Pseudopodele sunt prelungiri temporare ale plasmalemei (care antrenează și citoplasma subiacentă), realizate prin intervenția microfilamentelor.

Într-o zonă a celulei rețeaua de actină se dezorganizează (inclusiv rețeaua corticală) => plasmalema se deformează local sub forma unei evaginări în care se scurge și citoplasma subiacentă = pseudopod. Acesta se extinde până când actina se reasamblează într-o rețea => pseudopodul se stabilizează și se atașează la substrat. Microfilamentele din partea opusă formării pseudopodului (și deci sensului deplasării) interacționează cu miozina determinând contracția celulei în această regiune => citoplasma este împinsă („stoarsă”) în pseudopodul fixat de substrat => celula se trage în zona unde s-a atașat pseudopodul.

Amibele nu sunt singurele celule care se deplasează prin târâre, ci și unele celule din corpul animalelor: unele leucocite și alte tipuri celulare. Pseudopodele se formează și în procesul de fagocitoză.