Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Litere, Cluj-Napoca

Departamentul de literatură română şi teorie literară

Birtocean Maria Patricia

Telefon: 0727493377

e-mail: birtocean_maria@yahoo.com

RECEPTAREA CRITICĂ POSTREVOLUTIONARĂ A

MEMORIALISTICII ROMÂNEŞTI

- proiect de cercetare -

Cluj-Napoca

2014

Argument

1

Imposibilitatea de a avea acces la o memorie personală scrisă, ferită de ochii

regimului comunist a generat o serie de texte, numite generic „literatură de sertar”,

ascunsă şi publicată fie în străinătate, fie imediat după revoluţie. Numărul mare de

cărţi apărute imediat după 1989, datorat inderdicţiilor de până atunci, constituie un

material bogat pentru studiul efectelor pe care cenzura le-a avut asupra unei dinamici

naturale a memoralisticii, dar şi al modului de funcţionare a unui regim totalitarist.

Majoritatea scrierilor, considerate mărturii ale unui trecut alterat în vremea

comunismului, le oferă generaţiilor de mai târziu alternativa la o memorie falsă, care

ascunde în subteranele ei atrocităţi greu de imaginat: „aici nu este vorba nici de un

roman, nici de o încercare literară. Este vorba de o mărturie. Nu caut nici

senzaţionalul, nici amuzamentul. Expunerea mea poate părea adesea ternă. N-are

importanţă. Spune adevărul”1. De cele mai multe ori, astfel motivate, aceste opere se

înscriu prea puţin în arealul ficţiunii, majoritatea copleşitoare aparţinând

memorialisticii şi jurnalului intim şi pun probleme în modalitatea de abordare etică

sau estetică.

Memorialistica este privită de către cei care au scris-o drept o formă de

supravieţuire, de rezistenţă împotriva uitării, pentru generaţiile care au trăit măcar o

parte a vieţii lor în comunism. În cadrul uneia dintre dezbaterile Centrului pentru

cercetarea imaginarului „Phantasma“, Ştefan Borbély, în contextul unei discuţii

despre diferenţele dintre generaţiile pre- şi postrevoluţionare, subliniază libertatea pe

care generaţiile mai noi o au, şansa de a trăi într-o societate mai „aşezată“ între

limitele normalităţii decât cea în care au trăit membrii generaţiei ’80 şi predecesorii

lor. Ca o provocare, criticul aduce în discuţie legitimitatea încercării de a transfera

eliberarea conştiinţei comune asupra celor care nu au apucat să trăiască într-un

asemenea context istoric: „în aceste condiţii, pe care ei le-au primit de-a gata, fiind

privilegiul lor istoric fericit, avem noi dreptul să le încărcăm memoria cu traume

străine modului lor de viaţă, sensibilităţii lor, cu atrocităţi care nu le aparţin, pe care

nu doresc să le interiorizeze?”2. Alături de dreptul absolut de a cunoaşte istoria, pe

care îl menţionează şi autorul, este subliniat un punct de o importanţă majoră:

relevanţa accesului la această memorie pentru generaţiile noi. Tocmai pentru a asigura

1 Constantin Cesianu apud. Ruxandra Cesereanu, Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi

literatura închisorilor şi lagărelor comuniste, Polirom, Iaşi, 2005, p. 91.

2 Ştefan Borbély, Generaţii fără memorie, în Concepte şi metode în cercetarea imaginarului.

Dezbaterile Phantasma, volum coordonat de Corin Braga, Polirom, Iaşi, 2007, p. 384.

2

o continuitate etică şi culturală, aceste depozitare ale memoriei sunt mai mult decât

necesare. Înţelegerea fenomenului adus în discuţie poate fi deficitară în lipsa unor

„martori” care, prin experienţa lor, să poată intermedia acest contact al „neştiutorilor“

cu istoria.

Cunoaşterea propriu-zisă a experienţelor relatate, a datelor şi a personalităţilor

prezentate este indisolubil legată, de cunoaşterea receptării scrierilor în discuţie. După

primele publicaţii, reacţiile critice nu au întârziat să apară, iniţial în reviste, apoi în

lucrări mai elaborate. Până de curând, intervenţiile majore în materie de receptare a

memorialisticii postcomuniste le aparţineau unor autori care au trecut prin experienţa

regimului, având avantajul temporal al cunoaşterii ambelor epoci. Văzute din

perspectiva „martorilor“ direcţi ai istoriei, memoriile şi jurnalele au fost supuse

sistematic unor diferite tipuri de analiză (critică, de mentalitate, istorică etc.). E şi

motivul pentru care mi s-a părut de o importanţă extremă realizarea unui astfel de

studiu, care să evalueze reacţiile publicului cititor din România, aflat deja la o

anumită distanţă în timp de epoca socialistă.

Făcând parte eu însămi dintr-o generaţie care nu a mai participat la ororile

comunismului autohton, mi se par interesante, ba chiar intrigante, unele reacţii pe care

autorii studiilor le au faţă de memorialistica scrisă, felul în care decid să se raporteze

la texte, să le analizeze şi chiar să le promoveze. Dacă despre scopul memorialisticii

am vorbit mai sus, întrebarea care se impune pe mai departe ar fi: Care este motivul

pentru care primii analişti ai memoriilor se angajează într-o muncă atât de meticuloasă

şi de dificilă? Din ce perspectivă privesc aceste texte? Cum pot să facă legătura sau,

mai bine spus, ce fel de mecanisme le declanşează o mai mare capacitate empatică

faţă de experenţiele restituite în memorii? În puţinele, până acum, astfel de lucrări, am

întâlnit una dintre cele mai surprinzătoare şi umanizante motivaţii: autorul pare a

încerca să înţeleagă, să justifice, să clarifice, prin acest studiu al istoriei celorlalţi,

părţi ale istoriei personale, ca şi cum de această înţelegere ar depinde construcţia

societăţii, dar, mai ales, aceea a propriei individualităţi. Interesant ar fi, totuşi, de

văzut reacţia unui cercetător care nu a ajuns să trăiască propriu-zis în comunism şi

care vine cu o experienţă mai mult livrescă. Până când va fi posibil acest lucru,

proiectul de faţă propune o evaluare şi o sistematizare a receptărilor existente.

Întrebările cele mai importante pentru acest demers sunt: Din ce punct de vedere sunt

analizate operele? Care este scopul acestor demersuri interpretante? Cum se

3

raportează autorul la textele pe care elaborează ? Ce rol are în studiul fenomenului

totalitarist o istorie a acestei receptări?

Structură

Introducerea: Delimitări conceptuale: memoria ca rezistenţă într-un regim

totalitarist, memorialistica drept gen de graniţă, pactul autobiografic, importanţa

receptării memorialisticii şi dificultăţile de ordin etic şi estetic întâmpinate în acest tip

de studii.

Capitolul I: Istoriile literare ca istorii ale receptării memorialisticii româneşti.

Plusuri şi minusuri ale unei astfel de abordări:

-Mihai Rădulescu, Istoria literaturii române de detenţie. Memorialistica

reeducărilor

-capitolul despre memorialistică din Istoria critică a literaturii române. 5

secole de literatură, a lui Nicolae Manolescu

-Florin Manolescu, Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989.

Scriitori, reviste, instituţii, organizaţii

Capitolul al II-lea: Abordarea a două lucrări de bază despre memorialistica

românească din perioada comunistă: eseu de mentalitate: Ruxandra Cesereanu,

Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi literatura închisorilor şi

lagărelor comuniste şi Sanda Cordoş, În lumea nouă

Capitolul al III-lea: Un capitol mai amplu care va cuprinde o analiză asupra

perspectivei lui Dan C. Mihăilescu în articolele publicate în diverse reviste şi adunate

în volumul Literatura română în postceauşism. Memorialistica sau trecutul ca re-

umanizare. Pentru publicaţiile din reviste, va reveni câte un subcapitol pentru critica

de întâmpinare, anchete şi articole.

Concluzii

Surse de documentare:

- Biblioteca (Judeţeană, Universitară, Academiei)

- jurnale şi memorii

- ziare şi reviste literare

- interviuri, documentare video

Bibliografie parcursă:

4

*** Concepte şi metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma,

volum coordonat de Corin Braga, Polirom, Iaşi, 2007.

Cesereanu, Ruxandra Gulagul în conştiinţa românească. Memorialistica şi

literatura închisorilor şi lagărelor comuniste, Polirom, Iaşi, 2005.

Cordoş, Sanda Literatura între revoluţie şi reacţiune, Ediţia a II-a adăugită,

Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2002.

Manolescu, Nicolae Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură,

Paralela 45, Piteşti, 2008.

Mihăilescu, Dan C. Literatura română în postceauşism, vol I: Memorialistica

sau trecutul ca re-umanizare, Polirom, Iaşi, 2004.

Rădulescu, Mihai Istoria literaturii române de detenţie. Memorialistica

reeducărilor, Ramida, Bucureşti, 1998.

Bibliografie propusă:

***Literatura memorialistică. Radu Petrescu, Ion D. Sârbu, N. Steinhardt,

antologie, prefaţă, dosare critice, comentarii, note şi bibliografie adnotată de Ion

Manolescu, Humanitas, Bucureşti, 1996

Balotă, Nicolae „Rezumatul unei detenţii”, în Contrapunct, nr. 25, 1991.

Balotă, Nicolae „Sertarul şi tipăriturile”, în Luceafărul, nr. 16, 1994.

Cordoş, Sanda „O pâine zgrunţuroasă”, în Echinox, nr. 1-2-3, 1997.

Cordoş, Sanda În lumea nouă, Dacia, Cluj-Napoca, 2003.

Cugno, Marco „Constantin Noica. Prizonierul liber”, în Apostrof, nr. 8, 1995.

Gurău, Vasile Zâmbet printre lacrimi, vol. 1: După gratii, vol. II: Valea

Neagră, Editura Autorului, Freiburg, 1985

Ierunca, Virgil Fenomenul Piteşti, Humanitas, Bucureşti, 1990.

Iosifescu, Silvian Literatura de frontieră, Editura Enciclopedică, Bucureşti,

1971.

Laszlo, Alexandru Între Icar şi Antreu. Polemici, Dacia, Cluj-Napoca, 1996.

Lejeune, Philippe Pactul autobiografic, Bucureşti, ed. Univers, 2000.

Liiceanu, Gabriel „Un titlu care vinde o revistă”, 22, nr. 697, 2003.

Lovinescu, Monica Diagonale, Humanitas, Bucureşti, 2002.

Lovinescu, Monica Unde scurte I, Humanitas, Bucureşti, 1990.

Lovinescu, Monica Seismograme. Unde scurte II, Humanitas, Bucureşti, 1993.

5

Lovinescu, Monica Posteritatea contemporană. Unde scurte III, Humanitas,

Bucureşti, 1994.

Lovinescu, Monica Est-Etice. Unde scurte IV, Humanitas, Bucureşti, 1994.

Lovinescu, Monica Pragul. Unde scurte V, Humanitas, Bucureşti, 1995.

Lovinescu, Monica Insula şerpilor. Unde scurte VI, Humanitas, Bucureşti,

1996.

Manolescu, Florin „Povestea unui mort printre vii”, în Luceafărul, nr. 13,

1991.

Manolescu, Florin „Patimile după Jilava”, în Luceafărul, nr. 4, 1992.

Manolescu, Florin Enciclopedia exilului literar românesc. 1945-1989.

Scriitori, reviste, instituţii, organizaţii, ediţia a doua revăzută şi adăugită, Editura

Compania, Bucureşti, 2010.

Manolescu, Nicolae „Rugaţi-vă pentru Karl Marx!”, în România literară, 23

august, nr. 34, 1990.

Marino, Adrian „Autobiografie: Ani de închisoare”, în Memoria, nr. 2, 1990.

Marino, Adrian „O carte de sertar”, în Tribuna Ardealului, nr. 68, 1993.

Marino, Adrian serialul „Represiune şi confesiune”, în 22, începând cu

numărul 28, 1996.

Martin, Mircea „Cultura română între comunism şi naţionalism. A fost Noica

un <<guru>> al ceauşismului?”, 22, nr. 692, 2003.

Moraru, Cristian „Bietul Stalin”, în Contrapunct, nr. 32, 1990.

Mungiu, Alina Românii după ’89. Istoria unei neînţelegeri, Humanitas,

Bucureşti, 1995.

Oros, Maria Cornelia „Fenomenul Noica sau maladiile unui spirit senin”, în

Apostrof, nr. 3-4, 1991.

Pavlovici, Vlad „Problematizarea răului”, în Echinox, nr. 1-2-3, 1998.

Popa, Marian Istoria literaturii române de azi pe mâine, vol. I,. Semne,

Bucureşti 2009

Simion, Eugen „Producţia de dosare”, în Literatorul, nr. 14, 1991.

Ştefănescu, Alex. „Amintiri despre vremuri mai pure”, în România literară,

nr. 39, 1991.

Todorov, Tzvetan Omul dezrădăcinat, trad. şi prefaţă de Ion Pop, Institutul

European, Iaşi, 1999.

6