coleoptere xilofage din rezervaţia naturală stejarii ... · specii de coleoptere xilofage pentru...
TRANSCRIPT
1
Către
FUNDAŢIA “MIHAIL EMINESCU” TRUST
Proiect “Conservarea biodiversităţii în Rezervaţia Naturală Stejarii seculari de
la Braite, Sighişoara”
RAPORT DE CERCETARE
Coleoptere xilofage din Rezervaţia Naturală Stejarii
seculari de la Braite, Sighişoara
Conf.univ.dr. Corneliu Bucsa*
Muzeograf Ioan Tăuşan**
Scopul
Evidenţierea biodiversităţii coleopterelor xilofage şi a rolului stejarilor
seculari in menţinerea acesteia.
Metode de cercetare
Cercetările au fost efectuate în septembrie 2006 şi iulie-august 2009. Au fost
efectuate colectări calitative de material entomologic. Pentru cercetarea zonei am
efectuate eşantionaje după vârsta arboretelui, consistenţă, expoziţie, zonă de lizieră
şi arbori seculari izolaţi.
Lucrările efectuate, pe teren (fig. 1 – 2) au constat in:
• colectări, fixări şi etichetări de coleoptere xilofage şi insoţitoare de pe arbori in
picioare, doborâţi, cioate şi lemn in faze diferite de descompunere;
• secţionări de elemente lemnoase de vechimi diferite şi desprinderi de scoarţă;
• prelevări din medii saproxilice şi trierea lor;
• observaţii directe asupra habitatelor şi comportamentului coleopterelor xilofage;
• efectuarea de fotografii;
• identificări după desenul specific al atacului;
În cadrul lucrărilor de laborator s-a realizat:
• trierea materialului bilogic capturat, preparare şi clasificare;
• identificarea speciilor după stadiul de adult şi larvă;
• analiza datelor.
2
Fig. 1 Cercetari pe teren (original)
Fig. 2 Recoltare de material biologic (original)
3
În lucrările de identificare am utilizat materiale bibliografice după
DANILEVSKY (2007), RUICANESCU (19995), BENSE (1995), FREUDE,
HARDE, LOHSE (1964-1983), CYMOREK (1974), SCHWENKE, (1974),
KASZAB (1971), POCHON (1964), PANIN, SAVULESCU (1961) ENDRÖDI,
(1959), DOMINIK (1958), HEYROVSKY (1955) şi alţii. În prezentarea
sistematică, ne-am folosit şi de Fauna Europaea Web Service (2004), BioLib
http://www.biolib.cz/en, (2009).
Pentru analiza si interpretarea datelor, cercetari similare efectuate de BUCŞA
(1978, 1988, 1997, 1998, 2001, 2002, 2004), BUCŞA, CURTEAN
(1995,1996), BUCŞA, TAUSAN (2009), SORAN, BUCŞA et al.(1994) in
domeniu, cu precadere in Parcul Natural Padurea Dumbrava Sibiului, au fost
deosebit de folositoare.
Având in vedere complexitatea problematicii acest studiu are un caracter
preliminar şi necesită pentru viitor un număr sporit de deplasări pe teren, în toate
perioadele de vegetaţie.
Rezultate
a. Diversitatea entomofaunei de coleoptere xilofage
În urma cercetărilor făcute s-au identificat 40 specii de coleoptere xilofage şi
saproxilofage aparţinând la 10 familii şi 18 subfamilii (tabel 1). Familiile
dominante ca numar de specii sunt: Cerambycidae – 18 specii şi Curculionidae – 10
specii (fig. 3).
Se ştie că, în general, entomofauna pădurilor este deosebit de diversă chiar
dacă, din păcate, nu există un inventar complet. După unele estimări, stejarul
adăposteşte în Europa o entomofaună formată din 500-600 specii de coleoptere
(DAJOZ 1980, SOUTHWOOD, 1961).
In absenţa unor cercetări dedicate special coleopterelor din zonă se poate
aprecia că fauna de coleoptere xilofage este bogată, mai ales că studiul are doar
caracter preliminar. Semnalarile de coleoptere xilofage din zona Sighişoara, până în
anul 1911, publicate PETRI (1912), au pus în evidenţă cca. 60 de specii de
coleoptere xilofage pe stejari.
O comparaţie cu fauna altor zone, devine în acest context relevantă. DAJOZ
(1966) în cercetările efectuate într-un făget şi stejăret din Franţa, inventariază 126
specii de coleoptere xilofage pentru fag şi 103 specii pentru stejar. Cercetarile
noastre din Rezervatia Naturală Padurea Dumbrava Sibiului (BUCŞA 1998 ) au pus
in evidenta 119 specii pe foioase, preponderent fiind stejarul.
4
Tabel 1
Coleptere xilofage identificate şi caracteristici ecologice ale acestora
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
FAMILIA, SUBFAMILIA, SPECIA
ESENŢE
AR
BO
RE
ZONA Localizare STARE
Fiziolog.
ST
AD
IU
RE
GIM
TR
OF
IC
PE
RIO
AD
Ă D
E Z
BO
R
CIC
LU
DE
DE
ZV
OL
TA
RE
Ste
jar
Alt
e fo
ioa
se
Fa
za d
e a
tac
Ta
na
r/v
ars
tnic
Lem
n
Sco
arţ
ă
Ră
dă
cin
i
Tru
nch
i
Ra
mu
ri
Pe
pic
ior
Do
bo
rât
Cio
ate
I. Fam. LYMEXYLIDAE – 2 sp.
1. Hylecoetus dermestoides (L.) ● * * S /* * * * * l, i x, p IV-VI 1-3
2. Lymexylon navale Ahrens * * S /* * * * * l, i x, o VI-VII 1-3
II. Fam. EUCNEMIDAE - 1 sp.
Subfam. EUCNEMINAE
3. Melasis buprestoides (L.) ● * * SP /* * * * * l x, o III-IV 3
III. Fam BUPRESTIDAE - 1 sp.
Subfam. BUPRESTINAE
4. Agrilus viridis (L.) ● * * PS */* * * * * * l x, p VI-VIII 2
IV. Fam. BOSTRYCHIDAE – 1 sp
Subfam. BOSTRYCHINAE
5. Bostrychus capucinus (L.) * * S /* * * * * l, i x, o VI-VII 1
V. Fam. ANOBIIDAE –4 sp
Subfam. ANOBIINAE
6. Xestobium rufovillosum (Degeer.) ● * * S /* * * * * l, i x, p III-VI 4-5 (10)
7. Gastralus immarginatus (Müll.) * * PS /* * * * * * l, i x, o V-VII 1-3
Subfam. XYLETYNAE
8. Xyletinus ater (Creutz.) ● * * S */ * * * l, i x, o V-VI 1-3
9. Xyletinus pectinatus (F.) ● * * S /* * * * l, i x, o V-VII* 1-2
VI. Fam. PYROCHROIDAE – 1 sp
10. Pyrochroa coccinea (L.) ● * * S */* * * * * l sx, o V-VI 2
VII. Fam. TENEBRIONIDAE – 1 sp
11. Allecula morio (F.) * * S /* * * * * l sx, o V-VII? 2?
VIII. Fam. LUCANIDAE – 1 sp
12. Lucanus cervus L. ● * S /* * * * l sx, o VI 5
IX. Fam. CERAMBYCIDAE - 18 sp
Subfam. LEPTURINAE
13. Rhagium sycophanta (Schrank) ● * * S /* * * * * * * l x, p V-VII 1-2
14. Rhagium mordax (Degeer) ● * * S /* * * * * * * l x, p V-VIII 1-2
15. Stenocorus meridianus (L.) * * S /* * * * * * * l sx, p V-VI 2
16. Stenocorus quercus (Goetz.) ● * S /* * * * l x, sx, o V-VI 1-2
17. Dinoptera collaris (L.) * * S */* * * * * * * l x, sx, o V-VII 2
18. Pachytodes cerambyciformis (Schr.) * * S /* * * * * l x, o VI-VIII 2
Subfam. CERAMBYCINAE
19. Cerambyx cerdo L. ● * SP /* * * * * * l x, m VI-VII 3-5
20. Pyrrhidium sanguineum (L.) * * S /* * * * * * * l x, p IV-VI 1-2
21. Phymatodes testaceus (L.) ● * * SP */* * * * * * * l x, o VI-VIII 1-2
5
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17
22. Ropalopus macropus (Germ.) * * PS */* * * * l x, o IV-VII 2(3)
23. Clytus arietis (L.) ● * * SP */* * * * * * * l x, p V-VII 1-2
24. Plagionotus arcuatus (L.) * * SP */* * * * * * * l x, o V-VII 2
25. Plagionotus detritus (L.) ● * * * * * * * l x, o V-VII 1-2
26. Stenopterus rufus (L.) * * S /* * * * * * l x, o V-VIII 2
Subfam. LAMIINAE
27. Mesosa curculionides (L.) ● * * S /* * * * * * * l x, p (IV)VI-VII(IX) 2-3
28. Morimus funereus (Muls.) ● * * S */* * * * * * * l x, p VI-VIII 4-5
29. Leiopus nebulosus (L.) ● * * SP */* * * * * * l, i x, sx, p V-VII 1-2
30. Saperda scalaris (L.) ● * * SP */* * * * * * l, i x, p IV-VIII 1-3
X. Fam. CURCULIONIDAE - 10 sp.
Subfam. SCOLYTINAE
31. Scolytus multistriatus (Marsh.) ● * * PS */ * * * * * * l, i x, o IV-X B
32. Scolytus intricatus Ratz. ● * * P */* * * * * l, i x, p V-VI, VIII-X PV
33. Dryocoetes villosus (F.) * * S /* * * * * l, i x, o V, VIII B
34. Xyleborus monographus (F.) * * S /* * * * * * l, i x, o III-IV, VII-VIII B
35. Trypodendron domesticus (L.) ● * * S /* * * * * * l, i x, p III-V M
Subfam. PLATYPODINAE
36. Platypus cylindrus (F.) ● * * SP /* * * * * * l, i x, o V, (IX) M(B)
Subfam. COSSONINAE
37. Cossonus parallelepipedus Hrbst. ● * * S /* * * * * * l, i x, p VI-VII 2
38. Hexarthrum exiguum Boh. ● * * S /* * * * * l, i x, p V-VIII 1-2
Subfam. CRYPTORHYNCHINAE
39. Cryptorhynchus lapathi (L.) ● * * PS */ * * * * * * l, i x, p V-VIII 1-2
Subfam. CURCULIONINAE
40. Curculio glandium Marsh. ● * PS */* ghinda l,i x, o 1
LEGENDĂ
21 1 1
4
1 1 1
18
10
0
2
4
6
8
10
12
14
16
18
20
Lym
exylidae
Euc
nemidae
Bup
restidae
Bos
trych
idae
Ano
biidae
Pyr
ochro
idae
Tenebr
ionid
ae
Luca
nidae
Cera
mby
cida
e
Curc
ulionida
e
Familia
Nr.
sp
ecii
Fig. 3 Repartitia numarului de specii pe familii
x = xilofag l = larvă M = monovoltine
sx = saproxilofag i = imago B = bivoltine (gen. dublă)
m = monofag S=secundar PV = polivoltine (gen. multiplă)
o = oligofag P=primar MA = multianuală
p = polifag ●=specii citate de K. Petri, 1912
6
Diversitatea revelata în Rezervaţia Naturală “Stejarii seculari” este
explicabilă, în primul rând, prin arboretul existent, care oferă habitate şi nişe
ecologice variate (fig. 4 – 9). Multe specii de insecte forestiere sunt legate de
biotopuri speciale care nu se regăsesc decât în pădurile vârstnice, îngrijite şi relativ
puţin modificate de om ca de exemplu trunchiuri groase ale arborilor doborâţi şi
mai mult sau mai puţin descompuşi. De asemenea, întinderea unui arboret este
determinantă pentru diversitatea entomofaunei;. rezervaţii cu suprafaţa prea mică
nu permit o protecţie eficace a faunei (SORAN, BUCSA 1994).
Fig. 4 Stejaret caractersitic platoului Braite (original)
O alta cauza rezida in poziţia geografică a sitului, situat la contactul zonei de
stepă din Câmpia Transilvaniei cu zona montană din Carpaţii Meridionali.
KUHNELT (1965) a subliniat că specificul faunei europene rezultă din
suprapunerea în acest spaţiu geografic a două gradiente climatice principale:
gradientul temperaturii pe direcţia nord-sud şi gradientul umidităţii pe direcţia vest-
est. Localizarea geografică şi condiţiile orografice specifice zonei cercetate oferă
posibilităţi bune pentru studierea interferenţelor dintre elemente faunistice din vest
şi est; dar în acelaşi timp şi dintre cele din sudul şi nordul Europei.
7
Fig. 5 Stejar secular (original)
Fig. 6 Stejar secular deperisant (original)
8
Fig. 7 Stejar secular fracturat (original)
Fig. 8 Stejar secular doborat (original)
9
Fig. 9 Cioata de stejar secular (original)
Trebuie subliniat că in absenta unor cercetări entomofaunistice sistematice
în această rezervaţie, în mod cert entomofauna de coleptere xilofage este mult mai
diversă, aspect care va putea fi certficat printr-un studiu aprofundat.
Din speciile identificate un interes deosebit prezintă cerambicidele
Cerambyx cerdo Linnaeus, 1758 (fig. 10 – 11) şi Morimus funereus Mulsant,
1863 şi lucanidul Lucanus cervus (Linnaeus, 1758) (fig. 12 – 13) care sunt
cuprinse în Anexa II a Directivei Habitate. Prezenţa acestor specii, alături de altele,
a determinat declararea sitului Natura 2000 Sighişora-Târnava Mare cod ROSCI
0227 care cuprinde şi rezervaţia Braite.
Fig. 10Cerambyx cerdo
Linnaeus - Cerambycidae
(http://www.zin.ru/animalia/col
eoptera/rus/cercerzi.htm)
Fig. 11 Cerambyx cerdo Linnaeus -
Cerambycidae; A-adult; B-larva
(http://darwin.bio.ucm.es/usuarios/eaa/sesiones.php?sesion
=36&bloque=2)
10
Fig. 12 Lucanus cervus Linnaeus (mascul si femela) - Lucanidae (original)
Fig. 13 Lucanus cervus Linnaeus - Lucanidae; larva in lemn (http://www.glaucus.org.uk/StagBeetleLarva0001-Ashe.jpg)
b.Consideratii ecologice
În urma analizei repartitiei coleopterelor pe categorii de virsta ale arboretului
rezultă că cele mai multe specii (24 sp) sunt localizate pe stejarii seculari, foarte
11
puţine (3 sp) pe stejăretul de vârstă mai tinara, iar 33 specii coexistă pe ambele
categorii de arbori (fig. 14 – 16).
8%
59%
33%
Stejaret tanar
Stejaret varstnic
Stejaret tanar si varstnic
Fig. 14 Repartitia speciilor de coleptere xilofage dupa varsta stejaretului
Fig. 15. Localizarea coleopterelor xilofage pe lemnul de stejar pe picior si pe cioata 1-Hylecoetus dermestoides; 2-
Pyrochroa coccinea; 3-Plagionotus arcuatus; 4-Lymexylon navale;5-Balaninus glandium; 6- Liopus nebulosus; 7-
Clytus arietis; 8-Cerambyx cerdo; 9-Xestobium rufovillosum (dupa Brauns 1964, modificat)
12
Fig. 16 Localizarea coleopterelor xilofage pe lemnul de stejar deperisat si doborat 1-Platypus cylindrus; 2- Cerambyx
cerdo; 3-Bostrychus capucinus;4-Xestobium rufovillosum; 5- Lucanus cervus; 6-Allecula morio (dupa Brauns 1964,
modificat)
Instalarea speciilor de coleoptere xilofage pe anumite specii de arbori este
determinată de preferinţele lor trofice. După cum se poate constata din tabelul nr. 1
şi fig. 17 predomină speciile xilofage cu 12 taxoni (80%). Speciile saproxilofage (4
taxoni – 10%) şi cele cu regim imprecis definit (4 taxoni – 10%) sunt mult mai slab
reprezentate în ansamblul entomofaunei.
80%
10%
10%
Xilofage Saproxilofage Mixte
Fig. 17 Distributia dupa regimul trofic
13
Majoritatea speciilor sunt oligofage, speciile cu regim polifag sunt mai puţin
numeroase; monofagia este rară. Această situaţie se regăseşte în linii mari şi la
principalele familii de coleoptere xilofage( tabel 1).
Activităţile trofice ale coleopterelor xilofage din pădure se pot desfăşura
numai în stadiu larvar sau atât în stare larvară cât şi de imago. Iată un exemplu de
clasificare a larvelor din familia Cerambycidae dintre speciile studiate de noi în
pădure, familie care are reprezentanţi pentru ambele categorii mai sus amintite, dar
unde predomină speciile ai căror adulţi nu afectează lemnul în stadiul de imago.
După locul unde se dezvoltă larvele pot exista următoarele cazuri:
A. Larvele se dezvoltă în arbori vii:
a). în liberul arborelui şi se transformă în nimfe; de exemplu: genul
Rhagium (fig. 19);
Fig.19 Rhagium sycophanta Schrank - Cerambycidae; vedere laterala (original) si habitus (http://www.zin.ru/Animalia/coleoptera/eng/rhasyczi.htm)
b). larvele se dezvoltă la început în liberul arborelui, afectând lemnul
numai superficial, la maturitate ele îşi prelungesc galeriile din liber în
lemn, către centrul trunchiului, la o adâncime potrivită, astfel încât la
trecerea dintr-un strat în celălalt aceste galerii iau formă de cârlig; în
acest caz
nimfoza masculului are loc în aer liber, iar aceea
a femelei în lemn, de exemplu Pyrrhidium
sanguineum L., Saperda scalaris L.
(fig. 27).
14
Fig. 27 Pyrrhidium sanguineum (Linnaeus, 1758) (http://www.entomo.pl/coleoptera/cerambycidae/index.php)
c). larvele rod un interval scurt în liber şi pe urmă îşi prelungesc galeriile
în lemn; dezvoltarea larvei şi transformarea ei în nimfă are loc în
lemn; în acest caz există următoarele modalităţi:
galeria din partea lemnoasă a arborelui se
îndreaptă paralel cu direcţia fibrelor lemnului, de
exemplu genul Saperda;
galeriile din partea lemnoasă se îndreaptă în
sensuri diferite, fără direcţie precisă; de exemplu
la Cerambyx cerdo L. (fig. 10, 11, 18)
Fig. 18 Cerambicide: 1 - Cerambyx cerdo; 2 -Rhagium sycophanta; 3 - Plagionotus arcuatus; Lucanide: 4 - Lucanus
cervus (a-imago, b-larva, c-lemn degradat) (dupa Brauns 1964, modificat)
15
B. Larvele se dezvoltă sub scoarţa plantei gazdă şi se impupeaza în pământ, ca
de exemplu Dinoptera collaris L.
Speciile studiate pot fi repartizate după zona din arbore unde îşi
desfăşoară activitatea vitală în specii care afectează lemnul şi specii care afectează
scoarţa. Tabelul 1şi fig.20-21 relevă următoarele:
22 specii atacă lemnul;
9 specii preferă scoarţa;
un număr de 9 specii îşi desfăşoară activitatea atât în lemn cât şi în
scoarţă;
54%
23%
23%
Lemn Scoarta Lemn+Scoarta
Fig. 20 Distributia speciilor dupa zona de atac
Fig. 21 Lemn afectat de Cerambyx cerdo (original)
16
Funcţie de preferinţele trofice, de exigenţele faţă de condiţiile climatice, de
dimensiuni ş.a.m.d. coleopterele xilofage realizează prin localizarea pe arbore o
diseminare a nişelor care permite în bună măsură evitarea concurenţei
interspecifice prin popularea unei varietăţi de microhabitate.
Din tabelul.1 şi fig. 22-23 se poate constata o preferinţă pentru zona
trunchiului (36 specii) care, evident oferă o suprafaţă mai mare pentru a putea fi
populat. Pe ramuri am remarcat 12 specii, iar pe rădăcini 5 specii. Sunt un număr
de 8 specii care se pot instala atât în zone de trunchi mai subţiri cât şi pe ramuri.
5
36
12
8
0
5
10
15
20
25
30
35
40
Radacini Trunchi Ramuri Arbore intreg
Localizare
Nr.
sp
ecii
Fig.22 Repartitia speciilor dupa localizare
Fig. 23 Localizare a habitatului la nivelul trunchiului (original)
17
Consultând FREUDE, HARDE, LOHSE (1962-1981), SIMIONESCU (1971)
si alte lucrări şi pe baza observaţiilor personale am întocmit o listă din care dăm
următoarele exemple:
A. Specii care atacă rădăcini:
Dinoptera collaris – Cerambycidae
Pachytodes cerambyciformis– Cerambycidae
B. Specii care se instalează pe diferite porţiuni ale trunchiului:
a). Partea inferioară a trunchiului:
Platypus cylindrus – Scolytinae (fig. 24)
Xestobium rufovillosum-Anobiinae (fig.25-26)
b). Partea mijlocie a trunchiului:
Cerambyx cerdo - Cerambycidae
Pyrrhidium sanguineum - Cerambycidae
Plagionotus arcuatus – Cerambycidae
Melasis buprestoides - Eucnemidae
c). Partea superioară a trunchiului:
Scolytus multistriatus - Scolytinae
d). Specii care atacă ramuri:
Scolytus intricatus – Scolytinae
Clytus arietis- Cerambycidae
Fig. 24 Galerii si adulti de Xyloterus domesticus (1, 2) si Platypus cylindrus (1, 3) (dupa Brauns 1964, modificat)
18
Fig. 25 Xestobium rufovillosum (DeGeer) - Anobiidae (original)
Fig. 26 Xestobium rufovillosum - orificii de zbor (original)
. În cazul abundenţei sau al lipsei sursei trofice, coleopterele xilofage pot
ocupa şi habitate necaracteristice.
Starea fiziologică a lemnului (fig. 5,6,8) atacat constituie un factor de
delimitare a unor microasociaţii specifice care coexistă în pădure dar sunt
diferenţiate de factorul timp care determină o succesiune a asociaţiilor funcţie de
19
starea lemnului plecând de la cel în picioare, sănătos apoi deperisant, la cel doborât
proaspăt şi apoi în diferite faze de transformare sub influenţa diferitelor vieţuitoare
şi a factorilor climatici, până la formarea complexelor saproxilice şi apoi înglobarea
în sol. În legătură cu aceste aspecte trebuie făcute nuanţări: un arbore în picioare
poate fi în bună stare fiziologică, deperisant sau uscat. Un alt factor de care trebuie
să se ţină seama este atacul ciupercilor xilofage şi consecinţele acestuia; sunt specii
care preferă lemnul afectat de ciuperci şi cu un grad crescut de umiditate. Astfel
vitezea de dezvoltare a speciei Xestobium rufovillosum este funcţie de degradarea
lemnului de către ciuperci. În cercetările noastre am observat frecvenţa sporită a
atacului acestei specii la stejarii bătrâni, cu zone de putregai brun, specific, cauzat
de ciupercile xilofage.
In fig. 5, 8, 9, 15, 16 este prezentata distributia speciilor pe arbori aflaţi
“pe picior”, doborâţi şi în cioatele rămase după tăieri. Din tabel 1 şi din fig. 28
rezultă că 33 specii se pot instala pe arbori pe picior, 33 specii pe arbori doborâţi şi
doar 16 specii pe cioate.
33 33
16
0
5
10
15
20
25
30
35
Pe picior Doborat Cioate
Localizare
Nr.
sp
ecii
Fig. 28 Distributia speciilor dupa starea fiziologica a arborelui
Legat de acest aspect am încercat să decelăm câte dintre speciile colectate
sunt dăunători primari sau secundari. Din tabelul 1 şi fig. 29 reiese că 25 specii pot
fi considerate dăunători secundari în timp ce doar 1 specie pot fi încadrate în
categoria dăunătorilor primari. Un număr de 14 specii pot fi, în funcţie de
împrejurări, considerate atât specii primare cât şi secundare.
Problema caracterului primar sau secundar al coleopterelor xilofage este
de multă vreme un obiect de discuţii în entomologia forestieră.
20
62%
3%
35%
Secundar Primar Secundar+Primar
Fig. 29 Ponderea speciilor dupa faza de atac
După definiţia lui ESCHERICH (1923), un dăunător primar este capabil să
atace un arbore sănătos şi să se dezvolte în acesta, iar un dăunător secundar nu
atacă decât arbori aflaţi în deficienţă fiziologică sau morţi. Pentru insectele
defoliatoare este uşor să fie considerate dăunători primari. Pentru coleopterele
xilofage, clasarea într-o categorie sau alta este în unele situaţii dificilă întrucât
există stadii de tranziţie între arborii sănătoşi şi cei morţi. Confruntările de opinii
sunt determinate de cunoaşterea insuficientă a fiziologiei arborilor bolnavi, mai ales
în fază incipientă când simptomele externe nu sunt suficient de evidente. Nici
noţiunea de arbore mort nu este uşor de stabilit; un arbore doborât de vânt mai
prezintă activităţi fiziologice o perioadă de timp şi fotosinteza nu este brusc
întreruptă. Conform opiniei majorităţii entomologilor forestieri se consideră că
insectele xilofage atacă în primul rând arbori slăbiţi, dar în condiţii determinate pot
ataca şi arbori sănătoşi.
Alături de coleopterele xilofage din colectări s-au putut identifica specii de
coleoptere entomofage, saprofage şi parazite. Aceste specii sunt in interrelaţii
directe cu comunităţile de coleoptere xilofage şi au o importanţă deosebită pentru
caracterizarea entomocenozelor xilofile şi pentru structurarea reţelelor trofice in
mod direct legate de arbori. Intrucât materialul biologic nu este deplin prelucrat-
timpul avut la dispoziţie fiind prea scurt, amintim doar câteva specii identificate
până in prezent:
pentru coleoptere entomofage:
- Ditoma crenata (F.) (Colydiidae);
- Platytoma compressum (Hrbst.) (Histeridae);
- Uleiota planata (L.) (Cucujidae);
21
- Tachyta nana (Gyll.) (Carabidae).
pentru coleoptere saprofage:
- Necrobia violacea (L.) (Cleridae);
- Ptinus schleretti Reitt. (Ptinidae);
- Dermestes lardarius (L.) (Dermestidae).
pentru coleoptere parazite:
- Pelecotoma fennica (Payk.) (Rhipiphoridae).
Măsuri de management pentru conservare
Pentru conservarea speciilor de coleoptere xilofage, mai ales acelor cuprinse
in Anexa II din Directiva Habitate, este strict necesară conservarea habitatelor
specifice acestora :
- arborii seculari, dar şi cei mai tineri inderent de starea lor fiziologică;
- păstrarea unui areal cît mai mare protejat care să curpindă atît arbori
izolaţi cât şi pădure in stare de masiv;
- limitarea păşunatului şi cositului, deoarece adulţii unor specii xilofage
sunt floricoli;
- înterzicerea focurilor făcute in scorburi (fig. 30); limitarea vetrelor de foc
utilizate de turişti;
Fig. 30 Scorbura in stejar secular cu urme de foc (original)
22
- interdicţie de indepărtare a elementelor lemnoase desprinse de pe arbori
sau a rezultatului prăbuşiriiunuor arbori;
Întrucât rezultatele din acest raport au fost obţinute in urma unor investigaţii
limitate in spaţiu şi timp propunem pentru viitor continuarea acestora prin:
- investigarea treptată a fiecărui arbore secular;
- extinderea inventarierii entomofaunei şi pentru coronament, covor
vegetal, sol;
- inchierea cercetărilor pentru entomofauna zoofagă, saprofagă şi parazită
asociată cu coleopterele xilofage.
Coleopterele xilofage sunt considerate in general şi mai ales de către om, ca
dăunători ai pădurilor. Este evident că din punct de vedere uman în cazul luării in
considerare doar a funcţiilor de producţie şi mediogenă a pădurii, aceste insecte
sunt dăunători. Din punct de vedere ecologic, al menţinerii biodiversităţii zonei şi
al echilibrelor naturale speciile studiate se cer a fi protejate. Pentru a nu afecta in
mod decisiv şi ireversibil arboretul secular este imperios necesară monitorizarea
efectivelor populaţionale ale insectelor studiate, cu precădere ale celor care pot
realiza inmulţiri in masă şi menţinerea nivelelor numerice populaţionale in limite
normale. Pentru realizarea acestor deziderate sunt necesare:
- preocupări in continuare pentru administrarea in spirit ecologic,
conservativ a rezervaţiei
- planificarea şi implementarea unui regim de supraveghere a efectivelor
populaţionale ale prinipalelor specii care pot provoca degradări ale
arboretului
De asemenea considerăm necesară, implementarea unui program educativ
pentru conştientizarea valorii sitului şi a măsurii necesare pentru protecţiei lui.
23
BIBLIOGRAFIE
BENSE, U., 1995, Longhorn Beetles. Illustrated Key to the Cerambycidae and Vesperidae of
Europe, Weikerscheim
BÖVING, A. G., 1954, Matur larvae of the beetle family Anobiidae, Dan. Biol. Medd., 22, (2), p.
1-298.
BRAUNS, A., 1964, Taschenbuch der Waldinsekten, G. Fischer Verlag, Jena.
BUCŞA, C., 1978, Coleoptere xilofage din Muzeul tehnicii populare Sibiu, Stud. şi Com. St. Nat.
Muz. Brukenthal Sibiu, 22, p. 343 - 365.
BUCŞA, C., 1988, Scolitide (Scolytidae; Coleoptera) din Pădurea Dumbrava Sibiului, A IV-a
Conferinţă Naţională de Entomologie, Cluj-Napoca, 1986, p. 565-571.
BUCŞA, C., CURTEAN, A., 1995, Studiul cenologic al scolitidelor (Scolytidae; Coleoptera) din
Pădurea Dumbrava Sibiului, Acta oecologica, vol. II, nr. 1-2, Univ. Sibiu, p. 25-50.
BUCŞA, C., CURTEAN, A., 1996, Cerambicide xilofage (Cerambycidae; Coleoptera) din
Parcul natural Pădurea Dumbrava Sibiului, Acta oecologică, vol. III, nr. 1-2, Univ.
Sibiu, p. 21-35.
BUCŞA, C., 1997, Anobiide (Anobiidae; Coleoptera) din Parcul Natural Pădurea Dumbrava
Sibiului, Acta oecologica, vol. IV, nr. 3-4, Univ. Sibiu (sub tipar), p.5-26
BUCŞA, C., 1997, Utilizarea capcanelor feromonale pentru insectele din fam. Anobiidae
(Coleoptera), Acta oecologică, vol. III, nr. 1-2, Univ. Sibiu (sub tipar).
BUCŞA, C., 1998, “Coleoptere xilofage din Pădurea Dumbrava şi Muzeul Tehnicii Populare
Sibiu. Studiu sistematic, biologic şi ecologic”, Universitatea “Babeş Bolyai” Cluj-
Napoca.
BUCŞA C., 2001, Quantitative aspects in xylophagous coleptera communities suuccesions in the
felt oak trees wood, „Ovidius” University Annals of Natural Sciences, Biology-
Ecology, vol. 5, p. 9-12.,
BUCŞA, C., 2002, Perioadele de zbor la coleopterele xilofage (Coleoptera, Insecta) din Parcul
Natural Pădurea Dumbrava Sibiului, Acta oecologica, vol. IX, nr. 1 - 2, Sibiu, p. 111
- 124.,
BUCŞA, C., 2004, Coleoptere entomofage, saprofage şi parazite asociate coleopterelor xilofage
din parcul natural Dumbrava Sibiului, Muz. Brukenthal Sibiu, Studii şi comunicări,
Şt.Nat., 29, p.128-138,
BUCŞA, C., TĂUŞAN, I., 2009 Traditional and emerging perspectives of xylophagus insects
roles in forest ecosystems (in curs de publicare) Annals of Forest Research, Edit.
Silvica, Bucuresti
CHARARAS, C., 1962, Etude biologique des scolytides des coniferes, Paul Lechevalier, Paris.
CYMOREK, S., 1974, Anobiidae – Nagekäfer, in W. Schwenke, ed., Die Forstschädlinge
Europas, 2, Käfer, Hamburg – Berlin, p. 58-67.
DAJOZ, R., 1966, Écologie et biologie des coléopteres xylophages de la hétraie, Vie et milieu,
série C, Biologie terrestre, Tome XVII, fasc. 1-C, 2-C, Paris, p. 525-765.
DAJOZ, R., 1980, Écologie des insectes forestiers, Bordas, Paris.
DANILEVSKY, M.L., 2007 – A check list of the longicorn beetles (Cerambycoidae) of Russia,
Ukraine Moldova, Transcaucasia, Central Asia, Kazakhstan and Mongolia.
Internet: www.cerambycoidea.com/titles/danilevsky2007.pdf
DOMINIK, J., 1955, Coleoptera – Anobiidae, in Klucze do oznaczania Owadow Polski, XIX, 41,
Warschau.
DOMINIK, J., 1958, Lyctidae, Lymexylonidae, in Klucze do oznaczania Owadow Polski, XIX,
43-44, Warschau.
24
DOMINIK, J., 1958, Bostrychidae, in Klucze do oznaczania Owadow Polski, XIX, 39-40,
Warschau.
ELIESCU, GR., 1953, Insectele xilofage ale stejarului şi dăunătorii conurilor şi seminţelor de
răşinoase, Publ. I.C.E.S., ser. III, nr. 49, 67 p.
ENDRÖDI, S., 1958, Fundortsangallen über die Borkenkäfer /Scolytidae/ des Karpatenbeckens,
Fol. Entom. Hung., Series Nova, 11, 3, p. 21-43.
ENDRÖDI, S., 1959, Szuhogarak, Scolytidae, Fauna Hungariae 45, X kötet, Coleoptera V, füzet
9, Budapest, 96 p.
ESCHERICH, K., 1923, Die Forstinsekten Mitteleuropas, II Band, Berlin.
FREUDE, H., HARDE, K. W., LOHSE, G. A., 1964-1983, Die Käfer Mitteleuropas, Band 1-10,
Krefeld,
HELLRIGL, K., 1974, Cerambycidae Bockkäfer, in W. Schwenke, ed., Die Forstschädlinge
Europas, 2, Käfer, Hamburg – Berlin, p. 130-202.
HEYROVSKY, L., 1955, Tesarikoviti Cerambycidae (Coleoptera), Fauna CSR, 5, Praga.
KASZAB, Z., 1971, Cincerek-Cerambycidae, Fauna Hungariae, 106, IX Kötet, Coleoptera IV, 5
Füze.
KÜHNELT, W., 1951, Sur la structure des associations biotiques terrestres, L’Anée Biologique,
27, p. 117-126.
PANIN, S., SAVULESCU N., 1961, Fam Cerambycidae, Fauna R.P.R., 10 (5), Ed. Academiei,
Bucureşti
PETRI, K., 1912, Siebenbürgens Käferfauna auf Grundihrer Erforschung bis zum Jahre 1911,
Joh. Drotleff, Hermannstadt, p. 376.
POCHON, H., 1964, Buprestidae, Insecta Helvetica, Fauna 2, Laussane.
POSTNER, M., 1974, Scolytidae Borkenkäfer, Platypodidae Kernkäfer, W. Schwenke, ed., Die
forstschädlinge Europas, 2, Käfer, Hamburg – Berlin, p. 394-488.
REITTER, E., 1908-1916, Fauna Germanica, Die Käfer des Deutschen Reiches, I-V, Stuttgart.
RUICANESCU, A., 1995, Cheia ilustrată de determinare a speciilor genului Agrilus din fauna
Europei Centrale şi de Est (Coleoptera: Buprestoidea), Bul. inf. Soc. lepid. rom., 6,
(3-4), Cluj-Napoca, p. 126-215.
SAMA, G., 2009, Coleoptera: Cerambycidae. Internet: www.faunaeur.org.
SCHWERDTFEGER, F., 1957, Waldkankheiten, P. Parey, Berlin.
SIMIONESCU, A., şi colab., 1971, Dăunătorii pădurilor - cunoaştere, prevenire, combatere,
Edit.Ceres Bucureşti, p. 1-520.
SIMIONESCU, A., MIHALACHE, G., (Coord.), 2000, Protecţia pădurilor, Edit. Muşatinii,
Suceava
SORAN, V., BUCŞA, C., GIURGIU, V., BÎNDIU, C., DORDEA, M., 1994, Spaţiul ecosilvic
necesar autosusţinerii biodiversităţii, sptabilităţii şi polifuncţionalităţii ecosistemelor
forestiere, Acta oecologică, vol. I, nr. 1-2, Univ. Sibiu, p. 44-52.
SOUTHWOOD, T. R. E., 1961, The number of insects associated with various trees, J. anim.
Ecol., 30, p. 1-8.
SVACHA, P., DANIELEVSKY, M., 1987, 1988, 1989, Cerambycoid Larvae of Europe and
Soviet Union (Coleoptera, Cerambycoidea), Part. 3, Acta Univ. Carolinae, Biologica,
32, p. 1-205.
VLAD - ANTONIE I., RUICANESCU A., 1996, The Buprestoidea stored in the Coleoptera
Collections from the Natural History Museum of Sibiu (Coleoptera, Buprestoidea),
Soc. Lepid. Rom., Bul. Inf., 7 (1-2), p. 223 - 253.
ZICHA, O., (ed.) (1999-2009), BioLib. http://www.biolib.cz/en
25
*** Fauna Europaea Web Service (2004) Fauna Europaea version 1.1, http://www.faunaeur.org
*Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu,
Facultatea de Ştiinţe,
Catedra de Ecologie şi Protecţia Mediului,
Centrul de Cercetări de Ecologie Aplicată,
Str. Dr. I Raţiu nr. 5-7, Sibiu, România,
** Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu,
Muzeul de Istorie Naturală,
Str, Cetăţii nr. 1, Sibiu, România,
Notă:
Lucrarea cuprinde:
8 pagini text,
2 pagini bibliografie,
2 pagini tabel,
30 figuri (grafice, desene, fotografii)
47 titluri bibliografice