propunerile coaliției pentru dezvoltarea româniei la …...contravențional fără a se avea în...
TRANSCRIPT
1
10 octombrie 2019
Propunerile Coaliției pentru Dezvoltarea României la forma actuala a Ordonanței de urgență privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul protecției consumatorilor
# Forma din proiect Forma propusa Motivare
1
Art. 2, pct. 12. pagubă - prejudiciul creat
consumatorului prin utilizarea unui produs
periculos/neconform sau a unui produs cu defecte,
cel creat de servicii necorespunzătoare furnizate
de prestator, precum si pagubelele colaterale
cuantificabile. Prejudiciul poate fi material,
vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii,
precum şi pierderea vieţii. În cazul utilizării unui
produs cu defecte, se consideră pagubă
deteriorarea sau distrugerea oricărui bun, altul
decât produsul cu defecte, cu condiţia ca bunul
respectiv să fie în mod normal destinat folosinţei
sau consumului privat şi să fi fost folosit de
persoana prejudiciată pentru uz sau consum
personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică
de 200 lei;
Art. 2, pct. 12. pagubă - prejudiciul creat
consumatorului prin utilizarea unui produs
periculos/neconform sau a unui produs cu defecte
sau cel creat de servicii necorespunzătoare
furnizate de prestator, precum si pagubelele
colaterale cuantificabile. Prejudiciul poate fi
material, vătămarea integrităţii corporale sau a
sănătăţii, precum şi pierderea vieţii. În cazul
utilizării unui produs cu defecte, se consideră
pagubă deteriorarea sau distrugerea oricărui bun,
altul decât produsul cu defecte, cu condiţia ca
bunul respectiv să fie în mod normal destinat
folosinţei sau consumului privat şi să fi fost folosit
de persoana prejudiciată pentru uz sau consum
personal, iar valoarea pagubei să nu fie mai mică
de 200 lei;
Actualmente, la nivelul legislației din
România, nu există definit conceptul de
„pagube colaterale”. Prin urmare, în situația
în care va trebui determinată întinderea
acestora, va exista elementul arbitrar care
poate genera abuzul de drept atât din punct
de vedere al consumatorilor, cât și al
agenților economici. In plus, Codul Civil (a se
vedea art. 1385) deja ofera cadrul juridic
necesar pentru repararea oricarui prejudiciu,
noua reglementare nefiind de natura a
clarifica prevederile existente, ci putând
duce la litigii/diferende intre parti.
In consecinta, solicitam eliminarea sintagmei
de “pagube colaterale” din cuprinsul
prezentului articol, precum si din restul
proiectului de OUG privind modificarea si
completarea unor acte normative din
domeniul protectiei consumatorilor.
2
2
Art. 2, pct. 31. abatere repetată – încălcarea
dispozițiilor legale din domeniul protecției
consumatorilor, conform cazierului
contravențional;
Art. 2, pct. 31 abatere repetată - încălcare săvârșită
de operatorul economic în termen de 6 luni de la
expirarea termenului legal prevăzut pentru
contestarea actului de constatare și sancționare a
faptei sau, după caz, de la rămânerea definitivă a
hotărârii judecătorești de respingere a Plângerii
contravenționale formulate împotriva actului de
constatare și sancționare emis de organele de
control, față de aceeași faptă, sancționată de
aceeași dispoziție legală aplicabilă în materia
protecției consumatorilor.
Noțiunile utilizate sunt foarte generale, ceea
ce va crea dificultăți în aplicarea legii
conform principiilor din materia răspunderii
contravenționale (ne referim aici în mod
special la ”dispozițiile legale din domeniul
protecției consumatorilor”, care vor
fundamenta constatarea unei abateri pentru
orice pretinsă încălcare a oricăror dispoziții
legale dintr-un cadru legal atât de vast,
indiferent care a fost prima faptă pretins
contravențională constatată). În ceea ce
privește cazierul contravențional,
considerăm că prezenta inițiativă nu se
poate constitui într-un cadru suficient și
oportun pentru reglementarea unei astfel de
instituții, astfel încât propunem eliminarea
oricăror referiri la acest cazier
contravențional din prezentul proiect,
urmând ca această instituție să facă obiectul
unei inițiative legislative distincte, ce va fi
derulată cu prudență și atenție și unde se va
avea în vedere, în mod special, necesitatea
asigurării respectării principiului prezumției
de nevinovăție (precum și alte principii
esențiale, fiind cunoscut faptul că domeniul
contravențional utilizează aceleași principii
de bază existente în materie penală). După
cum se cunoaște, un act administrativ emis
3
de către ANPC în aplicarea unei sancțiuni
și/sau măsuri în sarcina unui operator
economic față de care se reține o pretinsă
încălcare a prevederilor legale aplicabile în
domeniul protecției consumatorilor poate fi
atacat, în fața instanței de judecată
competente, de către operatorul economic
sau alte persoane interesate prevăzute de
lege, persoana fizică sau juridică față de care
s-a aplicat sancțiunea administrativă
beneficiind, până la momentul pronunțării
unei hotărâri judecătorești definitive, de
beneficiul prezumției de nevinovăție (un
argument rezidând și în efectul suspensiv
recunoscut de lege al unei plângeri
contravenționale îndreptate împotriva unui
proces-verbal de constatare și sancționare a
contravenției). Mai mult decât atat, există
foarte multe aspecte esențiale care nu sunt
lămurite prin prezenta propunere, dintre
care putem aminti aspecte ce țin de: cine
gestionează acest cazier administrativ? cine
are acces la datele acestui cazier? care este
modalitatea de introducere, rectificare,
eliminare a informațiilor din cazier? În timp
ce înțegelem rațiunea ce fundamentează
dorința instituirii unui astfel de cazier,
considerăm că ar trebui făcută o analiza
complexă, putându-se pleca de la o paralelă
4
cu reglementarea cazierului judiciar.
Totodată, se impune a fi avute în vedere
proiectele legislative existente la nivelul
Uniunii Europene în materia sancțiunilor
aplicabile pentru încălcări în domeniul
protecției consumatorilor (a se vedea New
Deal for Consumers), neputându-se
reglementa această instituție a cazierului
contravențional fără a se avea în vedere (în
scopul corelării cu) mecanismele
sancționatorii propuse spre adoptare la
nivelul Uniunii Europene.
3
Art. 2, pct. 32. cifră de afaceri - cuprinde totalitatea
veniturilor din vânzarea mărfurilor și produselor,
executarea lucrărilor și prestarea serviciilor
realizată în anul financiar anterior sancționării
faptei, aferente tipului de activitate sancționat;
pentru instituţiile de credit şi alte instituţii
financiare, cu suma veniturilor, după deducerea
impozitelor şi a taxelor legate direct de acestea;
Art. 2, pct. 32. cifră de afaceri - cuprinde totalitatea
veniturilor din vânzarea mărfurilor și produselor,
executarea lucrărilor și prestarea serviciilor
realizată în anul financiar anterior sancționării
faptei, aferente tipului de activitate sancționat,
după deducerea impozitelor şi a taxelor legate
direct de acestea; pentru instituţiile de credit şi
alte instituţii financiare cuprinde suma veniturilor,
În scopul asigurării unității de tratament a
operatorilor economici.
4
Art. 7. - (1) Operatorii economici sunt obligaţi:
a) producătorii: - să pună pe piaţă numai produse
sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd,
acestea să fie testate şi/sau certificate; - să pună
pe piaţă numai produse care respectă condiţiile
prescrise sau declarate; - să oprească livrările,
respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la
Art. 7. - (1) Operatorii economici sunt obligaţi:
a) producătorii: - să pună pe piaţă numai produse
sigure şi, dacă actele normative în vigoare prevăd,
acestea să fie testate şi/sau certificate; - să pună
pe piaţă numai produse care respectă condiţiile
prescrise sau declarate; - să oprească livrările,
respectiv să retragă de pe piaţă şi/sau de la
Propunem eliminarea interesului economic
datorita neclaritatii.
Consideram ca nu este justificată
menționarea „interesului economic al
consumatorilor”. Scopul acestui articol este
de a oferi protecție persoanelor fizice în
legătură cu aspecte care țin de o eventuală
5
consumatori produsele la care organele abilitate
ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea
caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar
putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori
interesul economic al consumatorilor, dacă această
măsură constituie singurul mijloc prin care se pot
elimina neconformităţile respective sau limita
pentru a limita eventualele prejudicii/pagube; - să
asigure atât pe durata de fabricaţie, cât şi după
scoaterea din programul de fabricaţie, pentru
perioada cel puţin egală cu durata medie de
utilizare, calculată de la data vânzării ultimelor
produse, direct sau prin terţi abilitaţi, piesele de
schimb aferente şi service-ul necesar produselor
de folosinţă îndelungată; - să folosească în
activitatea de producţie şi depozitare spaţii
corespunzătoare. b) distribuitorii/comercianții: - să
se asigure că produsele oferite spre comercializare
sunt sigure şi respectă condiţiile prescrise sau
declarate; - să nu comercializeze produse despre
care deţin informaţii sau consideră că pot fi
periculoase; - să anunţe, imediat, autorităţile
publice competente, precum şi producătorul
despre existenţa pe piaţă a oricărui produs de care
au cunoştinţă că este periculos; - să retragă de la
comercializare produsele la care organele abilitate
de lege au constatat că nu îndeplinesc
caracteristicile prescrise sau declarate, dacă
aceasta constituie singurul mijloc prin care se pot
consumatori produsele la care organele abilitate
ori specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea
caracteristicilor prescrise, declarate sau care ar
putea afecta viaţa, sănătatea, securitatea ori
interesul economic al consumatorilor, dacă această
măsură constituie singurul mijloc prin care se pot
elimina neconformităţile respective sau limita
eventualele prejudicii/pagube; - să asigure în
beneficiul consumatorilor, contra cost, atât pe
durata de fabricaţie, cât şi după scoaterea din
programul de fabricaţie, pentru perioada cel puţin
egală cu durata medie de utilizare, calculată de la
data vânzării ultimelor produse, direct sau prin
terţi abilitaţi, piesele de schimb aferente şi service-
ul necesar produselor de folosinţă îndelungată; - să
folosească în activitatea de producţie şi depozitare
spaţii corespunzătoare. b)
distribuitorii/comercianții: - să se asigure că
produsele oferite spre comercializare sunt sigure şi
respectă condiţiile prescrise sau declarate; - să nu
comercializeze produse despre care deţin
informaţii sau consideră că pot fi periculoase; - să
anunţe, imediat, autorităţile publice competente,
precum şi producătorul despre existenţa pe piaţă a
oricărui produs de care au cunoştinţă că este
periculos; - să retragă de la comercializare
produsele la care organele abilitate de lege au
constatat că nu îndeplinesc caracteristicile
prescrise sau declarate, dacă aceasta constituie
vătămare a vieții/sănătății acestora.
Conceptul de interes economic este unul
general și vag, neavând o aplicabilitate
practică în cazul de față.
In plus, se impune efectuarea unei distinctii
clare intre obligatia de a asigura piese de
schimb si service pe durata medie de
utilizare a unui produs si obligatia de
garantie, conform prevederilor Legii nr.
449/2003.
6
elimina neconformităţile respective; - să asigure
condiţiile tehnice stabilite de producător pe timpul
transportului, manipulării, depozitării şi desfacerii
produselor;
singurul mijloc prin care se pot elimina
neconformităţile respective; - să asigure condiţiile
tehnice stabilite și comunicate de către producător
pe timpul transportului, manipulării, depozitării şi
desfacerii produselor;
5
Art. 7 alin. 2) Operatorii economici sunt obligaţi sa
acorde despagubiri consumatorilor pentru
pagubele suferite, inclusiv pentru cele colaterale
cuantificabile, pe baza documentelor doveditoare
mentionate in cadrul procesul verbal de constatare
a contraventiei
Art. 7 alin. 2) Operatorii economici sunt obligaţi sa
acorde despagubiri consumatorilor pentru
pagubele suferite, inclusiv pentru cele colaterale
cuantificabile, pe baza documentelor doveditoare
mentionate in cadrul procesul verbal de constatare
a contraventiei
Stabilirea unui prejudiciu trebuie sa se
faca pe baza de probe administrate de
ambele parti, nu doar de o parte
(documentele prezentate de consumator)
iar aceste probe trebuie sa fie administrate
la nivelul unei instante de judecata, cu
respectarea principiului contradictorialitatii
astfel cum este acesta consacrat de
prevederile Codului de Procedura Civila. In
plus, un agent constator este posibil sa nu
aiba cunostintele necesare pentru a evalua
corect si complet legatura cauzala dintre
fapta si existenta/cuantificarea prejudiciului,
cu eliminarea oricaror altor factori
independenti de fapta/actiunea
comerciantului. Pentru toate aceste motive
cadrul juridic existent plaseaza aceasta
atributie la instanta de judecata astfel incat
sa se poata administra, de catre ambele
parti, probatoriu de care dispun. Mai mult,
exista deja reglementata o astfel de obligatie
in cadrul prevederilor Codului Civil (a se
7
vedea art. 1357 Cod Civil) care instituie (i) o
obligatie generala de despagubire pentru
prejudiciul cauzat printr-o fapta ilicita
precum si (ii) criteriile pentru determinarea
vinovatiei celui responsabil de respectivul
prejudiciu. Totodata, in cadrul art. 9 exista
deja o obligatie generala de despagubire,
intinderea prejudiciului urmand a fi
determinata de instanta de judecata
conform normelor de drept civil.
6
Art. 7 alin. 3 Operatorii economici sunt obligați să
răspundă reclamațiilor
consumatorilor în maxim 48 de ore, de la primirea
acestora.”
Art. 7 alin. 3 Operatorii economici sunt obligați să
răspundă reclamațiilor
consumatorilor în maxim 30 de zile, de la primirea
acestora, sau in conditiile legii speciale care
reglementeaza activitatea operatorilor. Daca
soluționarea aspectelor reclamate de consumator
impun prelungirea termenului initial, inainte de
expirarea acestuia consumatorul va fi informat cu
privire la prelungirea termenului cu o noua
perioada de cel mult 30 de zile.”
Pentru a se aduce prevederile propuse în
linie cu reglementările în materia soluționării
petițiilor.
7
Art.9 Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe
piaţă numai produse sau servicii care corespund
caracteristicilor prescrise sau declarate, să se
comporte în mod corect în relaţiile cu
consumatorii, să nu folosească practici comerciale
abuzive, de a despaguri consumatorii pentru
pabubele produse, inclusiv pentru cele colaterale.”
Art.9 Operatorii economici sunt obligaţi să pună pe
piaţă numai produse sau servicii care corespund
caracteristicilor prescrise sau declarate, să se
comporte în mod corect în relaţiile cu
consumatorii, să nu folosească practici comerciale
abuzive, de a despaguri consumatorii pentru
pagubele produse, inclusiv pentru cele colaterale.”
A se vedea comentariile de mai sus cu privire
la necesitatea eliminării referirilor la
instituția pagubelor colaterale, aceasta
nefiind reglementată în dreptul civil și
conducând astfel la lipsa de claritate și
previzibilitate în aplicarea legii.
8
Totodată, despagubirea pentru prejuidicii
create este un principiu de drept, in masura
in care sunt indeplinite conditiile raspunderii
civile delictuale.
8
Art. 10
b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a
clauzelor contractuale, indicarea exactă a
preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de
garanţie, a
parametrilor tehnici, cantitativi şi calitativi, precum
şi orice alte informaţii considerate esenţiale;
dovada celor stabilite între părţi se realizează de
către operatorul economic în forma scrisă,
asumată de către consumator. Lipsa dovezii va
conduce la interpretarea în favoarea
consumatorului, cu respectarea diligenței
profesionale.”
Art. 10
b) de a beneficia de o redactare clară şi precisă a
clauzelor contractuale, indicarea exactă a
preţurilor şi tarifelor şi, după caz, a condiţiilor de
garanţie, a
parametrilor tehnici, cantitativi şi calitativi, precum
şi orice alte informaţii considerate esenţiale;
dovada celor stabilite între părţi se realizează de
către operatorul economic în forma scrisă,
asumată de către consumator. Lipsa dovezii va
conduce la interpretarea în favoarea
consumatorului, cu respectarea diligenței
profesionale după caz;
Suplimentar comentariilor de mai sus,
adăugam si faptul că se impune eliminarea
mențiunii ce consacră obligativitatea unei
forme scrise ad probationem prin raportare
la orice angajamente asumate de către un
operator economic față de un consumator.
Acolo unde este cazul (exemplul
certificatului de garanție comercială – Legea
nr. 449/2003), legiuitorul a impus cerința
furnizării informaților pe suport durabil.
Anumite clauze sunt impuse de legislatia
speciala si/sau regulamentele europene si
nu pot fi negociate, acestea fiind incluse in
clauze standard. Este necesara detalierea
intelegerii autoritatii asupra notiunii de
"asumat de consumator" pentru
interpretarea unitara a acestei dispozitii. In
acelasi timp, prevederea ignora dispozitiile
Codului Civil, care permite contractele de
adeziune dar si folosirea de "clauze externe"
care nu trebuie semnate.
9 După articolul 15 se introduce un nou articol,
articolul 151 cu următorul cuprins: „Art.151 (1)
Art.151 Propunerea de la alin (1) are in vedere
corelarea textului cu propunerile si
9
Persoanele împuternicite conform art. 54 să
constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile
prevăzute de prezenta ordonanţă vor stabili odată
cu sancţiunea şi măsuri de remediere sau, dacă
acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea
contravalorii bunurilor sau serviciilor, după caz,
precum si valoarea pagubelor ce vor fi restituite
catre consumator.
(2) In cazul contractelor prin care sunt afectate
interesele mai multor consumatori, masurile de
remediere sau restituirea contavalorii serviciilor se
vor dispune pentru intreg portofoliul de
consumatori al operatorului economic afectati de
nerespectarea actului normativ prin contraventia
savarsita.”
(1) Persoanele împuternicite conform art. 54 să
constate contravenţiile şi să aplice sancţiunile
prevăzute de prezenta ordonanţă vor stabili odată
cu sancţiunea şi măsuri de remediere sau, dacă
acest lucru nu este posibil, înlocuirea ori restituirea
contravalorii bunurilor sau serviciilor, după caz.
precum si valoarea pagubelor ce vor fi restituite
catre consumator.
(2) In cazul contractelor prin care sunt afectate
interesele mai multor consumatori, masurile de
remediere sau restituirea contavalorii serviciilor se
vor dispune pentru intreg portofoliul de
consumatori al operatorului economic afectati de
nerespectarea actului normativ prin contraventia
savarsita.
comentariile de la art. art. 7 alin 2 si art. 2
pct 12. Propunem eliminarea prezentului
alineat avand in vedere faptul ca stabilirea
unui prejudiciu trebuie sa se faca pe baza de
probe administrate de ambele parti, iar
aceste probe trebuie sa fie administrate la
nivelul unei instante de judecata, cu
respectarea principiului contradictorialitatii
astfel cum este acesta consacrat de lege.
Precizam de asemenea faptul ca la art. 9
exista o prevedere in acest sens; In plus
Codul Civil ofera cadrul juridic necesar
pentru repararea oricarui prejudiciu, noua
reglementare nefiind de natura a clarifica
prevederile existente, ci putând duce la
litigii/diferende intre parti.
Referitor la propunerea de eliminare de la
alin. 2, o sanctiune cu aplicabilitatea
generala, la nivelul intregii tari ar putea fi
dispusa de ANPC numai prin structurile de la
nivel central, respectiv prin ordin la
Presedintelui institutiei, intrucat echivaleaza
cu o masura de incetare a practicii. O astfel
de masura se poate dispune doar prin Ordin
al Presedintelui ANPC. Competenta
materiala de control si aplicare a sanctiunilor
pentru comisariatele regionale/locale este
limitata la regiune/localitatea stabilita
10
conform Statutului si Regulamentului de
organizare si functionare al ANPC.
Extinderea aplicarii masurilor dispuse prin
procesele-verbale de constatare a
contravenţiei la nivelul tuturor punctelor de
lucru ale operatoriului economic ar echivala
cu acordarea comisarului regional a
competentelor de aplicare a sanctiunilor la
nivel central, substiuindu-se Presedintelui
ANPC.
10
Articolul 20 alineat 1 se modifică și va avea
următorul cuprins: „(1)
Producătorul/Importatorul/Distribuitorul/Vanzator
ul trebuie să informeze despre denumirea
produsului, denumirea şi/sau marca
producătorului, cantitatea şi, după caz, termenul
de valabilitate/data de minimă durabilitate sau
data-limită de consum/data durabilităţii minimale,
durata medie de utilizare, principalele caracteristici
tehnice şi calitative, compoziţia, aditivii folosiţi,
despre eventualele riscuri previzibile, modul de
utilizare, manipulare, transport, depozitare,
conservare sau păstrare, despre contraindicaţii.”
Articolul 20 alineat 1 Operatorul economic caruia
ii revine responsabilitatea legala pentru
informarea consumatorilor cu privire la produse
asigura existenta si acuratetea informatiilor
referitoare la produse in conformitate cu
legislatia speciala aplicabila sau, în lipsa unor
astfel de prevederi, acesta trebuie să informeze
consumatorii despre denumirea produsului,
denumirea şi/sau marca producătorului, cantitatea
şi, după caz, termenul de valabilitate/data de
minimă durabilitate sau data-limită de
consum/data durabilităţii minimale, durata medie
de utilizare, principalele caracteristici tehnice şi
calitative, compoziţia, aditivii folosiţi, despre
eventualele riscuri previzibile, modul de utilizare,
manipulare, transport, depozitare, conservare sau
păstrare, despre contraindicaţii; in situatia în care
reglementări speciale aplicabile față de
Pentru a se reglementa situațiile în care o
anumită categorie de produs/serviciu se
bucură de o reglementare specială care
stabilește și conținutul obligației de
informare a consumatorului final în
comercializarea produsului / prestarea
serviciului (spre exemplu, legislația aplicabilă
produselor alimentare, în materia produselor
nealimentare, există cadru legal specific
pentru categorii variate de produse, dintre
care amintim produsele cosmetice,
detergenți).
11
categoriile de produs stabilesc alte informații
obligatorii ce trebuie furnizate consumatorilor
prin ambalaj/etichetă sau alte documente
însoțitoare ale produsului, se vor aplica aceste
reglementari speciale, chiar și atunci când acestea
instituie obligativitatea furnizării unui volum mai
redus de informații față de prevederile prezentei
ordonanțe.
11
Nu se formulează nicio propunere, de către ANPC,
pentru modificarea art. 20 alin. (5) din OG nr.
21/1992.
Considerăm că, în contextul creat, s-ar putea
propune următoarea form ă de text pentru art. 20
alin. (5) din OG nr. 21/1992: ”Toate informațiile
cerute în mod obligatoriu de prevederile legale
aplicabile față de categoria de produs / serviciu
comercializat / furnizat către consumator vor fi
communicate în limba română, fără a exclude
prezentarea acestora și în alte limbi. În cazul în
care nu există un cadru legal special aplicabil per
categorie de produs / serviciu, se vor transmite
consumatorului, în limba română, informațiile
prevăzute la art. 20 alin. (1), după caz. Acestea se
pot plasa în oricare camp vizual al ambalajului
produsului.”
Pentru a se clarifica conținutul obligației
operatorilor economici de a asigura
transmiterea unor informații în limba
română către consumator, în considerarea
prevederilor legale speciale aplicabile, în
cele mai multe situații, față de categoriii de
produse/servicii.
12
12
După articolul 48 se introduce un nou articol, art.
48 1 cu următoarul cuprins:
„Art 481 . Procesul-verbal de constatare a
contraventiei neatacat în termenul prevazut de
lege, precum și hotărârea judecătorească definitivă
prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu
executoriu, fără vreo altă formalitate, atat pentru
organele de control, cat si pentru consumatorii
beneficiari in mod direct de efectele acestora.”
Art. 481
Procesul-verbal de constatare a contraventiei
neatacat în termenul prevazut de lege, precum și
hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a
soluționat plângerea constituie titlu executoriu,
fără vreo altă formalitate, atat pentru organele de
control, cat si pentru consumatorii beneficiari in
mod direct de efectele acestora.
Atribuirea acestui caracter de titlu
executoriu ridica o serie de neclaritati si
probleme de aplicare in practica:
- Hotararile judecatoresti sunt deja titluri
executorii conform normelor Codului de
Procedura Civila (a se vedea art. 632
NCPC), astfel ca s-ar institui un
paralelism legislativ nejustificat.
- Conform NCPC executarea silita poate fi
solicitata doar de catre partile in
proces/ale titlului executoriu.
13
Art 50 alin. (1): ”Constituie contravenții, dacă nu au
fost săvârșite de către persoana fizică ce
desfășoară activități independente, în mod repetat
în scopul obținerii de venit sau de către persoana
fizică autorizată, în astfel de condiții încât, potrivit
legii penale, să fie considerate infracțiuni, se
sancționează după cum urmează: (…).”
Art 50 alin. (1): ”Constituie contravenții, dacă nu au
fost săvârșite de către persoana fizică ce
desfășoară activități independente, în mod repetat
în scopul obținerii de venit, de către persoana
fizică autorizată, sau de către persoana juridică cu
o cifră de afaceri mai mică decât 500 mii lei, în
astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie
considerate infracțiuni, se sancționează după cum
urmează: (…).”
În lipsa completării, pentru persoana juridică
cu o cifră de afaceri mai mică decât 500 mii
lei nu va exista posibilitatea stabilirii și
aplicării sancțiunii amenzii contravenționale.
14
Art 50 alin. (7): În cazul în care, în anul financiar
anterior sancţionării, operatorul economic nu a
înregistrat cifră de afaceri sau aceasta nu poate fi
determinată, va fi luată în considerare cea aferentă
anului financiar în care operatorul economic a
înregistrat cifră de afaceri, an imediat anterior
anului de referinţă pentru calcularea cifrei de
Propunem completarea cu:
În cazul operatorilor economici a căror structură
organizatorică include mai multe sub-unități fără
personalitate juridică și/sau linii diferite de
activitate, cifra de afaceri determinată conform
prevederilor alin. (6) de mai sus va reflecta în
În vederea creării unui mecanism
sancționator care poate fi aplicat în mod
practic.
13
afaceri în vederea aplicării sancţiunii. În ipoteza în
care nici în anul anterior anului de referinţă pentru
calcularea cifrei de afaceri în vederea aplicării
sancţiunii întreprinderea nu a realizat cifră de
afaceri, va fi luată în calcul ultima cifră de afaceri
înregistrată de operatorul economic.”
mod exclusiv veniturile obținute la nivelul acelei
sub-unități fără personalitate juridică și/sau prin
raportare la linia de activitate relevantă în cadrul
căreia se constată săvârșirea faptei
contravenționale. Autoritatea Națională pentru
Protecția Consumatorilor va putea solicita
operatorului economic registre și date contabile
atestând veniturile obținute corespunzător sub-
unității fără personalitate juridică în cadrul căreia
s-a constatat săvârșirea contravenției.
15
„Art. 55. - Pentru limitarea prejudicierii
consumatorilor
…….
2. agentul constatator dispune prin procesul –
verbal de constatare și sancționare a contravenției
oprirea temporară a prestării serviciilor,
importului, fabricaţiei, comercializării produselor
sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, în
cazul în care:
[…]
e) activitatea desfășurată sau spațiul unde se
desfășoară activitățile comerciale nu sunt
declarate la Oficiul Național al Registrului
Comerțului, în conformitate cu dispozițile legale
aplicabile;
[…]
„Art. 55. - Pentru limitarea prejudicierii
consumatorilor
…….
2. agentul constatator dispune prin procesul –
verbal de constatare și sancționare a contravenției
oprirea temporară a prestării serviciilor,
importului, fabricaţiei, comercializării produselor
sau a utilizării acestora la prestarea serviciilor, în
cazul în care:
[…]
e) activitatea desfășurată sau spațiul unde se
desfășoară activitățile comerciale nu sunt
declarate la Oficiul Național al Registrului
Comerțului, în conformitate cu dispozițile legale
aplicabile;
[…]
Masura analizarii produselor blocate spre
scoaterea din circuitul consumului uman
ofera o mai buna intemeiere a unei astfel de
decizii din partea Autoritatii. De asemenea,
o astfel de masura poate preveni blocaje in
activitatea producatorilor mici si mijlocii, din
cauza lipsei disponibilitatii produselor, dar si
evitarea risipei alimentare.
14
g) nu sunt respectate condițiile de transport;
h) lipsește autorizația de funcționare.
[…]
3. Agentul constatator poate propune distrugerea
produselor periculoase care pun în pericol viața,
sănătatea sau siguranța consumatorilor, oprite
definitiv de la comercializare, dacă aceasta
reprezintă singurul mijloc prin care încetează
pericolul. ”
g) nu sunt respectate condițiile de transport
impuse de producătorul bunurilor;
h) lipsește autorizația de funcționare.
[…]
3. Măsurile prevăzute la art.55, pct.2, lit.g) pot fi
dispuse de agentul constatator exclusiv cu privire
la produsele aflate în autovehiculul care
efectuează transportul fără respectarea
condițiilor impuse de producător. Măsura opririi
temporare a comercializării produselor în cauză
nu poate dura mai mult decat intervalul în care
transportatorul sau comerciantul beneficiar al
serviciilor de transport solicita si obtine de la un
laborator independent efectuarea de analize
organoleptice privind produsele. Până la primirea
rezultatelor analizelor, produsele vor fi depozitate
într-un spațiu adecvat, în condiții de siguranță,
conform condițiilor impuse de producătorul
bunurilor. În cazul în care rezultatele analizelor
arată că produsele corespund din punct de vedere
calitativ, acestea vor putea fi comercializate.
4. Agentul constatator poate propune distrugerea
produselor periculoase care pun în pericol viața,
sănătatea sau siguranța consumatorilor, oprite
definitiv de la comercializare, dacă aceasta
reprezintă singurul mijloc prin care încetează
pericolul. ”
15
16
Art. 56 alin. (3): Sancțiunea complementară
prevăzută la alin. (1) lit. b) poate fi aplicată în
cazurile în care se constată: a) săvârșirea repetată
a unor abateri sancționate de organele de control;
b) refuzul operatorului economic de a permite, în
prima fază, controlul organelor de specialitate și la
care, în urma unui control ulterior, se constată
deficiențe grave; c) nerespectarea sau neacordarea
certificatelor de garanție pentru lucrările de
prestări servicii; d) utilizarea în activitatea de
service a unor piese sau componene neomologate.
Art. 56 alin. (3): Sancțiunea complementară
prevăzută la alin. (1) lit. a) poate fi aplicată și în
cazurile în care se constată: a) săvârșirea unor
abateri repetate; b) refuzul operatorului economic
de a permite, în prima fază, controlul organelor de
specialitate și la care, în urma unui control ulterior,
se constată deficiențe grave; c) nerespectarea sau
neacordarea certificatelor de garanție pentru
lucrările de prestări servicii; d) utilizarea în
activitatea de service a unor piese sau componene
neomologate.
Nu se justifica înăsprirea pedepselor
complementare reglementate prin forma
actuală a OG nr. 21/1992.
17
Art. 561: Operatorii economici sanctionati pentru
abaterile ce afecteaza viaţa și sănătatea sau
securitatea consumatorilor vor fi consemnați în
cazierul contravențional pentru o perioadă de 5 ani
de la data rămânerii definitive a actului de control,
iar pentru contravențiile ce afectează interesele
economice ale consumatorilor vor fi consemnați
pentru o perioadă de 3 ani.
Art. 561 Se elimina sau, ca alternativă, se
înlocuiesc termenele de 3, respective 5 ani, cu
termenul de 6 luni (Referit în definiția abaterii
repetate).
Art. 561: Operatorii economici sanctionati pentru
încălcarea dispozițiilor legale din domeniul
protecției consumatorilor vor fi consemnați în
cazierul contravențional pentru o perioadă de 6
luni de la expirarea termenului legal prevăzut
pentru contestarea actului de constatare și
sancționare a faptei sau, după caz, de la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de
respingere a plângerii contravenționale formulate
împotriva actului de constatare și sancționare
emis de organele de control.
A se vedea comentariile redate mai sus cu
privire la necesitatea inițierii unei proceduri
distincte pentru orice discuții cu privire la
această instituție a cazierului
contravențional. Mai mult, prevederile
propuse sunt neclare și nu pot fi aplicate, în
această formă, în practică (spre exemplu, nu
se înțelege cum se realizează și ce
presupune această consemnare a
operatorilor economici în cazierul
contravențional, nu se delimitează sfera de
aplicare a acelor contravenții care afectează
interesele economice ale consumatorilor).
16
18
Art. 562
În cazul aplicării prevederilor art.56 alin.(1) lit c),
agentul constatator poate propune pentru
societate și administrator, interzicerea de a mai
desfășura activitățile prevăzute în Codul CAEN
pentru care a fost sancționată societatea, pentru o
perioadă de până la 3 ani.
Propunem eliminarea
În cazul aplicării prevederilor art.56 alin.(1) lit c),
agentul constatator poate propune pentru
societate și administrator, interzicerea de a mai
desfășura activitățile prevăzute în Codul CAEN
pentru care a fost sancționată societatea, pentru o
perioadă de până la 3 ani.
Reglementarea propusă este de natură să
aducă prejudicii atât la nivelul sectorului de
piață (specific, în cadrul segmentelor
sectoriale de activitate, cum ar fi activitatea
de producție, activitatea de retail) cât și la
nivelul consumatorului final. Aceasta
întrucât, odată cu aplicarea de astfel de
sancțiuni complementare (în mod special în
cadrul unui sector al bunurilor de consum),
se va ajunge în situația în care cererea pe
piață va depăși nivelul ofertei (operatorilor
economici aplicându-li-se aceste măsuri
complementare cu consecința scoaterii lor –
chiar și temporare – de pe piață), iar
consumatorii finali vor avea parte de o
paletă redusă de produse, ale căror prețuri
se vor afla într-o continuă creștere (este un
principiu fundamental recunoscut al oricărei
economii de piață faptul că reducerea
ofertei, în timpul creșterii cererii, conduce în
mod inerent la creșterea prețurilor
produselor și serviciilor pe piață).
Suplimentare celor de mai sus, consideram
imperios necesar înlăturarea răspunderii
administratorului din această reglementare.
Un prim argument constă în faptul că
trebuie atrasă răspunderea pentru fapta
proprie a persoanei care nu a respectat/
17
îndeplinit prevederile legale, iar nu
răspunderea generală a administratorului.
Un exemplu practic constă în neîndeplinirea
cu rea-credință de către un angajat a
sarcinilor sale. Într-o astfel de situație, este
excesivă atragerea răspunderii
administratorului, neexistând nicio legătură
între fapta comisă de angajat și îndatoririle și
sarcinile pe care administratorul le are. Prin
urmare, în vederea reținerii răspunderii
administratorului ar trebui făcută o
circumstanțiere în sensul că aceasta va
putea fi reținută exclusiv în caz de culpă
dovedită a acestuia.
Un al doilea motiv ar fi lipsa legăturii de
proporționalitate între măsura impusă de
agentul constatator și posibila culpă a
administratorului ( în cazul în care nu este
dovedită).
19
- Se propune modificarea art. 59: ”Prevederilor art.
51, 55 și 56 nu le sunt aplicabile dispozițiile art. 32
alin. (3) teza întâi din Ordonanța Guvernului nr.
2/2001, atunci când măsurile dispuse în baza
acestor articole se raporteaza la fapte
contravenționale ale operatorilor economici prin
care se aduce atingere vieții sau sănătății
consumatorilor.”
În considerarea propunerilor formulate în
cadrul acestui proiect (ne referim la o
extindere semnificativă a măsurilor care pot
fi aplicate operatorilor economici în cazul
constatării unei pretinse încălcări a
prevederilor legale aplicabile), considerăm
că se impune modificarea art. 59, urmând ca
efectul suspensiv al unei Plângeri
contravenționale - efect general recunoscut
18
în domeniul contravențional - să fie
recunoscut și prin raportare la aceste măsuri
dispuse (nu numai prin raportare la
sancțiunea amenzii), rămânând executorii
acele măsuri dispuse față de fapte prin care
s-a adus atingere vieții sau sănătății
consumatorilor.
20
Art. 56. (5) Aplicarea sancțiunilor prevăzute la alin.
(1) lit. a) și c) se suspendă numai cu acordul scris al
Autorității Naționale pentru Protecția
Consumatorilor sau al oficiilor județene pentru
protecția consumatorilor, după remedierea
deficienților care au condus la aplicarea acestora.
Art. 56. (5) Sanctiunea prevazuta la alin. (1) lit. a)
poate inceta, inainte de termenul impus prin actul
administrativ de aplicare a masurii, iar sanctiunea
prevazuta la alin. (1) lit. c) poate fi ridicata, în
ambele cazuri cu acordul scris al Autoritatii
Nationale pentru Protectia Consumatorilor sau al
oficiilor judetene pentru protectia consumatorilor,
dupa remedierea deficientelor care au condus la
aplicarea acestora.
Consideram ca textul este imprecis:
1. Se referă la suspendarea măsurii, ce
poate interveni după remedierea
deficiențelor; or, în acest caz ar trebui să
intervină încetarea măsurii. Din punct de
vedere juridic, termenul „suspendare”
conduce la ideea că, după încetarea
suspendării, măsura își reia cursul, ceea
ce ar fi nefiresc câtă vreme deficiențele
au fost remediate.
2. Măsura suspendării poate fi dispusă și
de către instanța de judecată la cererea
persoanei interesate. Textul propus ar
putea fi interpretat și că suspendarea
judiciară nu ar putea fi dispusă decât cu
acordul Autorității. Concluzia ar fi
neconstituțională din mai multe
perspective.
19
Art.II. Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive
din contractele încheiate între profesionişti şi
consumatori, publicată în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 543 din 03 august 2012, se modifică
după cum urmează:
21
Articolul 13 alin.(1) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„(1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa
clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul
să modifice toate contractele de adeziune în curs
de executare, să restituie, în totalitate, pentru
portofoliul de consumatori, sumele percepute în
temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive,
precum şi să elimine clauzele abuzive din
contractele preformulate, destinate a fi utilizate în
cadrul activităţii profesionale, fără a se ţine cont de
numerotarea clauzei contractuale şi fără a mai
avea posibilitatea inserării cuprinsului acestora în
noile contracte pe care urmează să le utilizeze în
cadrul activităţii profesionale.”
Articolul 13 alin.(1) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„(1) Instanţa, în cazul în care constată existenţa
clauzelor abuzive în contract, obligă profesionistul
să modifice toate contractele de adeziune în curs
de executare, să restituie, în totalitate, pentru
portofoliul de consumatori, sumele percepute în
temeiul clauzelor constatate ca fiind abuzive,
precum şi să elimine clauzele abuzive din
contractele preformulate, destinate a fi utilizate în
cadrul activităţii profesionale, fără a se ţine cont de
numerotarea clauzei contractuale şi fără a mai
avea posibilitatea inserării cuprinsului acestora în
noile contracte pe care urmează să le utilizeze în
cadrul activităţii profesionale.”
Având în vedere pe de o parte faptul ca (1)
obiectul şi limitele procesului sunt stabilite
prin cererea de chemare în judecată,
administrarea probelor fiind făcută ținând
cont de aceste limite, și, pe de altă parte,
faptul că (2) analiza caracterului abuziv al
unei clauze contractuale se face prin
raportare la situația specifică a contractului
respectiv, decizia instanței cu privire la
restituire nu ar trebui extinsă la toate
contractele care conțin o astfel de clauză.
Aceasta modificare încalcă normele de
Codului de procedură civilă, întrucât, prin
efectul unei astfel de prevederi:
- se extind efectele unei hotărâri
judecătorești către terțe persoane
(consumatori), care nu au fost parte în
proces. Or, art. 435 alin 1 din Codul de
procedură civilă dispune foarte clar că
hotărârea judecătorească este obligatorie
și produce efecte numai între părți și
20
succesorii acestora. Față de terți,
hotărârea judecătorească se opune cu
valoare probatorie, ca fapt
juridic, susceptibil a fi combătut prin proba
contrară;
- se induce ideea ca jurisprudența în
materia clauzelor abuzive va constitui izvor
formal de drept, fiind în contradicție cu
sistemul juridic românesc în care
precedentul judiciar nu poate fi
recunoscut ca având putere de lege.
Excepțiile sunt reglementate limitativ prin
lege, acestea fiind, spre exemplu, deciziile
ICCJ pronunțate în materia recursurilor în
interesul legii și a dezlegării unor chestiuni
de drept, deciziile Curții Constituționale
sau ale instanțelor europene.
- sunt încălcate principiile dreptului la un
proces echitabil și ale dreptului la apărare
a profesioniștilor, principii fundamentale
ale procesului civil;
Admiterea situației în care instanța ar
dispune măsuri de restituire față de
consumatorii părți în contracte similare, ar
însemna ca instanțele să dispună măsuri de
executare cu caracter generalizat, fără a ține
cont de specificul fiecărui contract și de
21
prejudiciul pe care fiecare consumator poate
sa îl invoce ca fiind cel efectiv suferit. De
asemenea, vor fi situații când clauze similare
din alte contracte au fost deja supuse
controlului instanței, caz în care ne-am
putea găsi în situația în care s-au dispus
măsuri contradictorii.
De altfel, prevederea propusa a mai făcut
obiectul analizei Curții Constituționale în
cadrul proceselor privind excepția de
neconstituționalitate, instanța
constitutionala considerând că:
Art. 13 din Legea nr. 193/2000 trebuie
aplicat numai pentru viitor, prin
urmare clauzele considerate de
instanța de judecata abuzive vor fi
eliminate din contractele preformulate;
Restituirea sumelor percepute în
temeiul unor clauze considerate
abuzive ar acredita ideea ca art.13
alin.(1) din Legea nr.193/2000
retroactivează, fapt care ar încălca
principiul constituțional al
neretroactivității legii civile.
Așadar, Curtea Constituțională stabilește în
mod expres că o acțiune în încetare nu
poate avea efecte decât pentru viitor și, în
22
cadrul unei astfel de acțiuni, instanța nu
poate dispune măsuri pentru trecut.
În concluzie, considerăm nelegală
modificarea articolului de lege în sens
contrar interpretării din anul 2016 a Curții
Constituționale (Decizia nr. 353/24 mai
2016). Mecanismul art. 12 și 13 a fost
declarat constituțional doar în situația în
care acesta face referire la o „acțiune în
încetare”, cu efecte așadar doar pentru
viitor, iar nicidecum cu efecte retroactive.
Totodată, din perspectivă constituțională, se
încalcă dreptul profesionistului la un proces
echitabil (art. 21 alin. 3 din Constituția
României coroborat cu art. 6 din Convenția
Europeană a Drepturilor Omului așa cum a
fost el clarificat și detaliat prin jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului,
integrând și sensul art. 20 din Constituție):
"Părțile au dreptul la un proces echitabil și la
soluționarea cauzelor într-un termen
rezonabil." - art. 21 alin. 3 din Constituție.
Prezenta critica de neconstituționalitate este
conexă celei întemeiate pe prevederile art.
24 privind dreptul la apărare din Constituție.
În orice litigiu, probatoriul administrat este
oglinda deciziei instanței, în sensul că decizia
în integralitatea ei trebuie să se justifice prin
23
administrarea unui probatoriu concludent,
de natura să lămurească aspectul aflat în
discuție. O procedură judiciară care nu
permite administrarea unui probatoriu
integral sau corespunzător
întinderii/efectelor hotărârii judecătorești
nu poate fi considerată un proces echitabil.
22
După art. 13, alin. (4) se introduce un nou alineat,
alin. (5) cu următorul cuprins:
“(5) Hotărârile judecătorești definitive prin care s-a
soluționat acțiunea în constatarea clauzelor
abuzive constituie titlu executoriu și pentru
consumatorii beneficiari în mod direct de efectele
acestora.”
După art. 13, alin. (4) se introduce un nou alineat,
alin. (5) cu
următorul cuprins:
“(5) Hotărârile judecătorești definitive prin care s-a
soluționat acțiunea în constatarea clauzelor
abuzive constituie titlu executoriu și pentru
consumatorii beneficiari în mod direct de efectele
acestora.”
Aceasta modificare încalcă normele de
Codului de procedură civilă, întrucât, prin
efectul unei astfel de prevederi:
- se extind efectele unei hotărâri
judecătorești către terțe persoane
(consumatori), care nu au fost parte
în proces. Or, art. 435 alin 1 din
Codul de procedură civilă dispune
foarte clar că hotărârea
judecătorească este obligatorie și
produce efecte numai între părți și
succesorii acestora. Față de terți,
hotărârea judecătorească se opune
cu valoare probatorie, ca fapt
juridic, susceptibil a fi combătut prin
proba contrară;
- Conform NCPC executarea silita
poate fi solicitata doar de catre
partile in proces/ale titlului
executoriu.
24
Un titlu executoriu trebuie sa fie susceptibil
de a fi pus in executare prin intermediu
executorului judecatoresc, or este total
neclar cum va putea aprecia un executor
judecatoresc calitatea unui consumator de a
fi beneficiar al unei hotarari judecatoresti in
care el nu apare ca parte. De asemenea, este
neclar care este valoarea creantei pentru
care executorul judecatoresc ar incepe
procedura de executare, creanta trebuind a
fi certa, lichida si exigibila.
Suplimentar celor de mai sus, trebuie avut in
vedere faptul ca la nivelul Uniunii Europene
este initiata o procedura legislativa care isi
propune sa trateze tocmai aspecte ce tin de
protectia unui interes colectiv al
consumatorilor prin crearea unui cadru legal
suficient necesar in exercitarea unor actiuni
colectiva in aceasta materie. Dupa cum
cunoasteti, procedura legislativa demarata
la nivel european se afla intr-un stadiu
avansat de lucru, urmand ca actul normativ
European sa fie adoptat destul de curand.
Textul propunerii de Directiva poate fi
consultat aici: https://eur-
lex.europa.eu/legal-
content/EN/TXT/?uri=CELEX%3A52018PC01
84.
25
23
Articolul 16 alin.(1) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„(1) Constituie contravenţie, în măsura în care
fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât,
potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune,
încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) şi
se sancţionează cu amendă contravențională de la
20.000 lei până la 100.000 lei pentru fiecare clauză
considerată ca fiind abuzivă.”
Articolul 16 alin.(1) se modifică și va avea
următorul cuprins:
„(1) Constituie contravenţie, în măsura în care
fapta nu este săvârşită în astfel de condiţii încât,
potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune,
încălcarea interdicţiei stipulate la art. 1 alin. (3) şi
se sancţionează cu amendă contravențională de la
20.000 lei până la 100.000 lei pentru fiecare clauză
considerată ca fiind abuzivă.”
Aceasta noua sanctiune vine in contradictie
cu orice principiu de drept, avand in vedere
mai ales faptul ca, in momentul de fata,
jurisprudenta nu este constanta cu privire la
anumite clauze contractuale care pot fi
considerate abuzive. Practic, textul de lege
impune, pe langa sanctiunea de baza
(nulitatea clauzei cu consecinta restituirii
sumelor de bani percepute in baza clauzei),
o amenda pe care operatorul sa o plateasca
autoritatii, deci fara un beneficiu
suplimentar pentru consumator (desi
expunerea de motive are in vedere tocmai
sprijinul suplimentar acordat
consumatorilor).