Plasma, mediul lichidian al sangelui, are în componenta sa apa în proportie de aproximativ 90% si substante solvite organice si anorganice în proportie de 10%. Substantele organice sunt azotate si neazotate iar cele anorganice sunt reprezentate de electroliti si oligoelemente. Dintre toate substantele solvite, proteinele plasmatice reprezinta principalul constituent (8%) si îndeplinesc roluri variate.

1.ROLURILE PROTEINELOR PLASMATICE

Importanta proteinelor plasmatice reiese din numeroasele functii pe care acestea le îndeplinesc:

Suport plastic si nutritiv pentru tesuturi, unele proteine fiind preluate si utilizate de catre celule pentru sinteza unor constituenti proprii;

Transportul unor compusi:- hormoni: de exemplu, prealbumina (TBPA) transporta tiroxina (T4), transcortina transporta cortizol;- vitamine: de exemplu, transcobalamina transporta vitamina B12;- metale: de exemplu, ceruloplasmina transporta cuprul; transferina transporta fierul;- lipide: de exemplu, α2-lipoproteina si β-lipoproteina transporta lipide;- medicamente si metaboliti: albumina leaga acidul acetilsalicilic, lidocaina si diazepamul.

Rol de enzime:- unele enzime sunt active la nivel plasmatic: de exemplu, renina degradeaza angiotensinogenul în angiotensina, plasmina degradeaza fibrina;- alte enzime doar tranziteaza plasma: ASAT (aspartat aminotransferaza), ALAT (alanin aminotransferaza), FA (fosfataza alcalina), LDH (lacticodehidrogenaza), CK (creatinkinaza).

Proteine plasmaticePage 1

Rol de hormoni: de exemplu, insulina, hormonul de crestere (STH), glucagonul, prolactina sunt polipeptide;

Intervin în procesul de coagulare (factorii plasmatici ai coagularii sunt proteine) si în fibrinoliza (plasminogenul este proteina);

Intervin în apararea organismului: imunoglobulinele (IgA, IgG, IgM, IgE, IgD) si complementul (factorii C3 si C5) sunt proteine;

Intervin în echilibrul acido-bazic prin sistemul tampon al proteinatilor;

Asigura presiunea coloid-osmotica , contribuind la mentinerea volumului sanguin si realizarea schimburilor transcapilare;

Influenteaza vâscozitatea si densitatea sângelui; Influenteaza viteza de sedimentare a hematiilor (VSH-ul).

2.EXPLORAREA PROTEINELOR PLASMATICE

Datorita rolului fiziologic deosebit pe care îl au si modificarii concentratiei lor în diferite stari patologice, explorarea proteinelor plasmatice este foarte utila si consta în determinarea proteinemiei si a concentratiei diferitelor fractiuni proteice plasmatice.

2.1. DETERMINAREA CONCENTRAIEI PROTEINELOR PLASMATICE (VALORI ABSOLUTE)

2.1.1. DETERMINAREA PROTEINEMIEI

DEFINITIE. Proteinemia reprezinta concentratia totala a proteinelor în plasma sanguina,exprimata în g/l sau g% (g/dl).TEHNICI DE DOZARE. Se foloseste sânge recoltat pe anticoagulant utilizând urmatoarele metode:

Metoda biuretului: proteinele si peptidele în prezenta ionului de cupru, în solutie alcalina, formeaza un complex de

Proteine plasmaticePage 2

culoare violeta a carui extinctie se citeste ulterior spectroscopic determinându-se concentratia proteica;

Metoda refractometrica: se determina indicele de refractie al serului dupa tratarea cu acid acetic si ulterior dupa coagularea proteinelor prin încalzire, diferenta dintre cele doua determinari reprezentând concentratia proteinelor;

VALORI NORMALE. Proteinemia variaza între 5,5 – 8 g% sau 55 – 80 g/l. Valoarea normala este mentinuta prin mecanisme complexe, fiind rezultatul unui echilibru dinamic între procesele de sinteza, în principal la nivel hepatic si intestinal, si cele de utilizare din diferite organe.

MODIFICARI PATOLOGICE Scaderea proteinemiei sub 5,5 g% se numeste

hipoproteinemie. Cauze:- Administrarea intravenoasa de lichide in cantitati excesive (scadere relativa);- Aport insuficient (înfometare, malnutritie protein-calorica);- Malabsorbtie intestinala (enteropatie exudativa, rezectii de intestin subtire);- Sinteza defectuoasa la nivel hepatic (afectiuni hepatice cronice);- Catabolism proteic excesiv (neoplasme, hipertiroidism);- Pierderi de proteine pe cale:- digestiva (enteropatia exudativa, boala Crohn);- cutanata (plamoragiile din arsurile severe si extinse ca suprafata);- renala (glomerulonefrite, sindrom nefrotic).

Cresterea proteinemiei peste 8 g% se numeste hiperproteinemie. Cauze:

- Deshidratare severa (crestere relativa);- Mielomul multiplu (transformarea maligna a limfocitelor B);- Macroglobulinemia Waldenström (proliferare maligna a limfocitului B care secreta IgM).

2.1.2. DETERMINAREA CONCENTRATIEI PRINCIPALELOR FRACTIUNIPROTEICE

Proteine plasmaticePage 3

Principalele fractiuni proteice au urmatoarea concentratie plasmatica normala:

Albuminemia: 3,5 - 5,5 g% sau 35 – 55 g/l; Globulinemia: 2 - 3,5 g% sau 20 – 35 g/l; Fibrinogenemia: 2 – 4 g/l.

Raportul albumine/globuline are valoarea normala 1,5 - 2.

2.2. DETERMINAREA CONCENTRATIEI FRACTIUNILOR PROTEICEPLASMATICE (VALORI RELATIVE)

2.2.1. ELECTROFOREZA PROTEINELOR PLASMATICE (ELFO)

PRINCIPIU. Se bazeaza pe migrarea fractiunilor proteice în câmp electric, în functie de greutatea moleculara si încarcatura electrica, la un pH dat.TEHNICI DE DOZARE

ELFO pe hârtie de filtru – serul migreaza pe o banda de hârtie de filtru, obtinându-se o electroforegrama. Aceasta reprezinta o succesiune de 5 zone ce corespund celor 5 fractiuni proteice plasmatice majore. Marimea zonei si intensitatea culorii sunt direct proportionale cu cantitatea de proteine din fiecare fractiune

ELFO pe gel de agaroza - proteinele migreaza în gelul de agaroza spre anod în functie de masa moleculara si dupa câteva operatii de colorare, decolorare si uscare se obtine un film care se introduce într-un densitometru pentru citire

REZULTATEPrin ambele metode se obtine un grafic cu ajutorul caruia, fie prin calcule (în cazul electroforezei pe hârtie de filtru), fie automat (la electroforeza pe gel de agaroza), rezulta proteinograma.VALORI NORMALEDenumire Valori absolute (g/l) Valori relative (%)Albumine 35 – 55 50 - 60

Proteine plasmaticePage 4

_1-globuline 2 – 4 4,2 - 7,2_2-globuline 5 – 9 6,8 - 12_-globuline 6 – 11 9,3 - 15

-globuline 7 – 17 13 - 23VARIATII PATOLOGICE. Modificarile concentratiei proteinelor plasmatice sau a diverselor fractiuni se încadreaza în câteva tipuri de disproteinemie :

Inflamatia acuta (exemplu: abcesul dentar, panaritiul) Inflamatia cronica (exemplu: tuberculoza) Hipogamaglobulinemia Sindromul nefrotic (pierdere urinara de proteine de peste

3,5g/24h) Enteropatia exsudativa (pierdere de proteine la nivel

intestinal) Afectiuni hepatice cronice (ciroza hepatica) Paraproteinemia (hipergamaglobulinemia)

2.2.2. IMUNOELECTROFOREZA PROTEINELOR PLASMATICEPRINCIPIU

Se bazeaza pe separarea electroforetica în gel de agar a proteinelor din ser, cuplata cu difuzarea perpendiculara pe axa de migrare a unui imunoser poli- sau monovalent. Imunoserurile au proprietatea de a reactiona specific cu una sau mai multe din componentele specifice din plasma de cercetat. Reactia antigen-anticorp între antigenul plasmatic si imunoser (anticorpi), seevidentiaza prin aparitia unor arcuri de precipitare ce pot fi colorate, permitând identificarea mai multor fractiuni proteice plasmatice

3.CALCULAREA PRESIUNII COLOID-OSMOTICE (ONCOTICE) A PLASMEI

Proteine plasmaticePage 5

DEFINITIE. Presiunea coloid-osmotica (p) este presiunea data de proteinele plasmatice, în special de albumine, care se calculeaza dupa formula:πp = 5,5 ×Albumine (g%) + 1,4 ×Globuline (g%)VALOAREA NORMALA. Presiunea coloid-osmotica (p) a plasmei are valoarea normala de 25 – 30 mm Hg.

IMPORTANA. Presiunea coloid-osmotica (p) este foarte importanta în schimburile transcapilare, reprezentând forta care se opune filtrarii (la capatul arterial) si care favorizeaza reabsorbtia (la capatul venos). Scaderea concentratiei proteinelor sub 5,5 g% determina scaderea p cu producerea edemelor hipoproteice

Proteine plasmaticePage 6