STIMULAREA GÂNDIRII CRITICE A JURNALIŞTILOR

- Dileme etice şi editoriale –

STUDII DE CAZ DIN PRESA ROMÂNEASCĂ

8. PUBLICITATE ÎNȘELĂTOARE

Proiect finanţat de

CEE Trust – Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe

Bucureşti

2009

Publicitate înșelătoare _________________________

Această serie de publicații a fost realizată în cadrul proiectului Autoreglementarea jurnaliștilor în practică, implementat de Centrul pentru Jurnalism Independent şi ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei și finanţat de CEE Trust – Trust for Civil Society in Central and Eastern Europe. Unul din scopurile proiectului a fost să stimuleze dezbaterile critice atât în procesul de predare a eticii în școlile de jurnalism, cât și în redacții, ca parte a procesului de decizie editorială. Astfel, regulile deontologice îşi vor regăsi reflectarea firească în conţinutul produsului jurnalistic şi nu vor mai fi privite ca simple elemente de teorie a presei.

Cele 10 broşuri editate în proiect le propun spre dezbatere studenţilor, tinerilor jurnalişti şi celor interesaţi de etica jurnalistică mai multe cazuri culese din presa românească. Cazurile sunt grupate pe teme.

Demersul nostru nu este de a critica un ziar, o televiziune sau un ziarist anume. Cazurile au fost alese pentru valoarea lor de exemplu şi pentru că ofereau un context foarte bun pentru a discuta o anumită problemă etică şi implicaţiile ei editoriale. Suntem convinşi că multe alte exemple pot fi identificate şi îi îndemnăm pe cei care folosesc aceste broşuri ca instrument de lucru să nu ezite să le menţioneze şi să le dezbată public.

Abordarea noastră este una dilematică – lăsăm intenţionat fără răspuns întrebările etice pe care le ridicăm - dar este şi una critică de multe ori - nu ne ferim să exprimăm opinii faţă de comportamentele jurnalistice pe care le invocăm. Vă invităm să faceţi acelaşi lucru când citiţi aceste broşuri. Fiţi şi dilematici şi critici şi exprimaţi-vă opiniile.

Autori:

Liana Ganea

Răzvan Martin

Coordonator editorial:

Ioana Avădani

Mulţumiri: Ionuț Codreanu, Andreea Chelaru.

© Centrul pentru Jurnalism Independent

Adresa: Bvd-ul Regina Elisabeta nr 32 (52), etaj 1

sector 5

Bucuresti, România Tel./Fax: 021-311 13 75

www.cji.ro

  2

Publicitate înșelătoare _________________________

Expunerea temei

În paginile care urmează discutăm despre utilizarea spațiului editorial pentru promovarea unor produse, utilizând metode neconvenționale de marketing, fără a avertiza publicul că respectivele materiale de presă sunt, în realitate, componente ale unor campanii publicitare. Faptele

1. La începutul lunii mai 2009, cotidianul de sport Gazeta Sporturilor (GSP) publica o serie de știri referitoare la mai multe acțiuni cu autor necunoscut, acțiuni ce păreau a fi coordonate și se derulau sub mesajul “Ne pasă de sport. Poate prea mult”. Prima știre din această serie relata despre scrisori anonime primite de persoane din conducerea fotbalului românesc, Mircea Sandu și Dumitru Dragomir, având titlul “Ne pasă de sport. Poate prea mult”1. Două zile mai târziu, sub același titlu, dar cu un mic subtitlu adăugat “Ne pasă de sport. Poate prea mult. Gluma se îngroașă”2, ziarul relata despre faptul că mașinile mai multor fotbaliști au fost pictate cu același mesaj de autori necunoscuți. La scurt timp, prima pagină a site-ului www.gsp.ro se deschidea tot cu același mesaj, lăsând impresia că a fost victima atacului unor hackeri. În contextul acestor știri, au fost prezentate mesaje de solidaritate cu autorii mesajelor, venite atât din partea cititorilor GSP, cât și din partea unor mari sportivi din țară. De asemenea, într-una din știrile referitoare la scrisorile adresate conducătorilor din fotbalul, era menționată neparticiparea persoanelor cu funcții de conducere în fotbalul mondial la Adunarea Generală a Federației Române de Fotbal, unde fuseseră invitați de Mircea Sandu: <<În ultimul moment, doi dintre invitaţii de marcă şi care confirmaseră participarea, Franz Beckenbauer şi Sepp Blatter, au anunţat că nu mai vin la Bucureşti. ”Preşedintele FIFA a renunţat din motive medicale", au precizat, vădit stingheriţi, oficialii FRF>>3.

Știrile au fost preluate imediat de o însemnată parte a presei autohtone, atât cea scrisă, cât și cea electronică.

Pe 15 mai, Gazeta Sporturilor publica un material în care admitea că întreaga serie de articole era parte a unei campanii de promovare a ziarului. Conform ziarului, intenția campaniei a fost să determine modificarea atitudinii față de sport și să atragă atenția asupra incorectitudinilor din sportul românesc de care sunt responsabili conducătorii vizați de campanie: “Dacă facem eforturi concrete, asta spune campania, nu se poate ca totul să rămînă aşa! Pentru că sportul e ceva de care merită să-ţi pese. Chiar prea mult!”4.

Conform redactorului șef al GSP, Catalin Tolontan, “Întreaga campanie a fost coordonată de echipa de marketing a Gazetei, dar cei care cu adevărat au inspirat-o, au cerut-o şi se vor regăsi sînt cei care alcătuiesc poporul iubitorilor de sport”5.

2. Pe 20 iulie, în timpul emisiunii „În gura presei”, difuzată de postul de televiziune Antena3, laptopul prezentatorului acesteia, Mircea Badea, a explodat în direct. Aparent, cauza exploziei a fost o cadere de tensiune, observabilă și pe ecrane datorită scăderii intensității luminilor din platou.

Jurnalistul Andrei Crăițoiu, coleg de trust cu Mircea Badea, posta pe 21 iulie un material pe blogul personal în care susținea că incidentul a fost regizat, fiind de fapt un truc publicitar6. Materialul postat pe site aducea câteva argumente în favoarea tezei înscenării: pană de curent fusese numai în studioul din care se transmitea emisiunea lui Badea, în timp ce în studioul alăturat, în care se transmitea live o altă

                                                            1 Gazeta Sporturilor, 11 mai, 2009. 2 “Ne pasă de sport. Poate prea mult. Gluma se îngroașă”, Gazeta Sporturilor, 13 mai, 2009. 3 “Ne pasă de sport. Poate prea mult. Gluma se îngroașă”, Gazeta Sporturilor, 13 mai, 2009. 4 “E doar inceputul”, Gazeta Sporturilor, 15 mai, 2009. 5 „Noua campanie Gazeta Sporturilor a început cu o înșelătorie”, 15 mai, 2009 - www.jurnalismonline.ro. 6 “Înscenare sau accident? Nu, publicitate! - Surse din Antena3 au dezvăluit făcătură de la miezul nopții, explicând și detaliile ‘exploziei’ din cadrul emisiunii ‘În gura presei”, 21 iulie, 2009 - www.ardeimedia.ro.

  3

Publicitate înșelătoare _________________________

emisiune a trustului, nu fusese nicio pană de curent; laptopul pe care l-a folosit Badea în acea seară avea tastatură de o altă culoare decât a celui pe care îl folosea în mod obișnuit7.

Presa a preluat la rândul ei subiectul, tabloidul Libertatea afirmând că <<oameni care lucrează la realizarea emisiunii "În gura presei" ar fi mărturisit că s-au făcut "repetiţii" pentru ca "momentul" să iasă "surprinzator şi unic>>8.

Contactat de jurnalistul Petrișor Obae, Mircea Badea nu a negat acuzațiile, dar a evitat să admită existența înscenării: “Ce am avut de spus, am spus pe post. Este un subiect despre care nu vreau să răspund. Un laptop a bubuit din varii motive. De ce a bubuit? Asta nu mă interesează” 9. La întrebarea dacă secvenţa a fost premeditată, Mircea Badea a răspuns: “Nu mă interesează să lămuresc în niciun fel acest subiect. Mi se pare că e un subiect care nu există. Chiar nu mă interesează să îţi clarific nedumerirea. Un laptop s-a stricat. Am o garanţie care acoperă accidentele. Nu înţeleg ce importanţă are”10.

Mihai Trandafir, managing director Universal McCann, companie care administrează comunicarea publică a Toshiba, a afirmat că: “Nu sursa incidentului este importantă, ci modul în care această oportunitate a fost folosită pentru a promova o ofertă absolut inedită. (…) Până la urma urmei, a fost un incident care a atras atenţia asupra unei oferte, pe care noi l-am exploatat” 11.

De altfel, Badea a postat pe propriul blog un comunicat al Toshiba (marca laptopului care a explodat) care prezenta condițiile de garanție a produselor acestei firme, făcând referire la explozia laptopului12.

Pe 22 iulie, se lansa noul spot publicitar al Toshiba, în cadrul căruia se foloseau imagini cu explozia laptopului lui Mircea Badea.

Probleme etice Cazurile descrise mai sus ridică probleme etice fundamentale, cum ar fi renunțarea la principiile esențiale ale jurnalismului în scopul atragerii de venituri din publicitate, fabricarea de știri, interferența marketingului în spațiul editorial, responsabilitatea redacției față de clienții de publicitate și față de public.

Soliditatea financiară a unei companii de media contribuie la asigurarea independenței editoriale a acesteia, deși nu o garantează în mod necesar. Această soliditate financiară are, în general, două surse legitime de venit – încasările din vânzări directe și încasările din vânzarea spațiului de publicitate. Atragerea de publicitate este o activitate fără de care cu greu se poate concepe existența unei instituții de media. Raportat la dimensiunea populației, piața de publicitate este încă de dimensiuni relativ reduse în România, mai ales în comparație cu restul țărilor europene. Companiile de media sunt în competiție acerbă pentru a atrage resursele oferite de această piață. În plus, există o limită a raportului conţinut editorial/publicitate care, dacă este depăşită, devine supărătoare pentru public şi are efectul de a scădea audienţa. Și din acest motiv utilizarea unor forme neconvenționale de publicitate poate aduce venituri consistente instituțiilor media care le practică, în detrimentul concurenței. GSP a mai făcut apel la astfel de campanii în 2007, cu ocazia referendumului pentru demiterea președintelui Băsescu, și în toamna aceluiași an, în favoarea BRD13.

                                                            7 “Înscenare sau accident? Nu, publicitate! - Surse din Antena3 au dezvaluit facatura de la miezul noptii, explicand si detaliile ‘exploziei’ din cadrul emisiunii ‘In gura presei”, 21 iulie, 2009 - www.ardeimedia.ro. 8 “Mircea Badea si-a inscenat explozia laptopului”, Libertatea, 22 iulie, 2009. 9 “Explozia laptopului lui Badea, o ‘inscenare’ publicitară”, 23 iulie, 2009 - www.paginademedia.ro. 10 “Explozia laptopului lui Badea, o ‘inscenare’ publicitară”, 23 iulie, 2009 - www.paginademedia.ro. 11 “Explozia laptopului lui Badea, o ‘inscenare’ publicitară”, 23 iulie, 2009 - www.paginademedia.ro. 12 <<COMUNICAT DE PRESĂ: Toshiba demonstrează avantajele garanţiei “Orice-ar-fi” - Laptopul lui Mircea Badea suferă un accident, Toshiba îl înlocuieşte>>, 23 iulie, 2009 - www.mircea-badea.ro. 13 Vezi studiul de caz “Publicitatea” din prima serie de publicații “Stimularea gândirii critice a jurnaliștilor”, publicată de Centrul pentru Jurnalism Independent, București, 2007, www.cji.ro.

  4

Publicitate înșelătoare _________________________

Dacă ne uităm la cifrele de audiență ale GSP, observăm că această publicație se situează pe primele locuri, atât în print, cât, mai ales, în online, ceea ce poate indica atât că efectele campaniei „Ne pasă de sport. Poate prea mult” au fost cele dorite, dar și că publicul nu a fost deranjat de metodele folosite de GSP. Aceeași concluzie poate fi trasă și în cazul Antenei3, emisiunea lui Mircea Badea bucurându-se în continuare de audiențe ridicate. Nu avem date despre evolutia vânzării laptopurilor Toshiba.

Totuși, între cele două cazuri expuse mai sus, se pot remarca mai multe diferențe: ‐ Tipul de promovare folosit - în timp ce Gazeta Sporturilor nu promovează niciun produs, ci se

promovează pe sine, emisiunea Antenei3 promovează un produs comercial. ‐ Asumarea acestora de către inițiatorii lor - GSP a admis că totul a fost o înscenare cu scop

publicitar, în timp ce Antena3 nu a admis acest fapt (dar nici nu a negat). ‐ Tema abordată de cele două campanii – cea a GSP folosește un subiect de interes public major,

cea a Antenei3 apelează la un accident prezentat în direct, dar cu impact puternic asupra publicului telespectator. Astfel, într-unul din articolele publicate de GSP pentru promovarea campaniei, se face referire la un eveniment derulat chiar în zilele respective (Adunarea Generală a Federației Române de Fotbal). Absența unor importanți invitați la această adunare (Președintele FIFA, Sepp Blatter) este prezentată ca un refuz al acestora de a se alătura unor personaje corupte din fotbalul românesc, adică exact mesajul transmis de campania GSP.

‐ Atât presa scrisă cât și cea electronică sunt reglementate de legislația privind publicitatea; în plus, audiovizualul este reglementat și de legislația specifică domeniului, ce conține prevederi specifice referitoare la regimul publicității14.

Amestecul dintre spațiul editorial și cel de publicitate este o practică interzisă de normele

profesionale ale jurnalismului, dar și ale industriei de publicitate. Conform codului Consiliului Român pentru Publicitate15, publicitatea trebuie să fie marcată corespunzător și delimitată de spațiul editorial. Dacă identificarea publicității convenționale se face fără mari dificultăți, problemele apar în cazul celei neconvenționale/nemarcate, atunci când aceasta ia forma unor produse editoriale greu identificabile de către consumatorul de media ca produse de publicitate. Advertorialele (materiale publicitare promovate sub forma unui produs jurnalistic) sunt o formă a publicității convenționale utilizată pe larg în presa scrisă. Neavând informații suficiente, publicul poate fi ușor înșelat de astfel de produse editoriale care au alt scop decât informarea corectă16.

În cazul Antenei3, nu a existat nicio reacție oficială a postului în acest caz, iar Mircea Badea nu a infirmat ipoteza înscenării. În schimb, Cătălin Tolontan, redactorul șef al GSP a afirmat că întreaga campanie a fost produsă de departamentul de marketing, echipa editorială neavând nicio implicare (“Marketingul nostru a trimis scrisorile, dar ele n-au fost unele de amenințare. Că Dragomir și Sandu le-au privit drept amenințare, e treaba lor. Presa a preluat declarațiile lui Sandu & Dragomir însă unii comentatori au remarcat imediat că nu sunt amenințări. S-a relatat un fapt. Jurnaliștii gsp care se ocupau de evenimentele de la FRF nu au știut de campanie, tocmai pentru că ea a fost treaba marketingului. Cât despre mașinile vopsite, a fost prezentat un alt fapt și am spus publicului că vom dezvălui cine le-a vopsit în zilele următoare”17).

                                                            14 Legea audiovizualului nr. 504 din11 iulie 2002 - Art. 27 (1) Publicitatea televizată şi teleshoppingul se difuzează grupat, trebuie să fie uşor de identificat şi trebuie să fie separate de alte părţi ale serviciului de programe. Fără a aduce atingere utilizării de noi tehnici publicitare, se asigură o separare prin mijloace optice şi/sau acustice şi/sau spaţiale între publicitatea televizată şi teleshopping şi, respectiv, celelalte părţi ale programelor.

15 Codul de Practică în Publicitate, art. 2 Corectitudinea în publicitate, punctul 2.6: „Subiectii publicității trebuie să se asigure că mesajele publicitare sunt concepute și prezentate astfel încât să poată fi recunoscute ca atare”, www.rac.ro/cod. 16 Publicitatea mascată este interzisă de legislația în vigoare. Vezi Anexa prezentului studiu. 17 „Noua campanie Gazeta Sporturilor a început cu o înșelătorie”, 15 mai, 2009 - www.jurnalismonline.ro.

  5

Publicitate înșelătoare _________________________

În timp ce metoda folosită de Mircea Badea a avut impact doar asupra publicului telespectator, cea a GSP nu a vizat doar publicul cititor, ci și alte persoane. Mai multe persoane cu funcție de conducere în fotbal și sportivi au primit scrisori cu mesajul campaniei sau le-au fost vopsite mașinile. Dacă în cazul mașinilor vopsite a existat o înțelegere între GSP și posesorii mașinilor, mesajul scrisorilor („Ne pasă de sport. Poate prea mult.”) poate fi interpretat sau recepționat și ca un mesaj de amenințare ce poate crea disconfort, dacă nu chiar panică în rândul destinatarilor. De altfel, după ce au primit scrisorile, unii dintre aceștia au spus că intenționază să sesizeze Poliția.

În egală măsură, mesajul campaniei se adresează unor probleme reale ale sportului românesc, corupția și incompetența conducătorilor fiind subiecte îndelung dezbătute de presă. Reacția publicului cititor a fost invocată de GSP ca o măsură a succesului și legitimității acestei campanii, site-ul www.gsp.ro înregistrând sute de mesaje de solidarizare cu inițiatorii acțiunii. Totuși, aceste mesaje au venit înainte ca GSP să admită că totul a fost o înscenare publicitară.

Folosirea unui subiect de interes public ca vehicul al unei campanii publicitare are și riscul de a compromite respectivul subiect în ochii cititorilor. Aceștia pot deveni ulterior suspicioși când acel subiect sau alte subiecte similare sunt prezentate în presă, putând bănui că sunt doar parte a unor campanii publicitare. Acest risc poate implica, pe termen lung, scăderea credibilității respectivei instituții media și a presei în ansamblu, mai ales dacă ținem cont de faptul că știrile din campania GSP au fost rapid preluate și de alte ziare, contribuind astfel la creșterea aparenței de veridicitate a acestora.

Interferența în spațiul editorial a mesajelor publicitare ridică întrebări legate de independența și

rolul jurnalistului. GSP a publicat materiale de presă, informative, având ca subiect elemente ale campaniei de promovare. Jurnaliștii au scris despre reacțiile publicului la scrisorile trimise conducătorilor fotbalului, au relatat despre pictarea mașinilor jucătorilor de fotbal și au prezentat reacțiile marilor sportivi în urma campaniei, toate împachetate ca materiale de presă informative, fără niciun avertisment că sunt parte a unei campanii publicitare. Codurile etice statuează datoria jurnalistului de a comunica faptele așa cum sunt18, în timp ce publicul are dreptul constituțional la liberă și corectă informare. De asemenea, reglementările industriei de publicitate interzic, la rândul lor, astfel de practici:

Codul de Practică în Publicitate al Consiliului Român pentru Publicitate Art. 2 Corectitudinea în publicitate 2.1. Publicitatea trebuie să fie onestă, adevărată, corectă și decentă. Trebuie să evite orice element care ar fi în măsură să o discrediteze. 2.2. Publicitatea trebuie să nu exploateze credulitatea, lipsa de experiență sau lipsa de cunoștințe a consumatorilor. Ne putem întreba dacă amestecul între spațiul editorial și cel publicitar nu riscă să aducă

prejudicii publicului, care nu are la îndemână instrumentele/informațiile necesare pentru a face distincția dintre informație/știre și mesaj publicitar, mai ales când acesta din urmă ia forma unor știri despre evenimente reale și este însoțit de elemente care îi sporesc credibilitatea (fotografii, reacții ale persoanelor vizate și ale altor personalități publice sau ale cititorilor etc). O scurtă consultare a unor documente de autoreglementare ne va arăta că publicarea unor astfel de materiale poate fi considerată o abdicare de la misiunea de bază a jurnalismului – informarea corectă a publicului.

                                                            18 Codul deontologic unic adoptat de Convenției Organizațiilor de Media (COM) și partenerii săi: “6.1. Jurnalistul va face demersuri rezonabile pentru a verifica informaţiile înainte de a le publica. Informaţiile false sau cele despre care jurnalistul are motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate.” – www.organizatiimedia.ro, www.cji.ro, www.activewatch.ro.

  6

Publicitate înșelătoare _________________________

O altă discuție se poate naște în jurul responsabilității jurnalistului/editorului care acceptă să semneze/publice astfel de materiale. Un jurnalist/editor poate invoca presiunile venite din partea editorului/patronului pentru difuzarea unor astfel de materiale și riscurile pe care și le-ar asuma dacă s-ar opune unor astfel de practici. Cu toate acestea, normele deontologice protejează jurnaliștii în astfel de cazuri, aceștia putând invoca clauza de conștiință care le dă dreptul „(...) de a refuza orice demers jurnalistic împotriva principiilor eticii jurnalistice sau a propriilor convingeri. Această libertate derivă din obligaţia jurnalistului de a informa publicul cu bună-credinţă.”19. Clauza respectivă face parte și din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de ramură, document cu valoare de lege.

De asemenea, normele deontologice conțin prevederi specifice privind conflictul de interese, interzicând ziaristului „înțelegeri care ar putea afecta imparțialitatea sau independența sa. Implicarea ziaristului în orice negocieri privind vânzarea de spațiu publicitar este interzisă”20.

Aparent, Mircea Badea și redacția GSP nu au invocat aceste drepturi și au acceptat controlul spațiului editorial de către marketing, renunțând voluntar la două valori esențiale jurnalismului onest: independența și imparțialitatea.

Influenţa departamentului de marketing şi publicitate în departamentul editorial este, din păcate, o realitate în cazul multor publicaţii. Cercetări recente arată că în unele instituţii de presă este încă destul de răspândită practica potrivit căreia jurnaliştii primesc pe lângă salariul pentru activitatea editorială şi comisioane pentru atragerea de contracte de publicitate (25% dintre jurnaliști și 39% dintre editori afirmă că sunt implicați în încheierea de contracte de publicitate)21.

O practică şi mai gravă în presă este cea a şantajului. La sfârşitul lui 2006, mai multe persoane din conducerea grupului de presă locală Gazeta au fost arestate, fiind învinuite de şantaj calificat în formă continuată şi aderare la un grup infracţional organizat, ca urmare a plângerilor depuse de un grup de politicieni şi oameni de afaceri locali. Conform rechizitoriului, trustul Gazeta s-ar fi folosit de investigaţiile jurnalistice pentru a obţine contracte de publicitate de la subiecţii respectivelor investigaţii. Procesul este în desfăşurare22. Pe de altă parte, şi ameninţarea cu retragerea publicităţii din cauza conţinutului unor materiale jurnalistice este o realitate. Există firme care se folosesc de contractele pe care le au cu instituţiile de presă pentru a bloca aducerea la cunoştinţa publicului a unor informaţii legate de afacerile acestor firme. Se întâmplă de multe ori ca instituţiile de presă să reziste unor astfel de presiuni şi să sufere din punct de vedere financiar.

De aceea, este necesară o delimitare clară în cadrul instituţiilor de presă a activităţilor editoriale de cele economice şi de marketing. O astfel de separare îi permite instituţiei de presă să se apere mai bine în relaţia cu cel care cumpără spaţiu publicitar şi care ar putea considera că odată cu acest spaţiu a cumpărat şi tăcerea jurnaliştilor. Iar pentru instituţia de presă, spaţiul publicitar vândut înseamnă, într-adevăr, sănătate economică şi, deci, independenţă, dar produsul editorial este cel care asigură vânzarea publicităţii către publicul larg. Prin urmare, o instituţie de presă nu trebuie să facă rabat de la calitatea şi credibilitatea editorială.

                                                            19Codul deontologic unic adoptat de Convenției Organizațiilor de Media (COM) și partenerii săi, art. 2.4. - www.organizatiimedia.ro, www.cji.ro, www.activewatch.ro. 20 Codul Clubului Român de Presă, art. 8: „În exercitarea profesiei și în relațiile pe care le întreține cu autoritățile publice sau cu diverse societăți comerciale, ziaristului îi sunt interzise întelegeri care ar putea afecta imparțialitatea sau independența sa. Implicarea ziaristului în orice negocieri privind vânzarea de spațiu publicitar este interzisă” – www.pressclub.ro. 21 “Autoreglementarea presei în Romania. Cercetare cantitativă”, studiu realizat de Centrul pentru Jurnalism Independent, ActiveWatch – Agenția de Monitorizare a Presei și IMAS, octombrie 2009 - www.cji.ro, www.activewatch.ro.. 22 Cazul este extras din „Raportul FreeEx – Libertatea Presei în România 2006”, Agenţia de Monitorizare a Presei, mai 2007, www.mma.ro.

  7

Publicitate înșelătoare _________________________

  8

Thomas Achelis membru în board-ul Asociaţiei Internaţionale de Relaţii Publice (IPRA) şi preşedinte al fundaţiei Forum for International Communications: „Jurnalismul liber şi critic constituie o piesă centrală a democraţiei. Astfel, sarcina profesioniştilor de PR, a jurnaliştilor şi a tuturor celor care lucrează în media este de a nu încălca drepturile utilizatorilor serviciilor lor, adică ale cititorilor ziarelor, ale spectatorilor TV etc. Aceştia trebuie să fie siguri că ceea ce primesc este opinia independentă a jurnalistului, şi nu un punct de vedere plătit de către companie... Consumatorii de presă aşteaptă de la media: puncte de vedere independente, informaţii obiective, judecăţi oneste, respingerea influenţelor exterioare inoportune, separarea clară a materialelor plătite, asumarea unui comportament moral. Cititorii vor să fie siguri că articolele publicate nu sunt influenţate de interese ascunse, că interesele autorilor sunt declarate şi că informaţiile publicitare sunt clar distinse şi nu mascate în articole obişnuite”.

Teme

Răspundeţi temelor şi întrebărilor de mai jos și argumentaţi: 1. Există situații în care poate fi acceptabilă o interferenţă a publicităţii cu spaţiul editorial? Există

exemple de situații în care spațiul editorial ar putea fi folosit pentru promovarea unui produs? 2. Credeți că reacția pieței (publicului) este cea care dă măsura eficienței și corectitudinii unei

campanii de promovare? Este publicul judecătorul suprem/autoritatea în astfel de situații? 3. Pot campanii de tipul celei inițiate de Gazeta Sporturilor să contribuie la

promovarea/conștientizarea unor teme de interes public? 4. De ce credeți că au apelat jurnaliștii de la Gazeta Sporturilor la o temă de interes public pentru

promovarea campaniei? 5. Care credeți că este motivul pentru care Mircea Badea și Antena3 nu au lămurit detaliile

incidentului cu explozia laptopului? 6. De ce credeți că nu există la nivelul breslei reacții de condamnare a unor astfel de practici, cum ar

fi publicitate mascată?

Anexa Publicitatea mascată Lege nr. 363 din 21/12/200723 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor: ANEXA Nr. 1 PRACTICI COMERCIALE considerate incorecte în orice situaţie Practici comerciale înşelătoare (…) 11. Utilizarea unui context editorial în mass-media, în vederea promovării unui produs pentru a cărui reclamă comerciantul a plătit, fără însă ca aceasta să se precizeze clar fie în cuprins, fie prin imagini sau sunete uşor de identificat de către consumator (publicitate mascată). Această dispoziţie nu aduce atingere prevederilor Legii audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare. (…)

                                                            23 Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 899 din 28/12/2007.