psh - exercitii

5/8/2018 PSH - exercitii - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/psh-exercitii 1/3

Umărul dureros simplu

Are la bază tendinita, bursita sau tenosinovita, putând prezenta, clinic, un stadiuacut care evoluează spre subacut, urmat de un stadiu terminal, apoi de vindecare.1. Stadiul acut necesită imobilizarea în poziţie de repaus cu braţul la 35—45° în abducţie,cu o pernă mică sub axilă şi susţinut de o eşarfă.

Se pot încerca contracţii izemetrice în membrul superior afectat, cu rezistenţă

opusă de mâinile asistentului, care face priză distală pe antebraţ sau chiar pe mână.Menţinând membrul superior nemişcat prin această priză distală, se cere contracţia(izometrică) a diverşilor muşchi ai umărului.

Deoarece datorită durerilor există tendinţa de a menţine umărul ridicat serecomandă aplicarea tehnicilor de relaxare bazate po izometrie: tehnica „relaxare-opuner:-" şi tehnica de „stabilizare ritmică". De preferinţă se, lucrează din decubit dorsal,mişcările contrate fiind de ante- şi retropulsie, ca şi de ridicare a umărului.2. Stadiul subacut permite începerea mobilizării scapulohumerale, dar prin mişcări pasive, apoi pasivo-active şi active asistate.

Nu se vor neglija exerciţiile pentru umărul propriu-zis, pentru facilitareamişcărilor în articulaţiile scapulotoracică şi acromioclaviculară. Primele mişcări pasive

pentru scapulohumerală sunt cele de tracţiune cu decoaptare. Mişcările active vor debuta prin realizarea schemei Kabat D1F, pentru a pregătide fapt activitatea pe schema D2F.

De mare valoare în acest stadiu sunt exerciţiile de relaxare a membrelor superioare şi spatelui, în general, şi a umărului afectat, în special, executate după metodaJacobson. 3. Stadiul terminal are ca obiective: refacerea forţei musculare, a stabilităţii şi mişcăriicontrolate a umărului. Sunt permise toate mişcările, accentul punându-se pe cele active curezistenţă pentru creşterea forţei musculare. Este permis şi exerciţiul izometric, dar acesta aduce prea puţin beneficiu kinetic pentru umărul dureros simplu.

Exerciţiile pentru refacerea stabilităţii şi controlului mişcării sunt foarte

importante.

Hidrokinetoterapia şi înotul terapeutic sunt metode larg utilizate în aceststadiu.

Umărul acut hiperalgic

De obicei are ca substrat o tendinită calcifiantă în puseu inflamator sau o migrarede elemente calcifiate în bursa subacromiodeltoidiană. Nu există în acest caz decât osingură atitudine kinetologică: imobilizarea absolută a braţului în abducţie de 70° şiuşoară flexie.

Umărul mixt

Este asocierea dintre un umăr dureros de origine tendinoasă, tendosinovitică sau bursitică şi o limitare a mişcării prin contractură musculară antalgică în rotatori, flexorisau abductorii umărului.

Kinetoterapia în general, se va începe cu programul indicat in cazul umăruluidureros simplu, faza subacută.Abordarea deficitului de mobilitate se va face separat pentru structurile necontractile şi pentru cele contractile.a) Recuperarea mobilităţii umărului prin abordarea structurilor necontractile(capsulearticulare, ligamente, tendoane)se realizează prin posturări, mobilizări pasive şiautopasive.



b) Recuperarea mobilităţii umărului prin abordarea structurilor contractile (muşchii),care sunt în contractură-retractură, se realizează în această fază prin :-mobilizare prin schema D1F, cu contrarezistenţă progresivă-promovarea mişcărilor prin aplicarea tehnicilor „hold-relax” şi „stabilizare ritmică" pemembrul superior afectat. - promovarea mişcărilor prin aplicarea tehnicii „relaxare-contracţie" se face în momentulîn care durerile aproape au dispărut.

Într-o etapă ulterioară se va trece la exerciţiile de creştere a forţei musculare pegrupele de muşchi care se dovedesc deficitare.Hidrokinetoterapia este larg indicată în umărul mixt şi poate fi aplicată chiar în

fazele iniţiale dureroase. Apa caldă are un bun efect calmant, antalgic, permiţânddesfăşurarea mobilizărilor umărului.

Umărul blocat

Blocarea aceasta are ca substrat capsulita retractilă şi se caracterizează, în primulrând, prin limitarea marcată a mobilităţii umărului,.

Kinetoterapia umărului blocat începe de fapt prin kinetoprofilaxia lui :

-posturarea corectă a umărului inflamat în abducţie-rotaţie externă-flexie de braţ ;-mobilizarea precoce şi regulată a membrului superior la cei predispuşi să facă o periartrită.-imobilizarea prelungită atrage scăderi importante ale forţei musculare, motiv pentru carese va pune un accent deosebit pe exerciţiile de creştere a forţei-aplicarea prelungită de căldură pe umăr (inclusiv în axilă) înaintea începerii exercitiilor contribuie la obţinerea unor rezultate şi mai bune ale kinetoterapiei;-un loc important trebuie acordat terapiei ocupaţionale.

Umărul pseudoparalitic

Are la bază perforarea, ruptura de diverse grade a manşonului rotatorului, apărutăde obicei pe un fond degenerativ (tendinoze), dar putând fi semnalată şi la tineri, după untraumatism.Obiective:-prevenirea trecerii spre o capsulită retractilă care să compromită orice mobilizare,inclusiv mobilizarea pasivă ;-recuperarea unei forţe musculare cât mai bune ;-învăţarea unor mişcări compensatoare.

În funcţie de gradul de ruptură tendinoasă, ca şi de prezenţa durerii, există douătipuri de recuperare funcţională :1. Recuperarea fără atelă.

În primele 10—15 zile se vor face următoarele exerciţii, care nu trebuie să fie însăsolicitante :-exerciţii pentru mobilizarea întregului umăr (-exerciţii dinamice pe coloana cervicală pentru mobilizare şi izometrice pentru tonifieremusculară, se va insista pe alungirea în axa gâtului, cu coborârea umerilor -toate exerciţiile pentru cot şi mână ;-exerciţii de relaxare a membrului superior respectiv, cefei, umărului (Jacobson)-exerciţii pasive de mobilizare a braţului ;-exerciţii izometrice pentru deltoid.

În următoarele două săptâmâni se creşte uşor solicitarea.



După 4 săptâmâni exerciţiile devin mai solicitante, astfel încât: se intensificăexerciţiile active asistate, punându-se accent pe mişcarea activăSe execută: exerciţii din zona înaltă, de deasupra „punctului de trecere": se duce braţul lazenit şi se coboară până la„punctul de trecere",fiind menţinut de mâna kinetoterapeutului, braţul este purtat pasiv prin zona „punctului de trecere" ;-exerciţii de retropulsie, ducând mâna la spate, cât mai sus pe coloana vertebrală-exerciţii active pe toată amplitudinea de mişcare, intervenind însă ajutorul kineto-

terapeutului la „punctul de trecere"-hidrokinetoterapia are indicaţii prioritare.În perioada de refacere funcţională, când toate mişcările active au devenit

posibile, accentul se va pune pe :-exerciţii de tonifiere musculară, statice şi dinamice cu rezistenţă, evitând „punctul detrecere"-execiţii pentru stabilitate şi mobilitatea controlată2. Recuperarea pe atelă în poziţie înaltă a braţului se utilizează în cazuri mai severe, curupturi mari, care determină dureri şi impotenţă funcţională marcată.

În primele 10-14 zile nu se solicită scapulohumerala, indicându-se :-exerciţii ale cotului şi mâinii de pe atelă

-exerciţii pentru coloana cervicală-exerciţii de mobilizare activă a întregului umăr cu braţul pe atelă-exerciţii statice (izometrice) ale umărului-exerciţii respiratorii-contracţii statice ale deltoidului.

În următoarele 4 săptămîni începe o perioadă de întreţinere funcţională aumărului, fără să se solicite zona lezionată :-exerciţii de mobilizare pasivă de la nivelul atelei spre zenit-exerciţii fără atelă, dar cu braţul menţinut la nivelul respectiv de către kinetoterapeut,care va realiza mişcări pasive de la acest nivel spre zenit şi spre poziţia joasă, cu braţul pelângă corp

-poate fi utilizată terapia ocupaţională.

psh - exercitii

Documents