rămân în aerul atmosferic pentru diferite perioade de timp. Durata este

determinată de procesele de depunere şi conversie chimică. În general, poluanţii se dispersează

din zona poluată în 30 zile, însă aceasta depinde în mare măsura de curenţii verticali şi de cei

orizontali .

Efectelele poluării atmosferei prin sursele amintite mai sus, au repercursiuni asupra

ecosistemelor umane, animale, florei şi faunei.

Efectele adverse sunt schimbările intervenite în mediul înconjurator fizic sau biotic, incluzând

schimbările de climă, care au efecte nocive asupra sănătăţii umane; asupra compoziţiei,

rezistenţei şi productivităţii ecosistemelor naturale şi artificiale; asupra materialelor folositoare

omenirii.

Necesitatea aprecierii calităţii aerului pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării şi zonele

limitrofe, conduce la efectuare de studii în decursul anilor a influenţei poluanţilor atmosferici,

asupra speciilor de plante, animale, păsări şi chiar studii privind starea de sănătate a populaţiei.

Concluzii

Monitoringul calităţii aerului ocupă un loc esenţial în cadrul sistemului de monitoring al

mediului, atmosfera fiind cel mai larg vector de propagare a poluanţilor, ale căror efecte se

resimt de la nivel local până la nivel global, asupra tuturor elementelor biotice şi abiotice ale

mediului.

Monitoringul emisiilor este un mijloc absolut necesar de informare asupra contribuţiei pe care o

au diferite surse de poluare, permiţând stabilirea priorităţilor cu privire la reducerea poluării.

Într-un cuvânt, monitoringul emisiilor defineşte cauza poluării.

Extreme climatice şi manifestări ale schimbărilor climatice în teritoriul rezervaţiei

Anul 2001, pe ansamblu, a fost uşor mai cald decât normal, fapt evidenţiat atât prin temperaturile

medii anuale înregistrate la staţiile meteorologice din teritoriu cât şi prin abaterile acestora faţă

de normala standard climatologică (tabelul 2.1), dar mai mult prin înregistrarea de temperaturi

maxime absolute ridicate în lunile martie şi noiembrie.

Mediile anuale ale temperaturii aerului au fost mai ridicate cu 0,4-0,6 oC în estul deltei decât în

partea ei centrală şi vestică. Astfel, dacă la Sulina, Gura Portiţei şi Sf. Gheorghe acestea au ajuns

la 12,5-12,7 o

C, la Chilia Veche, Gorgova şi Tulcea au avut valori de 12,1-12,2 o

C. Abaterile

termice au fost pozitive, fiind cuprinse între 0,9 o

C la Gura Portiţei şi 1,5 oC la Sf. Gheorghe.

Tabelul 2.1. Diferenţe (+) între temperatura medie lunară şi anuală din 2001 şi normala

standard climatologică Staţia Diferenţe (

oC)

meteorologică ian feb mar apr mai iun iul Aug sep oct nov dec an

Gorgova 3,2 2,2 3,7 0,8 -0,5 -1,4 3,1 2,0 0,7 1,6 -1,6 -4,9 0,7

Tulcea 2,9 2,2 3,8 0,3 -0,5 -1,2 3,3 2,2 0,6 1,3 -1,2 -4,4 0,8

Gura Portiţei 1,5 3,3 4,1 2,5 1,3 -0,3 3,6 1,2 0,8 1,0 -1,5 -4,8 1,1

6

Sf. Gheorghe 3,5 2,4 3,6 0,7 0,4 -1,3 3,6 2,1 1,1 1,2 -1,7 -4,9 0,9

Jurilovca 3,2 2,4 3,7 0,6 0,0 -1,2 3,8 2,6 1,0 1,7 -1,6 -4,8 1,0

Sulina 3,3 2,6 3,4 0,9 0,1 -1,4 3,7 2,6 1,0 1,4 -1,3 -4,5 1,0

Din mersul anual al temperaturilor medii lunare, se constată că cea mai rece lună a anului a

fost, cum este normal, luna ianuarie. Mediile lunare au prezentat o creştere treptată până în luna

iulie, când s-au înregistrat cele mai ridicate temperaturi medii lunare, după care a urmat o

descreştere până în decembrie .

Temperaturile lunilor de iarnă, au prezentat diferenţe faţă de normala lunară. Abaterile au fost

pozitive, în primele luni ale anului, iar valorile maxime au fost înregistrate la staţia Sf.

Gheorghe: +3,5 oC în ianuarie, +2,4

oC în februarie şi +3,6

oC în martie, iar în lunile noembrie şi

decembrie abaterile au fost negative. În luna decembrie temperaturile au fost negative, cu mult

peste normala standard, înregistrându-se valori de la -4,5 oC la –4,9

oC la toate staţiile

meteorologice.

Pentru anotimpul de vară, se evidenţiază abaterile pozitive care ating valori între +3,0 şi + 3,8 oC

în luna iulie la toate staţiile meteorologice de pe teritoriul rezervaţiei.

Valori maxime şi minime, lunare şi anuale ale temperaturii aerului, evidenţiază atingerea

unor valori extreme începând cu lunile mai, menţinându-se valori maxime şi minime ridicate

până în luna noiembrie (Tabelul 2.2).

În lunile mai s-au înregistrat temperaturi minime lunare absolute, astfel:

în luna mai:

la staţia Gorgova, temperatura minimă a fost de 7,5 °C, cu 2,3°C peste temperatura minimă

absolută de 5,2°C înregistrată în luna mai 1978

la staţia Tulcea, temperatura minimă a fost de 4,5 °C, cu 3,4°C peste temperatura minimă

absolută de 1,1°C înregistrată în luna mai 1976

la staţia Sf. Gheorghe, temperatura minimă a fost de 5,3°C cu 2,1°C peste temperatura

minimă absolută de 3,2°C înregistrată în luna mai 1990

În lunile de iarnă au fost înregistrate temperaturi minime lunare absolute sub “normala” standard

climatologică, la toate staţiile meteorologice de pe teritoriul rezervaţiei.

În lunile de vară şi toamnă s-au înregistrat temperaturi maxime lunare absolute, respectiv în luna

martie şi noiembrie:

în luna martie:

la staţia Sulina, unde temperatura maximă a fost de 24,5 °C, cu 6°C peste temperatura

maximă absolută de 23,5 °C înregistrată în luna martie 1989

la staţia Gura Portiţei, unde temperatura maximă a fost de 25,8 °C, cu 4,4°C peste temperatura

maximă absolută de 21,4 °C înregistrată în luna martie 1989

la staţia Jurilovca, unde temperatura maximă a fost de 28,3 °C, cu 4,8°C peste temperatura

maximă absolută de 23,5 °C înregistrată în luna martie 1989.

Specific pentru acest an a fost înregistrarea de temperaturi maxime absolute, înregistrate la staţia

Gura Portiţei în lunile septembrie, de 33,5°C faţă de 29,7 °C înregistrată în 1987 şi în luna

noiembrie de 24,8°C, faţă de 21°C înregistrată în aceeaşi lună a anului 1994.

°C

7

3. APA

3.1. Resursele de apă

Reţeaua hidrografică a Deltei Dunării este compusă din braţele Dunării şi un număr mare de

gârle şi canale, care ajută acestor braţe să transporte în deltă apele cursului principal al fluviului

spre mare.

Regimul hidrologic al Dunării are un caracter complex, fiind influenţat de sursele de alimentare

nivală şi pluvială cu variaţii de la un sezon la altul.

3.2. Starea apelor de suprafaţă Dunărea, ecosistemul deltaic precum şi ecosistemele costiere, sunt puncte de confluenţă ale unor

puternice presiuni ecologice, ca rezultat al multiplelor activităţi umane.

Starea de calitate a apei fluviului Dunărea din teritoriul rezervaţiei a fost urmărită pe o lungime

de 338 km, cuprinzând 5 tronsoane, având la bază măsurătorile analitice realizate în 10 secţiuni

de supraveghere în cadrul campaniilor lunare de recoltare:

- Cotul Pisicii-Ceatal Chilia (64 km): Cotul Pisicii, Am. Reni, Av. Reni

- Ceatal Chilia-Periprava (92 km): Ct. Chilia, Av. Ismail, Periprava

- Ceatal Chilia-Ceatal Sf. Gheorghe (18 km): Tulcea Mm 38+500

- Ceatal Sf. Gheorghe - Sulina (60 km): Ct. Sf. Gheorghe, Sulina

- Ceatal Sf. Gheorghe - Sf. Gheorghe (104 km): Sf. Gheorghe

Din punct de vedere al chimismului apei, fluviul Dunărea se încadrează în categoria I-a de

calitate conform prevederilor STAS 4706/88 pentru apele de suprafaţă, cu excepţia fosforului

total şi unor parametri specifici de poluare: fenoli, pesticide organo-clorurate şi metale grele.

Starea lacurilor

În anul 2001 s-a continuat activitatea de supraveghere a stării ecosistemelor lacustre din teritoriul

rezervaţiei, prin monitorizarea evoluţiei parametrilor fizico-chimici şi biologici în lacuri,

reprezentative pentru cele şase complexe lacustre ale rezervaţiei.

Variaţiile înregistrate pentru majoritatea parametrilor, reflectă diversitatea condiţiilor de mediu

existente într-un areal atât de complex cum este Delta Dunării, distribuţia valorilor fiind

influenţată de obicei de tendinţele naturale de evoluţie ale ecosistemelor, peste care se suprapun

influenţele antropogene mai mult sau mai puţin directe.

Ecotoxicitatea apelor

Apa fluviului Dunărea transportă cantităţi semnificative de substanţe organice de tipul

pesticidelor organo-clorurate, substanţe toxice, cancerigene, ale căror concentraţii depăşesc

limitele maxime admise atât pe plan naţional (STAS 4706/88) cât şi pe pălan internaţional.

Valorile concentraţiile medii lunare şi anuale, se situează sub limita de 0,1 mg/l.

Este periculoasă, deasemenea, prezenţa hidrazinei, compus deosebit de toxic şi cancerigen,

folosit în procesul tehnologic al centralelor atomo-electrice, inclusiv de CNE Cernavodă.

Starea fondului piscicol şi a altor resurse biologice din apele naturale dulcicole, salmastre

şi marine

Capturile de peşte din teritoriul RBDD în anul 2001, reprezintă minima multianuală pentru

perioada 1960-2001 cu excepţia peştilor de apă dulce.

Captura totală de peşte este de circa 4 ori mai mică decât media multianuală şi de cca. 6.8 mai

mică decât maxima multianuală.

În perioada 1988-2001 captura totală a înregistrat o scădere continuuă de la cca.10 000 tone în

1989 la cca. 2200 tone în 2001.

Scrumbia de Dunăre, a înregistrat un minim pentru perioada 1988-2001, clupeidele cunoscând

o evoluţie ciclică cu variaţii mari.

8

Captura de sturioni a cunoscut o creştere faţă de anul 2000, atingând circa 23 tone (faţă de 5-6

tone în anii precedenţi) fapt explicabil atât prin creşterea preţurilor de achiziţii practicate de

societăţilor cu activitate de pescuit faţă de pescari, stimulând astfel pescarii să declare capturile

precum şi reglemetările noi introduse de ARBDD în capturarea speciilor din această grupă de

peşti, reglementări impuse de Secretariatul CITES.

Capturile de ciprinide asiatice, scăpate în mediul natural din amenajările piscicole continuă să

scadă, în 1999 fiind de cca. 25 tone.

La speciile de peşti răpitori se constată o creştere a capturilor, la ştiucă (65 t), biban (24,8 t), şi

o scădere destul de mare la şalău din complexul Razim-Sinoie (48 t.).

Concluzionând, se poate afirma că faţă de stocurilor de peşte evaluate pentru anul 2001 ….,

capturile înregistrate sunt, continuare, mult sub plafonul evaluat, la această situaţie contribuind

atât neînregistrarea întregii cantităţi de peşte pescuită cât şi declinului real al unor specii.

Captura de peşte în 2001 a fost de 2180 tone, structura ei fiind repartizată pe specii şi bazine

acvatice prin identificarea zonei de pescuit a utilizatorilor. Statistica nu este completă, întrucât

unii utilizatori nu au raportat capturile în fiecare lună. Capturile înregistrate în statistica oficială

sunt mult sub cantităţile reale pescuite. Cantităţile de peşte pescuite şi neînregistrate diferă în

funcţie de valoarea economică a speciei şi de zona de pescuit. La capturile neînregistrate se mai

adaugă cantităţile de peşte pescuite de populaţia locală (cca. 15.000 locuitori) precum şi

cantităţile pescuite de cei ce lucrează în teritoriul RBDD şi de populaţia din zona limitrofă

RBDD.

În evoluţia stocurilor principalelor specii de peşti de la litoralul românesc al Mării Negre se

constată :

-dominanţa speciilor tradiţionale (aterină, rizeafcă, bacaliar, hamsie);

-menţinerea în stare critică a stocurilor de sturioni, rechin şi a peştilor plaţi;

-tendinţa de refacere a stocului de hamsie.

3.4. Situaţia apelor uzate

Apa industrială uzată Volumul de ape uzate evacuat în anul 2001 de localităţile şi agenţii economici importanţi din

perimetru RBDD, a fost de circa 300 mii mc.

Volumele de apă uzată evacuate pe ramuri economice, procentual, se prezintă astfel:

* industrie alimentară: 9,7%

* gospodărie comunală: 88,8%

* alte ramuri (turism şi sănătate): 1,5 %

Cantitatea totală de substanţe poluante (ponderea fiind deţinută de substanţe organice, suspensii,

săruri minerale, amoniu) conţinute de aceste ape uzate a fost de 2,7 tone.

Colectarea şi epurarea apelor uzate Localităţile aflate pe teritoriul RBDD, nu au sisteme de canalizare centralizate care să colecteze

apele reziduale la nivelul întregii localităţi. Staţiile de epurare existente au fost concepute pentru

a realiza numai preepurarea mecanică a apelor menajere.

Din cele patru localităţi care au sisteme proprii de canalizare, două localităţi au staţii de

preepurare mecanică a apelor uzate: Maliuc şi Sulina. Localitaţile Sf. Gheorghe şi Chilia Veche

au câte o staţie de pompare ape menajere concepută pentru a deservi numai blocurile şi nu au

sisteme de preepurare.

Situaţia sistemelor de canalizare şi a modului de funcţionare a staţiilor de epurare, în 2001, se

prezintă astfel:

* În oraşul Sulina, sistemul de canalizare deserveşte în sistem unitar 70% din

suprafaţa oraşului. Investiţia începută, în anii anteriori pentru reabilitarea şi extinderea

reţelei de canalizare a fost sistată din lipsa fondurilor. Agenţii economici cu activităţi mai

mari, nu sunt racordaţi la reţeaua oraşului, fiecare având sistem propriu de epurare

mecanică şi evacuare proprie în Dunăre.

9

* În Chilia Veche sistemul de canalizare existentă deserveşte 39% din localitate.

Apele uzate sunt deversate direct în Dunăre, prin pompare.

* În Sf.Gheorghe, sistemul de canalizarea deserveşte 10% din localitate, evacuarea

realizându-se prin pompare în canalul colector care are legătură cu Dunărea.

* În Maliuc, reţeaua de canalizare deserveşte 91% din localitate.

* Celelalte localităţi din RBDD nu sunt prevăzute de reţele de canalizare.

Epurarea apelor uzate menajere şi industriale este realizată numai printr-o treaptă mecanică. În

acest scop sunt folosite: grătare, deznisipatori, fose septice, separatoare de grăsimi şi baterii de

decantare. Modul de exploatare este deficitar, constatându-se că fosele vidanjabile amplasate pe

traseul reţelelor de canalizare sunt greu de întreţinut, în majoritatea cazurilor ele sunt curăţate

manual din lipsa vidanjelor, excepţie făcând doar localităţile Chilia Veche şi Sulina care sunt

dotate cu vidanje.

Surse majore şi grad de poluare În RBDD nu sunt surse fixe cu rol determinant în poluarea apelor. Sursele majore de poluare a

apelor din teritoriul rezervaţiei sunt reprezentate de agenţi economici situaţi în zona limitrofă a

RBDD şi de activitatea de transport naval desfăşurată pe căile navigabile atât de ambarcaţiunile

mici cât şi de navele maritime şi fluviale aflate în tranzit.

Poluarea de la nave este determinată de faptul că nu toate navele sunt dotate cu separatoare de

reziduuri petroliere eficiente, de exploatarea necorespunzătoare a celor existente şi de faptul că

porturile dunărene de pe teritoriul rezervaţiei, nu sunt dotate cu instalaţii specifice pentru

preluarea şi reciclarea acestor reziduuri.

Pentru reglementarea acestei situaţii, ARBDD a impus societăţilor deţinătoare de mijloace

navale de transport, aplicarea recomandărilor POLDANUBE -1986 la fluviu şi a Convenţiei

MARPOL 73 - 78 de către navele maritime (ambele convenţii se referă la colectarea, stocarea la

bordul navelor a reziduurilor de hidrocarburi precum şi ţinerea evidenţei predării acestora la

unităţile colectoare).

Prin Programele de conformare s-a impus dotarea navelor mari cu separatoare de produse

petroliere sau tancuri de stocare cu predarea reziduurilor în portul Galaţi.

Se verifică periodic la nave Registrul de hidrocarburi cu evidenţa consumurilor de combustibil şi

a predărilor de reziduuri.

4. MEDIUL MARIN ŞI COSTIER

Starea mediului marin şi a zonei costiere

În cadrul programului de monitoring al calităţii apei marine efectuat de INRMCD Grigore

Antipa Constanţa intră şi zona Sulina - Midia aflată în teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta

Dunării. În acest areal supravegherea calităţii apelor costiere se efectuează prin observaţii şi

prelevări de probe dintr-o reţea alcătuită din profile perpendiculare pe ţărm în zonele: Sulina,

Mila 9, Sf. Gheorghe, Portiţa şi Gura Buhaz. Pe fiecare profil există staţii în dreptul izobatelor de

5, 10, şi 20 m.

Observaţiile efectuate în anul 2001 în zonă, au scos în evidenţă următoarele:

În ultimii ani s-a manifestat o tendinţă generală de reducere a nivelului sărurilor cu azot şi fosfor

şi de creştere a conţinutului de siliciu. Aceste schimbări sunt în acord cu modificările de

concentraţie ale acestor parametrii în apele Dunării, principalul tributar al acestui areal.

Semnificative în acest sens sunt fluxurile anuale ale nutrienţilor din Dunăre, care arată o creştere

semnificativă a cantităţii de siliciu, de la 263 000 t în perioada 1988-1997 la 470 000 t 1998 şi la

417 000 t în primele 8 luni ale anului 1999. În acelaşi timp azotaţii au scăzut de la valori mai

mari de 600 000 t în perioada 1988-1992 la valori mai mici de 250 000 t în ultimii doi ani.

10

Trebuie menţionat faptul că în sectorul marin azotul total mineral nu a depăşit 40 µM nici în

ariile din imediata vecinătate a gurilor Dunării, iar fosforul a înregistrat frecvente cazuri de

scădere sub limita de detecţie a metodei (0,01 µM). În acelaşi timp silicaţii nu au scăzut sub 15

µM nici în primăvară, când consumul în procesele biologice era maxim, contrar situaţiei din

ultimii ani când scăderile ajungeau la 5 µM.

În perioada ianuarie-iunie în fitoplancton au fost găsite 148 specii de microalge aparţinând la 7

grupe taxonomice, cele mai numeroase fiind: diatoneele (Bacillariophyta) cu odominanţă de

36,5% şi peridineele (Dinophyta) cu odominanţă de 27,7%, urmate de Chlorophyte cu 16,9% şi

Cyanophyte cu 12,2%.

În cursul anului s-au înregistrat 5 pusee de înflorire în care au fost implicate 6 specii de

microalge (4 diadomee şi 2 peridinee).

Înfloririle produse de diatomee în primăvară şi la sfârşitul verii-începutul toamnei, n-au avut

consecinţe ecologice negative, temperaturile joase sau moderate şi hidrodinamismul împiedicând

producerea hipoxiei animalelor marine. Aceste înfloriri au avut efect benefic, diatomeele

constituind în general, o bună bază nutritivă pentru peşti şi alte animale marine ierbivore şi

filtratoare.

Consecutiv sau sincron puseelor de înflorire din vară ale peridineului Prorocentrum cordatum,

s-au înregistrat diminuări ale conţinutului şi saturabilităţii apei în oxigen, soldate cu mortalităţi

de peşti şi crustacei bentali.

Dezvoltarea speciilor algale înfloritoare s-a particularizat în 1999, prin amploarea limitată a

înfloririlor de peridinee (comparativ cu anii ’80 de maximă intensitate a eutrofizării) şi prin

procese de creştere a diatomeelor până la abundenţe celulare de nivelul înfloririlor.

Coincizând cu creşterile remarcabile în 1999 ale raporturilor molare: Si:P, Si:N şi N:P,

diminuarea înfloririlor peridineelor, precum şi sporirea rolului cantitativ al diatomeelor ale căror

înfloriri tind să substituie pe cele ale primului grup menţionat, pot fi considerate semne ale

evoluţiei fitoplanctonului spre starea sa normală, anterioară intensificării eutrofizării mării.

Aceste semne ce concordă cu tendinţele de ameliorare a condiţiilor ecologice din bental, rămân

încă nesigure, câtă vreme stocurile de nutrienţi (precum şi cele de fitoplancton) continuă să aibă

concentraţii net superioare celor din perioada anterioară eutrofizării.

Analiza compoziţiei specifice a faunei bentale, zoobentosul, în anul 1999 comparativ cu anul

anterior, s-a observat o creştere uşoară a diversităţii specifice, evidenţiată prin cele 18 specii

identificate faţă de 11 specii în 1998.

Datele cantitative de densitate din acest an comparativ cu 1998, au evidenţiat o creştere de

aproximativ două ori, creşteri datorate grupului de viermi, în mod particular polichetelor

oportuniste Neanthes succinea şi Polydora limicola. Datele de biomasă au indicat de asemenea o

creştere de aproximativ trei ori, aceasta realizându-se pe seama moluştelor bivalve Mya arenaria

şi Mytilus galloprovincialis.

Din punct de vedere al stării geomorfologice, s-au înregistrat decompensări sedimentare

importante, astfel încât raportul depunere/eroziune a fost de aproximativ 1:2. Modificările

maxime s-au determinat pentru sectorul Câşla Vădanei, unde ritmurile de retragere ale ţărmului

în cursul anului au fost mai mari de 20 m.

Ritmurile de modificare de la interfaţa mare-uscat, relevă următoarele distribuţii pe grade de

intensitate şi sens de evoluţie:

eroziune puternică -ritmuri între: - 25,0÷ - 15,1 m/an - pondere de cca. 16%;

eroziune moderată -ritmuri între: - 15,0÷ - 5,1 m/an - pondere de cca. 27%;

stabilitate relativă -ritmuri între: - 5,0÷ + 5,0 m/an - pondere de cca. 28%;

depunere moderată -ritmuri între: + 5,1÷ + 15,0 m/an - pondere de cca. 16%;

depunere puternică -ritmuri între: + 15,1÷ + 25,0 m/an - pondere de cca. 13%;

11

5. STAREA SOLULUI

5.1. Calitatea solurilor

Principalele aspecte ce privesc starea solurilor.

Solurile deltei Dunării s-au format şi evoluat până la un punct, în condiţiile unui regim de

inundabilitate ciclică, solurile fiind definite de hidromorfie, dominând în general solurile gleice.

Variaţia în timp şi spaţiu a regimului hidrologic, a dus la formarea următoarelor tipuri de soluri:

- soluri aluviale cu diferite grade de salinizare

- protosoluri aluviale slab salinizate

- soluri gleice şi gleice turbificate

- limnisoluri moderat carbonatice.

În stratul de sol se petrec toate procesele de reciclare a elementelor N,P,C etc., cât şi procese de

reţinere cu rol de imobilizare şi stocare în structurile laterale libere ale mineralelor argiloase şi

acizilor humici a unor elemente ca C, N, P, K, S.

Ca rezultat a diferitelor activităţi umane, o mare parte a solurilor din Delta Dunării, au devenit

soluri antropice. Acestea sunt în special reprezentate de amestecuri de materiale de pământ

originare din săpăturile canalelor făcute atât pentru drenajul incintelor agricole, cât şi pentru

navigaţie (de exemplu canalele Caraorman şi Mila 35), şi îmbunătăţirea scurgerii apei în părţile

izolate ale deltei. Solurile antropice constă mai ales din depozitele aluviale, uneori amestecate cu

material organic. Textura lor variază de la nisipos la argilos, dar toate sunt calcaroase.

Din punct de vedere ecologic, solurile antropice reprezintă zone deranjate pedologic care au

nevoie de a fi refăcute şi reintegrate în ecosisteme anterioare.

Fragilitatea majorităţii solurilor în delta Dunării, utilizate pentru agricultură, silvicultură şi

piscicultură, derivă din particularităţile sale de geneză: dezvoltarea în mediu excesiv de umed,

situaţie de maturizare incompletă, materie organică uşor mineralizabilă, climat secetos şi adesea

apă subterană sărăturată. Pe grindurile marine (Letea, Caraorman şi Sărăturile), textura nisipoasă

a solurilor şi salinitatea apei freatice fiind factori puternici de fragilitate.

În incintele agricole, materia organică este obiectul unei rapide mineralizări datorită climatului

secetos şi a compoziţiei ei specifice. În aceste condiţii conţinutul materiei organice se

stabilizează la 1,5 - 2 % pe solurile lutoase şi 0,5 - 0,8 % pe cele nisipoase. Astfel, conţinutul în

materie organică a solurilor poate fi redus de 5 - 10 ori după numai 5 - 10 ani de cultivare.

Exemple foarte elocvente se produc în incintele Tătaru şi Pardina, unde pe mari suprafeţe,

solurile aproape complet au pierdut materia organică în orizontul superior.

Procesul de deşertificare este caracteristic în incintele agricole Pardina şi Tătaru, unde se

produce ca o consecinţă a microclimatului uscat creat in interiorul incintelor datorită

temperaturilor înalte ale solului. Creşterea temperaturii se produce datorită ratei reduse a

evapotranspiraţiei reale.

Deşertificarea pedologică este expresia excesivei şi persistentei uscăciuni a profilului solului şi

distrugerii structurii solului.

Eroziunea eoliană, în stare naturală, este prezentă pe părţile superioare şi dezgolite de vegetaţie

ale grindurilor marine. În prezent, eroziunea eoliană se extinde şi în incintele agricole fiind în

strânsă legătură cu procesul de deşertificare. Până acum nu există date valabile pentru

cuantificarea acestui proces.

Sărăturarea solului. Potenţialul climatic de salinizare al Deltei Dunării care este deosebit de

ridicat: 260-400 mm/an precipitaţii, faţă de 800 mm/an cât reprezintă evapotranspiraţia, este

considerabil amplificat de mineralizarea ridicată a apelor freatice, predominant de origine

marină, în jumătatea estică şi în zona Dranov.

Astfel, în RBDD riscul sărăturării este prezent peste tot unde apele freatice sunt la mică

adâncime (< 0,9 - 1,2 m pentru solurile nisipoase şi 2 - 2,5 m pentru cele cu textură fină).

12

În regim neamenajat salinizarea este frânată de inundaţiile fluviului, manifestări intense de

salinizare constatându-se doar local, pe poalele unor grinduri fluviatile, în sectorul estic al

grindurilor maritime Letea şi Caraorman, grindul Sărăturile şi latura estică a câmpului Chiliei.

În regim îndiguit - desecat, pericolul de salinizare este dependent de natura substratului, gradul

de drenare artificială şi gradul de mineralizare al apelor freatice. Astfel, în partea estică şi sudică

a rezervaţiei, dezvoltată pe fund marin zonele Matiţa - Merhei şi Roşu sunt în pericol mare de

salinizare, iar zonele Dranov, Sărăturile şi la N de Sulina, Amenajarea Piscicolă Popina, sunt în

pericol foarte mare de salinizare.

Poluarea chimică. Poluarea chimică a afectat în special solul din incintele îndiguite, utilizat

intensiv pentru culturi agricole de peste 20 ani.

Cea mai răspândită este poluarea cu reziduuri de pesticide organo-clorurate. Astfel, în

amenajarea agricolă Pardina, reziduurile de DDT sunt prezente în 76% din probe, 15% din ele

având valori peste CMA, cele mai multe depăşiri ale CMA înregistrându-se în fermele Stâna şi

Tătaru unde se ating valorile cele mai ridicate. Reziduurile de HCH au fost prezente în

majoritatea probelor analizate, 34% din probe având valori peste CMA. Cele mai mari cantităţi

sunt conţinute de solurile din ostrovul Tătaru, unde au fost utilizate ani în şir cantităţi mari de

produse pe bază de LINDAN.

În ceea ce priveşte evaluarea poluării solurilor cu metale grele, s-a constatat că din cele 6 metale

analizate, numai cadmiul depăşeşte CMA în 4 staţionare iar 11 probe au valori apropiate de

CMA.

Deteriorarea terenurilor prin depuneri de deşeuri industriale şi urbane - zone cu poluare

critică datorată depozitelor de deşeuri.

Principalele substanţe poluante depuse pe sol în teritoriul rezervaţiei sunt deşeurile menajere care

provin din activitatea de gospodărie comunală şi dejecţiile animaliere rezultate din activitatea de

creştere a animalelor, în regim de stabulaţie liberă.

La nivelul localităţilor zonele de depozitare sunt amplasate la limita intravilanului, în toate

punctele cardinale ale localităţilor, acoperind o suprafaţă de cca. 3,5 ha. Ele sunt de tip

platformă, nu au nici un fel de amenajare pentru protecţia mediului, ceea ce favorizează

înmulţirea insectelor şi rozătoarelor. Apare astfel, mai ales în timpul verii, pericolul declanşării

unor epidemii, muştele şi rozătoarele fiind purtători şi răspânditori de boli infecţioase.

Deşeurile depozitate fără nici un fel de tratare, cât şi produsele lor de descompunere spălate de

apa precipitaţiilor se împrăştie şi pătrund în sol poluând astfel pe suprafeţe mari solul, dar şi

apele freatice şi de suprafaţă (canalele deschise şi lacuri). Totodată, descompunerea reziduurilor

cu conţinut de substanţe organice, este însoţită de degajarea unor gaze rău mirositoare (metan,

amoniac, hidrogen sulfurat) în jurul localităţilor.

Deteriorarea structurii şi compactarea solului se manifestă pe terenurile utilizate pentru

păşunatul animalelor. Efectivele mari de animale ce păşunează în teritoriu, în majoritatea

localităţilor depăşind capacitatea de suport natural a păşunilor existente, au avut ca efect pe lângă

distrugerea covorului ierbos prin călcare, formarea de numeroase poteci bătătorite cu acţiune

negativă asupra calităţii pajiştei.

Pentru stabilirea condiţiilor de utilizare durabilă a pajiştilor naturale din RBDD, ca sursă

valorificabilă prin păşunat tradiţional, a fost stabilită clasa de favorabilitate a terenurilor folosite

ca pajişti pentru fiecare teritoriu cadastral. Astfel, s-a determinat gradul de favorabilitate, care

caracterizează păşunile astfel: 39 % din suprafaţa păşunilor se încadrează în categoria slab

favorabil, 55 % în categoria nefavorabil şi cca. 6 % din suprafaţa păşunilor sunt în categoria

moderat favorabil.

Acţiuni întreprinse pentru reconstrucţia ecologică a terenurilor degradate şi pentru

ameliorarea stării de calitate a solurilor.

Renaturarea zonelor îndiguite, constituie o componentă principală în cadrul obiectivelor ARBDD

de conservare a biodiversităţii în Delta Dunării. Principiul general de renaturare a incintelor

îndiguite abandonate, este acela de conectare la regimul natural de inundabilitate dirijat de

Dunăre.

13

Din cele 16 incinte abandonate, în vederea reconstrucţiei ecologice şi restaurării ca zone umede

au fost luate în studiu 7 incinte, în suprafaţă totală de 15 025 ha:

amenajări agricole: Babina (2 100 ha)

Cernovca (1 580 ha)

amenajări silvice: Fortuna E-V (2 112 ha)

amenajări piscicole: Holbina I (1 270 ha)

Holbina II (3 100 ha)

Dunăvăţ II (1 260 ha)

Popina II (3 600 ha)

Prima acţiune de reconstrucţie ecologică în RBDD a început în anul 1994 cu incinta Babina şi a

continuat în 1996 cu incinta Cernovca. Principalele obiective ale acestei acţiuni au fost:

* restaurarea zonelor umede

* refacerea şi conservarea biodiversităţii

* refacerea resurselor naturale regenerabile.

Pentru a asigura refacerea zonelor cât mai aproape de condiţiile de inundare în regim natural, s-a

apelat la metoda executării de deschideri (breşe) în digul de contur al incintelor.

Redresarea regimului hidrologic şi a funcţiilor hidrologice, a însemnat pentru aceste zone

recâştigarea următoarelor funcţii ecologice:

* habitat pentru plante şi animale, tipice zonelor aluviale;

* habitat şi zonă de reproducere pentru peşti;

* habitate şi zone de reprobucere pentru păsări acvatice şi limicole;

* rezervor pentru biodiversitate şi asigurarea resurselor genetice;

* biocoridor şi schimb genetic;

* producţie biologică;

* circuit biogeochimic al elementelor;

* reţinere de sedimente şi fixare de substanţe toxice;

* biofiltru pentru Marea Neagră.

Refacerea funcţiilor ecologice atrage şi dezvoltarea resurselor tipice zonei şi cu activităţile

tradiţional-economice ale populaţiei locale: pescuitul, vânătoarea, tăierea stufului, păşunatul,

recreerea.

Acţiuni întreprinse pentru organizarea punerii în aplicare a prevederilor Convenţiei cadru

a Naţiunilor Unite privind reducerea efectelor secetei şi combaterea deşertificării.

Monitorizarea şi evaluarea stării ecologice a rezervaţiei, constituie o activitate prioritară pentru

instituţia noastră, pentru a furniza, la timp, informaţii exacte asupra procesului şi dinamicii

degradării resurselor, în scopul stabilirii unor politici şi măsuri de intervenţie îmbunătăţite şi

asigurarea unui management integrat şi durabil al resurselor naturale.

Existenţa de mari întinderi de pământ, care sunt vulnerabile şi care au fost afectate de

deşertificare sau de secetă au fost identificate în zonele îndiguite. Aici, deteriorarea calităţii

solului a făcut ca acesta să nu mai poată fi valorificat economic în scopul pentru care s-a realizat

amenajarea.

Pentru reabilitarea acestor zone, a fost întreprinsă acţiunea de renaturare a incintelor Babina şi

Cernovca, unde datorită fenomenelor descrise la pct. 3.1., unde fenomenul de sărăturare şi

deşertificare luase un aspect exploziv, pe aceste soluri instalându-se vegetaţie xerofită

demonstrând faptul că degradarea şi deşertificarea solului era în fază avansată.

5.2.Presiuni

În anul 2002 fiind inspectată o suprafaţă totală de 28044 ha, s-a constatat o presiune

nesemnificativă asupra solurilor din incintele agricole din delta Dunării.

Astfel, cantitatea totală de îngrăşăminte chimice folosite a fost de 1124 tone, reprezentând o doză

de 40 kg/ha.

14

Produsele chimice de uz fitosanitar utilizate au fost în cantitatea de 33598 kg, revenind 1,2

kg/ha.

Nu s-au folosit irigaţii datorită plolor din primăvară, care au fost suficiente culturilor cerealiere,

acestea fiind preponderente. De asemenea utilajele de irigat de mare performanţă existente, sunt

inutilizabile pe solurile din incintele agricole datorită greutăţii lor mari, ele înfundându-se în sol

la prima încercare de a fi utilizate.

5.3.Interacţiunea agriculturii cu mediul

Terenurile arabile sunt utilizate în mare parte pentru producerea cerealelor. Suprafeţele cele mai

mari au fost cultivate cu grâu, orz, orzoaică, rapiţă.

Faţă de anii anteriori este de menţionat faptul că s-a început cultivarea culturilor furajere, la

finele anului în incinta agricolă Pardina fiind înfiinţate peste 300 ha de lucernieră.

Nu sunt ternuri arabile retrase din circuit agricol. Din cele 28044 ha inspectate nu s-au cultivat

2213 ha care reprezintă un procent de 7,9%. Din acestea 674 ha nu au fost utilizate datorită

excesului de umiditate, 494 ha datorită sărăturării, iar 1045 ha din lipsă de fonduri băneşti. De

menţionat este faptul că sărăturarea solului se datorează faptului că în incinta agricolă Pardina,

staţia de desecare “Batacu” nu menţine apa la cota –1m, ci la aproximativ – 0,4 m.

6. DEŞEURI

6.1. Deşeuri menajere

Evoluţia cantităţii de deşeuri menajere

Teritoriul Rezervaţiei Biosferei Delta Dunării este în permanenţă supus unei mari cantităţi de

deşeuri menajere, prin aceasta înţelegând deşeuri rezultate din activităţi de exploatare a

resurselor vegetale şi animale de către comunitate (atât cantitative, cât şi calitative). Pentru o mai

bună cunoaştere a diverselor deşeuri rezultate din diferite activităţi ale societăţilor comerciale

precum şi a comunităţii, pe viitor va fi posibilă recunoaşterea activităţilor sezoniere sau periodice

(pescuit/vânătoare/agricultură) şi deducerea duratei aproximative de utilizare a unei zone de

deşeuri menajere.

Actualmente pe teritoriul rezervaţiei, Sulina este singurul oraş care dispune de activitatea de

prestări de servicii privind colectarea deşeurilor de la populaţie şi agenţi economici.

Cantitatea de deşeuri urbane colectată şi monitorizată de Serviciul Public de Gospodărire

Comunală şi Locativă Sulina, în anul 2001, a fost de 2 483 mc de la populaţie şi 1 600 mc de la

agenţi economici.

Pentru canalizare menajeră s-au înregistrat 90 587 mc de la populaţie în condiţiile în care aceştia

au beneficiat de 214 800 mc apă potabilă, iar agenţii economici au fost inregistraţi cu 38 132 mc

la canalizare menajeră la un consum de apă potabilă de 57 581 mc.

În anul 2001 nu au fost încă transmise chestionare în teritoriu privind “gestiunea deşeurilor”.

Compoziţia pubelelor de deşeuri menajere

În oraşul Sulina s-au amenajat spaţii betonate şi îngrădite pentru deşeuri menajere în zona

blocurilor. Nu se colectează deşeurile selectiv de la populaţie.

Tratarea deşeurilor menajere

În anul 2001 în oraşul Sulina s-au incinerat deşeuri menajere provenite de la navele maritime în

tranzit.

Evoluţia taxelor de colectare selectivă a deşeurilor

În perioada 01.01.2001 – 22.02.2001 preţul de colectare a deşeurilor a fost de 108 500 lei/mc,

inclusiv TVA.

În perioada 23.02.2001 – 21.12.2001 preţul de colectare a deşeurilor a crescut cu 19%, ajungând

la 113 946 lei/mc inclusiv TVA.

Primăria oraşului Sulina are în vedere organizarea unei rampe de deşeu ecologic odată cu

aprobarea finanţării.

15

6.2. Deşeuri industriale

Datorită activităţii industriale foarte reduse, pe teritoriul RBDD nu sunt înregistrate acumulări de

deşeuri industriale.

6.3 Nămoluri provenite de la tratarea apelor

Datorită faptului că în localităţile din RBDD, staţiile de epurare au o activitate redusă nu sunt

înregistrate depozite de nămoluri provenite din tratarea apelor uzate.

6.4 Centrele de depozitare a deşeurilor

Starea centrelor de depozitare a deşeurilor

În toate localităţile au fost stabilite prin hotărâri ale Consiliilor Locale zonele de depozitare a

deşeurilor, dar nu au fost respectate în totalitate, datorită turismului neorganizat şi nu au fost

fonduri pentru amenajarea acestora.

Impactul depozitelor de deşeuri industriale şi urbane asupra mediului

Depozitul de deşeuri în oraşul Sulina se extinde pe o suprafaţă de cca. 3 ha şi depozitează pe

lângă deşeurile menajere şi deşeuri stradale, industriale şi spitaliceşti nepericuloase. Depozitul

este neamenajat pentru protecţia mediului şi este situat în zonă de risc de inundaţii şi la distanţă

mică de malul mării.

Efectele negative produse de acest depozit implică:

- efecte asupra apelor de suprafaţă şi subterane (aceste ape care în Sulina sunt la mică

adâncime se pot polua prin infiltraţiile rezultate din depozit ca urmare a precipitaţiilor şi a

apei din componenţa deşeurilor)

- efecte asupra calităţii aerului(gunoaiele depozitate necontrolat, la nivelul terenului

fermentează aerob şi produc mirosuri neplăcute, etc.)

- efecte asupra solului, folrei şi faunei(influenţa negativă se manifestă atât în stratul de sol,

prin infiltraţii cu încărcătură poluantă, cât şi la suprafaţă prin antrenarea de curenţii de aer a

hârtiilor, maselor plastice, deşeurilor textile, creind un aspect dezagreabil).

6.5. Investiţii în tehnologii, proiecte de neutralizare şi eliminare a deşeurilor

Primăria oraşului Sulina încă din anul 1997 a finanţat un proiect pentru realizarea unui depozit

ecologic de deşeuri pentru care a obţinut acord de mediu. Din lipsa fondurilor, până la această

dată nu s-a realizat această investiţie.

Primăria Sf. Gheorghe şi Crişan au prevăzute investiţii pentru amenajarea depozitelor pentru

anul 2002.

7. PĂDURILE şi BIODIVERSITATEA

7.1. Starea pădurilor

Fondul forestier din Delta Dunării ocupă o suprafaţă de 23111,9 ha şi a fost administrat de SC

SILVODELTA SA Tulcea (92 %) şi de Direcţia Silvică Tulcea (8 %). Structura fondului

forestier din RBDD este dominată de specii foiase specifice zonelor umede (salcie, plop), tabelul

7.1.

Tabel 7.1. Structura fondului forestier din RBDD în anul 2001

16

Administratorul Fond

forestier

Total

păduri

Naturale Artificiale Răşin. Foioase Din care:

stejar

Ha ha ha Ha Ha ha ha

Silvodelta S.A. Tulcea 21231 16700 5760 10940 21 16679 392

Romsilva I UP Sf.Gheorghe 1625.4 1186.1 0 1186.1 1186.1

Romsilva VII Ada-Alunga 255.5 255.5 0 255.5 255.5

TOTAL 23111.9 18141.6 5760 12382 21 18120.6 392

Tabelul 7.2. Structura pădurilor pe clase de vârstă

Administratorul Clasa de vârstă (%)

I II III IV V VI VII

SC SILVODELTA SA 3,4 14 15,4 19,6 24,6 13,8 9,2

DIRECŢIA SILVICĂ TULCEA

Ocolul Silvic Niculiţel

Districtul Sf. Gheorghe

78,24

17,0

21,26

2,3

-

2,5

-

40,0

-

26,0

-

0,4

-

12,0

În arborete, ponderea este deţinută de foioase, răşinoasele fiind slab reprezentate prin arborete

artificiale de pin negru şi chiparos de baltă, care vegetează pe nisipuri şi respectiv pe malurile

braţului Sf. Gheorghe Km. 79 şi Km. 63.

Foioasele sunt reprezentate în special prin clone de plop euroamerican, plop alb, plop negru,

salcie albă, stejar, frasin de Pensilvania, frasin de baltă, salcâm, etc.

Fondul forestier din RBDD are o funcţie mai puţin economică şi preponderent de protecţie.

Tabelul 7.3. Situaţia lucrărilor executate în fondul forestier din RBDD în 2001 Administrator Volum exploatat

- mii mc -

Împăduriri

- ha -

Suprafeţe afectate

- ha -

Produse

principale

Produse

secundare

Produse

accidentale

Produse din

igienizare

Integrale Completări Suprafaţa

Totală

Cauza

Faza

SC Silvodelta

Tulcea

12,422 0,695 10,504 1,104 154,0 122,0 244,6 Secetă

Compromisă

DS Tulcea

(OS Niculiţel)

- - - 0,138 - - 165,0 Uscare

Avansată

DS Tulcea

(Sf. Gheorghe)

3,11 - - - 8,3 5,0 - -

15,532 0,695 10,504 1,242 162,3 127,0 409,6

Starea de sănătate a arboretelor poate fi influenţată de dăunători sau de condiţiile naturale

nefavorabile.

Condiţiile nefavorabile au afectat în perioada 1995-1999, în zona districtului Sf. Gheorghe o

suprafaţă de 1 050 ha, faza de degradare constând în uscarea arborilor în proporţie de 100 %,

fenomenul fiind cauzat, în principal de inundaţiile provocate de Dunăre. Speciile afectate sunt

salcâm şi sălcioară.

În privinţa dăunătorilor entomogeni, principalul dăunător este Lymantria dispar. Spre deosebire

de anii anteriori, în anul 2001, nu s-au produs pagube semnificative, restrâgându-se foarte mult

ca areal.

Alţi dăunători (Rhabdophaga saliciperda, Lyta vesicatoria, Stereonychus fraxini,

Crypthorrynchus lapathi, Parectopa robiniella, Phyllodecta vulgatissima) au fost semnalaţi pe

suprafeţe mici şi nu au produs pagube semnificative.

În privinţa dăunătorilor fitopatogeni, s-au semnalat fenomene de uscare la ulmii din pădurea

Caraorman, pe cca. 10ha, cu intensitate puternică, cauzate de Ophiostoma ulmi.

Alt dăunător fitopatogen semnalat în arboretele din RBDD, la clona de plop R 16, este bacteria

Pseudomonas syringae care produce cancerul bacterian al plopului.

17

În concluzie, se poate afirma că starea de sănătate a pădurilor din RBDD, în anul 2001, a fost

bună.

Suprafeţe de teren scoase din fondul forestier pentru alte utilizări.

Nu s-au semnalat situaţii de scoatere a terenurilor din fondul forestier.

7.2. Biodiversitatea

Starea habitatelor naturale

Având în vedere configuraţia morfohidrografică, asociaţiile floristice şi faunistice, impactul

activităţii antropice în decursul timpului, în Delta Dunării, la care asociem Complexul lacustru

Razim-Sinoie şi lunca Dunării dintre Isaccea şi Tulcea, ca părţi componente ale Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării, în anul 1998 s-a realizat Harta ecosistemelor din RBDD, în sc.1:50.000,

unde s-au delimitat două categorii mari de ecosisteme, şi anume:

ecosistemul natural parţial modificat de om;

ecosisteme antropice.

In cadrul primei categorii s-au identificat 20 de ecosisteme, începând cu braţele Dunării şi

încheind cu plajele litorale puţin consolidate.

In cea de-a doua categorie s-au identificat 7 tipuri de ecosisteme incluzând aici, tipurile de

amenajări (agricole, piscicole, silvice), amenajări complexe, culturi agricole izolate cu extindere

mică, plantaţii de plop pe grindurile fluviatile, aşezările umane (urbane şi rurale).

O poziţie aparte o reprezintă canalele care, practic sunt create de om, şi deci ar trebui să fie la

ecosistemele antropice. Dat fiind integrarea acestora în subsistemul reţelei hidrografice, acestea

au particularităţi abiotice şi biotice asemănătoare cu gârlele şi japşele naturale, atât cât şi acestea

au mai rămas naturale.

In cadrul celor 30 de tipuri de ecosisteme (tabelul 7.4.), pe hartă au fost identificate 314

ecosisteme aparţinând tipurilor de bază.

O valoare ridicată a diversităţii biologice se regăseşte în mai multe zone de protecţie integrală,

precum Letea, Caraorman, insula Popina, Portiţa, dar şi în unele zone neintegrate în această

categorie, precum nordul localităţii Sfântu Gheorghe, grindul Perişor, etc.

Flora şi fauna sălbatică

Începând cu anul 1991, s-a demarat inventarierea florei şi faunei în tot teritoriul RBDD, acţiune

ce continuă şi în prezent, având două obiective majore: cunoaşterea unei importante componente

a patrimoniului natural într-o rezervaţie a biosferei şi evidenţierea speciilor ce necesită măsuri de

protecţie şi conservare.

Cercetările s-au întreprins în cadrul a 3 proiecte derulate prin ICPDD, unul vizând genofondul

sălbatic în ansamblu, iar celelalte două fiind axate pe două grupe de faună considerate de

importanţă deosebită, şi anume sturionii şi păsările.

Inventarul de specii s-a realizat pe toată suprafaţa RBDD, incluzând un număr de cca. 300 staţii

în toate cele 30 tipuri de habitate existente.

Până în prezent s-au inventariat un număr de 5 137 specii, din care 1 689 specii de floră şi 3 448

specii de faună (fig. 7.1).

Tabel 7.4. Tipuri de ecosisteme existente în teritoriul RBDD (după Gâştescu şi Oltean, 1998) Nr. Denumire Suprafaţa L

18

(% din total) (km)

1 Dunarea şi principalele braţe 2.3

2 Gârle şi canale cu circulaţie activă de apă 309

3 Gârle şi canale din arii cu regim liber, cu circulaţie redusă a apei 806

4 Canale în interiorul amenajărilor 1346

5 Lacuri cu acvatoriu întins sau cu schimb activ natural de ape 14.2

6 Lacuri cu schimb redus de ape parţial acoperite cu vegetaţie plutitoare 3.2

7 Lacuri din interiorul incintelor amenajate, cu schimb dirijat de ape 1.2

8 Lacuri salmastre şi sărate izolate 0.3

9 Lagune conectate la mare 2.4

10 Golfuri marine semi-închise 1.0

11 Ape marine costiere 19.1

12 Arii depresionare inundabile cu vegetaţie hidrofilă fixată (comuniăţi de

stuf şi papură)

26.7

13 Formaţiuni de plaur 2.1

14 Zăvoaie de sălcii în amestec, pe grinduri fluviatile şi ostroave inundate

frecvent

0.7

15 Păşuni pe grinduri fluviatile, în asociaţie cu salcii izolate sau în pâlcuri,

inundate frecvent

0.3

16 Păduri de stejar în amestec, pe grinduri maritime înalte 0.2

17 Tufişuri şi vegetaţie ierboasă pe stâncării calcaroase 0.0

18 Pajişti pe câmpuri loessoide predeltaice 0.5

19 Pajişti stepizate degradate pe martori de eroziune şi faleze fosile 0.0

20 Pajişti pe grinduri maritime joase 6.1

21 Dune de nisip mobile şi semimobile, acoperite parţial cu vegetaţie

arenicolă

0.4

22 Cordoane litorale puţin consolidate acoperite cu vegetaţie halofilă,

arenicolă şi cătiniş

0.4

23 Plaje litorale 0.0

24 Amenajări agricole 8.0

25 Amenajări silvice 1.1

26 Plantaţii de plop pe grinduri fluviatile 1.0

27 Amenajări piscicole 5.7

28 Amenajări complexe 0.1

29 Arii amenajate, abandonate şi luate în reconstrucţie ecologică 4.0

30 Vetrele aşezărilor umane 1.3

Fig. 7.1. Structura actuală a florei şi faunei pe principalele grupe sistematice

19

640

38

902

425

2208

10294

85

11

109

82115

8168

42

Alge Macromicete Licheni Plante superioare ViermiMoluşte Crustacee Arachnide Miriapode InsectePeşti Amfibieni Reptile Păsări Mamifere

Structura actuală a florei şi faunei pe principalele tipuri de ecosisteme.

Cel mai mare număr de specii de alge, cu preponderenţă clorofite, se înregistrează în apele cu

circulaţie activă, însă ca densitate şi biomasă predomină mai ales prin cianofite şi bacilariofite în

apele dulci stagnante cu schimb redus de ape.

În cadrul florei vasculare se constată că cea mai mare diversitate de specii o deţin zonele litorale

(stepice, arenicole), urmate de pajiştile grindurilor fluviale inundate frecvent.

În ce priveşte crustaceele, cel mai mare număr de specii se înregistrează în lacuri, atât cu schimb

redus de ape cât şi cu circulaţie activă.

Ihtiofauna înregistrează o repartiţie a numărului de specii aproximativ proporţională în apele

dulci stagnante şi curgătoare (Dunăre), ihtiofauna stagnofilă şi stagnofil-reofilă fiind totuşi mai

bogată. De asemenea, speciile eurihaline populează mai bine apele stagnante, mai ales prin fam.

Gobiidae. Probabil că ihtiofauna Mării Negre deţine cele mai multe specii, însă a fost insuficient

investigată în perioada de cercetare.

S-au analizat numai grupele de floră şi faună ce determină în mai mare măsură calitatea

ecosistemelor.

Structura actuală a florei şi faunei funcţie de arealul geografic general.

Flora vasculară se detaşează prin numărul mare de specii palearctice, urmat de cele europene,

sud-est-europene, mediteraneene şi euro-asiatice.

În cadrul speciilor de peşti, cel mai mare număr de specii îl înregistrează cele ponto-caspice şi

ponto-mediteraneene, urmate de cele dunărene şi euro-siberiene, însă ca densitate şi biomasă

speciile europene şi euro-siberiene domină apele dulci.

Herpetofauna este dominată la amfibieni de anurele europene în zonele deltaice, în timp ce

reptilele deţin cele mai multe specii din zona sud-est-europeană, în zonele stepice extradeltaice.

Majoritatea speciilor de mamifere înregistrate au o distribuţie palearctică, urmate de cele

europene, în timp ce cele sud-est-europene deţin numărul cel mai mic de specii.

Specii şi subspecii endemice.

În teritoriul RBDD, au fost înregistrate 35 de endemite care aparţin la 5 grupe sistematice: 1

specie de peşti, 2 specii de alge, 3 specii de cormofite, 3 specii de crustacee şi 26 specii de

insecte.

Specii de floră şi faună sălbatică valorificate economic, inclusiv ca resurse genetice

În teritoriul rezervaţiei există o mare varietate de specii de floră şi faună sălbatică cu importanţă

economică şi socială. În scopul exploatării durabile a acestor resurse naturale, în teritoriul RBDD

s-a trecut la aplicarea prevederilor Ordinului Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr.

647/2000 de aprobare a procedurii de autorizare a activităţilor de recoltare, capturare şi achiziţie

a plantelor şi animalelor din flora şi fauna sălbatică.

20

Principalele resurse exploatate în anul 2001 au fost:

- resursa piscicolă, pentru exploatarea căreia s-au eliberat 2273 autorizaţii de mediu,

din care, 425 (402, pentru pescari individuali şi 23, pentru societăţi) pentru

exploatarea sturionilor şi 1748 pentru exploatarea scrumbiei şi peştelui de apă dulce;

- resursa stuficolă pentru recoltarea căreia s-au emis 7 autorizaţii;

- broaşte, pentru care s-au eliberat 11 autorizaţii de mediu;

- vânătoare, pentru care s-au eliberat 14 autorizaţii de mediu.

Nu au fost emise permise pentru recoltarea ciupercilor sau plantelor medicinale.

Presiuni exercitate de vânătoare

Starea speciilor de faună sălbatică de interes cinegetic

Evoluţia efectivelor atât la speciile de vânat sedentar cât şi la speciile de păsări migratoare de

interes vânătoresc, se încadrează în limitele anuale din ultima vreme, fiind totuşi influenţate de

contextul ecologic general.

Studiile privind influenţa factorilor de mediu asupra populaţiilor de păsări şi mamifere, au

relevat importanţa majoră pe care o are starea factorului hidrologic din perimetrul rezervaţiei,

care determină atât abundenţa cât şi dispersia indivizilor în spaţiu.

Condiţiile hidrologice favorabile din ultimii ani, prin inundabilitatea pe suprafeţe relativ întinse,

au favorizat în primul rând speciile acvatice.

Deasemenea, au găsit condiţii optime mistreţul, vulpea, iepurele, căpriorul şi fazanul.

Iepurele (Lepus europaeus Pallas) - are populaţii în general în creştere.

Acestă specie este strâns legată de evoluţia agro-ecosistemelor din RBDD. Faţă de sporul natural

de cca. 30% care se realizează în zonele de câmpie pe zonele de vânătoare din RBDD creşterea

efectivelor nu se realizează în acelaşi ritm, datorită unor factori naturali limitativi.

Fazanul (Phasianus colchius L.) - deşi această specie a fost introdusă pe teritoriul Deltei Dunării

prin colonizări, pe grindul Letea în 1967 şi ulterior la Caraorman şi Sf. Gheorghe, în prezent şi-a

extins zona de habitat pe toate zonele de vânătoare înmulţindu-se în mod natural şi comportându-

se ca un element de faună autohtonă.

Fazanul a fost întâlnit cu precădere în agro-ecosisteme, în ecosistemele forestiere dar şi în

ecosistemele semi-acvatice de plaur.

Se observă că numărul efectivelor de primăvară la fazan, după o scădere alarmantă din 1995-

1997, înregistrându-se apoi un uşor reviriment.

Scăderea efectivelor de fazan se datorează, în primul rând, numărului foarte mare de dăunători:

ciora grivă, coţofana, care în Deltă înregistrează efective îngrijorător de mari şi care nu sunt

combătute.

La factorii naturali limitativi se mai adaugă şi modul necorespunzător în care se practică

vânătoarea împuşcându-se şi femele. De asemeni braconajul practicat, în special pe înserat şi

înainte de răsăritul soarelui din diferite mijloace de locomoţie este o altă cauză importantă ce

poate fi incriminată pentru scăderea efectivelor de fazan.

Căpriorul (Capreolus capreolus L.) este o specie colonizată pentru prima dată în pădurea Letea

în anii 1960-1961 extinzându-şi arealul în permanenţă.

În prezent căpriorul este găsit pe mai multe zone de vânătoare din RBDD şi anume acolo unde

există întinse ecosisteme forestiere şi agricole cum sunt Letea, Caraorman, Vulturu, Pardina,

Tatanir, Ilgani.

Majoritatea acestor zone au fost populate prin infiltrare din teritoriile vecine. Curios este faptul

că această specie apare şi în zone mai izolate cum ar fi: Sf. Gheorghe, Crasnicol, Dunavăţ unde a

fost împins de viiturile de apă şi s-a refugiat pe zonele mai înalte.

Remarcăm faptul că efectivele sunt în scădere faţă de anii precedenţi. Totuşi, raportul sexelor

rămâne încă disproporţionat fiind dafavorabil masculilor. Scăderea efectivelor la căprior poate fi

pusă în principal pe seama păşunatului şi braconajului.

21

Mistreţul (Sus scrofa attila Thomas) - este o specie omnivoră caracteristică ecosistemelor

forestiere dar şi semi-acvatice din delta Dunării. Pe teritoriul RBDD mistreţul este întâlnit cu

preponderenţă în zonele umede cu stufărişuri, plaur, zălog, etc.

Efectivele la această specie se menţin relativ constante. Ca un factor de autoreglare a efectivului

de mistreţ amintim înnecarea unor exemplare în timpul iernii prin ruperea gheţii la traversarea

canalelor. Acest lucru se realizează în special în iernile când lacurile îngheaţă, aşa cum a fost în

iarna 1995 - 1996 şi 1997.

Practicarea braconajului cu câini dresaţi special, diminuează efectivele de tineret.

Potârnichea (Perdix perdix L.) - pentru prima dată s-a semnalat prezenţa potârnichilor în Delta

Dunării, în anul 1994.

Au fost observate efective de potârniche, în timpul iernii şi primăverii în zonele de vânătoare

Sireasa, Pardina dar şi Mahmudia care au fost estimate la circa 110 exemplare în perioada de

ptimăvară.

În ceea ce priveşte evaluarea speciilor la consumatorii secundari (vânatul răpitor) cum sunt

vulpea, pisica, enotul, este mult mai dificilă şi nu dă suficiente date sigure.

Vulpea (Vulpes vulpes L) - la această specie efectivele înregistrează o uşoară creştere.

Pisica sălbatică (Felis silvestris L.) - şi la această specie se constată o uşoară creştere numerică

a efectivelor în zonele în care au fost semnalate. Evaluarea la această specie este însă foarte

dificilă întru-cât animalul are o activitate mai mult nocturnă şi de amurg.

Câinele enot (Nyctereutes procyonoides G.)

La această specie s-a înregistrat o creştere a efectivelor, în perioada 1993-1996 urmată de o

scădere constantă până în anul 1998, pentru ca din 1999 să se semnaleze un fenomen de refacere

a efectivelor.

Menţionăm că enoţii au apărut în Delta Dunării prin imigrare din Ucraina în urmă cu 40-50 ani şi

s-au aclimatizat foarte bine în zonele umede de la noi.

În Delta Dunării în anul 1968 pe fondurile de vânătoare s-au evaluat peste 1760 exemplare.

Intervenţia brutală asupra ecosistemelor deltaice produsă între 1970-1990 a dus la scăderea

numerică a efectivelor de enot.

În ceea ce priveşte evaluarea numerică la speciile sedentare de apă cum ar fi vidra, nurca,

bizamul, acţiunea este dificilă tocmai datorită particularităţilor de viaţă ale acestor specii, cifrele

obţinute prezintă un caracter relativ, deoarece aceste specii duc o viaţă semiacvatică de amurg

sau nocturnă şi sunt foarte greu de surprins şi de observat.

Dacă de referim la vidră (Lutra lutra L.) şi la nurcă (Lutreola lutreola L.), efectivele sunt

scăzute faţă de cele din 1996 când au înregistrat un maxim.

Din informaţiile existente, se poate afirma că multe exemplare, aparţinând acestor specii - deşi

ocrotite - sunt intens urmărite şi capturate pentru blana lor de către braconieri.

Se impun măsuri ferme pentru protejarea efectivelor de vidră şi nurcă cu atât mai mult cu cât

aceste specii sunt protejate prin Convenţia de la Berna la care a aderat şi ţara noastră.

O situaţie asemănătoare cu cele două specii amintite mai sus se apreciază şi la hermelină

(Mustela ermineea L.)

În ceea ce priveşte bizamul (Ondatra zibethica L) - nivelul populaţional este în creştere.

Situaţia speciilor de plante şi animale sălbatice ameninţate cu dispariţia de pe teritoriul

RBDD

Pe baza inventarului cantitativ şi calitativ al speciilor din RBDD s-a putut aprecia gradul de

periclitare al acestora, finalizându-se în acest an Lista Roşie (Tabelul 7.2.2) pentru acest

teritoriu. Încadrarea speciilor pe grade de periclitate s-a făcut în conformitate cu criteriile

recomandate de IUCN, în listă apărând în plus categoria “nt” (nepericlitat) unde au fost incluse şi

22

speciile care nu sunt deocamdată ameninţate în teritoriul RBDD dar sunt protejate pe plan

european şi chiar mondial prin convenţii la care România a aderat (Berna, Bonn).

Tabelul 7.5. Grupele de speciile incluse în Lista Roşie a RBDD

Categoria Ex E V R I I? K nt

Numărul de specii

Plante

superioare

36 22 43 91 126 41 11 2

Moluşte 4 4 6

Insecte 3 3 2 1 1

Peşti 4 2 4 12 5 11 19

Amfibieni 2 8

Reptile 7 4

Păsări 5 5 101 23 14

Mamifere 2 1 15 3 6 2

Legendă:

Ex (dispărute) = specii care nu s-au mai regăsit în habitatele naturale, după repetate investigaţii în zonele în care s-

au înregistrat anterior sau în cele în care s-a presupus că au existat. Din această categorie derivă

Ex?= nu a trecut mai mult de 50 de ani de la ultima înregistrare a speciei, deci este posibil a fi regăsită în viitor

E (în pericol iminent) = specii în pericol de dispariţie iminent, dacă factorii cauzali continuă să se menţină.

Populaţiile acestei specii au ajuns la un nivel critic din punct de vedere numeric

V (vulnerabile) = specii în declin numeric, care pot trece în categoria E sau V, dar există riscul trecerii în acestea,

prin faptul că arealul lor de răspîndire se reduce la zone geografice şi habitate limitate, sau specia în cauză poate fi

răspîndită pe o arie mai largă, dar în populaţii reduse.

K (insuficient cunoscute)

I (statut indecis) = specii Ex, E, V sau R, dar nu există suficiente informaţii pentru a se putea nominaliza într-o

categorie sau alta.

Situaţia ariilor protejate şi a monumentelor naturii

Zonele cu regim de protecţie integrală cuprind, în principal, formaţiuni fizice şi biologice sau

grupuri de asemenea formaţiuni, habitate ale speciilor de animale şi vegetale ameninţate sau

situri naturale cu valori excepţionale din punct de vedere ştiinţific, al conservării sau al

frumuseţii lor.

În cadrul RBDD, aceste zone sunt în număr de 18, totalizând o suprafaţă de 50 600 ha şi au ca

scop principal conservarea şi protecţia păsărilor, ihtiofaunei, pădurilor cu aspect original şi a

unor eşantioane cu peisaj deltaic deosebit. Aici se pot desfăşura cercetări ştiinţifice privind

biologia, menţinerea şi conservarea calităţii mediului, precum şi monitorizarea principalilor

parametri ce definesc starea de evoluţie a acestora.

Speciile din faună declarate monumente ale naturii existente în perimetrul Rezervaţiei

Biosferei Delta Dunării

Din totalul speciilor declarate prin legislaţia încă în vigoare, prezente anterior în teritoriul RBDD

în număr de 15 (Tabelul 7.2.3.), actualmente sunt sigur prezente un număr de 11 specii, iar 4

specii au dispărut. Nu toate speciile declarate anterior MN mai corespund acestui statut, unele

dintre ele având actualmente o frecvenţă şi abundenţă ridicată, nefiind trecute în recentele liste

mondiale şi europene ca periclitate (ex.: corbul, egreta mică, piciorongul). În urma inventarierii

din perioada1991-1997, luând în consideraţie următoarele aspecte: raritate, periclitare locală,

coroborată cu declinul accentuat în arealul general de distribuţie şi ţinînd cont de valoarea de

unicat (endemism), s-au făcut propuneri pentru declararea ca Monumente ale Naturii a unui

număr de 61 specii de floră şi faună, cuprinzând: 14 plante vasculare, 4 specii de moluşte, 4

specii insecte, 6 specii de peşti, 3 specii reptile, 24 specii de păsări, şi 6 specii de mamifere.

23

Tabelul 7.6. Specii declarate Monumente ale Naturii existente în RBDD Nr.

Crt.

Specia Cadrul

legislativ

Prezentă Posibil

dispărută

Dispărută

Reptile

1 Broasca ţestoasă de uscat

(Testudo graeca ibera) JCM

142/1938

+

Păsări +

2 Călifarul alb (Tadorna tadorna)

HCM

1625/1955

+

3 Călifarul roşu (Tadorna ferruginea)

HCM

1625/1955

+

4 Corbul (Corvus corax)

JCM

734/1933

+

5 Dropia femelă (Otis tarda)

JCM

600/1933

+

6 Spurcaciul femelă (Otis tetrax)

JCM

600/1933

+

7 Pelicanul comun (Pelecanus onocrotalus)

JCM

600/1933

+

8 Pelicanul creţ (Pelecanus crispus)

JCM

600/1933

+

9 Piciorongul (Himantopus himantopus)

HCM

1625/1955

+

10 Stârcul lopătar (Platalea leucorodia)

HCM

1625/1955

+

11 Egreta mare (Egretta alba)

JCM

600/1933

+

12 Egreta mică (Egretta garzetta)

JCM

600/1933

+

13 Vulturul hoitar (Neophron percnopterus)

JCM

600/1933

+

14 Vulturul pleşuv sur (Gyps fulvus)

JCM

600/1933

+

15 Vulturul pleşuv brun (Aegipius monachus)

JCM

600/1933

+

Starea de sănătate a animalelor în raport cu starea mediului

Investigaţiile parazitologice la peşti, efectuate în perioada 1995-1996, nu au evidenţiat prezenţa

unor paraziţi noi în afara celor existenţi în anii '60. Singura specie care realizează uneori

parazitări masive este crustaceul copepod Dichelestium oblongum, care parazitează cavitatea

bucală la păstrugă.

Studiile privind acumularea de metale grele în ţesuturile diferitelor specii de sturioni1, au pus în

evidenţă clar fenomene de bioacumulare a cadmiului o dată cu înaintarea în vârstă a peştilor.

Cele mai mari concentraţii se regăsesc în ficatul sturionilor, variind la păstrugă între 0,01 mg/kg

ţesut umed, la vârsta de un an, până la 0,22 mg/kg, la 11-12 ani. Ţesutul muscular al sturionilor

investigaţi nu conţinea cadmiu.

24

La nisetru, care se hrăneşte în special cu peşti planctonici, prezintă acumulări de Cd în ficat cu

cca. 50% mai reduse (0,1 mg/kg) decât păstruga (0,2 mg/kg) care se hrăneşte în special cu

organisme bentonicedetritofage, moluşte şi viermi, şi care acumulează Cd direct din sedimente.

8. MEDIUL URBAN

8.1. Calitatea aerului în mediul urban

Sursele de poluare atmosferică amplasate în interiorul rezervaţiei sunt de mică capacitate şi nu

constituie pericole de creare a unor situaţii critice din punct de vedere al protecţiei mediului.

În anul 1999 au fost efectuate măsurători privind poluarea aerului în colaborare cu cu Agenţia de

Protecţie a Mediului Bacău. Măsurătorile s-au efectuat în două campanii (vara şi toamna anului

1999), în oraşul Sulina, şi au scos în evidenţă valori crescute peste limita CMA la indicatorul

ozon, la toate măsurătorile, media pe zi fiind cuprinsă între 0,035 - 0,067 µg/mc, valoarea

coeficientului sinergic (calculat în funcţie de SO2, O3, NO2) fiind cuprisă între 1,44 - 2,29

(conform STAS 12574/1987 valoarea coeficientului sinergic < 1).

8.2. Situaţia spaţiilor verzi şi a zonelor de agrement

În anul 2001, Primăria oraşului Sulina a întreţinut corespunzător spaţiile verzi existente, care

sunt în suprafaţă de 8 628 mp.

Se preconizează extinderea acestora cu circa 300 mp.

8.3. Starea de confort şi sănătate a populaţiei în raport cu starea de calitate a mediului din

zonele locuite

Datorită condiţiilor fizico-geografice deosebite în RBDD, starea de sănătate a populaţiei umane

variază la nivel spaţial, factori legaţi de starea hidrologică şi de calitate a apelor având o

influenţă deosebită asupra populaţiei, cu implicaţii atât economice (îndeosebi asupra economiei

piscicole şi stuficole) cât şi directe asupra sănătăţii populaţiei prin utilizarea apei de Dunăre ca

sursă de apă potabilă.

Accesul la servicii al populaţiei oraşului Sulina (număr locuitori deserviţi şi procentajul

acestora din totalul populaţiei): alimentare cu apă potabilă, sisteme de canalizare, electricitate,

comparativ cu accesul celorlalţi locuitori din localităţile deltei, este prezentat în tabelul 8.1.

Locuitorii oraşului Sulina au beneficiat de servicii de salubritate în proporţie de cca. 80%.

Tabelul 8.1. Accesul populaţiei din RBDD la servicii

Nr. locuitori

din care cu

acces la: Nr.

locuinţe

din

acces

care cu

la en.el.:

Localitatea total Alim. apă Canalizare Total:

Nr. % Nr. % Nr. %

C.A.Rosetti 1275 - - - 721 547 75,9

Ceatalchioi 839 - - - 312 280 89,7

Chilia Veche 2896 1760 60,77 272 9,3 1387 965 69,6

Crisan 1447 210 14,5 - - 846 510 60,3

Maliuc 1152 300 26,04 300 26,1 449 400 89,1

Pardina 650 * - - - 429 279 65,0

Sf.Gheorghe 1040 1000 96,15 85 8,17 428 385 90,0

Sulina 5131 4200 81,85 3700 72,11 1864 1750 93,9

Total 14430 7470 4357 6436 5116

Notă: * - nu se cunoaşte numărul locuitorilor branşaţi la reţeaua de apă potabilă

25

Starea de sănătate. Populaţia din oraşul Sulina beneficiază de un spital şi un dispensar, unui

medic revenindu-i în jur de 1250 pacienţi.

După cum se poate observa din tabelul 10, situaţia sporului natural la 1000 locuitori se menţine

negativ atât în oraşul Sulina cât şi în celelalte localităţi de pe teritoriul rezervaţiei.

Tabelul 8.2. Sporul natural în localităţile din RBDD, în anul 2001

Nr. LOCALITATEA Născuţi Decedaţi Spor La 1000 locuitori

crt. vii Natural Născuţi vii Decedaţi Spor nat.

1 SULINA 39 60 -4,1 7,6 11,7 -4,1

2 C. A. ROSETTI 14 34 -20 11 26,7 -15,7

3 CEATALCHIOI 3 11 -8 3,6 13,1 -9,5

4 CHILIA VECHE 25 54 -29 8,6 18,6 -10

5 CRIŞAN 13 26 -13 9,0 17,0 -8,0

6 MALIUC 8 11 -3 6,9 9,5 -2,6

7 PARDINA 7 5 2 10,7 7,7 3,0

8 SF. GHEORGHE 8 22 -14 7,7 21,1 -13,4

Scăderea numerică a populaţiei ca urmare a sporului natural negativ, este datorat în mare parte

“îmbătrânirii” acesteia, dar şi a migraţiei populaţiei spre alte regiuni cu condiţii favorabile.

Din studiile realizate în anii anteriori, s-au conturat următoarele concluzii:

Nivelul general al standardului de viaţă al locuitorilor este relativ scăzut, starea de sănătate

a populaţiei umane este necorespunzătoare fiind determinată atât de condiţiile de habitat,

cât şi de eficienţa redusă a asistenţei medicale.

Dotarea edilitară socială şi de sănătate, învăţământ şi cultură este insuficientă şi de calitate

slabă în toate localităţile din RBDD.

Gradul de şcolaritate al populaţiei este redus, nivelul învăţământului este scăzut, deoarece

cadrele de specialitate în special cu studii superioare - profesori, medici, ingineri s.a. - sunt

insuficiente.

10. POLUĂRI ACCIDENTALE. ACCIDENTE MAJORE DE MEDIU

10.1. Poluări accidentale cu impact major asupra mediului

În anul 2001 s-au semnalat pe teritoriul RBDD două cazuri de poluare accidentală.

În ziua 10.02 2001 s.a produs o poluare cu produse petroliere în amestec cu produşi alcoolici şi

urme de substanţe fenolice, tipice reziduurilor din industria alimentară, a apelor Dunării-braţ

Chilia. Sursa de poluare a fost în localitatea Chilia Nouă – Ucraina. Pelicula de hidrocarburi a

avut o lungime de cca 12 Km şi ca lăţime jumătate din lăţimea braţului Chilia.

În ziua de 25.11.2001 ora 7,15 datorită căderii de tensiune de la staţia de repompare halda de

şlam a SC ALUM SA Tulcea, s-a dispus spălarea traseului cu condens fierbinte pentru evitarea

îngheţului. La scurt timp datorită diferenţelor de temperatură, vana amplasată pe traseul

conductei principale de distribuţie a şlamului de pe coronamentul barajului s-a fisurat pe toată

cincumferinţa, cauzând astfel scurgerea şlamul de pe coronamentul barajului spre zona limitrofă

şi în lac Cîşla, afectând cca 2000m2 de teren din perimetrul RBDD şi poluând apele lacului

Cîşla.

Din estimările efectuate la faţa locului cantitatea de pulpă de şlam deversată este de cca 3mc

(aproximativ 4 t), antrenând în acelaş timp şi aluviuni din taluzul exterior al haldei şi zăpadă.

Nu s-au constatat mortalităţi în rândul faunei piscicole sau avifaunei.

26

Unitatea a luat măsuri de remediere a defecţiunilor, anunţând avaria la SGA Tulcea.

S-au recoltat probe din lac Cîşla din zona în care s-a produs deversarea, urmând ca IPM Tulcea

să urmărească în continuare procesul tehnologic.

11. ZONE CRITICE PE TERITORIUL ŢĂRII SUB ASPECTUL DETERIORĂRII

STĂRII DE CALITATE A MEDIULUI

11.1. Zone critice sub aspectul poluării atmosferei

Având în vedere caracterul activităţilor economice din RBDD, se poate spune că cea mai

importantă sursă de poluare o constituie emisiile de gaze de ardere provenite de la navele şi

ambarcaţiunile care tranzitează rezervaţia.

Sub acest aspect concluzia este că în RBDD nu sunt zone critice din acest punct de vedere.

11.2. Zone critice sub aspectul poluării apelor de suprafaţă şi subterane

Având în vedere caracterul activităţilor economice din RBDD, se poate spune că cea mai

importantă cale de poluare a apelor de suprafaţă o constituie sursele externe rezervaţiei, iar cea

mai apropiată fiind sursă reprezentând-o municipiul Tulcea prin apele menajere neepurate

deversate în Dunăre.

11.3. Zone critice sub aspectul deteriorării solurilor.

Datorită pierderilor de material la operaţiunile de încărcare-descărcare în zona portului industrial

Tulcea s-a constatat poluarea solului cu metale grele. Astfel, valorile pentru Cu, Ni, Pb, Cd, Fe,

Zn, Cr depăşesc valorile de referinţă dar sunt mai mici decât valorile pragului de alertă. Valorile

de Mn depăşesc pragul de alertă dar sunt mai mici decât pragul de intervenţie. Suprafaţa afectată

este de cca. 1 500 mp. Societatea ce administrează portul, va monitoriza zona.

12. CHELTUIELI PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI

În capitolul cheltuielilor pentru protecţia mediului se disting două categorii distincte:

- Cheltuieli de investiţii realizate de societăţile comerciale din perimetrul RBDD pentru

eliminarea surselor de poluare în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare

(cheltuieli pentru prevenirea sau combaterea poluării mediului);

- Cheltuieli de investiţii pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu din ecosistemele

naturale ale RBDD şi pentru reconstrucţia ecologică a unor zone îndiguite abandonate

sau degradate datorită utilizării necorespunzătoare (cheltuieli pentru reconstrucţie

ecologică).

Cheltuieli pentru reconstrucţie ecologică

În această categorie de cheltuieli sunt cuprinse lucrările de investiţii realizate de ARBDD în

cadrul programului de reconstrucţie ecologică aprobat de Ministerul Apelor şi Protecţiei

Mediului.

În 2001, s-au realizat lucrări în valoare totală de 59.423.614, 0 mii lei după cum urmează:

Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice în complexul Gorgova-Uzlina, în

valoare totală de 33.263.397,0 mii lei (32.350.705,0 mii lei C+M) din care s-au realizat în

2001, 27.280.575,0 mii lei (26.851.273,0 mii lei, C+M).

Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice în complexul Şontea-Furtuna, în

valoare totală de 17.304.000,0 mii lei (16.645.000,0 mii lei C+M) din care s-au realizat în

2001, 4.588.339,0 mii lei (4.522.341,0 mii lei, C+M).

27

Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice în complexul Roşu-Puiu, în valoare

totală de 17.941.000,0 mii lei (17.374.000,0 mii lei C+M) din care s-au realizat în 2001,

12.500.000,0 mii lei (12.300.000,0 mii lei, C+M).

Amenajări pentru îmbunătăţirea condiţiilor ecologice în complexul Dunavăţ-Dranov, în

valoare totală de 37.327.000,0 mii lei (34.381.000,0 mii lei C+M) din care s-au realizat în

2001, 12.430.000,0 mii lei (12.230.000 mii lei, C+M).

Sediul administrativ al ARBDD în valoare totală de 24.743.271,0 mii lei (21.417.443,0 mii

lei C+M) din care în anul 2001, 344.700,0 mii lei (111.600,0 mii lei, C+M).

Alte cheltuieli de investiţii (dotări independente, etc.) în valoare totală de 2.280.000,0 mii lei.

28

Cheltuieli pentru prevenirea sau combaterea poluării mediului

Valoarea totală a cheltuielilor efectuate de agenţii economici sau instituţiile ce îşi desfăşoară activitatea în RBDD este de

135803,55 milioane lei.

Tabelul 12.1. Cheltuieli pentru prevenirea sau combaterea poluării mediului în RBDD (milioane lei) Nr. crt. Plan de investiii de mediu pe anul 2001 Realizat la 31.12.2001 Observaţii

total buget

local

buget de

stat

surse

proprii

alte surse total buget

local

buget de

stat

surse

proprii

alte surse

Anexa 1 135700,55 54424,1 1300,0 79976,46 110749,53 43936,09 1300,0 61605,08 64594,328

fonduri de la Banca

Europeană de

Investiţii, 919,11

fonduri Guvernul

SUA

Anexa 2 - - - - - - - - - -

Anexa 3 103,0 103,0 - - - 235,531 235,531 - - -

Total 135803,55 103,0 54424,09 1300,0 79976,46 110985,061 235,531 43936,09 1300,0 65513,44