PrologTristan

z aprilie zor4

- Ai luat tot? a-ntrebat |amie din foaierul casei pirinfilor mei,rozindu-gi unghiile, in timp ce frumoqii ei ochi arbagtri de cipri-oari imi zimbeau, amintindu-mi c6t de norocos eram s_o gtiu amea.

M-am dus acolo gi am cuprins-o, tragandu_i trupul ei mic maiaproape,lipindu-i-l de al meu.

- tham. Acum e-acum, plpuqi. Cred cI ne_a venit gi nouirAndul.

$i-a incolicit miinile in jurul gdhrlui meu Ei m_a sirutat.

- Sunt atit de mindri de tine.- De noi, am corectat-o eu.Dupi ciliva ani, cam prea mu[i, de vise gi speranfe, visul meu

de a fabrica qi vinde piese de mobirierrucrate manuar devenea reali-tate. Thtrl meu era cel mai bun prieten gi totodati partenerul meude afaceri, alituri de care porneirm spre New york ca sr vorbim cu

nigte oameni de afaceri care se aritaseri foarte interesafi si ne devini

parteneri.

- Firi tine, care m-ai sprijinit, n-ag fi frcut nimic. Asta e gansanoastri si ne-ndeplinim dorinlele.

M-a sirutat inci o dati.N-am qtiut ci o s-ajung si iubesc pe cineva atdt de mult.

- inainte si pleci, cred c-ar trebui si gtii, a sunat invifitoarealui Charlie. Iar a frcut prostii la gcoali, ceea ce nu e de mirare avdnd

in vedere cAt de mult ii seamini lui taici-siu.

Am ranjit.

- Ce-a ftcut de data asta?- Doamna Harper a zis cii-a spus unei fete care ftcea migto de

ochelarii lui ci speri si se-nece cu o broasci riioasi Pentru ci aqagi aratl, ca o broasci riioasl. Si se-nece cu o broasci rAioasd - itivine si crezi?!

- Charlie! am strigat inspre camera de zi.A iegit cu o carte in mini. Iqi scosese ochelarii, qi eram convins

ci asta era cauzatuturor miqtourilor de la qcoali.

- Da, tati?- I-ai spus tu unei fete si se-nece cu o broasci riioasi?

- Da, a zis el ftri si clipeascS.Pentru un pugti de opt ani, pirea surprinzitor de relaxat in

privin(a faptului cI pirinfii s-ar putea supira pe el.

- Amice, nu pofi si zici aga ceva.- Dar chiar arati ca o nenorociti de broasci riioasi, tati! a

rispuns el.A trebuit si intorc capul ca sd pot rAde in voie.

- Vino qi imbrifiqeazd-ml, omule.M-a strAns tare. Mi ingr.oT,ea gAndul ci vor veni vremuri in care

nu va mai fi atit de dornic si-gi imbri$qeze bitrinul tati.

- Si le-ascutli pe mama Ei pe bunica cit sunt plecat, bine?

- Da, da.- $i sn-$ pui inapoi ochelarii cAt citeqti.

8 Aedpuiunii

Bnftoinyc.Clwry g

- De ce?! Sunt stupizi!M-am aplecat gi i-am dat un bobdrnac peste nas.

- Birbafii adevira{i poartd ochelari.- Dar tu nu por{i ochelari! a scdncit el.- Da, dar... Ei bine, sunt gi blrbali adevlra(i care nu poarti

ochelari. Tir ascultl-mi, amice, gi pune{i_i, am zis eu, iar el s_a maismiorciit un pic, dupi care s-a dus s[_qi vadi de romanul lui.

In locul jocurilor video, prefera sI citeascl, ceea ce mi bucuranespus. Eram congtient c6 mogtenise dragostea pentru cl4i de lamama sa, care era bibliotecari, insi, in acelagi timp, imi plicea sicred ci gi faptul ci eu ii citisem incr de pe vremea cand era in burtaei a ayut un cuvint de spus.

- Voi ce planuri aveli azi? am intrebat_o pe famie.- Dupi-amiazi mergem la piafi. Mama ta wea sI ia nigte flori.

lji probabil ci o sr-i cumpere qi lui Charlie ceva de care n-are nevoie.A, si gtii ci Zeus !i-a ros perechea ta preferat[ de Nike, aqa c6 am degAnd sI-!i caut una noui.

- Dumnezeule! A cui a fost ideea sI ne lulm c6ine?A ris.

- Si gtii ci tu egti vinovatul in cazul ista. Eu nici micar nurni-am dorit un caine - doar ci tu nu po{i s6-l refuzi pe charrie. Tirgi mama ta aveli atitea lucruri in comun, a conchis ea, dupl care m_asirutat gi a ridicat mdnerul valizei. Sd ai o crlitorie grozavdlDu-te gifd ca visele noastre sI devini realitate!

Mi-am ldsat buzele s6le-atingi pe ale ei qi am zimbit.

- CAnd mI-ntorc acasd, o si fac biblioteca pe care li_ai dorit_olntotdeauna. cu rafturi inarte gi tot tacimur. Dupi care o si facdragoste cu tine undeva intre odiseea;i sd ucizi o pasdre cdntdtoare.

$i-a muEcat buza de jos.

- Promifi? a-ntrebat.- Promit.- SI mI suni dupi ce aterizeazd,ayionul, bine?Iegind, am dat din cap ci da. Tata era deja in taxi, mi agtepta.

- Hei, Tristan! m-a strigat |amie in timP ce Puneam valiza inportbagajul maqinii.

Charlie era ldngi ea.

- Da?- TE IUBIM! au strigat ei in cor cu miinile pilnie la guri.Am zimbit qi le-am strigat gi eu inapoi acelaqi lucru.

*>trt

ln avion, tata n-a ftcut decAt si vorbeasci despre marea oPor-tunitate care se deschidea in fala noastri. lndati ce-am aterizat in

Detroit, unde ftceam escali, ne-am pornit amAndoi telefoanele ca

si verificlrn cisufele pogtale gi si le scriem lui Jamie 9i mamei ci am

ajuns cu bine.

Dupi ce s-au aprins, cind am vLzut ci amindoi avem tone demesaje de la mama, am $tiut ci ceva nu era in reguli. Mesajele m-au

intors pe dos. In timp ce le citeam, telefonul aProape cd mi s-a scurs

printre degete.Mama; A avut loc un accident. famie 9i Charlie sunt desful de

riu.Mama: Veni[i acasi.

Mama: Grebi1i-ve!!

lntr-o clipit6, intr-o singuri secundi, tot ce qtiam eu despre via{6

s-a schimbat.

ro Aerulpasiunii

Capitolul rElizabeth

3 iulie zots

in fiecare diminea[l citeam scrisori de dragoste scrise pentru o alti

femeie. Aveam atitea in comun, de la ochii ciocolatii pdn[ la nuanta

de blond a p[rului. Aveam acelaqi fel de a rade, cuminte, care totuEi

devenea mai zgomotos in compania celor dragi. Din colgul drept al

gurii incepea si zimbeasci, gi tot cu stdngul se bosumfla. Intocmai

cum ficeam eu.

Am glsit scrisorile aruncate in tomberon, intr-o cutie de tabli in

formi de inime. Sute de scrisori, unele mai lungi, altele mai scurte,

unele vesele, iar altele zdrobitor de triste. Datele de pe ele fusesera scrise

cu ani qi ani in urml, unele dintre ele fiind de dinainte si mi nasc eu pe

acest pemant. Unele erau seuaRate cu ini[ialele KB, altele cu HB'

M-am intrebat, oare cum s-ar fi simfit tata daci ar fi gtiut cimama le-a aruncat Pe toate?

Deqi in ultima vreme imi venea tot mai greu si cred ci ea sim;ise

toate cite erau scrise acolo.

u Aerulpasiunii

Witai,nyC.Clvny g

Deplini.lntreaga.

Parte din ceva divin.ln ultima weme a p6rut si fie total opusul tuturor acelor lucruri.Dirdmatd.

Incompletd.

Mereu singuri.DupI ce-a murit tata, mama a ajuns o curvd. S_o pun mai frumos

in cuvinte nu prea am cum. N-a fost ceva care si se_ntimple imediat.(iu toate ci domniqoara |ackson, care stitea pe strada noastri,o tocase mirunt de falI cu oricine avea chef s_o asculte, spundnddcspre ea ci nici pe cAnd trdia tata nu fusese greu de convins si_qidesfaci picioarele, eu gtiam cr nu era adevrrat. chiar daci pe wemeauia nu eram decAt un copil, nu reugisem si uit weodati felul in carerbignuia si-l petreaci cu privirea. ll privea in ferul in care doar ole'rneie care are ochi pentru un singur brrbat o poate face. ln zoriir,ilci, cind pleca la lucru, ea ii pregitea micul dejun qi prdnzul gi ilc punea la pachet aldturi de gustarea dintre mese. Tata s_a plinsdintotdeauna ci ii e foame in permanen{i, aqa cd mama avea mereugrijl si ii puni in traisti mai mult dec6t suficient.

Tata era poet gi preda la universitate, care era la o ori deplr_tarc, aga ci nu e de mirare cr-gi lisau unul celuiralt scrisorere dedragoste. Tata muia cuvintele in cafea. Seara, le didea drumul sr sekrpeasci in whisky. Degi mama nu era la fel de priceputi ca soplei, fiecare scrisoare de dragoste str mirturie cr a gtiut cum si selecI infeleasi.

l)iminelile, din clipa in care tata ieqea pe ugI, mama z6mbeagl lngdna ceva ca pentru ea cit timp strAngea prin casi qi mipreg{tea pe mine pentru ziua care abia incepea. Vorbea despreIttn, zicea cAt de mult ii lipseqte, gi ii scria scrisori de dragostepAn[ noapte a tdrziu. Cind se-ntorcea acasi, in timp ce el fredonacAntecul lor preferat, mama turna pentru amdndoi cAte un paharcu vin' El ii srruta incheieturire de fiecare dati cind mainire ei

ajungeau suficient de aproape de buzele lui' Rddeau impreunigi chicoteau de parc6 ar fi fost doi pugtani care se-ndrlgosteauatunci pentru Prima oari.

- Tu eqti iubirea mea fbri de sfirqit, Kyle Bailey' zicea ea'

apropiindu-gi buzele de buzele sale'

- Iar tu eqti iubirea mea flri de sfirqit, Hannah Bailey' ii

rispundea tata, rotind-o in bralele lui.

Iubire ca a lor nu giseai nici in basme.

Din cauza asta, cu ani buni in urm[, in acea zi toridi de august

in care tata s-a dus, cu el s-a dus 9i o parte din mama' Mi-am amintit

ce scria intr-un roman pe care-l citisem la un moment dat ,,Niciun

suflet pereche nu pl'riseqte lumea singur; intotdeauna ia cu el o

bucata din cealalti jumitate a sa*. Nu-mi convenea deloc, dar avea

dreptate. Mama nu s-a ridicat din pat luni intregi. Am fost nevoitl

s-o hrinesc in fiecare zi, si-i dau s[ bea, sperind pur 9i simplu s[ nu

se usuce de suplrare. Pini si-qi piardl soful n-o vizusem o dati si

plangn. lncercam si nu fiu prea sentimentali in preajma ei, qtiind cI

asta n-ar fi frcut dec6t si o intristeze 9i mai tare'

Plingeam destul cind eram singuri.

Cimd, intr-un final, s-a ridicat din pat, citeva siptimini la rind

s-a dus la biserici, unde mi lua cu ea. fin minte ci aveam doispre-zece anigi ci mi simleam total pierduti in biserici. N-am fost o

familie prea bisericoasi pini cind n-au dat necazurile peste noi. M6

rog, nici escapadele noastre la biserici n-au finut prea mult' Mama

l-a ftcut pe Dumnezeu mincinos, acuzind intreaga comunitate ci

nu face decAt si piardi wemea cu a$a o iluzie 9i cu promisiunea

deqartl a unui tirim al frgiduinlei.Pastorul Reece ne-a rugat si nu mai venim o vreme, sI lisim

apele si se linigteascl ni[d.-

Nu qtiusem pini atunci ci oamenilor li se putea interzice siintre intr-un licag de cult. Atunci cind pastorul zicea, ,,veniti, unul

cate unul gi to$ taolalti", eu imi inchipuiam ci se referi mai pu$n la

prima parte qi mai degrabi la ,,toli laolalt['l.

r4 Aerulpasiunii

BrtMryC.Awry y

ln ultimul timp, mama igi ftcuse o noui distracfie: alg birbali,mereu a$ii. cu unii se culca, de al$i se forosea doar cdt si-qi prrteascifacturile, iar pe al;ii ii finea pe-acolo pentru c6 se simlea singuri gipentru ci ei aduceau oarecum cu tata. pe unii ii qi striga ca pe el. Inseara asta, in fala cisufei sale era parcati o magind bleumarin-inchis,cu rarne argintii, metalice, strilucitoare. Interiorul era imbrrcat inpiele rogie, de culoarea merelor, gi acolo erau un bdrbat cu trabuculln guri gi mama, care ii stitea in poari. prrea ci aterizase acolo directdin anii '6o. Mama chicotea in timp ce er ii qoptea ceva, insr risul eicra acela rezervat dintotdeauna tatei.

Ugor absent, ugor dogit, ugor trist.Am aruncat o privire in josul strezii. Domniqoara |ackson era la

post, inconjurati de {afele ei, aritAnd cu deget,l cltre mama gi noulci birbat de siptimana asta. Voiam si fiu mai aproape gi sI le spunstr-9i fini fleanca, dar ne despl4ea mai bine de o stridufi_ntreagi.()hiar gi copiii care biteau mingea pe stradi, pocnind-o cu niqtecrose rupte, s-au oprit din ce frceau gi s_au holbat cu ochii cit cepelela mama gi la striin.

Magini care si coste cit a lui nu ajungeau niciodati si circulepe strizi ca a noastri. Incercasem si o conving pe m:rma sI se mutelntr-un cartier mai spilat, dar a refuzat. M-am gindit ci principalurntotiv era acela ci ea gi tata cumpiraseri casa impreuni.

Poate ci incd nu renuntase la el in totalitate.Birbatul i-a suflat mamei in fafi un norigor de fum qi au rAs

amindoi. Ea iqi pusese cea mai bunl rochie, una galbeni, care iiItrsa umerii goi Ei i se mula pe talia de viespe, in partea de josvenind evazati,. Era machiati atit de tare inc6t fa{a ei de femeie lacincizeci de ani arita mai degrabi a treizeci de ani. Era frumoasiEl fdri gletul ila din obraji, dar firosofia ei era ci ceea ce trans-tilrma o fati intr-o femeie era un strop de fard. perlele pe carele purta la git fuseseri ale bunicii Betty. pini atunci nu gi le maipu$ese niciodatd pentru un striin. Mi intrebam ce-o frcuse si lepoarte acum.