UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIUPUBLICISTICA MITROPOLITULUI
NICOLAE COLAN
Doctorand:
1.1. Viaa i activitatea Mitropolitului Nicolae Colan /8
1.2. Scrierile publicate în volume (scurt prezentare) /11
1.3. Publicistica lui Nicolae Colan /14
1.4. Ierarhul-crturar Nicolae Colan în contiina contemporanilor si /22
1.5. Concluzii /24
2. LITERALITATE I LITERARITATE ÎN SCRIERILE LUI NICOLAE COLAN /26
1.6. Preliminarii teoretice /26
2.3. Literaritatea în scrierile colaniene cu caracter laic /35
2.4. Concluzii /44
3.1. Consideraii generale /47
3.2. Religiosul i reprezentanii si în Penegiricele ierarhului Nicolae Colan /48
3.3. Figuri luminoase evocate în Panegiricele scrise i rostite de Nicolae Colan /62
3.4. Concluzii /77
4.2. Volumele antume ale lui Nicolae Colan /90
4.3. Concluzii /101
5. INTERFERENA PUBLICISTIC-LITERAR ÎN SCRIERILE LUI NICOLAE COLAN /103
5.1. Forme ale publicisticii utilizate de Nicolae Colan /103
5.2. Specii i forme literare în scrierile lui Nicolae Colan /131
5.3. Concluzii /149
6. DIVERSITATE TEMATIC, REFLECIE I PASTORAIE LA NICOLAE COLAN /150
6.1. Idei i teme morale în Pastoralele scrise de Nicolae Colan /150
6.2. Polemic i meditaie în scrierile lui Nicolae Colan /155
6.3. Reflecii despre perioada celui de al Doilea Rzboi Mondial /163
6.4. Pastoraia în scrierile ierarhului Nicolae Colan /171
6.5. Caleidoscop tematic în scrierile lui Nicolae Colan /184
6.6. În loc de concluzii /197
CONCLUZII FINALE /199
Publicistica lui Nicolae Colan /10
2. LITERALITATE I LITERARITATE ÎN SCRIERILE LUI NICOLAE COLAN /11
Stilul colanian în scrierile religioase /11
Literaritatea în scrierile colaniene cu caracter laic /12
3. PANEGIRICUL ÎN SCRIERILE LUI NICOLAE COLAN /17
Religiosul i reprezentanii si în Penegiricele ierarhului Nicolae Colan /17
Figuri luminoase evocate în Panegiricele scrise i rostite de Nicolae Colan /19
4. ÎNCERCRI LITERARE ÎN SCRIERILE LUI NICOLAE COLAN /22
Descriptiv i narativ la Nicolae Colan /22
5. INTERFERENA PUBLICISTIC-LITERAR ÎN SCRIERILE LUI NICOLAE COLAN /25
Forme ale publicisticii utilizate de Nicolae Colan /25
Specii i forme literare în scrierile lui Nicolae Colan /28
6. DIVERSITATE TEMATIC, REFLECIE I PASTORAIE LA NICOLAE COLAN /31
Idei i teme morale în Pastoralele scrise de Nicolae Colan /31
Reflecii despre perioada celui de al Doilea Rzboi Mondial /32
Pastoraia în scrierile ierarhului Nicolae Colan /35
Caleidoscop tematic în scrierile lui Nicolae Colan /37
CONCLUZII FINALE /40
el face ca viaa omului s fie demn.”
Thomas Mann, Muntele vrjit
Nicolae Colan a fost o personalitate ce a pstorit atât cu fapta, cât i
cuvântul pe credincioii din Transilvania. El, în vremurile cumplite ale
Dictatului de la Viena, a fost singurul ierarh ortodox care a rmas în
Ardealul ocupat alturi de poporul pe care-l pstorea i, în acelai timp, a
fost i un vrednic aprtor al limbii române i al fiinei româneti, mai
ales în perioada 1940-1944, când tot ce era românesc era prigonit în
Ardealulul ocupat. Dincolo de acestea, în persoana lui Nicolae Colan ni
se dezvluie un om erudit, cu o oper important în domeniul teologic i
cu numeroase scrieri publicistice caracterizate de o diversitate tematic
deosebit.
Alegerea temei „Publicistica lui Nicolae Colan” este cauzat i de
o alt caracteristic a personalitii prelatului ardelean. Numele su
este legat de evenimente importante care au marcat istoria
Transilvaniei. Iar jurnalistica sa descrie aceste evenimente,
reprezentând i astzi mrturii cu valoare de document. Nicolae Colan
a lsat publicisticii o „motenire” bogat, care ar merita s fie
publicat în integralitatea ei, într-o colecie de autor. Prezentarea în
detaliu poate constitui un material pentru realizarea în viitor a unei
monografii exhaustive despre omul Bisericii i omul de litere Nicolae
Colan. În pana sa am descoperit un autor cu un verb profund i variat,
ce îi pregtea cu minuiozitate documentarea i care acorda o atenie
deosebit formei i coninutului textelor semnate.
Astzi ne confruntm cu o criz economic asemntoare celei
din anii treizeci ai secolului trecut, care este dublat de o criz moral.
Într-o asemenea realitate social, mai ales tinerii au nevoie de repere
morale, iar persoana lui Nicolae Colan poate fi unul dintre ele.
Pornind de la cele afirmate mai sus, prezenta lucrare îi propune s
ilustreze faptul c Nicolae Colan aparine unei galerii de personaliti
ce pot deveni modele etice i morale pentru generaiile de azi. Un
6
obiectiv al tezei este prezentarea poziiei ierarhului-crturar fa de
evenimentele sociale i politice ale vremurilor pe care le-a trit. Un alt
obiectiv este reliefarea raportului armonios dintre religios i laic, atât în
limbajul folosit de autor, cât i în temele abordate. Nicolae Colan,
datorit erudiiei sale, a dovedit competen în toate domeniile în
care s-a implicat. Dei scrierile condeierului-episcop sunt caracterizate
prin diversitate tematic i stilistic, ele formeaz un tot unitar,
chintesena colanian fiind îmbinarea armonioas a laturii teologice cu
cea filologic.
Teza va încerca s valorifice mai întâi stadiul actual al cunoaterii
ierarhului i omului de cultur Nicolae Colan, adic al cunoaterii
vieii i domeniilor de interes, a felului în care activitatea i-a fost
reflectat în diferite lucrri. Apoi, vom prezenta scrierile sale, în special
pe cele publicistice, ne vom ocupa mai ales de receptarea lor critic din
perspectiv filologic, de încadrarea lor în diferite forme i specii
publicistice i literare. Ne preocup evidenierea originalitii i literaritii
publicisticii mitropolitului Colan. i nu în ultimul rând, reliefarea
actualitii temei prin analiza ideilor exprimate de marele ierarh în textele
sale.
Mai presus de toate, aceast tez vrea s evidenieze un om care a
rmas modest, indiferent de funcia pe care a ocupat-o, i care i-a pus tot
talentul în slujba Bisericii noastre cretin-ortodoxe, în slujba neamului i a
graiului românesc.
Mitropolitul Nicolae Colan s-a nscut la 28 noiembrie 1893, în
localitatea Arptac (azi Araci) din actualul jude Covasna. A fcut
coala primar de ase clase în satul natal, dup care tatl su l-a
înscris la Liceul Ortodox „Andrei aguna” din Braov, unde a fost
coleg, printre alii, cu marele poet Lucian Blaga, cu academicianul
Andrei Oetea i cu filosoful D.D. Roca. Dup obinerea diplomei de
bacalaureat a urmat, între anii 1914 i 1916, cursurile Seminarului
Pedagogic-Teologic Andreian din Sibiu (azi Academia Teologic). În
1916, Nicolae Colan se stabilete la Bucureti. Urmeaz cursurile
Facultii de Litere (Secia român i filologie romanic). În
octombrie 1917, Nicolae Colan ajunge la Chiinu; aici colaboreaz la
ziarul „Ardealul în Basarabia”, devenit apoi „România Nou”. Dup
realizarea unirii Transilvaniei cu Patria-Mam, România, Nicolae Colan
s-a reîntors acas. Astfel c, la 19 aprilie 1919, a obinut cu rezultate
alese „Absolutoriul” la Seminar (Academia Teologic din Sibiu), iar
mai târziu, licena la Facultatea de Filologie din Bucureti. În anul
1922 a fost numit profesor de Studiul Noului Testament, iar în anul
1928 a devenit rector al Academiei Teologice „Andreiane” din Sibiu.
A intrat în cler în anul 1934. Ca profesor de teologie, pe lâng
numeroase lucrri i studii teologice i articole de îndrumare, a condus
– ca redactor responsabil i apoi director (1923-1936) – „Revista
Teologic”, publicaie lunar. În anul 1934, a înfiinat revista de
familie „Viaa Ilustrat” (pe care în anul 1936 avea s-o transfere la
Cluj). În anul 1935 a fost ales preedintele comitetului de redacie al
revistei „Transilvania” (Buletin de tehnic a culturii), în care a scris
multe articole valoroase. 1 S-a mai îngrijit de apariia coleciilor de
scrieri religioase „Biblioteca Bunului Pstor” i „Problemele Vremii”
(publicaii anexe ale „Revistei Teologice”) i a fost principalul
sftuitor i colaborator al mitropolitului Nicolae Blan la înfiinarea i
1 Iosif E. Naghiu, Bio-bibliografia P. S. Episcop Nicolae Colan al Vadului, Feleacului i
Clujului, anii:1916-1936, în „Revista Teologic”, Sibiu, anul XXVI, 1936, nr. 11-12, p. 407.
8
Hristos”. La 29 aprilie 1936, Colegiul Electoral Bisericesc întrunit la
Bucureti l-a ales cu mare însufleire Episcop al Eparhiei Vadului,
Feleacului i Clujului. Episcopul Nicolae Colan a fost ales membru de
onoare al Academiei Române în anul 1938, iar în 1942 a fost chemat
s ocupe locul de academician (membru activ) devenit vacant prin
moartea prematur a marelui Nicolae Titulescu. Primirea solemn a
nou-venitului în rândurile Academiei Române s-a amânat pân în 28
mai 1945. În discursul de recepie a tratat subiectul Biserica neamului
i unitatea limbii româneti. În ziua de 23 mai 1957, Colegiul
Electoral Bisericesc – cu unanimitatea voturilor exprimate – a ales pe
episcopul Nicolae Colan al Clujului ca Arhiepiscop de Alba Iulia i
Sibiu i Mitropolit al Ardealului, iar în ziua de duminic, 26 mai 1957, a
fost rânduit srbtorete în jeul vldicesc. 2 Cârmuirea sa ca mitropolit
a fost îneleapt. A trecut la Domnul în dimineaa zilei de sâmbt, 15
aprilie 1967. A fost înmormântat la Rinari, în cimitirul „Bisericii
mari”, alturi de mitropolitul Andrei aguna. Dei iniial a fost
înmormântat acolo, Î.P.S. Antonie Plmdeal i-a îndeplinit
„testamentul” i, astfel, mitropolitul Nicolae Colan îi doarme somnul
de veci lâng mitropolitul Nicolae Blan, fiind reînhumat în
Mnstirea Brâncoveneasc de la Sâmbta de Jos, aa cum i-a fost
ultima dorin.
Scrierile publicate în volume (scurt prezentare)
Nicolae Colan i-a dat seama chiar din tineree c cel mai bun
mijloc de a ptrunde în suflet i de a-i convinge pe oameni este
cuvântul scris. Astfel c, înc de pe bncile Liceului Ortodox din
Braov, scrisul a devenit pentru el o „vie plcere, o datorie i o
necesitate. Plcere, fiindc îi înla sufletul în sferele bucuriilor pure;
datorie, fiindc simea în el obligaiunea moral de a-i pune talanii în
serviciul aproapelui i necesitate fiindc a scris din prisosina inimii” 3 .
Iat, într-o scurt prezentare, scrierile marelui teolog-crturar care
au fost publicate în volume:
2 Ibidem, p. 409.
3 Ilarion V. Felea, P. S. Nicolae Colan ca publicist, în „Revista Teologic”, Sibiu,
anul XXVI, 1936, nr. 7-10, p. 279.
9
1925, 34 p.
b) Hristos i Viaa omeneasc de F. W. Forster, Sibiu, 1925, partea
I, 260 p.; partea a II-a, Sibiu, 1926, 292 p. Tradus din limba german.
c) La lupt dreapt. Un capitol de strategie misionar, Sibiu,
1926, 44 p.
d) Biblia i intelectualii, Sibiu, 1929, 80 p.; a aprut i în colecia
„Problemele vieii”.
e) Cartea Sf. Apostol Pavel ctre Efeseni, 1929, în „Anuarul
Academiei Teologice Ortodoxe Române «Andreiane»”, Sibiu, 1928-
1929, pp. 40-72.
f) Medalioane, Cluj, 1940, 120 p., în colecia „Crile vieii”.
g) Omul cel nou, de Emil Fiedler, tradus în românete sub
pseudonimul Printele Nicolae, Cluj, 1941, 149 p.
i) Noul Testament, Cluj, 1942 (ediia a 2-a, 1945), este o
„tlmcire care se distinge prin fidelitate fa de original i prin graiul
îmbisericit în cel mai frumos îneles al cuvântului” 4 .
j) Biserica neamului i unitatea limbii româneti, Bucureti,
Imprimeria Naional, 1945, 36 p. Este discursul rostit la 28 mai 1945,
în edin solemn, de episcopul Nicolae Colan, cu rspunsul d-lui
Silviu Dragomir.
k) În legturi, Cluj, 1946, 92 p. Motivul apariiei acestei cri,
precum i cuprinsul ei, ni-l arat însui autorul: „Ascultând de
îndemnul unor prietini*, mi-am adunat în aceste pagini câteva
cuvântri i scrisori pastorale din anii 1940-1944, când noi, din
Ardealul de sus, «eram în legturi»” 5 .
l) Opere postume:
conine pastorale la Naterea i Învierea Domnului nostru Iisus
Hristos, publicate între anii 1936 i 1967. În 1988, Nicolae Colan.
Teologie i spiritualitate ortodox – studii, articole i traduceri (Cluj,
Presa Universitar).
4 Grigorie Marcu, Spicuiri din activitatea publicistic a Arhipstorului nostru, în
„Telegraful Român”, Sibiu, anul 111, 1963, nr. 43-44, p. 3.
* Citatele vor reproduce scrierea textelor din care sunt extrase. 5 Nicolae Colan, În legturi, Cluj, Tipografia Eparhiei ortodoxe române, 1946, p. 5.
10
Mitropolitul Nicolae Colan era recunoscut ca publicist de prim
mrime. Problemele abordate sunt deosebite i complexe. În domeniul
teologiei a tratat teme de baz ale învturii cretine. În lucrrile cu
caracter laic, a abordat teme privitoare la istoria, limba i cultura
naional, dar i despre civilizaia universal. Întreaga sa oper,
teologic i laic, dovedete o pregtire temeinic, învemântat într-o
corect, precis i neao limb româneasc, greu de imitat. 6
În afar de periodicele pe care le-a condus sau înfiinat, a mai
colaborat i la alte reviste i ziare ale vremii: „Gazeta Transilvaniei” –
Braov, „România Nou” (iniial „Ardealul în Basarabia”) – Chiinu,
„Sfatul rii” – Chiinu, „Telegraful Român” – Sibiu, „Transilvania”
– Sibiu, „Cuvântul Poporului” – Sibiu, „Lumina satelor” – Sibiu,
„Tribuna Ardealului” – Cluj, „Renaterea” – Cluj .a., precum i la
„Mitropolia Ardealului” – Sibiu. Dei majoritatea articolelor sunt
isclite cu numele propriu, unele sunt semnate i cu pseudonime
precum: Neculce, Dinu Pajur, Printele Brazd, Printele Vasile, N. C.,
D. P. i Nen’to Culi.
În scrierile sale, pe lâng o palet tematic bogat, a abordat i
multe forme ale discursului jurnalistic.
6 Alexandru Moraru, La rscruce de vremi o via de om: Nicolae Colan, Episcopul
Vadului, Feleacului i Clujului (1936-1957): dup documente, coresponden,
relatri i impresii, Cluj-Nappoca, editura Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a
Vadului, Feleacului i Clujului, 1989, p. 42.
11
Teologului-crturar Nicolae Colan a scris numeroase studii religioase,
dar cele mai numeroase au fost pastoralele. Pastoralele sunt textele pe
care le trimitea preoilor din cuprinsul eparhiei, spre a fi citite în toate
bisericile în cadrul Sfintei Liturghii, cu ocazia celor dou praznice
împrteti: Naterea i Învierea Mântuitorului. Acestea 7 sunt
redactate într-un stil oratoric sintetic, cald i curgtor, într-o limb
elegant, exprimând idei profunde în termeni alei, dar accesibili
tuturor, aa încât mesajul lor ptrunde deopotriv în sufletele deschise,
atât ale celor care simt nevoia transmiterii mesajului evanghelic într-un
vemânt cultural mai ales, cât i ale celor mai modeti din acest punct
de vedere. În elaborarea lor, autorul respect prile structurale ale
unui discurs (exordium, propositio, narratio, confirmatio, refutatio,
peroratio): exordiul – câtigarea bunvoinei auditoriului (de obicei,
chiar formula de deschidere familiar a pastoralelor: „Iubiii mei fii
sufleteti”), propoziiunea sau tema (Naterea sau Învierea
Domnului); diviziunea prilor discursului (cuprinzând teme sociale,
politice, istorice, culturale), ideile principale, tratarea, argumentarea i
încheierea care se realizeaz cu o formul unic i familiar: „Al
vostru, al tuturor, de tot binele voitor, Nicolae” – Episcop sau
Arhiepiscop i Mitropolit (în funcie de perioada scrierii pastoralei).
Pe lâng stilul oratoric, pastoralele cuprind i varianta familiar a
conversaiei. Ea se caracterizeaz „prin actualizarea procedeelor
stilistice în condiiile predominrii funciei expresive, mai ales în
ipostaza ei emotiv, uneori pân la totala trecere în umbr a aciunii
refereniale” 8 . Dei funcia expresiv predomin, datorit construciei
echilibrate, a limbajului folosit, pastoralele ierarhului Nicolae Colan
nu mizeaz pe stil. Sintetizând, putem arta c, de exemplu,
Pastoralele la Naterea Domnului încep prin a exprima bucuria
7 Vezi Nicolae Colan, Pastorale, ediie îngrijit de Dorel Man, Cluj, Editura
Arhidiecezan, 1995. 8 Dumitru Irimia, Structura stilistic a limbii române contemporane, Bucureti,
Editura tiinific, 1986, p. 82.
12
adevrat i netrectoare ce ne învluie pe toi la aceast mare
srbtoare, pentru c adevrat i venic este iubirea lui Dumnezeu
fa de noi, izvorul acestei bucurii. Este o bucurie tainic ce „vine de
dincolo de triile cerului i de dincolo de hotarele vremii”. Continu
apoi, artând motivul i scopul întruprii Domnului. Motivul întruprii
este iubirea nemrginit a lui Dumnezeu fa de lume, manifestat
chiar i în „starea” de cdere a omului. Creat dup chipul lui
Dumnezeu, omul a fost zidit spre a se împrti de viaa i iubirea Lui.
„Fr aceast mireasm a lui Hristos, pe care suntem chemai s o
rspândim pretutindeni i în tot locul, lumea va rmânea ceea ce este
înc în mare parte: o «vale a plângerii», cu toate necazurile pe care le
rodete pcatul.” 9 Astfel, într-un limbaj poetic ales, dar pe înelesul
tuturor, distinsul arhiereu reuete s strecoare în sufletele
asculttorilor pastoralelor sale învtura cretin profund c
adevrata i deplina libertate se dobândete numai într-o via trit în
Duhul Sfânt, care ne elibereaz din orice robie. Stilul pastoralelor, ca
i al tuturor predicilor, se caracterizeaz printr-o limb îngrijit, un
vocabular ales, bogat i variat. Fr s altereze coninutul, figurile de
stil împodobesc într-o frumoas mantie textele, dând acestora
expresivitate i elocven. A reuit, prin coninutul pastoralelor, s
satisfac atât dimensiunea revelatorie a învturii, cât i cerina de
claritate i frumos a asculttorilor. Stilul clar, natural i precis al
predicilor (pastoralelor) ierarhului Colan cuprinde numeroase
metafore, epitete i chiar minunate simboluri. Construcia logic a
expunerii înltur prolixitatea i digresiunea, conferind acestora
unitate i o exprimare în acord cu maniera fireasc de a gândi i a
simi a omului.
Probabil cea mai important încercare literar dintre scrierile lui
Nicolae Colan o constituie opera biografic Medalioane, publicat la
Cluj în 1940, în colecia „Crile Vieii”. Aceast carte prezint figuri
ilustre ale Bisericii i ale neamului nostru. Andrei aguna, Nicolae
Ivan .a. vorbesc despre Ortodoxia i renaterea naional, familie i
naiune, îns cele mai reprezentative fragmente din punctul de vedere
al literaritii Medalioanelor lui Nicolae Colan sunt cele care descriu
9 Nicolae Colan, Pastoral la Naterea Domnului, rostit la Cluj în 1947, în vol.
Pastorale, p. 57.
13
perioada de coal. Iat câteva pasaje sugestive în acest sens: „Cea
dintâi iarn de coal liceal a trecut destul de bine i destul de repede.
Se apropia sfâritul anului colar, când – într-o zi de primvar – tata
se înfi la direciune pentru a achita jumtate din taxa de întreinere
în internat (de cealalt jumtate eram scutit). Dup ce a stat de vorb –
destul de pe’ndelete – cu directorul colegiului, interesându-se de
purtarea mea, în pauz a coborât în curte, unde îl ateptam. M’a luat de
mân – i, dup câiva pai fcui în tcere, mi-a spus cu oarecare
gravitate: «Domnul director m’a asigurat c anul viitor n’o s am nici
o cheltuial». Eu am izbucnit în plâns, parc’a fi avut o tragic
presimire. Tata m’a îneles i m’a mângiat cu vorbele: «Nu plânge,
dragul tatii; tu tii c n’am copil de vânzare... i de-oi ti de bine c’o
s trebueasc s-mi trag dela gur ultima bucic de pâine – i tot te
duc la toamn la gimnaziul românesc din Braov!» Spunând aceste
vorbe îi împinse cciula de pe-o parte a capului pe cealalt, iar din
traista de piele care-i atârna la old scoase dou mere aduse de acas i
mi le întinse învluindu-m într’o privire cald, pe care n’o s’o uit
niciodat... […] Din aceast clip coala româneasc din Groaverii
Braovului a devenit a doua mea cas printeasc. Ea m’a înzestrat cu
cea dintâi armur tiinific pentru lupta vieii; ea mi-a aprins în inim
flacra sfânt a iubirii de neam i ea mi-a adâncit în suflet credina
ortodox, întru care fusesem crescut i pân atunci de grija iubiilor
mei prini. Ea mi-a tras hotrîtoarele linii ale stilului de via
cretineasc i româneasc, pe care aveam s-l desvâresc în restul
vieii mele. Iat neasemnat de preioasa zestre sufleteasc, pe care am
dus-o cu mine când am plecat dela liceul agunian de sub Tâmpa
Braovului – i pe care am dus-o desigur toi acei fii ai neamului, cari
au avut norocul s se adape la izvorul de lumin al acestui Ierusalim al
culturii româneti de dincoace de Carpai” 10
. Acest fragment te duce
cu gândul la Amintirile... lui Creang, mai ales la momentul prsirii
satului, dar aici situaia este invers: Nic din Amintiri... se lupt s
rmân în satul natal, îns trebuie s fac voia mamei i s plece la
Socola, tristeea lui se transform în final în ironie, iar insistenele
mamei sale îi vor influena decisiv destinul. „Nic” din Medalioanele
lui Colan va reui s-i înduplece tatl s-l dea la gimnaziul românesc
din Braov, iar tristeea lui se transform într-o bucurie nemrginit,
decizia – i în cazul su – îi va marca hotrâtor destinul. Limbajul
10 Nicolae Colan, Medalioane, colecia „Crile Vieii”, Cluj, 1940, pp. 106-107 i 107-108.
14
simplu i direct ascunde o finee în alctuirea propoziiilor i asigur
chiar o melodicitate a textului narativ, autorul îmbin naraiunea în
registru stilistic variat cu portretul. Chipul tatlui su e realizat prin
gesturile i vorbele lui, chiar dac în cuvinte simple, în limbaj oral, dar
cu imagini artistice sugestive. Enunurile sunt, în majoritate, propoziii
enuniative, cuvintele îmbin sensul conotativ cu cel denotativ,
expresivitatea este un reflex al emoiilor, încât imaginile au
sugestivitate poetic aproape; simbolul, epitetul – „privire cald”,
„flacr sfânt”, superlativele expresive – „iat neasemnat de
preioasa zestre sufleteasc” – i, nu în ultimul rând, metaforele cu
mesaj simbolic i semnificaii mai adânci arat admiraia ierarhului
fa de tatl su i fa de Liceul Ortodox „Andrei aguna” din
Braov: „i de-oi ti bine c’o s trebueasc s-mi trag dela gur ultima
bucic de pâine”; „izvorul de lumin al acestui Ierusalim al culturii
româneti de dincoace de Carpai” – aa caracteriza Nicolae Colan
liceul agunian. Folosirea naraiunii la persoana întâi poteneaz
subiectivitatea textului, conferind epicului chiar o aur de lirism.
Scrierile publicistice ale ierarhului Nicolae Colan exprim puncte
de vedere i atitudini, având un grad mare de persuasiune; mesajul su
se adreseaz unei categorii largi, aceste trsturi fiind specifice stilului
respectiv. Una dintre preocuprile sale de mediatizare i comentare a
evenimentelor privete, pe lâng multe altele, i fenomenul literar.
Semnificative în acest demers al lui Nicolae Colan de comentare a
fenomenului literar sunt articole precum: Cri bune i cri rele,
Eclipsa nuvelei, Ce s facem cu Eminescu, Despre poezia trsnit,
Pomenirea lui Caragiale .a.
Eclipsa nuvelei vorbete despre un fenomen literar. Poate prea
sau poate c este un articol de critic literar, îns, în esen, este un
articol care descrie o realitate a literaturii vremii sale; realitatea
literar a timpului îi gsete expresia într-un text care seamn izbitor
cu o schi a lui Caragiale (Un pedagog de coal nou), lipsind îns
ironia, care este compensat prin judeci de valoare foarte tranante;
doar desfurarea firului epic ne-a determinat s facem aceast
asociere. Limbajul este unul expresiv, specific ficiunii, care
interfereaz i alterneaz cu cele specifice textului nonliterar. Se
nareaz o întâmplare în centrul creia se afl un profesor care, cu
ocazia unui examen de bacalaureat, devine purttorul de cuvânt al
autorului-martor. Naratorul deschide scrierea prin fixarea locului i a
15
timpului întâmplrii: o coal, un examen de bacalaureat. Urmeaz o
scurt caracterizare a personajului principal: „Profesorul de
specialitate, un btrâior simpatic, îi învlui candidaii într-o privire
printeasc” 11
i începe examinarea candidatului; dialogul este
completat de descriere – se descriu gesturile i tririle în special ale
elevului examinat, dar i ale profesorului examinator. Dincolo de
discursul narativ exist un altul, argumentativ, constatator. Astfel, cu
întrebarea: „Numete-mi, tinere, câiva nuveliti români
contimporani” ambele tipuri de discurs se anun în asociere: cel
narativ (poetic) i cel analitic, critic-constatator: „Tânrul schi o
micare..., înghii în sec, apoi – plecându-i capul spre pmânt – dup
o scurt meditare zise:
– Costache Negruzzi este nuvelist, dar nu e contimporan...
Candidatul aprob supus; fcu o micare nervoas, de ciud c n’a...
reinut cu destul precizie întrebarea profesorului, apoi – senin i
triumftor:
– Mda, Liviu Rebreanu e contimporan, dar nu e numai nuvelist.
Dumnealui va trece în istoria literaturii române mai mult ca
romancier. Cel puin asta-i prerea mea.
– Da, domnule profesor, el a scris romanele «Ion» i «Pdurea
spânzurailor».
.
„Tânrul înglbeni. Nu mai tia cum s-o ia din loc. Din fericire
profesorul, dup o scurt pauz continu: – Nu m mir c n’o prea
brodeti cu rspunsul. [De aici, discursul analitico-critic reflect
opinia autorului]. Cci nuvelitii români contimporani sunt aa de
puini c trebuie s-i caui cu lumânarea prin reviste. Par’c le-a pierit
smâna. Sau par’c nuvela ar fi un gen literar de-a doua mân. Par’c
a scrie nuvele ar fi îndeletnicire literar minor. i nu e. Cci într-o
nuvel de câteva pagini poi concentra mai mult poezie, mai mult
art decât în zeci sau sute de pagini de-ale unui roman lbrat.
Costache Negruzzi, i Caragiale, i Delavrancea, i Vlahu i ali ca
ei n’au fost romancieri. Au fost «numai» nuveliti. Cu toate acestea
rmân în literatura noastr. […] Ar fi putut scrie i ei romane.
11 Nicolae Colan, Un fenomen literar. Eclipsa nuvelei, în „Viaa Ilustrat”, Cluj, an V,
1938, nr. 2, p. 1. 12 Ibidem, p. 2.
16
N-aveau decât s-i întind nuvelele cum întinzi o armonic, s le
dilueze pân la lungimea îndtinat a romanelor i treaba era gata. Iar
dac printre pagini ar mai fi strecurat i câteva scene mai deochiate,
succesul lor ar fi fost pe deplin asigurat. Poate c ar fi ajuns chiar
oameni înstrii prin tirajul romanelor lor. Fiindc aa fac cei mai
muli «romancieri» (cei fr de ghilimele sunt aa de puini!), fac
nuvele lungite pân la lein i le zic romane. Fac dintr-un blid de sup
bun un castron de zeam proast. i ca s-i dea gust – arunc’n ea
uneori câteva boabe de piper.” 13
În finalul demersului su critic, d
totui i dou nume, pe care le consider pilde pentru nuvela
contemporan lui: Victor Ion Popa i Victor Papilian. „Doi victori –
tot atât de... victorioi în genul romanului, ca i’n al nuvelei
româneti.” 14
Iar în finalul scrierii se întoarce la discursul narativ,
naratorul – care este i personaj reflector – termin naraia tot
simbolic: „Ceea ce tiu e c profesorul inuse, fr s-i dea seama, o
foarte bun lecie. Vorbise cu cldur, cum îi ade bine totdeauna unui
profesor, vorbise despre nuvela român contimporan care nu se mai
scrie decât foarte rar, fiindc dup cum Românul se ntea odat poet,
astzi se vede c se nate romancier...” 15
. Citind aceast scriere, îi pui
întrebarea: este un articol publicistic critic sau o scriere cu caracter
literar (o schi)? Sau, poate, e un pic din amândou! Un lucru este
sigur, orice comentariu despre acest text este de prisos, coninutul lui
se comunic prin sine pe sine, plastic i metaforic, fiind o îmbinare de
literaritate i intenie persuasiv.
17
Religiosul i reprezentanii si în Panegiricele ierarhului Nicolae
Colan
Teolog prin excelen, dar i un bun condeier, analist fin, dotat cu
un sim critic dezvoltat, Nicolae Colan a scris multe articole
valoroase; inovând, el a scris panegirice depind modelul clasic de
compoziie a acestora, care este identic, în linii mari, cu alctuirea
unui discurs.
srbtoarea Patelui; una dintre ele, scris sub forma clasic a
panegiricului, este articolul cu titlu exclamativ Hristos a înviat:
bucurai-v! 16
entuziasmul, iar construcia textului respect elementele caracteristice
acestei specii literare:
1) Textul introductiv: „Au aprut ghioceii cu zâmbetul lor sfios,
nevinovat. […] Toat firea e chemat la nou via de cldura i
puterea cerescului soare!” 17
.
3) Tratarea temei: „Dumnezeu fiind, Fiul Tatlui a luat chip de
rob, asemenea oamenilor fcându-se; s-a smerit pe sine, asculttor
fcându-se pân la moarte – i înc moarte de cruce. […] Graiurile Lui
n’au cunoscut minciuna, nici clevetirea oamenilor, nici hulirea lui
Dumnezeu. i-a risipit binecuvântrile i binefacerile pe toate crrile.
Iar crturarii i fariseii L-au suit pe cruce, dupce i-au dat în via
pharul tuturor amrciunilor. Duhul minciunii i al rutii omeneti
n’a suferit în lume pe Ziditorul lumii. […] Pe Celce în viaa sa
«asculttor s’a fcut pân la moarte» – Tatl L-a înviat din mori,
pentruca tot celce crede în El i triete dup poveele Evangheliei
Lui, viu s fie în veac! Învierea lui Hristos este izbânda vieii. Ci
crturarii i fariseii vremii nu înceteaz s rstigneasc pe Hristos i
16 Idem, Hristos a înviat: bucurai-v!, în „Cuvântul Poporului”, Sibiu, anul XIII, 1931,
nr. 15, p. 1. 17 Ibidem. 18 Ibidem.
18
s’ngroape Lumina, pentruca în întunericul din care s’au nscut i’n
care vor merge ei s-i ascund faptele lor ruinoase. Ei nu îneleg
nimic din taina Sfintelor Pati i nu desprind nici o pova din
pilduitoarea via a firii. […] Lumea nu-i va mai aminti decât rar, ca
.
4) Încheierea: „Bucurai-V i credei. E primvar’n fire i
Patile sfinte vor aduce primvara i’n suflete. Aceasta este solia
luminoas a praznicului sfintei învieri a Domnului nostru Iisus
Hristos, întru care cei vrednici se vor veseli, iar cei nevrednici se vor
osândi. Cci bucuria Învierii nu e hrzit decât celorce se rstignesc
cu Hristos” 20
. Textul, pe lâng calitatea de a fi bine structurat, prin
literaritatea lui, eman un mesaj înflcrat, plin de învminte, dar, în
acelai timp, îi îndeplinete i rolul de propovduitor al învturii
cretine i de militant împotriva prozelitismului sectar i a ateismului
de orice fel, misiune creia Nicolae Colan i-a acordat o importan
deosebit.
Multe articole au fost scrise de Nicolae Colan pentru elogierea i
pomenirea mitropolitului Andrei aguna. În articolul Un «dttor de
legi i datini» îl descrie cu mult cldur i preuire, simindu-se
obligat s-i continue motenirea. Autorul face un scurt istoric al vieii
i activitii marelui ierarh. În acest demers, el a schiat evenimentele
i întâmplrile la care a luat parte sau de care se leag, într-un fel sau
altul. El a participat la întâmplrile furtunoase din anul 1848; despre
acea participare Nicolae Colan noteaz: „El a organizat pe Românii
din Ardeal într’o naiune lupttoare, al crei conductor efectiv a
rmas pân la moarte, nu numai prin faptul c a fost cel dintâi
preedinte al partidului naional, ci i prin uriaa sa personalitate, care
atrgea în orbita activitii sale toate energiile naionale capabile de o
rodnic desfurare” 21
mitropolitului aguna, printre care punerea bazelor „Asociaiei
transilvane”, care a asigurat izbvirea politic i cultural a neamului
românesc de dincoace de Carpai. Autorul consider aceasta o alt
activitate care îl înscrie pe Andrei aguna în rândul marilor conductori
de neam. „Dar opera care-i sintetizeaz în chipul cel mai minunat
19 Ibidem. 20 Ibidem. 21 Idem, Un „dttor de legi i datini”, în „Telegraful Român”, Sibiu, anul LXXI, 1923,
nr. 51-53, p. 2.
activitatea sa organizatoare i care-l pune în rândul marilor
conductori de neam este, de bun seam Statutul organic – în limba
naiei legea lui aguna – prin care providenialul ierarh a fcut din
biserica ortodox român din cuprinsul monarhiei surpate o nebiruit
cetate a neamului” 22
Figuri luminoase evocate în Panegiricele scrise i rostite de Nicolae
Colan
Scrierile lui Nicolae Colan au adpostit înluntrul lor cuvinte
„îndtinate” i alese, aa cum îi plcea mereu s spun marelui ierarh-
condeier. În pomenirile sale îi gsesc locul cuvenit, pe lâng
personalitile bisericeti, numeroase alte personaliti marcante din
lumea tiinific, cultural, politic, literar etc.
Contemporani, bune cunotine i chiar tovari de idealuri
naionale i politice, între Nicolae Colan i Octavian Goga a existat o
legtur puternic, reflectat i în Pomenirea lui Octavian Goga, la
patru ani de la moartea marelui poet: „Doamne, ce repede trec anii!
Abia ziua de 7 mai ne-a adus aminte c au trecut patru ani de când
profeticul cântre i vijeliosul lupttor care a fost Octavian Goga îi
doarme somnul cel vecinic în cripta dela Csucsa-Ciucea. Trupul
poetului s’a pogorât în pmântul dintru care a i fost alctuit. Ci sufletul
lui mare s’a înlat la Tatl, al crui «lucru l-a svârit» în via, cu
credin «pân la moarte». «Jur-împrejur e largul care cânt:/ E soare’n
cer, e srbtoare sfânt/ i’n vreme ce mi-a amuit pmântul/ Fiorul
pcii’n suflet mi se las,/ Eterniti îmi flutur vesmântul;/ Simt,
.
Nicolae Colan a fost interesat i de fenomenul literar românesc,
poate i datorit formaiei sale de filolog, dar parc mai mult datorit
chemrii sale nemrginite spre cuget, spirit i cuvânt frumos i
„îndtinat”. El a elogiat, dar a i criticat scriitori i opere literare.
Tradiionalist cu o solid cultur literar i de lectur, în general, a tot
ce e valoros mai ales în literatura român, Nicolae Colan a avut
22 Ibidem. 23 Idem, Pomenirea lui Octavian Goga, în „Viaa Ilustrat”, Cluj, anul IX, 1942,
nr. 4, p. 29.
capacitatea de a emite judeci de valoare pertinente asupra scrierilor
literare i a autorilor lor. Desigur, de multe ori opiniile filologului
Colan erau subiective i chiar contradictorii, totui, a avut un foarte
mare respect fa de autorii astzi canonici i operele lor; printre cei
elogiai s-a aflat i clasicul I.L. Caragiale. „Pomenirea marilor
personaliti creatoare de valori culturale este totdeauna reconfortant.
Îndeosebi pomenirea celebritilor din câmpul literaturii are aceast
magic putere” sunt cuvintele cu sens de confesiune care deschid
articolul evocator Pomenirea lui Caragiale, ce a vzut lumina
tiparului în revista „Viaa Ilustrat”, în anul 1942, la treizeci de ani de
la dispariia unicului „Nenea Iancu”. Admirator al lui Caragiale i
iubitor de literatur valoroas, Nicolae Colan povestete la început
cum l-a perceput el pe Caragiale ca elev i, dei i-a citit aproape toat
opera, numai dup ce a participat la reprezentarea Scrisorii pierdute i
a Npastei, cu prilejul unui turneu întreprins prin Ardeal de trupa
Antonescu, a îneles, dup cum mrturisete, adevrata mrime a
dramaturgului Caragiale. Emoionat i covârit de ce vedea i auzea pe
scen, liceanul Colan împreun cu colegii si cutau cu ardoare s
plaseze în convorbirile lor colreti, la loc potrivit, replici ca
„Rezon!” „Ai puintic rbdare!” „Famelie mare, renumeraie, dup
buget, mic” – sau „sentine ca cele debitate cu adorabil volubilitate
de marele meter al baloanelor de spun, Nae Caavencu”. Este
elocvent c aceste destinuiri arat o admiraie de adolescent,
admiraie care se va regsi i la vârsta matur, atunci când ea este
exprimat i din perspectiva unuia care înelege bine fenomenul,
având astfel chiar competena de a enuna judeci de valoare, lucru pe
care îl face în cazul lui Caragiale; folosind un limbaj literar i
argumentând cu pilde în sprijinul celor afirmate, aceast scriere aduce o
mare cinstire personalitii elogiate. „Orice crâmpeiu ai citi din bogata
zestre literar a lui Caragiale, rmâi uimit de intriga drceasc, de ritmul
vioiu al aciunii, de verva personagiilor i de haina graiului, croit cu mân
de mestru, pe trupul sufletesc al fiecrui erou zmislit de puterea
demiurgic a marelui artist. […] Lumea va evolua – spuneau criticii – iar
Trahanache, Caavencu, Ipingescu, Pristanda, sau Coana Zoiica vor
rmânea doar fosilele literare ale unei epoci de prefaceri politice i sociale.
Evident, profeia era fals. Dup o jumtate de veac «figurile» lui Caragiale
sunt tot atât de vii ca i’n ziua naterii lor. Fiindc viaa i lumea se schimb
necontenit; în esena ei îns rmâne aceiai. […] Caragiale a fost un artist al
zeflemelii, al ironiei, al ridiculizrii metehnelor sociale i politice. […] În
21
special pentru Scriptura Sfânt Caragiale avea un cult deosebit. Aa cum se
cuvine s aib orice cretin. Se zice c Maestrul cltorea odat dela
Bucureti spre Berlin. În drum, un prieten al su cutreiera vagoanele s dea
de un cunoscut, s schimbe o vorb i s mai uite astfel de urâtul cltoriei
pe care o fcuse de mai multe ori. În sfârit, dup mult cutare, într’un
vagon d cu ochii de Caragiale.
– Bun ziua, nene Iancule! Ce bucurie! Maiestrul citea. Prietenul
curios îi arunc ochii în cartea deschis i zise vdit surprins:
– Vai de mine, dar ce te-a a apucat? Doar n’ei fi citind Sfânta
Scriptur!
Caragiale îi ridic ochii tacticos i msurându-i prietenul cu o privire
semnificativ îi rspunse:
– M biete, eu am obiceiul s iau cu mine, în orice cltorie, trei
cri: Mersul Trenurilor, s tiu cum merge trenul; un clindar, s tiu
cum merge vremea; i Sfânta Scriptur, s tiu cum merge viaa.
Caragiale nu era un moralist, dar dase tânrului su prieten o lecie pe
fellat. […] Printre altele, dela Caragiale oricine poate înva cultul
limbii româneti. Recitindu-i opera literar, cei btrâni ca i cei mai
puin împovrai de ani vom gusta plcerea unor ceasuri de cea mai
autentic «petrecere i învtur». Iar fragedele vlstare de pe
bncile coalei – acum în vacan – vor avea prilejul de a se mai
împrieteni cu gramatica româneasc. Astfel, pricopsindu-se ei
înii, vor aduce i cel mai potrivit omagiu Maiestrului, de la
moartea cruia s’au împlinit trei decenii.” 24
24 Idem, Pomenirea lui Caragiale, în „Viaa Ilustrat”, Cluj, anul IX, 1942, nr. 6, pp. 1-2.
22
Descriptiv i narativ la Nicolae Colan
Lucrrile lui Nicolae Colan, chiar dac sunt scrise sub forma unor
articole, sunt de fapt eseuri, memorii, amintiri, portretizri sau
descrieri. Toate aceste aspecte ne conduc la convingerea c scrierile
lui Colan au mult verb i sens.
În cele zmislite de pana ierarhului-crturar apar toate modurile
de expunere. În articolul Mnstirile noastre el face un reuit demers
descriptivo-argumentativ în favoarea vizitrii mnstirilor româneti.
Prima parte a textului prezint „obiceiurile” noastre turistice i de
gazde ospitaliere care îi poart pe turitii strini pe aceleai trasee
turistice: Brila–Galai–Delt – prima repriz, Constana cu Marea – a
doua, iar Valea Prahovei–Braov–Sibiu–Slite – a treia. Autorul
consider c aceste itinerarii sunt monotone i dezvluie doar o mic
parte a locurilor i a lucrurilor demne de vzut în România; de pild,
mnstirile noastre „cu cari evlavia voevozilor i boierilor a împânzit
pmântul României. Ele sunt aezate de obiceiu pe locuri ispititor de
frumoase, adevrate guri de raiu. i reprezint monumente
arhitectonice i picturale de-o rar valoare artistic. Ele adpostesc
apoi nenumrare comori de art miniaturist lucrate cu pasiunea, cu
grija migloas i cu rbdarea hrnit din nesecatul izvor al credinei
ortodoxe” 25
cauza ospitalitii greit înelese, ne „fandosim”, dei „suntem înc o
ar de sate i mnstiri” i susine ideea popularizrii lor prin
vizitarea de ctre noi înine. Finalul articolului este un clduros
demers în acest scop, impresionant prin lirismul i cldura apelului
adresat cititorului: „Cititorule, vara-i aici. tiu c te ispitete gândul
drumeiei. Dac vreai s cunoti trecutul nostru în ce are el mai
reprezentativ, dac vreai s-i desftezi ochii privind monumente de
cea mai autentic valoare artistic i s-i scalzi sufletul în atmosfer
de linite i de tain odihnitoare, rupe-i câteva zile de rgaz i pentru
25 Idem, Mnstirile noastre, în „Viaa Ilustrat”, Sibiu, anul II, 1935, nr. 6, p. 1.
23
pmântului românesc...” 26
.
Nicolae Colan a fost un om echilibrat, unde raiunea i sensibilul
îndeobte coabiteaz în plan egal, unde spiritul critic îl completeaz pe
cel meditativ. Primul Rzboi Mondial i-a marcat întreaga via i
poate i-a accentuat i latura de sensibilitate a personalitii sale
complexe. Talentul de condeier s-a manifestat tot din acea perioad,
harul de slujitor al penelului fiind ilustrat în mod elocvent de debutul
su publicistic printr-un eseu liric, scris sub forma unei scrisori
imaginare adresate unui prieten i constean de-al su din Araci, pe
nume Dionisie Nistor (colaborator al „Gazetei Transilvaniei”), care a
plecat pe front i a czut la datorie. Considerm c acest text (semnat
cu pseudonimul Nic. C. Suru) are valoare i valen literar i este un
reper asupra stilului marelui arhiereu care, înainte de toate, a fost un
om de mare sensibilitate, cu bucuriile i tristeile sale. Pentru o
înelegere mai profund a omului Nicolae Colan, ar merita reprodus
întregul text de debut al ierarhului-condeier („Gazeta Transilvaniei”,
1915), care poart titlul Scrisoare lui Nistorel. În rândurile urmtoare
reproducem îns doar dou scurte fragmente:
„Drag Dionisie!
M ieri, c nu i-am scris de mult vreme... Abia acum îi tiu
adresa – când i-o tie toat lumea, care te-a cunoscut. i acum îi
scriu... Te-am visat azi noapte: Cu faa luminat de fericire te
preumblai printr’o grdin cu pajite verde, cu flori mirositoare –
prietinele tale de odinioar – cu arbori mrei, cu priae
murmurânde i muzic fermctoare... Erai linitit. Mi se prea c din
zdrobul zilelor trite eseai povestea, grandioasa epopee a generaiilor
viitoare... Înaintea ochilor ti sufleteti se’ntindea o vale bogat, iar în
mijlocul ei fiii aceluia neam îi srbtoriau ziua mare a înfririi i a
unirii. […] Dormi în pace! Acum eti fericit – tu, care ai tiut s
te’mpaci i cu ncazurile vieii trectoare; ai învat a cunoate pe
oameni: tovarilor le-ai fost prietin sincer; dumanii invidioi – dac
ai avut – nici odat nu te-au îngrijorat. Bine-ai tiut tu, c: Pisma
presupune caliti – demne de pizmuit, fiindc oricrui efect i-a premers
cauza, care l-a provocat! «Bucur-te deci cu bucurie mare», c n’ai
fost din rândurile acelora, pe cari nici odat nu i-a înjurat nime din
26 Ibidem, pp. 1-2.
24
invidie! La încheierea pcii nu te vor pomeni. Egoismul i nedreptatea
omeneasc amintete acolo numai numele celor ce au declarat rsboiul
i al furitorilor de tratate. Acei, peste ale cror trupuri mutilate «au
tunat» învingtorii, vor fi uitai deodat cu ultima bubuitur de tun.
Exist îns o judecat mai presus de cea omeneasc – i aceasta îi va
da locul de onoare; iar inima noastr va fi vecinic deschis amintirii
tale... Dormi în pace suflet nobil i prietin scump! Pe mormântul tu
proaspt vor rsri flori smnate de gândul fetelor, cari te-au iubit...
Va veni un vânt de var, care va purta parfumul florilor pân la
fereastra unei mame îndoliate; ea va înelege glasul soliei... i va
plânge... c eti fericit...
Dup lectura unui asemenea text liric expresiv, rmâne o singur
întrebare: Ce opere literare ar fi ieit din pana lui Nicolae Colan dac
ar fi urmat doar calea scrisului?
27 Idem, Scrisoare lui Nistorel, în „Gazeta Transilvaniei”, Braov, an LXXVIII,
1915, nr. 156/18 iulie, pp. 1-2.
25
Forme ale publicisticii utilizate de Nicolae Colan
Publicistica, pe lâng bogia tematic, se caracterizeaz i printr-o
varietate a formelor abordate, i acest lucru i-a fost specific i în prima
jumtate a secolului trecut. Nicolae Colan abordat în scrierile sale mai
multe forme ale genului publicistic.
Din pana ierarhului-condeier s-au zmislit multe editoriale
importante, mai ales în publicaiile: „Revista Teologic”, „Telegraful
Român”, „Cuvântul Poporului” i „Viaa Ilustrat”. Tematica lor a
abordat atât probleme teologice i bisericeti, cât i probleme din
actualitatea timpurilor pe care le-a trit. Indiferent de tem, textul a fost
bine bine construit, cu mult rigurozitate sintactic i stilistic. Toate
aceste caracteristici se regsesc i în editorialul Cu mturoiul prin
literatur. Ca într-un adevrat text publicistic, în titlu se afl i o
exclamaie care s capteze atenia: Bravo, Domnule Ministru! În
acest articol marele ierarh îi continu pledoaria în favoarea
promovrii unei limbi române corecte i a unei literaturi bune i
serioase, criticând aspru creaiile literare care fac ru tineretului.
Descriind curricula colar de literatur român, aprecierile sunt
subiective i demonstreaz adeziunea lui Colan la curentul
tradiionalist. Rmâne îns valoroas descrierea fenomenului i a
aciunii energice a unui factor de decizie în remedierea situaiei.
Coninutul articolului are adânci similitudini cu realitatea de astzi,
ceea ce îl face s fie plin de via, plasticitate i dinamism, dei poate
isca controverse, îns scriitura trebuie totui interpretat inând cont de
momentul istoric, adic de anul 1936, când altele erau realitile
canonului literar. Atunci Arghezi era controversat, fr s aib un loc
bine definit în cadrul literaturii române, pe când astzi el este
considerat un autor canonic. Poate c ministrul educaiei de atunci, C.
Anghelescu, merita felicitrile lui Nicolae Colan pentru msurile
luate: „Boala de care vorbim o alctuete nesfârita expoziie de
urâciuni înfiat de marea majoritate a romanelor cu cari îi fac
intrarea în literatur o seam de scriitori mai proaspei i cu cari in
s-i murdreasc inspiraia lucrativ chiar unii literai mai vechi.
26
Aceste urciuni, al cror simbol e înfiat uneori pe copertele luxos
ilustrate ale crilor, prind ca’ntr’un la pe cititor, îi biciuesc simul
ruinii pân la moarte. […] Chiar culeas de bun voie de prin
anticariate sau de pe la librrii – aceast literatur amenina i pân
acuma cu primejdia întinrii sufletului tinerimii noastre. Iat îns c ea
a fost trecut de curând i în unele manuale de Istoria literaturii
române. Într’un astfel de manual poezia cu «urdori» i cu alte
asemenea... frumusei plastice a lui Tudor Arghezi, e pus alturi de
poezia lui Eminescu, iar proza lui D. Stnoiu 28
(nu l cu «colectura
norocoas», ci l cu «Fete i Vduve») alturi de scrisul lui
I. Creang. Autorii acestei «poezii» i «proze» sunt înfiai drept
ultimele expresii ale genialitii literare, iar candidaii la bacalaureat
sunt obligai s-i studieze din doasc în doasc, altfel fiind
condamnai s’mbtrâneasc în ceata celor aizeci de procente de
«czui». Cu alte cuvinte, bieii biei sunt ameninai s cad, fiinc
nu cunosc pe literaii (de)czui. Nu vi se pare monstruos? Mie, da. Ca
i domnului Ministru Dr. C. Anghelescu, neostenitul gospodar al
coalelor noastre. Într’adevr, îngrozit de monstruositatea acestei
realiti, Dumnealui a dat de curând porunc inspectorilor si
subalterni s ia sub aspr cercetare toate manualele, pentru a le scoate
din întrebuinare pe cele ce sufr de primejdioasa meteahn a
arghezismului literar” 29
s remarcm subiectivitatea profesorului Colan, fapt pe care el însui
îl recunoate, fiind contient de criticile care i se pot aduce de unii
literai i chiar de scriitori, îns îi asum faptic propriile preri prin
gestul de a-l felicita în finalul articolului pe domnul ministru
C. Anghelescu pentru msurile luate, deoarece, tot în finalul textului,
el consider c sntatea sufleteasc a tineretului este mai important
decât orice decalog literar ce reprezint „autonomia esteticei literare”.
Scrierea are caracteristic stilistica reuit, autorul îmbinând
argumentaia riguros construit cu exemple de limbaj în care crâmpeie
de cuvinte din arhaicul popular i expresii specifice vorbirii colocviale
dau culoare textului, parc trecând coninutul de critic într-un registru
de blândee liric. Critica negativist fa de opera literar a lui Tudor
28 Este vorba de scriitorul Damian Stnoiu (1893-1956), care a fost i monah o
vreme i care, dup ce a prsit viaa monahal, s-a dedicat în întregime scrisului.
Romanul Fete i Vduve a aprut în anul 1931. 29 Nicolae Colan, Bravo, Domnule Ministru! Cu mturoiul prin literatur, în „Viaa
Ilustrat”, Cluj, anul III, 1936, nr. 8-9, p. 1.
27
Arghezi poate fi considerat puin deplasat i nerealist, chiar prin
subiectivitatea ei. Îns Nicolae Colan critic un anumit tip de poezie,
i nu neaprat pe Arghezi, care rmâne unul dintre marii poei din
lirica româneasc, dar în acelai timp i unul dintre cei mai criticai
poei ai vremii sale.
Un gen publicistic care necesit mult talent dar i mult
chibzuin este foiletonul, Nicolae Colan susinând în paginile
publicaiei „Renaterea” – pentru o perioad – un foileton de tip
special, cel dedicat dialogului cu cititorii, îns dialogul nu a fost
identic cu forma cu care suntem obinuii în peisajul publicistic de
astzi, ci mai degrab este vorba despre nite reflecii inspirate de
scrisorile trimise de cititori. Rubrica „Carte potal” a fost susinut de
marele ierarh în câteva numere ale revistei din anii 1947 i 1948.
Temele dezbtute au fost variate: gramaticale, de ortografie, de retorica
predicaiei .a. Toate sunt interesante pentru c într-un spaiu limitat
pana episcopului Colan reueste sintetic s transmit mesaje i
învminte valoroase. Textele, dei sunt scurte, au toate elementele
necesare unui discurs: introducere meditativ de captare a ateniei,
argumentare, final i concluzie. Greeli care trebuie corectate apar în
toate „Crile potale”. Prima dintre cele scrise în anul 1948 este o
reflecie pe tema scrierii corecte a numelui Mântuitorului nostru: „Se
spune c marele fizician englez Newton îi lua bereta din cap de câte ori
rostea numele lui Dumnezeu. Noi ne facem cel mult o cruce cretineasc
i ne înlm cugetul spre cer. Când scriem îns numele lui Dumnezeu, e
bine s-l scriem întreg, c-i vrednic de aceast osteneal i s nu ne
lenevim prescurtându-l în D-zeu. Nu tiu cum, dar de câteori vd numele
lui Dumnezeu scris prescurtat, îmi aduc aminte de Caps, Incop, Cfr. etc.
Dumnezeu e mai mult decât toate acestea la un loc. De aceea s-i scriem
numele întreg, totdeauna, nimeni nu ne va învinovi c facem risip de
osteneal sau de hârtie... Cât despre numele Fiului Su, s-l scriem aa:
Hristos. Nu Christos, nici Christ!” 30
.
Pentru Nicolae Colan, adevrata msur a valorii sale de publicist
este dat nu neaprat de numrul scrierilor, ci mai degrab de calitatea
i de varietatea tematic i a speciilor jurnalistice pe care le-a abordat,
acestea au aprut deplin în scrierile sale.
30 Idem, Carte potal, în „Renaterea”, Cluj, anul XXVI, 1948, nr. 1-2, p. 3.
28
Specii i forme literare în scrierile lui Nicolae Colan
Nicolae Colan nu a fost un scriitor de beletristic, dei multe
dintre articolele sale au valene literare. Ele se încadreaz în specii
„literar-publicistice” denumite de o parte a specialitilor. Între ele se
gsete i tableta literar. Cele mai importante, i reuite în acelai
timp, au fost publicate în rubrica intitulat „În coala prorocilor”, din
revista „Renaterea”, în anul 1949. Temele sunt moralizatoare i sunt
comentate în analogie cu învturile Sfintei Scripturi. Discursurile
tabletelor lui Colan au un caracter epidictic, au îmbinat armonios în
structura lor cuvinte bine alese, care s-au integrat perfect în contextul
semantic, astfel c textele au ethos, pathos i logos. Limbajul i stilul
acestora, dei pstreaz elemente obinuite stilului scrierilor marelui
ierarh, sunt permanent diversificate, fiecare aducând ceva nou, o
inovaie, o combinare de elemente aparent diferite sau care chiar
contrasteaz între ele. Este i cazul articolului Cânele lui Fabian, un
text în care regsim elemente de snoav i reflecie religioas integrate
armonios într-o tablet literar reuit. Textul este o combinaie de
naraiune cu caracter declarativ i pe alocuri epidictic, cu o parabol
liric de factur apocrific. Interesant se dovedete miestria prin
care autorul reueste s asigure coeziune acestor elemente atât de
diferite. Scrierea se deschide cu un discurs narativ (ethos) specific
snoavei, atât în coninut, cât i ca limbaj: „Fabian era vecinul nostru.
Sunt câiva ani de când s’a mutat la Domnul. Numele i-a rmas îns,
fiindc era un om ciudat. De harnic era harnic. Gospodria i-o purta
.
Din perspectiv pur literar, este un reuit pasaj de naraiune
descriptiv; din perspectiva retoricii discursului, reprezint partea prin
care autorul ofer credibilitate temei narate, ea are rolul de a pregti
motivarea atât a naratorului, cât i a cititorului, pentru însufleirea
coninutului discursului (pathos). Partea aceasta cuprinde propositio,
adic enunarea temei i argumentatio, adic discutarea dovezilor:
„Avea totui o meteahn: Nu se împca de loc cu cânele su, legat de
31 Idem, Cânele lui Fabian, în „Renaterea”, Cluj, anul XXVII, 1949, nr. 15-16, p. 4.
29
piciorul coerului. Când intra cineva în curte, cânele începea s latre
ncumplit. Fabian se repezea atunci la el i-i ardea câteva cu mturoiul
sau cu ce-i cdea în mân: Taci dihanie, nu mai scula satul, c nu dau
Turcii! Dup ce a îneles cânele c dac latr se supr stpânul i îl
bate, n’a mai ltrat. Dar nici aa n’a brodit-o. Cci Fabian îl btea i
acum, tocmai fiindc nu ltra: Ai amuit, spurcatule? Poate s ard
casa c tu taci!” 32
. Textul are caracteristici anecdotice, specifice unei
snoave, dar dincolo de aceasta, sporete curiozitatea cititorului
îndeplinindu-i funcia în viziune retoric. Urmeaz partea cea mai
important a discursului – coninutul ei (logos), ea cuprinde celelalte
pri retorice ale discursului: probatio-refutatio – argumentele
tematice pro i contra, peroratio – încheierea, iar în final, în loc de
postscriptum, adic salutrile, apare eucharistia – aducere de
mulumire (aici, o rugciune de cerere). Literar, aceast parte a
textului este un discurs liric în care predomin reflecia meditativ
îmbinat la sfârit cu un citat biblic care, de aceast dat, este dintr-un
Psalm: „Grea soarte a mai avut cânele vecinului nostru, c nu izbutea
nicicum s intre în voia stpânului su. Fabian nu e singur în felul lui.
Mai sunt destui oameni ca el. Mântuitorul îi aseamn cu copiii
nrvai pe care nu izbuteti s-i împaci cu nimic: Le flueri i nu
joac, le câni de jale i nu plâng. (Matei 11, 17). […] i fariseii nici
de El n’au ascultat, ci-i ziceau întru sine: E un om pctos, de vreme
ce mânc i bea i st la mas cu vameii i cu pctoii. Nici Ioan
Boteztorul nici Iisus, Domnul i Mântuitorul nostru, nu le-a putut
intra în voie i nu i-a putut îndrepta. Acum, ce s facem noi, având de
lucru cu asemenea oameni, ca s scpm de soartea cânelui lui
Fabian? S-i ocolim i s-i lsm în plata Domnului. C de cele mai
multeori i-aa nu izbutim s-i îndreptm. S’o facem mcar când nu
suntem legai cum era cânele lui Fabian. Iar dac s’ar întâmpla ca noi
înine s fim cuprini de ncazurile copilreti, încât nimeni s nu mai
ias la socoteal cu noi, s ne silim a ne tmdui meteahna, prin
rugciune i post, ca s nu rmânem singuri – priveal lumii. S zicem
cât mai des cu Psalmistul: Inim curat zidete întru mine,
Dumnezeule, i Duh drept înoiete întru cele dinluntru ale mele
(Psalm 50,11)” 33
Ca orice personalitate important, i Nicolae Colan i-a aternut o
parte din memorii pe hârtie. Cea mai semnificativ la nivelul
destinuirilor personale este generat de amintirile sale legate de marele
poet Lucian Blaga, cu care a fost coleg la Liceul „Andrei aguna” din
Braov i la Institutul Teologic din Sibiu. Înc din primele rânduri se red
bucuria reîntâlnirii din anul 1957, copleitoare parc pentru autor,
datorit frumuseii i simbolisticii de natur uman a rememorrii
amintirilor trecutului. În continuare, prin evocarea întâmplrilor
comune, se construiete potretul lui Lucian Blaga, cu preocuprile lui
înc din vremea când era elev i apoi student. Pas cu pas, fiecare
episod narat ne ofer detalii despre elevul Blaga, dar i despre
atmosfera de la liceul din Braov i de la institutul din Sibiu. Textul
prezint i activitile lui Blaga, atipice pentru un student la Teologie,
el citind mult filosofie. Rândurile finale sintetizeaz prerea
mitropolitului Colan despre marea personalitate a literaturii i culturii
româneti Lucian Blaga, fost coleg i pân la urm prieten. „Ne-am
revzut ultima dat cu prilejul amintitei vizite prieteneti pe care mi-a
fcut-o la Sibiu, în septembrie 1957. Într-una din zile, ne-am repezit
cu maina la Mnstirea de la Sâmbta de Sus. Ctitoria
brîncoveneasc de la clcîiul Carpailor fgreni (...) a fcut asupra
lui Lucian Blaga o impresie deosebit. Într-o dup-amiaz, la vremea
vecerniei, mai bine de dou ore nu s-a clintit din stran. Încordrile de
adâncime ale cufundrii în zbuciumatul nostru trecut – ale crui urme
struie, triumftoare, i acolo – i-au învluit chipul marmoreean, în
împietrirea unei seninti grave: Am venit i am vzut în frumuseea
locului frumuseea acestei aezri duhovniceti. Cu toate c plec,
într-un fel rmîn totui pe-aici. 23 sept. 1957 Lucian Blaga. Cartea de
aur a Mnstirii Brîncoveanu pstreaz cu mîndrie aceast urm de
pre a oaspetelui drag. M-a întrebat o dat, cineva, dac îl socotesc mai
mare pe poetul, sau filosoful Lucian Blaga? Am rspuns: pe dramaturg
– cci dramaturgia lui Lucian Blaga cuprinde i poezia i filosofia lui.
Cultura universal ni-l poate revendica pentru gloriile ei – cum i face.
Îi aparine fr îndoial, în msur apreciabil... Dar mai presus de toate
.
34 Idem, Amintiri, în „Mitropolia Ardealului, Sibiu, anul XI, 1966, pp. 473-474.
31
LA NICOLAE COLAN
Idei i teme morale în Pastoralele scrise de Nicolae Colan
Nicolae Colan, mai întâi episcop i apoi mitropolit, a trimis timp
de 31 de ani epistole de transmitere a învturilor Evangheliei.
Pastoralele sale exprim idei profunde, într-un limbaj accesibil tuturor.
În elaborarea lor marelele ierarh folosete ca principal surs Sfânta
Scriptur. Pline de fapte i gânduri de semnificaie major, au reuit
s emoioneze i s transmit gânduri bune pstoriilor si. Lirismul
textelor, dat de forma expunerii i de vocabularul ales, bogat i variat,
face ca mesajul lor s impresioneze i s ajung uor în sufletele
credincioilor. Toate pastoralele lui Colan dezvluie, pe lâng un stil
clar i natural, o simbolistic deosebit, care pune în eviden
sensibilitatea autorului lor. Ultima epistol-pastoral a lui Nicolae
Colan, privit din aceast perspectiv, este plin de semnificaii. A
fost scris cu ocazia srbtorii Învierii Domnului nostru Iisus Hristos
din anul 1967, cu câteva sptâmâni înainte de decesul su. Simindu-i
aproape sfâritul, mitropolitul vorbete despre semnificaiile morii cu
mult senintate i împcare sufleteasc, pregtindu-i prin aceste
rânduri trecerea la cele venice. Textul prezint simbolistica cretin a
morii. Printele Dorel Man, cel care s-a îngrijit de culegerea
pastoralelor marelui ierarh într-un volum postum, i-a dat un titlu în
plin acord cu miezul textului: Mormântul – Tron al lui Hristos.
Arhipstorul Colan vorbete despre semnificaiile morii i învierii
Mântuitorului nostru. El descrie moartea lui Mesia-Hristos pe cruce.
În opinia autorului, Iisus Hristos a fost de dou ori rstignit. O
rstignire a fost fcut prin conflictele sale cu fariseii i crturarii, care
nu o dat i-au fcut inima s sângereze. A doua – i adevrata
rstignire – a fost aceea „de pe culmea stearp a Golgotei, prin care a
adus jertfa cea mântuitoare i tot prin ea a sfinit i a aezat în cinstea
cretintii de totdeauna lemnul cel de ocar pân atunci, devenit
Sfânta Cruce”. Limbajul utilizat eman linitea sufleteasc a marelui
ierarh, semn c a fost pregtit pentru trecerea la cele venice împcat
cu sine, în credina reînvierii, trecând peste dimensiunea uman i
pmântean. „În mormânt, noi, oamenii, mergem de nevoie, dui de
32
cei rmai în via. Hristos-Domnul a coborât în mormânt – ca i în
lume, în trup omenesc – de bunvoie, din iubire fa de fpturile care
«chip i asemnare lui Dumnezeu» sunt. Tocmai de aceea, mormântul
nu l-a putut cuprinde, iar de putreziciune a fost ferit. Mormântul
Domnului ni-l înfim aievea, în fiecare biseric, la fiecare praznic
anual al Sfintelor Pati. De aceea i facem închinciuni în faa lui,
fiindc-i gol. i-i gol, fiindc Fiul lui Dumnezeu a stat în el ca pe un
tron. A stat ca s ucid pcatele cele multe – ale altora, ale noastre, nu
murind pentru pcatele personale, cci de acestea nu avea, cum nu l-a
avut nici pe cel stârnit de vina strbunilor spiei omeneti. O dat
«înviat ca un Dumnezeu» – cum adeverete i cântarea bisericeasc de
la care am mânecat în alctuirea acestui cuvânt de învtur
cretineasc – Hristos nu mai moare. El rmâne cu noi, pân la
sfâritul veacurilor, în Sfânta noastr Biseric, al crei Cap unic este.
[…] El rmâne cu noi ca s ne cluzeasc paii vieii nu numai ctre
înseninatele limanuri ale veacului de apoi, ci i spre izbânzile cele
încuviinate ale vremurilor ce le trim. Mereu cu noi, în Biserica Sa,
Hristos-Domnul ne înv cu neajuns buntate s ne iubim unii pe alii
aa cum El ne iubete fr contenire. El ne înva s fim milostivi precum
i Tatl nostru cel din ceruri milostiv s-a artat fa de noi când a dat pe
Fiul Su pentru a noastr mântuire. El ne cheam s stm cu necltit
credincioie în staulul Sfintei Lui Biserici. […] Ne-am mrturisit pcatele
sub patrafir preoesc i ne-am împrtit cu preacuratele Taine ale
Domnului nostru Iisus Hristos. tiind unele ca acestea, cu inimi înlate
cântm acum: «Ieri cu Tine m-am îngropat, Hristoase, iar astzi m scol
împreun cu Tine, Cel înviat; ieri m-am rstignit cu Tine; însui m
preamrete, Mântuitorule, întru împria Ta»” 35
.
Scrise într-un limbaj ales, expresiv, pastoralele lui Nicolae Colan
eman mult lirism poetic i, cu siguran sub acest aspect, ele dein cu
adevrat o cert valoare literar.
Reflecii despre perioada celui de al Doilea Rzboi Mondial
A doua conflagraie mondial a prilejuit numeroase evenimente în
viaa marelui ierarh ortodox. Odat cu Dictatul de la Viena, Nicolae
Colan s-a trezit brusc într-o alt ar. Rzboiul acelei ri contra Patriei-
Mame i-a produs mult durere în suflet i i-a adus numeroase umiline
35 Idem, Mormântul – Tron al lui Hristos, în Pastorale, p. 277 i p. 275.
33
i nedrepti. Multe triri ale episcopului Colan au putut fi împrtite
doar la Sibiu, deoarece ele erau imposibil de pus pe hârtie la Cluj în
perioada trist a dictatului. Atmosfera i imaginile rzboiului sunt
înfiate de Nicolae Colan cu patima celui care poate în sfârit s
spun ce simte. Tririle, aparent banale, relev adevruri crunte i
rnile adânci din sufletele oamenilor. Fr s descrie duritatea luptelor
de pe front, el ne dezvluie amnunte care ne fac s înelegem
realitatea rzboiului mai bine decât relatrile de pe front. De fapt, i el
se afla pe un front – invizibil – i zilnic avea de dat o lupt pentru
aprarea românilor rmai în Ardealul ocupat. El l-a criticat pe însui
Hitler, a crui decdere a ironizat-o într-un text cu adevrat pamfletar.
Firul narativ prezint gradual declinul lui. La început îl avem pe
puternicul Hitler, care vorbete mult, apoi, uor, cu trecerea timpului,
vorbete mai puin, iar în final, aa cum se intituleaz articolul,
doritorii îl vor auzi pe... Hitler pe plci. Totul începe ca o poveste
alegoric cu formule specifice basmului: „A fost odat ca niciodat...”
Urmeaz o scurt povestire în care sunt descrise în aceeai not
primele victorii ale armatei germane. Se anuna cucerirea câte unei ri
i se constata c forele engleze ,,au fost aruncate în mare”, sau c
forele sovietice ,,au fost doborâte la pmânt, de unde niciodat nu vor
mai fi în stare s se ridice”. În vremea aceea Hitler vorbea foarte des i
mult, cuvântrile lui ineau câte dou-trei ore, dând material de
comentat presei. Autorul descrie i glasul Führerului, care era teribil.
Ascultarea lui necesita s dai la surdin aparatul radio, altfel riscai s
rmâi cu timpanele sparte. Hitler era teribil, mai ales – spune
episcopul Colan – atunci când îi amenina pe rui c nici în Siberia nu
vor scpa de tvlugul armatei germane, sau pe englezi c o s le
tearg («ausradieren») oraele de pe faa pmântului, sau pe
americani c o s-i trimit în fundul oceanului, cu flot cu tot. Plin de
sarcasm fin, exact ca în basme, condeierul-prelat continu firul epic al
naraiunii, reintroducând o formul de basm, care marcheaz debutul
decderii, când Hitler începe s aib mai rar discursuri. Finalul
reprezint o adevrat alegorie, al crei deznodmânt îl constituie
faptul c, în final, vocea lui Hitler ajunge s rmân înregistrat pe
plci. „i s’a fcut de mai multe ori sear i diminea. Viteaza armat
sovietic s’a refcut, iar Anglia i America s’au ridicat i ele cu toat
uriaa lor putere militar pe care i-o zidiser într’un ritm de-o
impresionant rapiditate. Rezultatul acestor eforturi aliate a fost, c
otile germane s’au oprit pe toate fronturile. […] Întâmplându-se
34
unele ca acestea, Führerul a început a-i rri discursurile i a le
scurta durata. Vocea lui era tot mai domoal. Chiar fr s fi citit
comunicatele oficiale, asculttorul îi putea da seama c în mersul
rsboiului s’a produs o fundamental schimbare. Asta era în anul
Domnului 1943. Astzi? Europa asta necjit, stul de ciorba «nouii
ordine» pe care i-a servit-o Hitler fr s-i fi spus vreodat din ce este
ea pregtit, ateapt – de atâta vreme – s vorbeasc Führerul. Dar
Führerul nu mai vorbete. Nici tare, nici domol. Ce-ar i avea de
spus? C armata sovietic e la grania Prusiei orientale, la porile
Solnocului i ale Belgradului? Sau c forele anglo-americane au
ptruns în Renania? Sau c otile acelorai aliai au alungat pe Nemi
dela El-Alamein pân în câmpia Lombardiei? Dar asta o tie toat
lumea i fr vreun discurs al Führerului. i totui, cei îndrgostii de
vocea lui Hitler s nu despereze. Îl mai pot asculta. Cci postul de
radio Londra a avut buna inspiraie s înregistreze, la timpul su,
discursurile lui Hitler pe plci, ca s le poat retransmite, mcar
fragmentar, i dup 2-3-4 ani dela data rostirii lor. Ceea ce se i
întâmpl din când în când, chiar în zilele noastre, spre justificata
plcere a Europei pe cale de a scpa de «noua ordine» – i, probabil,
spre mai mica plcere a Führerului i a marelui su Stat Major.” 36
Dup 25 octombrie 1944, când a fost eliberat în totalitate
Ardealul de Nord, episcopul Nicolae Colan îndeamn legal pe toii
românii din Ardeal s se bucure de libertate, într-o pastoral publicat
în revista „Tribuna Ardealului” din 3 noiembrie 1944. Românilor din
Ardealul de Miaz-Noapte, „care patru ani de zile, lungi cât patru
veacuri, au stat în latura i în umbra morii”, el le vestete c
„mântuire s-a fcut”. În continuare, amintete care sunt suferinele
îndurate cu stoicism de români în cei patru ani de ocupaie. Dup care
elogiaz pe tânrul Rege Mihai I pentru gestul su de a încheia
rzboiul contra Naiunilor Unite, legând chiar prietenie cu Rusia
Sovietic, Anglia i America, ri care i în Primul Rzboi Mondial
„ne-au stat în ajutor s ne zidim România dreptelor noastre doruri de
totdeauna”. Când vorbete despre beneficiile intrrii noastre în
rândurile naiunilor democrate, descrie suferinele zonelor din
Ardealul cucerit. Celor din secuime le spune c de acum nimeni nu-i
mai silete cu încrâncenare s-i prseasc graiul printesc i legea
strbun, celor din Maramure, crora nu li s-a permis în patru ani de
36 Idem, Hitler pe plci, în „Telegraful Român”, Sibiu, anul XCII, 1944, nr. 66, p. 1.
35
zile nici mcar mângâierile unei singure slujbe preoeti, le spune c
se vor putea ospta la „masa încrcat de duhovnicetile bunti ale
Maicii noastre Biserici ortodoxe”, iar pe cei de dincolo de Feleac îi
cheam cu bucurie în sânul aceleiai eparhii, mulumind tuturor c au
pzit credina noastr strmoeasc. În finalul pastoralei, cere
credincioilor s se bucure i s poarte grija unul altuia, s asculte de
legiuitorii rii, dar s i ierte pentru Înviere. „De aici înainte toate ale
noastre se vor umplea de tot mai mult lumin. De aceea s dm slav
i mulumit lui Dumnezeu pentru toate câte ne-a fcut nou i, ca în
ziua de Pati, s iertm toate pentru Înviere...! […] Încolo, iubiii mei
fii sufleteti, purtai sarcinile unii altora, ca s v dovedii frai buni i
înaintea lui Dumnezeu i înaintea oamenilor. Ascultai de leguiii
votri înainte stttori, pstrai buna rânduial în toate împrejurrile i
ferii-v de oamenii de gâlceav neîneleapt, care caut s tulbure
apele fretii noatre viei naionale. Fcând unele ca acestea,
Dumnezeul pcii i al milostivirii nu v va prsi niciodat. Darul
Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatl i
împrtirea Sfântului Duh s fie cu voi cu toi.” 37
Pastoraia în scrierile ierarhului Nicolae Colan
Nicolae Colan, contient de rolul preotului în propovduirea
învturilor cretine, a dedicat multe dintre scrierile sale transmiterii
de învturi i sfaturi atât preoilor, cât i credincioilor, scrieri care
au fost adevrate modele de urmat mai ales de ctre preoi în
activitatea lor de pastoraie. Nicolae Colan îi sftuia cum s in
predici, cuvântri i discursuri cu diferite ocazii. Un interesant
material despre cum se alctuiete un discurs religios, din care se
poate inspira orice persoan care vrea s in o conferin, a fost
publicat de profesorul-rector Nicolae Colan în revista „Transilvania”,
în anul 1935. Articolul Cum se alctuete o conferin religioas se
adreseaz nu numai preoilor, ci i mirenilor luminai, datorit faptului
c el constatase o sete dup „învtura sfintei noatre Biserici i dup
înelepciunea Scripturilor sfinte” în rândul credincioilor. Marele
ierarh consider c primul pas în alctuirea unei asemenea conferine
îl constituie alegerea subiectului. Acesta trebuie s fie din domeniul
învturii i vieii cretineti, fiindc este totdeauna de actualitate i
37 Idem, Pastoral, în „Tribuna Ardealului”, Cluj, anul V, 1944, nr.1158/vineri, 3 noiembrie,
p. 2.
36
asigur un câmp larg de micare. Exist îns dou postulate care nu
pot fi nesocotite în alegerea temei: „ocazia sau prilejul cu care vorbim
i asculttorii crora ne adresm (la bunele lor fptuiri pe care vrem s
le încurajm sau la relele lor nravuri pe cari dorim s le
combatem)” 38
. Profesorul Colan crede c atunci când un confereniar
îi alege problema din alt cadru decât cel strict religios, „acest subiect
trebue ptruns i înfiat în lumina evangheliei, trebue tratat în duh
religios”. Dac se ine cont de aceste aspecte, orice confereniar îi
poate alege tema din oricare domeniu pentru a ine o conferin
religioas, deoarece „perspectiva în care aezi subiectul e totul”. În
privina tratrii subiectului, autorul recomand ca începerea
conferinei s fie fcut cu un fapt recent, cunoscut sau necunoscut
auditoriului, cu un citat din Sfânta Scriptur, sau cu o maxim
(proverb) celebr pentru captarea ateniei. Adevrurile prezentate
trebuie însoite de pilde concrete. El propune pilde din viaa cotidian,
din istoria bisericeasc-naional, din Biblie. Îns, subliniaz Nicolae
Colan, „nici literatura nu trebue lsat la o parte. Cci ea înc e viea,
ba chiar esen de viea”. Cu privire la concluzia conferinei,
ierarhul-condeier sugereaz ca, în cazul în care concluziile cuprind
îndemnuri, este bine ca învtura moral s nu fie formulat cu prea
muli ,,trebuie”, fiindc începe s miroas a ,,cod penal” i din aceast
pricin ea poate s nu-i ating scopul. Abordând problema limbajului
în care trebuie prezentat coninutul conferinei, prelatul militeaz cu
trie pentru folosirea în expunerea gândurilor i simirilor a unui
„graiu simplu”, dar fr meteahna banalitii i fr „potopul
«radicalelor»” care pot impresiona pe „vr’un semidoct pripit”
printre asculttorii cucernici, dar nu-i lumineaz i nu-i mulumete pe
acetia din urm. Autorul articolului susine i utilizarea unor cuvinte
cu „mireasm” arhaic, motivând acest fapt cu ideea c adevrurile
propovduite de Biseric vin de la Dumnezeu din venicie i dureaz-n
venicie, iar haina discursurilor politice de rspântie nu se potrivete
cu adevrurile religioase. Finalul subliniaz importana i eficiena
discursului rostit liber, ultimele rânduri dezvluind scopul articolului:
de a ajuta pe confereniar s evite anumite greeli i s se apropie mai
bine prin textul su de sufletul auditoriului: „Conferina religioas –
de altfel ca i celelalte conferine – e bine s fie rostit liber, nu citit.
Cuvântul liber e mai spontan, mai viu, mai comunicativ, mai intim; i
38 Idem, Cum se alctuete o conferin religioas, în „Transilvania”, Sibiu, anul
XLVI, 1935, nr. 5, p. 328.
37
merge mai la inim. […] Confereniarul – dac n’are suficient
rutin sau îndemânare în expunerea liber, dac deci nu este orator
nscut – s-i întocmeasc conferina în scris i s i-o învee «pe
de rost». i-atunci, paza bun îl ferete de primejdia rea. Ori s-i
pregteasc mcar o schi, dup care s se cluzeasc. Rostirea
conferinei se cade s trdeze convingere i evlavie i s fie fcut cu
însufleire – nu cu rigiditate academic sau cu moial soporifer.
Numai elanul sincer trezete elan. i niciri nu este el mai necesar
decât în domeniul misionarismului religios. Acest elan îns nu implic
exagerat gesticulaie de teatru, nici vr’o neobinuit exuberan de
flori stilistice. El se vdete mai ales în privirea confereniarului i în
modulaia vocii lui. Aceste îndrumri sumare n-au pretenia de a face
din cititorii lor nite meteri ai misionarismului religios – oratori
bisericeti. În zadar ar i avea-o. Cci dup cum nu poetica face
pe poei, nici retorica nu face pe oratori.” 39
Caleidoscop tematic în scrierile lui Nicolae Colan
În numeroasele scrieri publicistice ale lui Nicolae Colan o
caracteristic definitorie a textelor este diversitatea lor tematic. Fiind
teolog, a fost în primul rând un publicist bisericesc important, dar,
religioase sau laice, articolele sale – i a scris cam o mie! – au subiecte
variate, printre ele aflându-se acelea inspirate de viaa i faptele oamenilor
care au ajuns s fie modele demne de urmat. La loc de cinste se afl
marele ierarh ortodox Andrei aguna, „dttorul de legi i datini” cum
este numit de Colan i în articolul Pe urmele Mitropolitului Andrei
aguna. Autorul scoate în eviden i importana întemeierii gazetei
„Telegraful Român”, ziar care a aprut cu primul su numr la 3 ianuarie
1853, i care s-a dovedit a fi oglinda eparhiei, deoarece „«Telegraful
Român» a publicat articole referitoare la viaa Bisericii, la mersul colii,
la viaa politic, pastoralele, circularele i discursurile Mitropolitului,
cuvântrile ocazionale. N-a respins colaborarea scriitorilor de peste muni,
(...) ci chiar a contribuit la afirmarea unor tineri promovai pe temeiul
talentului lor: «Telegraful Român» public în numrul din 26 noiembrie
1870 «Dorina poetului», poezia de debut a lui Al. Macedonski, mai târziu
39 Ibidem, p. 329.
.
Nicolae Colan a scris articole laudative i despre scriitori
contemporani cu el, unul dintre cei pe care i-a apreciat în mod
deosebit fiind printele i scriitorul Ion Agârbiceanu, care a fost
srbtorit de lumea scriitoriceasc ardelean la împlinirea vârstei de
60 de ani. Episcopul Colan insist mai mult, în articolul Printele Ion
Agârbiceanu, pe opera literar, alctuit din câteva zeci de brouri i
volume de schie i nuvele, pentru c, în majoritatea lor, ni se
înfieaz viaa ardeleneasc, îndeosebi cea de la ar, în tot ce are ea
mai valoros i mai autentic. Autorul consider c stilul scrierilor
printelui Agârbiceanu este simplu i firesc, nicio fraz cutat, nicio
expresie silit nu izbete pe cititor. Cât despre grai, apreciaz c este
aezat ca i gândurile lui întotdeauna învluite în duhul cretinesc, atât
de potrivit unui scriitor care este preot. i cum scriitorul Agârbiceanu
fusese acuzat c este prea moralist, în finalul textului, filologul Colan
combate aceast idee: ,,Unii i-au i gsit, din pricina aceasta, meteahna c
e «moralist». De fapt nu e decât o aparen. Printele Agârbiceanu nu
dsclete pe nimeni, dea dreptul, în cuprinztoarea sa oper literar. Ci
are numai o anumit concepie despre via, concepie care-i are
temeliile sale în Evanghelia Domnului i în simpla omenie româneasc.
Ea se vdete în orice zmislire literar a autorului, dar în chip spontan, fr
calculele moralistului de profesie. Printele Agârbiceanu este una dintre
cele mai reprezentative figuri ale scrisului ardelenesc. De-aceea obtia
româneasc l-a srbtorit dup cuviin, bucur&ac