De la începutul acor -dului cu FMI, Banca Na -ţională a fost principalulsusţinător şi promotoral întregului demers. BNRa avut iniţiativa acordu-lui, a explicat situaţiaguvernului şi mai alespreşedintelui care apoi apreluat mesajul şi l-atransferat spre public. Unmesaj care presupunea

în linii generale construcţia financiară pe liniicorecte, prudente, reducerea chletuielilor şiîmprumuturi de tip tampon.

S~PT~MÂNAL FINANCIAR - ECONOMIC

„Nu văd alt mijloc pentru aafla până unde se poate ajun -ge decât acela de a porni ladrum şi de a merge.”

Henri Bergson

c my b

c my b

DE LA EUROPA FIRMELOR LA FIRMELE EUROPENE

nr. 326 anul 7 vineri, 11 noiembrie 2011 1 RON

La vreme de criză generaliza-tă şi strâmtoare întru toate, uniiîşi fac timp să măsoare... gradulde fericire al popoarelor. Ce con-cluzii s-au desprins dintr-un ase -menea studiu ciudat întreprinsde BBC World Service merită săaflăm, măcar pentru a ne potolicuriozitatea pur omenească. Aşa -dar, să reţinem mai întâi că lo -cuitorii ţărilor bogate sunt multmai pesimişti şi nemulţimiţi în

comparaţie cu cei din statele în curs de dezvoltare. Depildă, cei mai puţin încrezători în ziua de mâine se aratăa fi oamenii din Japonia, Franţa şi Marea Britanie. Maimult de jumătate din ei sunt pesimişti şi doar 10 lasută şi-au declarat optimismul. Prin contrast, sondajulaşează în top-ul oamenilor fericiţi, în ordine, locuitoriidin Nigeria, Kenia şi Egipt.

Acum, nu ştiu ce buget au avut la dispoziţie cercetă-torii britanici, dar oricum e vorba de risipă curată ca săajungi la două concluzii pe care le ştiam demult: anumecă banii nu aduc obligatoriu fericirea şi că fericiţi suntpână la urmă doar cei săraci cu duhul.

De S@rb@tori, fericirease ofer@ la pre]uri

promo]ionale!

PUNCTULPE EUROPA

continuare ^n pag. 3

„Dumnezeu a aşezat munca ca o sentinelă pentru virtute”

Napoleon

Câteva detalii, acum , privind această traiec-torie formidabilă a muncii, pe ultimul tronsonde circa 400 de ani, de la blestem la elibe -rare. Profesorul francez de la UniversitateaParis VIII, Philippe Minard, ne spune că încădin timpul mercantiliştilor, acel curent degândire economică care promova doar expor-tul, avuţia unei ţări exprimată prin cantitatea

de aur, argint, pietre preţioase acumulate, existente în acea ţară,munca era considerată că ea nu are în sine valoare economică.„Excitaţia” către muncă se referea exclusiv la optica de a creşte ast-fel puterea regelui.

De la începutul anului 2011asis tăm la o serie de modificărilegis lati ve cu pri vire la Co dulMuncii, modificări ce au ca ţintăcreş terea numărului contractelorde muncă, aşadar ie şirea lasuprafaţă a relaţiilor de muncăascunse, nefiscali zate şi neasigu -rate. Aşa cum ne-am obişnuitsă auzim, de ceva timp, eradi-carea muncii la negru, un flagelgreu de stăvilit, greu de extirpatpe întreg ma pamondul, este un

proces de analiză şi reanaliză continuă în vede rea dimi -nuării acestei munci nefiscalizate.

1 noiembrie 1935, S-a născut marele actor francezşi producător de film Alain Delon

Munca, blestem sau eliberare? (III)- Incursiuni temerare într-un univers duplicitar -

Noi apari]iieditoriale

continuare ^n pag. 4

Vedere din Logos - Nigeria

Dan POPESCU

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU pag. 8

pagina 2

Emil DAVIDSecvenţă din “Scurtă istorie”, film de desen animat premiat

la Cannes, în 1957 - de Ion Popescu Gopo.

Dan SUCIU

Rela]iile de Munc@: cantitate,calitate sau discu]ii…

... ce ar putea influen]a dezvoltarea socio-economic@?- puncte de vedere, reflec]ii }i semne de ^ntrebare -

continuare ^n pag. 5

dr. ec. MonicaBARDAC

Smigelschi Octavian - “Tânăr citind”

O alian]@:BNR - FMI

Banca Naţională a României

continuare ^n pag. 7

Arti}tii cet@]ii.Aniversare

master. Mitea Raluca Ileana BURNETE, ULBSmaster. Alina Elena TRUTESCU, ULBS pag. 6

Pia]a financiar@ ^ncondi]iile globaliz@rii- puncte de vedere -

C~R[I2 VINERI 11 NOIEMBRIE 2011

În Editura ASE Bucureşti, 2011,a apă rutrecent volumul “Viaţa caoptimism tragic - o perspectivăecolono mică”, scris de profesoruluniv. dr. Constantin Popescu.

“O carte despre viaţă şi optimis-mul ei - considerat tragic - scrisăde un economist pare, la primavedere, ceva nefiresc. O asemeneaapreciere se bazează pe faptul căviaţa, ca optimism tragic, estescoasă la lumina zilei, ştiinţific, decătre un medic, profesorul univer-sitar de neuropsihiatrie doctorulViktor E. Frankl, supravieţuitor laAuschwitz şi Dachau, şeful Cliniciide Neurologie din Viena timp de25 de ani, omul care a pus bazeleanalizei existenţiale, sub denu -mirea de logote rapie, ce-şi pro -pune să-l ajute pe om să-şi cautesensul vieţii.

Şi totuşi, după ce am parcurscuprinsul acestei cărţi, unde viaţa

este privită ca un “întreg viu”,viaţa omului fiind o parte organicăa acestuia, expresia “înţelepciuniisistemice” a microcosmosului încare coexistăm şi ne succedem,cum o numea Bateson, am înţelesmai bine de ce economia este totun fel de viaţă creată de om înlupta sa cu “zgârcenia” naturii. Înlupta sa cu incertitudinile evoluţiei,cu nedreptăţile societăţii şi cu nea-junsurile, mai mult sau mai puţininerente, ale vârstei.

Pe baza unor cercetări îndelun-gate, mai ales de graniţă, unelechiar cu caracter interdisciplinar şitrandisciplinar, autorul prezenteilucrări, profesorul Constantin Po -pescu, a reuşit să se aproprie deînţelegerea noii viziuni asupra vieţiieconomice ca parte a vieţii socialeşi, împreună, a ecologiei lumii viidin care facem parte organică. Înacest sens, a construit o interesan-

tă explicaţie a economiei ca organ-ism viu, ca “întreg integrat”, pecare a numit-o Ecolonomie.

Îmi face plăcere să recunoscîncercarea cutezătoare a autoruluide a in terpreta viaţa economică dinpers pectiva împlinirii vieţii uma ne,ca viaţă traită, ca muncă şi caiubire - acestea fiind, de fapt,imperativele vieţii umane în socie -tate, pe care le-a analizat, chiardacă nu în premieră, un psihologremarcabil, me dicul Alfred Adler.

Adept al viziunii sistemice, alunei concepţii şi metodologii decercetare trans- şi multidiscipli-nară, în deplin consens cu ceea ceastăzi înţelegem tot mai mult căreprezintă lumea, autorul considerăcă economia este un orga nism viu,cu intrări, transformări şi ieşiri, ce-şi are propria sa homeostazie(mână invizi bilă), care însă se aflăîn interacţiuni şi interrelaţii dinam-

ice cu celelalte forme de viaţă lanivelul întregului viu natural şicreat de om. Din nefericire, pânăacum economia în evo luţia ei acâştigat, iar mediul a pierdut, ceeace arată că viziunea asupra eco -nomiei a fost gândită aproa peruptă de mediul natural, de oa -meni, în gene ral, dar şi de familiişi comunităţi umane!

Autorul - promotor al noii con-cepţii conform căreia tot ceea cecreează omul - în cazul nostru,economia - trebuie să serveascăomului, să contribuie la împlinireasa ca fiinţă socială, spirituală, sor-tită să trăiască o experienţă unicăşi ireversibilă în această primălume în care se naşte şi, în final,moare - construieşte o interesantăfilozofie a tranziţiei prin propriaviaţă...” - arată profesorul DanPopescu, care a reali zat o amplăprefaţă a cărţii.

Noi apariţii editoriale

3CRIZ~VINERI 11 NOIEMBRIE 2011

urmare din pagina 1Sondajul de mai sus, dincolo de

doza de umor amar, îşi relevă însătâlcul lui dacă îl suprapunem pesteo statistică oficială care vorbeşte peşleau acum, la început de mileniul 3,despre creşterea mizeriei sociale înzona euro, sub impactul unor măsuride austeritate fără precedent. Într-adevăr, criza economico – financiarăprofundă în care ne zbatem cu toţii,şi despre care cancelarul AngelaMerkel avertizează că nu va dispăreapur şi simplu şi va mai trece un de -ceniu până ce vom ajunge la o situ-aţie mai bună, a lovit în plin Europaşi a produs un cor de văicăreli gen-erale. Tăierea salariilor, locurile demuncă pierdute, eliminarea unor bene -ficii sociale şi majorarea impozitelorşi-au pus amprenta asupra niveluluide trai al europenilor.

În mijlocul acestor realităţi dure,statisticienii s-au văzut nevoiţi săgăsească indicatori şi metode princare să poată evalua impactul mă -surilor de austeritate asupra popu-laţiei. Aşa a apărut acest indicator almizeriei sociale care cumulează rataşomajului cu cea a inflaţiei în fiecareţară lovită de criză. Ce a rezultat esteun tablou în culori dezolante pentruEuropa, mai mult de o treime dintop-ul mondial al mizeriei socialefiind ocupată de ţările europene. Şimai îngrijorător este faptul că, lanivelul zonei euro, indicele mizerieisociale a crescut de la 9 la sută în2009, la 13,2 la sută în prezent.Această valoare medie este însăspectaculos depăşită de ţări precumSpania (25 la sută), Lituania (22,5 lasută), Grecia (19,5 la sută), Letonia(18,2 la sută) şi Irlanda (17,5 lasută). Spania, de pildă, cu o rată aşomajului de 21,5 la sută şi o in -flaţie de 3,5 la sută a ajuns pe locul4 în lume în ceea ce priveşte mize-ria socială, fiind întrecută la acestcapitol doar de Vietnam, Africa deSud şi Venezuela.

Nici alţii din lumea aşa-zisă dez-

voltată nu se simt mai bine. În Ma -rea Britanie, spre exemplu, indicelemizeriei sociale a atins luna trecutăcel mai înalt nivel din ultimii 20 deani. Franţa, după ce a aplicat un pro-gram drastic de austeritate, cuprin -zând eliminarea ajutorului de 150 deeuro pentru familiile sărace, înghe -ţarea salariilor funcţionarilor publici,eliminarea celui de-al 13-lea şi al 14-lea salariu şi creşterea vârstei depensionare de la 60 la 62 de ani, sevede nevoită acum să înăspreascăsuplimentar măsurile de opresiunesocială prin majorarea unor taxe şiimpozite şi eliminarea celor mai multedin facilităţile fiscale pentru categori-ile sociale considerate mai bogate.

Dincolo de Ocean, în Statele Uniteale Americii, indicele mizeriei socialea atins, în octombrie, cel mai ridicatnivel din ultimele trei decenii, aproa -pe 50 de milioane de americani dis-punând în 2010 de venituri situatesub pragul sărăciei. Adică, un noumaxim istoric, potrivit Biroului pen-tru Recensământ al S.U.A.!

Şi dacă „lumea bună” o duce dince în ce mai prost, de ce nu s-arfolosi România de o asemenea nes-perată oportunitate de a dovedi, cade obicei, că la noi e bine şi la varăcald. Într-adevăr, interesant dar şiexplicabil, nu am găsit ţara noastrăprintre vârfurile top-ului mizeriei socia -le. Motivul este cât se poate de sim-plu: statisticile oficiale, periate şi par-fumate cu mare grijă de oficialităţileguvernamentale, oferă lumii un ta -blou idilic. Inflaţie mică plus şomajnesemnificativ dau o notă mai bunădecât Spania, Franţa, Marea Britanieşi SUA la un loc ! Ar mai fi de doritca şi românii să creadă în perfor-manţa asta. Pentru că unul este jo -cul formal cu statistica, şi alta viaţacea de toate zilele. Ne tot păcălim cunumărul mic de şomeri la nivelnaţional, făcându-ne că nu vedemcă, practic, îi „exportăm” în alte ţărieuropene după ce i-am făcut invi -zibili din statisticile oficiale odată cuexpirarea termenului de plată a aju-torului de şomaj. Şi uite aşa se

întâmplă că, având şomeri puţini, amatins concomitent cu numărul de sa -lariaţi minimul ultimilor 50 de ani.Adică, puţin peste 4 milioane delucrători activi !

Pe de altă parte, dl. Mugur Isă -rescu, responsabilul cu inflaţia dinRomânia, ne asigură că acest indica-tor este ţinut strict sub control(fireşte, tot statistic!) şi că îl vomreduce cu certitudine în acest an la3,3 la sută, faţă de nivelul planificat

de 4,6 la sută.Nu contează că s-a majorat TVA-

ul, că furnizorii de apă, gaze şi elec-tricitate îşi majorează tarifele de laun trimestru la altul, că benzina şimotorina la pompe sunt cu fiecare zimai scumpe, că mâncarea din super-marketuri a devenit pentru mulţiinaccesibilă, că de două deceniiimportăm practic inflaţie jonglândaiurea cu cursul de schimb valutar.Important, esenţial chiar, este ca sta-

tistica oficială să se oprească fix la3,3 la sută inflaţie în acest an, adicăatât cât a proorocit Mugur Isărescu.Şi dacă inflaţie nu e, şomaj nu e şistăm bine în clasamentele europeneşi mondiale ale mizeriei sociale,atunci, logic, la ce ne-ar mai trebuisalarii şi pensii cât de cât mărite în2012? Oare chiar vrem să ajungemla vorba cercetătorilor britanici, adicămai fericiţi decât nigerienii, kenieniişi egiptenii?

Emil DAVID

Vedere din Bucureşti

Bucureşti, Sediul Guvernului României

De S@rb@tori, fericirea se ofer@ la pre]uri promo]ionale!

MUNCA VINERI 11 NOIEMBRIE 20114

c my b

c my b

c my b

c my b

urmare din pagina 1Nu conta atât cel ce lucra, ci mai

ales ceea ce el îi putea consacraregelui. Iluminiştii vor fi cei care vorreabilita statutul muncii – chiar dacăîn plan practic astfel de opţiuni nuse regăseau, nu erau aplicate –, glo-rificând pe „hono faber”. În enciclo-pedia lui Diderot şi D'Alambert semenţiona astfel: „Artizanii (în sensde meşteşugari, muncitori, n.n.) s-aucrezut dispre ţuiţi pentru că erau dis-preţuiţi... Ce bizarerie pentru ju -decăţile noastre. Relevăm exigenţa caoamenii să se ocupe în mod util, învreme ce dispreţuim oamenii utili”.Mai clar nici că se putea spune. Maimult, se afirma că munca este osursă de plă cere: plăcerea creaţiei cupropriile mâini, autorealizarea de sineîn producţia bunurilor. Planşele En -ciclo pediei desenau un univers în -cântător de muncă, totul fiind acolocurat, neted, armonios, individul fiindre conciliat cu producţia devenită acti -vitate creativă. Munca nu mai esteprivită ca o pedeapsă, ea este civi-lizaţia însăşi: „este ocupaţia zilnică lacare omul este condamnat de cătrenevoia sa şi căreia îi datorează înacelaşi timp sănătatea sa, subzistenţasa, serenitatea sa, bunul său simţ,şi, poate, virtutea sa. De aici şi pânăla definiţia, chiar dacă mai sentimen-tală, dată muncii de către acest mareom şi atât de muncitor, atât de dotat,Napoleon Bonaparte, distanţa a fostscurtă: „Dumnezeu a aşezat muncaca o sentinelă pentru virtute”. Ceconcepţie, ce perspicacitate...

Desigur că între enciclopedişti şiNapoleon, nu putem face abstracţiede fiziocraţi şi liberalismul lui AdamSmith. Odată cu aceştia, „munca uma-nă a invadat scena Economiei Po -litice sub auspiciile unei ere noi. Overitabilă revoluţie intelectuală se vaproduce în anii de la finele secoluluiXVIII şi începutul secolului XIX.Revoluţie cu componente, deopo trivăîntr-o maturitate filozofică chiar dacăceva mai lentă, în ce priveşte o ver-itabilă naştere a individualismuluieconomic, în ce priveşte ideea po -trivit căreia natura este cognoscibilă,adică poate fi cunoscută, şi că pro-gresul devine astfel posibil pentruom”. Se vădeşte conceptul de „homoeconomicus”, acea convingere po trivitcăreia individul este ghidat de nevoilesale, de împlinirea lor ca atare, depasiunile sale, de urmă rirea propriu -lui său interes. Schim bul este acela ceconstitue creuzetul legăturii sociale,ţesut către împli nirea, prin contractde muncă, a unor nevoi reciproce.

Nu putem trece, deasemenea,peste ceea ce optimistul Montesquieusublinia: „Munca este o bogăţie eco-nomică şi morală, pe care capitalulnu o poate înlocui. Sărăcia nu este,deci, o fatalitate”. Pentru aceasta,însă, fiecare ar trebui să fie liber deorice constrângere, respectiv să fiepus în situaţia de a-şi putea utilizaşi valorifică calităţile pe care le are.Mai spunea Montesquieu că estenecesar social ca individul să poatănegocia cu un angajator condiţiilevânzării forţei sale de muncă, a cali -tăţilor sale astfel, în mod liber, totulfiind stipulat într-un contract, într-oconvenţie liberă. Dar cine ar trebuisă fie arbitru într-o astfel de relaţiesupusă legilor pieţei libere? Sigur că,pe un plan esenţial, factorul public

şi, am spune mai târziu, organizaţi-ile colective menite să apere un ast-fel de statut al muncitorilor, organi-zaţii de tipul sindicatelor...

...Sunt, practic, unanimi cercetătoriide valoare care îi recunosc lui KarlMarx un aport determinant în acestsens, poate, în anumite privinţe, cuo serie de îngroşări şi exagerări. Cea făcut, dar, economistul germannăscut în 1818 la Trier? Ideea sa debază este cea potrivit căreia muncadevine activitate creatoare prin exce-lenţă, ea este esenţa însăşi a omu-lui. Pentru Marx, şi nu este delocgreşit, „istoria umanităţii este intrin-sec legată de muncă, este istoriaimplicării, domesticirii naturii de că -tre om, care a urmărit astfel să-şisatisfacă nevoile. Imprimând, prin muncă,marca sa pentru toate lucrurile, omular trebui să se realizeze el însuşi,omul şi munca devenind cvasisino -nimi. „Munca reprezintă întreaga ac -tivitate umană, ce a permis expri-marea individualităţii celui ce o exer -cită. Ea este o eliberare atunci cândomul, ajuns dincolo de nevoie, poatecrea, se poate exprima, se poatebucura. Se pierde caracterul mercan-til al muncii şi se fundamentează so -cializarea ei umană, devenind, munca,un pur raport de expresie”, scriePhilippe Minard referitor la concepţiarespectivă a lui Marx.

Şi, totuşi, munca reală nu a fost,încă multă vreme, pe timpul lui Marxşi mai apoi, acea muncă pe care oexplica şi o dorea economistul german.Am urmărit în studiul meu tabloulmai mult decât dramatic şi atât dedureros al muncii la nivelul primeirevoluţii industriale şi după aceea,imagini cu bieţii micuţi care de la 6ani lucrau în mine, sub pământ, şiîn fabrici. Munca eliberare? Haidade! Au trecut circa 200 de ani şichiar mai mult, mult mai mult, pânăcând munca a început să dobân-dească un astfel de statut. Progresulindustrial, tehnic, progresul uman,amplificarea productivităţii şi a pro-ducţiilor, asigurarea, deci, a resurse -lor necesare, înţelegerea dintr-o per-spectivă mult mai umanistă a noţiu-nii de civilizaţie, acţiunea politică,sindicală într-o astfel de direcţie, libe-ralismul şi socialismul vestic şi poatenu doar el, fără excese, relaţiile

sociale necesare pe direcţia patronat– salariaţi au contribuit fundamentalîn aceast sens...

Este oare un drum fără întoar -cere? Din păcate, sunt unele indicii,deloc lipsite de semnificaţii, care men -ţionează un răspuns negativ la o astfelde întrebare. Actuala criză economi-co-financiară mondială este un mo -tiv. Dar mai sunt şi altele... Iată, înlumea muncii, „Ameninţarea, acum,o reprezintă precaritatea”, o mutaţieal cărei sfârşit suntem departe de a-l cunoaşte, scrie sociologul francezRobert Castel, cercetătorul care acondus, la Paris, ani mulţi, Centrul deStudii al Mişcărilor Sociale, în carteasa relativ recentă „Creşterea incerti-tudinilor” (Seuil, Paris, 2009). „Sta -tutul ocupării, aproape hegemonic îndebutul anilor 1970, se fisurează,acum, tot mai mult. Înţeleg prin ˂˂sta -tutul ocupării˃˃ o formă de muncăsalariată stabilă căreia îi sunt ataşatedrepturi şi protecţii (dreptul muncii,smic-ul – salariul minim pe eco -nomie, protecţie socială, etc.) şi careeste în mod practic asigurată în timpprin predominanţa contrac telor de muncăcu durată nedeterminată. Acest statuts-a construit după al doilea război

mondial. Este încă majoritar astăzi:circa 60% din ocu pările în Franţasunt cu contracte de muncă pedurată nedeterminată. Dar acest tipde contract pierde teren: dacă vomlua în calcul situaţia noilor intrări pepiaţa muncii, 73% din aceste con-tracte au forme, să le spu nem ˂˂ati -pice˃˃: contract de muncă pe duratădeterminată, interimate, ocupare cuajutoare, prestarea de servicii pentruindivizi aparte”, etc... Ceea ce înseam-nă că precaritatea se amplifică. Cugrade de precaritate diferite: contrac-tul de muncă cu durată determinatăeste mai protejat decât serviciileprestate persoanelor individuale, demulte ori acestea re prezentând doarcâteva ore de lucru pe săptămână.Este un fapt, men ţionează acelaşicercetător, o ase-menea precaritateatin ge, mai întâi ocu pările subcalifi-cate, populaţiile din josul scăriisociale. Dar ceea ce arată viito rul şimai nesigur este faptul că pre -caritatea „câştigă” tot mai mult din„diplomaţi” şi licen ţiaţi, o serie decategorii de clasă mijlocie, fragi lizândîntregul edificiu social. Pre caritatea lacare se referă Robert Castel maiprezintă un as pect. Anu me că pentru

salariaţii în activitate condiţiile s-audegradat şi se de gradează. Iar salari-ile pentru nu puţini, adăugăm noi, sepot afla sub sau chiar mult subpragul de sărăcie, diferit de la ţarăla ţară. În Franţa, de exemplu, prag-ul de sărăcie este considerat unvenit mijlocit sau ne mijlocit, dupăcaz, de 800 de euro pe lună şi per-soană. Ce să mai vorbim la noi...

Care ar fi geneza - şi, deci, perspec-tivele, acestei precarităţi? Nu puţinicercetători se referă astfel la ieşireadin scenă, în zilele noastre, a capita -lismului industrial. Acesta mi zând peconcurenţă şi aplicarea regu lilor pie -ţei, a instaurat, totuşi, în contrapar -tidă, în lumea muncii, un statut al ocu-pării protejat de regulamente stricte.Or, capitalismul de acum, devenit multmai concurenţial, mondializat, finan-ciarizat, cu capitaluri circulând libereîn cadrul pieţii de capital, cu locali -zări şi delocalizări numeroase şi fărăprea multă protecţie a locului, aafectat şi afectează un astfel statut,relativ solid, al muncii şi ocupării.Situaţia a fost şi este explicată princriză şi consecinţele ei. O explicaţie„subţire” ţinând seama că nu estevorba de un provizorat – „Il n'y aque le provisoire qui dure”, spun, dealtfel francezii - şi că şo majul şi pre-caritatea se vădesc mai agresive pezi ce trece. De fapt, statul şi instituţi-ile sale cu rol central în instituireastatutului de muncă protejată, înbună măsură ieşind şi el din scenăodată cu capitalismul industrial, nuprea a fost şi nu este înlocuit cunimic. O astfel de situaţie nu a fostşi nu este doar în Franţa, ci în lume.Ceea ce ne poate reapropia de perioadedrama tice trecute. Este evident că,oricum, statul, dar şi sindicatele re -cunoscute, ce derivă astfel, nu pot,nu trebuie să iasă din scenă, tocmaiîn această zonă vă dindu-se un terenfertil pentru acţiuni concertate şi efi-ciente, prin nego cieri şi un comunacord între muncă şi capital. În fapt,dorinţa de a te pregăti şi munci esteo speranţă pe care nu trebuie - şipână la urmă nu are cum în condiţiinormale – s-o ia, s-o „aresteze” ci -neva. Speculatorii, în primul rând, gu -vernele, instituţiile statului, cu funcţiipublice, trebuie să vegheze în acestsens. Destinul lumii, în mare măsură,depinde şi se vădeşte astfel...

Munca, blestem sau eliberare? (III)- Incursiuni temerare într-un univers duplicitar -

Dan POPESCU Paris - “Tour Eiffel”

Karl Marx

Vedere din Trier, Germania Napoleon Bonaparte

VINERI 11 NOIEMBRIE 2011 5

c my b

c my b

c my b

MUNC~

c my b

urmare din pagina 1Pornind de la gândirea, compor-

tamentul şi atitudinea societăţii îngeneral, judecarea „relaţiilor de mun -că”, ar trebui să scoată în evidenţărealitatea comparativă a datelor fap-tice cu cele scriptice, doar existenţaca atare a relaţiei de muncă, nume -ric (cantitativ) nu poate să reprezinteo realizare semnificativă de creştereeconomică. Pentru aceasta e nevoiede legiferarea şi sancţionarea „munciila gri” sau mai bine spus a munciila negru – muncă ataşată aceluiaşi(CIM) care este mascată printr-unsimplul act . Avem de-a face în ace-laşi timp atât cu o relaţie de muncălegală (fiscalizată), dar şi cu o relaţiede muncă nefiscalizată, aparent legală.

Economiştii susţin în continuarecă salariul, cel mai important factoral relaţiilor de muncă, reprezintă su -ma plătită pentru a obţine factorulmuncă. Se obţine după ce munca s-a consumat, deducându-se din preţulîncasat pentru bun, prin producereaacestuia sau la care serviciu a con-tribuit. Aşadar salariul este un venital factorului de producţie – munca(pentru salariat), în timp ce acestaeste un cost pentru angajator/firmă.De aceea, stabilirea corectă a nivelu-lui salariului reprezintă poate cel maiimportant factor de competitivitatesub raportul costurilor de producţie.În stabilirea salariului trebuie avuteîn vedere toate elementele componen-te: salariu de bază, premii, bonificaţii,contribuţii şi taxe etc.

În condiţiile economiei de piaţă,salariul se determină similar preţu -rilor bunurilor şi serviciilor, pe bazacererii şi ofertei, iar salariul de echi -libru este reprezentat de intersecţiacurbelor cererii şi ofertei. Dacă sala -riul efectiv se situează peste salariulde echilibru, cantitatea de muncăoferită este mai mare decât canti-tatea de muncă cerută, rezultă unsurplus, surplus ce poartă denumireade şomaj.

Daca salariul efectiv este mai micdecât cel de echilibru, apare lipsa deforţă de muncă. Dacă piaţa muncii s-ar comporta ca alte pieţe, surplusulde muncă ar trebui să determine re -ducerea salariului, iar criza de muncă

creşterea acestuia. În realitate, datorită presiunilor fis-

cale, legale, culturale dar şi a nivelu-lui de educatie şi implicit de trai, aşazisele relatii de muncă nu pot fimăsurate, decât cantitativ, anume...!?prin ... numărul contractelor individu -ale de muncă. Dacă numărul con-tractelor individuale de muncă estex, atunci numărul persoanelor aflateîntr-o relaţie de muncă este x. Sta -rea de fapt a acestor relaţii de mun -că, calitatea acestora şi toţi factoriicare determină şi formează relaţia demuncă nu apar în nicio analiză eco-

nomică, chiar dacă ştim cu toţii căo economie sănătoasă şi durabilă re -naşte printr-o societate educată, forţăde muncă calificată şi reală (nu nu -mai numeric) şi binenţeles, prinacele relaţii de muncă asigurate, pro-tejate şi fiscalizate în corespondenţăşi echilibru cu valoarea bunurilor şiserviciilor prestate pe piaţă.

Dacă luăm un simplu exemplu încare avem de-a face cu o întreprin -dere/firmă mică (de la 10-49 anga-jaţi), din domeniul construcţiilor cu25 de angajaţi, unde riscurile în pro-cesul muncii sunt diverse, putem ob -

serva că numărul persoanelor aflateîntr-o relaţie de muncă ”legală” estede 25. Pentru firmă/angajator cel maiimportant instrument care-i oferă si -guranţă în faţa autorităţilor compe-tente ce veghează „munca” este exis-tenţa relaţiei de muncă sub formăscrisă, semnată de ambele părţi şitransmisă în registrul electronic deevidenţă a salariaţilor, adică existenţacelor 25 de contracte individuale demuncă. Toate acestea în vederea ob -ţinerii serviciului/produsului ce gene -rează un venit/profit în urma fixăriipreţului în procesul de vânzare-cum -părare.

Toate cele 25 de CIM reprezintăun cost pentru angajator. Calculândcostul acestora practicat (la sal.min.brutpe economie = 670) în condiţiile le -gislaţiei actuale, legislaţie interpretatăde cei mai mulţi angajatori, asistămla următoarele: [tabel 1]

Realitatea este alta, angajatul pri -meşte cel puţin 2 x salariul net.Adăugând şi diferenţa de salariuîncasat odată cu cei 510 lei, dife -renţă nefiscalizată, angajaţii/salariaţiirespectivi încasează încă: [tabel 2]

Un calcul corect al salariiloracestora, salarii nete ce variază între1.000 lei şi 2.000 lei (se ştie cădomeniul construcţiilor desfăşoară ac-tivităţi greoaie ce implică diverseriscuri), pornind de la un salariu netde 1.300, este: [tabel 3]

În condiţiile în care angajaţii suntasiguraţi la valoarea lor reală, creş -terea veniturilor la Bugetul de Stat arfi de aproape 3x mai mare faţă deveniturile obţinute (contribuţii, impo -zit) în urma salariilor aferente relaţi-ilor de muncă declarate legal, iar

angajatorul ar suporta un cost totalcu salariile mai mare cu 30% faţă decostul total practicat (salariile de -clarate + partea nefiscalizată).

Aşadar, exemplul prezentat mai susrămâne la nivel de discuţii sau contu-rează câteva întrebări ce ar putea in -fluenţa dezvoltarea socio-economică?!...

Stabilirea salariului mai are vreolegătură cu preţul bunurilor şi ser-viciilor produse?

Diferenţa de salariu provine din …?... rezultatele activităţilor desfăşurateşi fiscalizate …?

Cazurile în care partea nefiscali -zată a salariilor executate în interio -rul relaţiei de muncă este mai maredecât partea fiscalizată sunt monitori -zate, analizate? Cum? …sau acestorangajaţi cadrul legislativ le mai oferăşi alte „salarii sociale”?

Legiuitorul ar putea să amendezeşi astfel de situaţii, situaţii care de -pistate şi analizate ne-ar conduce laconstatarea unor prejudicii mai maridecât prea cunoscutele sancţiuni pri -vind „munca la negru”?

Bugetul de stat, uşurat de neîn-casarea acestor contribuţii/taxe (con-form exemplului nostru angajatoruls-a sustras de la neplata a 2/3 dinacestea), mai poate oferi o sustena -bilitate? …

Reducerea fiscalităţii ar fi o mo -dalitate sigură de creştere economicăsau mai e nevoie şi de instrumentede coerciţie pentru schimbarea com-portamentului celor doi parteneriaflaţi într-o relaţie de muncă?

Cu siguranţă, răspunsurile există,minţile luminate nu lipsesc, dar eleluptă pe fronturi diferite….

Rela]iile de Munc@: cantitate, calitate sau discu]ii…... ce ar putea influen]a dezvoltarea socio-economic@?

- puncte de vedere, reflec]ii }i semne de ^ntrebare -dr. ec. Monica BARDAC

Tabel 3

Tabel 2

Tabel 1

Bucureşti. Ministerul Muncii şiProtecţiei Sociale

ECONOMIE GLOBAL~ VINERI 11 NOIEMBRIE 20116

Piaţa financiară este acel seg-ment din piaţa mondială sau dinpiaţa naţională, pe care se concen-trează cererile şi ofertele de bani şide valori mobiliare.

Orice economie este caracterizatăde existenţa şi funcţionarea unorpieţe specializate în tranzacţionareade active financiare. Piaţa financiarăcolectează disponibilităţile băneşti înfavoarea solicitanţilor prin plasareade titluri financiare. Piaţa financiarăeste unul din principalele mecanismede atragere a investiţiilor şi de redis-tribuire a capitalului, servind dreptfurnizor principal al resurselor inves -tiţionale prin transformarea economi-ilor în investiţii.

Piaţa financiară se divide în douăsectoare ale căror funcţii sunt dife -rite şi complementare şi anume piaţafinanciară primară specializată în co -lectarea veniturilor economisite şipiaţa financiară secundară care asi -gură mobilitatea şi lichiditatea eco -nomiilor plasate. Între piaţa financia-ră primară şi piaţa financiară secun-dară există o interdependenţă abso-lută, existenţa uneia fără cealaltă nueste posibilă deşi funcţiile lor suntcomplet distincte.

Piaţa financiară primară asigurăcolectarea veniturilor economisite dela posesorii de capital financiar dis -ponibili pe piaţa internă şi cea inter-naţională. Această piaţă pune în legă-tură subiecţii care dispun de un capi-tal financiar excedentar propriu şicare doresc să plaseze acest exce-dent cu subiecţii economici care auun deficit de resurse financiare, aşa -dar piaţa financiară primară îndepli -neşte funcţia de finanţare, de alocare

de capital financiar.Piaţa financiară secundară asigu -

ră deţinătorilor de titluri financiarelichiditatea şi mobilitatea venituriloreconomisite, constituind un cadru or-ganizat ce se numeşte bursa de va -lori pentru schimbarea titlurilor fi -nanciare emise.

După tipul activelor care se nego-ciază şi mecanismul prin care aces-tea sunt introduse în ciclul economic,piaţa financiară este formată din treimari componente: piaţa bancară, pia -ţa monetară şi piaţa de capital.

Piaţa bancară se caracterizeazăprin tranzacţii cu activele bancare non-negociabile, a căror lichiditate este ma -ximă. Societăţile bancare au rol de inter -mediere între investitori şi uti lizatori,pe baza relaţiilor de credit. Aceastăpiaţă se caracterizează prin riscredus, siguranţă şi oferă posibi litatearetragerii activelor în orice moment.

Piaţa monetară este specializatăîn tranzacţii cu titluri financiare petermen scurt, cum ar fi: depozitebancare, bilete la ordin, cecuri, cer-tificate de depozit. Aceste titluri auun grad ridicat de lichiditate şi suntnegociabile. O componentă a pieţeimonetare este piaţa valutară pe carese confruntă cererea şi oferta pentrudiferite valute. Pe această piaţă seasigură conversia activelor dintr-omonedă în alta.

Piaţa de capital este specializatăîn tranzacţii cu active financiare petermen mediu şi lung. Acest tip deactive au un grad ridicat de risc şisunt negociabile. Principalele funcţiiale acestei pieţe sunt: emisiunea şivânzarea pentru prima dată de titlurifinanciare ale emitenţilor sau debito-

rilor către posesorii de capitaluri caredoresc să cumpere valori mobiliare;şi negocierea de valori mobiliare, cucondiţia ca acestea să fie vândute şitransformate în lichidităţi de primiilor posesori înainte de scadenţă.

Cel mai caracteristic fenomen aldinamicii sociale contemporane esteglobalizarea, ce se manifestă în toatedomeniile vieţii: politic, economic,cultural, ştiinţific. În raportul Dez vol -tării Mondiale editat de Banca Mon -dială în anul 2000, se aprecia că îneconomia mondială au loc două pro-cese paralele: globalizarea şi des -centralizarea. Globalizarea constă întransnaţionalizarea până la suprana -ţionalizarea cu deosebire în domeni-ile comerţului, finanţelor şi tehnologiilor

de vârf. Descentralizarea constă întransmiterea de către guvernul na -ţional către comunităţile locale a totmai multe atribuţii administrative,so ciale, educaţionale, bugetare. Acestfenomen al vieţii sociale a influenţatşi pieţele de capital naţionale care auîmbrăţişat active şi ireversibil globa -lizarea. O analiză obiectivă a proce-sului de globalizare de până acumatesta faptul că avantajele economiceînclină mai mult spre ţările dezvol -tate şi către marile puteri economiceunde îşi găsesc orignea societăţiletransnaţionale. În acest sens actio -nează şi mecanismul financiar mon-dial, care prin instituţiile sale, FondulMonetar Internaţional, Banca Mondială,Organizaţia Mondială a Comerţului,dominate de marile puteri economiceavantajează într-o proporţie covârşi-toare ţările dezvoltate implicate înacordarea de credite şi înfăptuireainvestiţiilor străine directe, iar institu -ţiile, societăţile transnaţionale şi sta -tele creditoare obţin profituri ridicate.

Prin avantajele incontestabile pecare globalizarea le conferă celorcapabili s-o folosească şi anume lăr-girea pieţelor de desfacere la pro-dusele şi serviciile oferite de firme,obţinerea unor efecte pozitive dinutilizarea selectivă a resurselor glo -bului, realizarea unor producţii demasă, ieftine şi de bună calitate princoncentrarea producţiei la firmeleglobale, creşterea potenţialului com-petiţional faţă de celelalte firme,globalizarea tinde să se dezvolte totmai mult. În întâmpinarea acesteitendinţe vin şi principalele forţe cre-ate de societatea contemporană: pro-gresele tehnologice din transporturişi telecomunicaţii, amplificarea coope -rării internaţionale, dezvoltarea ştiin -ţei managementului, folosirea de cătremajoritatea populaţiei globului a lim-bilor de circulaţie internaţională.

Toate pieţele sunt conectate. Toateinformaţiile privind cursul tuturorburselor pot fi accesate în fiecare locdin lume şi la orice oră se declan -şează astfel la cei ce le primesc actede vânzare şi cumpărare ale căror

valori de curs sunt transmise în jurulglobului.

Unul dintre obiectivele Uniunii Eu -ropene este consolidarea funcţionăriipieţelor financiare prin stimulareaintegrării acestora. O piaţă financiarăintegrată sporeşte oportunităţile dis-tribuirii şi diversificării riscului şi con -duce la creşterea lichidităţii pieţei. Înacelaşi timp însă, integrarea accentu-ată a pieţei amplifică riscul transmi-terii turbulenţelor şi crizelor financia-re la nivel transfrontalier. BancaCentrală Europeană consideră că opiaţă de instrumente şi servicii finan-ciare este pe deplin integrată dacătoţi potenţialii participanţi se supununui singur set de reguli atunci cânddecid să opereze cu acele instru-mente sau servicii; au acces în modegal la instrumentele şi serviciile pie -ţei; sunt trataţi nediscriminatoriu cândoperează pe piaţa respectivă.

În 1996 s-a introdus InvestmentService Directive (ISD) care prevedeaca bursele din Comunitatea Econo -mică Europeană să acorde accesliber în ringurile lor de tranzacţionaremembrilor burselor din ţările par -tenere la Uniunea Europeana. Dar înciuda acestei intervenţii, ISD nu estecu adevărat pusă în practică deoa -rece accesul membrilor de pe altepieţe bursiere pe piaţa bursieră dintr-o anumită ţară este limitat ca urmarea lipsei de concordanţă dintre regle-mentările şi regulile de funcţionare,precum şi a lipsei de corelaţie din-tre platformele de tranzacţionare şiprocedurile de compensare şi lichi-dare a tranzacţiilor.

În primul rând efectul globalizăriidin perspectiva statelor membre aleUniunii Europene se va vedea pringarantarea în totalitate a stabilităţii însfera de influenţă. Desigur stabili-tatea poate fi oferită statelor caresunt deja stabile.

În al doilea rând se vorbea de ocvazisuveranitate statală, dar desiguraceasta se va pierde treptat, asfel tre-buie să se ajungă la un proces com-plex creat de către o instituţie care săse bazeze doar pe evoluţie şi progres.

Pia]a financiar@ ^n condi]iile globaliz@rii- puncte de vedere -

std. master. Alina ElenaTRUTESCU, ULBS

std. master. Mitea Raluca IleanaBURNETE, ULBS

Vedere din Ciudad de Mexico

Vedere din Calcuta, India

MONED~ FINAN[EVINERI 11 NOIEMBRIE 2011 7

Mai mult, dacă cineva trebuia săconfirme şi să ţină partea analizelorşi reperelor Fondului, atunci acestlucru l-a făcut BNR. Şi cel puţin înprima parte a acordului când con-strângerile Fondului priveau chestiu-ni de reformă structurală - pondereasalariilor în cheltuielile publice, legeapensiilor – acest parteneriat a fostcel care evident a contat şi ar fiputut aduce elemente de refomăstructurală. Între timp, priorităţile s-au mai schimbat dar nu şi alianţaFMI – BNR. Evident ca guvernul eraprincipalul braţ executiv al acordului,dar este de mult clar că este un braţfără creier. Principalul reper alalianţei a devenit deficitul bugetar,asta până când preşedintele pare săfi preluat iniţiativa şi a tras şi mai înjos deficitul bugetar decât ar fi pro-pus şi cei mai prudenţi analişti.Poate doar la BNR să mai existeasemenea concepţii extrem de rigideîn privinţa deficitului. Una peste altaînsă, alianţa a continuat, apropiereade idei a fost puternică şi a rămasca atare până azi. De aceea a fost osurpriză imensă să vedem o diver-genţă de fond între cele două insti-tuţii. "Eu aş mai fi aşteptat câtevaluni înainte să operez o modificare apoliticii monetare, dacă eram în loculBNR. Dar acest lucru este doar odiscrepanţă minoră între viziuneanoastră şi cea a băncii centrale. (...)Adevărul este că inflaţia s-a redusputernic, iar măsura este una adec-vată atât timp cât vom vedea o con-solidare a acestei reduceri", a de -clarat la plecare din ţară JeffreyFranks, tocmai când BNR a redus

după 18 luni dobânda de politicămonetară. De ce nu mai este deacord cu decizia BNR dl. Franks,deşi recunoaşte că avem o scădereserioasă a inflaţiei în ultimele luni?Declaraţia aceasta trebuie să opunem în legătură avertizarea devreme rea pe care o lansa cu câte-va zile înainte. O furtună inevitabilăcare vine din străinătate dar pentrucare, adăuga Franks, România esteacum mai pregătită decât acum 3ani. Această este o altă chestiune.Rezerva lui Franks faţă de dobândaBNR ţine însă de un interes direct alFondului. Furtuna de care vorbeareprezentatul FMI va afecta evoluţiacursului de schimb. Nu pentru căRomânia ar avea probleme supli-mentare ci doar pentru că reticenţaîn faţa riscului creşte pe furtună.Deci, o devalorizare a leului pevreme rea este mai mult decât prob-abilă cu atât mai mult cu cât odobândă mai mică nu mai ajută câtde cât atractivitatea leului. Dinaceastă perspectivă lucrurile suntdestul de clare: o modificare dedobândă de politică monetară face şimai neatractiv leu. Devalorizarea săfie, dar să ştim şi noi! Numai că odevalorizare masivă a leului nu poatefi tolerată. BNR nu a dat niciodatăvreun reper de volatilitate acceptatdar e clar că de la 4,5 în sus, oriceban este aproape inacceptabil. Şi caatare, BNR ar fi nevoită să intervinăcu parte a rezervei sale valuatarepentru susţinere. Chiar dacă aceastărezervă trece de 33 de miliarde euroîn acest moment, pe furtună oricecent contează. Cu atât mai mult cucât banii aceştia sunt garanţia împru-mutului pentru Fondul Monetar. Una

peste alta, FMI are prin mandatobligaţia să-şi poată recupera baniişi atunci toate măsurile pe care unîmprumutat le ia trebuie să nuafecteze capacitatea de rambursare astatului respectiv. Asta înseamnă cădacă BNR s-ar fi gândit prin absurdsă reducă dobânda drastic nu ar fiavut parte doar de o remarcă nevi-novată ci de o opoziţie vehementă.Decizia de reducere a dobânzii vine

în consecinţă dintr-o altă direcţie –aceea care vizează poate pentruprima dată economia şi nu datoria,viitorul şi nu trecutul. De aici încoloar trebui să urmeze o despărţire mainetă între FMI şi BNR. Nu cred însăcă e cazul. Reducerea de dobîndăvine după o presiune semnificativă amediului de afaceri românesc iarpasul a fost unul foarte mic. Arată otendinţă, un pas, dar nu şi un rezul-

tat. Pentru a conta, mai e nevoie demulţi asemenea paşi, şi ca urmarevor fi mai mult decât declaraţii aleFMI. Şi pentru că relaţia FMI BNR eprea strânsă, nu poate rezulta undivorţ. Deci , pasul de acum nu vafi urmat de alţii consistenţi. Cine seaşteaptă ca dobânda să ajungă rapidla 5,5 în următoarea jumătate de an,aştepată degeba. Cât FMI este aici,dobânda nu are cum să scadă.

O alian]@: BNR - FMIDan SUCIU

Sediul F.M.I.

Vedere din Poiana BraşovVedere din Păltiniş - pârtia Onceşti

Vine iarna ...

În acest an, breasla artiştilor plas-tici din judeţul Sibiu sărbătoreşte undublu eveniment: 60 de ani de exis-tenţă, iar pe 12 noiembrie pe „patriar-hul” picturii sibiene Nicolae Barcan,care împlineşte venerabila vârstă de88 de ani. Eu mă consider unul dinfavorizaţii soartei că l-am cunoscutpe „ Niculiţă” Barcan încă din 1947,cănd domnia sa a fost coleg de ser-viciu cu tatăl meu, la Societatea deGaz Metan din Mediaş,fiind angajaţica pictori..

Afirm acest lucru, fără a exagera,pentru faptul că domnul Barcan, prinpersonalitatea sa artistică de auten-tică originalitate, prin modestie carac-teristică marilor spirite, prin căldura

sufletească pe care o dăruieşte celordin jur, a fost şi este, pentru colegiidin filială, un strălucit model.

Timp de peste şase decenii, pic-torul Nicolae Barcan s-a identificat cudestinele filialei U.A.P. Sibiu. Un suc-cint periplu în istoria acesteia va veniîn sprijinul cunoaşterii de cititori, aînceputurilor vieţii şi activităţii unuisegment statornic şi unitar din viaţaartistică a Sibiului.

În urmă cu 60 de ani, 1951, luafiinţă Cenaclul Artiştilor Plastici dinSibiu. Era o formă nouă de organi-zare a breslei artiştilor, sub auspiciileUniunii Artiştilor Plastici din R.P.R.,organizaţie profesională nonguverna-mentală, cu statut de utilitate publicăconstituită în 1950.

Cenaclul sibian avea în compo-nenţa sa, la acea vreme, 12 artişti fon -datori. Până atunci creatorii din dome-niul artelor plastice, timp de 6 ani, dela sfârşitul celui de al doilea RăzboiMondial până în 1951, erau constitui-ţi într-o filială a Sindicatului Artiştilor,

Scriitorilor şi Ziariştilor din R.P.R. Înacest sindicat criteriile de primireerau diferite, având în vedere statu-tul social al membrilor de sindicat.

Studiile şi pregătirea artistică nuintrau în criteriile de primire în sindi-cat. Au aderat astfel artişti amatori custudii libere de artă, alături de profe -sionişti cu pregătire academică de artă.

Hans Hermann, Trude Schullerus,Ferdinand Mazanek, Porsche Silvia CarlClosius, Ilie Chidu, Necula Stoi ca, PetreAvrigeanu, Aurel Tancou, Else Roth,Trude Vandory, şi alţii, sunt doar câţi-va dintre artiştii care s-au impus înviaţa artistică sibiană din acea perioa-dă. O parte dintre aceştia pe parcurss-au pierdut cantonându-şi eforturileîn zonele amatorismului veleitar.

Din 1951, de când a devenitmembru al Cenaclului sibian, dar maiales din 1953, când datorită creşteriinumărului de artişti aceasta s-a trans -format în filială a Uniunii ArtiştilorPlastici, pictorul Nicolae Barcan aparticipat la toate manifestărileexpoziţionale, locale, judeţene, inter-judeţene republicane, organizate de că-tre aceasta, atât în calitate de pictorcât şi ca factor de decizie. A urcatîn ierarhia conducerii filialei, fiindmult timp secretarul acesteia.

În planul creaţiei, pictura sa acunoscut o traectorie ascendentă, dela o abordare realistă ce atingea tan-genţial, în cele mai imporante resor-turi ale sale, spiritul picturii româ -neşti interbelice, până la eliminareadin structura imagistică a tot ce re -prezenta anecdoticul, descriptivul.

A fost o perioadă de clarificări înplanul concepţiei, de fireşti decantăriale limbajului plastic. Viziunea, un -ghiul prin care exprimă realitatea ex -terioară cât şi cea interioară, sufle -tească, a trecut la esenţializări de tipconceptual. O deosebită importanţăpentru pictura sa au avut, desele con-tacte pe care Nicolae Barcan le-a avut

cu arta universală, prin salutarele călă -torii de documentare în străinătate.

Ceea ce defineşte mai edificatorpictutura sa este că el ştie să fieconsecvent cu propriile sale convin-geri estetice, să fie sincer cu sine.Pictorul Barcan este un perfecţionist.El îşi elaborează, în timp şi cu meti -culozitate lucrările, iar timpul pentruexecutarea lor este proporţional cuaceasta. Când consideră că lucrareaeste gata, şi are o ştiinţă de a seopri la timpul potrivit, privitorul, in -diferent de exigenţele sale, nu maiare nimic de adăugat sau de scos.

Despre pictura lui Nicolae Barcans-au scris pagini multe şi memora-bile semnate de condeie consacrateale criticii de artă, printre care amin -tesc aleatoriu pe Ion Frunzeti, HoriaHorşia, Constantin Prut, Octavian Bar-

bosa, Alexandru C. Lungu, NegoiţăLăptoiu. Rodica Irimie-Fota, în 1983a editat sub auspiciile Revistei „Tran -silvania” unde era un exigent şi trud-nic redactor, un select album desprearta sibiană.

Câteva dintre opiniile domniei saledespre pictorul Nicolae Barcan, cu -prinse în album, se intersectează cuale subsemnatului, pe care ţin să leconsemnez, nu înainte de a transitepe această cale un sincer şi călduros„La mulţi ani cu sănătate şi multăinspiraţie, Niculiţă”

„Meditând permanent asupra pic-turii şi propriei creaţii, Nicolae Barcana tins prin decantări şi purificări în -delungi, spre simplitatea lucruriloresenţiale şi acurateţea exprimării plas -tice lipsită de încărcătură anecdoticăsu descriptivă”.

ART~ ECONOMIE VINERI 11 NOIEMBRIE 20118

c my b

c my b

c my b

c my b

Articolele ap@rute în revist@ exprim@punctele de vedere ale autorilor, care pot fi

diferite de cele ale redac]iei.

Colegiul de

redac]ie

Redactor }ef coordonator:DAN POPESCUDAN POPESCU

EUGEN IORD~NESCUIORD~NESCU

EMIL DAVIDDAVID

drd. Alin OPREANA,OPREANA,secretar general de redac]ie

editorGRUPUL DE PRES~

CONTINENT

CAMERA DE COMER[,

INDUSTRIE {I AGRICULTUR~

A JUDE[ULUI SIBIU

NOBLESSE SRL

ISSN 1841-0707

Tel. 0269/21.81.33,

fax. 0269/21.01.02,

e-mail rondul@rdslink.ro

Petru-Ovidiu DUMBR~VEANU

SOLILOCVII DE DUMINIC~Arti}tii cet@]ii. Aniversare

9 noiembrie 1989. Începutul înlăturării “Zidului ruşinii” de la Berlin

Hans Hermann - Peisaj de iarna

Nicolae Barcan - Peisaj marin